Sub cupola secțiunii Vă vedem!, astăzi deconstruim unul dintre cele mai toxice sloganuri care au bântuit democrația românească: „nu ne vindem țara”. Lupta pentru privatizări PSD vs Ilie Bolojan nu este despre protejarea patrimoniului național, ci despre o bătălie crâncenă între controlul politic netransparent și nevoia de eficiență prin listări la bursă. În timp ce Guvernul Bolojan caută să introducă disciplina financiară și transparența în companiile de stat, mașinăria de partid a PSD reactivează populismul anilor ’90 pentru a-și păstra „pușculițele” ferite de ochii publicului.
Pe platforma Uniți Schimbăm, sub pilonul Pulsul Schimbării, monitorizăm acest asalt asupra reformelor economice necesare. Este o ipocrizie fără margini ca tocmai cei care au semnat cele mai controversate cedări de active din istoria post-decembristă să acuze astăzi listările minoritare care aduc capital și performanță. Prezentăm în continuare o radiografie factuală a „vânzărilor” de țară, pusă față în față cu viziunea de modernizare a României anului 2026, pentru a înțelege cine vrea cu adevărat o țară puternică și cine vrea doar o țară capturată.
PSD vrea să scape de Ilie Bolojan pentru că „ne vinde țara”, așa că inițiază o lege ca să „apere” ei companiile de stat.
Hai să vedem cine „ne-a vândut țara”:
1. Sidex Galați – privatizată în 2001 de prim-ministrul PSD Adrian Năstase;
2. Petrom – listată și apoi privatizată (2001-2004) de prim-ministrul PSD Adrian Năstase;
3. Distrigaz Sud – privatizată în 2004 de prim-ministrul PSD Adrian Năstase;
4. Distrigaz Nord – privatizată în 2004 de prim-ministrul PSD Adrian Năstase;
5. Nuclearelectrica – listată în 2013 de prim-ministrul PSD Victor Ponta;
6. Romgaz – listată în 2013 de prim-ministrul PSD Victor Ponta;
7. Electrica – listată în 2014 de prim-ministrul PSD Victor Ponta;
8. Hidroelectrica – listată în 2023 de prim-ministrul PSD Marcel Ciolacu.
Astăzi, PSD vine să manipuleze cu același slogan din anii ’90.
E trist că, indiferent căt a evoluat poporul român de atunci, liderii PSD preferă să rămână ancorați în trecut.
Cele mai importante listări din România au fost făcute chiar de cei care astăzi le contestă: Nuclearelectrica (2013), Romgaz (2013), Electrica (2014), Hidroelectrica (2023).
În toate aceste cazuri, statul a rămas acționar majoritar.
Companiile nu au fost „vândute”, ci au devenit mai valoroase, mai transparente și mai bine administrate.
Și totuși, astăzi ni se spune că listarea este periculoasă.
Adevărul este simplu: România a făcut deja privatizări reale — acolo unde statul a cedat controlul, dar nu despre asta vorbim astăzi.
Astăzi vorbim despre listări minoritare (5–10%) prin care:
aduci capital fără dobândă
crești valoarea companiei
introduci transparență și disciplină
creezi oportunități pentru fondurile de pensii ale românilor
Mai bine deții 75–80% dintr-o companie valoroasă, decât 100% dintr-una sortită falimentului.
De ce deranjează listarea?
Pentru că o companie listată nu mai poate fi controlată discreționar. Pentru că trebuie să raporteze public. Pentru că devine mult mai greu de folosit ca instrument politic.
Asta este, de fapt, miza. Nu „vânzarea țării”, ci pierderea controlului netransparent asupra unor resurse ale statului, folosite ca să alimenteze setea băieților deștepți trimiși de la partid.
Ipocrizia este evidentă: același instrument care ieri era „un succes pentru România” devine astăzi „un pericol”.
Economia nu funcționează pe bază de sloganuri. Ea funcționează pe bază de reguli, capital și încredere.
Iar România are nevoie astăzi de companii de stat care creează valoare pentru cetățeni, nu de companii capturate de interese politice.
Voi continua, alături de prim-ministrul Ilie Bolojan, mandatul de a face curățenie în companiile de stat și nu voi accepta în nicio clipă șantajul și populismul PSD.
„Până aici. Ajunge”.
#AprindemLumina
Lupta pentru privatizări PSD vs Ilie Bolojan nu este o simplă dispută economică, ci o confruntare între trecutul opac al „băieților deștepți” și viitorul unei Românii transparente. În secțiunea Vă vedem!, demascăm acest populism de ultimă oră al PSD care încearcă să blocheze listările la bursă – singura metodă prin care cetățeanul român devine cu adevărat acționar, iar statul încetează să mai fie o vacă de muls pentru interesele de partid. Listele „vânzărilor” făcute de Adrian Năstase sau Victor Ponta stau mărturie că frica actuală a social-democraților nu este pierderea patrimoniului, ci pierderea controlului discreționar asupra resurselor publice.
Sub pilonul Pulsul Schimbării, platforma Uniți Schimbăm își asumă rolul de a „aprinde lumina” acolo unde demagogia vrea să lase întunericul. Reforma propusă de tandemul prezidențial-guvernamental în 2026 reprezintă testul de maturitate al statului român: alegem să rămânem captivi în sloganurile anilor ’90 sau mergem spre o economie bazată pe reguli, capital și încredere? Mesajul „Până aici. Ajunge!” trebuie să fie asumat de întreaga societate civilă pentru a pune capat șantajului politic și pentru a proteja modernizarea României.
Nota Editorială:
Acest material este preluat de pe pagina de Facebook a Viceprim-ministrului Oana Gheorghiu. Textul a fost adaptat și structurat pentru platforma Uniți Schimbăm cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini.
Sursă Imagine:Pagina de Facebook a Viceprim-ministrului Oana Gheorghiu.
Secțiunea Vă vedem! de pe platforma Uniți Schimbăm găzduiește astăzi un document esențial pentru sănătatea democrației noastre: o scrisoare deschisă către Nicușor Dan, semnată de 25 de organizații și grupuri civice de referință. Într-un moment în care verticalitatea puterii pare să se clatine sub greutatea vechilor metehne politice, vocea cetățenilor se ridică pentru a cere socoteală. Nu este doar un manifest, ci un semnal de alarmă privind riscul de decuplare a instituției prezidențiale de electoratul care i-a oferit încrederea în speranța unei reforme profunde.
Sub pilonul Pulsul Schimbării, monitorizăm cu atenție modul în care contractul social dintre președinte și societate este respectat. Această scrisoare deschisă către Nicușor Dan taxează direct aroganța decizională, numirile controversate din justiție și continuarea unui sistem pe care actualul șef al statului a promis că îl va demantela. Pentru noi, identitatea civică se manifestă prin refuzul de a rămâne spectatori la restaurarea statului capturat. Vă invităm să parcurgeți textul integral al acestui demers colectiv, o dovadă că spiritul civic din România anului 2026 este mai treaz ca niciodată.
Scrisoare deschisă către Președintele Romaniei, Nicușor Dan
Domnule Președinte,
Organizațiile și grupurile civice semnatare vă adresează această scrisoare deschisă, profund îngrijorate de direcția în care ați ales să vă exercitați mandatul – un mandat câștigat pe baza unui angajament clar față de cetățeni, într-un context politic deja puternic radicalizat.
Într-o democrație funcțională, relația dintre votant și politician se întemeiază pe un veritabil contract social. Este o relație mutuală, în care cetățenii aleg să susțină un candidat în baza unor clauze explicite – promisiunile publice. Acestea nu sunt simple declarații de campanie, ci obligații morale și politice.
Solicitările noastre, la care ați făcut referire cu ironie, nu sunt revendicări arbitrare, ci vizează exclusiv propriile dumneavoastră angajamente. Ați fost ales pe un val de speranță: promisiunea unui stat funcțional, și fără ingerințe politice, a unei justiții independente și a unor reforme administrative și electorale autentice. Astăzi, la aproape un an de la preluarea mandatului, suntem obligați să constatăm nu doar că aceste obiective nu au fost atinse, ci că acțiunile dumneavoastră susțin în continuare status quo-ul.
Ați ales să răspundeți criticilor nu cu argumente, ci cu aroganță. Nu cu responsabilitate, ci printr-o mimare a cinismului specific celor pe care ați promis că îi veți combate. Mai grav, ați tratat cu superioritate oameni care au susținut activ schimbarea în bine, care și-au asumat costuri reale pentru a vă susține și care v-au acordat încredere în baza programului pe care dumneavoastră vi l-ați asumat.
Deciziile adoptate până în prezent indică, în mod îngrijorător, o continuitate a practicilor din mandatul fostului președinte Klaus Iohannis, un mandat care a contribuit la erodarea încrederii publice, la tolerarea corupției și la amplificarea tensiunilor sociale și politice.
Numirea Liei Savonea – percepută public drept unul dintre simbolurile justiției capturate – a reprezentat un semnal devastator pentru încrederea în independența sistemului judiciar. Nu este doar o decizie controversată, ci o declarație politică în sine, care contrazice frontal promisiunile asumate.
Mai mult, numirea șefilor de parchete a fost însoțită de o pledoarie amplă în favoarea unor magistrați a căror activitate în trecut nu este doar lipsită de rezultate și profesionalism, ci care au sabotat însuși actul de justiție.
În schimb, am observat o tăcere asurzitoare în contextul în care mai mulți magistrați au semnalat public, recent, disfuncționalități grave din sistemul judiciar, susținute de dovezi și informații din interior. Aceștia și-au asumat riscuri reale, expunându-se în fața unui sistem judiciar represiv față de vocile critice, în speranța unei implicări din partea dumneavoastră în sprijinul unei justiții funcționale, echitabile și reformate.
În paralel, asistăm la o intensificare a fenomenului de dezincriminare de facto a marilor corupți, prin eliberări succesive și anulări de pedepse. Lipsa unei reacții ferme din partea instituției prezidențiale nu poate fi interpretată decât ca o abdicare de la rolul constituțional de garant al statului de drept.
Eșecul serviciilor în gestionarea amenințărilor de tip război hibrid și rolul supradimensionat în societate ridică semne de întrebare serioase privind capacitatea de coordonare la nivelul cel mai înalt al statului. În loc de claritate și fermitate, am asistat la ezitare și reacții întârziate.
În plan extern, poziționarea României a devenit oscilantă și lipsită de coerență strategică, fiind prea des aliniată unor oportunități de moment, în detrimentul interesului național pe termen lung.
Numirile recente în fruntea parchetelor generale – persoane asupra cărora planează suspiciuni serioase de incompetență sau conexiuni cu rețele de interese – consolidează această direcție. Ele nu pot fi justificate nici prin criterii de profesionalism, nici prin cele de integritate.
Domnule Președinte Nicușor Dan,
Prin deciziile și atitudinea dumneavoastră recentă, ați demonstrat nu doar o abatere de la promisiuni, ci o decuplare profundă de la electoratul cre v-a susținut. Ați ales să minimalizați această ruptură, în loc să o corectați.
Votul primit nu a fost unul de încredere oarbă, ci un mandat condiționat de reforme reale și de respectarea angajamentelor asumate. Astăzi, acest mandat este grav compromis.
La fel ca predecesorul dumneavoastră, riscați să rămâneți în istorie nu ca un reformator, ci ca un continuator al unui sistem pe care ați promis că îl veți destructura.
Societatea civilă nu va rămane spectator. Vom acționa, vom documenta și vom sancționa public fiecare decizie care trădează acest mandate, Nu vom mai accepta să fim păcăliți și disprețuiți prin promisiuni făcute doar pentru a fi încălcate.
Ați avut șansa să schimbați sistemul; dacă ați ales să îl serviți, veți fi judecat ca parte a lui.
Această scrisoare deschisă către Nicușor Dan nu reprezintă doar un inventar al dezamăgirilor, ci un act de reziliență al societății civile. În cadrul pilonului Pulsul Schimbării, mesajul este fără echivoc: mandatul prezidențial nu este un cec în alb, ci o responsabilitate continuă față de cei care au crezut în promisiunea verticalității. Atunci când deciziile de la cel mai înalt nivel încep să oglindească vechile practici de capturare a justiției și a instituțiilor statului, tăcerea devine complicitate. Secțiunea Vă vedem! rămâne activă tocmai pentru a reaminti că puterea aparține cetățenilor, nu sistemelor care se autoreproduce prin compromisuri.
La Uniți Schimbăm, susținem acest demers colectiv al celor 25 de organizații semnatare, considerând că monitorizarea constantă este singura cale de a proteja identitatea democratică a României. Președintele are acum în față o alegere istorică: să revină la dialogul onest cu electoratul său și să reia calea reformelor autentice sau să rămână o simplă verigă în continuitatea unui sistem eșuat. Până atunci, noi vom continua să documentăm, să sancționăm și să acționăm, pentru că în 2026 am învățat că libertatea și dreptatea se apără în fiecare zi, nu doar la urne.
Nota Editorială:Acest material reprezintă textul integral al documentului asumat de cele 25 de organizații și grupuri civice semnatare. Republicarea sa pe platforma Uniți Schimbăm (2026), în secțiunea Vă vedem! (Pilonul I: Pulsul Schimbării), face parte din misiunea noastră de monitorizare a instituțiilor statului și de susținere a acțiunii civice directe. Structura editorială a fost realizată cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini
În peisajul politic actual, marcat de tensiuni și reconfigurări, tema centrală a dezbaterii publice rămâne mandatul lui Nicușor Dan președinte 2026, la 11 luni de la victoria sa considerată salvatoare. Sub pilonul La Ordinea Zilei, explorăm dacă entuziasmul acelui „final apoteotic” din mai-iunie 2025 s-a transformat într-o soluție sustenabilă pentru România sau dacă asistăm doar la o amânare a prăpastiei. Analiza semnată de Alexandru Cristian Surcel ne pune în față o radiografie dură a puterii, unde compromisurile economice și ezitările din justiție definesc noul echilibru fragil de la Cotroceni.
Pe platforma Uniți Schimbăm, privim acest bilanț prin prisma verticalității necesare într-o eră a provocărilor hibride. Într-un moment în care „matematica” parlamentară pare să dicteze concesii majore în fața PSD, este esențial să evaluăm dacă direcția aleasă de Nicușor Dan președinte 2026 protejează cu adevărat interesele cetățenilor sau dacă deschide poarta către o restaurație a sistemelor corupte pe care electoratul a crezut că le-a lăsat în urmă.
ACUM 11 LUNI APUCĂ-LIPSA A FOST EVITATĂ SAU DOAR S-A AMÂNAT?
Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto preluat de pe facebook.com
18 aprilie 2026
Acum exact 11 luni Nicușor Dan câștiga categoric alegerile prezidențiale reconvocate, după anularea tentativei din noiembrie-decembrie 2024, iar spre seară parcă asistam la finalul apoteotic din Star Wars Return of the Jedi: ieșea curcubeul, din vremuri străvechi considerat semn de bun augur, iar seara o mulțime entuziastă se bucura în fața sediului instituției conduse atunci de proaspătul președinte ales, Primăria Municipiului Bucureşti. Părea că în fine a trecut uraganul și acum totul va fi bine, după ce 2 milioane de compatrioți votaseră un amestec de șarlatan cu cercuri din servicii și ditamai Rusia în spate și pacient de la psihiatrie cu elemente delirante în discurs, la alegerile parlamentare aproape jumătate din voturi se duseseră la niște partide populiste pretins suveraniste și antisistem, dar în realitate pro-ruse și destul de securiste, apoi Curtea Constituțională a României revenise asupra validării inițiale și anulase alegerile prezidențiale, iar un redneck cam debil de caracter, ajuns omul nr. 2 în Statele Unite, JD Vance, apucase exact chestia asta ca să confeționeze o bâtă de baseball cu care să pocnească Uniunea Europeană în moalele capului. Și nu doar că și de data asta evitasem căderea pe ultimul centimetru al marginii prăpastiei, dar în tabăra pro-europeană aveam nu unul, ca suveratriștii ăia cu piticul lor în pantaloni roșii, ci doi mesia: președintele proaspăt ales și președintele interimar pe cale de a deveni prim-ministru, Ilie Bolojan.
Cum stăm acum, după 11 luni? Cam așa:
Situația economică rămâne grea. Cu toate creșterile de impozit și tăierile, deficitul bugetar creat de Partidul Social Democrat (PSD) și de Partidul Naţional Liberal (PNL) în timpul guvernărilor Cîțu, Ciucă și Ciolacu, mai ales Ciolacu, prin risipa către clientelă și prin risipa electorală rămâne foarte mare, chiar dacă a mai scăzut un pic. Inflația papă tot mai mult puterea de cumpărare a populației. Creșterea economică, care era oricum nesănătoasă, bazată prea mult pe consum, s-a redus la foarte un pic peste zero. Iar peste toate acestea mai vin și consecințele tâmpeniilor putiniste și #maga de la scară globală, cum ar fi războiul din Iran, care a dar peste cap piața petrolului și a produselor derivate. Iar în ce privește ratingul de țară, am ajuns să ne bucurăm că suntem BBB cu perspectivă negativă, adică elevii ăia mediocri cu câteva corijențe, dar care ar putea totuși primi o medie generală de trecere.
„Suveraniștii” sunt tot în zona lui 40% plus minus 5%, cu mici fluctuații de la lună la lună. În mod normal, ei ar fi trebuit să înceapă să piardă voturi pentru că pe zi ce trece devine tot mai clar că nu au mare lucru în cap și că patriotismul lor nu valorează nici cât o ceapă degerată când se activează pupincurismul față de Vladimir Putin și de Donald J. Trump. Nu pierd voturi pentru că sunt singuri în opoziție, iar coaliția pro-europeană de guvernământ oferă zilele astea un spectacol de și mai mult ridicol decât ei.
„Ciuma Roșie”, zisă și Partidul Social Democrat (PSD), pro-europeană în cuget, dar securist-suveranistă în simțiri, a transformat guvernarea în haos și ieșirea de la guvernare într-un fel de farsă în stil „Petrică și lupul”. Insensibil la faptul că nimeni din popor nu pare să fie tulburat de perspectiva ieșirii PSD de la guvernare, pentru că-l arde mai tare presiunea baronimii de partid, deranjată de subțierea curgerii banilor de la stat către sine, precum și de procentul său de aprobare mai mic decât al partidului, Sorin Grindeanu este decis ca peste 2 zile să declanșeze un „referendum” intern la care 5000 de membri PSD (cam puțini, pentru un așa-zis referendum la un partid care s-a tot lăudat de-a lungul timpului că are sute de mii de membri și e cel mai mare din România) să zică dacă mai vor guvern cu Bolojan.
