Articole

Tihon al Moscovei (1865 – 1925)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro

 

Tihon al Moscovei

Părintele nostru în rând cu sfinții Tihon al Moscovei (în rusește: Святитель Тихон, Патриарх Московский и всея Руси) (1865–1925), Luminătorul Americii de Nord, a fost Patriarh al Moscovei și Întregii Rusii (1917–1925).

El și-a stabilit scaunul episcopal în New York City de unde a păstorit o arhiepiscopie vastă, încurajând și autorizând numeroase publicații în limba engleză.

Printre acestea, el a încurajat traducerea liturghiei răsăritene în engleză, realizată de Isabel Florence Hapgood. În plus el a scris un catehism extensiv bazat pe Crezul de la Niceea și pe Tatăl nostru.

Prăznuirea sa se face în 25 martie de către bisericile de stil nou și în 7 aprilie de către bisericile de stil vechi iar canonizarea sa este prăznuită în 26 septembrie.

De asemenea, el este prăznuit împreună cu Noii martiri și mărturisitori ai Rusiei, prăznuiți în duminica cea mai apropiată de 25 ianuarie, care este data morții mucenicești a Mitropolitului Vladimir Bogoiavlenski al Kievului și Galiciei, primul episcop dintre noii martiri.

 

Viața laică

Sfântul Tihon (născut Vasili Ivanovici Belavin, în rusește: Василий Иванович Белавин) s-a născut în 19 ianuarie 1865.

Tatăl său, Ioann Belavin, era preot de țară în districtul Toropeț din eparhia Pskov.

Încă din copilărie, el a manifestat o înclinație specială pentru religie, dragoste de biserică dar și o rară blândețe și smerenie. … Între 1878 și 1883, Vasili a studiat la Seminarul Teologic din Pskov. … Colegii săi de studenție l-au simpatizat și respectat pentru pietatea sa, pentru progresele deosebite în studii și pentru disponibilitatea constantă de a-i ajuta pe ceilalți, care adesea se transformau în explicarea lecțiilor și, în special, în ajutor pentru schițarea și corectarea numeroaselor compoziții. Vasili era numit de colegii săi de clasă episcop și patriarh.”

După absolvirea seminarului din Pskov și a Academiei Teologice din St. Petersburg, el a devenit profesor, întâi la Seminarul din Pskov (1888–1891), apoi la Seminarul din Kholm (1891–1897), unde a devenit repede rector. Chiar înainte de transferul său la Kholm e a fost tuns călugăr cu numele de Tihon și hirotonit.”

 

Viața și opera de după hirotonie

După multe convertiri pe continentul american, Sf. Tihon a înființat Eparhia Aleutinelor și a Americii de Nord, el fiind unul dintre primii episcopi ortodocși cu activitate semnificativă în America de Nord. Considerat cetățean de onoare al Statelor Unite, el a târnosit multe biserici ortodoxe din America la începutul secolului al XX-lea. De asemenea, el este fondatorul principal al Mănăstirii Ortodoxe Sfântul Tihon, numită astfel după hramul acesteia, Sfântul Tihon din Zadonsk.

După reîntoarcerea în Rusia în 1907, el a continuat să câștige afecțiunea miilor de credincioși prin pietatea sa umilă și afecțiunea iubitoare. În timpul Primului Război Mondial, ajutoarele sale caritabile au mișcat cetățenii care curgeau spre el. În plus, el a fost cinstit în august 1917 prin alegerea sa ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse. Sfântul Tihon a trebuit să depășească fărâmițarea din interiorul Bisericii.

Când regimul bolșevic ateu a preluat controlul țării, proprietățile Bisericii au fost confiscate iar Biserica Ortodoxă Rusă a avut de suferit multe persecuții. Sfântul Tihon a condamnat deschis uciderea familiei țarului Nicolae al II-lea în 1918 și a protestat împotriva atacurilor violente ale bolșevicilor asupra Bisericii. În acele vremuri, el a chemat creștinii ortodocși ruși să se unească și să-și întărească tradițiile. Pentru a evita persecuțiile ulterioare, el a emis un mesaj prin care clericii nu aveau voie să facă nici un fel de declarație politică.

În 1922 și 1923, Patriarhul Tihon a fost întemnițat în Mănăstirea Donskoy după ce s-a opus deschis decretului prin care erau confiscate proprietățile Bisericii. Mii de credincioși ruși au fost împușcați. După ce a fost eliberat, el a asigurat regimul de loialitatea sa într-o încercare aparentă de a reduce presiunea aspră pusă asupra Bisericii. În ciuda declarației sale de loialitate, el a continuat să se bucure de încrederea comunității ortodoxe din Rusia.

Pe măsură ce persecuțiile au continuat, el a început să se simtă copleșit, iar puterea și sănătatea au început să i se înrăutățească. În duminica din 5 aprilie 1925, el a slujit ultima sa Liturghie. El a murit făcându-și Semnul crucii și spunând: „Slavă Ție, Doamne, slavă Ție”. Nu a apucat să-și facă cruce decât de două ori, adormind în Domnul înainte de a termina al treilea Semn al Crucii. După adormirea sa, el a fost considerat mucenic al credinței.

În 1989, Patriarhul Tihon a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă. Acest proces este considerat, în general, un exemplu de de dezghețare a relațiilor dintre Biserică și puterea sovietică, în epoca „Glasnost”-ului.

Moscova, 1917. Mitropolitul Moscovei Tihon binecuvântează batalionul de șoc înainte de a fi trimis pe front - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Moscova, 1917. Mitropolitul Moscovei Tihon binecuvântează batalionul de șoc înainte de a fi trimis pe front – foto preluat de pe ziarullumina.ro

 

Citate ale Sfântului Tihon

„Dedicați-vă întreaga energie propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu și adevărului lui Hristos, în special în zilele noastre, când necredința și ateismul atacă cu multă îndrăzneală Biserica lui Hristos. Fie ca Dumnezeul păcii și iubirii să fie cu voi cu toți!”

„Fie ca Dumnezeu să Îl învețe pe fiecare dintre noi să năzuiască pentru adevărul Său și spre binele Sfintei Biserici, mai degrabă decât pentru ceva de dragul său.”

 

Imnografie

Tropar (Glasul 1)

Să-l lăudăm pe Tihon, patriarh al întregii Rusii,
și luminător al Americii de Nord
zelos următor al Tradiției apostolice,
și bun păstor al Bisericii lui Hristos.
Care a fost ales de Pronia dumnezeiască
Și care și-a dat viața pentru oile sale.
Să-i cântăm cu credință și nădejde
Și să-i cerem arhierească mijlocire:
Păstrează Biserica din Rusia în liniște,
Și Biserica din America de Nord în pace.
Adună-i fiii împrăștiați într-o singură turmă,
Adu-i la pocăință pe cei ce au renunțat la credința adevărată,
Păzește pământurile noastre de luptele civile,
Și imploră mila Domnului pentru tot poporul!

Condac (Glasul 3)

Astăzi soborul Noilor Martiri
Stă împreună cu noi în Biserică
Și împreună înălțăm cântare de sărbătoare
Prăznuind descoperirea moaștelor ierarhului nostru, Părintele Tihon
Care pe dușmani i-a înfrânt și credința o a păstrat
Păzind turma ce i-a fost încredințată.
Pentru că el întotdeauna se roagă pentru noi
Ca noi nicicând să fim lipsiți de dragostea lui Dumnezeu.

cititi mai mult despre Tihon al Moscovei si pe: doxologia.roro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

cititi si:

- Patriarhul Tihon împotriva ascensiunii bolşevismului – articol de: Tiberiu N. Olariu – 13 Ianuarie 2018

 

Viața Sfântului Ierarh Tihon, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii

Tihon al Moscovei (n. 31 ianuarie 1865 – d. 7 aprilie 1925, Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse de după Revoluţia din Februarie şi prăbuşirea Imperiului Ţarist - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tihon al Moscovei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

articol preluat de pe doxologia.ro

Ar fi greu de imaginat care ar fi fost calea Bisericii Ortodoxe Ruse fără Patriarhul Tihon, în acei ani. El a făcut atât de mult bine pentru Biserică și pentru întărirea credinței în acei ani dificili! Poate că propriile cuvinte ale Sfântului pot rezuma cel mai bine viața lui: „Fie ca Dumnezeu să ne învețe pe fiecare dintre noi să depunem eforturi pentru Adevărul Său, și pentru binele Sfintei Biserici, mai degrabă decât pentru binele nostru”.

Sfântul Ierarh Tihon este prăznuit pe 22 februarie (aflarea moaștelor), 7 aprilie (adormirea), 9 octombrie, 5 octombrie (Soborul Sfinților Ierarhi ai Moscovei), 18 noiembrie (alegerea pe Tronul Patriarhal).

Sfântul Tihon, la botez Vasile Ivanovici Belavin, s-a născut pe 19 ianuarie 1865. Tatăl său, Ioan Belavin, era preot de țară în districtul Toropeț din eparhia Pskov. Copilăria și adolescența lui s-au petrecut în contact direct cu țărani și muncile lor. Din primii ani, micul Vasile a manifestat o înclinație specială pentru religie, dragoste pentru Biserică, precum și o rară blândețe și smerenie.

Când Vasile era încă un copil, tatăl său a avut o revelație cu privire la fiecare dintre copiii săi. Într-una din nopți, când el și fiii săi au dormit în pod, printre fân, s-a trezit brusc, trezindu-i și pe cei trei fii ai săi. Mama sa, care era moartă de mult i s-a arătat în vis, prezicându-i că moartea sa era aproape, dar și soarta copiilor săi. Ea i-a zis că unul dintre ei va fi nefericit toată viața, altul va muri de tânăr, iar cel de-al treilea, Vasile, va deveni un mare om. Profeția s-a dovedit a fi exactă în toate privințele.

Între 1878 și 1883, Vasile a studiat la Seminarul Teologic din Pskov. Colegii săi de studenție l-au simpatizat și respectat pentru pietatea sa, pentru progresele deosebite în studii și pentru disponibilitatea constantă de a-i ajuta pe ceilalți, care adesea consta în explicarea lecțiilor și, în special, în ajutor pentru schițarea și corectarea numeroaselor compoziții. Vasile era numit de colegii săi de seminar „episcop” și „patriarh”.

În 1888, la 23 de ani, a absolvit Academia de Teologie din Sankt Petersburg. S-a întors apoi la Seminarul Teologic din Pskov, de data asta ca profesor de Teologie Morală și Teologie Dogmatică. A dus o viață austeră și castă, iar în 1891, când a împlinit 26 de ani, a depus voturile monahale. Toată localitatea a participat la slujba de tundere arătându-și dragostea și devotamentul pentru lucrarea Sfântului. Tânărul blând și smerit a primit numele de Tihon, în cinstea Sfântului Tihon din Zadonsk.

În anul 1892, monahul Tihon s-a transferat de la Seminarul Teologic din Pskov la Seminarul Teologic din Kholm, și a fost ridicat la rangul de arhimandrit. Arhimandritul Tihon a fost hirotonit Episcop de Lublin la 19 octombrie 1897, și a revenit la Kholm pentru un an în calitate de Episcop Vicar al Eparhiei Kholm. Episcopul Tihon și-a dedicat cu multă râvnă tot timpul pentru organizarea noii episcopii. Viața morală a Sfântului a câștigat afecțiunea tuturor credincioșilor nu numai ruși, ci și lituanieni și polonezi. Pe 14 septembrie 1898 a fost numit Episcop al Aleutinelor (arhipelagul de insule ce se întinde în nordul înghețat al Oceanului Pacific, între Alaska și Kamceatka) și Alaskăi.

În munca sa de răspândire a credinței ortodoxe pe tărâmul Americii de Nord, Sfântul Tihon a reorganizat structura episcopiei, schimbându-i chiar și numele, în Episcopia Aleutinelor și Americii de Nord, în 1900. El a devenit atât de îndrăgit în rândul clerului și populației laice, încât americanii i-au acordat titlul de cetățean onorific al Statelor Unite ale Americii.

La data de 22 mai 1901, Sfântul Tihon a pus piatra de temelie pentru Catedrala Sfântul Nicolae din New York , și de asemenea, a fost implicat în zidirea altor biserici. La data de 9 noiembrie 1902, a sfințit biserica Sfântul Nicolae din Brooklyn pentru imigranții ortodocși din Siria, iar două săptămâni mai târziu, a sfințit Catedrala Sfântul Nicolae din New York.

Numărul de parohii a crescut de la 15 la 70, toate întreținându-se singure. Cu binecuvântarea sa, au fost traduse în limba engleză cărțile de rugăciuni ortodoxe.

În 1905, Misiunea Americană a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie, iar Tihon a fost făcut Arhiepiscop. A avut drept ajutor în Arhiepiscopie doi episcopi vicari pe PS Episcop Inochentie (Pustznsky) în Alaska și Sfântul Rafail (Hawaweeny) în Brooklyn.

O realizare deosebită a sa a fost unificarea tuturor grupurilor (rusești, grecești, siriene, bulgare, aleutine) sub ocârmuirea sa. Un simbol al acestei unități a fost primul Sinod al Bisericii Ortodoxe din America, pe care l-a organizat în februarie 1907 în Mayfield, New York.

