Evenimentele Zilei de 10 mai în Istorie

Încoronarea Regelui Carol I şi a Elisabetei (10 mai 1881) – imagine din Illustrated London News - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Încoronarea Regelui Carol I şi a Elisabetei (10 mai 1881) – imagine din Illustrated London News

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

10 mai este a 130-a zi a calendarului gregorian.

 

Sărbătorile Zilei 10 mai

(BOR) Sfântul Apostol Simon Zilotul

Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Simon Zelotul (sau Simon Zilotul) a fost unul din cei Doisprezece Apostoli ai lui Iisus Hristos, fiind pomenit în Evanghelia după Matei 10, 2-4, dar și în celelalte evanghelii sinoptice. Prăznuirea lui se face în 10 mai - foto: doxologia.ro

Apostolul Simon Zelotul - foto: doxologia.ro

Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Simon Zelotul (sau Simon Zilotul) a fost unul din cei Doisprezece Apostoli ai lui Iisus Hristos, fiind pomenit în Evanghelia după Matei 10, 2-4, dar și în celelalte evanghelii sinoptice.

 

(BRU) Sf. Simeon Zelotul, apostol († secolul I)

(BRC) Sf. Antonin din Florența, episcop

 

Romania – Sărbătoare naţională

Încoronarea lui Carol ca rege al României 10 mai 1881 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Încoronarea lui Carol ca rege al României 10 mai 1881 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ziua de 10 Mai a fost declarată sărbătoare naţională în România prin Legea nr. 103/2015. Potrivit prezentei legi, cu această ocazie, Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi celelalte autorităţi publice centrale şi locale organizează manifestări cultural-artistice pentru sărbătorirea acestei zile. Propunerea legislativă privind instituirea acestei sărbători a fost iniţiată de senatorul PNL Puiu Haşotti, fiind respinsă de Senat, în calitate de primă cameră sesizată, la 9 decembrie 2013. La 22 aprilie 2015 însă, proiectul legislativ a fost adoptat de Camera Deputaţilor, for decizional în acest caz, Legea nr. 103/2015 pentru declararea zilei de 10 Mai ca zi de sărbătoare naţională fiind publicată în Monitorul Oficial din 18 mai 2015.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

Ziua Mamei: El Salvador, Guatemala, Mexic

Ziua Păsărilor și a Arborilor în România

 

Astăzi în istorie pentru 10 mai

 

Evenimentele Zilei de 10 mai în Istorie:

- 10 mai 1866 – Carol I a depus jurământul ca Principe Suveran al României, în faţa Adunării Constituante. Domnitorul a jurat că va fi credincios legilor ţării, că va păzi religia românilor, integritatea teritoriului lor şi că va domni ca suveran constituţional;

- 10 mai 1877 – Independenţa României (Parlamentul a votat legea pentru desfiinţarea tributului către Înalta Poartă, iar Domnitorul a promulgat-o; moţiunea votată de Cameră, cu 79 de voturi pentru şi două abţineri, se numea „Independenţa absolută a României“);

- 10 mai 1881 – Carol I a fost încoronat Rege al României. Proclamarea regatului România.

 

10 mai 28 i.I.Chr - Astronomii dinastiei chineze Han consemneaza aparitia petelor solare aparute în timpul domniei împăratului Cheng de Han. Este una dintre cele mai vechi observații stiintifice ale petelor solare in China.

 

10 mai 7o i I Chr - Asediul Ierusalimului. Trupele lui Titus, fiul imparatului roman Vespasian, incep un atac masiv asupra Ierusalimului și atacă al treilea zid de aparare a orașului dinspre nord-vest. Asediul s-a încheiat cu ocuparea orașului și distrugerea celui de- al doilea Templu al evreilor. La Roma inca mai exista in prezent Arcul de Triumf al lui Titus, inaltat pentru a celebra cucerirea Ierusalimului.