Parcă niciodată, cu excepția poate a epocii mineriadelor, nu a fost PSD-ul atât de toxic. Nici măcar în guvernările Adrian Năstase, USL 1.0, Dragnea, USL 2.0 turpitudinea din Kiseleff nu a atins cotele de acum. Problema e că au simțit puncte slabe la partenerii de coaliție, iar ei au instincte de rechin: vor sfâșia animalul care sângerează. Dacă în emoția din mai-iunie 2025 ar fi primit niște scatoalce peste boturile alea rapace, probabil că acum ar fi așteptat cuminți să mai treacă un an, ca să opereze rotativa. Dar mai întâi Bolojan a renunțat să treacă imediat și mai categoric la reorganizarea administrației și la reducerea cheltuielilor și a aruncat povara pe umerii întregii populații crescând TVA-ul, accizele și impozitele pe proprietate și reducând cheltuielile sociale. Adevărul e că, așa cum există campanii împotriva hainelor de blană, dar nu și a celor de piele, pentru că e mult mai ușor să hărțuiești niște femei bogate decât niște bande de motocicliști, e mult mai simplu să tai de la elevi, studenți, doctori în feluritele științe, femei gravide și oameni cu dizabilități, decât de la primari, președinți de consilii județene, directori de companii de stat și tot felul de alți corupți și membri de grupuri infracționale organizate.
Iar apoi, când Bolojan și-a dus aminte că al său cap pleșuv nu este singura parte rotundă a ființei sale și a început să nu mai tot cedeze în fața PSD, matematicianul „nu va fi ușor, va fi Nicușor” a demonstrat că oricât ar recalcula, nu-i iese o guvernare care să nu fie minoritară și grav șantajabilă din Parlament fără PSD. Așa că au început să apară diferite concesii care progresiv au enervat tot mai mult tabăra compusă din oameni care votează Uniunea Salvați România (USR) și partidele fondate de foști USR-iști, respectiv PNL și disidențele PNL-ist/PDL-iste, plus o parte mare, activă și de calitate a societății civile. Adică bulele reformiste (nu neapărat progresiste, că sunt și conservatori pe acolo). Acum, fiecare în bula lui are impresia că opinia lui se bucură de o susținere covârșitoare, dar în realitate toți acești reformiști înseamnă undeva la 30% din total.
Matematica explică așadar non-combatul lui președintelui Nicușor Dan în chestiunea nevralgică a justiției, în ciuda promisiunilor repetate că justiția și anticorupția vor fi o prioritate a mandatului său. Și dacă ne gândim bine e ceva adevăr în matematica respectivă, dincolo de frustrarea firească și viscerală pe care o simțim toți cei din bula aceasta reformistă când vedem pasivitatea președintelui față de acapararea justiției de către gașca celor sunați de Lia (Savonea) și marea restaurație penală în care toți corupții condamnați în trecutul apropiat sunt acum spălați, apretați și aruncați din nou pe piață cu prejudiciile recuperate, cât au fost recuperate, întoarse. Sau faptul că președintele nu pare să dea prea multă crezare magistraților care critică starea de lucruri din justiție și că inițiativa lui privind marea consultare în cadrul profesiei nu pare să prindă contur.
Tot matematica explică de ce președintele nu a folosit avizele negative ale secției de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) pentru a respinge măcar o parte din propunerile pentru conducerile parchetelor ale ministrului PSD plagiator Radu Marinescu, avocatul de casă al Liei Olguța Vasilescu. Acum însă rămâne de văzut dacă se va confirma zvonul că numirile procurorilor au fost negociate la schimb cu numirile deja mult prea întârziate ale directorilor civili din servicii, sau anul acesta ne vom trezi și acolo cu alde Claudiu Manda și Mihai Tudose, Doamne ferește!
Adevărul pur și simplu e că ratingul de țară, banii europeni și reducerea deficitului se vor duce în cap și o dată cu ele și nivelul de trai, dacă în locul unui guvern cu o majoritate fie și de strânsură va veni un guvern minoritar PNL+USR+UDMR sau un guvern minoritar PSD, susținut din Parlament de AUR și de restul „suveraniștilor”, forțat să negocieze fiecare vot și să facă concesii exact cu privire la reformele sau măsurile unde nu ar fi deloc bine să se întâmple asta.
Totuși, unde face președintele un exces de zel este la procuroarea Cristina Chiriac, care e cam incontestabil că l-a protejat pe episcopul violator de huși, ascunzând cât timp a putut face asta dovezile pentru care, în cele din urmă, Cornel Onilă, în prezent caterisit, a fost condamnat la 8 ani de închisoare. Puține lucruri sunt mai sordide decât protecția oferită violatorilor, iar când acel violator este profesorul care își abuzează proprii elevi, mizeria se îngroașă în progresie geometrică. Ori să aperi cu atâta aplomb o astfel de persoană, care a protejat violatori, chiar dacă în anii 2022-2024 (nu și în 2025) Serviciul Teritorial DNA Iași a avut rezultate mai bune decât majoritartea celorlalte structuri ale Direcției Naționale Anticorupție, e genul de greșeală care te va urmări tot restul vieții și deloc degeaba.
Problema aceasta a justiției a inflamat puternic societatea civilă și inabilitățile de comunicare pentru care actualul președinte este bine cunoscut au contribuit și ele. Din păcate, relaționarea cu oamenii nu este matematică, nu e știință exactă, așa că afirmații de genul „am de 100 de ori mai multe informații” spuse pe un ton mustrător nu au ajutat deloc. Președintele Dan e chiar acuzat de aroganță, ceea ce în realitate nu prea e cazul.
Dar și societatea civilă ar trebui să-și facă un pic mai bine lecțiile. Știți de ce nu am dat share la scrisoarea deschisă difuzată ieri, deși rezonam cu ea în cea mai mare parte? Pentru că nu e chiar deloc corect să o începi prin a-l blama pe președinte pentru numirea ca președinte la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a Liei Savonea, când numirea acesta a fost făcută prin hotărâre a secției de judecători a CSM (care, apropo, a fost mereu o problemă, pentru că mereu a cam ținut cu lupul). De la modificarea din 2022 a legilor justiției, președintele e la fel de spectator ca și noi față de numirile de la ÎCCJ. A, că a fost pasiv, că nu și-a folosit prerogativa de a participa și de a prezida ședințele CSM, ca să ceară respectarea calendarului legal și să oprească numirea intempestivă și prematură a Liei, putem discuta, dar nu asta a spus scrisoarea deschisă.
Întorcându-ne un pic la problema ultimatumului pe care PSD îl pregătește peste două zile, este clar că asta se întâmplă pe fondul faptului că așteptarea mulțimii care sărbătorea acum 11 luni ca Nicușor Dan și Ilie Bolojan să formeze un tandem nu s-a împlinit. Și nu cred că vreunul dintre ei este exclusiv vinovat pentru asta. Însă e cert că a apărut o răceală începând cu acel moment în care, de dragul stabilității cu PSD, Bolojan, în loc să pornească reorganizarea administrației și a unităților administrativ-teritoriale și reducerea de cheltuieli ale statului, a optat să crească TVA-ul, despre care președintele promisese ferm că nu va fi crescut. Mi se pare însă că în mai multe declarații ale sale, inclusiv în interviul pe care, foarte profesionist, i l-a luat Sebastian Zachmann, a lăsat la rândul său să se înțeleagă că între o instabilitate cu Bolojan și stabilitatea cu PSD, o va alege pe ultima.
Ceea ce nu înseamnă că eu personal aș vrea ca Bolojan să cedeze ultimatumului PSD. Dimpotrivă. Pentru că deși președintele a evaluat corect riscurile enorme ale instabilității pentru ratingul de țară, accesarea fondurilor europene, economie în general și evoluția nivelului de trai, eu cred că există un enorm risc și în cedarea la șantaj. PSD va folosi apoi amenințarea cu ieșirea la guvernare ca să blocheze și să reverseze orice reforme și să deschidă iar toate robinetele cu care se umplu cutiile de pantofi (că doar nu o să pună pantofi în ele!). Președintele ar putea să joace o carte mare, care să pună PSD cu botul pe labe, în stilul jocului de chicken cu anticipatele al lui Traian Băsescu din 2009, având de partea lui și decizia CCR care l-a servit și pe Băsescu. Sigur, asta ar însemna să iasă pentru puțin din rolul de președinte mediator și să intre în cel dubios de președinte jucător, dar când interesul național o cere (ăla adevărat, nu vorba goală a generalului de mucava Oprea), jurământul depus la investire obligă.
În interviul de la Radio Europa FM, s-a mai referit președintele la politica externă. Și am înțeles că e foarte important parteneriatul cu SUA. De la guvern, Dragoș Pîslaru a zis la fel. Ei bine, de acord că trebuie să menținem acest parteneriat cât de mult putem, dar ceea ce spun oficialii noștri sună a anul 2015, nu 2026. Acum când deliranții care au pierdut (deocamdată) la noi au ocupat Casa Albă și au majoritatea în Congres și aruncă în aer toate valorile și alianțele tradiționale ale Statelor Unite, nu sunt deloc convins că participarea la nivel de președinte la Consiliul Păcii sau acordul de folosire a bazelor din România pentru avioanele de realimantare implicate în războiul din Iran ajută cu adevărat și face din gașca #maga aliați de încredere. Aș vrea să văd mai mult interes și mai multă implicare în construcția europeană. Mai ales că în Europa ne găsim, nu în Emisfera Vestică. Vremea împărtășirii din unicul și marele licurici al metaforei băsesciene a trecut. Acum trebuie să ne facem indispensabili licuricilor mai mulți și mai mici de pe continentul nostru.
În final, ca să mă reapropii de evenimentele de acum 11 luni, s-a mai referit în interviu președintele Dan la raportul demult promis referitor la alegerile anulate, anticipând ceva din conținutul lui: (1) că Rusia a derulat o operațiune inovativă față de ce s-a făcut la Brexit în 2016 sau în Republica Moldova în 2023-2024, care ar fi lovit la fel de rău pe oricine; (2) că războiul hibrid al Rusiei împotriva României a început cu 10 ani mai devreme; (3) că raportul procurorului general Alex Florența conține deja mare parte din raportul în lucru și (4) că nu se prefigurează demisii la nivelul generalilor din servicii. Așadar, (1) sună interesant, vreau să aflu mai mult; (2) trebuie cât mai multe detalii să aflăm și noi câte lucruri întâmplate în România de prin 2011-2012 încoace au avut cu adevărat legătură cu rușii și în câte asta a fost cel mult propagandă adversă calomnioasă; (3) nu, să avem pardon, dar nu, e nevoie clar de mai mult, și (4) hm… nu sună bine, cine a dovedit incompentență sau reacredință nu are ce căuta într-un domeniu atât de sensibil. Sincer, mă tem de un raport prea tehnicist și prea concentrat pe online și pe intervalul strict 2024-2025, care nu va convinge acolo unde e cel mai important să trezească niște îndoieli măcar. Și să mai reducă din alea 35-45%…
Nicușor Dan președinte 2026: Analiza unei „stabilități” sub presiunea șantajului politic – foto preluat de pe facebook.com
Analiza semnată de Alexandru Cristian Surcel ne obligă la o reflecție lucidă asupra parcursului început acum 11 luni. Deși victoria care l-a consacrat pe Nicușor Dan președinte 2026 a fost primită ca un miracol civic, realitatea guvernării sub presiunea „rechinilor” politici și a instabilității globale ne arată că drumul către reformă este pavat cu compromisuri riscante. Încadrarea acestui text în Pilonul II: La Ordinea Zilei subliniază necesitatea unui context macro-politic clar: nu putem avea o schimbare reală fără o monitorizare strictă a modului în care puterea gestionează justiția și economia.
Pe platforma Uniți Schimbăm, considerăm că acest bilanț nu trebuie să ducă la resemnare, ci la o mobilizare a Pilonului I: Pulsul Schimbării. Dacă mandatul lui Nicușor Dan președinte 2026 riscă să fie blocat de șantajul PSD sau de ineficiența aparatului administrativ, este datoria societății civile să exercite acea presiune care să transforme „stabilitatea” de fațadă într-o verticalitate asumată. Moștenirea votului din 2025 depinde acum de capacitatea noastră de a nu redeveni spectatori la restaurația vechilor sisteme, ci de a rămâne gardienii activi ai democrației pe care am luptat să o salvăm.
Nota Editorială: Această analiză semnată de Alexandru Cristian Surcel a fost preluată integral de pe pagina de Facebook a autorului. Republicarea sa pe platforma Uniți Schimbăm (2026) are scopul de a oferi contextul necesar pentru Pilonul II (La Ordinea Zilei), analizând macro-dinamica politică a mandatului de Nicușor Dan președinte 2026. Structura editorială a fost realizată cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini.
În țesătura spirituală a Memoriei Timpului, ziua de astăzi ne aduce în atenție file de o rară profunzime din Calendar Ortodox 19 aprilie. Ne oprim asupra chipului smerit al Cuviosului Ioan de la Lavra Veche, un urmaș al Sfântului Hariton, care a transformat o fostă peșteră de tâlhari într-un locaș al rugăciunii neîncetate. Este o zi care ne vorbește despre puterea transformatoare a credinței: acolo unde odinioară domnea întunericul și fărădelegea, prin asceză și verticalitate, s-a înălțat un altar de jertfă duhovnicească.
Pe platforma Uniți Schimbăm, celebrăm această dată ca pe un simbol al identității noastre creștine, marcată nu doar de liniștea peșterilor sfințite, ci și de curajul suprem al martiriului. Pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Pafnutie ne reamintește că demnitatea spiritului nu poate fi înfrântă nici de exil, nici de foc, nici de fiarele sălbatice. Vă invităm să parcurgeți reperele din Calendar Ortodox 19 aprilie ca pe un exercițiu de fortificare interioară, onorând memoria celor care au ales să fie „lumina lumii” în perioade de aspră prigoană.
În spiritul rigurozității și al respectului pentru textul sacru și hagiografic, restul acestui articol, care cuprinde viața și faptele sfinților din Calendar Ortodox 19 aprilie, este redat exact în forma originală în care a fost preluat din sursele citate. Această abordare ne permite să păstrăm intactă bogăția limbajului duhovnicesc și acuratețea detaliilor istorice, oferind cititorilor platformei Uniți Schimbăm o experiență autentică de cunoaștere și rugăciune.
Acest preacuvios, de mic pornindu-se de dorire dumnezeiască, s-a alipit de Dumnezeu, şi părăsind desfătarea ţi mândria lumii, şi înstrăinându-se de patria sa şi de rudeniile sale, şi ridicând crucea, a mers în ţară străină şi necunoscută, pentru Domnul; şi sosind la cinstitele locuri, a mers la Mănăstirea fericitului Hariton. Şi săvârşind tot felul de fapte bune, s-a mutat din cele deşarte către veşnicele şi fericitele locaşuri.
Unele surse spun că ar fi fost un episcop egiptean exilat la minele din Palestina în timpul persecuției lui Dioclețian (284-305), împreună cu mulți alți egipteni. Alții spun că ar fi fost mucenicit prin foc, fiare sălbatice și în final i s-ar fi tăiat capul.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Socrat şi Dionisie, care, fiind împunşi cu suliţe, s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirca preacuviosului părintelui nostru Gheorghe Mărturisitorul, episcopul Antiohiei Pisidei.
Sfântul Ierarh Gheorghe Mărturisitorul, Episcopul Antiohiei Pisidiei- foto preluat de pe doxologia.ro
Acest sfânt a trăit pe vremea luptătorilor împotriva icoanelor, din pruncie fiind dat lui Dumnezeu. Şi pentru covârşitoarea lui virtute a fost hirotonit episcop al Antiohiei din Pisidia. Când prin sfatul viclean al diavolului s-a pornit eresul luptătorilor împotriva icoanelor şi se trimiteau scrisori pretutindenea, ca toţi episcopii să meargă cu grăbire la Constantinopol, s-a dus şi acesta, care, neplecându-se a se face de un cuget cu ereticii şi a se lepăda de închinarea sfintelor icoane, a fost osândit la surghiun şi la rea pătimire, întru care şi murind, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Trifon arhiepiscopul Constantinopolului, căruia i se face soborul la sfânta biserică cea mare († 933).
Sf. Trifon al Constantinopolului († 933)- foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Cel întru sfinți Trifon al Constantinopolului a fost patriarh al Constantinopolului în secolul al X-lea, între anii 928 și 931 (precedat de Ștefan al II-lea din Amasia, urmat de Teofilact Lecapenos). Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 19 aprilie.
Trifon a fost călugăr în Constantinopol încă din tinerețea lui. S-a distins prin blândețea sa, lipsa de răutate, supunerea deplină voii lui Dumnezeu și credința fermă și dragostea pentru Biserică. După moartea Patriarhului Ștefan al II-lea, din anul 928, călugărul Trifon a fost contactat de împăratul Roman I Lecapenos care i-a oferit să fie „locum tenens” al Patriarhului de Constantinopol cu condiția să demisioneze când Teofilact Lecapenos, fiul lui Roman I, urma să împlinească vârsta necesară pentru a fi hirotonit patriarh. Trifon a acceptat cu smerenie povara slujirii patriarhale și a păstorit Biserica timp de trei ani cu multă înțelepciune.
În 931, când împăratul a considerat că Teofilact a ajuns la vârsta potrivită, i-a cerut Patriarhului Trifon să cedeze scaunul patriarhal. Totuși, Trifon nu a considerat potrivit să cedeze tronul patriarhal unui tânăr atât de lipsit de experiență și a refuzat să o facă. Neputându-l intimida pe Patriarhul Trifon, deoarece viața lui era fără pată, împăratul s-a înfuriat și a vrut să-l aresteze și să-l execute, dar Trifon era foarte iubit de popor pentru virtuțile sale. Atunci, împăratul Roman I s-a întors către sfaturile viclene ale Episcopului Teofil de Cezareea.
Episcopul Teofil a mers la Patriarhul Trifon și a început să-l îndemne cu vicleșug să nu facă pe plac împăratului și să nu demisioneze din scaunul patriarhal. A început să-l sfătuiască pe patriarh să ia măsuri de precauție și să risipească împresia pe care o avea împăratul despre el cum că era analfabet. Și pentru aceasta Episcopul Teofil i-a sugerat cu viclenie să-și scrie numele și titlul în partea de jos a unei pagini goale și să o dea împăratului. Nedându-și seama de fraudă, sincerul patriarh, la un sinod al episcopilor a luat o foaie curată de hârtie și și-a trecut pe ea titlul și semnătura: „Trifon, prin Mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Constantinopolului și Patriarh Ecumenic al Noii Rome”.
