Henrietta Lacks, femeia cu celule nemuritoare (1920 – 1951)
Henrietta Lacks, circa 1945–1951
foto preluat de pe www.history.com
articol preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Henrietta Lacks, femeia cu celule nemuritoare (1920 – 1951)
Henrietta Lacks (n.1 august 1920 – d. 4 octombrie 1951), eronat numita uneori Henrietta Lakes, Helen Lane sau Helen Larson, a fost o femeie de culoare din America decedata in urma unei tumori canceroase cu evolutie rapida. Cazul ei ar fi putut parea “banal”, daca un medic nu ar fi constat cu uimire, ca nu toate celulele sale au murit odata cu decesul ei, pentru că o parte din ele trăiesc şi astăzi, Henrietta Lacks oferind medicinei cel mai preţios dar: celulele sale nemuritoare.
Medicul care a tratat-o a extras fără a-i cere acordul o parte din tumoare şi o parte din ţesutul sănătos şi le-a trimis doctorului George Otto Gey. Acesta a observat că celulele Henriettei aveau o proprietate despre care se crezuse ca e cu neputinta până atunci: puteau fi ţinute în viaţă şi înmulţite la infinit. Pana la ea, celulele trăiau cel mult câteva zile, murind după câteva multiplicări.
Cercetătorii petreceau mai mult timp încercând să le ţină în viaţă decât cercetând asupra lor. Dar o parte din celulele ţesutului Henriettei se purtau diferit. George Gey a izolat o celulă si a multiplicat-o, numind “producţia” HeLa, după iniţialele Henriettei Lacks, totodată protejându-i identitatea. Pentru ca erau nemuritoare, puteau fi folosite pentru numeroase experimente.
Şi-au dovedit curand utilitatea salvând milioane de vieţi în anul 1952, când a izbucnit cea mai mare epidemie de poliomielită. Datorită lor, un vaccin a putut fi produs în cantităţi mari, iar de atunci numărul descoperirilor bazate pe celulele Henriettei a ajuns undeva la 11000, facand posibila o mai bună cunoaștere a tumorilor si virusilor, precum si clonarea sau obtinerea de gene pentru terapii avansate.
Între timp s-au dezvoltat şi alte linii de celule nemuritoare, dar “HeLa” sunt standardul în laboratoarele din toata lumea.
Pentru că se înmulţesc încontinuu din 1951, acestea au ajuns la greutatea a 100 de Empire State Buildings şi ar putea înconjura Ecuatorul de trei ori. Celulele ei au fost trimise chiar şi in spatiu pentru a afla dacă ţesutul uman poate supravieţui în condiţii de gravitatie zero. Este în cercetare si un medicament anti-cancer care se bazează pe descoperirea unei enzime din celulele HeLa, care le permite să funcţioneze in conditiile in care celulele normale ar fi murit.
Companiile farmaceutice care îi comercializează celulele au venituri imense de pe urma lor, dar nu au platit nici un cent urmaşilor ei. Ironic, cei mai mulţi dintre ei nu au nici macar bani pentru a-şi face o asigurare medicală. Unul dintre cei cinci copii ai Henriettei a trăit chiar o perioadă pe străzile din Baltimore. Henrietta însăşi a fost tratată pentru cancer într-un spital pentru negri, iar la moartea sa familia nu a avut bani pentru a-i cumpara o piatra funerară, acesta fiind motivul pentru care nu se ştie exact unde este îngropată.
Jurnalista americana Rebecca Skloot, după ce a scris o carte despre viața Henriettei Lacks, a creat o fundație care ii poarta numele. Aceasta fundatie are ca scop de a-i ajuta financiar pe descendenții Henriettei, care trăiesc în sărăcie și nu au protecție socială, în timp ce celulele inaintasei lor au imbogatit industria farmaceutica si pe unii medici. Renumita producatoare americana de televiziune, Oprah Winfrey, a făcut echipă cu cei de la HBO şi va produce, în viitorul apropiat, un film bazat pe acest subiect.
articol preluat de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com
cititi mai mult despre Henrietta Lacks si pe en.wikipedia.org