În iunie 1905, Sfântul Tihon a dat binecuvântarea pentru înființarea Mănăstirii Ortodoxe Sfântul Tihon, din statul Pennsylvania numită astfel după hramul acesteia, Sfântul Tihon din Zadonsk.

În anul 1907 s-a întors în Rusia și a fost numit Arhiepiscop de Yaroslavl, unde a câștigat foarte repede încrederea miilor de credincioși prin smerenia și afecțiunea sa iubitoare.

Când sfântul se pregătea să plece în misiune în Lituania, spre sfârșitul anului 1913, la 22 decembrie autoritățile din Yaroslavl îi vor acorda titlul de cetățean de onoare al orașului.

După transferul la Vilnius, Sfântul Tihon a continuat lucrarea misionară deosebită, iar începutul Primului Război Mondial îl găsește în capitala Lituaniei, unde nu a precupețit atunci nici un efort să ajute pe cei întru nevoință. Acțiunile sale caritative au mișcat mulți compatrioți.

După revoluția din februarie și formarea unui nou Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, Sfântul Tihon devine unul dintre membri. Pe 21 iunie 1917, Sinodul Episcopal îl aleg ca Arhiepiscop. La 15 august 1917, Arhiepiscopul Tihon este ridicat la rangul de Mitropolit al Moscovei, iar după câteva luni a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse dintre cei trei candidați, Arhiepiscopul Antonie de Harkov, cel înțelept, Arhiepiscopul Arsenie de Novgorod, cel drept și Mitropolitul Tihon, cel blând, cum erau ei caracterizați de către membrii sinodului. Pe 5 noiembrie, după Sfânta Liturghie săvârșită în Catedrala Hristos Mântuitorul, a avut loc întronizarea Patriarhului Tihon al Rusiei.

Când regimul bolșevic-ateist a preluat controlul țării, proprietățile Bisericii au fost confiscate iar Biserica Ortodoxă Rusă a avut de suferit multe persecuții. Sfântul Tihon a condamnat deschis uciderea familiei țarului în 1918 și a protestat împotriva atacurilor violente ale bolșevicilor asupra Bisericii. În acele vremuri, el a chemat creștinii ortodocși ruși să se unească și să-și întărească tradițiile. Pentru a evita persecuțiile ulterioare, el a emis un mesaj prin care clericii nu aveau voie să facă nici un fel de declarație politică.

Pe 19 ianuarie 1918, Patriarhul Tihon al Moscovei a anatemizat pe toți cei care, fiind botezați, au ucis oameni nevinovați alături de hoarda comunistă. Trei zile mai târziu, pe 22 ianuarie, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a confirmat această anatemă.

În vara anului 1921 regiunea Volgda a fost cuprinsă de o foamete mare. În luna august, Patriarhul Tihon a făcut un apel către poporul rus și către „oamenii din lume”, pentru a ajuta victimele foametei. El a dat binecuvântare pentru ca preoții să doneze obiecte de valoare deținute de Biserică, cu mențiunea ca se vor dona doar obiectele care nu erau utilizate direct în serviciile liturgice. Cu toate acestea, la 23 februarie 1922, Comitetul Executiv Central Rus a publicat un decret prin care spunea că toate obiectele de valoare din biserici vor fi confiscate.

În conformitate cu Canonul 73 Apostolic, astfel de acțiuni au fost considerate ca un sacrilegiu, iar Patriarhul a protestat public împotriva confiscării totale, mai ales că mulți se îndoiau că obiectele de valoare ar putea fi folosite pentru a combate foametea. Această confiscare forțată a stârnit indignarea poporului din toată Rusia.

Mesajul Patriarhului a fost privit ca sabotaj, și pentru aceasta a fost arestat în 1922, petrecând ultimii ani din viață în arest la domiciliu, adică în mănăstirea Donsk din Moscova. Pe 16 mai 1922 toate atribuțiile patriarhale au fost cedate mitropolitului Agatanghel al Yaroslavului.

În iunie 1923, Patriarhul a fost eliberat continuând să se bucure de încrederea comunității ortodoxe din Rusia. Pe măsură ce persecuțiile au continuat, el a început să se simtă copleșit, iar puterea și sănătatea au început să i se înrăutățească. În duminica din 5 aprilie 1925, el a slujit ultima sa Liturghie murind două zile mai târziu.

Pe 7 aprilie, Patriarhul Tihon l-a primit pe Mitropolitul Petru și spre seară după ce s-a odihnit la 23:45 pm, a trecut la Domnul, făcându-și semnul crucii și spunând: „Slavă ție, Doamne, slavă ție.” Mai bine de un milion de credincioși au participat la slujba înmormântării ce s-a săvârșit la Catedrala Mănăstirii Donsk. El a fost considerat încă din acele vremuri mucenic.

La 9 octombrie 1989, Patriarhul Tihon a fost canonizat de Sinodul Episcopilor din Biserica Ortodoxă Rusă. Pentru aproape șaptezeci de ani s-a crezut ca moaștele Sfântului Tihon s-au pierdut, însă în februarie 1992 au fost descoperite într-un loc ascuns din Mănăstirea Donsk, aflându-se acum la mare cinstire.

Ar fi greu de imaginat care ar fi fost calea Bisericii Ortodoxe Ruse fără Patriarhul Tihon în acei ani. El a făcut atât de mult bine pentru Biserică și pentru întărirea credinței în acei ani dificili. Poate că propriile cuvinte ale Sfântului pot rezuma cel mai bine viața lui: „Fie ca Dumnezeu să ne învețe pe fiecare dintre noi să depunem eforturi pentru Adevărul Său, și pentru binele Sfintei Biserici, mai degrabă decât pentru binele nostru”.

Evenimentele Zilei de 22 februarie în Istorie

Greva CFR din 1920

foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

22 februarie este a 53-a zi a calendarului gregorian.

 

Sărbătorile Zilei de 22 februarie

(BOR) Aflarea moaștelor Sfinților Mc. din Evghenia

Evghenia este un loc în marginea de răsărit a oraşului Constantinopol, aproape de turnul şi porţile ce se numesc ale lui Evghenie. Aici s-au aflat moaştele multor sfinţi pătimitori din vremea prigoanelor, iar lumea uitase locul unde fuseseră îngropaţi, deoarece mucenicii erau îngropaţi noaptea de frica necredincioşilor.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

(BRU) Descoperirea moaștelor sfinților martiri din Eugenion (în secolul al VI-lea)

 

(BRC) Catedra Sfântului Apostol Petru; Sf. Margareta din Cortona

Cathedra Petri (în traducere "Scaunul lui Petru") este un jilț care se află în Bazilica Sf. Petru din Roma. Jilțul din secolul al IX-lea a fost prelucrat în stil baroc de Gian Lorenzo Bernini, care a realizat ansamblul monumental care domină astăzi absida principală a Bazilicii Sf. Petru. Cathedra Petri este de asemenea o sărbătoare romano-catolică, fixată pe 22 februarie, sărbătoare care rememorează funcția de verhovnic (întâistătător) al apostolilor, deținută de apostolul Petru - foto preluat de pe  ro.wikipedia.org

Cathedra Petri – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cathedra Petri (în traducere “Scaunul lui Petru”) este un jilț care se află în Bazilica Sf. Petru din Roma.

Jilțul din secolul al IX-lea a fost prelucrat în stil baroc de Gian Lorenzo Bernini, care a realizat ansamblul monumental care domină astăzi absida principală a Bazilicii Sf. Petru.

Cathedra Petri este de asemenea o sărbătoare romano-catolică, fixată pe 22 februarie, sărbătoare care rememorează funcția de verhovnic (întâistătător) al apostolilor, deținută de apostolul Petru.

Catedra” este tronul unui episcop, așezat în biserica în care slujește (care, de aceea, se numește “catedrală”) și simbolizează autoritatea episcopului și a învățăturii lui.

Un episcop nou hirotonit, când ia în posesie Biserica încredințată lui, primește mitra și toiagul pastoral și se așază pe “catedră”. În Roma antică (precreștină), zilele dintre 13 și 23 februarie erau dedicate amintirii rudelor răposate.

Cu această ocazie, pentru morți se pregătea mâncare și un scaun (lat. “cathedra”). Creștinii își aminteau în aceste zile de Apostolul Petru, Părintele credinței lor. În sec. IV, Biserica a oprit ospețele pentru morți; ca urmare, Scaunul lui Petru n-a mai fost văzut în legătură cu amintirea morților, ci doar ca tron al episcopului, simbol al învățăturii.

Obiectul sărbătorii însă nu se referă la scaun, ci la chemarea lui Petru de a prelua învățătura în Biserică.

O a doua sărbătorire a Catedrei lui Petru se celebra, la 18 ianuarie, în Galia, începând din sec. VI-VII, preluată apoi și în Biserica Romei. Papa Ioan al XXIII-lea a redus cele două sărbători la una singură.

 

Ziua mondială a cercetăşiei (#WorldScoutDay)

Ziua mondială a cercetăşiei este marcată la 22 februarie şi reprezintă ziua de naştere a fondatorului Mişcării “Scout” – cercetaşii, Robert Baden-Powell.

În acelaşi timp, reflectă activitatea cercetaşilor, specifică culturii şi ţărilor în care aceştia trăiesc.

Robert Baden-Powell a urmat o carieră militară şi a încercat să reformeze metodele de pregătire militară, introducând activităţi distractive pentru ridicarea moralului trupelor.

A fost distins, la Londra, de regina Victoria, cu Ordinul Bath şi a fost avansat la gradul de general-maior, această avansare marcând finalul carierei sale militare.

Ulterior şi-a dedicat viaţa promovării păcii şi toleranţei, potrivit scout.ro.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua mondială a gândirii (#WorldThinkingDay)

Ziua mondială a gândirii (#WorldThinkingDay) este sărbătorită în fiecare an pe 22 februarie de către cercetaşe şi fete ghid din întreaga lume.

Prima Zi mondială a gândirii a fost decisă în 1926, cu ocazia unei conferinţe internaţionale într-o tabără din statul New York.

Delegaţii au hotărât că o zi ar trebui să fie rezervată pentru ca fetele ghizi şi cercetaşe să se gândească la “surorile” lor cercetaşe din întreaga lume.

Data a fost aleasă în onoarea zilei de naştere atât a Lordului Baden-Powell, fost general britanic, fondator al Mişcării Cercetaşilor, cât şi a soţiei lui, Olave Baden-Powell, cofondatoare a mişcării.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua Mondială a Yoga (#WorldYogaDay)

Ziua mondială a yoga (#WorldYogaDay), sărbătorită la 22 februarie, a fost iniţiată în urmă cu câţiva ani de Samira Radsi, o profesoară de yoga care locuieşte în Berlin.

Samira spune că scopul creării Zilei mondiale a yoga a fost acela de a valorifica puterea yoghinilor din întreaga lume pentru a ajuta victimele încălcării drepturilor omului.

Ideea i-a venit spontan, în timp ce bea un cappuccino într-o sâmbătă dimineaţa.

Curând, Samira şi-a împărtăşit visul de a ajuta oamenii prin yoga cu prietenul şi colegul ei, Bjoern Wyrich, şi au început să acţioneze pentru a face din Ziua Mondială a Yoga o realitate.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua cu o singură sarcină de îndeplinit (#SingleTaskingDay)

Ziua cu o singură sarcină de îndeplinit (#SingleTaskingDay) s-a născut ca răspuns la preponderenţa obiceiurilor de multitasking care există în societatea de astăzi.

Pericolele multitasking-ului au fost bine documentate şi s-a demonstrat în mod repetat că ne fac munca să fie nesatisfăcătoare şi ne lasă şi mai epuizaţi, după ce am realizat mult mai puţin decât am fi putut face dacă ne-am fi concentrat pe o singură sarcină.

Concentrarea şi eliminarea tuturor celorlalte distrageri au puterea de a ne face să dăm tot ce avem mai bun.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Astăzi în istorie pentru 22 februarie

 

Evenimentele Zilei de 22 februarie în Istorie:

- 22 februarie 1905 – S-a înființat primul sindicat muncitoresc din România

22 februarie 1708 – A început Marele Război al Nordului )22 februarie 1708 – 10 septembrie 1721)

22 februarie 1848 - A început Revoluția franceză de la 1848 (22 februarie 1848 – 2 decembrie 1848)

 

22 februarie 1295 î.Hr. - A avut loc încoronarea faraonului Ramses al II-lea.

Ramses al II-lea (cunoscut ca Ramses cel Mare) a fost al treilea faraon al celei de-a XIX-a Dinastii a Egiptului, Noul Regat. Este considerat cel mai cunoscut și cel mai mare faraon al Egiptului antic - in imagine, Statuia lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Statuia lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ramses al II-lea (cunoscut ca Ramses cel Mare; Ozymandias, în greacă) a fost al treilea faraon al celei de-a XIX-a Dinastii a Egiptului, Noul Regat.

Este considerat cel mai cunoscut și cel mai mare faraon al Egiptului antic.

Succesorii săi și poporul egiptean l-au supranumit „Marele predecesor” și-l numesc, și astăzi, cu afecțiune „Sese”.