Când hârtia a fost prezentată împăratului, el a dat dispoziție secretarilor imperiali să scrie deasupra semnăturii patriarhului: „Prin prezenta demisionez din funcția de Patriarh, deoarece mă consider nepotrivit pentru această poziție”. După ce acest document fals a fost citit în fața demnitarilor imperiali, slujitorii l-au scos pe Trifon din încăperile patriarhale. Când Trifon și-a dat sema că a fost înșelat, a fost prea târziu, Teofilact fiind deja proclamat Patriarh la 2 februarie 933.
Trifon a suportat cu răbdare nedreptatea care i s-a făcut. El s-a reîntors la propria mănăstire unde a trăit ca simplu călugăr încă un an, înainte să treacă la Domnul în 933. Trupul său a fost adus înapoi la Constantinopol și înmormântat împreună cu ceilalți patriarhi.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului Simeon, egumenul sfintei Mănăstiri Filoteu din Muntele Atosului, cel ce avea o singură haină şi umbla desculţ, care a fost şi ctitor, în acelaşi munte, al Flamuriei Sfintei Treimi, care cu pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
O moștenire a transformării și a curajului
Parcurgerea reperelor din Calendar Ortodox 19 aprilie ne confirmă faptul că istoria mântuirii și a demnității umane se scrie prin alegeri radicale de verticalitate. Povestea Lavrei Vechi, unde o peșteră a fărădelegii a devenit, prin efortul Sfântului Hariton și al Cuviosului Ioan, un far al rugăciunii, rămâne o metaforă vie pentru capacitatea noastră de a ne transforma propriul întuneric în lumină. Această zi ne învață că sfințenia nu este o stare de izolare, ci un act de curaj continuu de a sluji Adevărul, indiferent de contextul istoric.
Prin Memoria Timpului, onorăm jertfa Sfântului Pafnutie și a tuturor mărturisitorilor care au păstrat intactă identitatea noastră spirituală în fața prigoanei. Lecția zilei de 19 aprilie este una de o forță copleșitoare: nici exilul în minele Palestinei, nici amenințarea focului nu pot înfrânge un spirit ancorat în veșnicie. Pe platforma Uniți Schimbăm, ne asumăm misiunea de a duce mai departe aceste valori, reamintindu-ne că fundamentul oricărei comunități rezistente stă în capacitatea membrilor săi de a rămâne drepți, asemenea sfinților de astăzi, în fața oricărei încercări.
Nota Editorială:Documentarea pentru reeditarea acestui material s-a realizat prin consultarea și preluarea de informații de pe platformele: www.calendar-ortodox.ro, basilica.ro, www.trinitas.tv, ro.orthodoxwiki.org și doxologia.ro. Articolul pentru Uniți Schimbăm (2026) a fost restructurat cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub îndrumarea echipei editoriale, pentru a evidenția pilonii de Identitate, Verticalitate și Memoria Timpului (Rădăcini).
În calendarul universal al Memoriei Timpului, ziua de 18 aprilie reprezintă o invitație la reflecție asupra moștenirii care ne definește. Ziua Internațională a Monumentelor și a Siturilor nu este doar o celebrare a pietrei și a arhitecturii, ci un omagiu adus spiritului uman care a dăltuit, în forme palpabile, valorile sale fundamentale. Sub pilonul Identitate, explorăm astăzi legătura indisolubilă dintre comunități și reperele lor istorice, conștienți fiind că un popor fără monumente este un popor fără rădăcini.
Pe platforma Uniți Schimbăm, privim această zi prin prisma verticalității. Monumentele și siturile arheologice sunt martori tăcuți ai demnității umane, rezistând în fața timpului și a vitregiilor istoriei pentru a ne transmite mesaje de continuitate. În 2026, această sărbătoare capătă o semnificație aparte, reamintindu-ne că protejarea patrimoniului este, în esență, un act de responsabilitate față de viitor.
Geneza și misiunea ICOMOS Istoria acestei zile a început în aprilie 1982, când Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor (ICOMOS) a propus, în cadrul unui simpozion în Tunisia, stabilirea unei date dedicate diversității patrimoniului mondial. Ideea a fost rapid îmbrățișată și aprobată oficial de UNESCO în 1983, devenind un eveniment global de referință. Scopul principal rămâne neschimbat: creșterea gradului de conștientizare cu privire la vulnerabilitatea monumentelor și promovarea eforturilor necesare pentru conservarea lor.
Tema anului 2026: Protejarea Patrimoniului Viu în vremuri de criză În 2026, comunitatea internațională își îndreaptă atenția către o temă de o actualitate stringentă: „Răspuns de urgență pentru Patrimoniul viu în contexte de conflicte și dezastre”. Această orientare subliniază faptul că monumentele nu sunt simple structuri izolate, ci entități „vii”, care interacționează cu tradițiile, ritualurile și memoria comunităților. Într-o lume marcată de conflicte armate și fenomene climatice extreme, protejarea acestor vestigii devine o prioritate strategică. Patrimoniul viu include nu doar clădiri, ci și acele cunoștințe și meșteșuguri care fac posibilă restaurarea și transmiterea lor mai departe.
Carta de la Veneția: 60 de ani de standarde în conservare Un alt punct central al celebrărilor din 2026 este reflecția asupra moștenirii Cartei de la Veneția. Adoptată în 1964, aceasta rămâne documentul programatic fundamental pentru toți specialiștii în restaurare. Carta a stabilit că monumentul trebuie protejat nu doar ca operă de artă, ci ca dovadă istorică. În contextul actual, specialiștii analizează modul în care aceste principii clasice pot fi adaptate noilor provocări tehnologice și de mediu, asigurând că „verticalitatea” acestor structuri rămâne intactă pentru secolele ce vor veni.
Patrimoniul ca responsabilitate împărtășită Ziua de 18 aprilie încurajează participarea locală, de la vizite ghidate în situri arheologice până la conferințe care pun în lumină patrimoniul industrial sau vernacular. În România, această zi este marcată prin evenimente care scot la iveală bogăția culturală a satelor și orașelor noastre, subliniind că fiecare clădire de patrimoniu este un depozitar de identitate națională și europeană.
Retrospectiva asupra evenimentelor zilei de 18 aprilie în istorie ne arată că patrimoniul este puntea de legătură între generații. Monumentele și siturile nu sunt doar relicve ale trecutului, ci piloni de susținere pentru o societate care își caută echilibrul în prezent. Prin pilonul Memoria Timpului, înțelegem că salvarea unui sit istoric nu este doar un demers tehnic, ci un gest de onoare față de înaintași și o promisiune făcută celor ce vor veni.
Pe platforma Uniți Schimbăm, celebrăm această zi ca pe un triumf al verticalității. Într-o epocă a schimbărilor rapide, monumentele rămân puncte de stabilitate, oferindu-ne sentimentul de apartenență și continuitate. Vă invităm să priviți astăzi spre clădirile și locurile încărcate de istorie din jurul vostru nu doar cu admirație, ci cu responsabilitate, reamintindu-ne că suntem custozi temporari ai unei moșteniri eterne, menite să definească identitatea umanității în întregul ei.
Nota Editorială:
Documentarea pentru acest material s-a realizat prin consultarea surselor agerpres.ro și icomos.org. Articolul pentru Uniți Schimbăm (2026) a fost structurat cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub îndrumarea echipei editoriale, pentru a integra viziunea noastră asupra patrimoniului ca pilon de Identitate, Verticalitate și Memoria Timpului.
În Memoria Timpului, data de 18 aprilie 1951 nu reprezintă doar semnarea unui acord comercial, ci momentul de maximă verticalitate în care Europa a decis să își rescrie destinul. După secole de conflicte sângeroase, lideri vizionari precum Robert Schuman și Jean Monnet au înțeles că pacea durabilă nu se poate construi pe simple promisiuni, ci pe o solidaritate de fapt, concretă și strategică. Astfel s-a născut Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO).
Pe platforma Uniți Schimbăm, analizăm acest act fondator nu doar ca pe un capitol de istorie economică, ci ca pe fundamentul propriei noastre identități. Alegerea de a pune sub o autoritate comună resursele necesare războiului a fost un exercițiu de curaj și demnitate care a transformat vechii inamici în parteneri. Acest articol explorează parcursul CECO ca pe o dovadă că, prin viziune și cooperare, putem depăși cele mai întunecate momente ale istoriei pentru a construi un viitor comun bazat pe valori europene autentice.
Geneza unei viziuni: Planul Schuman și reconcilierea istorică
Rădăcinile Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului nu se află în simple calcule economice, ci într-o nevoie profundă de supraviețuire civilizațională. După dezastrul celui de-al Doilea Război Mondial, Europa se afla în căutarea unei formule care să facă războiul nu doar de neconceput, ci și imposibil din punct de vedere material. La 9 mai 1950, Robert Schuman, inspirat de viziunea lui Jean Monnet, propunea un plan revoluționar: plasarea producției de cărbune și oțel a Franței și Germaniei sub o Înaltă Autoritate comună, într-o organizație deschisă participării și altor țări europene.
Această declarație a fost actul de verticalitate care a spart ciclul revanșard, propunând o solidaritate bazată pe interese concrete. Cărbunele și oțelul erau atunci „pâinea industriei” și baza logisticii militare; a le gestiona împreună însemna a pune sub control chiar motoarele conflictului.
Semnarea Tratatului de la Paris în anul 1951 – foto preluat de pe publimix.ro
Tratatul de la Paris și Cele Șase State Fondatoare
Răspunzând invitației franceze, șase state au ales să își unească destinele, definind astfel prima schiță a identității europene moderne: Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg. La 18 aprilie 1951, acestea au semnat Tratatul de la Paris, un document vizionar care depășea conceptele tradiționale de suveranitate absolută.
Tratatul a instituit o piață comună a cărbunelui și oțelului, eliminând taxele vamale și restricțiile cantitative, dar, mai important, a creat primele instituții supranaționale. Acestea au fost concepute să asigure o administrare imparțială, orientată către binele comun, prevenind formarea cartelurilor și asigurând aprovizionarea echitabilă a tuturor membrilor.
Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO). Paris, 18 aprilie 1951 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Arhitectura Instituțională: Precursoarea Uniunii de Astăzi
CECO nu a fost doar un acord comercial, ci un experiment democratic și administrativ fără precedent. Structura sa a anticipat actuala arhitectură a Uniunii Europene:
Consiliul Special de Miniștri: Reprezentantul intereselor statelor membre.
Adunarea Comună: Alcătuită din delegați ai parlamentelor naționale (precursoarea Parlamentului European).
Curtea de Justiție: Garanta respectarea legii și interpretarea uniformă a tratatului.
Această organizare a demonstrat că statele pot colabora strâns fără a-și pierde demnitatea, ci dimpotrivă, fortificându-și verticalitatea prin apartenența la un sistem bazat pe reguli și respect reciproc.
Pe parcursul celor 50 de ani de existență (tratatul a expirat, conform clauzei de durată, în 2002), CECO a reușit performanța incredibilă de a stabiliza industria grea a Europei și de a crea un spațiu de pace într-o regiune care fusese, timp de secole, câmpul de luptă al continentului. Succesul său a deschis calea pentru Tratatele de la Roma din 1957, care au extins integrarea economică, ducând în final la formarea Uniunii Europene.
În Memoria Timpului, CECO rămâne dovada vie că marile schimbări nu vin din declarații goale, ci din curajul de a construi instituții comune și de a împărți responsabilitatea viitorului. Este o lecție despre cum identitatea națională se poate îmbogăți prin identitatea europeană, sub cupola valorilor democratice.
Moștenirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului rămâne un punct de referință pentru oricine crede în forța transformatoare a dialogului. CECO a demonstrat că interesele naționale pot fi armonizate într-un cadru supranațional fără a sacrifica demnitatea, ci dimpotrivă, fortificând-o prin apartenența la o familie mai mare.
Astăzi, sub pilonul Verticalitate, privim înapoi la pionierii de la 1951 cu recunoștință. Ei nu au creat doar o uniune a resurselor, ci au definit identitatea unei Europe care alege, în mod conștient, pacea în locul confruntării. Lecția CECO este clară: marile schimbări încep cu pași mici, dar curajoși, ancorați într-o dorință sinceră de a uni destinele umane sub semnul libertății și al solidarității.
Nota Editorială:
Documentarea pentru acest material s-a realizat prin consultarea datelor istorice de pe platforma ro.wikipedia.org. Articolul pentru Uniți Schimbăm (2026) reprezintă o analiză aprofundată a Tratatului de la Paris, fiind redactat cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub îndrumarea echipei editoriale. Textul a fost structurat pentru a evidenția pilonii de Identitate, Verticalitate și Memoria Timpului, transformând informația brută într-o lecție despre demnitatea și viziunea fondatoare a Europei Unite.
În calendar ortodox 18 aprilie, suntem invitați la o meditație profundă asupra fidelității și uceniciei, repere fundamentale ale pilonului nostru de Verticalitate. În centrul acestei zile se află figura luminoasă a Sfântului Cuvios Ioan, cel care, prin ascultare și nevoință alături de Sfântul Grigorie Decapolitul, a demonstrat că adevărata libertate se naște din rigoarea spirituală. Alături de el, îi cinstim pe Sfântul Ierarh Cosma, Episcopul Calcedonului, mărturisitor neînfricat al cultului sfintelor icoane, și o întreagă ceată de martiri și cuvioși care au pecetluit cu viața lor adevărul credinței.
Sub pilonul Identitate, parcurgerea acestui calendar ortodox 18 aprilie ne reamintește că suntem verigi ale unui lanț neîntrerupt de mărturisire. Prin Memoria Timpului, recuperăm astăzi nu doar simple date biografice, ci modele vii de demnitate care au traversat veacurile pentru a ne inspira în prezent. Pe platforma Uniți Schimbăm, celebrăm prăznuirea acestor sfinți ca pe o confirmare a faptului că valorile spiritului rămân neschimbate, oferindu-ne busola necesară într-o lume în permanentă căutare de repere autentice.
În spiritul rigurozității și al respectului pentru textul sacru și hagiografic, restul acestui articol, care cuprinde viața și faptele sfinților din calendar ortodox 18 aprilie, este redat exact în forma originală în care a fost preluat din sursele citate. Această abordare ne permite să păstrăm intactă bogăția limbajului duhovnicesc și acuratețea detaliilor istorice, oferind cititorilor platformei Uniți Schimbăm o experiență autentică de cunoaștere și rugăciune.
Acest între sfinţi părintele nostru Ioan, din cruda vârstă urând viaţa lumească şi iubind pe Hristos, s-a dus către marele Grigorie Decapolitul şi, fiind făcut de către acela monah, era împreună cu el, nevoindu-se întru toate şi slujind lui Dumnezeu. Şi aşa de vestit s-a făcut întru ascultare şi aşa de plecat întru supunere şi prea gata spre slujire, încât şi marele Grigorie se bucura de el şi slăvea pe Dumnezeu. După săvârşirea sfântului Grigorie apoi s-a mutat la loc străin şi necunoscut şi acolo se nevoia. De aici mergând la Locurile Sfinte, s-a mutat la Lavra sfântului Hariton, şi s-a dat pe sine spre mai multe nevoinţe şi virtuţi şi aşa în pace s-a odihnit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului părintelui nostru Cosma, episcopul Calcedonului (Secolul al IX-lea).
Sfântul Cosma arhiereul şi mărturisitorul lui Hristos a fost din cetatea Constantinopol, şi din copilărie iubind pe Hristos a lăsat lumea aceasta deşartă, şi a fost tuns în cinul monahicesc. Şi cu postirea şi cu celelalte fapte bune pe sineşi curăţindu-se, s-a făcut locaş al Sfântului Duh, şi a fost pus episcop în Calcedon, în vremea răucredincioşilor luptători împotriva icoanelor şi multe nevoinţe a arătat, ajutând dreptei credinţe. Şi silit fiind de împăraţii eretici ca să se lepede de închinarea la sfintele icoane, nu i-a ascultat. Pentru aceea izgonire a suferit şi multe încercări a răbdat. Şi iarăşi chemat fiind, şi silindu-l ca să se împreuneze cu eresul acelora, n-a vrut să-i asculte. Întru scârbe fără de număr a fost aruncat şi împreună cu cuviosul Auxentie se nevoia. Şi fiind ispitit şi chinuit de către cei răucredincioşi şi ticăloşi luptători împotriva icoanelor, s-a săvârşit şi către Domnul s-a dus.
Tot în această zi, pomenirea preacuvioasei Maicii noastre Atanasia (Secolul al IX-lea).
Această fericită, cu numele nemuririi, s-a născut din părinţi dreptcredincioşi în insula Eghina. Învăţând apoi Psaltirea şi toată slujba bisericească, s-a dat pe sine lui Dumnezeu; părinţii ei însă au însoţit-o fără voia ei cu bărbat; dar după şaisprezece zile de însoţire, năvălind barbarii, au tăiat şi pe bărbatul ei cu sabia. Atunci sfânta înnoindu-şi gândul său cel dintâi se nevoia cum ar putea scăpa de părinţi, ca să nu ajungă la a doua însoţire şi în acestea zăbovindu-şi ea cugetul, a sosit poruncă împărătească, ca toate femeile de acolo cele întru văduvie să se însoţească cu păgânii, pentru care iarăşi fără voia ei, a ajuns la a doua însoţire.
Însă şi de mântuirea sa pururea îngrijindu-se, zăbovea în rugăciuni, împărţindu-şi bogăţia sa la săraci; iar după câtăva vreme a înduplecat pe bărbatul său să se facă monah, deşi era păgân. Care şi în câtăva vreme cu cuvioşie fiind împodobit s-a mutat către Domnul; şi de atunci câştigând ea slobozenie, şi-a împărţit toată averea şi luând cu sine şi alte femei, s-a dus la o sihăstrie, unde făcându-se călugăriţă, foarte se nevoia împreună cu acelea.
Hrana ei era numai puţină pâine şi apă după al nouălea ceas, dar şi acestea cu înfrânare. În cele trei posturi de peste an, numai cu verdeţurile se hrănea, şi acestea la două zile. Apoi după patru ani a fost rânduită să fie stareţă schitului şi de atunci a voit să fie ea cea mai mică decât toate călugăriţele; încât nici nu se cunoştea că este stareţă. Când dormea, nu pe aşternut, ci pe o piatră, înadins spre aceasta gătită culcându-se, se împărtăşea de puţin somn.