Arcul de Triumf al  lui Titus - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Arcul de Triumf al lui Titus – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Arcul de triumf dedicat lui Titus a fost ridicat în anii 81-82 e.N, din inițiativa fratelui său Domitianus si era menit să comemoreze victoria definitivă a romanilor asupra răscoalei evreilor din Palestina, răscoală începută în anul 66 e.N. Campania de pacificare a Palestinei o începuse, cu mână de fier, în 66 e.N, generalul Vespasianus, la cererea lui Nero. In istoria evreilor acea victorie romană este comemorată ca unul dintre cele mai tragice evenimente, cel prin care poporul evreu si-a pierdut definitiv libertatea. Templul care reprezenta unitatea spirituală a evreilor a pierit în incendiu și jaf, odată cu întregul Ierusalim. Toate odoarele sfinte din templu au fost devalizate și au luat calea Romei, pentru a fi etalate pe timpul ceremoniei de triumf organizate in cinstea lui Titus.

Pe locul devastat de legiunile lui Titus, în anul 70 e.N, împăratul Hadrianus (117-138 e.n), a mai spulberat încă o revoltă după șase decenii și jumătate. El trecut la măsuri și mai drastice de anihilare a evreilor. Pe locul Ierusalimului a ridicat un oraș roman, Aelia Capitolina, după numele său de familie și temple romane, iar pe evreii apți de muncă sau de luptă i-a răspândit pe la marginile de apus ale imperiului. Distrugerea primului și a celui de-al doilea templu de la Ierusalim, este încă jelita anual de evrei.

 

10 mai Anul 213 - S-a născut împăratul roman Claudius al II- lea ( Marcus Aurelius Valerius Claudius Augustus; (d. Ianuarie 270).

Claudius al II- lea (Marcus Aurelius Valerius Claudius Augustus), imparat roman - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Claudius al II- lea - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Claudius al II- lea (Marcus Aurelius Valerius Claudius Augustus), imparat roman. Cunoscut sub numele de Claudius Gothicus, a fost impărat Roman de la 268 la 270. Născut în Dalmația, ajunge unul dintre cei mai capabili generali ai împăratului Gallienus, comandant al trupelor din Balcani. După asasinarea lui Gallienus, în cursul luptei împotriva uzurpatorului Aureolus, Claudius este proclamat împărat. El îl înfrânge pe Aureolus, respinge o invazie a alamanilor în lupta de la lacul Benacus (nordul Italiei) și obține în 269, în bătălia de la Naissus (Iugoslavia), o răsunătoare victorie asupra goților și herulilor care invadasera Peninsula Balcanică. Victoria îi aduce cognomenul de Gothicus și pune stavilă, pentru câteva decenii, atacurilor acestor popoare împotriva imperiului. Claudius a murit în orașul Sirmium din Pannonia, in urma unei epidemii (posibil variola) care a devastat provinciile i mperiului , la tron urmându-l Quintillus.

 

10 mai Anul 535 - A fost ales Papa Agapet I.

Papa Agapet I a fost Papă al Romei în perioada 13 Mai 535 - 22 Aprilie 536 - foto: ro.wikipedia.org

Papa Agapet I a fost Papă al Romei în perioada 13 Mai 535 – 22 Aprilie 536 – foto: ro.wikipedia.org

 

10 mai Anul 946 - Papa Agapet al II-lea este încoronat papă ca succesor al papei Marin al II-lea.

Papa Agapetus al II-lea - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Papa Agapetus al II-lea – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Papa Agapet al II-lea (8 noiembrie 955), a fost papa al Romei în perioada 10 Mai 946 – 8 Noiembrie 955. Numele lui înseamnă “cel iubit” (greacă). Pontificatul lui cădea în epoca fiului Maroziei, Alberic al II-lea (acesta conducea republica independentă Roma sub titlul “principe și senator al romanilor” și îl numea și pe Agapet papă). A fost un bărbat cu un caracter puternic,care a încercat cu disperare să oprească declinul papalității si așa-zisa pornocratie (din greacă “porneia” – domnia curvelor).

Papa Marin al II-lea a fost Papă al Romei în perioada 30 Octombrie 942 - Mai 946. Papa Marin al II-lea este adseori condundat cu Papa Martin al III-lea. Papa Marin al II-lea a fost ales și a funcționat sub influența lui Alberic al II-lea - foto: ro.wikipedia.org

Papa Marin al II-lea – foto: ro.wikipedia.org

Papa Marin al II-lea a fost Papă al Romei în perioada 30 Octombrie 942 – Mai 946. Papa Marin al II-lea este adseori condundat cu Papa Martin al III-lea. Papa Marin al II-lea a fost ales și a funcționat sub influența lui Alberic al II-lea.

