#Tineriada. Rezistăm şi nu cedăm în faţa corupţiei şi a hoţiei. Ne organizăm, ne solidarizăm, pentru că doar #uniţischimbăm! Together we stand, divided we fall
Forum #Rezistăm. Uniţi schimbăm
28 februarie 2017
Descrierea forumului. Obiective. Informaţii despre iniţiatoare
Descrierea forumului
Am creat acest forum ca suport în efortul de organizare aferent mişcărilor de stradă din toată ţara şi din diaspora, declanşate de abuzurile şi sfidarea guvernului Grindeanu la adresa poporului român.
Ideea forumului a venit în urma unui “brainstorming” cu doi tineri implicaţi activ în protestele anti-guvernamentale, atât în stradă, cât şi online, pe care i-am cunoscut cu ocazia acestor proteste.
Forumul #Rezistăm. Uniţi schimbăm este expresia necesităţii de a strânge laolaltă toate iniţiativele cetăţeneşti, toate ideile şi acţiunile prezente şi viitoare, de a crea premisele unei reale colaborări între grupurile formale şi informale create în urma mişcărilor de stradă
Este vital să ne reunim forţele şi să avem un loc unde să găsim informaţiile necesare luptei noastre pentru schimbarea României în bine, o Românie condusă de oameni curaţi şi competenţi. Sper ca acest forum să devină acel loc, o agora a rezistenţei noastre anti-corupţie, la care vă invit să participaţi. Vă mulţumesc anticipat pentru contribuţiile voastre!
1. Informare – colectăm aici ştiri importante privitoare la activitatea guvernului, a parlamentului şi a altor instituţii răspunzătoare de soarta ţării
2. Documentare şi cercetare – ne documentăm, investigăm, facem anchete jurnalistice şi civice, legate de legislaţie, de activităţile instituţiilor statului, de cazuri de corupţie, abuz, de decizii ale autorităţilor publice etc. etc.
3. Alcătuire de baze de date utile pentru organizare şi pentru acţiuni ulterioare
- informaţii de contact: instituţii publice, oficiali, administraţie centrală şi locală, organizaţii internaţionale etc.
- liste cu grupuri formale şi informale, ONG-uri – de contactat, de ţinut legătura cu ele; colaborare şi asistenţă reciprocă
4. Organizare şi colaborare pentru:
- formarea unei coaliţii civice, alcătuită din grupuri şi organizaţii formale şi informale
- un manifest comun #Rezist
- proteste şi mitinguri
- conferinţe şi workshopuri
- acţiune pe diverse planuri pentru contracararea corupţiei şi abuzurilor
- reacţie la abuzurile autorităţilor statului
Tot pe scurt: de ani de zile activez civic (şi politic, din când în când) pentru o reală schimbare în societatea românească: scriu, traduc şi corectez articole, fac documentare şi cercetare, particip la proteste, organizez evenimente, mă ocup de PR şi comunicare, moderez şi administrez forumuri, grupuri de lucru, site-uri, bloguri, pagini pe reţele de socializare etc. Cauzele pentru care lupt şi mă implic cu predilecţie ţin de drepturile omului, mediu, patrimoniu cultural, reformarea clasei politice şi a sistemului electoral.
Câteva proiecte, dintre cele multe în care sunt implicată:
Sper ca acest forum să-şi atingă scopul şi să beneficiez, din nou, de ajutorul şi de implicarea voastră, oameni frumoşi care luptaţi pentru o Românie mai bună!
Together we stand, divided we fall
Cristina Elena Andrei
____________
Înscrie-te şi contribuie la acest forum şi la dezvoltarea comunităţii noastre. Intră pe pagina de mai jos, şi caută butonul de înregistrare în dreapta sus: Forum #Rezistăm. Uniţi schimbăm
Uniţi Schimbăm!
foto – facebook.com/basarabiapamantromanesc
articol – cersipamantromanesc.wordpress.com
21 noiembrie 2014
Costurile reunificării – investiție în creșterea economică a statului REÎNTREGIT
Se aniversează acum 25 de ani de când s-a prăbușit Zidul Berlinului care despărțea cele două Germanii; cu tristețe vedem că, în tot acest timp nu a secat Prutul, ci, uneori, parcă dimpotrivă.
Au apărut în spațiul public tot soiul de remarci și analize referitoare la eventualul proces al reunificării.
Acest subiect a devenit unul important în dezbaterile din România și a apărut ca subiect în Republica Moldova.
Fundația Universitară a Mării Negre (FUMN) a fost printre promotorii săi și utilizând metodologia germană, a estimat pentru prima oară costurile reunificării dintre România și Republica Moldova.
Tot FUMN a fost prima care a arătat, apelând tot la modelul german că aceste costuri sunt de fapt investiții foarte profitabile în propriul nostru viitor; anticipând cvasi-stagnarea, Fundația Universitară a Mării Negre a arătat că numai reunificarea poate fi motorul care să ne aducă o creștere de 5% anual, pentru a reduce decalajele istorice față de Europa Occidentală, arătand totodata într-un studiu publicat în luna iunie 2014, că, încet, dar sigur, România va deveni, în cel mult 2 ani, primul partener comercial al Republicii Moldova.
