Revoluția franceză de la 1848

Lamartine în fața Primăriei Parisului respinge steagul roșu la 25 februarie 1848 - de Henri Félix Emmanuel Philippoteaux

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

Revoluția franceză de la 1848 (22 februarie 1848 – 2 decembrie 1848)

Revoluția franceză de la 1848, care a fost prima dintre revoluțiile europene de la 1848, a izbucnit în Franța, la 22 februarie 1848. Era cea de a doua revoluție franceză din secolul al XIX-lea, după cea din iulie 1830.

Această revoluție s-a declanșat în februarie 1848 la Paris, datorită exceselor exercitate de „monarhia din iulie”. La 25 februarie a fost proclamată republica și s-a format un guvern provizoriu, în care intrau printre alți reprezentanți ai revoluției:

- poetul Alphonse de Lamartine

Alphonse de Lamartine (numele complet Alphonse Marie Louise Prat de Lamartine, n. 21 octombrie 1790, Mâcon, Franța – d. 28 februarie 1869, Paris, Franța) a fost un poet, scriitor și politician francez. În 1829 a devenit membru al Academiei franceze, cititi mai mult pe ro.wukipedia.org si en.wikipedia.org – Alphonse de Lamartine by François Gérard (1831) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

- socialistul Louis Blanc

Louis Jean Joseph Charles Blanc (n. 29 octombrie 1811, Madrid, Spania – d. 6 decembrie 1882, Cannes, Franța) a fost un politician și istoric francez. Având o orientare politică socialistă, el a militat pentru realizarea unor reforme sociale și a solicitat înființarea de cooperative lucrative cu scopul de a garanta ocuparea forței de muncă pentru populația urbană săracă – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

- muncitorul Albert

Alexandre Martin (27 April 1815 – 28 May 1895), nicknamed Albert l’Ouvrier (“Albert the Worker”) - cititi mai mult pe en.wikipedia.org

A fost aleasă o adunare constituantă în martie 1848, care a emis constituția republicii. Puterea executivă aparținea guvernului provizoriu, iar puterea legislativă, adunării naționale. Se introducea votul universal pentru bărbați și drepturile și libertățile cetățenești.

Atunci când adunarea națională a hotărât desființarea atelierelor naționale create cu scopul asigurării de locuri de muncă pentru muncitorime, s-a ajuns la confruntări de stradă între muncitori și burghezie. Acestea au fost câștigate de burghezie.

Președinte al Franței a fost ales Louis-Napoléon Bonaparte, care va profita de situația politică și, în decembrie 1852, se va proclama împărat sub numele de Napoleon al III-lea, iar Franța va intra în al doilea imperiu.

Charles-Louis-Napoléon Bonaparte (n. 20 aprilie 1808 – d. 9 ianuarie 1873) a fost primul președinte al celei de a 2-a Republici Franceze în 1848 și a devenit apoi, în urma unei lovituri de stat din 1852, al doilea împărat al francezilor, sub numele de Napoléon al III-lea – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org – (Portrait by Franz Xaver Winterhalter) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

cititi mai mult despre Revoluția franceză de la 1848 pe: www.historia.ro;  en.wikipedia.org