 

10 mai 1034 - A decedat regele polonez Mieszko II Lambert, fiul lui Bolesław I Chrobry .

Mieszko al II-lea Lambert (n.cca. 990), rege al Poloniei 1025 – 1031 și duce din 1032 până la moartea sa - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Mieszko al II-lea Lambert (n.cca. 990), rege al Poloniei 1025 – 1031 și duce din 1032 până la moartea sa – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Mieszko al II-lea Lambert (n.cca. 990), a fost rege al Poloniei în perioada 1025 – 1031 și duce din 1032 până la moartea sa. A fost al doilea fiu al regelui Boleslaw I cel Viteaz. Cel de-al doilea nume, Lambert, considerat uneori în mod eronat ca fiind o poreclă, i-a fost dat ca o trimitere la cultul sfântului Lambert. De asemenea, este posibil ca numele de Lambert să fi fost ales după numele lui Lambert Mieszkowic, fratele vitreg al regelui Bolesław I. El a condus două invazii devastatoare în Saxonia în 1028 și 1030, dupa care, a dus un război de apărare împotriva Germaniei, a Boemiei și a principilor kieveni. Mieszko al II-lea a fost nevoit să fugă din țara în 1031, după ce un atac al lui Iaroslav I cel Înțelept l-a pus rege pe tronul polonez pe Bezprym, fratele său vitreg mai în vârstă. Mieszko s-a refugiat în Boemia, unde a fost închis de către Ducele Oldrich.

În 1032 el a revenit la putere în trei regiuni și a unit apoi țara. În acest moment, mai multe cuceriri teritoriale ale tatălui său s-au pierdut: Lusacia Superioară (cunoscută și sub numele de Milsko), o parte a Lusaciei Inferioare, Rutenia Roșie, vestul și partea centrală a Ungariei Superioare (acum Slovacia) și, probabil, Moravia. Mieszko al II-lea era foarte bine educat pentru timpul sau. Știa să citească și să scrie, de asemenea știa atât limba greacă cât și limba latină. A fost poreclit pe nedrept Mieszko al II-lea Gnuśny (cu sensul de leneș). Asta datorită modului nefericit în care s-a încheiat domnia sa, deși la început a acționat ca un conducător iscusit și talentat.

 

10 mai 1291 - Nobilii scoțieni recunosc autoritatea regelui Eduard I al Angliei asupra țării lor.

Eduard I al Angliei - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Eduard I al Angliei – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

10 mai 1497 - Exploratorul Amerigo Vespucci ( 1454- 1512), porneste din portul spaniol Cádiz pentru prima sa călătorie în Lumea Nouă.

Exploratorul Amerigo Vespucci ( 1454- 1512) - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Exploratorul Amerigo Vespucci ( 1454- 1512) – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

10 mai 1499 - Este publicată prima hartă geografică a lui Amerigo Vespucci., o harta care continea grave erori de localizare.Vespucci nu a condus nici o expeditie maritima si nu a fost capitan de vas. Singura functie care i se cunoaste a fost aceea de pilot principal al Castiliei, in baza carora era imputernicit sa propuna acordarea de brevete. El a intocmit o harta secreta pentru regele Castiliei , care avea la baza datele furnizate de capitanii corabiilor care se intorceau din Indiile de Vest, numele dat atunci noilor tertorii descoperite de Columb. Amerigo Vespucci a numit într-o scrisoare din 1503, continentul recent descoperit de Columb ”Mundus Novus” (Lumea Noua). Martin Waldseemüller , un cartograf german al Renaşterii, a publicat in 1507 intr-o o carte cu titlul complet:

Introducere în cosmografie cu unele elemente de geometrie şi astronomie necesare pentru a înţelege această ştiinţă, şi cele patru călătorii dale lui Amerigo Vespucci şi reproducerea lumii în ambele suprafeţei de proiecţie sferică, inclusiv regiuni pe care Ptolemeu le-a ştiut şi au fost descoperite doar recent”, o harta cunoscuta sub numele Harta Waldseemüller , in care el foloseşte pentru prima dată cuvântul “America”, dupa numele lui Amerigo Vespucci, pentru a desemna partea de sud a continentului descoperit in realitate de Columb .

