Game of Thrones în varianta românească: Analiza lui Alexandru Cristian Surcel despre criza politică Bolojan-PSD
22 aprilie 2026
România anului 2026 pare să fi împrumutat scenariul unui serial de succes, transformând scena politică într-un câmp de bătălie al orgoliilor și al jocurilor de culise. Actuala criza politică Bolojan-PSD nu este doar o dispută pentru funcții, ci un test de supraviețuire pentru partidele istorice și pentru viitorul prezidențial al țării. În acest context tensionat, analizăm mecanismele care au dus la ruperea pactului de guvernare și pericolele care pândesc dincolo de granițe.
Expertul Alexandru Cristian Surcel oferă o perspectivă chirurgicală asupra evenimentelor recente, comparând mișcările de pe tabla de șah a puterii cu celebrul „Game of Thrones”. Sub pilonul La Ordinea Zilei, vă invităm să parcurgeți o analiză care leagă trecutul politic al anilor ’90 de miza uriașă a anului 2030, într-un moment în care „Night King” de la Kremlin urmărește cu atenție fiecare fisură din zidul democrației noastre.
NOUL SEZON GAME OF THRONES…
… A început azi oficial în România.
autor: Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto preluat de pe facebook.com
21 aprilie 2026
Partidul Social Democrat (PSD) și-a formalizat decizia de a forța demisia/demiterea premierului Ilie Bolojan, în speranța că Partidul Naţional Liberal va ceda nervos (aripa Bolojan) sau va ceda tentației afacerilor pe bani mulți împreună cu PSD (aripa Thuma) și va furniza un prim-ministru mai maleabil, stil Catalin Predoiu. Asemenea lui Donald J. Trump, PSD-iștii au impresia că dețin toate cărțile.
Doar că la fel ca și președintele SUA s-ar putea să nu le dețină. S-ar putea ca suficienți decidenți din PNL să fi realizat că încă un USL și încă o PSD-izare a partidului pe care istoria îl consacrase drept principalul exponent al dreptei românești contemporane i-ar putea fi fatală. PNȚCD în forma zombie în care există acum constituie un permanent avertisment pentru celălalt mare partid istoric. Și pentru moment toate luările de poziție din PNL indică faptul că Bolojan și gruparea care de anul trecut s-a coagulat în jurul lui controlează partidul mai bine decât cred PSD-iștii, iar această grupare a ales să le facă viața grea „puciștilor” lui Sorin Grindeanu.
Actualul prim-ministru are un mare avantaj față de partid: procentul net superior de încredere în electorat. Acum că devine subiectul unei martirizări din partea PSD, acest grad de încredere publică nu va scădea ca urmare a eroziunii la guvernare, ba chiar va crește odată cu aura la ora actuală cam nemeritată de luptător cu „ciuma roșie” și de mare reformator, care iar fie vorba între noi, mari reforme încă nu a impus. Asta face din Bolojan locomotiva electorală pe care PDL nu a mai avut-o după despărțirea de Băsescu, iar vechiul PNL nu o mai are de și mai multă vreme, de când Crin Antonescu se califica al treilea la mică distanță de primii doi la prezidențialele din 2009. Și mai mult decât atât, cum un șut în fund poate însemna un pas înainte, martirizarea lui Bolojan ar putea face din el un candidat cu șanse, poate chiar prima șansă, la alegerile prezidențiale din anul 2030. Între noi fie vorba, cu figura decentă pe care a făcut-o ca președintele interimar cu cel mai lung mandat de când România e o republică democractică, ar fi avut șanse și anul trecut.
E adevărat că vorbing de orizontul 2030 e posibil ca în perspectiva unei reunificări românești să intervină în urzeală și actuala președintă a Republicii Moldova, Maia Sandu, care este totuși la acest moment una din cele mai remarcabile figuri politice românești și care ar putea intra în cursă cu ascendentul moral a două mandate de președinte la Chișinău în care Moldova de Est va fi reușit să se desprindă cu adevărat de hegemonia Moscovei și își va fi reasumat pe deplin apartenența la spațiul național economic, politic și cultural românesc. Dar, Bolojan și Maia Sandu aparțin aceleiași familii politice a Partidului Popular European, vor găsi ei probabil o soluție de compromis la momentul respectiv, desigur, dacă va fi cazul.