Iar după trecerea a patru ani îmboldită fiind de dorul liniştii, ieşind de acolo împreună cu cele ce merseseră la sihăstrie, s-au dus la loc liniştit, unde din destul secerau roadele liniştii. Iar mai înainte cu douăsprezece zile cunoscând sfânta mutarea sa către Dumnezeu şi vestind-o surorilor călugăriţe, mulţumea Domnului; iar pe ele adunându-le a rânduit pe cea care să fie în locul ei stareţă; şi în ziua de pe urmă când era să fie mutarea ei către Domnul, stăruind ea la cântarea Psaltirii împreună cu surorile, şi ajungând la sfârşitul ei, făcând pentru surori rugăciune, şi-a dat duhul lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Ioan cel din Ianina, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1527 şi care de foc şi de sabie s-a săvârşit.
Patria acestui fericit Ioan era țara grecească, ce se numea Epir, adică cetatea Ianina, care odată era scaun al lui Pir, împăratul elinesc cel de demult. Părinţii lui Ioan erau creştini dreptcredincioşi, de care rămânând orfan în anii tinereţilor sale, a mers la Constantinopol, căutând ca din osteneala mâinilor sale să-şi aibă cele de trebuinţa vieţii. Şi şi-a câştigat în târg un loc, între alţi lucrători cu mâinile şi târgoveţi. Astfel, cu oarecare meşteşug al său şi cu neguţătorie se hrănea, având îndestulare de cele ce îi erau spre trebuinţă. Pentru că Dumnezeu îi sporea lucrurile lui, pentru viaţa lui cea îmbunătăţită, de vreme ce tânărul era înţelept, temându-se de Dumnezeu şi poruncile Lui păzindu-le. Şi era numit de constantinopolitani, Epirotul, de vreme ce era cu neamul de la Epir.
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Ioan Culica, cel care a suferit în anul 1564 când s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului iararh Petru, patriarh al Ierusalimului († 552).
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Naucratie Studitul († 848).
Tot în această zi, pomenirea Sfinților noi mucenici Hristof și Iosif de la Mănăstirea Dionisiu (Muntele Athos) în anii 1818 și 1819.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosul Vasile Ratishvili de la Mănăstirea Iviron (Muntele Athos).
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
O moștenire a luminii și a curajului
Parcurgerea acestui calendar ortodox 18 aprilie ne demonstrează că sfințenia nu este un concept abstract, ci o realitate trăită prin jertfă, ascultare și o neclintită verticalitate. De la smerenia Sfântului Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul, până la mărturisirea prin sânge a Sfântului Mucenic Ioan din Ianina, fiecare martor al credinței prăznuit astăzi contribuie la consolidarea pilonului nostru de Identitate. Acești sfinți nu aparțin doar trecutului; prin Memoria Timpului, ei devin contemporanii noștri, oferindu-ne repere morale într-o epocă a schimbărilor rapide.
Pe platforma Uniți Schimbăm, prețuim fiecare pagină din calendar ortodox 18 aprilie ca pe o lecție de demnitate umană și spirituală. Modelele de viață prezentate astăzi ne îndeamnă să căutăm acea liniște roditoare și acea statornicie care au definit parcursul sfinților, reamintindu-ne că adevărata schimbare începe cu asumarea conștientă a propriilor valori. Rămânem, așadar, sub lumina acestor pilde, purtând mai departe făclia credinței și a integrității.
Nota Editorială:
Documentarea pentru acest material s-a realizat prin consultarea și preluarea de informații de pe platformele oficiale www.calendar-ortodox.ro și ro.orthodoxwiki.org. Articolul pentru Uniți Schimbăm (2026) a fost redactat cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub îndrumarea echipei editoriale, pentru a asigura integrarea acestor repere hagiografice în pilonii de Identitate și Verticalitate.
Credit Foto:Imaginea reprezentativă a fost preluată de pe ziarullumina.ro.
Memoria Timpului ne aduce astăzi în atenție figura luminoasă a Sfântului Mucenic Ioan din Ianina, prăznuit la 18 aprilie. Într-o epocă a marilor presiuni asupra credinței, Ioan a rămas un simbol de neclintit al verticalității, alegând jertfa supremă în locul abandonării valorilor sale fundamentale. Viața sa nu este doar o cronică a trecutului, ci o chemare vie la asumarea propriei noastre identități.
Pe platforma Uniți Schimbăm, considerăm că martiriul Sfântului Ioan din Ianina reprezintă chintesența demnității umane. Într-o lume care ne îndeamnă adesea la compromis, curajul său de a mărturisi Adevărul sub amenințarea morții ne oferă busola morală de care avem nevoie. Recuperăm această istorie nu doar ca pe un act de pioșenie, ci ca pe un fundament necesar pentru orice acțiune civică și spirituală conștientă.
În spiritul rigurozității și al respectului pentru textul sacru și hagiografic, restul acestui articol, care cuprinde Viața Sfântul Mucenic Ioan din Ianina, este redat exact în forma originală în care a fost preluat de pe doxologia.ro. Această abordare ne permite să păstrăm intactă bogăția limbajului duhovnicesc și acuratețea detaliilor istorice, oferind cititorilor platformei Uniți Schimbăm o experiență autentică de cunoaștere și rugăciune.
Sfântul Mucenic Ioan din Ianina († 1527) – foto preluat de pe doxologia.ro
Patria acestui fericit Ioan era țara grecească, ce se numea Epir, adică cetatea Ianina, care odată era scaun al lui Pir, împăratul elinesc cel de demult. Părinții lui Ioan erau creștini dreptcredincioși, de care rămânând orfan în anii tinereților sale, a mers la Constantinopol, căutând ca din osteneala mâinilor sale să-și aibă cele de trebuința vieții. Și și-a câștigat în târg un loc, între alți lucrători cu mâinile și târgoveți. Astfel, cu oarecare meșteșug al său și cu neguțătorie se hrănea, având îndestulare de cele ce îi erau spre trebuință. Pentru că Dumnezeu îi sporea lucrurile lui, pentru viața lui cea îmbunătățită, de vreme ce tânărul era înțelept, temându-se de Dumnezeu și poruncile Lui păzindu-le. Și era numit de constantinopolitani, Epirotul, de vreme ce era cu neamul de la Epir.
În vremea aceea, Constantinopolul era stăpânit de agareni, care țineau credința lui Mahomed, de a căror păgânătate mulți creștini s-au amăgit. Și erau mulți din cei ce ședeau la prăvăliile lor în târg, neguțători și meșteri, care, fiind mai întâi creștini, se abătuseră după aceea la credința cea rea a lui Mahomed și se uniseră cu agarenii. Între unii din aceia se întâmplase să-și aibă prăvălia fericitul Ioan, adevăratul creștin. Și era înconjurat din toate părțile de vecini călcători de lege, care se lepădaseră de Hristos și se lipiseră de Mahomed, cu care Ioan adeseori se certa, mustrând depărtarea lor, pentru că era tânăr, înțelept și îndrăzneț în grăire, vorbind pentru adevăr fără de frică.
Deci, au început mahomedanii a-l urî foarte, pe de o parte fiindcă îi mustra și-i ocăra adeseori, iar pe de altă parte, pentru că îl vedeau fericit la neguțătoria ce se făcea de dânsul, de vreme ce toate se înmulțeau în mâinile lui, și-l zavistuiau, gândind ce fel de pricină să găsească asupra lui, ca să-l piardă. Și înțelegând fericitul Ioan Epirotul răutatea gândită de dânșii, nu s-a temut, ci mai tare a dorit din tot sufletul să pătimească pentru adevărul lui Hristos.
Deci, mergând la întâiul preot al Bisericii Constantinopolului, la duhovnicescul lui părinte, în ziua Vinerii celei Mari, în anul 1500, a făcut mărturisirea greșelilor sale. Și a spus părintelui său despre vrăjmășia vecinilor săi care pizmuiau asupra lui și căutau să-l piardă. Apoi i-a spus a sa dorire, că voiește să pătimească pentru Hristos, cerând de la dânsul sfat folositor. Iar întâiul prezbiter, văzându-l tânăr de ani, nu l-a sfătuit să se dea la mucenicie, zicându-i: „O, fiule, vezi ca nu cumva să-ți aducă diavolul un gând ca acesta; pentru că acela s-a obișnuit a aduce la mulți gânduri ca acestea, îndemnându-i spre mucenicie, ca mai pe urmă, după ce vor slăbi, nesuferind muncile și căzând, să-i dea spre batjocură și râs la toată lumea, ca cei ce au început și n-au sfârșit, nerăbdând până la sfârșit”.
Atunci a zis tânărul: „Nădăjduiesc spre Hristosul meu, că nu mă va da spre batjocura vrăjmașilor mei, ci mai ales mă va întări, ca să biruiesc puterea vrăjmașului”. Iar întâiul preot i-a zis: „Fiule, scris este: Duhul este osârduitor iar trupul neputincios. Iar un lucru ca acesta pe care tu îl dorești, are trebuință de multă pregătire; îi trebuie neîncetat post și rugăciuni, cu care, după ce te vei curați de toată prihana păcatului, Dumnezeu îți va da înștiințare ce trebuie să faci; pentru că Dumnezeu voiește să Se sălășluiască în sufletele celor curați. Deci, ia aminte, iubitule, și mergi în pace. Iar eu voi ruga pe Dumnezeu, ca să te păzească pe tine de toți vrăjmașii tăi cei văzuți și nevăzuți, de oameni și de diavoli, și biruitor peste ei să te facă”. Aceasta zicând, a liberat pe tânăr cu pace.
Iar a doua zi, fericitul Ioan a mers iarăși la același duhovnicesc părinte, cu fața luminoasă și cu sufletul plin de bucurie. Și i-a grăit: „Cinstite părinte, în această noapte în vedenia somnului m-am văzut fiind în mijlocul unei văpăi, dar nearzându-mă, ci veselindu-mă și dănțuind, precum odinioară cei trei tineri în cuptorul Babilonului. Deci, cu ajutorul Celui Preaînalt, nădăjduiesc că lucrul cel cugetat de mine va ieși la bun sfârșit. Dar, te rog, cinstite părinte, să mă înarmezi cu ale tale rugăciuni”. Iar duhovnicescul părinte i-a grăit: „Dumnezeu să te întărească, fiule, ca să biruiești pe lup, pe balaurul cel nevăzut, și pentru Hristos cu mucenicia să te încununezi”. Și, astfel, a slobozit pe tânăr, întărindu-l pe el cu cuvinte folositoare, făgăduindu-i că se va ruga pentru dânsul lui Dumnezeu, ajutătorul său.
Iar după ce a mers fericitul Ioan la prăvălia sa din târg, l-au văzut dușmanii lui, care se sfătuiseră mai înainte pentru pierderea lui, și au zis unul către altul: „Oare nu este acesta cel care s-a lepădat la arătare în Tricu (Cetate în Tesalia)? Deci, cum se face acum că aici este creștin?”. Acestea auzindu-le tânărul și cu mânie căutând spre dânșii, a zis: „Oare despre mine grăiți unele ca acestea sau despre altcineva?”. Iar ei au zis: „Pentru tine, iar nu pentru altul; oare nu grăim adevărul?”. Răspuns-a fericitul: „Să nu-mi fie mie ca să mă lepăd de Hristos Dumnezeul meu, nici în Tricu, nici în altă parte, și niciodată să nu-mi fie mie aceasta; pentru că întru Hristos viețuiesc și voi viețui totdeauna și sunt gata a muri pentru El”. Iar ei, fiind foarte necăjiți pe dânsul, s-au umplut de mare mânie și, degrabă sărind de la locurile lor, au pornit spre dânsul și, punând pe el mâinile lor cele ucigașe, îl trăgeau la judecată. Iar sfântul tânăr, ca la ospăț mergea, cu fața luminoasă și cu sârguință. Și l-au dat judecătorului cel nedrept, făcându-se singuri asupra lui clevetitori, martori și judecători. Și puneau asupra lui o vină mincinoasă, cum că în Tricu, cetatea Tesaliei, s-ar fi lepădat de Hristos în văzul tuturor și ar fi primit credința mahomedană, iar după ce a venit în Constantinopol, iarăși s-a făcut creștin și pe Mahomed îl hulește. Deci, începându-se judecata, mai întâi se prefăceau că au durere în suflet și că le-ar fi milă de el, de aceea au început cu lacrimi a-l amăgi să se lepede de Hristos.
După aceea, văzându-l tare în credința creștină, cu îngroziri îl înfricoșau pe el: Dar nici așa sporind, l-au bătut fără milă și foarte mult muncindu-l cu bătaia, l-au aruncat în temniță, spre a se sfătui ce îi vor face. Iar a doua zi, scoțându-l, îl întrebau: „Te-ai gândit să te lepezi de Hristos și să fii una cu noi?”. Și văzându-l neschimbat, iarăși l-au bătut cu toiege noduroase până la sânge. Iar el ca un diamant tare răbda cu tăcere bătăile ce i se dădeau lui, ca și cum nu el, ci altcineva ar fi fost bătut. Și se ruga încetișor lui Dumnezeu, zicând: „Întărește-mă, Unule Atotputernice, Dumnezeule! Dă-mi putere și tărie și-mi întinde mâna cea ajutătoare din sfântul Tău locaș”. După aceea grăia către vrăjmașii săi: „Nimic din cele ce sunt în lume, bune sau rele, nu vor putea să mă întoarcă de la scopul meu niciodată. Să nu-mi fie mie vreodată să cred în alt chip decât creștinii, să nu-mi fie ca să fiu amăgit cu îmbunările, ori cu muncile să fiu biruit. Faceți ceea ce voiți, ca mai degrabă să mă trimiteți din această viață de scurt timp, la veșnica viață. Sunt rob al lui Hristos, lui Hristos Îi urmez și pentru Hristos mor, ca să locuiesc cu Dânsul în veci”. Atunci nedrepții judecători au poruncit, ca iarăși să arunce pe sfântul în temniță. Dar ei nu îl duceau pe mucenic, ci îl târau de păr într-o parte și în alta, lovindu-l peste obraz și călcându-l în picioare; și așa l-au închis în temniță.
Iar a doua zi scoțându-l iarăși și el grăind cu îndrăzneală aceleași cuvinte ca mai înainte și fiind neplecat în creștineasca credință, au poruncit ca iarăși să-l bată fără milă. Iar mucenicul, fiind bătut, cânta cu bucurie cântări bisericești: „Hristos a înviat din morți…”, și celelalte, pentru că erau zilele Paștilor. Deci, tot trupul lui s-a rănit de bătăi și pământul s-a roșit cu sângele lui, iar sfântul mucenic răbdând ca în trup străin, uneori cânta, iar alteori grăia către cei ce-l munceau: „Bateți, bateți, cu toată puterea voastră, bateți și pe cât puteți înmulțiți bătăile; dar să știți că niciodată nu veți putea să mă înstrăinați de la Hristosul meu și să mă faceți la un gând cu voi”. Iar muncitorii, rușinându-se, l-au aruncat pe mucenic iarăși în temniță. Și l-au muncit cu nevoia temniței, cu strâmtorarea legăturilor, cu foamea și cu setea câteva zile.
Scoțându-l iarăși după aceea, și nereușind să-l clintească cu nici un fel de munci din credința lui Hristos, l-au judecat spre ardere. Deci, când îl duceau la moarte, legat cu lanț de fier, ca pe o oaie la junghiere, unii îl loveau cu mâinile peste grumaji, alții îl dosădeau cu cuvinte ocărâtoare, iar alții cu durere îl sfătuiau să-și cruțe tinerețile sale. Dar mucenicul lui Hristos mergea nu ca la moarte, ci ca la o mare cinste. Și, ajungând la locul unde era aprins un foc mare, n-a așteptat până ce-l vor arunca în foc, ci singur a sărit în mijlocul văpăii. Iar muncitorii apucând de capătul lanțului de care era legat, l-au tras afară din foc pe mucenic. Iar el cu greu socotind lui aceasta, a zis către muncitori: „Pentru ce nu mă lăsați ca să ard în văpaie? Pentru ce nu mă lăsați să fiu jertfă bineplăcută Hristosului meu?”. Iar judecătorii, deși știau că este amară moartea prin arderea focului, însă de vreme ce dânsul o dorise, sărind în foc, altă judecată au hotărât. Deci, s-au gândit ca nu cu foc, ci cu sabia să-l omoare. Și au poruncit călăului să taie capul nebiruitului tânăr, iar după aceea trupul și capul să i le arunce în foc, ca să ardă desăvârșit.
Astfel a primit cununa muceniciei Sfântul Noul Mucenic al lui Hristos, Ioan Epirotul, în 18 zile ale lunii aprilie. Iar după arderea lui stingându-se focul, credincioșii au luat oarecare părți din oasele lui, rămase din foc. Și, luându-le cu cucernicie, cu cinste le-au ținut la dânșii, slăvind pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel lăudat împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, în veci. Amin.
Un model de demnitate peste veacuri
Pătimirea Sfântului Mucenic Ioan din Ianina ne oferă, prin Memoria Timpului, o perspectivă cutremurătoare asupra a ceea ce înseamnă să îți asumi identitatea cu orice preț. Într-o lume a Constantinopolului secolului al XVI-lea, marcată de presiuni sociale și religioase imense, tânărul Ioan a ales să nu fie un simplu spectator al propriei vieți, ci un protagonist al Adevărului.
Sub pilonul Verticalitate, viața sa rămâne un manifest împotriva compromisului moral. Gestul său de a sări singur în foc nu a fost unul de nesăbuință, ci dovada unei libertăți interioare pe care nicio silită judecată nu o putea încătușa. Pe platforma Uniți Schimbăm, recuperăm acest model de 18 aprilie pentru a ne reaminti că demnitatea umană se hrănește din curajul de a spune „nu” minciunii, chiar și atunci când prețul este viața însăși. Sfântul Ioan din Ianina ne învață că, prin statornicie, spiritul învinge întotdeauna materia și timpul.
Nota Editorială:Documentarea pentru reeditarea acestui articol s-a realizat prin consultarea surselor hagiografice menționate în versiunea originală (doxologia.ro), textul fiind păstrat integral pentru a conserva autenticitatea mărturiei. Reeditarea pentru platforma Uniți Schimbăm (2026) a fost realizată cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub coordonarea echipei editoriale, în scopul integrării acestui model de jertfă în pilonii de Identitate și Verticalitate.
Credit Foto:Imaginea reprezentativă a fost preluată de pe doxologia.ro.