Și iată că evenimentul s-a produs: România este într-adevăr astăzi, cel mai mare partener comercial al Republicii Moldova, cu schimburi comerciale de 921 milioane de dolari în primele nouă luni ale acestui an.
Rusia, cu care mica republică are schimburi comerciale de 830 de milioane de dolari la nouă luni, este pe locul 2.
Mai mult, de astăzi se mai adeverește încă una din previziunile FUMN care spunea că decalajul între PIB/capita în cele două țări (acum un an era la un raport de 4/1) se va adânci, îngreunând procesul de reunificare. Astăzi, având datele la 9 luni, PIB/capita în România este de 10160 USD, iar în Republica Moldova de 2175 USD (raportul a ajuns deja 5 la 1).
Poate elitele politice și populațiile de pe cele două maluri ale Prutului se vor trezi înainte de a fi prea târziu.
În ritmul actual, decalajele dintre cele două maluri cresc, iar prețul neunificării devine tot mai greu de plătit pentru populația din Republica Moldova, indiferent de naționalitate sau convingeri politice. Aceasta este o judecată de realitate, de constatare, nu o evaluare politică!
Spre aducere aminte, republicăm studiul nostru, adăugând și anexa de lucru în baza căreia am obținut estimările respective.
Problematica
Din capul locului precizăm că, pe glob, existau sau există câteva situații particulare care ar putea să permită o evoluție unionistă:
• În primul rând, existența până în 1990 a două state germane, fapt care a condus la reunificarea istorică a Germaniei din 1990, singurul fapt istoric consumat și care se află la o distanță temporală suficientă pentru a permite o analiză corectă și cuprinzătoare a fenomenului economic asociat reunificării;
• În al doilea rând, există situația celor două state coreene, Republica Coreea și Republica Populară Democrată Coreeană (sau Coreea de Sud și Coreea de Nord);
• În al treilea rând, potențial unionist prezintă și cele două state chinezești, Republica China (Taiwan), respective Republica Populară Chineză;
• În fine, există două state românești, România și Republica Moldova (fosta provincie istorică românească Basarabia, ocupată și inclusă în imperiul țarist și apoi în imperiul sovietic ca fiind o republică sovietică socialistă).
Din punctul de vedere al analizei noastre punctuale, prezintă importanță numai primele două situații, pentru că cea de a treia nu are atașată o problematică economică atât de complexă (datorită forței indubitabile pe care economia chineză o afișează și care tinde să egaleze performanțele mult mai micii surate insulare); în plus, Republica Populară Chineză a cunoscut deja precedentul reunificării cu Hong Kong în 1999 și realizarea conceptului „o țară, două sisteme”.
Din punct de vedere metodologic, cazul german și cel coreean sunt mult mai relevante pentru analiza procesului de reunificare a celor două state românești din următoarele motive:
• Și în cazul german, și în cel coreean, și în cel românesc se pune în discuție reunificarea unei țări mai mari și mai puternice cu o țară sensibil mai mică având, în același timp, un handicap economic. E mai puțin populată și mai puțin conectată la lumea prosperă a Occidentului capitalist;
• În toate cele trei cazuri vorbim despre un cost financiar/economic mare, cu impact la scară istorică, care trebuie asumat de către țara mai mare, mai populată, mai puternică și mai prosperă;
• În toate cele trei cazuri vorbim despre procese istorice de neevitat și care trebuie „programate” și „conduse” cu înțelepciune, pentru a evita costuri inutile ca și pentru a maximiza profitul unei astfel de întreprinderi.
• În aceste trei cazuri este ușor de observat un cost evident, deși implicit, al întârzierii momentului real al reunificării, plătit de către popoarele respective.
Reunificarea Germaniei – studiu de caz
În 1990, Germania de Vest (Republica Federală Germania-RFG) avea o populație de peste 62 milioane de locuitori, iar Germania de Est (Republica Democrată Germană-RDG) o populație de 4 ori mai mică, adică 16 milioane de locuitori. PIB-ul pe locuitor era de aprox. 20 000 USD în Vest și de 10 000 USD în Est, adică un raport de 1:2 în favoarea vestului în valori nominale și probabil între 1:3 și 2:5 în valori PPP (la paritatea puterii de cumpărare).
Se estimează că în primii 20 de ani după reunificare (până în 2010) s-au investit aprox. 2000 miliarde USD, adică aproximativ un PIB mediu al Germaniei din decada 1990-2000.
Rezultatele sunt uimitoare:
• PIB-ul Germaniei s-a dublat în perioada 1990-2010: de la 1800 miliarde USD în 1991 la 3400 miliarde în 2012, în dolari 2012 și la paritatea puterii de cumpărare (PPP) ;
• PIB-ul pe locuitor a crescut de mai bine de 2 ori: de la 20000 USD în 1991 la 40000 USD în 2012 și la 43000 USD în 2013, în dolari 2012 și la paritatea puterii de cumpărare (PPP);
• În privința PIB-lui pe locuitor, trebuie observat că, numai pentru 4 ani în perioada 1990-2010 Germania a fost depășită de una din celelalte 3 mari economii europene (Franța, Italia, Marea Britanie), ceea ce în perioada 1949-1990 s-a întâmplat de 27 de ori (Figura 1) :
• Evoluția indicelui bursei de la Frankfurt, DAX, este uluitoare în această perioadă, crescând de 6 ori, la 9300 astăzi – începutul lui decembrie 2013.
