Articole

Oana Gheorghiu: reforma companiilor de stat nu poate fi făcută cu „copy-paste” și sinecuri politice

/0 Comentarii/în /de /111 vizite

27 mai 2026

 

Reforma companiilor de stat a fost readusă în atenția publică după ce viceprim-ministrul Oana Gheorghiu a prezentat o serie de exemple privind modul în care Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) gestionează restructurarea unor companii aflate în proprietatea statului. Într-o analiză publicată pe pagina sa de Facebook, aceasta acuză existența unor planuri de restructurare construite pe modele identice, fără legătură cu realitatea economică a companiilor vizate și fără intervenții reale din partea statului ca acționar majoritar.

Potrivit viceprim-ministrului, patru companii de stat analizate în luna martie 2026 ar fi primit planuri de restructurare aproape identice, deși activitatea și problemele lor economice sunt complet diferite. Oana Gheorghiu susține că secțiunile privind măsurile de redresare sunt „textual identice”, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la seriozitatea procesului de restructurare și la implicarea reală a autorităților responsabile.

În analiza sa sunt menționate companii cu active imobiliare importante, terenuri și platforme industriale evaluate la zeci de milioane de lei, dar care continuă să acumuleze pierderi și să funcționeze pe baza unor proiecții financiare considerate nerealiste. Viceprim-ministrul afirmă că în multe cazuri nu există măsuri concrete de restructurare, valorificare a activelor sau schimbare a managementului, iar statul nu își exercită efectiv rolul de acționar.

Unul dintre exemplele invocate este cel al companiei Radioactiv Mineral Măgurele, unde, potrivit datelor prezentate, activitatea economică ar fi aproape imposibil de susținut în condițiile actuale, în timp ce planurile oficiale estimează profituri consistente în următorii ani. Alte cazuri menționate vizează Active Conexe SA și Arcadia 2000, companii care dețin active importante, dar care înregistrează pierderi și litigii de lungă durată privind patrimoniul administrat.

Oana Gheorghiu critică și modul în care sunt administrate consiliile de administrație ale unor companii de stat, susținând că există membri interimari cu legături politice și situații în care sunt depășite limitele legale privind cumulul de funcții și mandate. Potrivit acesteia, o parte semnificativă din veniturile obținute de companiile respective este consumată pentru plata contractelor de mandat și a cheltuielilor administrative, în loc să fie folosită pentru eficientizarea activității sau pentru investiții.

Viceprim-ministrul susține că problema nu ține doar de managementul unor companii izolate, ci de modul în care este administrată avuția publică în România. În opinia sa, lipsa de transparență, menținerea sinecurilor și folosirea unor planuri formale fără măsuri reale de reformă afectează direct interesul public și utilizarea eficientă a resurselor statului.

În finalul mesajului său, Oana Gheorghiu afirmă că reforma companiilor de stat depinde de accesul publicului la informații și de presiunea exercitată asupra instituțiilor pentru asumarea responsabilității administrative și financiare.

 

Notă editorială

Acest articol a fost realizat pe baza informațiilor publicate pe pagina personală de Facebook a viceprim-ministrului Oana Gheorghiu și are scop informativ și editorial.

Foto: imagine preluată de pe pagina personală de Facebook a viceprim-ministrului Oana Gheorghiu.

USR acuză PSD și AUR că blochează listarea companiilor de stat

/0 Comentarii/în /de /119 vizite

27 mai 2026

 

Listarea companiilor de stat a devenit subiectul unei dispute politice după ce USR a criticat dur proiectul legislativ susținut de PSD și AUR privind suspendarea procesului de listare la bursă a unor companii controlate de stat. Reprezentanții USR susțin că măsura afectează transparența, investițiile și modernizarea economiei românești, acuzând alianța PSD-AUR că protejează interesele politice și rețelele de influență din companiile publice.

Potrivit USR, proiectul de lege ar bloca pentru o perioadă semnificativă listarea unor companii importante la Bursa de Valori București, într-un moment în care România încearcă să atragă investiții și să își consolideze poziția pe piața regională de capital. Formațiunea susține că accesul companiilor de stat la bursă poate contribui la creșterea transparenței și la limitarea influenței politice asupra managementului acestora.

Reprezentanții partidului afirmă că listarea companiilor de stat presupune reguli mai stricte privind raportarea financiară, guvernanța corporativă și utilizarea banului public, ceea ce ar reduce posibilitatea menținerii unor structuri clientelare în interiorul companiilor controlate de stat.

USR consideră că suspendarea listărilor transmite un semnal negativ atât investitorilor, cât și partenerilor economici externi ai României. În opinia formațiunii, accesul companiilor românești pe piața de capital reprezintă un instrument important pentru dezvoltarea economică și pentru creșterea competitivității.

Disputa privind listarea companiilor de stat are loc într-un context politic și economic mai larg, legat de reformele asumate de România în ceea ce privește transparența, eficiența administrării companiilor publice și atragerea investițiilor. Tema a generat dezbateri atât în zona politică, cât și în mediul economic, în special în ceea ce privește rolul statului în economie și modul de administrare a companiilor strategice.

USR susține că proiectul legislativ riscă să afecteze încrederea în procesul de reformă economică și să mențină un model de control politic asupra unor companii importante din economia românească. De cealaltă parte, susținătorii proiectului invocă necesitatea protejării intereselor strategice ale statului în sectoare considerate sensibile.

 

Notă editorială

Acest articol a fost realizat pe baza informațiilor publicate de USR.ro și are scop informativ și editorial.

Foto: imagine preluată de pe USR.ro.

Memorandul Transilvaniei (28 mai 1892)

/0 Comentarii/în /de /6.061 vizite

27 mai 2026

 

Memorandul Transilvaniei rămâne unul dintre cele mai importante documente politice și naționale din istoria românilor din Transilvania, reprezentând expresia luptei pentru drepturi politice, egalitate și recunoaștere națională în cadrul Imperiului Austro-Ungar. Republicăm acest material păstrând integral textul publicat inițial pe platforma Uniți Schimbăm, ca parte a demersului nostru de readucere în atenția publicului a unor articole cu relevanță istorică, civică și identitară.

 

Memorandumul a reprezentat o petiţie semnată de liderii românilor din Transilvania şi adresată în 1892 împăratului austro-ungar Franz Joseph. Acesta prezenta consecinţele instaurării dualismului austro-ungar şi cuprindea principalele revendicări ale românilor transilvăneni, printre care se număra recunoaşterea drepturilor politice şi confesionale.

Totodată, memorandumul se dorea a fi un semn de protest faţă politica de maghiarizare practicată de autorităţi împotriva românilor din Ardeal şi faţă de persecuţiile la care erau supuşi aceştia, cuprinzând o analiză bine documentată a situaţiei economice, politice, sociale şi culturale a românilor transilvăneni de la formarea dualismului austro-ungar în februarie 1867.

A fost al treilea moment major de manifestare al ardelenilor faţă de tendinţele evidente de deznaţionalizare promovate de autorităţile maghiare, după Supplex Libellus Valachorum (1791) şi Pronunciamentul de la Blaj din mai 1868.

Memorandumul a marcat apogeul luptei de emancipare a românilor din Transilvania din sec al XIX-lea, aducând problema românească în conştiinţa europeană.

 

Motivele apariției Memorandului

 

După Ausgleich-ul din 1867, românii, deși populație majoritară în Transilvania, nu aveau un statut oficial de etnici. Memorandul a fost scris de un comitet format din Partidului Național Român:

- Ioan Rațiu – președinte,

- Gheorghe Pop de Băsești și Eugen Brote- vicepreședinți

- Vasile Lucaciu – secretar general

- Septimiu Albini – secretar.

- D. P. Barcianu, Theodor Mihali, Vasile Ignat, Alexandru Filip, Ludovic Ciato, Patrichie Barbu, I. Tripon, Nicolae Christea, Gavril Manu, Dimitrie Comșa, Aurel Suciu, I. Nichita, Mihai Veliciu, Gavril Lazăr, Iuliu Mera, Gherasim Domide, A. Popovici, Rubin Patița, Iuliu Coroianu și Vasile Rațiu – membri

Erau solicitate drepturi politice pentru români și denunțarea politicilor de intoleranță față de români existente în regatul ungar.

Situația românilor a ajuns să fie remarcată și de personalități politice din alte țări. Ambasadorul Belgiei la Viena, Borchgrave, îi scria ministrului de externe Merode Westerlo, într-un raport din 19 nov. 1892:

„Dintre popoarele care trăiesc sub dominația maghiară, românii sunt cei mai nemulțumiți. Acești strănepoți ai lui Traian nu pot uita că sunt frații românilor din regatul înfloritor și prosper.”
—Borchgrave

Georges Clemenceau, scria în ziarul La Justice din 12 mai 1884:

„Românii sunt lipsiți de orice drepturi politice… În număr de 3,5 milioane, ar avea dreptul, proporțional, la 75 de deputați din cei 417 câți are camera și nu au niciunul.”
—Georges Clemenceau

Elaborarea petiţiei. Respingerea delegaţiei

 

Între 12 şi 14 mai 1881 la Sibiu a avut loc conferinţa de unificare a Partidului Naţional Român din Transilvania, prilej cu care liderii noului partid au hotărât trimiterea unui memoriu Curţii de la Viena, care să aducă problema românilor transilvăneni în atenţia opiniei publice europene. Memorandumul a fost redactat de Iuliu Coroianu şi elaborat la Sibiu în prezenţa lui Ioan Raţiu, preşedintele PNR, Vasile Lucaciu, Gheorghe Pop de Băseşti, Eugen Brote şi Septimiu Albini.

Petiţia a fost aprobată la 25 martie 1892 şi prezentată la Viena pe 28 mai 1892 de o delegaţie compusă din 300 de reprezentanţi a tuturor stărilor din Transilvania: intelectuali, meseriaşi, lucrători. La cererea guvernului de la Budapesta, împăratul Franz Joseph nu a dorit să primească delegaţia, deşi nu cunoştea conţinutul memorandumului, apoi l-a trimis autorităţilor maghiare. Acest fapt a nemulţumit profund pe români, care au considerat că împăratul nu doreşte rezolvarea problemelor naţionalităţilor din Imperiu. Autorităţile maghiare au trimis petiţia prefectului de la Turda cu specificaţia de a fi returnat lui Ioan Raţiu. Motivaţia invocată a fost că Ministerul de Interne nu este dispus a înainta împăratului „memorii ale unor indivizi” pe care nu-i socoteşte îndreptăţiţi a reprezenta poporul român.

Delegația celor 300 de români transilvăneni care au prezentat Memorandumul la Viena, pe 28 mai 1892 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Delegația celor 300 de români transilvăneni care au prezentat Memorandumul la Viena, pe 28 mai 1892 – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

MEMORANDUL ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA, BANAT ŞI UNGARIA către

Majestatea Sa Imperială şi Regală Apostolică Francisc Iosif I, Împărat al Austriei, Rege Apostolic al Ungariei, Rege al Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei, Slavoniei, Galiţiei, Lodomeriei şi Iliriei, Arhiduce al Austriei, Mare Duce al Cracoviei, Duce al Lorenei, Duce al Salisburgului, Stiriei, Carintiei, Carneolei, Bucovinei, Silesiei, Superioare şi Inferioare, Mare Principe al Transilvaniei, Margraf al Moraviei, Comite Princiar al Habsburgului şi Tirolului etc. etc. etc.

MAJESTATEA VOASTRĂ IMPERIALĂ ŞI REGALĂ APOSTOLICĂ!