Karta lui Martin Waldseemüller - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Harta lui Martin Waldseemüller – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Faimoasa harta a lui Martin Waldseemüller in care apare continentul american. Pe harta obsrvam numele de AMERICA dat acestui teritoriu. Numerosi istorici au contestat aportul lui Vespucci la descoperirea continentului care ii poarta azi numele si sunt de parere ca nu exista dovezi ale plecarii acestuia din Cadiz spre Lumea Noua.

 

10 mai 1503 - Cristofor Columb a descoperit Insulele Las Tortugas, botezate asa după numeroasele broaște țestoase ce trăiau acolo. Acestea au fost denumite ulterior Insulele Cayman.

 

10 mai 1534 - Exploratorul francez Jacques Cartier a descoperit Newfoundland.

 

10 mai 1655 - Dupa o stapanire spaniola care a durat 161 de ani, Jamaica devine posesiune britanica.

 

10 mai 1768 - John Wilkes a fost întemnițat pentru articolul scris în North Briton, prin care îl critică necruțător pe regele George al III-lea. Întemnițarea nobilului a provocat revolte violente la Londra.

John Wilkes (n. 17 octombrie 1727 - d. 26 decembrie 1797) a fost un om politic și ziarist britanic. Deputat al Parlamentului din Westminster, Lord-primar al Londrei, numele său a rămas legat de un scandal politic și de revolta provocată atât de articolele sale cât mai ales de condamnarea sa pentru aceste articole, care luptau pentru libertatea presei, a inviolabilității parlamentare și a dreptului de vot pentru clasa medie, care să poată să-și aleagă reprezentanții ei - in imagine, Statuia monument în onoarea lui John Wilkes, opera artistului Fetter Lane, Londra) - foto: ro.wikipedia.org

Statuia monument în onoarea lui John Wilkes, opera artistului Fetter Lane, Londra) – foto: ro.wikipedia.org

John Wilkes (n. 17 octombrie 1727 – d. 26 decembrie 1797) a fost un om politic și ziarist britanic. Deputat al Parlamentului din Westminster, Lord-primar al Londrei, numele său a rămas legat de un scandal politic și de revolta provocată atât de articolele sale cât mai ales de condamnarea sa pentru aceste articole, care luptau pentru libertatea presei, a inviolabilității parlamentare și a dreptului de vot pentru clasa medie, care să poată să-și aleagă reprezentanții ei. John a fost autorul unei celebre «afaceri» pe timpil regelui George al II-lea al Angliei, afacere cunoscută sub numele de „Afacerea Wilkes”. Evenimentele se petrec pe fondul unei tensiuni populare la Londra îndată după încheierea păcii cu francezii, în urma «Războiului de 7 ani», când el a demascat intențiile regelui George de a-și afirma puterea (totalitar) după relativa destindere a celor doi predecesori ai săi.

 

10 mai 1737 - A murit imparatul Nakamikado al Japoniei ; (n. 1702).

 

10 mai 1755 - S-a născut navigatorul si exploratorul american Robert Gray ; (d. 1806).

Navigatorul si exploratorul american Robert Gray - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Navigatorul si exploratorul american Robert Gray – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Căpitan al vasului „Lady Washington„, în expediția condusă de John Kendrick, realizează prima călătorie maritimă în jurul lumii cu o navă sub pavilionul S.U.A ( 1787-1790).

 

10 mai 1760 - S-a născut Claude Joseph Rouget de Lisle, cunoscut sub numele Rouget de l’Isle, ofiter francez si poet, autor al versurilor celebrului cantec revolutionar francez La Marseillaise, in prezent imnul national al Frantei. A decedat in ziua de 30 iunie 1836.

Claude Joseph Rouget de Lisle (n. 10 mai 1760, Lons-le-Saunier - d. 26 iunie 1836, Choisy-le-Roi), cunoscut mai ales ca Rouget de Lisle, a fost un ofițer genist francez, poet și dramaturg. Este cunoscut îndeosebi ca fiind autorul imnului național al Franței, La Marseillaise (muzica și versurile). A mai compus și alte imnuri, mai puțin cunoscute, ca L'Hymne Dithyrambique sur la conjuration de Robespierre et la Révolution du 9 Thermidor (1794) și Vive Le Roi! (1814) - foto: ro.wikipedia.org