În ceea ce privește PIB/locuitor, pe datele disponibile din 2008, se observă că, în continuare rămân diferențe semnificative între est și vest, dar raportul global este de 2:3.
Pentru acuratețea înțelegerii contextului trebuie să avem în vedere următoarele:
Costul global al reunificării, de aproximativ 2000 miliarde USD, distribuit pe parcursul a 20 de ani, a vizat trei mari categorii de cheltuieli:
• Investiții în infrastructura de transport, de energie și alte utilități, precum și alte lucrări publice;
• Cheltuieli cu menținerea și ridicarea standardului de viață: pensii, ajutoare sociale, alocații etc.
• Cheltuieli pentru realizarea unificării monetare și alte cheltuieli asociate.
Aproximativ 20% din cele 2000 miliarde au fost investiții realizate de sectorul privat, din fonduri private. Se estimează că până la 20% din cele 2000 miliarde reprezintă cheltuieli eronate (suprainvestire sau alocări exagerate).
În concluzie, putem spune că Germania a cheltuit din bani publici cam două treimi dintr-un PIB mediu (adică veniturile sale bugetare pe 2 ani) pentru reunificare, rezultatul fiind spectaculos: dublarea PIB-ului, dublarea PIB-ului pe locuitor, cucerirea și întărirea poziției de lider al grupului marilor economii europene, cucerirea și întărirea poziției de lider economic al întregii Uniuni Europene, creșterea cifrei de afaceri a companiilor listate la bursă cu 4900 miliarde USD în 20 de ani, creșterea de 6 ori a indicelui bursier.
Practic, o Germanie mai mare a redevenit o mare putere la nivel global. Influența și importanța pieței germane au crescut, plasând țara cu mult înaintea Franței, Marii Britanii și Italiei (până în 1990 erau în aceeași ligă, având dimensiuni economice comparabile); practic, pentru orice companie globală (în special pentru primele 5000 de companii globale), Germania a devenit o prezență obligatorie, singura piață europeană de unde nimeni relevant nu poate lipsi.
Nu în ultimul rând, cifrele indică faptul că marele câștigător al reunificării Germaniei este, fără îndoială, în primul rând economia landurilor vestice; desigur, landurile estice au crescut enorm, dar beneficiile principale au fost culese de marile companii, aflate preponderent în vestul Germaniei.
Reunificarea României – obiectivul unei generații
Din anul 1990 existau, din punct de vedere formal, două state românești, România și Republica Moldova. Atunci când Republica Sovietică Socialistă Moldova devenea Republica Moldova, câștigându-și formal independența față de vechea putere colonială rusească și apoi sovietică, PIB-ul noii entități era de 3,5 miliarde USD, cu un PIB/capita de puțin sub 1000 USD (972) și cu o populație de 3,7 milioane locuitori.
Tot atunci, în 1990, România avea un PIB de aproape 40 miliarde USD, cu un PIB/capita de 1650 USD și o populație de 23 milioane locuitori.Practic, performanța economică a României (PIB/capita) se afla la 150% față de cea a celuilalt stat românesc.
Evoluțiile economice, determinate în această regiune de către cele politice, au făcut ca România să ajungă la un PIB de aprox. 180 miliarde USD astăzi, având o populație de 21 milioane de locuitori cu un PIB/capita de puțin peste 8000 USD.
Tot astăzi, Republica Moldova a atins un PIB de 7,3 miliarde USD, având o populație de 3,5 milioane locuitori și un indicator PIB/capita de 2000 USD.
Referindu-ne la paritatea puterii de cumpărare, PIB/capita în Romania, respectiv în Republica Moldova sunt cam în același raport, adică 16 000 USD la 4000 USD (cifre Banca Mondiala 2012).
În fapt, raportul dintre performanța economică a României și a Republicii Moldova a crescut în 20 de ani de la 1,5:1 la 4:1, adică, mai pe românește, Republica Moldova „merge” cu jumătate din viteză cu care merge România; problema este că accelerațiile sunt diferite și că acest raport dintre cele două performanțe economice crește.
O concluzie importantă a experienței germane de reunificare este aceea că reunificarea are un cost determinat de către trei factori:
- mărimea PIB-ului țării „puternice”;
- diferența de performanță economică de acoperit (PIB/capita).
Prognozele indică, la paritatea puterii de cumpărare, PPP, că în 2018 Republica Moldova va avea un PIB de 16 miliarde USD, iar România unul de 360 miliarde USD, adică un PIB/capita de 4600 USD în Moldova și unul de 18 000 USD în România. Dar în 20 de ani, în ipoteza menținerii actualei poziționări geo-strategice ale ambelor țări, România va atinge un PIB/capita de 32 000 USD, iar Republica Moldova unul de 5 000 USD, adică raportul va crește la peste 6.