PREA GRAŢIOASE DOAMNE,

Reprezentanţii Românilor din ţările Coroanei Ungare a Majestăţii Voastre, întrunindu-se în zilele de 20 şi 21 ianuarie 1892 în conferinţă la Sibiu au constatat că Românii sunt nemulţumiţi cu situaţia politică creiată de sistemul de guvernământ inaugurat în anii 1866-1868 şi cu întreaga desvoltare a vieţii noastre publice de atunci şi până acum, nu mai au, după tristele experienţe, pe care le-au făcut, nici o încredere în dieta dela Budapesta şi în guvernul maghiar, şi după lungi şi mature cumpăniri, au căzut cu toţii de acord, că e o chestiune de prudenţă patriotică, ca Românii să nu mai facă încercarea de a se folosi de dreptul lor de a alege deputaţi, ci să se considere ca nefiind reprezentaţi în dieta ţării lor.

Din însărcinarea acelei conferinţe, în care au fost reprezentaţi toţi Românii din Cisleithania, ne prezentăm cu omagială supunere la treptele gloriosului Tron al Maiestăţii Voastre, ca să atragem părinteasca luare aminte a Majestăţii Voastre asupra primejdiilor ce rezultă pentru Patria comună din actuala politică de stat şi să aducem la cunoştinţa Majestăţii Voastre faptele în urma cărora Românii, cei mai credincioşi şi mai răbdători dintre cetăţenii Monarchiei, s-au văzut siliţi a renunţa, deocamdată, la exercitarea celor mai mari dintre drepturile, pe cari le au din îndurarea Maiestăţii Voastre, drept răsplată pentru jertfele de avere şi de sânge, pe cari le-au adus întru gloria Casei Domnitoare şi pentru Monarchie.

În anii 1866-1868, dorind o mai fericită convieţuire a popoarelor adunate sub ocrotirea Maiestăţii Voastre, V-aţi îndurat preagraţios a consimţi ca guvernarea Monarchiei să fie aşezată pe bazele Dualismului.

Românii au întâmpinat cu îngrijorare această reformă radicală a sistemului de guvernare, deoarece pregătirile făcute pentru această nouă organizare, indicau înclinarea spre o politică internă greşită şi primejdioasă.

Greşită şi primejdioasă, zicem, fiindcă în viaţa de stat e greşală primejdioasă orice încercare spre o desvoltare retrogresivă, făcută prin răpirea drepturilor câştigate. În desvoltarea istorică a vieţii statului nostru s-au cimentat în scurgerea secolelor drepturile deosebitelor popoare ce constituiesc Monarchia, iar desrobirea făcută după tristele evenimente dela 1848 aducea cu sine în mod firesc nu numai asigurarea acestor drepturi din partea statului ci totodată şi aplicarea lor în viaţa practică, conform cuvintelor dreptăţii şi egalităţii. Şi era de prevăzut, că sub noul sistem de guvernare, exercitarea drepturilor câştigate ar fi aproape imposibilă.

Românii, popor iubitor de ordine, şi plin de încredere în părinteasca priveghere a Majestăţii Voastre, au primit cu supunere noua stare de lucruri.

Prea curând însă au trebuit să se încredinţeze că, în cercurile conducătoare, pretutindenea e încurajară tendinţa de a face, printr-o falsă aplicare a formelor constituţionale, iluzorii drepturile sancţionate de Majestatea Voastră din plină putere Monarchică.

În ciuda solemnelor promisiuni de a satisface toate naţionalităţile, prin respectarea drepturilor odată câştigate, deodată cu noul sistem de guvernare s-a inaugurat în Regatul Ungar şi dominaţiunea de rasă, egemonia naţională artificială.

Străduinţele pentru asigurarea acestei egemonii naţionale au predominat întreaga noastră viaţă constituţională în timpul ultimilor 25 de ani.

Această politică de stat e diametral opusă cu desvoltarea vieţii noastre politice şi istorice de peste o mie de ani, în contrazicere cu aspiraţiunile politice tradiţionale ale poporului Român şi cu interesele lui de existenţă naţională, opusă şi cu cerinţele organizaţiunilor constituţionale ale statelor moderne.

Istoria ne e martoră, că în viaţa milenară a statului nostru şi în desvoltarea lui istorică relaţiunile de popor cuceritor şi cucerit, ca principiu de drept public, n-au existat niciodată, n-a existat deci nici dominaţiune politică naţională.

Toate frecuşurile, cari au eşit la iveală în viaţa socială şi în relaţiunile vieţii legislative a statului, se reduc la acţiunea pornită pe la anii 1790-1791 şi la reacţiunea provocată de acea acţiune. Ea se prezintă ca o fază a luptei pentru existenţa şi asigurarea naţională la popoarele ce compun acest regat.

Poporul Român, atunci, ca în totdeauna, în baza dreptului său istoric milenar şi în virtutea importanţei ce i se cuvine, din punctul de vedere al numărul fiilor săi, al poziţiunii sale etnice şi geografice, precum şi a calităţilor sale, a nizuit spre validitarea drepturilor sale naţionale.

Paşii făcuţi în anii 1696, 1700, 1790 şi 1791, atitudinea din 1848, precum şi toate insistările de până la inaugurarea sistemului actual, sunt totatâtea dovezi, că a stăruit asupra acestor drepturi şi că în toate manifestările aspiraţiunilor lui a dominat ca idee fundamentală şi ca ţintă de realizare validitarea individualităţii sale naţionale ca factor de stat. Dreptul istoric, întocmai ca dreptul public al Transilvaniei, legile fundamentale, “Pragmatica Sancţiune” asigură autonomia Transilvaniei într-o formă inatacabilă şi poporul român, mai ales după proclamarea egalei îndreptăţiri la 1848 şi după desvoltarea făcută în anii 1863-1865 în dreptul public, avea în acest act preţios, suprema garanţie pentru viaţa naţională română pe viitor şi aspiraţiunile lui naţionale culminau în această autonomie.

Contrar prevederilor politice dominante într-un şir de secole, autonomia a fost, prin uniune, nimicită, într-o formă nejustă, contrară dreptului public şi drepturilor elementelor libere, cari constituesc Transilvania şi fără considerare la poziţiunea etnică şi geografică şi la desvoltarea ei specifică, cari toate reclamă cu insistenţă această autonomie.

Prin acest act, poporul român se simte vătămat în drepturile sale istorice şi naţionale, pentrucă: a) Uniunea s-a enunţat fără participarea românilor într-o formă corespunzătoare cu numărul lor şi cu însemnătatea lor în această ţară – s-a enunţat prin o dietă, care ca atare, îşi avea reprezentanţii săi pe baza legilor electorale din anii 1790-1791 şi a legilor din anul 1848, adecă a legilor din timpul întunecosului feudalism, relativ la care însuşi Majestatea Voastră, V-aţi îndurat a accentua în discursul de Tron dela 15 Iunie 1863 următoarele:

“Acea parte a Constituţiunii avitice a marelui Principat Transilvania, care priveşte compunerea Dietei, s-a schimbat în urma ştergerii stării excepţionale a nobilimei, a robotelor şi a prestaţiilor urbariale şi în urma stabilirii egalităţii de datorii şi de drepturi civile pentru toate clasele locuitorilor ţării, atât de esenţial, încât o Dietă convocată pe baza Art. XI. al Legii din anul 1790-91, prin care ar fi exclusă cea mai mare parte a poporului dela exercitarea drepturilor civice politice în contra adevăratelor interese ale ţării, nici nu ar putea să fie privită ca o adevărată reprezentaţiune a poporaţiunii întregi din toată ţara, fără deosebire de stare, de naştere, de naţionalitate şi de religiune, care posedă autoritatea morală neapărat trebuincioasă, pentruca atât treburile din lăuntru ale Transilvaniei să le rezolve spre mulţumirea tuturor naţiunilor conlocuitoare în ea, cât şi în privinţa relaţiunilor de drept public ale aceleia către întreaga Monarchie să aducă la îndeplinire intenţiile noastre de părinte al ţării de repeţite ori respicata.

Iar, “Fiindcă uniunea Transilvaniei cu Ungaria, conclusă în anul 1848, nu s-a înfiinţat niciodată cu deplină putere legală şi de fapt îndată s-a desfăcut, am lăsat neatinse decisiunile Noastre dela 20 Octombrie 1860 şi am ordonat numai restaurarea reprezentaţiunii regnicolare a Transilvaniei.”

b) Vătămat se simte, de altă parte poporul român prin această uniune, pentrucă prin acel act s-a lucrat la efectuirea unei fuziuni fără considerare a legilor ce garantează autonomia acestei ţări.

Uniunea şi inaugurarea ei prin Art. 43 al legii din 1868 sunt desconsiderarea făţişă a tuturor drepturilor poporului român ca element, care compune în absolută majoritate vechea Transilvanie, precum şi a tuturor legilor fundamentale, cari asigură autonomia acestui principat, sunt înlăturarea totală a elementului român şi o nedreptate atât din punct de vedere legislativ şi juridic cât şi din cel politic.

Ajungând, prin sistemul dualist şi prin uniune puterea statului în mâinile elementului maghiar, acesta nesocotind interesele comune, a urmărit numai asigurarea egemoniei sale şi unificarea naţională maghiară, şi toate legile create de atunci, cât şi executarea lor, adeveresc mersul spre povârniş.

Drept ilustrare a acestui trist adevăr ne luăm voe a aprecia în linii generale, câteva din aceste legi, ca: Legea electorală, legea pentru egala îndreptăţire a naţionalităţilor, legile şcolare, legea municipală, legea de presă şi legile agrare.

În continuare memoriul demonstrează toate nedreptăţile ce s-au făcut românilor prin legile indicate, cum şi-au bătut joc de elementul românesc, atât pe teren politic, economic, cultural, cât şi naţional. Prin descrierea Legii electorale memorandul demonstrează cum s-au răpit drepturile cetăţeneşti şi politice ale românilor. 90 la sută din alegătorii români au fost excluşi dela dreptul de vot, pentru a putea fi majoraţi de ungurii în minoritate etnică.

Cu privire la prigoana bisericei şi şcolii româneşti – dupăce face o amănunţită descriere a actelor de guvernământ, cari stingheresc aceste instituţii – declară:

“Majestatea Voastră! Românii şi-au păstrat naţionalitatea în cele mai grele timpuri şi o vor păstra şi în lupta cu actualul sistem de guvernământ. Lupta îi opreşte însă în desvoltarea lor firească, îi umple de amărăciune şi-i înstreinează din ce în ce mai mult de concetăţenii lor maghiari, cari, seduşi şi preocupaţi de idealuri nerealizabile, au pierdut simţul comunităţii de interese, care leagă pe popoarele adunate sub ocrotirea Majestăţii Voastre şi risipesc puterile statului în opintiri zadarnice pentru anularea a tot ce nu e maghiar în statul ungar. Din datorie cetăţenească protestăm împotriva acestor opintiri, având conştiinţa că această datorie ne-am făcut-o în toate împrejurările şi nu ni se poate imputa că am încurajat guvernul să meargă spre prăpastia spre care se apropie, că nu i-am atras atenţia la timp asupra acestui mare pericol.”