Claude Joseph Rouget de Lisle (1760 – 1836,) – foto: ro.wikipedia.org

Claude Joseph Rouget de Lisle (n. 10 mai 1760, Lons-le-Saunier – d. 26 iunie 1836, Choisy-le-Roi), cunoscut mai ales ca Rouget de Lisle, a fost un ofițer genist francez, poet și dramaturg. Este cunoscut îndeosebi ca fiind autorul imnului național al Franței, La Marseillaise (muzica și versurile). A mai compus și alte imnuri, mai puțin cunoscute, ca L’Hymne Dithyrambique sur la conjuration de Robespierre et la Révolution du 9 Thermidor (1794) și Vive Le Roi! (1814)

25 aprilie 1792: Claude Joseph Rouget de Lisle, compozitorul La Marseillaise, o cântă pentru prima oară în casa lui Dietrich, primarul din Strasbourg - foto: ro.wikipedia.org

25 aprilie 1792: Claude Joseph Rouget de Lisle, compozitorul La Marseillaise, o cântă pentru prima oară în casa lui Dietrich, primarul din Strasbourg – foto: ro.wikipedia.org

10 mai 1768 - Revolte violente au loc la Londra, in urma intemnitarii nobilului John Wilkes, pentru un articol scris în North Briton, in care îl critica pe regele George al III-lea.

 

10 mai 1774 - A decedat Ludovic al XV-lea, rege al Franței; (n. 1710).

Ludovic al XV-lea (15 februarie 1710 – 10 mai 1774), denumit "Cel Mult Iubit" (fr.: le Bien-Aimé), a fost rege al Franței și Navarei din 1715 până în 1774 - foto: ro.wikipedia.org

Ludovic al XV-lea (1710 – 1774) – foto: ro.wikipedia.org

Ludovic al XV-lea (15 februarie 1710 – 10 mai 1774), denumit “Cel Mult Iubit” (fr.: le Bien-Aimé), a fost rege al Franței și Navarei din 1715 până în 1774.

 

10 mai 1774 - Ludovic al XVI–lea și Maria Antoaneta devin rege și regină ai Franței.

Ludovic al XVI-lea (n. 23 august 1754, Versailles - d. 21 ianuarie 1793, decapitat în Paris) a fost rege al Franței și al Navarei din 1774 și până în 1789, rege al francezilor din 1789 și până în 1793. A fost ultimul reprezentant al Absolutismului și o victimă a Revoluției Franceze - in imagine, Ludovic XVI de Joseph Siffred Duplessis - foto: ro.wikipedia.org

Ludovic XVI de Joseph Siffred Duplessis – foto: ro.wikipedia.org

Ludovic al XVI-lea (n. 23 august 1754, Versailles – d. 21 ianuarie 1793, decapitat în Paris) a fost rege al Franței și al Navarei din 1774 și până în 1789, rege al francezilor din 1789 și până în 1793. A fost ultimul reprezentant al Absolutismului și o victimă a Revoluției Franceze.

Maria Antonia Iosefa Iohanna de Habsburg-Lorena (n. 2 noiembrie 1755 - d. 16 octombrie 1793), cunoscută în istorie sub numele de Maria Antoaneta, s-a născut arhiducesă de Austria, mai târziu devenind regină a Franței și a Navarei. La vârsta de 15 ani s-a măritat cu Ludovic al XVI-lea al Franței, devenind apoi mama „delfinului pierdut” Ludovic al XVII-lea. Maria Antoaneta este cunoscută mai degrabă pentru excesele sale legendare (considerate exagerări de unii istorici moderni), precum și pentru moartea sa: a murit executată prin ghilotinare, în toiul Revoluției Franceze, în 1793, pentru un așa-zis incest cu fiul ei, precum și pentru înaltă trădare, nedovedită, însă. S-a pretins pe durata vieții sale că ar fi fost lesbiană, că ar fi întreținut relații sexuale cu numeroși bărbați, inclusiv cu cumnații ei, dar nu există nici o dovadă în acest sens, toate acestea fiind acuze care au ajutat la declanșarea Revoluției Franceze - foto: ro.wikipedia.org

Maria Antonia Iosefa Iohanna de Habsburg-Lorena (1755 – 1793) – foto: ro.wikipedia.org