De aici se desprind următoarele concluzii:
Reunificarea României ar urma probabil „scenariul german” din punct de vedere financiar, cifrele fiind comparabile, adică populația este în raportul 1:6 în cazul nostru și 1:4 în cazul german, iar raportul între PIB/capita de 1:4 în cazul nostru și de 1:3 în cazul german;
Diferența de performanță economică între România și Republica Moldova „crește cu pantă lină”, făcând posibilă reunificarea cam în orice moment din următorii 20 ani, dar asta numai în condițiile în care Republica Moldova nu va avea accidente de parcurs gen „episodul Voronin 2001-2009”;
În cazul repetării unui episod Voronin (cu o probabilitate de peste 50%), raportul de performanță economică va crește cu altă accelerație, putând atinge cifra de 10.
Se observă că, pur aritmetic, dacă reunificarea țării ar avea loc până în 2018 (intervalul acoperit de prognoza FMI), PIB-ul noii Românii ar depăși pe cel al Norvegiei, Greciei, Cehiei, Kazahstanului, devenind comparabil cu cel al Austriei, Ucrainei sau Elveției.
Având în vedere coeficientul de accelerare a creșterii PIB ca urmare a investițiilor masive în Republica Moldova, PIB/capita poate avea o creștere accelerată, dublându-și valoarea globală (România+Republica Moldova) și ajungând ca, în valori absolute să devenim o economie în primele 40 de țări de pe glob, concurând cu Belgia și Suedia.
În valori nominale, respectând modelul german, am putea avea următoarele cifre:
• Dacă reunificarea s-ar face mâine și dacă toate costurile asociate ar fi acoperite, adică 180 miliarde USD; probabil că cel puțin 20% ar reprezenta investiții private, adică 36 miliarde USD; în același timp, în cazul României, probabil că o cifră chiar mai mare ar reprezenta contribuția Uniunii Europene, adică încă 40-50 miliarde USD, mai ales că vorbim despre 20-25 ani.
• Practic, România ar avea de cheltuit în jur de 90 miliarde USD din surse bugetare în următorii 20-25 ani, dar practic, adică între 3,6 și 4,5 miliarde USD/an. Acest lucru ar permite ca raportul între performanțele celor două economii să se reducă spre nivelul din anul 1990, adică 1:1,5, ceea ce ar reprezenta o uniformizare acceptabilă.
• Simplificând am putea spune că, respectând „modelul german” am avea un cost de 4 miliarde USD /an, timp de 20-25 de ani pe care să-l plătim pentru a avea o țară reîntregită, uniform dezvoltată, fără dezechilibre majore.
Este acesta un preț prea mare pentru noi?
În primul rând, să fixăm contextul discuției:
Este indubitabil că reîntregirea unei țări trebuie făcută, indiferent de rațiunile financiare sau de plusurile și minusurile economice de moment.
Este, la fel de clar că, indiferent cât de mult va costa sau cât de mult va dura, o țară va găsi suficiente resurse să-și finanțeze reunificarea, așa cum s-a întâmplat în cazul Germaniei, de curând sau așa cum s-a întâmplat chiar în cazul României, după Unirea din 1918.
Este deja previzibil, cursul „călduț” pe care s-au încadrat economiile din România și din Republica Moldova, cu creșteri anuale modeste, între 2 și 3 procente, cu exod masiv de forță de muncă calificată, cu plafonare a investițiilor străine .
În plus, nu există nici o iluzie privind parcursul modest, chiar cenușiu al economiei fostei republici sovietice: Republica Moldova nu va fi niciodată nici Austria, nici Elveția, nici măcar Slovenia sau Croația.
Singurul „accident” care poate schimba panta creșterii performanței economice în țara noastră este reunificarea, care poate accelera creșterea medie anuală spre 5 procente.
Trecând la semnificația cifrelor, observăm că:
• Dacă vom continua să creștem în ritmul actual, atât România cât și Republica Moldova își vor dubla PIB-ul (în dolari 2013 și la un curs neschimbat) în 24 de ani;
• Dacă se va realiza reîntregirea, PIB-ul cumulat va avea un coeficient de accelerare a creșterii care ar duce creșterea medie de la 3 la 5 procente anual, ceea ce ar permite dublarea PIB-ului în doar 14 ani, în aceleași ipoteze ca și în cazul precedent;
• Adică, reunificându-ne, am câștiga, fiecare dintre noi câte 10 ani din „vârsta economică”.
• Efectele ar fi și mai puternic vizibile în zona companiilor:
• Indicele bursier, respective capitalizarea bursieră își vor dubla rata de creștere, cvadruplându-și valorile absolute în 20 de ani (conform răspunsului la modelul german);
• Cifra de afaceri a companiilor va crește cu minimum 15 miliarde USD/an, ca efect al creșterii pieței naționale (conform răspunsului la modelul german);
• Astăzi, România alocă investițiilor cam 6% din PIB, adică în jur de 11 miliarde USD, în condițiile în care bugetul reprezintă 32% din PIB; investim, practic, o cincime din bugetul național; 4 miliarde USD alocați reunificării ar reprezenta cam 36% din investițiile noastre, adică ar trebui să redirecționăm 36% din investiții către reunificare. Pare insuportabil? Drept comparație, în 2013 s-a restrâns bugetul de investiții cam cu 11% (bani care au dispărut din zona de investiții, nu s-au redirecționat, ca în cazul reunificării).