Revenind în 2026, Uniunea Salvați România (USR), previzibil, rămâne alături de Bolojan și de PNL. Tentativa destul de timidă a PSD, care mult timp a dat de înțeles că ar exclude USR din guvern de alaltăieri dacă se poate, de a oferi acestui partid câteva ministere în plus, nu a funcționat. Nici nu avea cum, numai un partid de idioți ar fi acceptat oferta otrăvită a PSD, care dacă nu a fost în stare să-și țină cuvântul dat la formarea actualei coaliții de guvernare mai mult de 10-11 luni, sigur nu ar fi așteptat nici măcar atât ca să forțeze excluderea USR din guvern.
Apropo, superbă metafora lui Dominic Fritz: „PSD e ca o pisică care se uită în oglindă și vede un leu.”
RMDSZ, adică UDMR, păstrează un ton mai ponderat între PSD și PNL, dar rămâne la guvernare și nu se duce cu PSD în opoziție. Ceea ce nu e ilogic dacă ne gândim cine e la ora asta în opoziție. Ce să caute UDMR departe de bani și alături de AUR+SOS+POT?… UDMR are însă o problemă mai mare cu una intrigile secundare de care GoT e plin. Partidul TISZA s-a apucat să construiască o alternativă la UDMR, care a anunțat până și că va avea propriul festival la Băile Homorod, alternativ la Zilele Tineretului Maghiar de la Tușnad, care se țin de mulți ani și de mulți ani servesc de tribună lui Orbán Viktor.
Într-o situație teribil de ingrată se află președintele Nicușor Dan. Această primă criză internă a mandatului său este foarte asemănătoare cu criza prin care trecea în 1997-1998 președintele Emil Constantinescu, o figură oarecum asemănătoare (profesor de mineralogie, rector al Universității București, asociat Convenției Democratice din România – CDR ca personalitate independentă a societății civile, fără să fie înscris efectiv în vreunul dintre partidele care compuneau alianța politică anticomunistă). Atunci, într-o manieră identică cu ceea ce faci azi PSD, PD-ul condus de Petre Roman forța înlăturarea prim-ministrului Victor Ciorbea printr-o criză politică prelungită (care începuse cu un atac virulent al lui Traian Băsescu la adresa șefului său din guvern). Pe moment, după ce guvernul Ciorbea adoptase o serie de măsuri nepopulare, PD a crescut în sondaje, dar după 2 ani întreaga coaliție de guvernare era la pământ cu excepția UDMR, care beneficia de votul unui electorat captiv. Inclusiv PD a trebuit să se reinventeze, după ce Băsescu l-a învins în alegerile interne pe Petre Roman. Iar Emil Constantinescu decidea să nu mai candideze pentru al doilea mandat.
Acum, nu înseamnă că istoria se va repeta întocmai. Sunt diferențe mari între 1998 și 2026, între Ciorbea și Bolojan, Emil Constantinescu și Nicușor Dan, între cele două coaliții de guvernare etc. În primul rând, societatea românească s-a schimbat foarte mult și e mult mai modernă și mai experimentată decât era atunci. Dar e clar că președintele are de înghițit niște broaște râioase și e cazul să le aleagă cu grijă. Ca să nu se trezească și cu broasca în stomac și cu valul de hate la poarta Cotrocenilor și la urnele de vot în 2030.
Revenind la PSD, bizară alegerea de a face tot ce au făcut la 20 aprilie într-o atmosferă de carnaval, cu scene și artificii. Amintește de congresul al XIV-lea al PCR din 1989, supranumit ironic după titlul unui film care tocmai avusese premiera: „în noiembrie ultimul bal”.
Între timp însă să nu uităm că adevăratul Zid e în Ucraina și Night King pândește de la Kremlin. Acela e adevăratul și marele război și avem deja Nightwalker-ii în Parlamentul României.
Așa cum subliniază Alexandru Cristian Surcel, actuala criza politică Bolojan-PSD nu este doar un bal mascat al puterii de la București, ci o vulnerabilitate periculoasă într-un context regional exploziv. În timp ce partidele se luptă pentru supraviețuire și influență, miza reală rămâne stabilitatea României în fața amenințărilor de la Răsărit. Istoria ne-a învățat că jocurile de culise și crizele provocate artificial pot costa scump o întreagă generație, iar președintele și clasa politică au responsabilitatea de a privi dincolo de sondaje, spre „Zidul” unde se decide viitorul libertății noastre.
Nota Editorială: articolrealizat cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini.