Maria Antonia Iosefa Iohanna de Habsburg-Lorena (n. 2 noiembrie 1755 – d. 16 octombrie 1793), cunoscută în istorie sub numele de Maria Antoaneta, s-a născut arhiducesă de Austria, mai târziu devenind regină a Franței și a Navarei. La vârsta de 15 ani s-a măritat cu Ludovic al XVI-lea al Franței, devenind apoi mama „delfinului pierdut” Ludovic al XVII-lea. Maria Antoaneta este cunoscută mai degrabă pentru excesele sale legendare (considerate exagerări de unii istorici moderni), precum și pentru moartea sa: a murit executată prin ghilotinare, în toiul Revoluției Franceze, în 1793, pentru un așa-zis incest cu fiul ei, precum și pentru înaltă trădare, nedovedită, însă. S-a pretins pe durata vieții sale că ar fi fost lesbiană, că ar fi întreținut relații sexuale cu numeroși bărbați, inclusiv cu cumnații ei, dar nu există nici o dovadă în acest sens, toate acestea fiind acuze care au ajutat la declanșarea Revoluției Franceze.

Execuția lui Ludovic al XVI-lea în Piața Revoluției. Pe piedestalul gol din fața lui fusese statuia bunicului său, Ludovic al XV-lea, dărâmată în timpul Revoluției franceze - foto: ro.wikipedia.org

Execuția lui Ludovic al XVI-lea în Piața Revoluției. Pe piedestalul gol din fața lui fusese statuia bunicului său, Ludovic al XV-lea, dărâmată în timpul Revoluției franceze – foto: ro.wikipedia.org

 

10 iunie 1805 - A început Primul Război Tripolitanian, sau Războiul Coastei Barbare (10 mai 1801- 10 iunie 1805), cel dintai dintre cele două războaie purtate între Statele Unite și cele patru state nord-africane, cunoscute sub numele generic de „Statele Barbare”. Trei dintre acestea au fost provincii nominale ale Imperiului Otoman, practic autonome: Tripoli, Alger, și Tunis, iar al patrulea era Sultanatul independent al Marocului.

First Barbary War (10 May 1801 – 10 June 1805) - USS Enterprise fighting the Tripolitan polacca Tripoli by William Bainbridge Hoff, 1878 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

First Barbary War (10 May 1801 – 10 June 1805) – USS Enterprise fighting the Tripolitan polacca Tripoli by William Bainbridge Hoff, 1878 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Războiul a fost provocat de piratii din aceste state nord-africane, care confiscau navele comerciale americane și sechestrau echipajele, cerand răscumpărari uriase. Președintele american Thomas Jefferson a refuzat să plătească rascumparari, ordonand prima acțiune militară în țări străine, dupa ce aceasta a fost autorizata de Congres. Sub presiunea blocadei și a raidurilor americane si a pericolului ocuparii orasului Tripoli Pasa de Tripoli, Yusuf Karamanli, a semnat un tratat prin care se încheiau ostilitățile, partile consimtind eliberarea tuturor prizonierilor, respectiv 300 de americani si circa o mie de supusi tripolitani. Pasa de Tripoli a primit de la Statele Unite ale Americii, suma șaizeci de mii de dolari.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

10 mai 1824 - Inaugurarea muzeul National Gallery, Londra din Londra.

Galeria Națională (National Gallery) găzduită de londonezi este o instituție de artă și, mai ales, de cultură născută din dorința de a oferi tuturor - nu doar cunoscătorilor de artă - posibilitatea îmbinării frumosului cu utilul și necesarul pentru creșterea spirituală. Nu întâmplător, chiar de la începuturile sale (1838) accesul a fost și este gratuit - foto: ro.wikipedia.org

Galeria Națională (National Gallery) – foto: ro.wikipedia.org

Galeria Națională (National Gallery) găzduită de londonezi este o instituție de artă și, mai ales, de cultură născută din dorința de a oferi tuturor – nu doar cunoscătorilor de artă – posibilitatea îmbinării frumosului cu utilul și necesarul pentru creșterea spirituală. Nu întâmplător, chiar de la începuturile sale (1838) accesul a fost și este gratuit.

