Proorocul Agheu

foto preluat de pe doxologia.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org

 

Proorocul Agheu

Sfântul prooroc Agheu (ebr. חַגַּי care se tălmăceşte: „sărbătoare” sau „cel ce sărbătorește” sau ”cel ce este sărbătorit”) este al 10-lea din cei 12 prooroci ziși „mici” din Vechiul Testament, căruia i se atribuie Cartea lui Agheu.

A fost contemporan cu Proorocul Zaharia.

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 16 decembrie.

Când regele perșilor, Cirus, a luat împărăția Babilonului (539 î.Hr.), Dumnezeu l-a inspirat ca să-i elibereze pe evrei, care erau ținuți în captiviate în Babilon de la căderea Ierusalimului (586), pentru a reconstrui Templul sub conducerea lui Zorobabel, cârmuitorul lui Iuda, și a marelui preot Iosua (Cartea I a lui Ezdra).

De cum s-au întors în Cetatea sfântă, aceștia au restaurat cultul, conform cu preceptele Legii lui Moise, și au început lucrările. Dar nu după mult timp, descurajați din cauza aversiunii și a amenințărilor populațiilor păgâne instalate în împrejurimi, ei au întrerupt lucrările până sub domnia împăratului Darius I (521-486), regele perșilor.

Atunci sfinții prooroci Agheu și Zaharia (prăznuit la 8 februarie) au fost trimiși de Dumnezeu ca să-i încurajeze să continuie reconstruirea Templului, dar împreună cu Templul să-și reconstruiască și conștiințele care să fie ca niște pietre vii în construirea templului spiritual, poporul lui Dumnezeu (1 Petru 2, 5).

Originar din tribul lui Levi, Agheu s-a născut în Babilon, a cunoscut viața în exil și a venit la Ierusalim cu primul val de exilați care se întorceau în Cetatea sfântă.

Mișcat de Duhul lui Dumnezeu, Agheu a început să profețească către 521-520 î.Hr. (între lunile august-decembrie 520), adresându-se lui Zorobabel, lui Iosua marele preot și întregului popor, dezvăluindu-le că seceta care a lovit țara a fost îngăduită de Dumnezeu pentru că s-au oprit din reconstruirea Templului.

Agheu i-a încurajat pe evrei să reia contruirea Templului, profețind că acest al doilea Templu va deveni mai cunoscut decât primul și-l va agale într-o zi în slavă (Ag 1, 8). El le-a reamintit că Dumnzeu locuiește în toată slava Sa în Templu (simbol al Templului spiritual și veșnic, care este Biserica, Trupul lui Hristos), dar că, în același timp, Templul însuși nu poate aduce sfințenie poporului care lucrează fapte necurate (Ag 2, 6-7).

În profeția finală Agheu proorocește sfârșitul imperiului persan ca urmare a unui război civil.

Talmudul atribuie proorocului Agheu mai multe legi.

 

Imnografie

Tropar, glasul al 2-lea:

Prăznuind pomenirea proorocului Tău Agheu, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre.

Condac, glasul 1:

Cela ce ca un Dumnezeu toate le vede și le ştie, luminându-ți ochiul cel curat al sufletului, prea lăudate Proorocule, te-ai arătat lumii povățuitor. Pentru aceasta săvârșind sfântă pomenirea ta, te aducem pre tine rugător către Dumnezeu, Agghee.

 

Sinaxar

Sinaxarul Sfântului prooroc Agheu în Mineiul pe luna decembrie, ziua a 16-a:

„Sfântul şi Măritul Prooroc Agheu era din seminția lui Levi și s-a născut în Babilon, pe vremea robiei. Pe când era încă tânăr, a venit din Babilon în Ierusalim și a profețit cu Zaharia 36 de ani. A trăit cu 470 de ani înainte de întruparea lui Hristos. A proorocit lămurit despre întoarcerea poporului și a văzut în parte zidirea templului. Când a murit, a fost îngropat alături de preoți, cu mărire ca și ei, că și el era de neam preoțesc. Sfântul Prooroc Agheu era un bătrân cu barba rotundă, înalt de statură, vestit în virtute, iubit și cinstit de toți, ca un mare și slăvit prooroc. Numele lui se tălmăcește: “sărbătoare”, sau “cel ce sărbătoreşte”, ori “cel ce este sărbătorit”.”