Data încoronării lui Ramses al II-lea, III Shemu ziua 27 (31 mai 1279 î.Hr.), a fost declarată sărbătoare în timpul Dinastiei XX.

Se presupune că a urcat pe tron în jurul vârstei de 24 – 25 de ani și a condus Egiptul din 1279 î.Hr până în 1213 î.Hr.., domnia sa durând 66 de ani și 2 luni, conform scrierilor lui Manetho.

Conform anumitor legende ar fi trăit 99 de ani, dar de fapt a trăit până la vârsta de 90 – 91 de ani.

Oricum în timpul domniei sale a celebrat 14 festivaluri Sed, mai mult decât oricare alt faraon egiptean.

Fiind Prinț Regent a condus expediții în sud în Nubia, comemorate în inscripțiile de la Beit el-Wali și Gerf Hussein.

În timpul domniei sale a condus câteva campanii militare în nord, în estul Mării Mediteraneene, pe actual amplasament al Israelului, Libanului și Siriei.

În prima parte a domniei sale s-a axat pe construcția de orașe, temple și monumente și a stabilit capitala în noul oraș Pi-Ramses în Delta Nilului, pe ruinele orașului Avaris, fostă capitală a hiksoșilor.

În acest oraș se afla principalul templu a lui Seth.

A fost înmormântat în Valea Regilor în mormântul KV 7., apoi mumia sa a fost mutată într-un loc secret la Deir el-Bahari, fiind descoperită în 1881, iar acum mumia sa se află la Muzeul din Cairo.

 

22 februarie 705 – Împărăteasa Wu Zetian renunță la tron. Restaurarea dinastiei Tang.

Wu Zetian  (n. 17 februarie 624, Lizhou, Sichuan - d. 16 decembrie 705, Luoyang), Imparateasa Dinastiei Zhou (16 octombrie 690 – 22 februarie 705) -  așa cum este descris în Un album din secolul al XVIII-lea cu portrete ale a 86 de împărați ai Chinei, cu note istorice chinezești (British Library) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Wu Zetian – așa cum este descris în Un album din secolul al XVIII-lea cu portrete ale a 86 de împărați ai Chinei, cu note istorice chinezești (British Library) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Wu Zetian (n. 17 februarie 624, Lizhou, Sichuan – d. 16 decembrie 705, Luoyang), Împarateasa Dinastiei Zhou (16 octombrie 690 – 22 februarie 705)

În istoria Chinei a fost singura femeie care a urcat pe tronul acestei tari, Wu Zetian fiind unul dintre cei mai remarcabili lideri pe care i-a avut vreodată. Multi istorici o compară cu faraonul Hatshepsut, cu regina Elisabeta I si cu țarul Ecaterina a II-a.

Si-a trimis generalii sa cucereasca Coreea, a redus taxele si a crescut producția din agricultură, a sprijinit raspandirea Budismului în China si a facut aceasta religie oficiala, înlocuind Taoismul.

A ramas pe tron aproximativ 15 de ani, până când, la vârsta de 80 de ani, fiind grav bolnava, a fost destituita.

A murit mai târziu, în același an, iar la 3 martie dinastia Tang a fost restaurată.

Desi, domnia sa a fost extrem de sangeroasa, Wu Zetian ramane in istorie ca o fascinanta personalitate si ca unicul imparat de sex feminin al Chinei.

 

22 februarie 1281 – Martin IV (n. cca 1210/1220 – 28 martie 1285), născut Simon de Brion, a devenit Papă.

Papa Martin al IV-lea (n. 27 martie 1220, Touraine⁠, Franța – d. 4 aprilie 1285, Perugia, Italia) a fost un papă al Romei - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Papa Martin al IV-lea – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Papa Martin al IV-lea (n. 27 martie 1220, Touraine⁠, Franța – d. 4 aprilie 1285, Perugia, Italia) a fost un papă al Romei

S-a născut la castelul de Meinpincien, Ile-de-France, Franța, a studiat la Universitatea din Paris, și se pare ca a urmat si cursuri de drept la Padova și Bologna, in Italia.

Pontificatul său a durat patru ani și o lună.

Judecat cu asprime de contemporanii săi și de unii istoricii moderni, pontificatul sau a fost total aservit intereselor lui Charles de Anjou și ambițiilor franceze.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

22 februarie 1288 - Nicolae IV a devenit papă.

Papa Nicolae al IV-lea (n. 30 septembrie 1227, Lisciano⁠, Provincia Ascoli Piceno, Marchia Anconitana, Statele Papale – d. 4 aprilie 1292, Roma, Statele Papale) a fost papă din 1288 până la moartea sa - (Portretul lui Nicolas al IV-lea, absida bisericii Santa Maria Maggiore din Roma) foto preluat de pe en.wikipedia.org

Portretul lui Nicolas al IV-lea, absida bisericii Santa Maria Maggiore din Roma - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Papa Nicolae al IV-lea (n. 30 septembrie 1227, Lisciano⁠, Provincia Ascoli Piceno, Marchia Anconitana, Statele Papale – d. 4 aprilie 1292, Roma, Statele Papale) a fost papă din 1288 până la moartea sa.

După bula Papei Nicolae al IV-lea, Prae Cunctis, în martie 1291, Inchiziția condusă de franciscani a fost impusă Bosniei pentru a eradica Biserica Bosniacă.

cititi mai mult pe: en.wikipedia.org

 

22 februarie 1371 – Robert al II-lea Stuart devine rege al Scotiei.

Robert al II-lea ( 1316 – 19 aprilie 1390), a fost  primul rege din dinastia Stuart. si a domnit intre 22 februarie 1371 – 19 aprilie  1390 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Robert al II-lea – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Robert al II-lea (1316 – 19 aprilie 1390), a fost primul rege din dinastia Stuart. si a domnit intre 22 februarie 1371 – 19 aprilie 1390.

 

22 februarie 1403 – S-a născut regele Carol al VII-lea al Franței; (d. 22 iulie 1461).

Carol al VII-lea (n. 22 februarie 1403 – d. 22 iulie 1461), numit Victoriosul, a fost rege al Franței din 1422 până la moartea sa. A fost membru al Casei de Valois, fiu al regelui Carol al VI-lea însă succesiunea sa la tronul Franței a rămas discutabilă de ocupația engleză din nordul Franței. Cu toate acestea, a fost încoronat la Reims în 1429 prin eforturile Ioanei d'Arc de a elibera Franța de englezi. Domnia sa târzie a fost marcată de luptele cu fiul său, Ludovic al XI-lea - in imagine, Portret al lui Carol al VII-lea, de Jean Fouquet, tempera pe lemn, Muzeul Luvru, Paris, c. 1445–1450 - foto: ro.wikipedia.org

Portret al lui Carol al VII-lea, de Jean Fouquet, tempera pe lemn, Muzeul Luvru, Paris, c. 1445–1450 – foto: ro.wikipedia.org

Carol al VII-lea (n. 22 februarie 1403 – d. 22 iulie 1461), numit Victoriosul, a fost rege al Franței din 1422 până la moartea sa. A fost membru al Casei de Valois, fiu al regelui Carol al VI-lea însă succesiunea sa la tronul Franței a rămas discutabilă de ocupația engleză din nordul Franței. Cu toate acestea, a fost încoronat la Reims în 1429 prin eforturile Ioanei d’Arc de a elibera Franța de englezi.

Domnia sa târzie a fost marcată de luptele cu fiul său, Ludovic al XI-lea. Este primul rege care reușește să-și creeze o armată permanentă. În 1444 Carol al VII-lea și Henric al VI-lea al Angliei au încheiat un armistițiu. Deși acum englezii își limitau pretnțiile la Normandia și Guyenne, Carol nu a vrut o pace definitivă și a acordat regelui Angliei mâna fiicei lui René I al Neapolelui, Margareta de Anjou.

 

22 februarie 1440 – S-a născut regele Ladislaus Postumul (d. 23 noiembrie 1457), duce de Austria, rege al Ungariei (sub numele de Ladislau V) din 1444 și rege al Boemiei din 1453.

Ladislau Postumul (n. 22 februarie - d. 23 noiembrie 1457), a fost principe al Austriei și rege al Boemiei, mai apoi rege al Ungariei sub numele de Ladislau al V-lea, unde a domnit între 1453-1457. A fost urmat de Matei Corvin - in imagine, Regele Ladislau al V-lea al Ungariei (pictor austriac necunoscut, Kunsthistorisches Museum, Viena) - foto: ro.wikipedia.org

Regele Ladislau al V-lea al Ungariei
(pictor austriac necunoscut, Kunsthistorisches Museum, Viena) – foto: ro.wikipedia.org

Ladislau Postumul (n. 22 februarie – d. 23 noiembrie 1457), a fost principe al Austriei și rege al Boemiei, mai apoi rege al Ungariei sub numele de Ladislau al V-lea, unde a domnit între 1453-1457.

A fost singurul fiu al lui Albert al II-lea al Imperiului romano-german si al Elisabetei de Luxemburg.

A fost numit Postumul pentru că s-a născut la patru luni după moartea tatălui său.

A decedat subit la Praga la 23 noiembrie 1457 în timp ce se pregătesc pentru căsătoria sa cu Magdalena de Valois , fiica lui Charles al VII-lea al Frantei.

Se zvonea ca adversarii săi politici din Boemia l-au otrăvit, dar în secolul 20, s-a arătat că Ladislau a murit de leucemie, o boală recunoscută în acea perioadă.

L-a urmat la tronul Ungariei, Matei Corvin.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

22 februarie 1495 - Charles al VIII- lea al Frantei ocupa fără luptă oraşul Neapole şi se încoronează rege al Neapolelui.

Carol al VIII-lea al Franţei (franceză Charles VIII de Valois supranumit "L'Affable" (cel Prietenos) (30 iunie 1470 - 7 aprilie 1498) a fost rege al Franţei din dinastia Valois, a domnit din anul 1483 şi până la moartea sa - in imagine, Carol al VIII-lea, Şcoala franceză, sec. XVI, Muzeul Condé - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Carol al VIII-lea, Şcoala franceză, sec. XVI, Muzeul Condé – foto preluat de pe ro.wikipedia.org 

Carol al VIII-lea al Franţei (franceză Charles VIII de Valois supranumit “L’Affable” (cel Prietenos) (30 iunie 1470 – 7 aprilie 1498) a fost rege al Franţei din dinastia Valois, a domnit din anul 1483 şi până la moartea sa – in imagine,

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

22 februarie 1512 – A murit Amerigo Vespucci, explorator italian, cel al carui nume avea sa dea denumirea continentului America.

Amerigo Vespucci (n. 9 martie 1454, Florența, Italia, d. 22 februarie 1512, Spania) a fost unul dintre cei mai mari navigatori a tuturor timpurilor.

Amerigo Vespucci (n. 9 martie 1454, Florența, Italia, d. 22 februarie 1512, Spania) a fost unul dintre cei mai mari navigatori a tuturor timpurilor - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Amerigo Vespucci - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

La începutul secolului al XVI-dea în orasul Saint Die din Lorena a luat fiinta un cerc geografic din care faceau parte cîtiva tineri învatati.

Unul dintre ei, Martin Waldseemuller, a scris o mica lucriare intitulata „Introducere în cosmografie” („Cosmographi!ae introductio”), care a fost publicata în 1507. In anexa, lucrarea cuprindea doua scrisori ale lui Amerigo Vespucci (in traducere latina). In cartea lui WaldseemuHer se întîlneste pentru prima oara numele de „America”.

Dupa ce aminteste ca scriitorii din antichitate împarteau pamântul locuit în trei parti — Europa, Asia si Africa — carora „li s-a dat numele dupa niste femei”, Waildseemuller scrie:

Acum aceste con­tinente sînt mai bine cunoscute, iar Amerigo Vespucci a descoperit un al patrulea continent. Nu vad de ce, cine si cu ce drept ar putea sa interzica numirea acestui continent Ţara lui Amerigo sau America”.

Nu se poate presupune ca prin aceasta declaratie Waldseemuller ar fi vrut sa stirbeasca câtusi de putin gloria lui Columb. Pentru el, ca si pentru alti geografi de la începutul secolului al XVI-lea, Columb si Vespucci erau cei care au descoperit pamînturi noi în parti diferite ale lumii.

Columb nu a facut decât sa cerceteze mai mult Asia: contemporanii sai credeau ca pamânturile descoperite de el erau insule si peninsule ale Lumii vechi — o parte din Asia de est tropicala, dupa cum teritoriile descoperite de Cabot (tatal si fiul) li se pareau a fi o parte din Asia de nord-est cu clima rece.

Vespucci însa „descoperise al patrulea continent, Lumea noua”, un continent necunoscut „celor din antichi­tate”, care se întindea de ambele parti ale ecuatorului, ca si Africa, dar care este despartit de Africa prin oceanul Atlantic. Recapituland, trebuie mentionat ca Vespucci a fost primul european ajuns în Brazilia. A fost primul ce a călcat pe coastele Uruguayului și Argentinei.