• Dar, în condițiile creșterii de PIB asociată reîntregirii, cei 4 miliarde vor reprezenta peste 14 ani numai 18% din investițiile noastre, asta dacă nu schimbăm paradigma alocărilor bugetare; dacă am lua în considerare bugetul țării reîntregite, nu doar cel al României actuale, suma reprezenta numai 15% din bugetul de investiții, mai puțin de o șesime (ceea ce ar corespunde și dimensiunii relative a Basarabiei în contextual României reunificate).
• Iată cum mai privim această cifră: dacă astăzi se pierde o treime din corupție și „mismanagement”, banii alocați reîntregirii ar fi egali cu economiile realizate prin suprimarea corupției și a greșelilor de alocare. Privit astfel, costul unirii pare a fi chiar rezonabil.
• Precizăm că nu am luat în considerare, în cadrul acestui raționament, ipoteza, absolut credibilă, a unei taxări suplimentare care să alimenteze un „fond de solidaritate”, ceea ce ar face și mai accesibilă finanțarea reunificării.
Concluzii
Costurile reunificării se raportează întotdeauna la mărimea PIB-ului pentru că ele sunt asociate reducerii diferențelor de performanță economică;
Modelul cel mai adecvat și mai apropriat probabilei reunificări a celor două state românești este cel german (1990);
Costul reunificării pare mare dar privit în contextual economiei unei națiuni este suportabil;
Beneficiile reîntregirii sunt net mai mari decât costurile: în cazul României și Republicii Moldova, evoluția în următorii 25 de ani se comprimă în doar 15 (un plus de eficiență de 40%);
Există un plus de PIB, respectiv de PIB/locuitor, datorate creșterii dimensiunii pieței și a creșterii importanței geostrategice a țării.
Ştiu că jocurile sunt deja făcute, că zarurile sunt aruncate şi că, probabil, e prea târziu pentru a mai întoarce pe cineva din hotărârea luată pentru votul de duminică. Însă, cine ştie, poate mai există vreo şansă să ajungă acest mesaj la aceia dintre prietenii mei “boicotomani”, “nulomani” şi chiar şi la aceia care intenţionează să-l voteze pe “ăl mic” .
Celor “boicotomani” le aduc aminte că în decembrie 1989 au murit oameni pentru elementarul drept la vot. Acum, măcar acum, după un sfert de veac , am putea să le aducem un omagiu eroilor noştri doar prin simplul gest al votului.
Pe “nulomani” – în special pe prietenii mei monarhişti, care “votează Regele”, anulându-şi votul – îi rog să-şi amintească de faptul că Regele Mihai însuşi s-a implicat în alegerile prezidenţiale, sprijinind candidatura prinţului Duda, în 2009. NU e nimic rău în a-ţi exprima opţiunea, chiar şi în cadrul acestui sistem imperfect şi nedorit. Acest vot nu va împiedica în nici un fel lupta pentru restaurarea monarhiei. Dacă mâine s-ar organiza un referendum în acest sens, VOUĂ v-ar conveni să nu se prezinte lumea la vot? Presupun că nu. Presupun că atunci aţi îndemna lumea la VOT, nu-i aşa? Presupun că nicidecum nu aţi îndemna la anularea votului?!?
Mi-e tare greu să mă adresez celei de-a treia categorii de prieteni menţionaţi. Mi-e greu pentru că nu-i înţeleg. Mi-e greu pentru că printre ei se află prieteni buni şi oameni inteligenţi. Mi-e greu pentru că ştiu că s-au lăsat copleşiţi de o ură pe care – îmi pare rău – nu o pot împărtăşi. Rezervele mele de ură au început şi s-au sfârşit cu dictatorul Ceauşescu – singura persoană pe care am urât-o cu adevărat pe lumea asta, sincer şi până la capăt. Din punctul meu de vedere, lupta votului nu este pentru o persoană sau cealaltă. Este vorba despre a nu îngădui monopolizarea deplină a puterii de către un singur partid. Atât. Şi, sinceră să fiu, mi-e cam teamă de un candidat la preşedinţie (cu şanse mari de a o câştiga) care declară senin, pe faţă, fără nici o jenă, că-şi doreşte să ia “controlul politic asupra DNA-ului” . Vouă nu?
Încă de la ora 17.30 în cartierele clujene se puteau auzi fluierând şi strigând grupuri de oameni care se îndreptau către Piaţa Unirii.
La ora 18 în piaţă erau deja în jur de 1.500 de oameni: tineri, bătrâni, oameni cu copii, însoţiţi de câinii lor şi mai ales studenţi, toţi uniţi pentru aceeaşi cauză: arătarea nemulţumirii vizavi de candidatul PDS, Victor Ponta.
În aer s-au înălţat steaguri, bannere şi pancarte prin care transmiteau mesaje anti Ponta, pro Iohannis, dar şi steaguri cu Roşia Montană. “Am venit singur, nu cu autocarul”, “25 de ani”, “Nu alegem întredoi candidaţi, ci între două lumi”, sunt doar câteva dintre mesajele scrise. Nu au lipsit nici steagurile care îl înfăţişează pe Mickey Mouse peste care s-a tăiat cu roşu, Ponta fiind asemănat cu personajul de desene animate în repetate rânduri.
Protestul a început propriu zis la ora 18.17. Unul dintre protestanţii care a luat cuvântul, profesor de meserie, a declarat în faţa întregii mulţimi că a fost mitut de PSD.
