Articole

Sfântul Proroc Osea (sec. al VIII-lea î.Hr.)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; ro.orthodoxwiki.orgbasilica.ro

 

Sfântul Proroc Osea

Osea (ebraică: הוֹשֵׁעַ, ebraică modernă: Hoshea, tiberiană: Hôšēăʻ ; “Salvare”, greacă: Ὠσηέ = Ōsēe) este fiul lui Beeri și un profet al Israelului din secolul al VIII-lea î.Hr.. Este unul din cei Dosiprezece Profeți din Biblia ebraică, cunoscuți și ca profeți minori în Vechiul Testament creștin. Hosea de multe ori este considerat ca un “profet al apocalipsei”, dar după mesajul său privind distrugerea există și o promisiune a refacerii. Misiunea profetică a a lui Oseea, fiul lui Beeri din seminția lui Isahar, s-a desfășurat în regatul Israel în timpul regelui Ieroboam al II-lea și a urmașilor lui, precum și în regatul Iuda în timpul regilor Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechie (790-725 î. Hr.), fiind contemporan cu proorocii Isaia, Miheia și Amos. Prăznuirea lui se face pe 17 octombrie, precum și în Duminica Sfinților Părinți după trup ai Domnului (Duminica de dinainte de Nașterea Domnului).

 

Viața

Nu se cunosc prea multe despre viața și statutul social al proorocului Osea. Osea era membru al tribului lui Isahar și a trăit în Regatul de Nord al Israelului în perioada 740-725 î.Hr. În Cartea lui Osea (Osea 5, 8), acesta face referire și la războaiele care au dus la cucerirea regatului de către asirieni (cca. 734-732 î.Hr.). Nu este sigur că a fost martor și la distrugerea Samariei, pe care însă o prevestește (Osea 14, 1).

Potrivit Cărții lui Osea, acesta s-a însurat cu o prostituată pe nume Gomer, fiica lui Diblaim, la porunca Domnului, pentru a arăta necredința lui Israel față de Dumnezeul său. Cu aceasta a avut mai întâi un fiu, pe nume Izreel (pentru a vesti pedeapsa Domnului pentru războaiele dintre cele două regate ale neamului lui Israel), apoi o fiică, Lo-Ruhama (însemând „Cea Neiubită”, pentru a arăta sfârșitul răbdării și al milei Domnului față de fărădelegile lui Israel) și încă un fiu, Lo-Ami (însemând „Nu este poporul Meu”, pentru a arăta că așa cum israelitenii Îl părăsiseră pe Dumnezeul lor, așa și El avea să-i părăsească). Metafora poporului ales ca Mireasă a Domnului se conturează de-a lungul primelor trei capitole ale cărții sale.

Proorocul Oseea a mustrat pe israeliți pentru închinarea la idoli, pentru călcările legământului și viața plină de păcate a preoților, a poporului și a familiei regale (Oseea IX, 8-9; VII,13; IV, 7-9). Proorocul îi îndemna pe toți la pocăință strigând: „Întoarce-te Israele către Domnul Dumnezeul tău, că ai slăbit întru nedreptățile tale” (Oseea XIV, 2-3). Vorbind despre timpul mesianic, Proorocul Oseea arăta că păgânii vor fi chemați la adevăratul Dumnezeu.

Despre aceasta, Sfântul Apostol Pavel scrie romanilor amintind cuvintele lui Oseea: „Pe noi, pe care ne-a și chemat, nu numai dintre iudei, ci și dintre păgâni, precum zice El și la Oseea: Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu și iubită pe cea care nu era iubită. Și va fi în locul unde li s-a zis lor: nu voi sunteți poporul Meu – acolo se vor chema fii ai lui Dumnezeu Celui Viu” (Romani IX, 24-26).

Proorocul Osea s-a străduit să-i aducă înapoi la dreapta credință pe israeliții care uitaseră de Dumnezeul cel adevărat, Dumnezeul părinților lor. A mustrat poporul din Regatul de nord al lui Israel pentru fărădelegile lor, îndeosebi pentru idolatrie și le-a prevestit nenorocirile pe care aveau să le sufere din cauza invadatorilor străini. A proorocit sfârșitul jertfelor și a preoției celor din neamul lui Aaron (Osea 3, 4-5). A proorocit și despre Hristos, prevestind întoarcerea Lui din Egipt (Osea 11, 1), învierea Lui a treia zi (Osea 6, 2) și biruința Lui asupra morții.

 

Imnografie

Tropar, glasul al 2-lea:

Prăznuind pomenirea proorocului Tău Osia, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre.