Ziua de 18 aprilie ocupă un loc privilegiat în Memoria Timpului, fiind data la care, în anul 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris. Acest act vizionar a dus la înființarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), reprezentând primul pas decisiv către ceea ce astăzi numim Uniunea Europeană. Sub pilonul Identitate, acest moment ne reamintește că unitatea și cooperarea sunt fundamentele unei Europe durabile, născute din dorința de a transforma resursele războiului în instrumente ale păcii.
Parcurgând evenimentele zilei de 18 aprilie în istorie, regăsim numeroase dovezi de verticalitate și geniu uman, de la mari descoperiri științifice până la momente de cotitură politică. Pe platforma Uniți Schimbăm, celebrăm această zi ca pe o lecție de demnitate: puterea unor națiuni de a-și rescrie destinul comun prin dialog și viziune. Vă invităm să descoperiți cronologia acestei zile ca pe un exercițiu de recuperare a reperelor care ne definesc parcursul european și universal.
18 aprilie este a 108-a zi a calendarului gregorian și ziua a 109-a în anii bisecți. Mai sunt 257 de zile până la sfârșitul anului.
Latura Decapoliei altădată era împărţită în două. Cea aproape de Galileea, în Palestina, care se pomeneşte de Sfântul Evanghelist Matei, zicând: După Dânsul au mers multe popoare din Galileea şi din cele zece cetăţi; iar alta, cea mai de pe urmă, o mică latură în pământul Isauriei, care se numea tot Decapolia.
Dintr-acea Deca-polie a Isauriei a fost Cuviosul Grigorie, învăţătorul acestui Cuvios Ioan, a cărui pomenire se face acum.
Sf. cuv. m. Ioan, ucenicul Sf. Grigore Decapolitul(† secolul al IX-lea)
Romano-catolice
Sf. Atanasia din Egina
Sărbători Internaționale ale Zilei de 18 aprilie:
Ziua internaţională a monumentelor şi a siturilor
În fiecare an, la 18 aprilie, este sărbătorită Ziua internațională a monumentelor și a siturilor, ce oferă o oportunitate unică de a crește gradul de conștientizare asupra Comitetului Internațional al Monumentelor și Siturilor – ICOMOS și a activității pe care membrii săi o desfășoară pentru a conserva și proteja resursele culturale importante ale lumii, sub amenințarea accelerării dezastrelor și a conflictelor, indică site-ul oficial al ICOMOS, https://www.icomos.org/.
In fiecare an la data de 18 aprilie radioamatorii de pe intreg cuprinsul planetei sarbatoresc pe calea undelor Ziua internationala a radioamatorismului.
La data de 18 aprilie 1925, deci acum 95 de ani, a luat fiinta Uniunea Internationala a Radioamatorilor (International Amateur Radio Union, IARU).
Zimbabwe, oficial Republica Zimbabwe, este o țară situată în sud-estul Africii, cu capitala la Harare. Se învecinează cu Africa de Sud – la sud, Botswana – la sud-vest, Zambia – la nord-est și Mozambic – la vest. Zimbabwe cuprinde 8 provincii și 2 orașe. Etnia majoritară este reprezentată de negrii – 98% (shona – 71%, ndebele – 16%), alte etnii sunt albii și metișii asiatici. Religii: creștini – 45,4% (protestanți, inclusiv anglicani – 23,5%, romano-catolici – 7%), indigeni africani – 13,5%, animiști – 40.5%. Alfabetizare 85%. Parlament unicameral – Camera Adunării (150).
Evenimentele Zilei de 18 aprilie în Istorie:
- 18 aprilie 1025 – La Gniezno, Boleslav I a fost încoronat rege al Poloniei;
- 18 aprilie 1881 – Tavanele pictate ale Muzeului de Istorie Naturală din Londra au fost dezvelite odată cu deschiderea clădirii pentru public;
- 18 aprilie 1906 – Un cutremur devastator a distrus mare parte din orașul San Francisco;
- 18 aprilie 1946 – Ultima sesiune a Ligii Națiunilor s-a încheiat la Geneva, delegații fiind de acord să transfere o mare parte din activele acesteia către Organizația Națiunilor Unite
- 18 aprilie 1949 – Irlanda a devenit republică și a ieșit din Commonwealthul Națiunilor;
- 18 aprilie 1951 – A fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, primul pas către viitoarea Uniune Europeană
- 18 aprilie 1958 – Controversatul poet american Ezra Pound a fost externat din Spitalul St. Elizabeths , un spital de psihiatrie din Washington, DC, unde fusese încarcerat timp de doisprezece ani;
- 18 aprilie 2023 – Dominion Voting Systems a ajuns la o înțelegere de 787 de milioane de dolari cu Fox News privind acuzațiile de defăimare legate de alegerile prezidențiale americane din 2020 .
18 aprilie 1025 - Boleslaw Chrobry a fost încoronat în Gniezno, devenind primul rege al Poloniei.
Boleslav I al Poloniei (alte denumiri Boleslas sau Boleslav Cel Viteaz (n. 967 – d. 17 iunie 1025), cunoscut în trecut și ca Boleslav Cel Mare, a fost duce al Poloniei în perioada dintre anii 992-1025 și primul rege al Poloniei în 1025. Boleslav a fost fiul lui Mieszko I care a fost duce al Poloniei și al primei sale soții, prințesa Dubrawka a Boemiei. A fost numit după bunicul din partea mamei.
18 aprilie 1480 - S-a născut Lucrezia Borgia, fiica papei Alexandru al VI-lea; (d. 24.06.1519).
Lucreția Borgia (n. 18 aprilie 1480 – d. 24 iunie 1519) a fost fiica lui Rodrigo Borgia, un potentat din Valencia renascentistă care a devenit mai târziu Papa Alexandru al VI-lea, și a Vannozzei dei Cattanei. I-a avut ca frați pe Cesare Borgia, Giovanni Borgia și Gioffre Borgia. Familia Lucreției a servit ulterior drept model lui Niccolò Machiavelli, care a descris acțiunile politice dure și corupția sexuală despre care se crede că erau caracteristice papalității renascentiste. Lucreția a fost descrisă ca o femeie fatală, rol în care a apărut în numeroase lucrări de artă, romane și filme. Un tablou intitulat Portretul unei tinere de Dosso Dossi de la Galeria Națională Victoria, a fost identificat drept portret al Lucreției în noiembrie 2008. Mai multe alte tablouri, cum ar fi cel al lui Bartolomeo Veneziano, despre care s-a spus că ar fi ale ei, nu au fost acceptate de cercetători.
Ea este descrisă ca având păr blond lung până mai jos de genunchi, ten frumos, ochi căprui, dar care își schimbau culoarea, piept plin și înalt și o grație naturală care o făceau să pară că „merge pe aer”; toate aceste atribute erau foarte apreciate în Italia acelor ani. Se știe puțin despre Lucreția ca personaj istoric. Complicitatea sa în mașinațiunile politice ale tatălui și ale fraților săi nu poate fi clarificată. Cu certitudine, familia i-a aranjat mai multe căsătorii cu oameni importanți și puternici, cu scopul de a-și satisface ambițiile politice. Lucreția a fost căsătorită cu Giovanni Sforza, Alfonso de Aragon (duce de Bisceglie) și cu Alfonso d’Este (duce de Ferrara). Conform tradiției, Alfonso de Aragon era fiul nelegitim al regelui Neapolelui și Cesare ar fi aranjat asasinarea sa după ce relația cu el și-a pierdut utilitatea politică.
18 aprilie 1506 - A început construcția bazilicii Sfantul Petru din Roma, in timpul pontificatului papei Iulius al II-lea.
Bazilica Sfântul Petru (în italiană Basilica di San Pietro) din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, și cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume. Bazilica Sfântul Petru este una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni in Laterano, Bazilica Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor.
18 aprilie 1590 - S-a nascut Ahmed I, sultan al Imperiului Otoman; (d. 1617).
18 aprilie 1797 - S-a nascut Louis Adoplphe Thiers, eminent istoric si politician, jurnalist, primul presedinte al celei de-a III-a Republici Franceze (1871-1873); (d.03.09.1877).
18 aprilie 1846 - S-a nascut Nicolae Densușianu, istoric român; (d. 1911).
Istoricul Nicolae Densuşianu (1846 – 1911)
foto – ro.wikipedia.org
18 aprilie 1848 - A avut loc prima adunare politică a românilor din Transilvania, la Blaj, pe Cîmpia Libertăţii (Adunarea din duminica Tomii), (18 – 30 aprilie) la care se hotărăşte convocarea pentru 3 mai 1848, stil vechi (15 mai 1848, stil nou) a Marii Adunari Naţionale de la Blaj.
18 aprilie 1853 - A fost pusa in functiune prima linie de tren din India, care facea legatura intre Bombay si Tanna si avea o lungime de 36 km.
18 aprilie 1873 - A murit chimistul german Justus von Liebig, ( n. 12 mai 1803), descoperitorul cloroformului, primul gaz narcotic folosit de medici in cursul operatiilor.
Copil fiind isi ajuta tatal in comertul cu chimicale. In copilarie, cand a fost intrebat ce vrea sa devina, a raspuns: “chimist”, starnind hohote de ras pentru ca la vremea aceea nu exista o astfel de meserie. O alta cunoscuta inventie a sa a fost extrasul din carne, care ii poarta numele. Liebig este considerat intemeietorul chimiei pentru agricultura.
18 aprilie 1878 - La București, a fost încheiată o Convenție comercială româno-elenă.
18 aprilie 1881 - Tavanele pictate ale Muzeului de Istorie Naturală din Londra au fost dezvelite odată cu deschiderea clădirii pentru public.
Tavanul Sălii Centrale (acum Sala Hintze) în 2013 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
O pereche de tavane decorate în Sala Centrală principală (oficial Hintze Hall din 2014) și în Sala de Nord, mai mică, ale Muzeului de Istorie Naturală din South Kensington , Londra, au fost dezvelite la deschiderea clădirii în 1881. Acestea au fost proiectate de arhitectul muzeului, Alfred Waterhouse , și pictate de artistul Charles James Lea . Tavanul Sălii Centrale este format din 162 de panouri, dintre care 108 înfățișează plante considerate semnificative pentru istoria muzeului, pentru Imperiul Britanic sau pentru vizitatorii muzeului, iar restul sunt picturi botanice decorative, extrem de stilizate. Tavanul Sălii de Nord, mai mică, este format din 36 de panouri, dintre care 18 înfățișează plante care cresc în Insulele Britanice . Pictate direct pe tencuiala tavanelor, acestea folosesc și aurirea pentru un efect vizual.
18 aprilie 1882 - S-a născut dirijorul american Leopold Stokowski (m. 13 septembrie 1977).
18 aprilie 1884 - La 18 aprilie stil nou (5 aprilie, stil vechi), la Răzeni, judeţul Chişinău, gubernia Basarabia, s-a născut Ion Constantin Inculeţ, om politic român, Preşedintele Sfatului Ţării a Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru român, membru al Academiei Române.
Ion C. Inculeţ (1884 – 1940) – foto preluat de pe www.rador.ro
Ion Constantin Inculeț (n. 5 aprilie 1884, Răzeni, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus, astăzi în Republica Moldova; d. 18 noiembrie 1940, București, România), om politic român, președintele Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular (din 1918) al Academiei Române. La 21 noiembrie 1917, Ion C. Inculeţ a fost ales preşedinte al Sfatului Ţării al guberniei Basarabia din cadrul Imperiului Rus, ulterior Republica Democratică Moldovenească. La 24 ianuarie, Sfatul Ţării a proclamat cu o majoritate de voturi independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti faţă de Imperiul Rus, iar la 27 martie 1918 a proclamat, cu 86 de voturi din 146, Unirea cu România. Hotărârea Sfatului Ţării din 27 martie 1918, stil vechi (9 aprilie 1918, stil nou), de Unire a Republicii Democratice Moldoveneşti cu patria-mamă România a fost semnată de Ion Inculeţ în calitate de preşedinte al Sfatului Ţării.
18 aprilie 1897 - A fost încheiată o Convenție comercială între România și Olanda.
18 aprilie 1898 - A murit Gustave Moreau, pictor simbolist francez (“Jupiter şi Semele”, “Atenienii eliberaţi de Minotaur”, “Licornii”); (n.06.04.1826).
18 aprilie 1898 - S-a nascut sahistul argentinian de origine română romana Juan Iliesco (n. Ion sau Ioan Traian Iliescu, Braila,Romania)– d. 2 februarie 1968, Argentina). A participat la mai multe ediții ale Campionatului național de șah al Argentinei (1931-1953). În 1941 a câștigat locul I, dar nu a fost numit campion deoarece avea încă cetățenie română la acea dată. În 1944 (de acum, cetățean argentinian), s-a plasat pe locul doi, după Hector Rosetto.
18 aprilie 1906 - Un cutremur cu o magnitudine de 7,8 grade pe scara Richter distruge mare parte din orașul San Francisco, California.
18 aprilie 1909 - În România este adoptată legea pentru darea în exploatare a terenurilor petroliere de pe proprietăţile statului.
18 aprilie 1909 - În România este înfiinţată Societatea comunală pentru construcţia şi exploatarea tramvaielor în oraşul Bucureşti, care primeşte concesiunea transportului de călători.
18 aprilie 1909 - Eroina poporului francez Ioana d’Arc, a fost beatificata de Biserica Catolică.
Ioana d’Arc (în franceză: Jeanne d’Arc; n. 6 ianuarie 1412 – d. 30 mai 1431) este una din figurile emblematice ale Franței și sfântă a Bisericii Catolice dar și foarte controversată întrucât unii autori au considerat că era schizofrenică (auzea voci). A fost supranumită de naționaliștii francezi Fecioara din Orleans și i s-a atribuit faptul că, în urma unor viziuni, Dumnezeu i-a spus să elibereze pământurile Franței care erau dominate de Anglia după Războiul de 100 de ani (1337–1453).
18 aprilie 1912 - Vasul RMS Carpathia ajunge la New York cu 706 supraviețuitori ai dezastrului Titanic.
RMS Carpathia în portul New York în 1912 – foto: ro.wikipedia.org
RMS Carpathia a fost o navă de pasageri folosită, la începutul secolului al XX-lea, pentru călătoriile transatlantice. A aparținut liniilor maritime Cunard. Vaporul a transportat, în luna aprilie a anului 1912, cei aproximativ 700 de supraviețuitori ai Titanicului în portul New York.
18 aprilie 1917 - S-a nascut Frederica de Hanovra, soţia regelui Paul I al Greciei; (d. 06.02.1981).
18 aprilie 1922 - România a semnat, alături de alte state, o notă adresată Germaniei, prin care protesta împotriva semnării Tratatului de la Rapallo, din 16 aprilie 1922, care încălca prevederile Tratatului de la Versailles.
Tratatul de la Rapallo (16 aprilie 1922) – Cancelarul Germaniei, Joseph Wirth (al doilea din stânga), alături de delegaţia sovietică (Leonid Krasin, Gheorghi Cicerin şi Adolf Ioffe) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Tratatul de la Rapallo a fost o convenție semnată în orașul italian Rapallo pe 16 aprilie 1922 între Germania (Republica de la Weimar) și Rusia Sovietică prin care fiecare dintre părți renunța la orice pretenție teritorială sau financiară față de cealaltă parte care decurgeau din Tratatul de la Brest-Litovsk semnat la sfârșitul Primului Război Mondial. Cele două guverne au decis de asemenea să normalizeze relațiile lor diplomatice. Tratatul a fost semnat în timpul Conferinței de le Genova de către ministrul de externe al RSFS Ruse, Gheorghi Cicerin și omologul său german, Walther Rathenau.
18 aprilie 1927 - S-a născut Samuel Phillips Huntington, politolog american; (d. 24.12.2008).
18 aprilie 1929 - S-a născut Ion Voinescu, fotbalist român, considerat unul dintre cei mai buni portari.
18 aprilie 1931 - În România s-a format un guvern de tehnicieni prezidat de Nicolae Iorga, secondat de Constantin Argetoianu (la ministerul de Finanţe şi Interne). Noul guvern a venit în urma demisiei guvernului naţional-ţărănesc prezidat de G.G. Mironescu.
18 aprilie 1936 - A trecut in eternitate compozitorul italian Ottorino Respighi;(n.9 iulie 1879).
18 aprilie 1941 -Al Doilea Război Mondial: Aviația SUA bombardează orasele Tokio, Yokohama și Nagoya.
18 aprilie 1941 - Franța a părăsit Societatea Națiunilor.
18 aprilie 1943 - Decesul comandantului marinei japoneze Isoroku Yamamoto la varsta de 59 ani. Isoroku Yamamoto,a fost comandantul japonez care a conceput atacul surpriză la Pearl Harbor 7 decembrie 1941,cand a fost distrusa flota americana. A fost ucis când avionul său a fost doborât de americani care au reuşit să descifreze codurile de comunicatii ale armatei japoneze.
18 aprilie 1945 - A fost fondată echipa de fotbal UTA.
UTA, acronim de la fosta Uzina Textilă Arad, (nume actual: F.C. UTA Arad), supranumită Bătrâna Doamnă a fotbalului românesc, este una dintre cele mai titrate echipe de fotbal din România. Câștigătoare de șase ori a Campionatului și de două ori a Cupei României, deține cele mai multe titluri dintre echipele de fotbal din provincie.
FC UTA Arad – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
18 aprilie 1946 - Ultima sesiune a Ligii Națiunilor s-a încheiat la Geneva, delegații fiind de acord să transfere o mare parte din activele acesteia către Organizația Națiunilor Unite.
Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o organizație interguvernamentală înființată în urma Conferinței de Pace de la Paris care a pus capăt Primului Război Mondial și precursoarea Organizației Națiunilor Unite. Societatea a fost prima organizație internațională de securitate având obiectivul principal să mențină pacea mondială. În perioada de maximă dezvoltare, între 28 septembrie 1934 și 23 februarie 1935, a avut 58 membri. Stabilite în Pactul Societății Națiunilor, scopurile principale ale Societății erau prevenirea războiului prin securitate colectivă, dezarmarea, și rezolvarea disputelor internaționale prin negociere și arbitraj. Printre altele erau tratate și probleme precum condițiile de muncă, tratamentul corect a locuitorilor indigeni, traficul de persoane și a drogurilor, comercializarea armelor, sănătatea mondială, prizonierii de război, și protejarea minorităților din Europa.
