Sfântul Cuvios Petroniu de la Prodromu (1914 – 2011)

foto preluat de pe ziarullumina.ro

Text adaptat după ro.orthodoxwiki.org, structurat și editat cu sprijinul tehnologiei Gemini

 

Sfântul Cuvios Petroniu de la Prodromu (1914 – 2011)

---

 

Moștenirea Sfântului Petroniu de la Prodromu, „Dascălul smereniei”

Pe lângă marile evenimente istorice ale zilei, 24 februarie rămâne în memoria contemporană ca ziua în care Muntele Athos și-a luat rămas bun de la unul dintre cei mai mari duhovnici români ai secolului XXI. Recent intrat în rândul sfinților, Cuviosul Petroniu reprezintă puntea vie între școala spirituală a Mănăstirii Antim și asceza athonită.

Sfântul Cuvios Petroniu (Tănase) Prodromitul (1916-2011) a fost un călugăr arhimandrit, mare duhovnic ortodox al secolului XX și stareț al Schitului Prodromu de la Muntele Athos timp de mulți ani (1984-2011).

Arhimandritul Petroniu Tănase este considerat responsabil pentru reînvierea vieții monahale românești în Muntele Athos când dictatura comunistă amenința pustiirea așezămintelor românești din Sfântul Munte. Părintele Petroniu a devenit unul dintre cei mai respectați duhovnici din Sfântul Munte, îndrumarea sa fermă aducând Schitul Prodromu într-o perioadă de apogeu. Până la sfârșitul vieții, Pr. Petroniu a nădăjduit că schitul va deveni într-o zi prima mănăstire românească din Sfântul Munte.

 

Viața Sfântului Cuvios Petroniu de la Prodromu

---

 

Formarea și activitatea în țară

Cuviosul Petroniu s-a născut în anul 1914, în comuna Farcașa (județul Neamț). S-a călugărit de foarte tânăr în obștea Mănăstirii Neamțului, unde s-a și format duhovnicește. Mai târziu a fost trimis la București pentru studii, și așa a intrat în obștea Mănăstirii Antim. A studiat Teologia (licență), dar a făcut în paralel și alte studii de matematică și filozofie. La Mănăstirea Antim, din anul 1937, Cuviosul Petroniu a avut drept ascultare de a pune în bună rânduială biblioteca mănăstirii.

Rugul Aprins și plecarea în Grădina Maicii Domnului

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în primii ani după (1945-1947), Cuviosul Petroniu a fost funcționar la Cancelaria Sfântului Sinod și chiar la secretariatul patriarhului Nicodim. A făcut parte din mişcarea „Rugul Aprins” și a suferit consecințele acestei afilieri.

În anul 1977, la cererea monahilor români din Sfântul Munte Athos, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decis să trimită două grupuri de călugări români ca să întărească efectivul Schitului românesc Prodromu și să revigoreze viața monastică a schitului, în 1977 și 1978. Cuviosul Petroniu a făcut parte din al doilea grup de monahi.

Stăreția la Schitul Prodromu și recunoașterea pan-ortodoxă

Din 1978, Cuviosul Petroniu a trăit neîntrerupt în Sfântul Munte Athos, iar din anul 1984 a fost ales stareț al Schitului Prodromu. A renunțat la stăreție la începutul anului 2011 din cauza vârstei înaintate. A trecut la Domnul în ziua de 22 februarie 2011 și a fost înmormântat după tradiția athonită la 24 februarie 2011 în cimitirul Schitului Prodromu.

Bunul nume al Cuviosului Petroniu era răspândit pe tot cuprinsul Sfântului Munte. Astfel, când Placide Deseille, stareţul mănăstirii „Sfântul Antonie cel Mare” din Franţa l-a rugat pe părintele Macarie Simonopetritul să-l ducă la un părinte după cuvânt de folos, au venit, împreună cu egumenul Elisei şi toată sinaxa mănăstirii, la Avva Petroniu.

Mărturii și Canonizarea

Mitropolitul Serafim Joantă mărturisea despre Cuviosul Petroniu: „În el vedeam chipul ideal al călugărului care îmbina în modul cel mai firesc erudiţia teologică şi laică cu smerenia şi râvnă de rugăciune. Rar mi s-a dat să întâlnesc un om cult şi smerit, în acelaşi timp, cum a fost Părintele Petroniu!”

A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică la 31 august 2025.

 

Testamentul Părintelui Petroniu

---

 

Trinitas TV prin seria „Biserica Azi” a difuzat o emisiune dedicată Părintelui Petroniu cu ierodiaconul Iustinian Stoica, fost iconom la Prodromu si ucenic al Pr. Papacioc și al Pr. Petroniu. Acolo se discută dorința Pr. Petroniu de pe patul de moarte.