A descoperit unele dintre cele mai importante fluvii ale lumii: Amazon, Pavia, Rio de la Plata. Pe lângă acestea a explorat aproximativ 6000 de mile de coastă, mai mult decât oricine altcineva. A fost primul ce a observat existența curentului ecuatorial. Cea mai importantă piesă a sa a fost însă redescoperirea Americii. În cinstea lui, unul dintre cei mai mari navigatori ai Noii Lumi, continentul descoperit îi poartă numele, începând din anul 1507.

 

22 februarie 1632 – Galileo Galilei publică lucrarea sa “Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii”, în care a comparat sistemul sistemul conceput de Copernic cu cel ptolemeic traditional.

Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii (Frontispiciul şi pagina de titlu a Dialogului) - foto: ro.wikipedia.org

Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii (Frontispiciul şi pagina de titlu a Dialogului) – foto: ro.wikipedia.org

A fost tradusă în latină cu titlul Systema cosmicum în 1635 de Matthias Bernegger. Cartea a fost dedicată patronului lui Galileo, Ferdinando II de’ Medici, Mare Duce de Toscana, și a avut mult succes.În sistemul copernican, Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul Soarelui, pe când în cel ptolemaic toate corpurile cerești se rotesc în jurul Pământului.

Dialogul a fost publicat în Florența sub permisiunea oficială a Inchiziției. În 1633, Galileo a fost condamnat pentru „gravă suspiciune de erezie” pe baza acestei cărți, care a fost apoi inclusă în Indicele cărților interzise, de unde a fost înlăturată abia în 1835 (după ce teoriile discutate au fost scoase de Biserica Catolică de sub cenzură în 1822)

 

22 februarie 1635 - La Paris, Cardinalul Richelieu fondează Académie française, cu mandatul de a supraveghea puritatea limbii franceze.

 

22 februarie 1708 – A început Marele Război al Nordului )22 februarie 1708 – 10 septembrie 1721)

Marele Război al Nordului s-a desfășurat la începutul secolului al XVIII-lea (1700-1721). Danemarca, Polonia și Rusia au format o coaliție împotriva Suediei. Regele Carol al XII-lea al Suediei, în vârstă de numai 18 ani, ajunge cu flota în dreptul Copenhagăi, debarcă în forță și obligă orașul să capituleze. Lovită în plin, Danemarca se retrage din coaliție. La rândul său, August al II-lea al Poloniei, după ce cucerește Dunamunde, este învins la porțile Rigăi.

Petru I ajunge la Narva, oraș suedez controlat în trecut de Rusia, la 23 septembrie 1700. Rusia e învinsă de către Suedia. În Rusia se întăresc orașele, se reface armata, se construiesc tunuri, corăbii și reface coaliția cu Polonia și cu Danemarca. În 1701 are loc prima victorie a Rusiei la Șeremetievo asupra suedezilor. În 1702, rușii obțin noi victorii în timp ce Carol al XII al Suediei îi învinge pe saxoni și polonezi și intră în Cracovia. La 11 octombrie 1702, fortăreața Noteburg capitulează în fața rușilor, apoi, prima victorie navală a rușilor, capitularea Narvei. Toate aceste victorii se datorează faptului că, grosul trupelor suedeze se afla în Polonia, unde în 1706, Carol al XII-lea silește Dieta de la Varșovia să-l proclame rege pe Stanislaw Leszczynski. Petru rămâne singur în fața regelui Suediei.

În 1709, Carol al XII este înfrânt în Bătălia de la Poltava, iar din armata sa cea numeroasă și vitează nu mai rămân decât 24.000 de oameni, în zdrențe și vlăguiți. În iunie 1709, Carol al XII-lea, rănit la piciorul stâng, asistă la atac purtat pe o targă, în timp ce Petru se află peste tot, aleargă, răcnește, împarte ordine, îi îmbărbătează pe unii sau îi ocărăște pe alții. Cele 72 de tunuri rusești nimicesc liniile dușmanului. Carol fuge la Tighina aflată sub ocupație otomană.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

22 februarie 1708 – Antim Ivireanul a fost ales mitropolit al Ungro-Vlahiei (Tarii Romanesti), după moartea predecesorului său, Teodosie, la recomandarea și cu sprijinul domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Antim Ivireanul (n. circa 1650, Iviria — d. 1716, asasinat în Rumelia), autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de București, autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII. Antim Ivireanul s-a născut în Iviria (Georgia de astăzi), în anul 1650, dar activitatea sa în slujba bisericii şi-a desfăşurat-o în Ţara Românească.

A fost, pe rând,egumen al manastirii Snagov, episcop de Vâlcea şi mitropolit al Ţării Româneşti. În acelaşi timp, a fost şi un mare om de cultură: tipograf, gravor, teolog şi autor al celebrelor Didahii (o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an). Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii şi ale poporului român, din pricina atitudinii sale antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea domnitorului Nicolae Mavrocordat (primul domn fanariot al Ţării Româneşti), a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic şi condamnat la exil pe viaţă în mănăstirea “Sf. Ecaterina” de la Muntele Sinai. A fost ucis de ostaşii turci care îl escortau pe drumul exilului. Biserica Ortodoxa Romana il praznuieste pe data de 27 septembrie.

 

22 februarie 1732 – S-a născut George Washington, primul președinte american; (d. 1799).

George Washington (n. 22 februarie 1732, Westmoreland, Virginia Virginia — d. 14 decembrie 1799, Mount Vernon, Virginia) general și om de stat american, militant și factor activ în obținerea independenței față de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord, primul președinte al Statelor Unite ale Americii  - foto: ro.wikipedia.org

George Washington - foto: ro.wikipedia.org

George Washington (n. 22 februarie 1732, Westmoreland, Virginia Virginia — d. 14 decembrie 1799, Mount Vernon, Virginia) a fost un general și om de stat american, militant și factor activ în obținerea independenței față de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord, primul președinte al Statelor Unite ale Americii. În 1775 a fost numit comandant suprem al tuturor forțelor militare ale coloniilor răsculate împotriva Angliei.

A avut un rol decisiv în organizarea armatei americane care a repurtat victoriile de la Saratoga (1777) și Yorktown (1781), hotărâtoare pentru obținerea independenței Statelor Unite ale Americii. În 1787, Washington a fost președintele Convenției constituționale care a adoptat Constituția Statelor Unite ale Americii, în vigoare și astăzi.

Ca președinte între 1789 și 1797, (ales in unanimitate in 1789 si reales in 1792 – in 1796 a refuzat al treilea mandat) Washington a dus o politică internă conservatoare, iar pe plan extern a fost un adept al izolaționismului. Cu ocazia discursului său de adio, în 1797, recomanda Statelor Unite să intervină cât mai puțin posibil în afacerile politice ale lumii și, mai ales, să nu se alieze cu nicio națiune europeană în cazul unui conflict pe vechiul continent.

 

22 februarie 1788 – S-a născut filosoful german Arthur Schopenhauer ; (d. 21 septembrie 1860).

Arthur Schopenhauer (n. 22 februarie 1788, Stutthof/Danzig - d. 21 septembrie 1860, Frankfurt am Main), filozof german, cunoscut - mai ales - prin teoria sa asupra primatului „voinței” în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman - foto: ro.wikipedia.org

Arthur Schopenhauer – foto: ro.wikipedia.org

Arthur Schopenhauer (n. 22 februarie 1788, Stutthof/Danzig – d. 21 septembrie 1860, Frankfurt am Main), filozof german, cunoscut – mai ales – prin teoria sa asupra primatului „voinței” în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman. Schopenhauer s-a situat în problema teoriei cunoașterii pe pozițiile idealismului, opera sa fiind influentata de Platon si Immanuel Kant.

 

22 februarie 1814 – S-a născut Grigore Alexandrescu, poet și prozator român,unul dintre cei mai de seama fabulisti ai nostri; (d.25 noiembrie 1885).

Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810, Târgoviște - d. 25 noiembrie 1885, București) a fost un poet și fabulist român - foto: ro.wikipedia.org

Grigore Alexandrescu  - foto: ro.wikipedia.org

Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810, Târgoviște – d. 25 noiembrie 1885, București) a fost un poet și fabulist român. A debutat cu poezii publicate în Curierul Românesc condus de Ion Heliade Rădulescu. Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848. Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine. Cea mai reușită este Umbra lui Mircea. La Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia, cu prietenul Ion Ghica).

E ultimul fabulist autentic din literatura română, si a lasat vreo 40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităților (Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală, ș.a.). Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron.

 

22 februarie 1819 – S-a născut James Russell Lowell, poet și eseist american; (d. 1891).

James Russell Lowell (n. 22 februarie 1819 - d. 12 august 1891) a fost un poet, critic literar și diplomat american, care a aparținut grupării literare Fireside Poets. A scris o lirică satirică, în care militează pentru aboliționism și susține cauza nordiștilor în războiul civil. A scris și poezii romantice în maniera lui John Keats și William Wordsworth. A abordat și critica literară situându-se la nivelul celei europene contemporane, colaborând în publicații ca: The Pioneer, The Atlantic Monthly, North American Review - foto: ro.wikipedia.org

James Russell Lowell – foto: ro.wikipedia.org

James Russell Lowell (n. 22 februarie 1819 – d. 12 august 1891) a fost un poet, critic literar și diplomat american, care a aparținut grupării literare Fireside Poets. A scris o lirică satirică, în care militează pentru aboliționism și susține cauza nordiștilor în războiul civil. A scris și poezii romantice în maniera lui John Keats și William Wordsworth. A abordat și critica literară situându-se la nivelul celei europene contemporane, colaborând în publicații ca: The Pioneer, The Atlantic Monthly, North American Review.

 

22 februarie 1819 – In urma Tratatului Adams-Onís, Spania a vândut Florida Stateleor Unite, pentru suma de 5 milioane USD. Tratatul Adams–Onís din 1819 (denumit oficial Tratatul de Amiciție, Înțelegere și Granițe între Statele Unite ale Americii și Majestatea Sa Catolică, uneori denumit Tratatul de Achiziție a Floridei, sau Tratatul Transcontinental din 1819), a pus capăt unei dispute de frontieră din America de Nord, între Statele Unite și Spania.

Tratatul a fost rezultatul tensiunilor crescânde între SUA și Spania privind drepturile teritoriale într-o perioadă de slăbire a puterii Spaniei în Lumea Nouă. Pe lângă cedarea Floridei către Statele Unite, tratatul a rezolvat o dispută teritorială din zona râului Sabine din Texas și a stabilit limitele teritoriului american și revendicările în zona Munților Stâncoși și spre vest către Oceanul Pacific în schimbul plății de către Statele Unite a revendicărilor locuitorilor zonei față de guvernul spaniol în valoare de 5.000.000 de dolari și a renunțării la revendicările asupra teritoriului din Texas de la vest de râul Sabine și a altor teritorii spaniole conform termenilor Achiziției Louisianei.

 

22 februarie 1821 – Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, a trecut Prutul, intrând în Moldova, unde a încearcat să–și găsească noi adepți pentru mișcarea sa.

 

22 februarie 1847 - In bătălia de la Buena Vista, 5.000 de militari americani înfrang o armata de 15000 mexicani.

 

22 februarie 1848 – Izbucneste Revoluția franceză de la 1848 (22 februarie 1848 – 2 decembrie 1848), in urma careia regele Ludovic-Filip abdica si se refugiaza in Anglia. In Franta se instaureaza republica.

Revoluția franceză de la 1848 ( 22 februarie 1848 - 2 decembrie 1848) - Lamartine in front of the Town Hall of Paris rejects the red flag on 25 February 1848 by Henri Félix Emmanuel Philippoteaux - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Revoluția franceză de la 1848 ( 22 februarie 1848 – 2 decembrie 1848) – Lamartine in front of the Town Hall of Paris rejects the red flag on 25 February 1848 by Henri Félix Emmanuel Philippoteaux – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Revoluția franceză de la 1848, care a fost prima dintre revoluțiile europene de la 1848, a izbucnit în Franța, la 22 februarie 1848. Era cea de a doua revoluție franceză din secolul al XIX-lea, după cea din iulie 1830. Această revoluție s-a declanșat în februarie 1848 la Paris, datorită exceselor exercitate de „monarhia din iulie”. La 25 februarie a fost proclamată republica și s-a format un guvern provizoriu, în care intrau printre alți reprezentanți ai revoluției.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

22 februarie 1849 - S-a născut Nikolay Yakovlevich Sonin, matematician rus (d. 1915)

 

22 februarie 1857 – S-a născut fizicianul german Heinrich Rudolf Hertz; (d. 1 iunie 1894).

Heinrich Rudolf Hertz (n. 22 februarie 1857, Hamburg - d. 1 ianuarie 1894, Bonn) a fost un fizician german. A studiat la universitățile din München și Berlin. În 1883 a devenit docent privat pentru fizica teoretică la universitatea Christian-Albrecht din Kiel. Între 1885 și 1889 a predat ca profesor de fizică la universitatea tehnică din Karlsruhe. Din 1889 a fost profesor de fizică la Rheinischen Friedrich-Wilhelms-Universität din Bonn. Hertz a murit la numai 37 de ani de granulomatoza lui Wegener - foto: ro.wikipedia.org

Heinrich Rudolf Hertz – foto: ro.wikipedia.org

Heinrich Rudolf Hertz (n. 22 februarie 1857, Hamburg – d. 1 ianuarie 1894, Bonn) a fost un fizician german. A studiat la universitățile din München și Berlin. În 1883 a devenit docent privat pentru fizica teoretică la universitatea Christian-Albrecht din Kiel. Între 1885 și 1889 a predat ca profesor de fizică la universitatea tehnică din Karlsruhe. Din 1889 a fost profesor de fizică la Rheinischen Friedrich-Wilhelms-Universität din Bonn. Hertz a murit la numai 37 de ani de granulomatoza lui Wegener.