Privitor la Legea de presă constată: că “în timp ce nici un ziar maghiar nu a fost sancţionat pentru ura de rasă ce o provoacă încontin, pentru combaterea bunei înţelegeri şi aţâţarea la ură între popoarele conlocuitoare din Monarchie, ziarele româneşti ca “Federaţiunea”, “Albina”, “Observatorul”, “Gazeta Transilvaniei”, “Tribuna” şi “Rumenische Revue” au fost condamnate de Tribunale şi curţile cu juraţii pentrucă au desaprobat procedurile ilegale şi au combătut aţâţarea la ură a ziarelor maghiare. Ba a fost condamnat şi un deputat român pentrucă a făcut o circulară către alegătorii lui. Într-un singur an au fost înscenate şapte procese de presă ziarelor româneşti, pentrucă au atras atenţiunea celor în drept asupra gravei situaţii în care ajunge ţara prin permanenta aţâţare la ură contra românilor. Nu a fost cruţat nici Generalul deputat Traian Doda, fiind condamnat la doi ani închisoare şi o mie de galbeni amendă pentru un manifest electoral. Un procuror “regal” a declarat cu prilejul unui proces de presă că devotamentul faţă de împărat nu este patriotism şi a insultat decoraţiunea oferită de Maiestatea Voastră grănicerilor dela Năsăud, spunând că faptele pentru cari au primit această decoraţiune sunt o pată ruşinoasă, care nu se va şterge în veci de pe obrazul poporului valach.”

În “Politica Agrară” memorandul descrie cum au fost jefuiţi românii de către magnaţi de pământurile lor, apoi continuă:

“Majestatea Voastră! în cele două decenii, dela 1849 până la 1866 Românii au câştigat, în tocmai ca celelalte popoare asuprite ale Monarchiei, o serie de drepturi şi de garantii pentru desvoltarea lor naţională. Deşi în tratatele dualiste s-a stabilit respectarea acestor drepturi şi garantarea lor prin constituţie, totuşi experienţa a produs în inima românilor convingerea, că elementele ridicate prin falşa aplicare a Constituţiei, în fruntea statului, nu respectă drepturile acordate de majestatea Voastră, ci din ambiţie naţională legiferează răpirea drepturilor acestora. Călcarea angajamentelor, ascunderea adevărului asupra relaţiunilor interne, reaua credinţă în compunerea legilor şi aplicarea lor, proclamarea arbitrarului şi violului ca axiomă de stat, a devenit principiu de stat în Ungaria şi legile făcute dau drept unei minorităţi gălăgioase să asuprească majoritatea compusă din elemente muncitoare şi credincioase monarchiei.”

În concluzie Memorandul subliniază: “Ori cât de indispensabilă trebue să pară pentru fiecare patriot o schimbare salutară, totuşi românii în conferinţa lor, faţă cu turnura ce o iau evenimentele, se simt constrânşi a face o dureroasă mărturisire, că şi-au pierdut încrederea faţă de regimul maghiar şi faţă de parlamentarismul lor. Românii cred că asanarea marelui rău arătat nu-o poate aştepta decât dela intervenţia celuilalt factor suprem: Coroana, care reprezentând cele mai înalte interese de stat are menirea de a se intercala între cetăţeni, atunci când statul ajunge într-o stare în care organismul său este ameninţat să se destrame.

Pătrunşi de dorul păcii, pe care de mult nu o mai avem, îngrijoraţi de soarta patriei şi plini de încredere în înţelepciunea şi părintrasca solicitudine a Majestăţii Voastre, Românii se mângăe cu speranţa, că şi de data aceasta, ca de atâtea ori, se va adeveri tradiţionala lor credinţă că vindecarea relelor şi împăciuirea inimilor numai dela Tron poate veni în cele din urmă, căci inimile sunt ale Monarchului şi ele sunt plenitudinea puterii.

Ai Maiestăţii Voastre cei mai credincioşi supuşi: Comitetul Adunării generale a reprezentanţilor alegătorilor români din Transilvania şi Ungaria ales pentru redactarea memorandului.

Sibiu, 26 martie 1892.

Dr. Ioan Raţiu preşedinte,

Gheorghe Pop de Băseşti, vicepreşedinte, Eugen Brote, vicepreşedinte, Dr. Vasile Lucaciu, secretar general, Septimiu Albini secretar.

Comitetul se mai compune din următorii: Dr. D. P. Barcianu, Dr. Teodor Mihali, Vasile Ignat, Alexandru Filip, Ludovic Ciato, Patrichie Barbu, Dr. I. Tripon, Nicolae Cristea, Gavril Manu, Dimitri Comşa, Aurel Suciu, Dr. I Nichita, Mihai Veliciu, Gavril Lazăr, Dr. Iuliu Mera, Gherasim Domide, Dr. A. Popovici, Rubin Patiţa, Iuliu Coroianu şi Vasile Raţiu.

 

Consecințe

 

Trimiterea în judecată a fruntaşilor ardeleni. Graţierea

Iniţial, guvernul de la Budapesta nu a luat nici o măsură împotriva memorandiştilor pentru a nu periclita reînnoirea Tratatului de asociere a României la Tripla Alianţă din 1883. În toată acestă perioadă are loc o amplă acţiune de solidarizare în străinătate cu românii din Transilvania, poate şi din prisma faptului că autorii au tradus documentul în limbile de circulaţie internaţională, făcându-l cunoscut peste hotare. După ce Tratatul secret cu Austro-Ungaria este prelungit pe 13 iulie 1892, autorităţile maghiare deschid acţiune juridică împotriva Comitetului Naţional Român şi altor fruntaşi ardeleni în mai 1893, sub acuzaţia de atentat împotriva statului maghiar.

Procesul s-a desfăşurat la Cluj, între 25 aprilie şi 7 mai 1894 şi s-a încheiat cu condamnarea a 14 fruntaşi memorandişti la o pedeapsă cumulată de 31 de ani şi 18 luni de închisoare. Majoritatea inculpaților au fost condamnați la termene de închisoare de la două luni la cinci ani și, deși au fost eliberați din detenție prin amnistitie regală anul următor, rezultatul procesului a diminuat încrederea românilor în Casa de Habsburg și contribuit la creșterea numărului susținătorilor unirii Transilvaniei cu regatul România drept singura posibilitate de soluționare a situației lor.

Au existat însă și rezerve față de o politică activă pentru unificare până la sfârșitul Primului Război Mondial și până la încheierea Tratatului de la Trianon, întrucât, pe de o parte, România oscila între Puterile Centrale și Antantă, iar, pe de altă parte, moștenitorul tronului, Franz Ferdinand, ar fi putut oferi o soluție la problemă prin planul imperiului de restructurare federală în Statele Unite ale Austriei Mari.

„Faţă de toţi acuzaţii condamnaţi se constată caracterul periculos al delictului de agitaţie, atacându-se valabilitatea puterii obligatorii a uneia dintre cele mai cardinale legi fundamentale ale Ungariei, a legii numite Legea Uniunii, prin care s-a decretat uniunea vechiului Ardeal cu Ungaria propriu-zisă [...] Instanţa a găsit că pedeapsa aplicată acuzaţilor este în consonanţă cu gravitatea infracţiunii comise”
Sentinţa de condamnare a memorandiştilor din 25 mai 1894

Cu această ocazie, Ioan Rațiu a rostit celebra frază:

„Ceea ce se discută aici este însăși existența poporului român. Existența unui popor însă nu se discută, ci se afirmă”
—Ioan Rațiu

Dr. Ioan Rațiu (n. 19 august 1828, Turda - d. 4 decembrie 1902, Sibiu), nepot de frate al lui Vasile Rațiu, a fost un om politic român transilvănean, avocat, unul din întemeietorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1892-1902. A fost unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania - foto: ro.wikipedia.org

Dr. Ioan Rațiu* (1828 – 1902), – foto: ro.wikipedia.org

Acest rezultat a stârnit imediat protestul oamenilor politici din Vechiul Regat, dar şi ale unor personalităţi din străinătate, precum William Gladstone, Georges Clemeanceau, Emile Zola, Lev Tolstoi etc. Guvernul maghiar nu îşi revizuieşte decizia în pofida tuturor protestelor, iar pe 16 iulie 1894 interzice activitatea PNR. În cele din urmă, cel care îi va graţia pe memorandişti la 19 septembrie 1895 va fi însuşi împăratul Franz Joseph ca urmare a presiunii imense la care era supus din partea opiniei publice, dar şi datorită intervenţiei diplomatice a regelui Carol I pe lângă Curtea de la Viena.

 

Rolul memorandumului pentru istoria Transilvaniei

 

Mişcarea memorandistă a fost cea mai importantă acţiune naţională care a pregătit Marea Unire de la 1918. A îndreptat linia tactică a Partidului Naţional Român spre activismul politic şi a întărit sentimentul naţional împotriva dualismului austro-ungar, proiectând problema românească în conştiinţa europeană. De asemenea, începând din acest moment, relaţiile româno-austro-ungare încep să se deterioreze treptat, culminând cu decizia Consiliul de Coroană din 21 iulie 1914 de a rămâne neutră în „Marele Război”, deşi România avea tratat de alianţă cu Austro-Ungaria.

La mai bine de un secol de la redactarea Memorandumului, tema drepturilor, reprezentării și demnității naționale continuă să ocupe un loc important în memoria istorică românească.

 

* Dr. Ioan Rațiu (n. 19 august 1828, Turda – d. 4 decembrie 1902, Sibiu), nepot de frate al lui Vasile Rațiu, a fost un om politic român transilvănean, avocat, unul din întemeietorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1892-1902. A fost unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Notă editorială

Acest articol a fost publicat inițial pe platforma Uniți Schimbăm și este republicat integral în cadrul demersului nostru de readucere în atenția publicului a unor materiale cu relevanță istorică, civică și identitară.

Articole și materiale documentare preluate de pe Enciclopedia României și Wikipedia România.

Foto credit: Wikipedia România

Semnatarii Memorandului:

Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, dr. D. O. Barcianu, Gherasim Domide, dr. Teodor Mihali, dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patița

Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, dr. Ioan Rațiu, dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini

Dosarul 10 August: mărturia care ridică întrebări despre vină, ordine și responsabilitate

/0 Comentarii/în /de /159 vizite

20 mai 2026

 

Dosarul 10 August se apropie de un nou moment decisiv, după o ședință de judecată care a durat peste 12 ore și în care au fost audiați mai mulți inculpați, inclusiv fostul comandant al intervenției Jandarmeriei din 10 august 2018, Laurențiu Cazan. Într-o reflecție publicată pe pagina sa de Facebook, jurnalista vorbește nu doar despre atmosfera din sala de judecată, ci și despre întrebările morale și umane pe care acest proces continuă să le ridice la aproape opt ani de la violențele din Piața Victoriei.

Potrivit relatării sale, sala de judecată a fost ocupată aproape în totalitate de avocați și jandarmi, în timp ce numărul protestatarilor prezenți a fost foarte mic, semn al oboselii și al lungului parcurs al procesului.

Jurnalista descrie mărturia lui Laurențiu Cazan drept „halucinantă”, acuzând faptul că fostul comandant al intervenției ar fi prezentat „o realitate paralelă” asupra evenimentelor din 10 august 2018.

Totuși, una dintre cele mai puternice impresii relatate de Loredana Diacu vine din audierea unui tânăr ofițer de jandarmi acuzat în dosar în legătură cu agresarea unor cetățeni israelieni aflați într-un taxi în timpul protestelor.

Întrebarea morală: „puteau să spună nu?”

În textul publicat online, jurnalista vorbește despre imaginea unui tânăr ofițer care susținea că este nevinovat și care și-a descris parcursul profesional, disciplina și activitatea sportivă în fața instanței.