Ultima întrunire a Societății Națiunilor a avut loc în 12 aprilie 1946, la Geneva. La aceasta au participat delegații a 34 de țări.[188] La această ședință s-a discutat despre lichidarea Societății: bunurile valorau aproximativ 22.000.000 de dolari în 1946,[189] inclusiv Palatul Păcii și arhivele Societății au fost dat Organizației Națiunilor Unite, fondurile de rezervă au fost înapoiate națiunilor care le-au furnizat, și datoriile Societății au fost rezolvate.[59] Robert Cecil a afirmat la ultima adunare:
Să afirmăm cu îndrăzneală că agresiunea oriunde s-ar afla și oricum poate fi apărată, este o crimă internațională, că este datoria fiecărui stat iubitor de pace să aloce orice forță este necesară pentru a o zdrobi, că mașinăria Cartei, nu mai puțin ca mașinăria Pactului, este suficientă pentru acest scop dacă este folosită cum trebuie, iar orice cetățean binevoitor din fiecare stat să fie gata să se supună oricărui sacrificiu pentru a păstra pacea… Îndrăznesc să-mi impresionez ascultătorii că marea lucrare a păcii se află nu numai în interesele limitate ale națiunilor noastre, dar mai mult pe acele mari principii de drept și nedrept de care națiunile, la fel ca oamenii, depind.
Liga a murit. Mulți ani să trăiască Națiunile Unite!
Moțiunea care a desființat Societatea a fost votată unanim: „Societatea Națiunilor va înceta să mai existe, cu excepția scopului de a-i lichida afacerile.”[190] De asemenea, fusese stabilită și data la care să pună capăt existenței Societății, aceasta fiind a doua zi după închiderea sesiunii. Pe 19 aprilie, Președintele Adunării, Carl J. Hambro din Norvegia, a declarat „sesiunea douăzeci și unu și ultima a Adunării Generale a Societății Națiunilor închisă.”[189] Societatea Națiunilor și-a încetat existența în următoarea zi.
18 aprilie 1947 - Guvernul britanic a hotărât reluarea relațiilor comerciale cu România, după cel de-al Doilea Război Mondial.
18 aprilie 1947 - La Bratislava, a fost executat monseniorul Jozef Tiso, om politic, lider al fascistilor slovaci, seful statului slovac aliat al Germaniei intre anii 1939–1945; (n. 13.10.1887).
Monseniorul Jozef Tiso Th. D. (n. 13 octombrie 1887 – d. 18 aprilie 1947) a fost un politician slovac al Partidului Popular Slovac și preot romano-catolic. A ajuns membru în parlamentul Cehoslovaciei, apoi în guvernul cehoslovac și, în final, președinte al Primei Republici Slovace (care a existat în perioada 1939 – 1945). La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Tiso a fost judecat de autoritățile cehoslovace, condamnat la moarte și executat prin spânzurare.
18 aprilie 1949 - Irlanda părăsește Commonwealth–ul și devine o republică independentă.
18 aprilie 1951 - A fost înfiinţată Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului, primul pas către viitoarea Uniune Europeană.
Drapelul Comunitatății Europene a Cărbunelui și Oțelului- foto: ro.wikipedia.org
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a fost fondată în 1951 (Tratatul de la Paris), de Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg și Olanda pentru a partaja resursele de oțel și cărbune ale statelor membre, prevenind astfel un nou război european. A reprezentat aplicarea unul plan dezvoltat de economistul francez Jean Monnet, făcut public de ministru de externe francez Robert Schuman. A fost promovat intens de Statele Unite.
Jean Omer Marie Gabriel Monnet (n. 9 noiembrie 1888 – d. 16 martie 1979) este considerat arhitectul Unității Europene – foto: en.wikipedia.org
CECO a devenit fundația pentru Comunitatea Economică Europeană (redenumită ulterior Comunitatea Europeană și în final Uniunea Europeană prin Tratatul de la Maastricht). Tratatul de la Paris a intrat în vigoare la 23 iulie 1952, și spre deosebire de Tratatul de instituire a Comunității Europene, a avut o durată limitată la 50 de ani. În consecință, CECO a încetat să existe la 23 iulie 2002, iar responsabilitățile și bunurile sale au fost preluate de CE. Spre deosebire de cealaltă organizație europeană creată în 1949 după model interguvernamental (Consiliul Europei), CECO a fost creată ca organizație supranațională.
Jean-Baptiste Nicolas Robert Schuman (* 29 iunie 1886 Luxemburg, – † 4 septembrie 1963, Scy-Chazelles, Moselle, Franța) a fost un om de stat francez. Este considerat drept unul din părinții fondatori ai Uniunii Europene. În mai multe rânduri ministru, inclusiv ministru al Afacerilor Externe, apoi, în două rânduri, președinte al Consiliului de Miniștri al Franței, Robert Schuman a exercitat și funcția de președinte al Parlamentului European, între 1958 și 1960.
18 aprilie 1955 - A murit fizicianul Albert Einstein, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1921;(n.14.03.1879). Prin testament, Einstein a cerut ca funeraliile sa se desfasoare fara ritual religios sau ceremonie oficiala, sa fie incinerat, iar ora sa fie tinuta secreta. La crematoriu, trupul neinsufletit a fost insotit de cativa prieteni apropiati.
18 aprilie 1956 – S-a născut la Biloxi, Mississippi, actorul american Eric Roberts.
18 aprilie 1958 – Controversatul poet american Ezra Pound a fost externat din Spitalul St. Elizabeths , un spital de psihiatrie din Washington, DC, unde fusese încarcerat timp de doisprezece ani.
Pound fotografiat în 1913 de Alvin Langdon Coburn – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ezra Weston Loomis Pound (n. 30 octombrie 1885 Hailey, Idaho, SUA – d. 1 noiembrie 1972 Veneția, Italia) a fost un poet american, reprezentant de marcă al modernismului literar al secolului XX. Pound a urmat timp de doi ani cursurile Universității din Pennsylvania, după care a fost transferat la colegiul Hamilton. După finalizarea studiilor, activează ca profesor o perioadă scurtă de timp la colegiul Wabash.
Ezra Pound a sugerat numele unei mișcări britanice de avangardă, lansată în 1914, sub denumirea de vorticism, mișcare în legătură cu futurimsul și cubismul și s-a manifestat în special în domeniul artelor vizuale.[14]
Ezra Pound publică prima sa colecție de poezii With Tapers Quenched, în 1908. Aceasta a fost urmată de Personae and Exultations (1909) și de volumul de eseuri critice, Spirit of Romance (1910). Prima antologie Des Imagistes a apărut în anul 1914, an în care Pound a devenit coeditor al revistei Blast. Începând cu anul 1917 este redactor la revista Little Review și corespondent la Paris pentru The Dial.
Pound călătorește în Europa, stabilindu-se în cele din urmă la Londra. În această perioadă, Pound s-a implicat în politica fascistă și s-a întors în Statele Unite abia în 1945, când a fost arestat sub acuzația de trădare datorită difuzării propagandei fasciste la posturile de radio din Statele Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Considerat a fi nebun, a fost închis într-un azil timp de 12 ani. În această perioadă el a continuat să scrie poezie, publicând The Pisan Cantos în 1948 și Rock Drill: 85-95 de los Cantares în 1956. După ce a fost eliberat, în 1958, Pound a revenit în Italia.
Din creația poetică a lui Ezra Pound mai fac parte următoarele volume: A Lume Spento (1908), A Quinzaine for This Yule (1908), Exultations (1909), Canzoni (1911), Ripostes (1912), Cathay (1915), Lustra (ediția din 1916), Hugh Selwyn Mauberley (1920).
Întreaga creație poetică a lui Ezra Pound a fost publicată în doar două volume: Collected Shorter Poems (Londra,1984) – ediția americană fiind intitulată Personae: Collected Poems (1971) și The Cantos of Ezra Pound (1972).
Ezra Pound a decedat la 1 noiembrie 1972, la Veneția, Italia.
18 aprilie 1966 - Mao Zedung lanseaza conceptul de “Marea revoluţie culturală proletară”. China intră într–o fază de haos și teroare.
18 aprilie 1966: Mao Zedung lanseaza conceptul de “Marea revoluţie culturală proletară”. China intră într–o fază de haos și teroare – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Revoluția Culturală a fost lansată de Mao pentru a-și recăpăta controlul asupra Partidului Comunist. Deși sfarsitul ei a fost declarat oficial în 1969, termenul este astăzi folosit pentru a se referi și la perioada între 1969 și arestarea „Bandei celor patru” în 1976. Între 1968 și 1969, principalii locotenenți al lui Mao, vicepreședintele Lin Biao și nevasta lui Mao,Jian Quing, au organizat o miliție de tineri numită Garzile Rosii pentru a răsturna inamicii lui Mao și pentru a recăpăta control asupra aparatelor statului. În haosul și violențele care a urmat, milioane au murit sau au fost băgați la închisoare.
18 aprilie 1977 - S-a născut la Baia Mare, cântărețul, cantautorul si producătorul român Adrian Claudiu Sînă, membru fondator al trupei Akcent.
18 aprilie 1980 - Republica Zimbabwe îşi proclamă independenţa.
Zimbabwe, oficial Republica Zimbabwe, este o țară situată în sud-estul Africii, cu capitala la Harare. Se învecinează cu Africa de Sud – la sud, Botswana – la sud-vest, Zambia – la nord-est și Mozambic – la vest. Zimbabwe cuprinde 8 provincii și 2 orașe. Etnia majoritară este reprezentată de negrii – 98% (shona – 71%, ndebele – 16%), alte etnii sunt albii și metișii asiatici. Religii: creștini – 45,4% (protestanți, inclusiv anglicani – 23,5%, romano-catolici – 7%), indigeni africani – 13,5%, animiști – 40.5%. Alfabetizare 85%. Parlament unicameral – Camera Adunării (150).
18 aprilie 1982 - Prin decret guvernamental, se schimba denumirea capitalei Republicii Zimbabwe din Salisbury în Harare.
18 aprilie 1994 - A fost adoptat Legea impozitului pe venitul agricol.
18 aprilie 1996 - Miniștrii Apărării ai României și Ucrainei, Gheorghe Tinca și Valeri Șmarov, au semnat un Protocol privind dezvoltarea colaborării între Ministerul Apărării din România și cel din Ucraina.
18 aprilie 1996 - Senatul României a ratificat Convenția europeană pentru reprimarea terorismului, prin care era reglementată procedura extrădării persoanelor care sunt căutate pentru acte de terorism.
18 aprilie 2001 - Camera Deputaţilor a adoptat textul legii privind accesul liber la informaţiile de interes public.
18 aprilie 2002 - A murit exploratorul Thor Heyerdal, conducătorul expediţiei Kon-Tiki. Faima sa se datoreaza expediţiei pe care a condus-o în 1947 atunci când, însoţit de cinci bărbaţi, a traversat Oceanul Pacific in 101 zile pe pluta balsa botezata Kon-Tiki. A parcurs 8000 de km din Peru in Polinezia, dovedind că insulele polineziene au fost vizitate de oameni din America Latină.
18 aprilie 2002 - Fostul rege al Afganistanului, Mohammad Zaher Shah, s-a întors la Kabul, după 29 de ani de exil la Roma.
18 aprilie 2003 - A incetat din viata Emil Loteanu, regizor si scenarist din Republica Moldova (n. 1936), autorul filmului “Șatra”; (n. 06.11.1936).
Emil Loteanu (n. 6 noiembrie 1936, Clocuşna, judeţul Hotin, Regatul României, astăzi în raionul Ocniţa, Republica Moldova – d. 18 aprilie 2003, Moscova, Rusia) a fost un actor, regizor, scenarist, poet şi scriitor moldovean. Printre filmele regizate de el amintim: Poienile roşii (1966), Lăutarii (1971), Şatra (1975), Gingaşa şi tandra mea fiară (1978), Anna Pavlova (1983) şi Luceafărul (1986). A fost declarat drept „cel mai bun regizor al secolului XX din cinematografia moldovenească”.
18 aprilie 2007 - Google a lansat un instrument pentru protecția drepturilor de autor, denumit “Claim your content”.
18 Aprilie 2019 – A avut loc un accident teribil în Portugalia: 28 de turişti germani şi-au pierdut viaţa într-un accident rutier pe insula Maderia Cel puţin 29 de turişti germani, 11 bărbaţi şi 18 femei, şi-au pierdut viaţa miercuri într-un accident rutier petrecut pe insula portugheză Madeira, informează agenţiile de presă internaţionale. Accidentul a avut loc în localitatea de coastă Canico, la ora locală 18:30 (17:30 GMT). Vehiculul la bordul căruia se aflau aproximativ 50 de persoane a părăsit carosabilul într-o curbă şi s-a răsturnat, oprindu-se într-o casă construită în pantă. Şoferul autobuzului, care se pare că a pierdut controlul asupra vehiculului din motive ce urmează să fie investigate, precum şi ghidul care însoţea grupul de turişti, au fost răniţi, dar au scăpat cu viaţă.
18 aprilie 2019 – Africa de Sud – Cel puţin 13 morţi după prăbuşirea acoperişului unei biserici în urma ploilor torenţiale.
Cel puţin 13 persoane au murit şi alte 16 au fost rănite în Africa de Sud după prăbuşirea parţială a acoperişului unei biserici din provincia KwaZulu Natal (nord-est), în timpul slujbei religioase, au indicat autorităţile citate vineri de AFP. Incidentul a avut loc joi seara într-o biserică din localitatea Dlangubo, la nord de Durban, al treilea oraş ca mărime din ţară, în timpul unei slujbe religioase, a precizat purtătorul de cuvânt al ”ministerului” regional pentru probleme locale, Lennox Mabaso.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
18 aprilie 2023 – Dominion Voting Systems a ajuns la o înțelegere de 787 de milioane de dolari cu Fox News privind acuzațiile de defăimare legate de alegerile prezidențiale americane din 2020.
Marele Sigiliu al Statului Delaware – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Dominion Voting Systems v. Fox News Network (colocvial Dominion v. Fox ) a fost un proces american pentru defăimare intentat în martie 2021 de Dominion Voting Systems împotriva Fox News Channel și a companiei-mamă Fox Corporation . Plângerea Dominion solicita despăgubiri în valoare de 1,6 miliarde, susținând că mai multe programe Fox au difuzat declarații false conform cărora mașinile de vot ale Dominion au fost trucate pentru a fura alegerile prezidențiale din Statele Unite din 2020 de la președintele de atunci, Donald Trump . Fox News a susținut că raporta „opinii pure” cu privire la ceea ce spuneau alții, care, dacă ar fi adevărate, ar fi protejate de Primul Amendament la Constituție .
Dominion s-a concentrat pe acuzațiile formulate între noiembrie 2020 și ianuarie 2021 de gazdele Maria Bartiromo, Tucker Carlson, Lou Dobbs , Sean Hannity și Jeanine Pirro. Printre invitații care au apărut adesea alături de acești gazde s-au numărat avocații lui Trump, Rudy Giuliani și Sidney Powell , ambii fiind, de asemenea, dați în judecată individual de Dominion în instanța federală. În timpul verificărilor preliminare , au fost publicate comunicări interne ale Fox News, indicând faptul că gazde proeminente și directori de top știau că rețeaua raporta declarații false, dar continuau să facă acest lucru pentru a-și păstra telespectatorii din motive financiare.
Într-o hotărâre sumară din 31 martie 2023, judecătorul Eric M. Davis de la Curtea Superioară din Delaware a decis că niciuna dintre declarațiile contestate făcute de Fox News despre Dominion nu era adevărată și a dispus un proces pentru a stabili dacă rețeaua a acționat cu rea-intențiere . Mai multe personalități proeminente ale Fox News și directori executivi erau așteptați să depună mărturie la proces. Pe 18 aprilie, când declarațiile de deschidere erau pe cale să înceapă, judecătorul a anunțat că părțile au ajuns la o înțelegere. Fox News a fost de acord să plătească către Dominion 787,5 milioane de dolari și a recunoscut decizia anterioară a instanței conform căreia Fox a difuzat declarații false despre Dominion. Acordul nu a obligat Fox News să își ceară scuze. Este cea mai mare înțelegere media cunoscută pentru defăimare din istoria SUA. Mai târziu în acea lună, Tucker Carlson a fost concediat din funcția de gazdă a emisiunii Tucker Carlson Tonight , una dintre cele mai bine cotate emisiuni de știri de pe cablu, ca răspuns la acuzațiile din proces privind un mediu de lucru toxic pe platourile de filmare.
Retrospectiva asupra evenimentelor zilei de 18 aprilie în istorie ne confirmă faptul că progresul umanității este rezultatul unor momente de o imensă verticalitate. Semnarea Tratatului de la Paris în 1951, prin care se punea piatra de temelie a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, rămâne un simbol al capacității vizionare de a transforma resursele strategice în piloni ai păcii. Această zi nu marchează doar o reușită diplomatică, ci nașterea unei noi identități europene, bazată pe solidaritate și destin comun.
Prin Memoria Timpului, înțelegem că fiecare dintre evenimentele zilei de 18 aprilie în istorie – de la marile realizări politice la moștenirea lăsată de personalități universale – reprezintă o lecție de responsabilitate. Pe platforma Uniți Schimbăm, prețuim aceste repere cronologice ca pe un îndemn de a rămâne ancorați în valori autentice. Istoria zilei de astăzi ne reamintește că viitorul se construiește cu demnitate, învățând din trecut pentru a onora promisiunea unei lumi mai unite și mai conștiente de forța sa creatoare.
Nota Editorială:Documentarea pentru reeditarea acestui material s-a realizat prin consultarea și preluarea de informații de pe platformele cersipamantromanesc.wordpress.com și ro.wikipedia.org. Articolul pentru Uniți Schimbăm (2026) a fost restructurat cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub îndrumarea echipei editoriale, pentru a evidenția pilonii de Identitate, Verticalitate și Memoria Timpului, cu un accent deosebit pe actul fondator al comunității europene.
Memoria Timpului ne invită astăzi să explorăm evenimentele zilei de 16 aprilie în istorie, o dată ce adună laolaltă momente de cotitură, inovații și destine care au modelat lumea în care trăim. Istoria nu este doar o înșiruire de ani, ci o hartă a experienței umane, în care fiecare bornă cronologică ne ajută să ne înțelegem mai bine prezentul și să ne consolidăm pilonul Identitate.
Sub semnul Verticalității, analizăm astăzi faptele care au definit această zi, de la marile realizări culturale și științifice, până la evenimentele politice ce au pus la încercare demnitatea națiunilor. Pe platforma Uniți Schimbăm, considerăm că recuperarea trecutului este un act de responsabilitate. Parcurgând evenimentele zilei de 16 aprilie în istorie, nu facem doar o simplă trecere în revistă, ci ne reafirmăm dorința de a învăța din lecțiile timpului pentru a construi un viitor mai conștient.