„(…) A avut dorința asta care l-a urmărit moment de moment ca schitul să devină mănăstire. Tot nădăjduia că se va găsi cineva care să ia inițiativa, să pună problema, să se întocmească documentația. Discuțiile astea le-a avut în special cu persoane deosebite care veneau din lumea intelectuală și bisericească, dar în special cu Pr. Prof. Coman Constantin. Săracul se hrănea cu dorința asta ca schitul Prodromu să devină mănăstire. Ori lucrul ăsta nu s-a împlinit. Înainte de sfârșitul său, m-a chemat la patul lui (zicând) «Părinte Iustinian, sfinția ta ești într-o relație apropiată cu patriarhul Daniel, spune-i că-l rog din suflet, cu toată inima, cu smerenie, să facă în așa fel ca schitul Prodromu să rămână românesc și cred că Dumnezeu îl va ajuta să devină mănăstire». Ăsta a fost testamentul lui de sfârșit de viață că la câteva de zile s-a sfârșit.”

(Părintele Iustinian Stoica, Trinitas TV)

 

Corespondența nepublicată

---

 

Pr. Petroniu, menținea o corespondență vie atât cu stareții din Athos cât și cu mulți alți Părinți precum Ioanichie Bălan, Arsenie Papacioc, Ilie Cleopa, Sofian Boghiu, Benedict Ghiuș, Placide Deseille, Teoctist Arăpașu, și alții. Pe lângă corespondența cu clerul, Pr. Petroniu avea o corespondență bogată cu doctori, profesori, și alți oameni „de pe toate continentele lumii”. Astfel, Schitul Prodromu primea ajutor de la apropiații Pr. Petroniu când „alte venituri nu erau”.

Acum, corespondența sa a devenit un tezaur cultural și istoric încă neorganizat și nepublicat, dar Părinții din Prodromu nădăjduiesc că va fi cineva să preia acest proiect și să publice o parte din corespondența Pr. Petroniu, traducând și scrisorile din limba franceză.

 

Seria „Mărturii Athonite”

---

 

În 2023, timp de două luni (perioada 17 septembrie – 19 noiembrie), Trinitas TV a difuzat săptămânal episoade din viața Pr. Petroniu văzută prin mărturiile celor ce l-au cunoscut.

Din cuvintele celor ce l-au cunoscut, Pr. Petroniu este descris ca un om sever, iubitor, și muncitor. Arhim. Antipa Skandalakis spune despre Schitul Prodromu că este acum „într-o perioadă de apogeu”, iar această perioadă este rodul muncii Pr. Petroniu.

În al doilea episod este discutat cum ar trebui să fie credincioșii în biserică: nelipsiți, solemni, și silitori.

Cât despre nevoința sa faimoasă în Sfântul Munte, călugării români ne spun despre o nevoință de care „nu prea mai ai în zilele noastre” (Pr. Pimen). Descris ca un „colonel” de Arhim. Cleopa, venirea lui în Sfântul Munte, „rânduită de la Dumnezeu” (Pr. Matei), a asigurat continuitatea și creșterea prezenței române în Athos. Când călugării se plângeau de severitatea Părintelui Petroniu, Părintele Iulian Lazăr le spunea: „Măi, e stareț, te gândești tu… el răspunde, pentru noi răspunde!”

Pe deasupra, Părintele Petroniu a îndemnat mereu obștea română din Athos să-și iubească țara, să o aiba în suflet până la moarte, și să se comporte ca reprezentanți demni ai țării lor. După mărturiile schimonahilor greci, Pr. Petroniu a devenit un trăitor admirat de toți, iar românii „au dat dovadă de o viață duhovnicească aparte în Sfântul Munte” (Pr. Maxim Nikolopous).

Deși a refuzat să fie vreodata duhovnic, Pr. Petroniu a avut „misiunea lui să-i ajute cu sfaturi pe alții” (Pr. Pimen). Pe un fundament de nevoință „ca în pateric”, „la fel ca unii din bătrânii de demult”, Pr. Petroniu a păstrat corespondența scrisă cu mulți credincioși din țară și a servit ca sfătuitor și învățător pentru mulți părinți. Printre cei care au învățat de la Pr. Petroniu se numără și monahul grec Damaschin Grigoriatul pe care Pr. Petroniu l-a ajutat să învețe limba română. Mon. Damaschin este „unul dintre puţinii părinţi greci athoniţi cunoscători de limba română”, traducând în greacă „cărţi ale Părinţilor Cleopa Ilie, Paisie Olaru, Arsenie Boca, Dometie Manolache, Arsenie Papacioc, Iachint Unciuleac, Petroniu Tănase [și] Sfântul Ioan Iacob Hozevitul”[5]. Cum a reușit Părintele Petroniu să facă atâtea într-o viață? Dăruind tot trupește și duhovnicește precum sfinții, după cum mărturisește Pr. Pimen. Această nevoință este foarte rară astăzi: „din bătrânii care mai sunt nu mai întâlnești acum la nimeni nevoințele lor; nu mai au rezistența aceea, ziceai că ei sunt făcuți din alt aluat” (Pr. Pimen).