Pornind de la această mărturie, autoarea ridică una dintre întrebările centrale ale întregului dosar:

„Mă întreb – jandarmii care nu erau de acord cu ce se întâmpla acolo [...] puteau să zică nu? Să zică «șefu’, eu nu execut asta»?”

Reflecția merge dincolo de responsabilitatea juridică și atinge tema responsabilității morale într-un sistem ierarhic și într-un moment de criză.

Amintirea zilei de 11 august

Loredana Diacu evocă și protestul din ziua următoare intervenției în forță din Piața Victoriei, când un participant le cerea jandarmilor să își dea demisia după violențele din noaptea precedentă.

„Dă-ți demisia, jandarm, e o rușine ce a fost ieri-noapte!”

Potrivit jurnalistei, niciun jandarm nu și-a dat demisia după evenimentele din 10 august.

Prescripția și întrebările rămase

Textul se încheie cu referiri la apropierea termenului de prescripție pentru faptele din dosar și la ideea că cei care ar fi dat ordinele politice nu vor ajunge niciodată în fața instanței.

„Și mă gândesc că atunci când alegi să fii parte dintr-o entitate care a făcut ceva grav, rău, împărtășești soarta entității.”

La aproape opt ani de la intervenția violentă împotriva protestatarilor din Piața Victoriei, dosarul 10 August continuă să rămână nu doar un proces juridic, ci și unul dintre cele mai sensibile repere ale memoriei civice recente din România.

 

Notă editorială

Acest articol este realizat pe baza unei postări publice publicate de Loredana Diacu pe pagina sa personală de Facebook. Fragmente din text au fost reproduse în scop informativ și editorial, cu menționarea sursei. Imaginea reprezentativă este preluată de pe pagina personală de Facebook a Loredanei Diacu și este utilizată pentru ilustrarea subiectului prezentat.

 

cititi si:

- (Cristina Andrei) Despre gazul CS şi ce nu ne-au spus autorităţile. Poate fi letal gazul CS?

Anul României Europene: proiect USR-PNL pentru aderarea la zona euro până în 2037

/0 Comentarii/în /de /255 vizite

20 mai 2026

 

Anul României Europene este denumirea unei propuneri legislative depuse de parlamentari USR și PNL prin care anul 2027, la două decenii de la aderarea României la Uniunea Europeană, ar urma să marcheze începutul unui nou proiect strategic pentru următorii zece ani: aderarea la zona euro, consolidarea rolului României în Uniunea Europeană și atingerea convergenței economice cu media europeană până în 2037.

Inițiativa legislativă prevede declararea anului 2027 drept „Anul României Europene”, iar perioada 2027–2037 drept „Deceniul Consolidării Europene”, sub deviza „20 de ani Acasă în Europa”.

Potrivit inițiatorilor, proiectul urmărește transformarea aniversării celor 20 de ani de apartenență la Uniunea Europeană într-un moment de reflecție și asumare a unor obiective strategice pentru următorul deceniu european al României.

Datele economice invocate de inițiatori

În expunerea proiectului sunt prezentate și date privind impactul economic al apartenenței României la Uniunea Europeană în ultimele două decenii.

Potrivit documentului, România a beneficiat de aproximativ 108,3 miliarde de euro fonduri nerambursabile, în timp ce contribuția la bugetul Uniunii Europene a fost de aproximativ 35,9 miliarde de euro, rezultând un sold net pozitiv de aproximativ 72,4 miliarde de euro.

Inițiatorii susțin că pentru fiecare euro contribuit la bugetul Uniunii Europene, România ar fi primit înapoi aproximativ trei euro sub formă de fonduri europene și investiții.

Obiectivele propuse pentru perioada 2027–2037

Proiectul propune mai multe direcții strategice pentru următorul deceniu european al României:

  • aderarea la zona euro;
  • atingerea mediei Uniunii Europene la PIB/locuitor exprimat la paritatea puterii de cumpărare;
  • consolidarea rolului României în procesul decizional european;
  • valorificarea oportunităților din Cadrul Financiar Multianual 2028–2034;
  • întărirea securității la frontiera estică a Uniunii Europene.

Deputatul PNL Ovidiu Cîmpean, vicepreședinte al Comisiei pentru Afaceri Europene, a declarat că aderarea la zona euro reprezintă „o decizie strategică de ancorare a României în nucleul european”.

La rândul său, deputatul USR Alin Stoica a subliniat rolul societății civile și al mobilizării civice în apărarea valorilor democratice și a statului de drept.

Context european și geopolitic

Inițiatorii proiectului argumentează că dezbaterea privind viitorul european al României are loc într-un context regional marcat de războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, de presiuni hibride, dezinformare și polarizare politică.

În acest context, proiectul propune deschiderea unei dezbateri publice privind rolul României în Uniunea Europeană și direcția strategică a țării pentru următorul deceniu.

Concluzie

Propunerea legislativă lansată de USR și PNL încearcă să transforme aniversarea celor 20 de ani de la aderarea României la Uniunea Europeană într-un proiect politic și strategic pe termen lung. Dincolo de componenta simbolică, dezbaterea deschisă de inițiatori readuce în prim-plan teme precum aderarea la zona euro, poziționarea României în Uniunea Europeană și direcția de dezvoltare a statului român în următorul deceniu.

Notă editorială

Acest articol a fost realizat pe baza informațiilor publicate pe site-ul oficial al USR, referitoare la propunerea legislativă privind „Anul României Europene” și „Deceniul Consolidării Europene”. Imaginea reprezentativă este preluată de pe pagina oficială de Facebook a USR și este utilizată în scop informativ, pentru ilustrarea subiectului prezentat.

Game of Thrones în varianta românească: Analiza lui Alexandru Cristian Surcel despre criza politică Bolojan-PSD

/0 Comentarii/în /de /328 vizite

22 aprilie 2026

 

România anului 2026 pare să fi împrumutat scenariul unui serial de succes, transformând scena politică într-un câmp de bătălie al orgoliilor și al jocurilor de culise. Actuala criza politică Bolojan-PSD nu este doar o dispută pentru funcții, ci un test de supraviețuire pentru partidele istorice și pentru viitorul prezidențial al țării. În acest context tensionat, analizăm mecanismele care au dus la ruperea pactului de guvernare și pericolele care pândesc dincolo de granițe.

Expertul Alexandru Cristian Surcel oferă o perspectivă chirurgicală asupra evenimentelor recente, comparând mișcările de pe tabla de șah a puterii cu celebrul „Game of Thrones”. Sub pilonul La Ordinea Zilei, vă invităm să parcurgeți o analiză care leagă trecutul politic al anilor ’90 de miza uriașă a anului 2030, într-un moment în care „Night King” de la Kremlin urmărește cu atenție fiecare fisură din zidul democrației noastre.

NOUL SEZON GAME OF THRONES…
… A început azi oficial în România.

autor: Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto preluat de pe facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto preluat de pe facebook.com

21 aprilie 2026

 

Partidul Social Democrat (PSD) și-a formalizat decizia de a forța demisia/demiterea premierului Ilie Bolojan, în speranța că Partidul Naţional Liberal va ceda nervos (aripa Bolojan) sau va ceda tentației afacerilor pe bani mulți împreună cu PSD (aripa Thuma) și va furniza un prim-ministru mai maleabil, stil Catalin Predoiu. Asemenea lui Donald J. Trump, PSD-iștii au impresia că dețin toate cărțile.

Doar că la fel ca și președintele SUA s-ar putea să nu le dețină. S-ar putea ca suficienți decidenți din PNL să fi realizat că încă un USL și încă o PSD-izare a partidului pe care istoria îl consacrase drept principalul exponent al dreptei românești contemporane i-ar putea fi fatală. PNȚCD în forma zombie în care există acum constituie un permanent avertisment pentru celălalt mare partid istoric. Și pentru moment toate luările de poziție din PNL indică faptul că Bolojan și gruparea care de anul trecut s-a coagulat în jurul lui controlează partidul mai bine decât cred PSD-iștii, iar această grupare a ales să le facă viața grea „puciștilor” lui Sorin Grindeanu.

Actualul prim-ministru are un mare avantaj față de partid: procentul net superior de încredere în electorat. Acum că devine subiectul unei martirizări din partea PSD, acest grad de încredere publică nu va scădea ca urmare a eroziunii la guvernare, ba chiar va crește odată cu aura la ora actuală cam nemeritată de luptător cu „ciuma roșie” și de mare reformator, care iar fie vorba între noi, mari reforme încă nu a impus. Asta face din Bolojan locomotiva electorală pe care PDL nu a mai avut-o după despărțirea de Băsescu, iar vechiul PNL nu o mai are de și mai multă vreme, de când Crin Antonescu se califica al treilea la mică distanță de primii doi la prezidențialele din 2009. Și mai mult decât atât, cum un șut în fund poate însemna un pas înainte, martirizarea lui Bolojan ar putea face din el un candidat cu șanse, poate chiar prima șansă, la alegerile prezidențiale din anul 2030. Între noi fie vorba, cu figura decentă pe care a făcut-o ca președintele interimar cu cel mai lung mandat de când România e o republică democractică, ar fi avut șanse și anul trecut.

E adevărat că vorbing de orizontul 2030 e posibil ca în perspectiva unei reunificări românești să intervină în urzeală și actuala președintă a Republicii Moldova, Maia Sandu, care este totuși la acest moment una din cele mai remarcabile figuri politice românești și care ar putea intra în cursă cu ascendentul moral a două mandate de președinte la Chișinău în care Moldova de Est va fi reușit să se desprindă cu adevărat de hegemonia Moscovei și își va fi reasumat pe deplin apartenența la spațiul național economic, politic și cultural românesc. Dar, Bolojan și Maia Sandu aparțin aceleiași familii politice a Partidului Popular European, vor găsi ei probabil o soluție de compromis la momentul respectiv, desigur, dacă va fi cazul.

Revenind în 2026, Uniunea Salvați România (USR), previzibil, rămâne alături de Bolojan și de PNL. Tentativa destul de timidă a PSD, care mult timp a dat de înțeles că ar exclude USR din guvern de alaltăieri dacă se poate, de a oferi acestui partid câteva ministere în plus, nu a funcționat. Nici nu avea cum, numai un partid de idioți ar fi acceptat oferta otrăvită a PSD, care dacă nu a fost în stare să-și țină cuvântul dat la formarea actualei coaliții de guvernare mai mult de 10-11 luni, sigur nu ar fi așteptat nici măcar atât ca să forțeze excluderea USR din guvern.

Apropo, superbă metafora lui Dominic Fritz: „PSD e ca o pisică care se uită în oglindă și vede un leu.”

RMDSZ, adică UDMR, păstrează un ton mai ponderat între PSD și PNL, dar rămâne la guvernare și nu se duce cu PSD în opoziție. Ceea ce nu e ilogic dacă ne gândim cine e la ora asta în opoziție. Ce să caute UDMR departe de bani și alături de AUR+SOS+POT?… UDMR are însă o problemă mai mare cu una intrigile secundare de care GoT e plin. Partidul TISZA s-a apucat să construiască o alternativă la UDMR, care a anunțat până și că va avea propriul festival la Băile Homorod, alternativ la Zilele Tineretului Maghiar de la Tușnad, care se țin de mulți ani și de mulți ani servesc de tribună lui Orbán Viktor.