16 aprilie este a 106-a zi a calendarului gregorian și ziua a 107-a în anii bisecți. Mai sunt 259 de zile până la sfârșitul anului.
Sfintele Mucenițe fecioare Agapia, Irina și Hionia - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro
Greco-catolice
Sf. m. Agapia, Irina și Hionia († secolul al VI-lea); Sf. Bernadeta Soubirous
Ziua mondială a vocii (World Voice Day) este celebrată, în fiecare an, la 16 aprilie, şi are ca scop creşterea conştientizării asupra importanţei vocii şi atragerea atenţiei asupra problemelor vocale, potrivit world-voice-day.org.
Celebrarea a început în 1999, în Brazilia, sub forma Zilei naţionale a vocii, fiind rezultatul iniţiativei venite din partea unor specialişti în otorinolaringologie, patologie vorbire-limbaj şi a unor profesori de canto.
Iniţiativa a fost urmată şi de alte ţări, precum Argentina şi Portugalia, această aniversare devenind Ziua internaţională a vocii.
În Statele Unite, Academia Americană de Otorinolaringologie, Chirurgia capului şi gâtului a recunoscut oficial această zi în 2002, când a devenit Ziua mondială a vocii – “World Voice Day”, notează sursa citată.
- 16 aprilie 1917 – Vladimir Ilici Lenin s-a întors la Petrograd din exilul în Elveția;
- 16 aprilie 1919 - A inceput Bătălia din Munţii Apuseni din cadrul Războiului româno-ungar de la 1919;
- 16 aprilie 1922 – A fost semnat Tratatul de la Rapallo;
- 16 aprilie 1925 – La Sofia, 150 de oameni au fost uciși și alți 500 răniți în atentatul de la biserica Sfânta Nedelia;
- 16 aprilie 1945 – A început Bătălia Berlinului (16 aprilie – 2 mai 1945);
- 16 aprilie 1990 – În România a avut loc o manifestaţie de protest împotriva refuzului puterii de a acorda viza de intrare în ţară Regelui Mihai;
- 16 aprilie 2007 – Un student a ucis 32 de oameni și a rănit alți 23 înainte de a se sinucide, în ceea ce a rămas cunoscut ca Masacrul de la Virginia Tech
16 aprilie 1457 î.Hr. - Batalia de la Megiddo, la nord de Palestina, a faraonului Thutmose al III-lea, impotriva triburilor rebele ale hyksosilor aflate sub comanda regelui Cades.
Într-o serie de campanii militare care au durat mai mult de 20 de ani, Tutmes al III-lea a condus armata Egiptului prin canioane montane periculoase și deșerturi vaste. Victoria sa cea mai faimoasă – ocuparea orașului Megiddo, la nord de Palestina – a fost prima bătălie înregistrată în totalitate din istorie. Trupele sale au capturat mai mult de 2000 de cai de la dușmani.
Marcus Salvius Otho (25 aprilie 32 – 16 aprilie 69), a fost împărat roman din 15 ianuarie până în 16 aprilie 69 si a fost al doilea împărat al Anului celor patru împărați. După asasinarea împăratului Galba și a lui Piso, la 15 ianuarie 69, Otho este proclamat împărat de către garda pretoriană, apoi confirmat de Senat.
Este aclamat de legiunile dunărene și de cele din Orient, în schimb Germania, Gallia, Hispania și Britannia îl recunosc pe Aulus Vitellius, guvernatorul Germaniei Inferior, proclamat de trupele de aici încă de la 1 ianuarie 69. Vitellius trimite trupe împotriva sa care traversează Alpii,iar la 14 aprilie 69 are loc la Bedriacum, la nord de Pad, bătălia decisivă dintre armatele lui Otho și cele ale lui Vitellius. Înfrânt, Otho se sinucide.
16 aprilie 73 - Fortareata evreilor Masada este cucerita de romani dupa un indelungat asediu. Cei circa 970 de iudei din Masada au preferat să se omoare, după un îndelungat asediu (între anii 70-73 d.C.), pentru a nu cădea în mâinile luptătorilor romani, care i-ar fi luat în robie. Deoarece sinuciderea era interzisă de religia lor, au fost tras la sorți câțiva bărbați care să-i omoare pe toți ceilalți asediați; după aceasta ultimii rămași s-au omorât ei între ei.
Totuși, două femei și cinci copii s-au ascuns, nu au fost omorâți, și au putut povesti mai târziu cele întâmplate. Rezistența împotriva unor forțe militare mult superioare și moartea asediaților constituie până azi un simbol al dorinței de libertate a iudaicilor. Curajul lor a fost admirat chiar și de către romani.
Masada (o romanizare a termenului ebraic מצדה, Metzadá, care provine din מצודה, metzudá, „cetate”, “fortăreață”) a fost o fortăreață antică cu o poziție strategică însemnată, pe o colină situată la marginea de răsărit a pustiului Iudeei, pe malul vestic al Mării Moarte. Colina se află la o altitudine de 63 metri deasupra nivelului mării, și la o înălțime de 450 metri față de nivelul Mării Moarte
16 aprilie 1113 - A murit Sviatopolk Iziaslavici (Sviatopolk al II-lea din dinastia Riurik) mare cneaz al Rusiei Kievene, (nascut cca 1050). A deomnit din anul 1093 pana la moartea sa. in 1113. A fost de asemenea cneaz al Novgorodului (1078 – 1088) si cneaz de Turov (1088-1093).
16 aprilie 1345 - Ștefan Uroș IV Dușan, regele Serbiei (din 8 septembrie 1331) devine țar al sârbilor și grecilor.
Ștefan Uroș IV Dușan (aprox.1308 – 20 decembrie 1355), a fost regele Serbiei (din 8 septembrie 1331) iar titulatura oficială era de “Bazileu și autocrat al sârbilor și romanilor”, din 16 aprilie 1345. Sub conducerea sa, Serbia și-a atins apogeul extinderii teritoriale, Țaratul Sârb fiind unul dintre cele mai mari state din Europa în acea vreme. Tilul său arăta că este conducătorul sârbilor dar și al vlahilor (romanilor).
Vlahii erau încă o populație numeroasă, răspândită în toate spațiile balcanice ale fostului Imperiu Roman de Răsărit. În 1347, Ioan al VI-lea Cantacuzino, devenit împărat al Imperiului Roman de Răsărit, nu a recunoscut titlul însușit de Dušan. Conform tradiției imperiale romane, în lume nu putea exista decât un singur împărat, ceilalți conducători fiind doar regi.
Stefan Uroš IV Dušan și Ioan Alexandru al Bulgariei au realizat o alianță, consfințită prin căsătoria regelui sârb cu Elena a Bulgariei, soră a lui Ioan Alexandru, în ziua de Paști din anul 1332.. Coroana sa este păstrată la mănăstirea Cetinje din Muntenegru.
16 aprilie 1495 - S-a născut umanistul german Peter Bienewitz (sau Bennewitz) Apianus ( d. 21 aprilie 1552) , cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul matematicii, astronomiei, cartografiei.
16 aprilie 1520 - În Spania începe Revolta comunităților împotriva domniei regelui Carol Quintul.
Portret al împăratului Carol Quintul, după Tițian – foto: ro.wikipedia.org
Carol Quintul (n. 24 februarie 1500 – d. 21 septembrie 1558) a fost împărat romano-german din 1519, până la abdicarea sa în 1556. A domnit, de asemenea, ca rege al Spaniei, cu titulatura „Carol I”, din 1516 până în 1556. Ca moștenitor a patru dintre casele regale importante din Europa, a realizat o uniune personală a unor teritorii întinse și dispersate, incluzând Sfântul Imperiu Roman, Aragon, Castilia, Napoli, Sicilia, Țările de Jos și coloniile spaniole din Americi. Când a renunțat la tron, și-a împărțit ținuturile între fiul său, Filip al II-lea al Spaniei, și fratele său, împăratul Ferdinand I.
16 aprilie 1582 - Conquistadorul spaniol Hernando de Lerma, fondeaza orasul argentinian Salta . Hernando de Lerma (nascut 1541), a fost numit de regele Spaniei Filip al II-lea, la 13 noiembrie 1577, guvernator al provinciei Tucumán, (în prezent in Argentina).
16 aprilie 1705 - Isaac Newton este înnobilat de regina Anne în timpul unei vizite regale la Trinity College, Cambridge.
Sir Isaac Newton la 46 de ani, într-un portret din 1689 al pictorului Godfrey Kneller – foto: ro.wikipedia.org
Isaac Newton (n. 4 ianuarie 1643 / S.V. 25 decembrie 1642, Woolsthorpe-by-Colsterworth, Lincolnshire, Anglia – d. 31 martie 1727 / S.V. 20 martie 1727, Kensington, Middlesex, Anglia), renumit om de știință englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom, președinte al Royal Society.
16 aprilie 1746 - Trupele guvernamentale britanice conduse de Prințul William, Duce de Cumberland distrug armata lui Charles Edward Stuart în Bătălia de la Culloden în Scoția
Prințul William Augustus (26 aprilie 1721[S.N.] – 31 octombrie 1765), a fost fiul cel mic al regelui George al II-lea al Marii Britanii și a reginei Carolina de Ansbach. A fost Duce de Cumberland din 1726.
Prințul Charles Edward Louis Philip Casimir Stuart (31 decembrie 1720 – 31 ianuarie 1788) cunoscut drept Bonnie Prince Charlie sau Tânărul Pretendent a fost al doilea pretendent iacobit la tronul Angliei, Scoției și Irlandei.
16 aprilie 1780 - Este fondata Universitatea din Munster, in Renania de Nord-Westphalia, Germania. Universitatea isi are rădăcinile în Jesuitenkolleg Münster, fondat în 1588. Dar Universitatea moderna din Münster a fost înființată în 1780, avand initial patru facultăți: Drept, Sănătate Știință (Medicină), filosofie și teologie. Ceremonia de constituire a fost realizată de Franz von Fürstenberg Freiherr. Numele său actual a fost stabilit de către împăratul Wilhelm al II-lea în 1907.
16 aprilie 1818 - Senatul Statelor Unite ratifica Tratatul Rush-Bagot prin care se stabilea frontiera cu colonia engleza Canada.
16 aprilie 1828 - A decedat pictorul spaniol Francisco Jose de Goya y Lucientes ; (n. 30 martie 1746).
„Francisco de Goya”: autoportret, 1815 — Academia San Fernando, Madrid – foto: ro.wikipedia.org
Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franța) a fost un important pictor și creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. La un secol după Velázquez și cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referință pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curții regale, la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea.
Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.
16 aprilie 1844 - S-a născut romancierul francez Anatole France, laureat al premiului Nobel (d.12 oct. 1924).
Anatole France (n. 16 aprilie 1844, Paris – d. 12 octombrie 1924, Tours) este numele de scriitor al autorului francez Jacques Anatole François Thibault, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1921.
Motivația Juriului Nobel
„ca o recunoaștere a strălucitelor lui realizări literare, caracterizate prin noblețea stilului, o adâncă simpatie față de oameni, grație și un autentic temperament galic”
16 aprilie 1846 - Atentat eșuat contra regelui Ludovic-Filip I, comis într-un parc al castelului Fontainebleau de Pierre Lecomte. Atentatorul a fost executat la 8 iunie.
Ludovic-Filip de Orléans (n. 6 octombrie 1773, Paris – d. 26 august 1850, Surrey, Anglia) a fost rege al francezilor în perioada Monarhiei din Iulie între 1830 și 1848. Face parte din dinastia Bourbon-Orléans.
16 aprilie 1850 - A decedat Madam Tussaud, fondatoarea renumitului „Muzeu al figurilor de ceara” din Londra, ce-i poarta numele.
Madame Tussaud “at the age of 42, when she left France for Great Britain”. Portrait study (1921) by John Theodore Tussaud – foto: en.wikipedia.org
Marie Tussaud, pe numele de fata Grosholtz, s-a nascut in Franta, la Strasbourg, in 1 decembrie 1761. A invatat sa prelucreze ceara si arta modelarii de la medicul Philippe Curtius, in casa caruia mama ei a lucrat ca menajera. A fost profesoara de arta a surorii regelui Ludovic al XVI-lea, dar Revolutia Franceza din 1789 i-a schimbat viata, pentru ca a fost intemnitata pentru legaturile avute cu familia regala.
Dupa eliberare a fost obligata sa faca masti mortuare pentru prizonierii ghilotinati, pentru a-si dovedi supunerea fata de noii guvernanti. In 1802, a pleacat in Anglia impreuna cu cei doi fii si a inceput sa isi prezinte public figurinele din ceara confectionate. Timp de peste 30 de ani, a strabatut tara expunandu-si colectia sa, care cuprindea personalitati ale vremii.
Muzeul figurilor de ceara care ii poarta numele s-a infiintat in 1835, la Londra, pe Baker Street. Expozitia a fost mutata ulterior in sediul actual din Marylebone Road, in 1884, muzeul adapostind cateva dintre figurile de ceara create chiar de Madame Tussaud, in anii tineretii sale. Printre ele se numara cele ale lui Voltaire si Benjamin Franklin.
De asemenea, in incinta se afla chiar copia ei, pe care si-a facut-o personal chiar inainte de sfarsitul vietii. Statuile din Muzeul figurilor de ceara sunt ordonate in salile muzeului pe zone tematice: „Lumea filmului”, „Legendele muzicii”, „Petrecerea celebritatilor”, „Camera ororilor”, unde se afla expus si Vlad Tepes. De-a lungul anilor, muzeul a fost afectat de un incendiu, bombardat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar a ramas in picioare. In prezent, colectia numara peste 16.000 de exponate.
16 aprilie 1859 - A murit istoricul, ganditorul si politicianul francez Alexis de Tocqueville ; (n.29 iulie 1805).
Alexis Henri Charles de Clérel, viconte de Tocqueville (1805 – 1859) – foto: ro.wikipedia.org
Alexis Henri Charles de Clérel, viconte de Tocqueville (n. 29 iulie 1805 la Verneuil-sur-Seine (Ile-de-France); d. 16 aprilie 1859 la Cannes) a fost un gânditor politic, istoric și scriitor francez. Raymond Aron a pus în evidență aportul său la dezvoltarea sociologiei. Cartea sa „Despre democrația în America” i-a adus o largă apreciere și alegerea sa ca membru al Academiei franceze.
Opera sa s-a bucurat de o puternică popularitate în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în special după declinul marxismului. Tocqueville folosește, în general termenul de „democrație” ca un termen mai degrabă social decît politic, pentru a se referi la o societate caracterizată de egalitatea condițiilor sociale (fără o aristocrație privelegiată si cu cariere deschise tuturor cetățenilor).
16 aprilie 1864 - Este adoptată Legea pentru organizarea judecătorească din România.
15 aprilie 1867 - S-a nascut Wilbur Wright, unul dintre “Frații Wright”
Wilbur Wright – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Frații Wright, Orville (n. 19 august 1871, Dayton, SUA – d. 30 ianuarie 1948,Dayton, SUA) și Wilbur (n. 16 aprilie 1867, Millville, SUA – d. 30 mai 1912, Dayton, SUA), au fost doi aviatori, ingineri, inventatori și pionieri ai aviației americani, creditați în general cu inventarea, construcția și pilotarea reușite ale primului avion din lume.
Ei au efectuat primul zbor controlat, susținut și autopropulsat al unui aparat mai greu ca aerul la 17 decembrie 1903, la patru mile sud de localitatea Kitty Hawk, Carolina de Nord. În 1904–05, cei doi frați au dezvoltat, din prima lor mașină de zbor, primul avion practic cu aripi fixe. Deși nu au fost primii care au construit avioane experimentale, frații Wright au fost primii care au inventat mecanismele de control al zborului care au făcut posibil primul zbor autopropulsat.
Bogdan Petriceicu Hasdeu, născut Tadeu Hîjdeu, (n. 26 februarie 1838, Cristinești, Hotin, actualmente în Ucraina – d. 25 august 1907, Câmpina) a fost un scriitor și filolog român din familia Hâjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile.
16 aprilie 1879 - S-a născut scriitorul Gala Galaction; (m. 8 martie 1961).
Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pișculescu, n. 16 aprilie 1879, Didești, Teleorman – d. 8 martie 1961, București) a fost un scriitor, preot ortodox, profesor de teologie român de origine aromână, traducător al Bibliei în limba română din ebraică și greacă (împreună cu Vasile Radu și Nicodim Munteanu). În 1947 a fost ales în Academia Română.
16 aprilie 1889 - S-a născut genialul actor de comedie Charlie Chaplin, actor, regizor și producător britanic, creatorul personajului “Charlot”; (m. 25 dec. 1977).
Charles (Charlie) Spencer Chaplin (n. 16 aprilie 1889, Londra, Marea Britanie, d. 25 decembrie 1977, Vevey, Elveția.) a fost un actor și regizor englez. Este considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul XX. Cele mai renumite filme ale sale sunt City Lights (Luminile orașului), Modern Times (Timpuri noi) și The Great Dictator (Marele dictator).
16 aprilie 1896 - S-a născut Tristan Tzara, scriitor român, unul dintre inițiatorii curentului dadaist; (d. 1963).
Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896, Moinești – d. 25 decembrie 1963, Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist român evreu, născut în localitatea Moinești din România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste, care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură.
16 aprilie 1917 - Vladimir Lenin s-a întors din exil la Petrograd (în prezent Sankt Petersburg) si a preluat rolul de lider al Revoluției bolșevice.
Cu o lună mai înainte țarul Nicolae al II-lea fusese înlăturat de la putere.
16 aprilie 1917 -Primul razboi mondial. Începe a doua bătălie de la Aisne terminată cu victoria germanilor; a fost o tentativă franceză de a rupe frontul german între Soissons și Reims, sub ordinele generalului Nivelle.
Traian Moşoiu (n. 2 iulie 1868 la Tohanul Nou – d. 15 august 1932, Bucureşti) a fost un general român în Armata Română, în perioada 1918 – 1919, care a participat la eliberarea Transilvaniei. În perioada 2 martie 1920 – 12 martie 1920 a fost şi ministru de Război - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Armata regală română a respins atacul trupelor bolsevice ungare si a contraatacat, atingînd Tisa la 1 mai 1919. Ofensiva Ungariei bolşevice, care încheiase o alianţă cu bolşevicii lui Lenin, urmarea să desfiinţeze statul român printr-un atac combinat, initiat de unguri dinspre vest, prin Transilvania, şi de către ruşi dinspre est, prin Basarabia. Armatele celor două regimuri comuniste ar fi urmat să faca jonctiunea pe crestele Carpaţilor Orientali, deveniţi graniţă între Rusia Sovietică şi Ungaria bolşevică.