 

22 februarie 1864 –S-a născut Jules Renard, romancier și dramaturg francez; (d. 22 mai 1910).

Jules Renard (n. 1864, Châlons-du-Maine – d. 1910, Paris) a fost un novelist și dramaturg francez - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Jules Renard – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Jules Renard (n. 1864, Châlons-du-Maine – d. 1910, Paris) a fost un novelist și dramaturg francez. Intre cele mai cunoscute traduceri ale scrierilor sale in limba romana se numara : “Morcoveață”, Pagini de istorie naturală, Jurnal.

 

22 februarie 1875 – A murit la Paris, pictorul francez Jean-Baptiste Camille Corot; (n.16 iulie 1796, Paris).

Jean-Baptiste Camille Corot (n. 16 iulie 1796, Paris - d.22 februarie 1875 , Paris) a fost cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX–lea. Camille Corot este pictorul care eliberează peisagistică de restricțiile impuse de neoclasicism. A fost un maestru al picturii plein-air și, prin urmare, a influențat impresionismul, curent la a cărui naștere a asistat, fără a-l fi înțeles pe deplin. Corot poate fi socotit precursorul impresionismului - foto: ro.wikipedia.org

Jean-Baptiste Camille Corot – foto: ro.wikipedia.org

Jean-Baptiste Camille Corot (n. 16 iulie 1796, Paris – d.22 februarie 1875 , Paris) a fost cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX–lea. Camille Corot este pictorul care eliberează peisagistică de restricțiile impuse de neoclasicism. A fost un maestru al picturii plein-air și, prin urmare, a influențat impresionismul, curent la a cărui naștere a asistat, fără a-l fi înțeles pe deplin. Corot poate fi socotit precursorul impresionismului.

Jean-Baptiste Camille Coro, "Femeia cu perla" - Muzeul Luvru - foto: ro.wikipedia.org

Jean-Baptiste Camille Coro, “Femeia cu perla” – Muzeul Luvru – foto: ro.wikipedia.org

 

22 februarie 1882 – Serbia se proclamă regat. Milan Obrenovic devine primul rege al Serbiei moderne, sub numele de Milan I (1882-1889).

Milan Obrenović (22 august 1854 – 11 februarie 1901), a fost conducător al Serbiei din 1868 până în 1889, inițial ca prinț (1868-1882) apoi ca rege (1882-1889) - foto: ro.wikipedia.org

Milan Obrenović - foto: ro.wikipedia.org

Milan Obrenović s-a nascut la 22 august 1854 la Marasesti in Moldova si a decedat la 11 februarie 1901 la Viena. A fost principe al Serbiei intre anii 1868-1882 sub numele de Milan IV Obrenović,dupa care a devenit rege al Serbiei sub numele de Milan I domnind pana in anul 1889cand a abdicat in favoarea fiului sau Alexandru.

 

22 februarie 1889 – Preşedintele american Grover Cleveland semnează un proiect de lege prin care sunt admise Dakota de Nord, Dakota de Sud, Montana şi Washington, in randul statelor componente ale S.U.A.

 

22 februarie 1900 - Prima audiție, la Paris, a “Sonatei nr. 2 pentru vioară și pian” de George Enescu (la pian – George Enescu).

 

22 febuarie 1900 – S-a născut marele regizor spaniol Luis Buñuel ; (d. 29 iulie1983).

Luis Buñuel (n. 22 februarie 1900, Calanda, Spania — d. 29 iulie 1983, Mexic) a fost un regizor spaniol de film. Deși spaniol, inițial studiile, apoi războiul civil și legăturile cu partidul comunist l-au determinat să-și exercite profesia de regizor în Franța, SUA și Mexic (unde și moare în 1983). Este considerat unul dintre cei mai importanți cineaști ai lumii - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Luis Buñue – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Luis Buñuel (n. 22 februarie 1900, Calanda, Spania — d. 29 iulie 1983, Mexic) a fost un regizor spaniol de film. Deși spaniol, inițial studiile, apoi războiul civil și legăturile cu partidul comunist l-au determinat să-și exercite profesia de regizor în Franța, SUA și Mexic (unde și moare în 1983). Este considerat unul dintre cei mai importanți cineaști ai lumii.

 

22 februarie 1901 – S-a născut Justinian Marina, al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (d. 1977)

Justinian Marina, pe numele de mirean Ioan Marina, (n. 22 februarie 1901, Suiești, județul Vâlcea – d. 26 martie 1977, București) a fost al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, între 1948 și 1977. Marele Colegiu Electoral Bisericesc, întrunit în capitala țării, la 24 mai 1948, a ales arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al României pe mitropolitul Moldovei Justinian Marina,

care s-a arătat vrednic prin statornicia sa în dreapta credință, prin lucrarea fără preget în slujirile sale de până acum, printr-o muncă rodnică în folosul poporului și al Bisericii, printr-o blândețe părintească îndeajuns de cunoscută, dând întru îndeplinirea tuturor însărcinărilor și vredniciilor la care a fost chemat dovezi de neclintită ascultare față de Sfântul Sinod și de supunere față de legile țării” (din Gramata Sinodală de instalare).

Patriarch Justinian and the Communist leadership of Romania, at the "23 August" Stadium during the opening of the World Festival of Youth and Students (1953) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Patriarch Justinian and the Communist leadership of Romania, at the “23 August” Stadium during the opening of the World Festival of Youth and Students (1953) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

La 6 iunie 1948, la ceremonia de învestitură din aula Palatului Parlamentului și la cea de instalare din biserica “Sf. Spiridon Nou” din București, Patriarhul Justinian și-a prezentat programul de activitate ca patriarh. Printre obiectivele sale figurau: pregătirea clerului în duhul Ortodoxiei și cerințelor vremii; restaurarea monahismului românesc; reorganizarea învățământului teologic; desființarea Bisericii Române Unite cu Roma și integrarea credincioșilor acestei biserici în Biserica Ortodoxă Română; reînnodarea legăturilor frățești cu toate Bisericile ortodoxe; promovarea relațiilor ecumenice cu Bisericile creștine etc.

Patriarhul Justinian primeşte la Bucureşti vizita Patriarhului Alexei al Moscovei şi al întregii Rusii (iunie 1962) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Patriarhul Justinian primeşte la Bucureşti vizita Patriarhului Alexei al Moscovei şi al întregii Rusii (iunie 1962) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sub conducerea patriarhului Justinian a fost inițiată colaborarea Bisericii Ortodoxe Române cu autoritatea comunistă. Patriarhul a promovat ideea ca istoria merge după niște legi date de Dumnezeu, iar una dintre aceste legi este lupta de clasă. Scriitorul polonez Czeslaw Milosz, laureat al premiului Nobel, citează pe patriarhul Justinian în cartea sa Gândirea captivă.

Stalin, conducătorul Partidului Comunist, duce la îndeplinire legea istoriei, cu alte cuvinte acționează așa cum dorește Dumnezeu, motiv pentru care trebuie să ne supunem lui. Omenirea poate fi reînnoită după modelul rusesc; de aceea nici un creștin nu se poate opune ideii – crude, ce-i drept – care va crea un om nou pe întreaga planetă. Asemenea argumente sunt adesea folosite de clerici care sunt unelte ale Partidului. “Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare Cristos este sovietic!” a spus Justinian Marina, patriarhul României.”

 

22 februarie 1903 – S-a născut Tudor Mușatescu, poet, prozator, dramaturg și publicist român; (d. 1970).

Tudor Mușatescu (n. 22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel - d. 4 noiembrie 1970) a fost un poet, prozator, dramaturg și umorist român - foto: ro.wikipedia.org

Tudor Mușatescu - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tudor Mușatescu (n. 22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel – d. 4 noiembrie 1970) a fost un poet, prozator, dramaturg și umorist român.

 

22 februarie 1905 - S-a înființat primul sindicat muncitoresc din România, sindicatul lucrătorilor tâmplari, în frunte cu I.C.Frimu și Voicu Andreescu-Râureanu, urmat la 13 și 20 martie de înființarea sindicatului strungarilor și respectiv al lucrătorilor din fabricile de încălțăminte.

Ion Costache Frimu (n. 4/16 octombrie 1871, comuna Bârzești, județul Vaslui; d. 19 februarie 1919, Închisoarea Văcărești) a fost un militant socialist și fruntaș al Partidului Social-Democrat, care a murit în urma bătăilor suferite în închisoare, ca urmare a participării sale la manifestațiile muncitorilor tipografi din decembrie 1918 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ion Costache Frimu (n. 4/16 octombrie 1871, comuna Bârzești, județul Vaslui; d. 19 februarie 1919, Închisoarea Văcărești) a fost un militant socialist și fruntaș al Partidului Social-Democrat, care a murit în urma bătăilor suferite în închisoare, ca urmare a participării sale la manifestațiile muncitorilor tipografi din decembrie 1918 – cititi mai mult pe unitischimbam.ro – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Prima asociație profesională organizată în România a fost Asociația lucrătorilor tipografi din București, înființată în București la 1/13 octombrie 1858 sub numele de „Casa de prevedere și economii a lucrătorilor tipografi”. Și-a încetat activitatea în 1871. În anul 1872 a fost înființată Asociația Generală a tuturor lucrătorilor din România. După anul 1900 au apărut uniuni de sindicate, create pe ramuri din aceleași profesii sau meserii înrudite.

Demonstrație la funerariile lui  Ion C. Frimu - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Demonstrație la funerariile lui Ion C. Frimu – foto preluat de pe en.wikipedia.org

La 22 februarie 1905 s-a înființat primul sindicat muncitoresc din România – sindicatul lucrătorilor tâmplari, în frunte cu I.C.Frimu şi Voicu Andreescu-Râureanu, urmat la 13 şi 20 martie de înfiinţarea sindicatului strungarilor şi respectiv al lucrătorilor din fabricile de încălţăminte. Un an mai târziu, numărul sindicatelor pe ramură, cu ziare proprii, a crescut.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

22 februarie 1906 – S-a înființat Institutul Geologic al României și s-a creat Corpul geologilor.

 

22 februarie 1907 – Răscoala Țărănească din 1907” - Încep mișcările țărănești în județele Dorohoi și Iași din Romania.

"Răscoala Țărănească din 1907" (O patrulă de cavalerie observă casele incendiate de către răsculaţi lângă Buzău) - foto: ro.wikipedia.org

“Răscoala Țărănească din 1907″ (O patrulă de cavalerie observă casele incendiate de către răsculaţi lângă Buzău) – foto: ro.wikipedia.org

Răscoala țărănească din 1907 a început în data de 21 februarie (8 februarie s.v.) 1907 în Flămânzi, Botoșani și s-a răspândit, în perioada următoare, în toată țara. Răscoala a fost înfrântă de guvern, reprimarea ei de către armată soldându-se cu uciderea unei părți din populația rurală a țării. Principala cauză a fost nemulțumirea țăranilor legată de inechitatea deținerii pământurilor, aflat în mâinile a doar câtorva mari proprietari.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

22 februarie 1924 – Președintele american Calvin Coolidge devine primul președinte american care vorbeste intr-o emisiune de radio transmisa de la Casa Alba.

 

22 febuarie 1942 - A murit Stefan Zweig, poet, prozator, dramaturg austriac (n. 1881)

Stefan Zweig (n. 28 noiembrie, 1881, Viena, Austria – d. 23 februarie, 1942, Petrópolis, Brazilia) a fost un scriitor, jurnalist și biograf austriac. În prezent este alături de Hermann Hesse unul dintre cei mai citiți autori de limbă germană. Stefan Zweig și-a petrecut ultimii ani de viață în exil, fiind un opozant fățis al dictaturii naziste - foto: ro.wikipedia.org

Stefan Zweig – foto: ro.wikipedia.org

Stefan Zweig (n. 28 noiembrie, 1881, Viena, Austria – d. 23 februarie, 1942, Petrópolis, Brazilia) a fost un scriitor, jurnalist și biograf austriac. În prezent este alături de Hermann Hesse unul dintre cei mai citiți autori de limbă germană. Stefan Zweig și-a petrecut ultimii ani de viață în exil, fiind un opozant fățis al dictaturii naziste.

 

22 februarie 1943 – La München, Germania au fost executați prin ghilotinare studenții: Christoph Probst, Hans Scholl si sora lui Sophie Scholl, primii trei membri ai grupului de rezistență antinazist Trandafirul Alb.