Într-o situație teribil de ingrată se află președintele Nicușor Dan. Această primă criză internă a mandatului său este foarte asemănătoare cu criza prin care trecea în 1997-1998 președintele Emil Constantinescu, o figură oarecum asemănătoare (profesor de mineralogie, rector al Universității București, asociat Convenției Democratice din România – CDR ca personalitate independentă a societății civile, fără să fie înscris efectiv în vreunul dintre partidele care compuneau alianța politică anticomunistă). Atunci, într-o manieră identică cu ceea ce faci azi PSD, PD-ul condus de Petre Roman forța înlăturarea prim-ministrului Victor Ciorbea printr-o criză politică prelungită (care începuse cu un atac virulent al lui Traian Băsescu la adresa șefului său din guvern). Pe moment, după ce guvernul Ciorbea adoptase o serie de măsuri nepopulare, PD a crescut în sondaje, dar după 2 ani întreaga coaliție de guvernare era la pământ cu excepția UDMR, care beneficia de votul unui electorat captiv. Inclusiv PD a trebuit să se reinventeze, după ce Băsescu l-a învins în alegerile interne pe Petre Roman. Iar Emil Constantinescu decidea să nu mai candideze pentru al doilea mandat.

Acum, nu înseamnă că istoria se va repeta întocmai. Sunt diferențe mari între 1998 și 2026, între Ciorbea și Bolojan, Emil Constantinescu și Nicușor Dan, între cele două coaliții de guvernare etc. În primul rând, societatea românească s-a schimbat foarte mult și e mult mai modernă și mai experimentată decât era atunci. Dar e clar că președintele are de înghițit niște broaște râioase și e cazul să le aleagă cu grijă. Ca să nu se trezească și cu broasca în stomac și cu valul de hate la poarta Cotrocenilor și la urnele de vot în 2030.

Revenind la PSD, bizară alegerea de a face tot ce au făcut la 20 aprilie într-o atmosferă de carnaval, cu scene și artificii. Amintește de congresul al XIV-lea al PCR din 1989, supranumit ironic după titlul unui film care tocmai avusese premiera: „în noiembrie ultimul bal”.

Între timp însă să nu uităm că adevăratul Zid e în Ucraina și Night King pândește de la Kremlin. Acela e adevăratul și marele război și avem deja Nightwalker-ii în Parlamentul României.

 

Așa cum subliniază Alexandru Cristian Surcel, actuala criza politică Bolojan-PSD nu este doar un bal mascat al puterii de la București, ci o vulnerabilitate periculoasă într-un context regional exploziv. În timp ce partidele se luptă pentru supraviețuire și influență, miza reală rămâne stabilitatea României în fața amenințărilor de la Răsărit. Istoria ne-a învățat că jocurile de culise și crizele provocate artificial pot costa scump o întreagă generație, iar președintele și clasa politică au responsabilitatea de a privi dincolo de sondaje, spre „Zidul” unde se decide viitorul libertății noastre.

Nota Editorială: articolrealizat cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini.

 

Privatizări PSD vs Ilie Bolojan: Cine a „vândut” cu adevărat România și cine vrea transparență?

/0 Comentarii/în /de /358 vizite

21 aprilie 2026

 

Sub cupola secțiunii Vă vedem!, astăzi deconstruim unul dintre cele mai toxice sloganuri care au bântuit democrația românească: „nu ne vindem țara”. Lupta pentru privatizări PSD vs Ilie Bolojan nu este despre protejarea patrimoniului național, ci despre o bătălie crâncenă între controlul politic netransparent și nevoia de eficiență prin listări la bursă. În timp ce Guvernul Bolojan caută să introducă disciplina financiară și transparența în companiile de stat, mașinăria de partid a PSD reactivează populismul anilor ’90 pentru a-și păstra „pușculițele” ferite de ochii publicului.

​Pe platforma Uniți Schimbăm, sub pilonul Pulsul Schimbării, monitorizăm acest asalt asupra reformelor economice necesare. Este o ipocrizie fără margini ca tocmai cei care au semnat cele mai controversate cedări de active din istoria post-decembristă să acuze astăzi listările minoritare care aduc capital și performanță. Prezentăm în continuare o radiografie factuală a „vânzărilor” de țară, pusă față în față cu viziunea de modernizare a României anului 2026, pentru a înțelege cine vrea cu adevărat o țară puternică și cine vrea doar o țară capturată.

PSD vrea să scape de Ilie Bolojan pentru că „ne vinde țara”, așa că inițiază o lege ca să „apere” ei companiile de stat.

Hai să vedem cine „ne-a vândut țara”:

1. Sidex Galați – privatizată în 2001 de prim-ministrul PSD Adrian Năstase;

2. Petrom – listată și apoi privatizată (2001-2004) de prim-ministrul PSD Adrian Năstase;

3. Distrigaz Sud – privatizată în 2004 de prim-ministrul PSD Adrian Năstase;

4. Distrigaz Nord – privatizată în 2004 de prim-ministrul PSD Adrian Năstase;

5. Nuclearelectrica – listată în 2013 de prim-ministrul PSD Victor Ponta;

6. Romgaz – listată în 2013 de prim-ministrul PSD Victor Ponta;

7. Electrica – listată în 2014 de prim-ministrul PSD Victor Ponta;

8. Hidroelectrica – listată în 2023 de prim-ministrul PSD Marcel Ciolacu.

Astăzi, PSD vine să manipuleze cu același slogan din anii ’90.

E trist că, indiferent căt a evoluat poporul român de atunci, liderii PSD preferă să rămână ancorați în trecut.

Cele mai importante listări din România au fost făcute chiar de cei care astăzi le contestă: Nuclearelectrica (2013), Romgaz (2013), Electrica (2014), Hidroelectrica (2023).

În toate aceste cazuri, statul a rămas acționar majoritar.

Companiile nu au fost „vândute”, ci au devenit mai valoroase, mai transparente și mai bine administrate.

Și totuși, astăzi ni se spune că listarea este periculoasă.

Adevărul este simplu: România a făcut deja privatizări reale — acolo unde statul a cedat controlul, dar nu despre asta vorbim astăzi.

Astăzi vorbim despre listări minoritare (5–10%) prin care:
aduci capital fără dobândă
crești valoarea companiei
introduci transparență și disciplină
creezi oportunități pentru fondurile de pensii ale românilor

Mai bine deții 75–80% dintr-o companie valoroasă, decât 100% dintr-una sortită falimentului.

De ce deranjează listarea?

Pentru că o companie listată nu mai poate fi controlată discreționar. Pentru că trebuie să raporteze public. Pentru că devine mult mai greu de folosit ca instrument politic.

Asta este, de fapt, miza. Nu „vânzarea țării”, ci pierderea controlului netransparent asupra unor resurse ale statului, folosite ca să alimenteze setea băieților deștepți trimiși de la partid.

Ipocrizia este evidentă: același instrument care ieri era „un succes pentru România” devine astăzi „un pericol”.

Economia nu funcționează pe bază de sloganuri. Ea funcționează pe bază de reguli, capital și încredere.

Iar România are nevoie astăzi de companii de stat care creează valoare pentru cetățeni, nu de companii capturate de interese politice.

Voi continua, alături de prim-ministrul Ilie Bolojan, mandatul de a face curățenie în companiile de stat și nu voi accepta în nicio clipă șantajul și populismul PSD.

„Până aici. Ajunge”.

#AprindemLumina

 

Lupta pentru privatizări PSD vs Ilie Bolojan nu este o simplă dispută economică, ci o confruntare între trecutul opac al „băieților deștepți” și viitorul unei Românii transparente. În secțiunea Vă vedem!, demascăm acest populism de ultimă oră al PSD care încearcă să blocheze listările la bursă – singura metodă prin care cetățeanul român devine cu adevărat acționar, iar statul încetează să mai fie o vacă de muls pentru interesele de partid. Listele „vânzărilor” făcute de Adrian Năstase sau Victor Ponta stau mărturie că frica actuală a social-democraților nu este pierderea patrimoniului, ci pierderea controlului discreționar asupra resurselor publice.

​Sub pilonul Pulsul Schimbării, platforma Uniți Schimbăm își asumă rolul de a „aprinde lumina” acolo unde demagogia vrea să lase întunericul. Reforma propusă de tandemul prezidențial-guvernamental în 2026 reprezintă testul de maturitate al statului român: alegem să rămânem captivi în sloganurile anilor ’90 sau mergem spre o economie bazată pe reguli, capital și încredere? Mesajul „Până aici. Ajunge!” trebuie să fie asumat de întreaga societate civilă pentru a pune capat șantajului politic și pentru a proteja modernizarea României.

Nota Editorială:

Acest material este preluat de pe pagina de Facebook a Viceprim-ministrului Oana Gheorghiu. Textul a fost adaptat și structurat pentru platforma Uniți Schimbăm cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini.

Sursă Imagine: Pagina de Facebook a Viceprim-ministrului Oana Gheorghiu.

Scrisoare deschisă către Nicușor Dan: Societatea civilă reclamă trădarea mandatului prezidențial

/0 Comentarii/în /de /252 vizite

19 aprilie 2026

 

Secțiunea Vă vedem! de pe platforma Uniți Schimbăm găzduiește astăzi un document esențial pentru sănătatea democrației noastre: o scrisoare deschisă către Nicușor Dan, semnată de 25 de organizații și grupuri civice de referință. Într-un moment în care verticalitatea puterii pare să se clatine sub greutatea vechilor metehne politice, vocea cetățenilor se ridică pentru a cere socoteală. Nu este doar un manifest, ci un semnal de alarmă privind riscul de decuplare a instituției prezidențiale de electoratul care i-a oferit încrederea în speranța unei reforme profunde.

Sub pilonul Pulsul Schimbării, monitorizăm cu atenție modul în care contractul social dintre președinte și societate este respectat. Această scrisoare deschisă către Nicușor Dan taxează direct aroganța decizională, numirile controversate din justiție și continuarea unui sistem pe care actualul șef al statului a promis că îl va demantela. Pentru noi, identitatea civică se manifestă prin refuzul de a rămâne spectatori la restaurarea statului capturat. Vă invităm să parcurgeți textul integral al acestui demers colectiv, o dovadă că spiritul civic din România anului 2026 este mai treaz ca niciodată.

Scrisoare deschisă către Președintele Romaniei, Nicușor Dan

Domnule Președinte,

Organizațiile și grupurile civice semnatare vă adresează această scrisoare deschisă, profund îngrijorate de direcția în care ați ales să vă exercitați mandatul – un mandat câștigat pe baza unui angajament clar față de cetățeni, într-un context politic deja puternic radicalizat.

Într-o democrație funcțională, relația dintre votant și politician se întemeiază pe un veritabil contract social. Este o relație mutuală, în care cetățenii aleg să susțină un candidat în baza unor clauze explicite – promisiunile publice. Acestea nu sunt simple declarații de campanie, ci obligații morale și politice.

Solicitările noastre, la care ați făcut referire cu ironie, nu sunt revendicări arbitrare, ci vizează exclusiv propriile dumneavoastră angajamente. Ați fost ales pe un val de speranță: promisiunea unui stat funcțional, și fără ingerințe politice, a unei justiții independente și a unor reforme administrative și electorale autentice. Astăzi, la aproape un an de la preluarea mandatului, suntem obligați să constatăm nu doar că aceste obiective nu au fost atinse, ci că acțiunile dumneavoastră susțin în continuare status quo-ul.

Ați ales să răspundeți criticilor nu cu argumente, ci cu aroganță. Nu cu responsabilitate, ci printr-o mimare a cinismului specific celor pe care ați promis că îi veți combate. Mai grav, ați tratat cu superioritate oameni care au susținut activ schimbarea în bine, care și-au asumat costuri reale pentru a vă susține și care v-au acordat încredere în baza programului pe care dumneavoastră vi l-ați asumat.