Din fericire, proiectul nu s-a putut realiza, atît din cauza ofensivei româneşti care a desfiinţat Ungaria bolşevică, cat şi datorita rezistenţei româneşti de pe Nistru contra bandelor bolşevice ce testau tăria apărării trupelor române si nu în ultimul rînd datorită ofensivei ruşilor albi ai generalului Denikin în sudul Ucrainei.
Această ofensivă ne-a dat Romaniei răgazul pe Nistru pentru a se putea concentra spre vest, spre ameninţarea Ungariei bolşevice. Generalul Traian Moşoiu a condus Comandamentul Trupelor din Transilvania pînă la 11 aprilie 1919, cînd conducerea este luată de generalul Gheorghe Mărdărescu, generalul Moşoiu preluînd comanda grupului de armate „Nord „.
Acesta a condus contraofensiva victorioasă încheiată cu ocuparea Budapestei, devenind comandant al garnizoanei române din Budapesta, apoi guvernator militar al teritoriilor ungare de la vest de Tisa. După revenirea sa din Ungaria, a fost pentru scurtă vreme ministru de război, apoi senator, şi, ulterior, ministru al comunicaţiilor (1922-1923) şi al lucrărilor publice (1923-1926).
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
16 aprilie 1919 - La 16 aprilie, la Dachau,in Germania, o fracţiune comunistã condusã de trei evrei ruşi: Levin, Axelrot şi Lewien, alungã autoritãtile locale, se instaleazã în palatul conţilor Wittelbasch şi, împreunã cu Eglhofer, jefuiesc bãncile locale şi imprimã chiar bani falşi pentru a-i plãti pe cei douãzeci de mii de miliţieni care-i urmeazã şi ii susţin.Aceasta miscare vine dupa ce la 7 aprilie Bavaria se proclamase republicã, avându-l ca preşedinte pe comunistul Toller.
Trupele rãmase încã credincioase disciplinei militare se închid în cazãrmi pentru a nu fi dezarmate. Comunistii sunt zdrobiti , cu ajutorul unor trupe conduse de generalul von Oven, trimise de la Berlin. Au loc apoi şapte sute de execuţii, printre care şi capii insurecţiei : Landauer, Eglhofer, Levin. Ceilalţi au fugit la Viena. Astfel eşueazã experienţa Republicii Sovietice Bavaria.
16 -17 aprilie 1920 - A avut loc Congresul Partidului Poporului din România, condus de Alexandru Averescu, aceptat fuzionarea cu gruparea lui Sergiu Niţă a Ligii Poporului din Basarabia, ceea ce a permis extinderea Partidului Poporului în Basarabia. Noul partid a avut de înfruntat în Basarabia opoziţia Partidului Ţărănesc, cel mai popular partid din Basarabia la acel moment. Congresul Partidului Poporului din România a fost constituit la 3 aprilie 1918 (16 aprilie 1918, stil nou) la Iaşi, România.
16 aprilie 1921 - S-a nascut Peter Ustinov, actor britanic; (d. 2004).
Peter Ustinov (nume original: Peter Alexander Freiherr von Ustinov, n. 16 aprilie 1921 – d. 28 martie 2004 ) a fost un actor britanic, membru al Academiei de Arte frumoase din Paris, deținător al Oscarului (1964 și 1960). El a fost nu numai un actor celebru, ci și ambasador onorific al UNICEF din anul 1971.
16 aprilie 1922 - A fost semnat Tratatul de la Rapallo (1922)
Tratatul de la Rapallo (16 aprilie 1922) – Cancelarul Germaniei, Joseph Wirth (al doilea din stânga), alături de delegaţia sovietică (Leonid Krasin, Gheorghi Cicerin şi Adolf Ioffe) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Tratatul de la Rapallo a fost o convenție semnată în orașul italian Rapallo pe 16 aprilie 1922 între Germania (Republica de la Weimar) și Rusia Sovietică prin care fiecare dintre părți renunța la orice pretenție teritorială sau financiară față de cealaltă parte care decurgeau din Tratatul de la Brest-Litovsk semnat la sfârșitul Primului Război Mondial.
Cele două guverne au decis, de asemenea, să normalizeze relațiile lor diplomatice și să „coopereze în spiritul bunăvoinței mutuale în întimpinarea nevoilor economice ale ambelor țări”. Tratatul a fost semnat în timpul Conferinței de le Genova de către ministrul de externe al RSFS Ruse, Gheorghi Cicerin și omologul său german, Walther Rathenau. Documentele ratificate au fost schimbate la Berlin, în 31 ianuarie 1923. Tratatul a fost înregistrat în „Seria de Tratate ale Ligii Națiunilor”, la 19 septembrie 1923.
În 5 noiembrie, la Berlin, a fost semnată o înțelegere suplimentară, prin care se extindeau prevederile tratatului germano-rus de la Rapallo la relațiile Germaniei cu RSS Ucraineană, RSS Belarus, RSS Georgiană, RSS Azerbaidjan, RSS Armeană și Republica din Orientul Îndepărtat. Documentele de ratificare ale acestei înțelegeri au fost schimbate la Berlin pe 26 octombrie 1923, iar protocolul suplimentar a fost înregistrat la „Seria de Tratate ale Ligii Națiunilor”,în 18 iulie 1924. Prevederile tratatului au fost întărite prin semnarea Tratatului de la Berlin.
16 aprilie 1924 - S-a nascut Henry Mancini, compozitor american născut în Cleveland Ohio, autor de muzica de film: The Pink Panther,Peter Gunn etc. A primit premii Oscar in 1962 (“Mic dejun la Tiffany’s”),in 1963 (“Zilele vinului şi trandafiri”) si in 1983 (“Victor / Victoria”), precum si un numar de 20 premii Grammy în cariera sa. A murit de cancer pancreatic şi de ficat 14 iunie 1994 la vârsta de 70 de ani.
16 aprilie 1925 - Comuniștii bulgari cu ajutorul sovietic comit un atac cu bombă asupra Catedralei Sfânta Nedelia în Sofia, Bulgaria, în care mai mult de 150 de persoane au murit, inclusiv politicieni și militari de rang înalt.
Biserica Sfânta Nedelia dupa atac – foto: ro.wikipedia.org
Partidul Comunist Bulgar, fiind scos în afara legii, Cominternul dirijat de la Moscova a trecut la atentate, inclusiv in lacasele sfinte, pentru a elimina pe cei mai de seamă reprezentanţi ai regimului aflat la Gruparea terorista comunista bulgara a aruncat în aer acoperișul bisericii aflate în centrul capitalei bulgare Sofia în timpul slujbei de înmormântare a generalului Konstantin Gheorghiev , care fusese ucis într-un alt atentat comunist in ziua de 14 aprilie. 150 de oameni, în principal membri ai elitei politice și militare a țării, au murit și circa 500 de persoane au fost rănite în atac.
16 aprilie 1927 - S-a născut Joseph Ratzinger, teolog german, din 2005 papă al Bisericii Catolice a Romei, sub numele de Benedict al XVI-lea, succesorul papei Ioan Paul al II-lea.
Benedict al XVI-lea, în latină Benedictus PP. XVI, născut Joseph Alois Ratzinger, (n. 16 aprilie 1927, Marktl am Inn, Bavaria), a fost al 265-lea papă al Bisericii Catolice, ales la 19 aprilie 2005 în urma Conclavului din 2005, ca succesor al papei Ioan Paul al II-lea. În același timp, a deținut funcția de episcop al Romei și suveran al statului Vatican. Este primul papă german după 482 de ani (ultimul papă german a fost Papa Adrian al VI-lea, în perioada 1522-1523).
Înaintea alegerii sale ca papă, cardinalul Ratzinger a fost decan al colegiului cardinalilor, prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței și președinte al Comisiei pontificale teologice internaționale. După anunțul retragerii, făcut pe 11 februarie 2013, a renunțat la funcție în data de 28 februarie 2013, ora 20.00 (CET), fiind primul papă din evul mediu până în prezent care a ales să renunțe la acest oficiu. Noul său titlu este acela de „papă emerit”.
16 aprilie 1930 – În China se declanșeaza războiul civil.
16 aprilie 1935 - Moare Panait Istrati, scriitor român de limbă franceză („Kira Kiralina”,”Ciulinii Bărăganului”); (n. 10 august 1884).
Panait Istrati- foto – ro.wikipedia.org
Panait Istrati (n. 10 august 1884 Brăila – d. 16 aprilie 1935, București, cu numele la naștere Gherasim Istrati (scriitor român de limbă română și franceză.
16 aprilie 1938 - Sunt arestați și condamnați la închisoare mai mulți conducători legionari, în frunte cu căpitanul Corneliu Zelea Codreanu. Ulterior, în noaptea 29-30 noiembrie 1938, lui Codreanu, si altor 12 conducători legionari le-a fost înscenată o evadare, fiind omorîţi în timpul unui transfer între închisori, la ordinul regelui Carol al II-lea.
Corneliu Zelea Codreanu and Iron Guard members in 1937 – foto: en.wikipedia.org
16 aprilie 1940 - S-a nascut Regina Margareta a II-a a Danemarcei.
16 aprilie 1943 - Chimistul elvetian Albert Hofmann (n.11 ianuarie 1906 – d.29 aprilie 2008) a descoperit efectele halucinogene ale LSD-ului. A lucrat la compania Sandoz unde a ajuns director al departamentului de produse naturale.S-a stins din viață la 102 ani, la locuinta sa din Basel, Elvetia, în urma unui atac de cord.
16 aprilie 1944 - Asupra României au loc primele bombardamente de noapte al aviaţiei engleze din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. La 15 – 16 aprilie 1944 au loc primele bombardament de noapte al aviaţiei engleze asupra României în cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial. În timpul bombardamentului este atacat Turnu Severin.
Bătălia Berlinului a fost una dintre ultimele bătălii finale, două grupuri de armate sovietice au atacat Berlinul pe direcțiile sud și est. Bătălia a durat de la sfârșitul lunii aprilie până la începutul lunii mai. Mai înainte ca lupta să se încheie, Adolf Hitler s-a sinucis. Apărătorii orașului s-au predat pe 2 mai 1945. Au mai existat câteva centre izolate de rezistență, care au încetat luptă până la predarea necondiționată a Germaniei de pe 8 mai (9 mai pentru URSS) 1945.
16 aprilie 1953 - Regina Elisabeta a II-a lansează yacht-ul regal HMY Britannia.
HMY Britannia – foto: ro.wikipedia.org
16 aprilie 1955 - S-a născut Henri, Marele Duce de Luxemburg.
Henri, Mare Duce de Luxemburg – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Marele Duce Henric (n. 16 aprilie 1955, Betzdorf, districtul Grevenmacher) este suveranul Marelui Ducat de Luxemburg. Este fiul cel mare al Marelui Duce Jean și al Prințesei Josephine-Charlotte a Belgiei. Bunicii materni au fost regele Leopold al III-lea și regina Astrid a Suediei. Este văr cu regele Filip al Belgiei.
16 aprilie 1964 -The Rolling Stones isi lanseaza primul album, care le poarta numele.
The Rolling Stones este o trupă englezească de muzică rock care a devenit populară la începutul anilor 1960. Trupa a fost formată la Londra în 1962 de Brian Jones, Mick Jagger și Keith Richards. The Rolling Stones a lansat 55 de albume și compilații și au avut 37 de piese în top-10 singles. În 1989 trupa a intrat în Rock and Roll Hall of Fame iar în 2004, revista Rolling Stone i-a clasat pe locul 4 în 100 Greatest Artists of All Time.
Au vândut peste 200 de milioane de albume în întreaga lume. In octombrie 1960 Mick Jagger și Keith Richards, foști colegi de școală, s-au întâlnit pe peronul gării din orașul lor natal, Dartford. Împreună cu Dick Taylor au format grupul Little Boy Blue & The Blues Boys. Doi ani mai târziu, în iunie 1962, au înființat trupa The Rolling Stones (după piesa “Rollina”½ Stones Blues”, interpretată de Muddy Waters).
La 12 iulie 1962 are loc primul concert la Marquee club din Londra. Grupul era format din Mick Jagger (voce), Keith Richards (chitară solo), Ian Stewart (pian), Brian Jones (chitară ritmică), Dick Taylor (chitară bas) și Tony Chapman (tobe). În 1963, casa de discuri Decca și directorul ei artistic Dick Row, celebru pentru refuzul de a-i înregistra pe Beatles, a înregistrat primul lor single.
16 aprilie 1972 - A fost lansată la Cape Canaveral, Florida, naveta spațială „Apollo 16″, care a aselenizat la 20 aprilie 1972.
Rachetă Saturn V lansând misiunea Apollo 16 către Lună – foto: ro.wikipedia.org
Apollo 16 a fost a zecea misiune umană din programul Apollo, a cincea misiune care a aselenizat și prima misiune care a aselenizat într-una din zonele înalte ale Lunii. Ea a fost lansată la 16 aprilie 1972 și s-a încheiat la 27 aprilie. A fost o misiune de clasă J, cu rover lunar și a adus înapoi 94,7 kg de mostre de rocă și sol lunar. Misiunea a conținut trei EVA-uri pe Lună: una de 7,2 ore, alta de 7,4 ore și o a treia de 5,7 ore, precum și o activitate extravehiculară de 1,4 ore pe drumul dintre Lună și Pământ.
Echipajul “Apollo 16″, de la stânga la dreapta: Mattingly, Young, Duke – foto: ro.wikipedia.org
Subsatelitul Apollo 16 a fost lansat din Modulul de Comandă și Serviciu în timp ce acesta se afla pe orbita Lunii. El a efectuat experimente de studiu al câmpurilor magnetice și ale particulelor solare. El a fost lansat la 24 aprilie 1972 la ora 21:56:09 UTC și a orbitat Luna timp de 34 de zile, și 425 de revoluții. În drum spre Lună, astronauții misiunii Apollo 16 au realizat mai multe fotografii ale Pământului, dintre care una prezintă America de Nord acoperită în porțiunea sa nordică de nori. În ciuda unei avarii a Modulului de Comandă, avarie care era să ducă la renunțarea la aselenizare, Apollo 16 a reușit să aselenizeze pe Terra Descartes la 21 aprilie.
John Young sare salutând drapelul american – foto: ro.wikipedia.org
16 aprilie 1972 - A murit Yasunari Kawabata, scriitor japonez, laureat al Premiului Nobel; (n. 1899).
16 aprilie 1990 - În România a avut loc o manifestaţie de protest împotriva refuzului puterii de a acorda viza de intrare în ţară Regelui Mihai.
16 aprilie 2007 - În Statele Unite în campusul Universității Virginia Tech, un student a ucis 32 de oameni și a rănit alți 23 înainte de a se sinucide, în ceea ce a rămas cunoscut ca Masacrul de la Virginia Tech.SUA.
Studenţi de la Virginia Tech aducând un ultim omagiu colegilor dispăruţi – foto: ro.wikipedia.org
A fost cel mai sângeros incident petrecut într-o instituție de învățământ din istoria Statelor Unite, numărul de persoane decedate ajungand la 33, printre victime fiind si profesorul de inginerie și mecanică Liviu Librescu, originar din Romania (n.1930). Autorul atacului, Cho Seung-hui, născut în Coreea de Sud și crescut în Virginia, avea drept de rezidență în SUA si era student al acestei universități și locuia în campusul universitar. Dupa atac, acesta s-a sinucis.
16 aprilie 2008 - A murit cercetătorul american Edward Lorenz, considerat părintele Teoriei haosului şi a efectului fluturelui; (n. 1917).
Lecțiile trecutului pentru demnitatea prezentului
Parcurgând evenimentele zilei de 16 aprilie în istorie, înțelegem că timpul nu este doar o succesiune de momente, ci un martor al rezilienței umane. De la inovații care au schimbat fața societății, până la decizii politice ce au pus la încercare verticalitatea națiunilor, fiecare punct din cronologia acestei zile contribuie la definirea pilonului nostru de Identitate.
Pe platforma Uniți Schimbăm, credem că a onora Memoria Timpului înseamnă a învăța din erorile și victoriile trecutului pentru a acționa cu discernământ astăzi. Istoria zilei de 16 aprilie ne reamintește că progresul autentic este cel care nu își uită rădăcinile și care pune preț pe valorile fundamentale ale omenirii. Rămânem martori conștienți ai cursului istoriei, pregătiți să clădim viitorul pe fundația solidă a adevărului istoric.
Nota Editorială:
Documentarea pentru evenimentele zilei de 16 aprilie în istorie a fost realizată prin consultarea și preluarea de informații de pe platformele cersipamantromanesc.wordpress.com și ro.wikipedia.org. Reeditarea acestui material pentru Uniți Schimbăm (2026) a fost efectuată cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub îndrumarea echipei editoriale, pentru a asigura integrarea acestor repere istorice în pilonii de Identitate și Verticalitate ai publicației.
![Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o organizație interguvernamentală înființată în urma Conferinței de Pace de la Paris care a pus capăt Primului Război Mondial și precursoarea Organizației Națiunilor Unite. Societatea a fost prima organizație internațională de securitate având obiectivul principal să mențină pacea mondială.[6] În perioada de maximă dezvoltare, între 28 septembrie 1934 și 23 februarie 1935, a avut 58 membri. Stabilite în Pactul Societății Națiunilor, scopurile principale ale Societății erau prevenirea războiului prin securitate colectivă, dezarmarea, și rezolvarea disputelor internaționale prin negociere și arbitraj. Printre altele erau tratate și probleme precum condițiile de muncă, tratamentul corect a locuitorilor indigeni, traficul de persoane și a drogurilor, comercializarea armelor, sănătatea mondială, prizonierii de război, și protejarea minorităților din Europa - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/04/Societatea-Na--iunilor-e1460927540812.png)
![Prințul William Augustus (26 aprilie 1721[S.N.] – 31 octombrie 1765), a fost fiul cel mic al regelui George al II-lea al Marii Britanii și a reginei Carolina de Ansbach. A fost Duce de Cumberland din 1726 - in imagine, Prințul William, Duce de Cumberland, portret de Sir Joshua Reynolds, 1758 - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/04/Prin--ul-William-Duce-de-Cumberland-e1460753122916.jpg)