Condac, glas 4 plagal:

Luminându-se cu Duhul curat, inima ta vas de proorocie prea luminat s-a făcut, pentru că mai înainte ai grăit cele ce erau departe, ca și cum ar fi fost acum. Pentru aceasta te rog pe tine, fericite Osia, mărite, pe Hristos Dumnezeu roagă-L neîncetat pentru noi toți.

 

Iconografie

Dionisie din Furna arată în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, p. 91 și urm.) că Sf. Prooroc Osea se zugrăvește ca un bătrân cu barba rotundă, purtând în mână un înscris care zice „Milă voiesc, iar nu jertfă” (Osea 6, 6) sau „Unde este, moarte, biruința ta? Unde sunt chinurile tale?” (Osea 13, 14). Mai poate fi zugrăvit la icoana întoarcerii lui Hristos din Egipt sau în icoana Pogorârii la iad a Domnului, cu înscrisurile cu citatele potrivite din scrierile sale.

 

cititi mai mult despre Sfântul Proroc Osea si pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Actium (2 septembrie 31 î. Hr.)

Bătălia de la Actium de Lorenzo A. Castro, 1672

foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org

 

Bătălia de la Actium (2 septembrie 31 î. Hr.)

Bătălia de la Actium a reprezentat o bătălie decisivă între urmaşii lui Iulius Caesar. Aceştia erau Gaius Iulius Caesar Octavian (nepotul lui Caesar) şi un general al lui Caesar, Marcus Antonius. Bătălia a avut loc în apropierea insulei Levkas, la Actium în vestul Greciei pe data de 2 septembrie 31 î. Hr.. Această bătălie a marcat sfârşitul republicii romane şi a începuturile Imperiului Roman. Această luptă este considerată una dintre cele mai mari bătălii navale ale antichităţii. Bătălia s-a încheiat cu victoria zdrobitoare a lui Octavian Augustus, care a profitat de victorie şi a ajuns să controleze întreaga putere la Roma.

Gaius Iulius Caesar (n. 13 iulie, ca. 100 î.Hr. – d. 15 martie, 44 î.Hr., în română cunoscut şi ca Iulius Cezar) a fost un lider politic şi militar roman şi una dintre cele mai influente şi mai controversate personalităţi din istorie. Rolul său a fost esențial în instaurarea dictaturii la Roma, lichidarea democrației Republicii și instaurarea Imperiului Roman. A provocat războaie de cucerire fără acceptul senatului roman. Cucerirea Galiei, plănuită de Cezar, a inclus sub dominația romană teritorii până la Oceanul Atlantic. În anul 55 î.Hr. Cezar a lansat prima invazie romană în Marea Britanie  - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gaius Iulius Caesar (n. 13 iulie, ca. 100 î.Hr. – d. 15 martie, 44 î.Hr., în română cunoscut şi ca Iulius Cezar) a fost un lider politic şi militar roman şi una dintre cele mai influente şi mai controversate personalităţi din istorie. Rolul său a fost esențial în instaurarea dictaturii la Roma, lichidarea democrației Republicii și instaurarea Imperiului Roman. A provocat războaie de cucerire fără acceptul senatului roman. Cucerirea Galiei, plănuită de Cezar, a inclus sub dominația romană teritorii până la Oceanul Atlantic. În anul 55 î.Hr. Cezar a lansat prima invazie romană în Marea Britanie - cititi mai mult pe pe ro.wikipedia.org

 

Preludiul bătăliei

După moartea lui Caesar în anul 44 î.Hr.conducerea la Roma a fost asigurată de către un al doilea triumvirat, format din Marcus Antonius, Octavian Augustus şi M. Aemilianus Lepidus.Prin această înţelegere Marcus Antonius primea Orientul, Octavian Augustus lua Occidentul, iar Lepidus administra Africa. Într-o primă fază Octavian îl elimină pe Lepidus. În acelaşi timp Marcus Antonius se aliază cu Cleopatra regina Egiptului. În aceste condiţii un conflict între Octavian Augustus şi Marcus Antonius devine inevitabil. Astfel în anul 33 î. Hr izbucneşte un război civil între Octavian Augustus sprijinit de Senatul Roman şi Marcus Antonius sprijinit de regina Cleopatra regina Egiptului, cu aceasta fiind de altfel şi căsătorit.