“În această dimineaţă Victor Ponta le-a umplut profesorilor conturile cu bani. Profesorii au spus că vor trimite mita electorală înapoi. Vedeţi cât de disperat este guvernul şi mergeţi la vot!”.
UPDATE
După aproximativ 30 de minute, în Piaţa Unirii era strânşi peste 5.000 de protestatari care strigau “Uniţi salvăm toată România!”, “Jos Ponta!”, iar baloanele cu capuri de Mickey Mouse se zăreau în tot mai multe părţi.
UPDATE
La ora 19 fix peste 10.000 de protestatari au pornit marşul pe Bulevardul Eroilor şi s-au îndreptat către Piaţa Avram Iancu scandând “România trezeşte-te!”, “”Afară, afară, cu PSD din ţară” şi “Jos Ponta jos, elevul mincinos!”.
UPDATE
În jurul orei 19.40 protestatarii au ajuns în faţa Bibliotecii “Octavian Goga”. Aflându-se în cartierul Mărăşti, înconjuraţi de blocuri, mulţimea i-a îndemnat pe toţi locuitorii să se alăture protestului. “Dacă vă pasă, ieşiţi din casă!” “Haideţi şi voi!”, au strigat aceştia.
În cartierul Mărăşti, bătrâni cu ochii înlăcrimaţi şi cu zâmbetul pe buze, tineri, copii, părinţi au ieşit în faţa scării sau pe geam pentru a privi mulţimea interminabilă, iar alţii s-au alăturat protestului.
Dragă Române, tu cel care te-ai gândit să nu votezi în data de 16 noiembrie,
Ieşi la vot!
Ieşi la vot pentru mine, pentru tine, pentru copiii tăi.
Ieşi la vot pentru a da o lecţie clasei politice care te ignoră.
Ieşi la vot pentru cei care au murit în ’89 tocmai ca tu să ai azi libertatea de a alege.
Ieşi la vot pentru a arăta că vrei o schimbare, nu doar promisiuni deşarte.
Ieşi la vot ! Nu alege să nu alegi !
Vino vineri, 14 noiembrie, orele 18, în …………………… pentru a-ţi susţine dreptul constituţional !
Dragi Votomani, indiferent cu cine și de ce votați!
Dragi Boicotomani, indiferent de ce nu votați!
Dragi Nulomani, indiferent de ce și câte ștampile o să puneți!
Dragi români, indiferent dacă veți participa sau nu la acest eveniment! https://www.unitischimbam.ro/eveniment/votul-tau-e-important-fii-duminica-votant-national/
Eu va Respect decizia (consider ca votul este un drept, nu o obligație) și sper ca și voi să manifestați aceeași atitudine față de ceilalți conaționali ai voștri, chiar dacă au o opțiune diferită de a dumneavoastră!
Din păcate, că a fost gândită așa premeditat sau nu, politica, deseori ne-a dezbinat, pe unii ducându-i chiar până la ura celuilalt!
Dacă am continua să prezentăm același interes și de luni încolo, indiferent cine câștigă, dacă am rămâne uniți și am continua să ne implicăm activ in identificarea problemelor, căutarea și implementarea soluțiilor, dacă am construi o alternativă sau mai multe, care să ne reprezinte și in care să avem mai multă încredere, poate la următoarele alegeri vom vota cu mai multă speranță și cu inima deschisă Știu că unii zic că inima nu are ce să caute in politică, dar eu unul nu-mi doresc să fiu condus exclusiv de rațiune, prietenii știu de ce!
Uniti Salvam, Rosia Montana! Prima luna de proteste.
Intr-un razboi, principiile de la care nu se abate unul din combatanti, cunoscute fiind de celalalt, care-si face tactica in functie de acestea, paradoxal, pot constitui un punct vulnerabil!
Intr-un fel, noi suntem in razboi!
Adversarul nostru, foloseste arme neconventionale, nu are scrupule, nu are principii morale!
In afara scenariilor din carti si filme, cand “Binili invinge” cred ca in general, pe termen lung, luptele au fost castigate de “cel rau”, tocmai din acest motiv!
Presupunand ca ar iesi Ioha, desi are sanse bune sa nu, si presupunand ca am continua acest interes pentru schimbare si dupa alegeri, teoretic ar trebui sa avem conditii mai prietenoase in mandatul lui!
Deasemenea, cei care organic suntem anti-Ponta (sau mai precis ce reprezinta el) am putea continua impreuna, nedivizati asa cum suntem acum!
Uneori, principiile dupa care noi actionam si pe care “ei” le cunosc foarte bine, in anumite momente de rascruce, ne pot aduce deservicii, de care “ei” evident ca profita!
Problema mea acum, nu sunt cei care merg sa voteze din convingere, manipulati sau din interes pe unul sau pe celalalt!
Problema mea acum nu sunt cei pe care nu-i intereseaza politica!
Problema mea este ca, prin acesta initiativa, “Votul Nul” pe care am sustinut-o si eu pana de curand si cu care de principiu sunt de acord in continuare, practic, din pacate, este un factor suplimentar de dividere, a celor care cred ca avem noua din zece obiective, comune!
Daca majoritatea acestei grupari la care ma refer, ar fi imbratisat votul nul, era altceva!
Se pare ca nu a venit inca momentul.