22 febuarie 1943 – La München, Germania au fost executați prin ghilotinare studenții: Christoph Probst, Hans Scholl si sora lui Sophie Scholl, primii trei membri ai grupului de rezistență antinazist Trandafirul Alb - in imagine, Membrii grupului Trandafirul Alb, München 1942. De la stânga: Hans Scholl , sora lui Sophie Scholl şi Christoph Probst. Foto: Muzeul Memorial al Holocaustului din S.U.A. - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Membrii grupului Trandafirul Alb, München 1942. De la stânga: Hans Scholl , sora lui Sophie Scholl şi Christoph Probst. foto: Muzeul Memorial al Holocaustului din S.U.A. – preluat de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com

În memoria fraților Scholl a fost fondat premiul literar Premiul-Frații-Scholl, decernat in anul 2006, scriitorului român Mihail Sebastian.

 

22 februarie 1948 – Lovitura de stat comunistă în Cehoslovacia.

 

22 februarie 1949 – Scriitorul Adrian Marino a fost arestat pentru participarea la încercarea de reorganizare a tineretului național-tărănist din facultăți. La 12 octombrie 1950, a fost condamnat la 10 ani temniță grea. Între 1957 și 1963, scriitorul a avut domiciliu obligatoriu, iar în 1968 a fost reabilitat.

Adrian Marino (n. 5 septembrie 1921, Iași - d. 17 martie 2005, Cluj) a fost un eseist, critic, istoric și teoretician literar român, laureat al premiului Herder - foto: ro.wikipedia.org

Adrian Marino - foto: ro.wikipedia.org

Adrian Marino (n. 5 septembrie 1921, Iași – d. 17 martie 2005, Cluj) a fost un eseist, critic, istoric și teoretician literar român, laureat al premiului Herder. A fost arestat în 1949 pentru multiplicare și difuzare de texte ale „Școlii de cadre”, din cadrul Tineretului Universitar Național-Țăranist, activități considerate ilegale de guvernul de atunci. A fost închis până în anul 1957, după care a fost deportat în Bărăgan, în satul Lătești (azi parte a comunei Bordușani, Ialomița), alți șase ani (1957 – 1963).

Nu va avea drept de semnatură până în 1965, când debutează la 44 de ani cu „Viața lui Alexandru Macedonski“. După alți patru ani, în 1969, a fost reabilitat politic complet și repus în toate drepturile. A fost reabilitat juridic în 1969. A fost premiat de Academia Română și de Uniunea Scriitorilor. Între 1971 și 1972 face o specializare în Elveția, supervizat de profesorul René Étiemble. A avut , de asemenea, burse în Franța și Germania Federală.

Între 1973 și 1980 întemeiază, redactează și conduce prima revistă de studii literare în limbi străine de largă circulație, Cahiers roumains d’etudes literaires. În 1985 obține Premiul Herder. Publică în țară și străinătate volume de teorie literară și comparatistică. Autor al unei cărți românești și franceze despre Mircea Eliade, Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980), versiunea în limba franceză apărând în 1981. A fost membru al Senatului Alianței Civice și al Senatului ASPRO.

În anul 2010, în urma apariției volumului său biografic Viața unui om singur, critic la adresa unor intelectuali activi în viața publică, lui Adrian Marino i s-a înscenat o acuzație de colaborare cu Securitatea. În anul 2010, scriitorul Mircea Dinescu a făcut public faptul că Adrian Marino a fost informator al Direcției de Informații Externe și al Securității, în vremea regimului comunist. O cercetare de presă ulterioară a confirmat acuzațiile. Defăimarea cărturarului a determinat semnarea unui protest colectiv care califica „transformarea acestui demn om de cultură, liberal și anticomunist într-un slujitor al regimului” drept „un act monstruos și inacceptabil

 

22 februarie 1958 – Egiptul şi Siria s-au unit pentru a forma Republica Arabă Unita.

 

22 februarie 1962 – S-a nascut Steve Irwin, naturalist australian; (d. 2006).

Stephen Robert Irwin (n. 22 februarie 1962 – d. 4 septembrie 2006) a fost un prezentator de televiziune, ecologist și proprietar de grădină zoologică. A devenit cunoscut datorită documentarelor sale de pe Discovery ("The Crocodile Hunter") și a filmelor artistice în care a jucat. Acesta încetat din viață în nordul Australiei, într-un accident subacvatic. În dimineața de luni, 4 septembrie 2006, a fost înțepat în piept de o pisică de mare; Stephen Irwin se afla în largul portului Douglas, la nord de Cairns Australia, unde lucra la un documentar despre lumea submarină - foto: ro.wikipedia.org

Stephen Robert Irwin – foto: ro.wikipedia.org

Stephen Robert Irwin (n. 22 februarie 1962 – d. 4 septembrie 2006) a fost un prezentator de televiziune, ecologist și proprietar de grădină zoologică. A devenit cunoscut datorită documentarelor sale de pe Discovery (“The Crocodile Hunter”) și a filmelor artistice în care a jucat. Acesta încetat din viață în nordul Australiei, într-un accident subacvatic. În dimineața de luni, 4 septembrie 2006, a fost înțepat în piept de o pisică de mare; Stephen Irwin se afla în largul portului Douglas, la nord de Cairns Australia, unde lucra la un documentar despre lumea submarină.

 

22 februarie 1973 – În urma vizitei presedintelui american Richard Nixon la Beijing, Statele Unite si în Republica Populară Chineză, isi reiau legaturile infiintand birouri diplomatice.

 

22 februarie 1979 – Insula Saint Lucia din Caraibe își proclamă independenta fata de Marea Britanie.

Location of  Saint Lucia  (circled in red) in the Caribbean  (light yellow) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Location of Saint Lucia (circled in red)
in the Caribbean (light yellow) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Sfânta Lucia (Saint Lucia) este o țară insulară situată în arhipelagul Caraibe între Martinica și Barbados și are capitala la Castries. Populația este de 150.000 de locuitori. Limba oficială a insulei este engleza, dar mulți localnici vorbesc kweyol, care s-a transformat dintr-un dialect al limbii franceze într-o adevarată limbă cu gramatică proprie. Plajele fine, luxuriantele păduri tropicale, cele două conuri vulcanice de pe coasta de sud-est a insulei, Gros Piton, cu o înălțime de 797 metri și Petit Piton, de 750 metri sunt principalele puncte de interes din Sf. Lucia. Climatul este tropical, sezonul ploios durează din iunie până în noiembrie, iar sezonul uscat din decembrie până în mai.

Soufrière, Saint Lucia - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Soufrière, Saint Lucia – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Insula a fost descoperită de Cristofor Columb în cea de-a patra călătorie a sa (1502) spre Lumea Nouă. I s-a dat numele Sfintei din ziua când a fost-descoperită. În sec. XVII-XVIII este disputată de Franța și Anglia, trecând de nenumărate ori când sub puterea uneia, când a alteia. Sunt aduși sclavi negri din Africa. În 1814 devine colonie britanică; în 1979 își proclamă independența în cadrul Commonwealth-ului (al 40-lea stat-membru).

Inflația și șomajul au marcat viața insulei, care, pentru a se redresa, dezvoltă agricultura și serviciile (turism). Este o monarhie constituțională, conform Constituției din 1979. Puterea legislativă este exercitată de Parlament (Senat și Camera Adunării); cea executivă de un cabinet condus de liderul partidului majoritar din Camera Adunării. Șeful statului: regina Marii Britanii, reprezentată de un guvernator general. Multipartitism. Rezervația națională Pitons a fost înscrisă în anul 2004 pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

 

22 februarie 1979 - Decorarea drapelului de luptă al Diviziei “Mărășești“, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la înființare.

 

22 februarie 1980 – A decedat Oskar Kokoschka, pictor și poet englez de origine austriacă; (n. 1886).

Oskar Kokoschka (n. 1 martie 1886, Pöchlarn, Niederösterreich - d. 22 februarie 1980, Montreux, Elveția) a fost un pictor, grafician și scriitor austriac, exponent al expresionismului. Kokoschka a fost cel mai faimos reprezentant al Grupului de Artă din Berlin Der Sturm (în română Furtună), și cofondator Hagenbund (sau Künstlerbund Hagen). Începând cu anul 1980, s-a înființat un premiu acordat de către autoritățile austriece pentru realizări excepționale în artă, care-i poartă numele. Prima sa expoziție personală a avut loc la Galeria Paul Cassirer din Berlin în anul 1910[1]. În acest an, de asemenea, a expus la Muzeul Folkwang Essen și a început colaborarea cu revista Der Sturm. În 1915 , la scurt timp după izbucnirea primului război mondial, el a servit pe frontul de est, unde a fost grav rănit - in imagine, Oskar Kokoschka, 1963 - foto: ro.wikipedia.org

Oskar Kokoschka, 1963 – foto: ro.wikipedia.org

Oskar Kokoschka (n. 1 martie 1886, Pöchlarn, Niederösterreich – d. 22 februarie 1980, Montreux, Elveția) a fost un pictor, grafician și scriitor austriac, exponent al expresionismului. Kokoschka a fost cel mai faimos reprezentant al Grupului de Artă din Berlin Der Sturm (în română Furtună), și cofondator Hagenbund (sau Künstlerbund Hagen).

Începând cu anul 1980, s-a înființat un premiu acordat de către autoritățile austriece pentru realizări excepționale în artă, care-i poartă numele. Prima sa expoziție personală a avut loc la Galeria Paul Cassirer din Berlin în anul 1910[1]. În acest an, de asemenea, a expus la Muzeul Folkwang Essen și a început colaborarea cu revista Der Sturm. În 1915 , la scurt timp după izbucnirea primului război mondial, el a servit pe frontul de est, unde a fost grav rănit.

 

22 februarie 1987 – A decedat Andy Warhol, născut Andrew Warhola, la 6 august 1928, grafician, fotograf, pictor și realizator de filme american, o personalitate a curentului artistic cunoscut sub numele de Pop Art din Statele Unite.

 

22 februarie 1993 – Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite a decis, în unanimitate, înfiinţarea Tribunalului internaţional pentru judecarea crimelor de război din fosta Iugoslavie.

 

22 februarie 1997 – Pugilistul Mihai Leu a câștigat pentru România primul titlul de campion mondial la box profesionist

Mihai Leu (n. 13 februarie 1968, Hunedoara) este un sportiv român. S-a făcut cunoscut ca pugilist, fiind campion mondial WBO la semimijlocie în 1997. S-a retras din box în urma unei accidentări, fiind neînfrânt la fel ca legendarul boxer european Terry Marsh. A început apoi să concureze ca pilot de raliu, unde a devenit campion național în 2003 la bordul unui Hyundai Accent WRC. Din 2010 este team-managerul Jack Daniels Rally Team, echipă ce concurează în Campionatul Național de Raliuri (CNR) - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Mihai Leu – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Mihai Leu (n. 13 februarie 1968, Hunedoara) este un sportiv român. S-a făcut cunoscut ca pugilist, fiind campion mondial WBO la semimijlocie în 1997. S-a retras din box în urma unei accidentări, fiind neînfrânt la fel ca legendarul boxer european Terry Marsh. A început apoi să concureze ca pilot de raliu, unde a devenit campion național în 2003 la bordul unui Hyundai Accent WRC. Din 2010 este team-managerul Jack Daniels Rally Team, echipă ce concurează în Campionatul Național de Raliuri (CNR).

 

22 februarie 2002 – Liderul rebel angolez Jonas Savimbi a fost ucis într-o ambuscadă.

Jonas Malheiro Savimbi (3 August 1934 – 22 February 2002) was an Angolan political and military leader who founded and led the National Union for the Total Independence of Angola (UNITA) - foto: en.wikipedia.org

Jonas Malheiro Savimbi (3 August 1934 – 22 February 2002) – foto: en.wikipedia.org

Jonas Malheiro Savimbi (n.1934) a fost un lider politic și militar angolez care a fondat și a condus Uniunea Nationala pentru Independenta Totala a Angolei, o mișcare care a purtat un razboi de guerrila impotriva dominației coloniale portugheze intre anii 1966-1974, confruntandu-se apoi cu Mișcarea Populara pentru Eliberarea Angolei (MPLA) rivala, sprijinita de sovietici în anii 1974-1975, și după declararea independenței în 1975 până la moartea sa într-o ciocnire cu trupele guvernamentale.

 

22 februarie 2006 - Jefuirea depozitului Securitas din Anglia – cel puțin șase bărbați au răpit și amenințat familia directorului, au sechestrat 14 membri ai personalului și au furat aproximativ 92,5 milioane de dolari în bancnote din Depozitul Coroanei de Gestionare a Lichidităților, din Vale Road, Tonbridge, Kent.

 

22 februarie 2014 – Președintele pro-rus al Ucrainei, Viktor Ianukovici, este suspendat de către Rada Supremă a Ucrainei printr-un vot de 328 la 0, îndeplinindu- se astfel unul din obiectivele majore a masivelor miscari populare cunoscute sub numele de Euromaidan. După ce în prealabil a refuzat unilateral semnarea Acordului de asociere al Ucrainei la Uniunea Europeană (parte a Parteneriatului Estic, Ianukovici a fost ținta unor proteste pro-europene de masă, care s-au soldat în cele din urmă cu demiterea sa și preluarea interimatului funcției de președinte de către speakerul Oleksandr Turcinov (22 februarie 2014).