Deciziile adoptate până în prezent indică, în mod îngrijorător, o continuitate a practicilor din mandatul fostului președinte Klaus Iohannis, un mandat care a contribuit la erodarea încrederii publice, la tolerarea corupției și la amplificarea tensiunilor sociale și politice.

Numirea Liei Savonea – percepută public drept unul dintre simbolurile justiției capturate – a reprezentat un semnal devastator pentru încrederea în independența sistemului judiciar. Nu este doar o decizie controversată, ci o declarație politică în sine, care contrazice frontal promisiunile asumate.

Mai mult, numirea șefilor de parchete a fost însoțită de o pledoarie amplă în favoarea unor magistrați a căror activitate în trecut nu este doar lipsită de rezultate și profesionalism, ci care au sabotat însuși actul de justiție.

În schimb, am observat o tăcere asurzitoare în contextul în care mai mulți magistrați au semnalat public, recent, disfuncționalități grave din sistemul judiciar, susținute de dovezi și informații din interior. Aceștia și-au asumat riscuri reale, expunându-se în fața unui sistem judiciar represiv față de vocile critice, în speranța unei implicări din partea dumneavoastră în sprijinul unei justiții funcționale, echitabile și reformate.

În paralel, asistăm la o intensificare a fenomenului de dezincriminare de facto a marilor corupți, prin eliberări succesive și anulări de pedepse. Lipsa unei reacții ferme din partea instituției prezidențiale nu poate fi interpretată decât ca o abdicare de la rolul constituțional de garant al statului de drept.

Eșecul serviciilor în gestionarea amenințărilor de tip război hibrid și rolul supradimensionat în societate ridică semne de întrebare serioase privind capacitatea de coordonare la nivelul cel mai înalt al statului. În loc de claritate și fermitate, am asistat la ezitare și reacții întârziate.

În plan extern, poziționarea României a devenit oscilantă și lipsită de coerență strategică, fiind prea des aliniată unor oportunități de moment, în detrimentul interesului național pe termen lung.
Numirile recente în fruntea parchetelor generale – persoane asupra cărora planează suspiciuni serioase de incompetență sau conexiuni cu rețele de interese – consolidează această direcție. Ele nu pot fi justificate nici prin criterii de profesionalism, nici prin cele de integritate.

Domnule Președinte Nicușor Dan,

Prin deciziile și atitudinea dumneavoastră recentă, ați demonstrat nu doar o abatere de la promisiuni, ci o decuplare profundă de la electoratul cre v-a susținut. Ați ales să minimalizați această ruptură, în loc să o corectați.

Votul primit nu a fost unul de încredere oarbă, ci un mandat condiționat de reforme reale și de respectarea angajamentelor asumate. Astăzi, acest mandat este grav compromis.

La fel ca predecesorul dumneavoastră, riscați să rămâneți în istorie nu ca un reformator, ci ca un continuator al unui sistem pe care ați promis că îl veți destructura.

Societatea civilă nu va rămane spectator. Vom acționa, vom documenta și vom sancționa public fiecare decizie care trădează acest mandate, Nu vom mai accepta să fim păcăliți și disprețuiți prin promisiuni făcute doar pentru a fi încălcate.

Ați avut șansa să schimbați sistemul; dacă ați ales să îl serviți, veți fi judecat ca parte a lui.

1. Federația Initiativa Timisoara
2. Valea Jiului Society
3. Corupția ucide
4. Agent Green
5. Reset
6. Codrii Iașilor
7. Grupul de Inițiativă Civică „În Stradă”
8. Asociația Civică Tineri Liberi din Timișoara
9. Societatea Timișoara
10. Freedom House România
11. #activAG Pitești
12. Asociația Împreună pentru A8
13. Activism Civic Craiova
14. Braşov Community
15. Rezistența Civică Galați
16. VeDem Just – Voci pentru Democraţie şi Justiţie
17. Inițiativa România
18. Asociația Civica
19. Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei
20. Centrul pentru Inovare Publică
21. Asociația Respiro Human Rights Research Centre
22. Declic
23. Miliția Spirituală
24. Bankwatch România
25. Asociația dexonline
Atașăm scrisorii și o selecție a opiniilor exprimate de voci puternice din societatea civilă.

 

Această scrisoare deschisă către Nicușor Dan nu reprezintă doar un inventar al dezamăgirilor, ci un act de reziliență al societății civile. În cadrul pilonului Pulsul Schimbării, mesajul este fără echivoc: mandatul prezidențial nu este un cec în alb, ci o responsabilitate continuă față de cei care au crezut în promisiunea verticalității. Atunci când deciziile de la cel mai înalt nivel încep să oglindească vechile practici de capturare a justiției și a instituțiilor statului, tăcerea devine complicitate. Secțiunea Vă vedem! rămâne activă tocmai pentru a reaminti că puterea aparține cetățenilor, nu sistemelor care se autoreproduce prin compromisuri.

La Uniți Schimbăm, susținem acest demers colectiv al celor 25 de organizații semnatare, considerând că monitorizarea constantă este singura cale de a proteja identitatea democratică a României. Președintele are acum în față o alegere istorică: să revină la dialogul onest cu electoratul său și să reia calea reformelor autentice sau să rămână o simplă verigă în continuitatea unui sistem eșuat. Până atunci, noi vom continua să documentăm, să sancționăm și să acționăm, pentru că în 2026 am învățat că libertatea și dreptatea se apără în fiecare zi, nu doar la urne.

 

Nota Editorială: Acest material reprezintă textul integral al documentului asumat de cele 25 de organizații și grupuri civice semnatare. Republicarea sa pe platforma Uniți Schimbăm (2026), în secțiunea Vă vedem! (Pilonul I: Pulsul Schimbării), face parte din misiunea noastră de monitorizare a instituțiilor statului și de susținere a acțiunii civice directe. Structura editorială a fost realizată cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini

Sursă Imagine: www.facebook.com

Nicușor Dan președinte 2026: Analiza unei „stabilități” sub presiunea șantajului politic

/0 Comentarii/în /de /574 vizite

19 aprilie 2026

 

În peisajul politic actual, marcat de tensiuni și reconfigurări, tema centrală a dezbaterii publice rămâne mandatul lui Nicușor Dan președinte 2026, la 11 luni de la victoria sa considerată salvatoare. Sub pilonul La Ordinea Zilei, explorăm dacă entuziasmul acelui „final apoteotic” din mai-iunie 2025 s-a transformat într-o soluție sustenabilă pentru România sau dacă asistăm doar la o amânare a prăpastiei. Analiza semnată de Alexandru Cristian Surcel ne pune în față o radiografie dură a puterii, unde compromisurile economice și ezitările din justiție definesc noul echilibru fragil de la Cotroceni.

Pe platforma Uniți Schimbăm, privim acest bilanț prin prisma verticalității necesare într-o eră a provocărilor hibride. Într-un moment în care „matematica” parlamentară pare să dicteze concesii majore în fața PSD, este esențial să evaluăm dacă direcția aleasă de Nicușor Dan președinte 2026 protejează cu adevărat interesele cetățenilor sau dacă deschide poarta către o restaurație a sistemelor corupte pe care electoratul a crezut că le-a lăsat în urmă.

ACUM 11 LUNI APUCĂ-LIPSA A FOST EVITATĂ SAU DOAR S-A AMÂNAT?

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto preluat de pe facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto preluat de pe facebook.com

18 aprilie 2026

Acum exact 11 luni Nicușor Dan câștiga categoric alegerile prezidențiale reconvocate, după anularea tentativei din noiembrie-decembrie 2024, iar spre seară parcă asistam la finalul apoteotic din Star Wars Return of the Jedi: ieșea curcubeul, din vremuri străvechi considerat semn de bun augur, iar seara o mulțime entuziastă se bucura în fața sediului instituției conduse atunci de proaspătul președinte ales, Primăria Municipiului Bucureşti. Părea că în fine a trecut uraganul și acum totul va fi bine, după ce 2 milioane de compatrioți votaseră un amestec de șarlatan cu cercuri din servicii și ditamai Rusia în spate și pacient de la psihiatrie cu elemente delirante în discurs, la alegerile parlamentare aproape jumătate din voturi se duseseră la niște partide populiste pretins suveraniste și antisistem, dar în realitate pro-ruse și destul de securiste, apoi Curtea Constituțională a României revenise asupra validării inițiale și anulase alegerile prezidențiale, iar un redneck cam debil de caracter, ajuns omul nr. 2 în Statele Unite, JD Vance, apucase exact chestia asta ca să confeționeze o bâtă de baseball cu care să pocnească Uniunea Europeană în moalele capului. Și nu doar că și de data asta evitasem căderea pe ultimul centimetru al marginii prăpastiei, dar în tabăra pro-europeană aveam nu unul, ca suveratriștii ăia cu piticul lor în pantaloni roșii, ci doi mesia: președintele proaspăt ales și președintele interimar pe cale de a deveni prim-ministru, Ilie Bolojan.

Cum stăm acum, după 11 luni? Cam așa:

  1. Situația economică rămâne grea. Cu toate creșterile de impozit și tăierile, deficitul bugetar creat de Partidul Social Democrat (PSD) și de Partidul Naţional Liberal (PNL) în timpul guvernărilor Cîțu, Ciucă și Ciolacu, mai ales Ciolacu, prin risipa către clientelă și prin risipa electorală rămâne foarte mare, chiar dacă a mai scăzut un pic. Inflația papă tot mai mult puterea de cumpărare a populației. Creșterea economică, care era oricum nesănătoasă, bazată prea mult pe consum, s-a redus la foarte un pic peste zero. Iar peste toate acestea mai vin și consecințele tâmpeniilor putiniste și #maga de la scară globală, cum ar fi războiul din Iran, care a dar peste cap piața petrolului și a produselor derivate. Iar în ce privește ratingul de țară, am ajuns să ne bucurăm că suntem BBB cu perspectivă negativă, adică elevii ăia mediocri cu câteva corijențe, dar care ar putea totuși primi o medie generală de trecere.

  2. „Suveraniștii” sunt tot în zona lui 40% plus minus 5%, cu mici fluctuații de la lună la lună. În mod normal, ei ar fi trebuit să înceapă să piardă voturi pentru că pe zi ce trece devine tot mai clar că nu au mare lucru în cap și că patriotismul lor nu valorează nici cât o ceapă degerată când se activează pupincurismul față de Vladimir Putin și de Donald J. Trump. Nu pierd voturi pentru că sunt singuri în opoziție, iar coaliția pro-europeană de guvernământ oferă zilele astea un spectacol de și mai mult ridicol decât ei.

  3. „Ciuma Roșie”, zisă și Partidul Social Democrat (PSD), pro-europeană în cuget, dar securist-suveranistă în simțiri, a transformat guvernarea în haos și ieșirea de la guvernare într-un fel de farsă în stil „Petrică și lupul”. Insensibil la faptul că nimeni din popor nu pare să fie tulburat de perspectiva ieșirii PSD de la guvernare, pentru că-l arde mai tare presiunea baronimii de partid, deranjată de subțierea curgerii banilor de la stat către sine, precum și de procentul său de aprobare mai mic decât al partidului, Sorin Grindeanu este decis ca peste 2 zile să declanșeze un „referendum” intern la care 5000 de membri PSD (cam puțini, pentru un așa-zis referendum la un partid care s-a tot lăudat de-a lungul timpului că are sute de mii de membri și e cel mai mare din România) să zică dacă mai vor guvern cu Bolojan.