Se pare ca nu ne-am copt suficient!
In aceste conditii, daca nu putem sa facem front comun, macar sa nu facem caz de optiunea celuilalt, sa nu lasam sa creasca o prapastie intre noi, si dupa, indiferent cine castiga, sa nu ne aducem acuzatii reciproce si, ce este cel mai important de altfel si poate face diferenta, sa continuam constructia uneia sau mai multor initiative, pe care, la urmatoarele alegeri, sa le votam cu incredere si cu toata inima!
Chiar daca nu votam la fel, sa ramanem impreuna!
Respect si Solidaritate!
Uniti Schimbvam!
PS
Acum ma gandesc ca poate acesta a fost sa fie motivul pentru care eu sa ma razgandesc! Mesajul de unitate, si dupa!
Avocat trebuia sa ma fac!
Am votat “regulamentar”, un sfert de secol!
Am votat nul, anul acesta, la europarlamentare si in primul tur la prezidentiale.
Pana de curand aveam de gand sa repet tehnica si in turul II.
Pe ultima suta de metri, cu riscul de a-mi pierde credibilitatea, fata de “Nulomani” si “Boicotomani” , am intors-o la 180 de grade!
Aveti tot dreptul sa va suparati pe mine, foarte probabil la fel as fi facut si eu, argumentle sunt de prisos si bineanteles ca sunt subiective!
Asa cum am mai facut-o deja, in cercuri mai largi sau in discutii in doi, recunosc, aleg pragmatismul, nu vreau sa mor cu dreptatea in brate!
Cand spun pragmatism, nu ma refer la interesul personal, ci la sansele proiectului colectiv, de viitor, asa cum il vad eu!
Nu spun ca am gresit cand am votat nul, sau ca noua hotarare este cea mai buna!
Consider ca este potrivita, in contextul general si tine de o continua transformare a actiunilor, in perspectiva atingerii obiectivului comun!
Da, asa cum il vad eu, presupun ca fiecare face la fel!?
Hai ca m-am scos!
Asociația Bafi (Bucuria de a fi) a lansato campanie de mobilizare pentru românii din diaspora pentru a-și anunța prezența la vot. În cadrul unui videoclip de un minut și jumătate (vezi mai jos) sunt prezentați toți pașii care trebuie făcuți pentru a trimite un mail ambasadelor din statele de rezidență sau de tranzit (în ziua votului) intenția de a se prezența la vot. Astfel, reprezentanții Ministerului Afacerilor Externe (MAE) nu vor mai putea susține că ”nu s-au așteptat”.
Conform inițiatorilor, campania este una educativă, având ca scop îmbunătățirea relației dintre stat și cetățeni. ”Românii din diasporă sunt și cei mai dotați tehnic dar și cei mai afectați de ultimele evenimente, datorate în mare parte acestei lipse de comunicare. Suntem un stat birocrat iar asta înseamnă multe hârtii sau, mai nou, scrisori electronice. Acțiunea demarată are ca și prim scop evitarea unor incidente asemănătoare celor din data sus-menționată, evenimente ce duc la deteriorarea imaginii noastre în lume dar și la agravarea relației dintre stat și populație”, se arată pe site-ul Asociației Bafi.
Aceste alegeri prezidenţiale – sau mai bine zis campania asta electorală – mi-au adus aminte mai mult ca oricând de oribila perioadă a alegerilor din Duminica Orbului, din 1990. Vă mai aduceţi aminte? “PNŢ şi PNL să ne pupe-n FSN!” Dar despre campania murdară, aşa-zis “electorală” de denigrare a liderilor opoziţiei? Despre acele alegeri, despre acea campanie spunea Seniorul Coposu:
“Alegerile din 20 mai 1990 au fost mult mai violente, mai lipsite de onestitate decât cele din 1946. În ’46 s-a procedat simplist la inversarea rezultatelor. Atunci am putut să ne desfăşurăm campania electorală, deşi alegerile s-au ţinut în prezenţa tancurilor sovietice.”
În ultima vreme m-am simţit ca în acele zile, din fatidicul an ’90. Ba încă pot să zic că a fost mult mai rău. Pentru că nu credeam că, după un sfert de veac, voi trăi astfel de momente: modificări temporare de legi, campanii electorale mai murdare decât mi-aş fi putut imagina, împiedicarea cetăţenilor de la vot. Cică chestia asta din urmă se pedepseşte penal. Pe bune? Tare mi-aş dori să văd o persoană, una singură, cercetată penal pentru ce s-a întâmplat în diaspora, unde românilor li s-au trântit în nas uşile secţiilor de vot.
Până una-alta, pentru toate cele de mai sus, şi pentru multe alte abateri de la democraţie şi de la statul de drept, tare aş vrea ca primul dintre miniştrii ţării, Victor Ponta, să-şi dea demisia, cu tot guvernul lui de incompetenţi. Pentru asta am ieşit azi în stradă, alături de alţi 400-500 de români. Şi voi mai ieşi. Iar pe 16 nu voi ponta. Voi vota!
Jos Ponta! Miting de solidaritate cu diaspora în Piaţa Universităţii
PROTESTE de amploare în toată țara și în străinătate. Solidarizare cu diaspora și dreptul la vot. Zeci de mii de persoane și-au anunțat prezența.