Viktor Fedorovici Ianukovici (n. 9 iulie 1950, Ienakiieve, regiunea Donețk, RSS Ucraineană) a fost președintele Ucrainei în perioada 2010 - 2014 - foto: ro.wikipedia.org

Viktor Fedorovici Ianukovici (n. 9 iulie 1950, Ienakiieve, regiunea Donețk, RSS Ucraineană) a fost președintele Ucrainei în perioada 2010 – 2014 – foto: ro.wikipedia.org

În aceeasi zi, Ianukovici a părăsit capitala Kiev pentru a participa la un congres pro-rus la Harkov. Într-un discurs preînregistrat, difuzat prin mijloacele de informare în masă, acesta afirma că nu intenționă să demisioneze. Totuși, Ianukovici nu a mai compărut la congresul de Harkov, în timp ce în presă apăreau deja relatări despre faptul că ar fi fugit într-o direcție necunoscută, cel mai probabil Rusia, Belarus sau chiar Emiratele Arabe Unite.

După câteva zile de incertitudine, timp în care a fost dat în urmărire internațională pentru genocid, Ianukovici a susținut o conferință de presă în orașul rus Rostov pe Don în care blama noua putere „profascistă”de la Kiev pentru lovitură de stat. „Evenimentele care afectează în prezent Crimeea sunt o reacție naturală față de o uzurpare a puterii”, declară Ianukovici cu referire la intervenția pro-rusă din autonomia Crimeea.

 

Primul sindicat muncitoresc din România (1905)

Demonstrație la funerariile lui Ion C. Frimu

foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Primul sindicat muncitoresc din România – sindicatul lucrătorilor tâmplari (22 februarie 1905)

Prima asociație profesională organizată în România a fost Asociația lucrătorilor tipografi din București, înființată în București la 1/13 octombrie 1858 sub numele de „Casa de prevedere și economii a lucrătorilor tipografi”. Și-a încetat activitatea în 1871.

În anul 1872 a fost înființată Asociația Generală a tuturor lucrătorilor din România.

După anul 1900 au apărut uniuni de sindicate, create pe ramuri din aceleași profesii sau meserii înrudite.

La 22 februarie 1905 s-a înființat primul sindicat muncitoresc din România – sindicatul lucrătorilor tâmplari, în frunte cu I.C.Frimu şi Voicu Andreescu-Râureanu, urmat la 13 şi 20 martie de înfiinţarea sindicatului strungarilor şi respectiv al lucrătorilor din fabricile de încălţăminte.  Un an mai târziu, numărul sindicatelor pe ramură, cu ziare proprii, a crescut.

Ion Costache Frimu (n. 4/16 octombrie 1871, comuna Bârzești, județul Vaslui; d. 19 februarie 1919, Închisoarea Văcărești) a fost un militant socialist și fruntaș al Partidului Social-Democrat, care a murit în urma bătăilor suferite în închisoare, ca urmare a participării sale la manifestațiile muncitorilor tipografi din decembrie 1918 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ion Costache Frimu (n. 4/16 octombrie 1871, comuna Bârzești, județul Vaslui; d. 19 februarie 1919, Închisoarea Văcărești) a fost un militant socialist și fruntaș al Partidului Social-Democrat, care a murit în urma bătăilor suferite în închisoare, ca urmare a participării sale la manifestațiile muncitorilor tipografi din decembrie 1918, cititi mai mult pe unitischimbam.ro - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

În 1906, au avut loc 340 de greve într-un singur an, printre care şi cea a celor 7.000 de mineri din Valea Jiului.

Tot 1906 s-a constituit Comisia Generală a Sindicatelor din România, atunci fiind adoptat și statutul general al mișcării sindicale.

În același an s-au pus bazele caselor de ajutor reciproc ale sindicatelor.

În 1907, anul marii răscoale, existau 55 de sindicate cu 8.470 de membri.

Iritat peste măsură de proteste, guvernul a emis, la 20 decembrie 1909, „Legea Orleanu“, care prevedea: „Art.1 Interzicerea dreptului de sindicalizare pentru toţi salariaţii statului; Art.2 Interzicerea dreptului la grevă pentru aceeaşi categorie, precum şi pedepsirea instigatorilor“.

De asemenea, legea respingea contractul colectiv de muncă. În urma acestor fapte, muncitorii au protestat prin grevă generală.

Între anii 1919 și 1921 dezvoltarea uniunilor sindicale s-a accentuat, iar după 1924 s-a trecut la reorganizarea sindicatelor ca entități juridice, pornind de la Legea nr. 21/1924

 

sursaă: ro.wikipedia.orgdescopera.ro

 

Revoluția franceză de la 1848

Lamartine în fața Primăriei Parisului respinge steagul roșu la 25 februarie 1848 - de Henri Félix Emmanuel Philippoteaux

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Revoluția franceză de la 1848 (22 februarie 1848 – 2 decembrie 1848)

Revoluția franceză de la 1848, care a fost prima dintre revoluțiile europene de la 1848, a izbucnit în Franța, la 22 februarie 1848. Era cea de a doua revoluție franceză din secolul al XIX-lea, după cea din iulie 1830.

Această revoluție s-a declanșat în februarie 1848 la Paris, datorită exceselor exercitate de „monarhia din iulie”. La 25 februarie a fost proclamată republica și s-a format un guvern provizoriu, în care intrau printre alți reprezentanți ai revoluției:

- poetul Alphonse de Lamartine

Alphonse de Lamartine (numele complet Alphonse Marie Louise Prat de Lamartine, n. 21 octombrie 1790, Mâcon, Franța – d. 28 februarie 1869, Paris, Franța) a fost un poet, scriitor și politician francez. În 1829 a devenit membru al Academiei franceze - Alphonse de Lamartine by François Gérard (1831) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Alphonse de Lamartine (numele complet Alphonse Marie Louise Prat de Lamartine, n. 21 octombrie 1790, Mâcon, Franța – d. 28 februarie 1869, Paris, Franța) a fost un poet, scriitor și politician francez. În 1829 a devenit membru al Academiei franceze, cititi mai mult pe ro.wukipedia.org si en.wikipedia.org – Alphonse de Lamartine by François Gérard (1831) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

- socialistul Louis Blanc

Louis Jean Joseph Charles Blanc (n. 29 octombrie 1811, Madrid, Spania – d. 6 decembrie 1882, Cannes, Franța) a fost un politician și istoric francez. Având o orientare politică socialistă, el a militat pentru realizarea unor reforme sociale și a solicitat înființarea de cooperative lucrative cu scopul de a garanta ocuparea forței de muncă pentru populația urbană săracă - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Louis Jean Joseph Charles Blanc (n. 29 octombrie 1811, Madrid, Spania – d. 6 decembrie 1882, Cannes, Franța) a fost un politician și istoric francez. Având o orientare politică socialistă, el a militat pentru realizarea unor reforme sociale și a solicitat înființarea de cooperative lucrative cu scopul de a garanta ocuparea forței de muncă pentru populația urbană săracă – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

- muncitorul Albert

Alexandre Martin (27 April 1815 – 28 May 1895), nicknamed Albert l'Ouvrier ("Albert the Worker") - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Alexandre Martin (27 April 1815 – 28 May 1895), nicknamed Albert l’Ouvrier (“Albert the Worker”) - cititi mai mult pe en.wikipedia.org

A fost aleasă o adunare constituantă în martie 1848, care a emis constituția republicii. Puterea executivă aparținea guvernului provizoriu, iar puterea legislativă, adunării naționale. Se introducea votul universal pentru bărbați și drepturile și libertățile cetățenești.

Atunci când adunarea națională a hotărât desființarea atelierelor naționale create cu scopul asigurării de locuri de muncă pentru muncitorime, s-a ajuns la confruntări de stradă între muncitori și burghezie. Acestea au fost câștigate de burghezie.

Președinte al Franței a fost ales Louis-Napoléon Bonaparte, care va profita de situația politică și, în decembrie 1852, se va proclama împărat sub numele de Napoleon al III-lea, iar Franța va intra în al doilea imperiu.

Charles-Louis-Napoléon Bonaparte (n. 20 aprilie 1808 - d. 9 ianuarie 1873) a fost primul președinte al celei de a 2-a Republici Franceze în 1848 și a devenit apoi, în urma unei lovituri de stat din 1852, al doilea împărat al francezilor, sub numele de Napoléon al III-lea - (Portrait by Franz Xaver Winterhalter) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Charles-Louis-Napoléon Bonaparte (n. 20 aprilie 1808 – d. 9 ianuarie 1873) a fost primul președinte al celei de a 2-a Republici Franceze în 1848 și a devenit apoi, în urma unei lovituri de stat din 1852, al doilea împărat al francezilor, sub numele de Napoléon al III-lea – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org – (Portrait by Franz Xaver Winterhalter) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

cititi mai mult despre Revoluția franceză de la 1848 pe: www.historia.ro;  en.wikipedia.org

Calendar Ortodox 22 februarie 2024

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.roro.orthodoxwiki.org

 

Calendar Ortodox 22 februarie 2024
Aflarea moaştelor Sfinţilor Mc. din Constantinopol

 

Sinaxar 22 Februarie

În această lună, ziua a douăzeci şi doua pomenirea aflării moaştelor sfinţilor mucenici din Evghenia, care s-a întâmplat în zilele împăratului Arcadiu.

Pe când scaunul Constantinopolului era cârmuit de preasfinţitul Toma, mulţime de sfinte moaşte s-au aflat zăcând în pământ.

Îndată au fost ridicate, cu cinste, de arhiereu şi făcându-se acolo adunare de mult popor, mulţi s-au tămăduit de boli fără de leac.

Iar după câţiva ani, prin dumnezeiasca arătare, s-a descoperit unui oarecare Nicolae, care era cleric şi scriitor bun, că unele dintr-acele moaşte erau ale lui Andronic şi ale Iuniei, de care pomeneşte dumnezeiescul apostol Pavel în Epistola către Romani.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru şi mărturisitorului Atanasie, cel din mănăstirea sfinţilor Petru şi Pavel.

Sfântul Cuvios Atanasie, fiind pârât că cinstește preacuratele icoane, a fost supus la multe chinuri, la amară izgonire și la necazuri, pe vremea lui Leon stricătorul de icoane.

Acest cuvios s-a născut în Constantinopol, având părinţi cucernici, cinstitori de Dumnezeu şi foarte bogaţi.

Fiind evlavios, din fragedă vârstă a dorit să îmbrace schima monahicească.

Pentru aceasta ducându-se într-o mănăstire care se găsea lângă Nocomidia, în apropierea mării, a fost tuns acolo.

Şi atât s-a înălţat cu faptele bune, încât şi împăraţilor s-a făcut cunoscut.

Pe vremea lui Leon sfărâmătorul de icoane, fiind însă pârât că cinsteşte preacuratele icoane, a fost supus la multe chinuri, la amară izgonire şi la necazuri.

Rămânând însă neplecat şi credinţa ortodoxă până la sfârşit păzind-o, s-a mutat către Domnul.

Sfântul Cuvios Atanasie (22 februarie) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Cuvios Atanasie (22 februarie) – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Tot în această zi, pomenirea sfintei Antusa şi a celor doisprezece slujitori ai ei, care de sabie s-au săvârşit.

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Sinetos.

 

Tot în această zi, pomenirea preacuvioşilor părinţilor noştri Talasie şi Limneu din Siria.

Dintre aceştia, Talasie şi-a făcut o locuinţă de sihastru într-un munte oarecare, pe toţi covârşind cu curăţia vieţii şi cu smerenia gândului.

Iar Limneu, fiind atras către viaţa sihăstrească, s-a dus la pomenitul Talasie, foarte tânăr fiind.

Şi învăţând de la acela sihăstrească petrecere, de acolo s-a dus la pururea fericitul Maron, a cărui viaţă râvnind, s-a hotărât să vieţuiască fără de acoperământ.

Şi ducându-se pe vârful unui munte ce se găsea deasupra unui sat cu numele Targala a petrecut acolo, vieţuind sihăstreşte; fără a-şi face colibă, cort sau căsuţă, ci numai cu un ţarc de pietre, pe sine ocolindu-se, avea cerul drept acoperământ.

Pentru aceasta a luat de la Dumnezeu şi darul minunilor; încât şi demoni alunga şi boli vindeca, urmând întru totul sfinţilor apostoli.

Pe cei lipsiţi de vederi, ce erau siliţi să cerşească, i-a adunat laolaltă şi făcându-le chilii, după numărul lor, le-a poruncit să petreacă într-însele, aducându-le hrana de care aveau nevoie, de la cei ce veneau la dânsul.

Şi timp de treizeci şi opt de ani încheiaţi petrecând fără de acoperământ, şi-a dat duhul lui Dumnezeu în pace.

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului Telesfor, episcopul Romei, care în pace s-a săvârşit.

Cel întru sfinți Părintele nostru Telesfor al Romei (✝ 136) a fost al șaptelea episcop al Romei în succesiune după Apostolul Petru, timp de unsprezece ani, între anii 125-136 (precedat de Sixt I, urmat de Hyginus).

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 22 februarie.

Se cunosc puține lucruri despre papa Telesfor, în principal după tradiții transmise de sfântul Irineu de Lyon (Împotriva tuturor ereziilor III) și Eusebiu de Cezareea.

Telesfor era originar din Grecia Mare, adică, la vremea respectivă, Italia de Sud.