  4. Parcă niciodată, cu excepția poate a epocii mineriadelor, nu a fost PSD-ul atât de toxic. Nici măcar în guvernările Adrian Năstase, USL 1.0, Dragnea, USL 2.0 turpitudinea din Kiseleff nu a atins cotele de acum. Problema e că au simțit puncte slabe la partenerii de coaliție, iar ei au instincte de rechin: vor sfâșia animalul care sângerează. Dacă în emoția din mai-iunie 2025 ar fi primit niște scatoalce peste boturile alea rapace, probabil că acum ar fi așteptat cuminți să mai treacă un an, ca să opereze rotativa. Dar mai întâi Bolojan a renunțat să treacă imediat și mai categoric la reorganizarea administrației și la reducerea cheltuielilor și a aruncat povara pe umerii întregii populații crescând TVA-ul, accizele și impozitele pe proprietate și reducând cheltuielile sociale. Adevărul e că, așa cum există campanii împotriva hainelor de blană, dar nu și a celor de piele, pentru că e mult mai ușor să hărțuiești niște femei bogate decât niște bande de motocicliști, e mult mai simplu să tai de la elevi, studenți, doctori în feluritele științe, femei gravide și oameni cu dizabilități, decât de la primari, președinți de consilii județene, directori de companii de stat și tot felul de alți corupți și membri de grupuri infracționale organizate.

  5. Iar apoi, când Bolojan și-a dus aminte că al său cap pleșuv nu este singura parte rotundă a ființei sale și a început să nu mai tot cedeze în fața PSD, matematicianul „nu va fi ușor, va fi Nicușor” a demonstrat că oricât ar recalcula, nu-i iese o guvernare care să nu fie minoritară și grav șantajabilă din Parlament fără PSD. Așa că au început să apară diferite concesii care progresiv au enervat tot mai mult tabăra compusă din oameni care votează Uniunea Salvați România (USR) și partidele fondate de foști USR-iști, respectiv PNL și disidențele PNL-ist/PDL-iste, plus o parte mare, activă și de calitate a societății civile. Adică bulele reformiste (nu neapărat progresiste, că sunt și conservatori pe acolo). Acum, fiecare în bula lui are impresia că opinia lui se bucură de o susținere covârșitoare, dar în realitate toți acești reformiști înseamnă undeva la 30% din total.

  6. Matematica explică așadar non-combatul lui președintelui Nicușor Dan în chestiunea nevralgică a justiției, în ciuda promisiunilor repetate că justiția și anticorupția vor fi o prioritate a mandatului său. Și dacă ne gândim bine e ceva adevăr în matematica respectivă, dincolo de frustrarea firească și viscerală pe care o simțim toți cei din bula aceasta reformistă când vedem pasivitatea președintelui față de acapararea justiției de către gașca celor sunați de Lia (Savonea) și marea restaurație penală în care toți corupții condamnați în trecutul apropiat sunt acum spălați, apretați și aruncați din nou pe piață cu prejudiciile recuperate, cât au fost recuperate, întoarse. Sau faptul că președintele nu pare să dea prea multă crezare magistraților care critică starea de lucruri din justiție și că inițiativa lui privind marea consultare în cadrul profesiei nu pare să prindă contur.

  7. Tot matematica explică de ce președintele nu a folosit avizele negative ale secției de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) pentru a respinge măcar o parte din propunerile pentru conducerile parchetelor ale ministrului PSD plagiator Radu Marinescu, avocatul de casă al Liei Olguța Vasilescu. Acum însă rămâne de văzut dacă se va confirma zvonul că numirile procurorilor au fost negociate la schimb cu numirile deja mult prea întârziate ale directorilor civili din servicii, sau anul acesta ne vom trezi și acolo cu alde Claudiu Manda și Mihai Tudose, Doamne ferește!

  8. Adevărul pur și simplu e că ratingul de țară, banii europeni și reducerea deficitului se vor duce în cap și o dată cu ele și nivelul de trai, dacă în locul unui guvern cu o majoritate fie și de strânsură va veni un guvern minoritar PNL+USR+UDMR sau un guvern minoritar PSD, susținut din Parlament de AUR și de restul „suveraniștilor”, forțat să negocieze fiecare vot și să facă concesii exact cu privire la reformele sau măsurile unde nu ar fi deloc bine să se întâmple asta.

  9. Totuși, unde face președintele un exces de zel este la procuroarea Cristina Chiriac, care e cam incontestabil că l-a protejat pe episcopul violator de huși, ascunzând cât timp a putut face asta dovezile pentru care, în cele din urmă, Cornel Onilă, în prezent caterisit, a fost condamnat la 8 ani de închisoare. Puține lucruri sunt mai sordide decât protecția oferită violatorilor, iar când acel violator este profesorul care își abuzează proprii elevi, mizeria se îngroașă în progresie geometrică. Ori să aperi cu atâta aplomb o astfel de persoană, care a protejat violatori, chiar dacă în anii 2022-2024 (nu și în 2025) Serviciul Teritorial DNA Iași a avut rezultate mai bune decât majoritartea celorlalte structuri ale Direcției Naționale Anticorupție, e genul de greșeală care te va urmări tot restul vieții și deloc degeaba.

  10. Problema aceasta a justiției a inflamat puternic societatea civilă și inabilitățile de comunicare pentru care actualul președinte este bine cunoscut au contribuit și ele. Din păcate, relaționarea cu oamenii nu este matematică, nu e știință exactă, așa că afirmații de genul „am de 100 de ori mai multe informații” spuse pe un ton mustrător nu au ajutat deloc. Președintele Dan e chiar acuzat de aroganță, ceea ce în realitate nu prea e cazul.

  11. Dar și societatea civilă ar trebui să-și facă un pic mai bine lecțiile. Știți de ce nu am dat share la scrisoarea deschisă difuzată ieri, deși rezonam cu ea în cea mai mare parte? Pentru că nu e chiar deloc corect să o începi prin a-l blama pe președinte pentru numirea ca președinte la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a Liei Savonea, când numirea acesta a fost făcută prin hotărâre a secției de judecători a CSM (care, apropo, a fost mereu o problemă, pentru că mereu a cam ținut cu lupul). De la modificarea din 2022 a legilor justiției, președintele e la fel de spectator ca și noi față de numirile de la ÎCCJ. A, că a fost pasiv, că nu și-a folosit prerogativa de a participa și de a prezida ședințele CSM, ca să ceară respectarea calendarului legal și să oprească numirea intempestivă și prematură a Liei, putem discuta, dar nu asta a spus scrisoarea deschisă.

  12. Întorcându-ne un pic la problema ultimatumului pe care PSD îl pregătește peste două zile, este clar că asta se întâmplă pe fondul faptului că așteptarea mulțimii care sărbătorea acum 11 luni ca Nicușor Dan și Ilie Bolojan să formeze un tandem nu s-a împlinit. Și nu cred că vreunul dintre ei este exclusiv vinovat pentru asta. Însă e cert că a apărut o răceală începând cu acel moment în care, de dragul stabilității cu PSD, Bolojan, în loc să pornească reorganizarea administrației și a unităților administrativ-teritoriale și reducerea de cheltuieli ale statului, a optat să crească TVA-ul, despre care președintele promisese ferm că nu va fi crescut. Mi se pare însă că în mai multe declarații ale sale, inclusiv în interviul pe care, foarte profesionist, i l-a luat Sebastian Zachmann, a lăsat la rândul său să se înțeleagă că între o instabilitate cu Bolojan și stabilitatea cu PSD, o va alege pe ultima.

  13. Ceea ce nu înseamnă că eu personal aș vrea ca Bolojan să cedeze ultimatumului PSD. Dimpotrivă. Pentru că deși președintele a evaluat corect riscurile enorme ale instabilității pentru ratingul de țară, accesarea fondurilor europene, economie în general și evoluția nivelului de trai, eu cred că există un enorm risc și în cedarea la șantaj. PSD va folosi apoi amenințarea cu ieșirea la guvernare ca să blocheze și să reverseze orice reforme și să deschidă iar toate robinetele cu care se umplu cutiile de pantofi (că doar nu o să pună pantofi în ele!). Președintele ar putea să joace o carte mare, care să pună PSD cu botul pe labe, în stilul jocului de chicken cu anticipatele al lui Traian Băsescu din 2009, având de partea lui și decizia CCR care l-a servit și pe Băsescu. Sigur, asta ar însemna să iasă pentru puțin din rolul de președinte mediator și să intre în cel dubios de președinte jucător, dar când interesul național o cere (ăla adevărat, nu vorba goală a generalului de mucava Oprea), jurământul depus la investire obligă.

  14. În interviul de la Radio Europa FM, s-a mai referit președintele la politica externă. Și am înțeles că e foarte important parteneriatul cu SUA. De la guvern, Dragoș Pîslaru a zis la fel. Ei bine, de acord că trebuie să menținem acest parteneriat cât de mult putem, dar ceea ce spun oficialii noștri sună a anul 2015, nu 2026. Acum când deliranții care au pierdut (deocamdată) la noi au ocupat Casa Albă și au majoritatea în Congres și aruncă în aer toate valorile și alianțele tradiționale ale Statelor Unite, nu sunt deloc convins că participarea la nivel de președinte la Consiliul Păcii sau acordul de folosire a bazelor din România pentru avioanele de realimantare implicate în războiul din Iran ajută cu adevărat și face din gașca #maga aliați de încredere. Aș vrea să văd mai mult interes și mai multă implicare în construcția europeană. Mai ales că în Europa ne găsim, nu în Emisfera Vestică. Vremea împărtășirii din unicul și marele licurici al metaforei băsesciene a trecut. Acum trebuie să ne facem indispensabili licuricilor mai mulți și mai mici de pe continentul nostru.

  15. În final, ca să mă reapropii de evenimentele de acum 11 luni, s-a mai referit în interviu președintele Dan la raportul demult promis referitor la alegerile anulate, anticipând ceva din conținutul lui: (1) că Rusia a derulat o operațiune inovativă față de ce s-a făcut la Brexit în 2016 sau în Republica Moldova în 2023-2024, care ar fi lovit la fel de rău pe oricine; (2) că războiul hibrid al Rusiei împotriva României a început cu 10 ani mai devreme; (3) că raportul procurorului general Alex Florența conține deja mare parte din raportul în lucru și (4) că nu se prefigurează demisii la nivelul generalilor din servicii. Așadar, (1) sună interesant, vreau să aflu mai mult; (2) trebuie cât mai multe detalii să aflăm și noi câte lucruri întâmplate în România de prin 2011-2012 încoace au avut cu adevărat legătură cu rușii și în câte asta a fost cel mult propagandă adversă calomnioasă; (3) nu, să avem pardon, dar nu, e nevoie clar de mai mult, și (4) hm… nu sună bine, cine a dovedit incompentență sau reacredință nu are ce căuta într-un domeniu atât de sensibil. Sincer, mă tem de un raport prea tehnicist și prea concentrat pe online și pe intervalul strict 2024-2025, care nu va convinge acolo unde e cel mai important să trezească niște îndoieli măcar. Și să mai reducă din alea 35-45%…

Nicușor Dan președinte 2026: Analiza unei „stabilități” sub presiunea șantajului politic - foto preluat de pe facebook.com

Nicușor Dan președinte 2026: Analiza unei „stabilități” sub presiunea șantajului politic – foto preluat de pe facebook.com

Analiza semnată de Alexandru Cristian Surcel ne obligă la o reflecție lucidă asupra parcursului început acum 11 luni. Deși victoria care l-a consacrat pe Nicușor Dan președinte 2026 a fost primită ca un miracol civic, realitatea guvernării sub presiunea „rechinilor” politici și a instabilității globale ne arată că drumul către reformă este pavat cu compromisuri riscante. Încadrarea acestui text în Pilonul II: La Ordinea Zilei subliniază necesitatea unui context macro-politic clar: nu putem avea o schimbare reală fără o monitorizare strictă a modului în care puterea gestionează justiția și economia.