Protestele au început la Sibiu și Arad. Mii de sibieni au ieșit în această seară (vineri) scandând în Piața Centrală ”Justiție, Dreptate, a noastră Libertate!” (vezi video aici). Zeci de mii de persoane și-au anunțat prezența pe paginile de evenimente de pe Facebook la protestele care se vor desfășura sâmbătă și duminică în mai multe orașe din țară și diaspora. Mobilizarea a început ca o mișcare de solidarizare cu cetățenii români din diaspora care nu și-au putut exercita dreptul la vot din cauza organizării lamentabile a alegerilor.
Pe lângă solidarizare, pe diferitele grupuri au apărut și o serie de revendicări. Pe cele din diaspora predomină solicitările de secții suplimentare, iar pe cele din țară regăsim intoducerea votului prin corespondență, demisia lui Corlățean, creșterea numărului de secții în diaspora.
Cele mai multe proteste sunt anunțate pentru mâine (sâmbătă), 8 noiembrie, de la ora 18.00 (fără a fi însă o regulă – vezi lista de mai jos). Dacă știi de alte acțiuni și proteste în alte localități din țară și diaspora, te rugăm lasă un link la secțiunea ”comentarii” (mai jos) sau pe pagina de Facebook a României Curate (aici).
***
Unde s-au anunțat proteste și mesajele de mobilizare:
ARAD: Platoul Primăriei Arad, astăzi, vineri, 7 noiembrie, de la ora 17 – aici
SIBIU: Centru, astăzi, vineri, 7 noiembrie, de la ora 18 – aici
BUCUREȘTI: Piața Universității, sâmbătă, 8 noiembrie, ora 18.00 – vezi aici.
CINE SUNTEM? Cel mai probabil EI ne vor numi Golani… (…) Suntem generația Facebook, rebelii care nu s-au conformat regulilor lor, NOI suntem generația care după ce am absolvit o școală am îmbrățișat ȘOMAJUL, am fost numiți PARIA SOCIETĂȚII, suntem generația fără VIITOR! Suntem toți cei care s-au săturat de manipularea oamenilor creduli prin intermediul presei, și care s-au săturat de politica de mahala, de certuri și acuzații interminabile între persoanele publice! Ne-am săturat să fim mințiți în față!
CRAIOVA: Piața Mihai Viteazul, vineri, 14 noiembrie, ora 18 – vezi aici
Haideți să le arătăm că ne pasă de cei de peste graniță, cei care au îndurat ore întregi de frig, ore întregi de umilință. Nu știu câți dintre noi, aflați în țară, am fi stat la asemenea cozi. Ei au facut-o, au dorit să voteze, dar nu au fost lăsați. Merită RESPECTUL nostru, merită SUSȚINEREA noastră.
BRAȘOV: Prefectura Brașov, B-dul Eroilor, duminică, 8 noiembrie, ora 13 – aici
Ţinând cont de modul defectuos în care s-au desfăşurat alegerile atât în diaspora, cât şi în Braşov, unde studenţii au fost împiedicaţi să voteze, dar şi de declaraţiie sfidătoare ale celor responsabili – revendicări: anularea alegerilor prezidenţiale; creşterea numărului de secţii în diaspora; introducerea votului prin corespondenţă; demisia celor responsabili, prim-ministrului Victor Ponta şi ministrului de externe, Titus Corlățean.
TIMIȘOARA: Piața Operei, sâmbătă, 8 noiembrie, ora 18.00 – aici
Primele strigate impotriva Comunismului s-au facut auzite in 1989 aici, la TIMISOARA. Atunci, Timisorenii au dat posibilitatea savarsirii unei reactii in lant in toata Romania care ne-o eliberat pe toti de Comunism. Haide sa aratam din nou, ce inseamna Timisoara!
VIENA: Institutul Cultural Român, duminică, 9 noiembrie, ora 15 – aici
Nu ți s-a permis să votezi? Ți s-a furat dreptul de cetățean? Ieși duminică în stradă la ora 15:00 in fața Institutului Cultural Român din Viena și cere-ți dreptul înapoi!
LONDRA: 35 Kensington High St., duminică, 9 noiembrie, ora 13 – aici
Ne adunam sa ne unim vocile, sa ne auda domnul ambasador Jinga. Vrem inca doua sectii de votare.
CONSTANȚA: Parc Primărie, sâmbătă, 8 noiembrie, ora 18 – aici
IAȘI: Prefectura Iași, sâmbătă, 8 noiembrie, ora 18 – aici
ORADEA: Statuia lui Mihai Viteazul, lângă Pasajul Vulturul Negru, sâmbătă, 8 noiembrie, ora 16 – aici
Votul meu este un drept constitutional. Nimeni nu are dreptul sa-mi ingradeasca dreptul la vot. Prin acest eveniment va invitam sa luati atitudine indiferent de afinitatile dumneavoastra politice si sa fim uniti pentru a ne proteja dreptul nostru constitutional.
FOCȘANI: Piața Unirii, în fiecare zi de la ora 21 – aici
Dacă știi de alte acțiuni și proteste în alte localități din țară și diaspora, te rugăm lasă un link la secțiunea ”comentarii” (mai jos) sau pe pagina de Facebook a României Curate (aici).