A succedat sfântului Sixt I (prăznuit la 10 august) în anul 125 și a ocupat scaunul episcopal al Romei timp de 11 ani, în timpul persecuției împăratului Hadrian (117-138).

În privința disputei asupra datei Paștilor între Bisericii din Occident și cele din Orient, papa Telesfor a păstrat bune relații cu Bisericile din Asia Mică, în ciuda tradițiilor diferite pe care le aveau în prăznuirea Paștilor și a recunoașterii unor cărți din Noul Testament.

Pentru ritul latin antic, el ar fi introdus cântarea Gloria în cadrul liturghiei din noaptea de Crăciun.

A murit ca mucenic în condiții necunoscute (cf. Sf. Irineu de Lyon, Împotriva tuturor ereziilor III, 4, SC 34, 107).

În Biserica latină veche era prăznuit la 2 ianuarie (cf. Martirologiu roman), iar în Biserica Romano-Catolică de azi la 5 ianaurie.

 

Tot în acestã zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Varadat din Antiohia.

Acesta era din cetatea Antiohiei şi îmbrăţişând viaţa sihăstrească şi plină de înţelepciune, s-a închis pe sine într-o chilioară.

De acolo apoi s-a dus pe o culme de deal mai înaltă şi şi-a făcut o chilioară de lemn, atât de mică, încât abia îi încăpea trupul în ea, fiind silit pururea să se plece.

Căci nu avea înălţimea potrivită cu trupul său, nici scândurile nu erau bine strânse între ele, încât nu-l apăra nici de ploaie nici de arşiţa soarelui.

Multă vreme vieţuind în acest loc, mai în urmă a ieşit, supunându-se îndemnurilor lui Teodot episcopul Antiohiei.

În toată viaţa, el a fost pătruns de înfocată osârdie şi de dragoste dumnezeiască, şi se silea a pătimi pentru dobândirea cununilor, pe care aştepta să le primească, mutându-se către Dumnezeu.

 

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintele nostru Vlasiu, papa Romei, care în pace s-a săvârşit.

 

Tot în această zi, pomenirea celui Sfântului Cuvios Leontie din Licia.

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Aflarea moaștelor Sfinților Mucenici din Evghenia Constantinopolului (610)

foto preluat de pe foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: basilica.ro; ro.orthodoxwiki.orgwww.crestinortodox.ropravila.rodoxologia.ro

 

Aflarea moaştelor Sfinţilor Mc. din Evghenia Constantinopolului

In timpul imparatilor romani pagani, au fost multe persecutii impotriva celor ce credeau in Hristos.

Multi crestini nu au fost ingropati, fiind lasati prada fiarelor si pasarilor.

Alti martiri erau luati in taina de credinciosii ramasi in viata si inmormantati cu cinste in locuri ascunse, prin case sau prin gradini.

Evghenia este un loc în marginea de răsărit a oraşului Constantinopol, aproape de turnul şi porţile ce se numesc ale lui Evghenie.

Aici s-au aflat moaştele multor sfinţi pătimitori din vremea prigoanelor, iar lumea uitase locul unde fuseseră îngropaţi, deoarece mucenicii erau îngropaţi noaptea de frica necredincioşilor.

Cum în locul acela au început să se tămăduiască bolnavii, arhiepiscopul Toma al Constantinopolului (607-610) s-a dus acolo împreună cu un sobor de preoţi, s-au rugat, apoi au săpat în acel loc.

Mare le-a fost bucuria în momentul în care aceștia au găsit în acel loc trupurile a 17 mucenici.

Sfinte lor moaște erau întregi și nestricate, încât s-a împlinit cu dânșii Sfânta Scriptură: “Păzi-va Domnul toate oasele lor și niciunul dintr-însele nu se va zdrobi“.

Încă și bună mireasmă ieșea din ele, și făceau minuni, toate neputințele tămăduind și duhurile cele rele și viclene din oameni gonind.

Ele au fost luate cu evlavie, au fost duse într-o biserică și așezate spre închinare.

Aflarea moaștelor Sfinților Mucenici din Evghenia a avut loc în anul 610 în timpul domniei împăratului Heraclie (610-641).

Identitatea acestor martiri a rămas multă vreme necunoscută.

Mulți ani mai târziu un anume Nicolae Caligraful s-a învrednicit de o descoperire dumnezeiască în care i s-au arătat numele a doi dintre sfinții mucenici.

Este vorba de Sfântul Andronic unul dintre cei 70 de apostoli și de Sfânta Iunia.

Aceștia sunt menționați de către Sfântul Apostol Pavel în Epistola către RomaniImbratisati pe Andronic si pe Iunia, cei de un neam cu mine si impreuna inchisi cu mine, care sunt vestiti intre apostoli si care inaintea mea au fost in Hristos (Romani 16,7)..

Aflăm astfel că erau evrei de neam care trăiau atunci în Roma și că primiseră credința înaintea Sfântului Pavel, probabil la Ierusalim.

Ambii au trecut prin suferința închisorii pentru credință la fel ca Sfântul Pavel.

Zelul și dedicația lor pentru propovăduire i-a învrednicit de renume între apostoli adică între misionarii creștini.

Numele celorlalti mucenici ai lui Hristos carora le apartineau acele sfinte moaste sunt cunoscute numai de Dumnezeu.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că Iunia era soția lui Andronic.

Erau la fel ca alte sfinte familii misionare precum Aquila și Priscilla, Sfântul Apostol Arhip, Filimon și soția lui Aphia.

De la Sfântul Ipolit Romanul mai aflăm faptul că Andronic a fost episcop în Pannonia.

Trecând la Domnul de moarte martirică, trupurile lor au fost îngropate într-un loc ascuns împreună cu trupurile a mulți alți martiri.

Moaştele sfinţilor mucenici au fost îngropate din nou cu toată cuviinţa.

Împăratul Andronic Comnenul (1182-1185) a zidit deasupra lor o Biserică frumoasă, îndemnat fiind şi de dragostea către Sfântul Apostol Andronic, al cărui nume îl purta.

Și așa, Apostolii și Mucenicii Domnului, ale căror nume au rămas necunoscute, se pomenesc în data de 22 februarie, în ziua de Aflarea moaștelor Sfinților Mucenici din Evghenia.

 

Tropar – Glasul 4

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Apostolul Andronic

Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Andronic a fost rudă cu Sfântul Apostol Pavel și unul din Cei Șaptezeci de Apostoli.

El este menționat în Epistola către Romani 16,7 și este pomenit în Biserica Ortodoxă la 17 mai și la 30 iulie.

El a fost hirotonit episcop în Panonia, dar în loc să stea într-un singur loc, el a propovăduit în întreaga Panonie împreună cu Sfânta Iunia ca ajutoare a sa.

Prin credință, ei au convertit mulțime de păgâni la Hristos, au distrus multe temple ale idolilor, au alungat demoni, au făcut minuni și au vindecat orice fel de boală sau suferință trupească. Amândoi au avut parte de moarte mucenicească.

Sfintele lor Moaște au fost descoperite în împrejurimile Constantinopolului, lângă poarta Evghenia, pe vremea patriarhului Toma I al Constantinopolului (607-610).

Mai apoi, în secolul al XII-lea, împăratul Andronic I Comnenul (1183-1185) a construit o frumoasă biserică pe locul unde moaștele sfinților au fost descoperite și cinstite

 

Apostolul Iunia

Sfânta, slăvita și întru tot lăudata Iunia apostolița se numără printre Cei Șaptezeci.

Ea este pomenită de Biserica Ortodoxă pe 17 mai, împreună cu Sfântul Andronic și pe 4 ianuarie împreună cu Cei Șaptezeci.

Cei Șaptezeci de Apostoli au fost aleși de Mântuitorul Iisus Hristos însuși și trimiși să propovăduiască.

Ei au fost aleși după o vreme de la alegerea Celor Doisprezece Apostoli (Luca 10,1-24).

Sfinții Iunia și Andronic erau rude ale Sfântului Apostol Pavel.

Sfântul Pavel o menționează împreună cu Sfântul Andronic într-una din Epistolele sale:

Îmbrățișați pe Andronic și pe Iunia, cei de un neam cu mine și împreună închiși cu mine, care sunt vestiți între apostoli și care înaintea mea au fost în Hristos (Romani 16,7).

Slujba în cinstea acestor sfinți spune că ei au suferit mucenicia pentru Hristos.

 

Imnografie

Tropar (glasul al 3-lea) :

Sfinților Apostoli, rugați pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.

Pentru prăznuirea din 17 mai:

Condac (glasul al 2-lea):

Cunoscuți însoțitori ai Apostolilor și adevărați slujitori ai lui Iisus
v-ați dovedit a fi sfințiți vestitori ai venirii Sale;
căci, primind Harul Duhului, slăviților Andronic și Iunia,
străluciți ca niște candele până la marginile lumii.

Condac (glasul al 8-lea) :

Pe steaua cea prealuminoasă, care cu lumina dumnezeieștii înțelepciuni a luminat neamurile,
pe Andronic Apostolul lui Hristos, împreună cu înțeleapta Iunia,
care s-a nevoit cu dânsul în propovăduire, să-i lăudăm, strigând :
Rugați-vă neîncetat lui Hristos pentru noi toți.

Pentru prăznuirea din 30 iulie:

Condac (glasul al 4-lea):

Vițe v-ați arătat viei lui Hristos, înțelepților Sila, Silvan, Crescent, Epenet și Andronic, dătătoare de struguri întru fapte bune, care izvorăsc nouă vinul mântuirii, pe care primindu-l, ne umplem de veselie și prăznuim cinstită pomenirea voastră, întru care rugați-vă ca să se dăruiască nouă mare milă și iertare greșelilor.

Iconografie

Dionisie din Furna arată, în Erminia sa (Sophia, București, 2000, p. 149) că Sfântul Apostol Andronic trebuie zugrăvit în chipul unui tânăr episcop, fără barbă (“spân”).

Sfânta Iunia apostolița se zugrăvește împreună cu Sfântul Apostol Andronic, după chipul Sfintelor mucenițe, purtând în mână o cruce. Dionisie din Furna nu dă indicații specifice de reprezentare în Erminia sa (Editura Sophia, București, 2000).

cititi mai mult despre Aflarea moaştelor Sfinţilor Mc. din Evghenia Constantinopolului nsi pe: doxologia.ropravila.ro

 

Aflarea moaștelor Sfinților Mucenici din Evghenia

Aflarea moaștelor Sfinților Mc. din Evghenia Constantinopolului  (610) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Aflarea moaștelor Sfinților Mc. din Evghenia Constantinopolului (610) – foto preluat de pe ziarullumina.ro

articol preluat de pe doxologia.ro

În acel loc unde au fost îngropate a început a se da bolnavilor diferite tămăduiri, așa voind Dumnezeu, ca să fie robii lui arătați și cinstiți.

În vremile păgânilor împărați ai Romei fiind multe prigoniri asupra creștinilor și nenumărați mărturisitori ai numelui lui Iisus Hristos făcându-se mucenici cu diferite morți, iar trupurile lor cele sfinte lăsându-le neîngropate, spre mâncarea fiarelor și a păsărilor, se luau în taină de către credincioși și se îngropau cu cinste în locuri ascunse, prin case sau prin grădini. În acest fel și în locașurile Evgheniei au fost îngropate mulțime de moaște ale sfinților mucenici care au pătimit pentru Hristos și au rămas neștiute mulți ani. Încetând păgânătatea elinească și tiranii cu sunet pierind, iar împărații creștini luând cârmuirea, s-a luminat toată lumea cu lumina dreptei credințe și Biserica lui Hristos era în liniște adâncă. Atunci și sfintele moaște ale mucenicilor din Evghenia au fost scoase din pământ ca niște făclii de sub obroc, prin dumnezeiasca descoperire, adică cu minune.

În acel loc unde au fost îngropate a început a se da bolnavilor diferite tămăduiri, așa voind Dumnezeu, ca să fie robii lui arătați și cinstiți. Atunci a mers acolo arhiereul, cu clerul bisericesc și, săpând în acel loc, au aflat multe moaște ale sfinților mucenici, ale căror nume le știe numai Dumnezeu, Cel ce i-a scris pe ei în cartea vieții, sus în cer. Aceste sfinte moaște erau întregi și nestricate, încât s-a împlinit cu dânșii Sfânta Scriptură: „Păzi-vă Domnul toate oasele lor și niciunul dintr-însele nu se va zdrobi”. Încă și bună mireasmă ieșea din ele, și făceau minuni, toate neputințele tămăduind și duhurile cele rele și viclene din oameni gonind. Apoi s-au dus cu slavă în biserică, cu sobor mare de popor credincios, cu psalmi și cu cântări. După acestea s-a descoperit unui cleric, cu numele Nicolae, care era bărbat îmbunătățit, că între multele moaștele mucenicești ce s-au aflat în Evghenia, sunt și moaștele Sfântului Andronic, unul din cei 70 de apostoli, și ale Iuniei, ajutătoarea lui, pe care îi pomenește Sfântul Apostol Pavel în epistola către romani, zicând: „Închinați-vă lui Andronic și Iuniei, rudeniile mele, și împreună robiților mei, care sunt vestiți între apostoli”.