Pe platforma Uniți Schimbăm, considerăm că acest bilanț nu trebuie să ducă la resemnare, ci la o mobilizare a Pilonului I: Pulsul Schimbării. Dacă mandatul lui Nicușor Dan președinte 2026 riscă să fie blocat de șantajul PSD sau de ineficiența aparatului administrativ, este datoria societății civile să exercite acea presiune care să transforme „stabilitatea” de fațadă într-o verticalitate asumată. Moștenirea votului din 2025 depinde acum de capacitatea noastră de a nu redeveni spectatori la restaurația vechilor sisteme, ci de a rămâne gardienii activi ai democrației pe care am luptat să o salvăm.

Nota Editorială: Această analiză semnată de Alexandru Cristian Surcel a fost preluată integral de pe pagina de Facebook a autorului. Republicarea sa pe platforma Uniți Schimbăm (2026) are scopul de a oferi contextul necesar pentru Pilonul II (La Ordinea Zilei), analizând macro-dinamica politică a mandatului de Nicușor Dan președinte 2026. Structura editorială a fost realizată cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini.

Sursă Imagine: romania.europalibera.org via Nicușor Dan (Facebook)

Calendar Ortodox 19 aprilie 2026: Sf. Cuv. Ioan de la Lavra Veche; Sf. Sfinţit Mc. Pafnutie; Duminica a 2-a după Paşti (a Sf. Apostol Toma)

/0 Comentarii/în /de /3.721 vizite

19 aprilie 2026 (articol reeditat)

 

În țesătura spirituală a Memoriei Timpului, ziua de astăzi ne aduce în atenție file de o rară profunzime din Calendar Ortodox 19 aprilie. Ne oprim asupra chipului smerit al Cuviosului Ioan de la Lavra Veche, un urmaș al Sfântului Hariton, care a transformat o fostă peșteră de tâlhari într-un locaș al rugăciunii neîncetate. Este o zi care ne vorbește despre puterea transformatoare a credinței: acolo unde odinioară domnea întunericul și fărădelegea, prin asceză și verticalitate, s-a înălțat un altar de jertfă duhovnicească.

Pe platforma Uniți Schimbăm, celebrăm această dată ca pe un simbol al identității noastre creștine, marcată nu doar de liniștea peșterilor sfințite, ci și de curajul suprem al martiriului. Pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Pafnutie ne reamintește că demnitatea spiritului nu poate fi înfrântă nici de exil, nici de foc, nici de fiarele sălbatice. Vă invităm să parcurgeți reperele din Calendar Ortodox 19 aprilie ca pe un exercițiu de fortificare interioară, onorând memoria celor care au ales să fie „lumina lumii” în perioade de aspră prigoană.

În spiritul rigurozității și al respectului pentru textul sacru și hagiografic, restul acestui articol, care cuprinde viața și faptele sfinților din Calendar Ortodox 19 aprilie, este redat exact în forma originală în care a fost preluat din sursele citate. Această abordare ne permite să păstrăm intactă bogăția limbajului duhovnicesc și acuratețea detaliilor istorice, oferind cititorilor platformei Uniți Schimbăm o experiență autentică de cunoaștere și rugăciune.

 

Sinaxar 19 Aprilie

 

În această lună, în ziua a nouăsprezecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ioan Paleolavritul, adică de la Lavra cea veche.

Acest preacuvios, de mic pornindu-se de dorire dumnezeiască, s-a alipit de Dumnezeu, şi părăsind desfătarea ţi mândria lumii, şi înstrăinându-se de patria sa şi de rudeniile sale, şi ridicând crucea, a mers în ţară străină şi necunoscută, pentru Domnul; şi sosind la cinstitele locuri, a mers la Mănăstirea fericitului Hariton. Şi săvârşind tot felul de fapte bune, s-a mutat din cele deşarte către veşnicele şi fericitele locaşuri.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Pafnutie (Secolul al III-lea).

Unele surse spun că ar fi fost un episcop egiptean exilat la minele din Palestina în timpul persecuției lui Dioclețian (284-305), împreună cu mulți alți egipteni. Alții spun că ar fi fost mucenicit prin foc, fiare sălbatice și în final i s-ar fi tăiat capul.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Socrat şi Dionisie, care, fiind împunşi cu suliţe, s-au săvârşit.

 

Tot în această zi, pomenirca preacuviosului părintelui nostru Gheorghe Mărturisitorul, episcopul Antiohiei Pisidei.

Sfântul Ierarh Gheorghe Mărturisitorul, Episcopul Antiohiei Pisidiei - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Ierarh Gheorghe Mărturisitorul, Episcopul Antiohiei Pisidiei - foto preluat de pe doxologia.ro

Acest sfânt a trăit pe vremea luptătorilor împotriva icoanelor, din pruncie fiind dat lui Dumnezeu. Şi pentru covârşitoarea lui virtute a fost hirotonit episcop al Antiohiei din Pisidia. Când prin sfatul viclean al diavolului s-a pornit eresul luptătorilor împotriva icoanelor şi se trimiteau scrisori pretutindenea, ca toţi episcopii să meargă cu grăbire la Constantinopol, s-a dus şi acesta, care, neplecându-se a se face de un cuget cu ereticii şi a se lepăda de închinarea sfintelor icoane, a fost osândit la surghiun şi la rea pătimire, întru care şi murind, s-a mutat către Domnul.

cititi mai mult pe doxologia.ro

 

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Trifon arhiepiscopul Constantinopolului, căruia i se face soborul la sfânta biserică cea mare († 933).

Sf. Trifon al Constantinopolului (†933) - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Sf. Trifon al Constantinopolului († 933) - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Cel întru sfinți Trifon al Constantinopolului a fost patriarh al Constantinopolului în secolul al X-lea, între anii 928 și 931 (precedat de Ștefan al II-lea din Amasia, urmat de Teofilact Lecapenos). Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 19 aprilie.

Trifon a fost călugăr în Constantinopol încă din tinerețea lui. S-a distins prin blândețea sa, lipsa de răutate, supunerea deplină voii lui Dumnezeu și credința fermă și dragostea pentru Biserică. După moartea Patriarhului Ștefan al II-lea, din anul 928, călugărul Trifon a fost contactat de împăratul Roman I Lecapenos care i-a oferit să fie „locum tenens” al Patriarhului de Constantinopol cu condiția să demisioneze când Teofilact Lecapenos, fiul lui Roman I, urma să împlinească vârsta necesară pentru a fi hirotonit patriarh. Trifon a acceptat cu smerenie povara slujirii patriarhale și a păstorit Biserica timp de trei ani cu multă înțelepciune.

În 931, când împăratul a considerat că Teofilact a ajuns la vârsta potrivită, i-a cerut Patriarhului Trifon să cedeze scaunul patriarhal. Totuși, Trifon nu a considerat potrivit să cedeze tronul patriarhal unui tânăr atât de lipsit de experiență și a refuzat să o facă. Neputându-l intimida pe Patriarhul Trifon, deoarece viața lui era fără pată, împăratul s-a înfuriat și a vrut să-l aresteze și să-l execute, dar Trifon era foarte iubit de popor pentru virtuțile sale. Atunci, împăratul Roman I s-a întors către sfaturile viclene ale Episcopului Teofil de Cezareea.

Episcopul Teofil a mers la Patriarhul Trifon și a început să-l îndemne cu vicleșug să nu facă pe plac împăratului și să nu demisioneze din scaunul patriarhal. A început să-l sfătuiască pe patriarh să ia măsuri de precauție și să risipească împresia pe care o avea împăratul despre el cum că era analfabet. Și pentru aceasta Episcopul Teofil i-a sugerat cu viclenie să-și scrie numele și titlul în partea de jos a unei pagini goale și să o dea împăratului. Nedându-și seama de fraudă, sincerul patriarh, la un sinod al episcopilor a luat o foaie curată de hârtie și și-a trecut pe ea titlul și semnătura: „Trifon, prin Mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Constantinopolului și Patriarh Ecumenic al Noii Rome”.

Când hârtia a fost prezentată împăratului, el a dat dispoziție secretarilor imperiali să scrie deasupra semnăturii patriarhului: „Prin prezenta demisionez din funcția de Patriarh, deoarece mă consider nepotrivit pentru această poziție”. După ce acest document fals a fost citit în fața demnitarilor imperiali, slujitorii l-au scos pe Trifon din încăperile patriarhale. Când Trifon și-a dat sema că a fost înșelat, a fost prea târziu, Teofilact fiind deja proclamat Patriarh la 2 februarie 933.

Trifon a suportat cu răbdare nedreptatea care i s-a făcut. El s-a reîntors la propria mănăstire unde a trăit ca simplu călugăr încă un an, înainte să treacă la Domnul în 933. Trupul său a fost adus înapoi la Constantinopol și înmormântat împreună cu ceilalți patriarhi.

 

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Simeon, egumenul sfintei Mănăstiri Filoteu din Muntele Atosului, cel ce avea o singură haină şi umbla desculţ, care a fost şi ctitor, în acelaşi munte, al Flamuriei Sfintei Treimi, care cu pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 

O moștenire a transformării și a curajului

Parcurgerea reperelor din Calendar Ortodox 19 aprilie ne confirmă faptul că istoria mântuirii și a demnității umane se scrie prin alegeri radicale de verticalitate. Povestea Lavrei Vechi, unde o peșteră a fărădelegii a devenit, prin efortul Sfântului Hariton și al Cuviosului Ioan, un far al rugăciunii, rămâne o metaforă vie pentru capacitatea noastră de a ne transforma propriul întuneric în lumină. Această zi ne învață că sfințenia nu este o stare de izolare, ci un act de curaj continuu de a sluji Adevărul, indiferent de contextul istoric.

Prin Memoria Timpului, onorăm jertfa Sfântului Pafnutie și a tuturor mărturisitorilor care au păstrat intactă identitatea noastră spirituală în fața prigoanei. Lecția zilei de 19 aprilie este una de o forță copleșitoare: nici exilul în minele Palestinei, nici amenințarea focului nu pot înfrânge un spirit ancorat în veșnicie. Pe platforma Uniți Schimbăm, ne asumăm misiunea de a duce mai departe aceste valori, reamintindu-ne că fundamentul oricărei comunități rezistente stă în capacitatea membrilor săi de a rămâne drepți, asemenea sfinților de astăzi, în fața oricărei încercări.

 

Nota Editorială: Documentarea pentru reeditarea acestui material s-a realizat prin consultarea și preluarea de informații de pe platformele: www.calendar-ortodox.ro, basilica.ro, www.trinitas.tv, ro.orthodoxwiki.org și doxologia.ro. Articolul pentru Uniți Schimbăm (2026) a fost restructurat cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub îndrumarea echipei editoriale, pentru a evidenția pilonii de Identitate, Verticalitate și Memoria Timpului (Rădăcini).