Octavianus Augustus Caesar (n. 23 septembrie 63 î.Hr., Roma — d. 19 august 14 d.Hr., Nola), cunoscut anterior drept Octavian, a fost primul Împărat Roman. Deşi a păstrat înfăţişarea Republicii Romane, a condus ca un dictator pentru mai mult de 40 de ani. A încheiat un secol de războaie civile şi a adus o eră de pace, prosperitate şi măreţie imperială. Este cunoscut de istorici cu titlul de Augustus, pe care l-a luat în 27 î.Hr. - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Octavianus Augustus Caesar (n. 23 septembrie 63 î.Hr., Roma — d. 19 august 14 d.Hr., Nola), cunoscut anterior drept Octavian, a fost primul Împărat Roman. Deşi a păstrat înfăţişarea Republicii Romane, a condus ca un dictator pentru mai mult de 40 de ani. A încheiat un secol de războaie civile şi a adus o eră de pace, prosperitate şi măreţie imperială. Este cunoscut de istorici cu titlul de Augustus, pe care l-a luat în 27 î.Hr. - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Condițiile luptei

În condițiile în care Senatul Roman declarase război Egiptului, fiecare dintre părți aveau nevoie de superioritatea navală: Octavian Augustus pentru a primii provizii și întăriri din Italia, iar adversarul său pentru a traversa Marea Adriatică și a invada Italia. În cursul anului 31 î. Hr Marcus Antonius care își stabilise cartierul general în Pelopones pierde treptat legătura cu provinciile din Orient din cauza blocadei puse la cale de către Octavian Augustus și generalul său Marcus Vispasianus Agrripa.

Marcus Antonius și Cleopatra aveau două variante la dispoziție: o primă variantă însemna abandonarea flotei de pe mare și căutarea unui refugiu în Macedonia, unde existau alți aliați ai lui Marcus Antonius; a doua variantă era strângerea vaselor de război rămase și încercarea unui atac pe mare, acțiune urmată de adunarea unei alte armate în Egipt. Marcus Antonius a ales a doua variantă sperând în obținerea unui rezultat favorabil.

În aceste condiții a avut loc bătălia navală de la Actium pe data de 2 septembrie, anul 31 î. Hr. În cealaltă tabără se afla Octavian Augustus sprijinit de către o mare parte din Senatul roman, acesta dorind o confruntare pe mare, fiind încurajat și de faptul că beneficia de un foarte bun general pe mare:Marcus Vispasianus Agrripa. Pentru atingerea acestui scop Agrripa a tăiat căile de aprovizionare înspre Actium, fără acestea Marcus Antonius fiind obligat să treacă rapid la luarea unei decizii.

Marc Antoniu (n. 82 î.Hr., Roma, Republica Romană — d. 1 august 30 î.Hr., Alexandria, Egipt) a fost un general şi politician roman, locotenent al lui Cezar, membru, alături de Octavian şi Lepidus, al celui de-al II-lea triumvirat (43 î.Hr.). Victorios la Filippi (42 î.Hr.) asupra forţelor lui Brutus şi Cassius, ucigaşii lui Cezar, devine figura dominantă a triumviratului. Primeşte guvernarea provinciilor din Orient, pleacă spre Asia şi are o întrevedere cu regina Egiptului, Cleopatra, în octombrie 41 î.Hr., cu care s-a căsătorit. Comportamentul lui moral şi politic duce la ascuţirea conflictului cu Octavian, al cărui rezultat a fost bătălia de la Actium (31 î.Hr.) în care Antoniu a fost înfrânt. Aflând de sinuciderea Cleopatrei care, aşa cum spune legenda, se lăsase muşcată de vipere, Marc Antoniu se sinucide - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Marc Antoniu (n. 82 î.Hr., Roma, Republica Romană — d. 1 august 30 î.Hr., Alexandria, Egipt) a fost un general şi politician roman, locotenent al lui Cezar, membru, alături de Octavian şi Lepidus, al celui de-al II-lea triumvirat (43 î.Hr.). Victorios la Filippi (42 î.Hr.) asupra forţelor lui Brutus şi Cassius, ucigaşii lui Cezar, devine figura dominantă a triumviratului. Primeşte guvernarea provinciilor din Orient, pleacă spre Asia şi are o întrevedere cu regina Egiptului, Cleopatra, în octombrie 41 î.Hr., cu care s-a căsătorit. Comportamentul lui moral şi politic duce la ascuţirea conflictului cu Octavian, al cărui rezultat a fost bătălia de la Actium (31 î.Hr.) în care Antoniu a fost înfrânt. Aflând de sinuciderea Cleopatrei care, aşa cum spune legenda, se lăsase muşcată de vipere, Marc Antoniu se sinucide - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Bătălia

Cele două flote s-au întâlnit în dimineața zilei de 2 septembrie, 31 î. Hr. la intrarea în Golful Actium, Marcus Antonius conducând flota de 230 de nave pentru a putea ieși în Marea Adriatică. Aici a întâlnit flota lui Octavian, condusă de către Amiralul Agrripa. Corăbiile lui Marcus Antonius erau în marea lor majoritate corăbii mari cu 6 nivele, dar avea și corăbii cu 9 sau 10 nivele acestea fiind adevărate fortărețe plutitoare, care aveau inclusiv turnuri la pupa și la prora pentru arcași.Totuși Marcus Antonius era dezavantajat de numărul insuficient de vâslași datorat malariei și de faptul că moralul oamenilor era scăzut datorită tăierii liniilor de aprovizionare.