Deși descris ca „foarte sever”, „foarte retras”, și „foarte interiorizat”, este mărturisit că „părintele Petroniu tot timpul plângea la liturghie, avea lacrimi”. De ce plângea Părintele? Într-o zi, în timpul Sfintei Liturghii, Pr. Petroniu l-a văzut „pe tronul din fața Sfintei Mese pe Mântuitorul.”

În ultimele luni din viața sa, Pr. Petroniu își „continua viața severă pe care o ținea dintotdeauna” și „niciodată nu se văita de vreo durere deși suferea foarte mult”. Când s-a dus la Domnul, slujba înmormântării a fost „foarte foarte liniștită”, „biserica plină de lume”, „tot Athosul a venit la el la înmormântare”, și către mormânt a fost multă „bucurie ca și când nu ar fi fost la înmormantare”.

„Este o mare laudă pentru România Sfântul Gheronda Petroniu (…) Romania se poate mândri cu acest mare corifeu, cu acest om sfânt (…) Aurul nu se poate ascunde, deoarece, odată cu răsăritul soarelui, străluceste cu multe limpezime (…) Îi mulțumim pentru prezența lui, nu numai pentru că este un sfânt român, ci și pentru faptul că este lauda întregii Biserici, iar aceasta nu este o exagerare. Este lauda Bisericii lui Hristos, este lauda intregii Biserici!”

(Schim. Iosif Bairaktaris)

 

Mărturiile au fost de la:

- Arhim. Atanasie Floroiu (starețul schitului Prodromu)

- Arhim. Antipa Skandalakis (starețul chiliei Sfânta Ana din Mănăstirea Iviru)

- Arhim. Nifon (starețul Mănăstirii „Sfântul Nectarie”, Glyfada, Grecia)

- Arhim. Elisei Raptis (starețul Mănăstirii Simonos Petra)

- Schim. Iosif Bairaktaris (starețul chiliei „Sfântul Mina” din Mănăstiera Marea Lavră)

- Schim. Maxim Nikolopoulos (Mănăstirea Iviru)

- Ierom. Damaschin Popa (Prodromu)

- Ierom. Matei Andriucă (Prodromu)

- Mon. Pimen Vlad (starețul chiliei „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Schitul Lacu din Mănăstirea Sfântul Pavel)

- Mon. Tarasie Coșeru (Prodromu)

- Mon. Dometie Hrițcu (Prodromu)

 

Citate

---

 

- Nu există o așa-zisă „întâmplare”. E o rânduială.

- La mine poți să fii cu stea în frunte. Dacă nu ești la biserică, degeaba.

- Cuvântul omenesc are o mare și tainică putere, aduce cu el ceva din ființa celui pe care îl rostește. Dacă cuvântul lui Dumnezeu este Dumnezeu însuși, și cuvântul omului este omul însuși.

- În cine sălășluiește dragostea, însuși Dumnezeu petrece.

- Niciodată nu putem cunoaște adevăratele pricini ale greșelilor altuia.

 

Scrieri

---

 

Părintele Petroniu Tănase numeroase articole, a dat mai multe interviuri și a publicat mai multe cărți:

- “Ușile pocăinței. Meditații duhovnicești la vremea Triodului” – Editura Trinitas, Iași 1994

- “Icoane Smerite din Sfânta Ortodoxie românească” – Schitul Prodromu, 2002

- “Bine ești cuvântat, Doamne – meditații” – Editura Bizantină, 2004

- “Chemarea Sfintei Ortodoxii” – Editura Bizantină, 2006

 

Canonizarea sa recentă confirmă ceea ce mulți pelerini simțeau deja în prezența sa: Părintele Petroniu nu a fost doar un bibliotecar erudit sau un stareț gospodar, ci un „om al lui Dumnezeu” care a purtat în suflet suferințele și bucuriile neamului românesc până pe culmile Athosului. Pomenirea sa la 24 februarie transformă această zi într-una de mulțumire pentru un model de sfințenie contemporană.

 

cititi mai mult despre Sfântul Cuvios Petroniu de la Prodromu pe: doxologia.ro; ziarullumina.ro