Bătălia de la Actium (2 septembrie 31 î. Hr.) - Ordinul de luptă - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Actium (2 septembrie 31 î. Hr.) – Ordinul de luptă – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

De cealaltă parte Octavian Augustus dorea o bătălie navală, încercând în acelaţi timp să evite o confruntare decisivă pe uscat. Flota lui era formată din nave cu 9 sau 10 nivele, dar era mai numeroasă şi beneficia de un comandant experimentat pe nume Marcus Vispasianus Agrripa. În perioada anterioară Octavian încercase şi reuşise în mod constant să îşi hărţuiască adversarul atât pe mare cât şi pe uscat.

Pentru Marcus Antonius şi pentru Cleopatra era vital ca ambarcaţiunea care transporta cuferele cu fondurile de război, precum şi nava comandant a Cleopatrei să scape nevătămate. De aceea acestea erau escortate de nave de luptă. Tactica folosită de Marcus Antonius a fost aceea de a comanda aripilor dreapta şi stânga, conduse de Lucius Gellius Publicola, respectiv Gaius Sosius să se îndepărteze de centru, forţând astfel inamicul să îi urmeze şi astfel să permită reginei Cleopatra să scape.

Lupta s-a încheiat mai repede pe partea pe care acţiona Marcus Vispasianus Agrripa, Lucius Gellius Publicola fiind înfrânt. Marcus Antonius intrase deja în confruntarea de pe cealaltă parte, intervenţia lui Agrripa hotărând soarta luptei.În aceste condiţii şi datorită faptului că nava sa era prinsă în încleştare Marcus Antonius a fugit cu un alt vas pentru a putea să ajungă vasul pe care se afla Cleopatra.Deşi urmărit Marcus Antonius a ajuns cu bine pe vasul Cleopatrei. Lupta s-a încheiat cu victoria lui Octavian Augustus, totuşi Marcus Antonius reuşind să salveze mai mult de 70 de vase.

Bătălia de la Actium (2 septembrie 31 î. Hr.) - Antoniu și Cleopatra, de Lawrence Alma-Tadema, (1883) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Actium (2 septembrie 31 î. Hr.) – Antoniu și Cleopatra, de Lawrence Alma-Tadema, (1883) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Consecinţe

Datorită acestei bătălii Marcus Antonius a pierdut orice şanse de a mai câştiga confruntarea cu Octavian Augustus. Armata sa, care se afla în Grecia şi care trebuia să se retragă spre Macedonia, a negociat predarea, loialitatea faţă de comandant nefiind atât de puternică. Pe termen mai lung, această confruntare a dus la sinuciderile lui Marcus Antonius şi a reginei Cleopatra, la cucerirea Egiptului de către romani, precum şi la preluarea conducerii totale de către Octavian Augustus la Roma.

 

cititi despre Bătălia de la Actium si pe en.wikipedia.org

Sfântul Proroc Naum (1 decembrie)

foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

 

Sfântul Proroc Naum

Sfântul prooroc Naum a fost unul din proorocii numiți „mici” din Vechiul Testament, care a profețit în secolul al VII-lea î.Hr. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 1 decembrie.

Numele lui se tâlcuieşte: “odihnă” ori “mângâiere”, sau “minte” ori “pricepere”.

 

Viața și activitatea

Proorocul Naum era originar din Elcoș (Naum 1, 1) în Galileea și era din tribul sau seminția lui Simeon. A trăit în secolul al VII-lea înainte de Hristos, un secol după Proorocul Iona, a proorocit şi el de cetatea Ninivei, la capitale du royaume d’Assyrie, par le roi des Mèdes (en 612), et la restauration du royaume de Juda. A proorocit că cetatea va pieri de ape dulci şi de foc ieşit din pământ, şi aşa s-a şi întâmplat. Căci lacul din jurul cetăţii, umflat de cutremur, a acoperit-o cu ape; iar focul, venind din pustiu, a ars partea oraşului necuprinsă de ape. A murit în pace şi a fost îngropat în pământul lui.