 

 10 mai 1848, stil vechi (22 mai 1848, stil nou) se constituie Comitetul revoluționar din Valahia, compus din Ion Ghica, Nicolae Bălcescu, Constantin Bălcescu, Al. C. Golescu (Negru), C. A. Rosetti, Dumitru Brătianu, Ion C. Brătianu, Cezar Boliac (Albu), Radu Golescu, Ion Heliade Rădulescu și Ion Cîmpineanu. Se adoptă un program al revoluției în 22 de articole, urmărind satisfacerea revendicărilor fundamentale imediate ale burgheziei pentru cucerirea puterii politice, prevederea cea mai înaintată fiind cuprinsă în articolul 13 (emanciparea și împroprietărirea clăcașilor prin despăgubire) și se stabilește ziua de 9 / 21 iunie, pentru declanșarea revoluției din Valahia.

 

10 mai 1854 - S-a născut sculptorul român de origine germană Carol Storck, fiul cel mare al sculptorului Karl Storck şi frate cu Frederic Storck; (m. 1926).

Carol Storck (n. 10 mai 1854, București - d. 1926) a fost un sculptor român, fiul sculptorului Karl Storck și frate al lui Frederic Storck - in imagine, Autoportretul lui Carol Storck (1926) expus la Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck - foto: ro.wikipedia.org

Autoportretul lui Carol Storck (1926) expus la Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck – foto: ro.wikipedia.org

Carol Storck (n. 10 mai 1854, București – d. 1926) a fost un sculptor român, fiul sculptorului Karl Storck și frate al lui Frederic Storck. Din 1871 a studiat la Academia Regală de Artă din Florența, cu sculptorul Augusto Rivalta (1837-1925). În perioada 1876-1880 a studiat și în SUA, la Philadelphia, unde a și expus lucrările sale. Printre operele sale se numără statuile alegorice pentru Palatul de Justiție din București, numeroase busturi și sculpturi funerare, precum și Statuia dr. Carol Davila, inaugurată în ziua de 12 octombrie 1903, odată cu clădirea Facultății de Medicină, la intrarea căreia este amplasată

 

10 mai 1858  stil vechi (22 mai 1858, stil nou) – începea Conferinţa de la Paris a reprezentanţiilor celor şapte puteri europene (Marea Britanie, Franţa, Austria, Prusia, Rusia, Turcia şi regatul Sardiniei), privind organizarea Principatelor Române. Conferința reprezentanților celor șapte puteri de la Paris, privind organizarea Principatelor Române.

Conferinta de la Paris (mai-august 1858) a prilejuit indelungate dezbateri; propunerea de unire deplina a Principatelor – de data aceasta cu un Domn pamantean – a intampinat opozitia inversunata a Austriei si Turciei, in ciuda rezolutiilor adoptate in tara si a exemplului de solidaritate pe care il oferisera patriotii romani.

Conferinţa reprezentanţilor celor şapte puteri – Marea Britanie, Franţa, Austria, Prusia, Rusia, Turcia şi Regatul Sardiniei – privind organizarea Principatelor Române, adoptă documentul final intitulat „Convenţia de la Paris”, document prin care se stabileşte viitorul statut politic, social şi administrativ al Moldovei şi Ţării Româneşti.

Intrarea în vigoare a acestei Convenţii, căreia i se conferea valoare de noua Constituţie a Principatelor Române, marchează încetarea de jure a aplicării Regulamentului Organic In Conferința de la Paris, se stabilește viitorul statut politic, social și administrativ al Principatelor:

- cele două țări vor purta numele de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, fiecare cu domn, guvern și adunare legislativă proprie;

- se înființează Comisia Centrală pentru alcătuirea legilor de interes comun pentru ambele Principate, cu sediul la Focșani;

- se desființează privilegiile și rangurile boierești;

- se instituie responsabilitatea ministerială;

- se reglementează prin lege relațiile dintre proprietari și țărani etc.

Statutul politic stabilit de Conferința de la Paris, devenit lege fundamentală a țării, rămînînd în vigoare pînă în 1864.

 

10 mai 1859 – Au început la Focșani, lucrările Comisiei Centrale pentru elaborarea legilor comune ale Principatelor Moldovei și Munteniei (Valahiei).

Comitetul unionist din Iasi 1) Dimitrie Ralet, 2) Constantin Negri, 3) Anastasie Panu, 4) MihailKogâlniceanu, 5) Arhimandritul Neofit Scriban, 6) Manolachi Costache-Iepureanu, 7) Dimitrie Kracti, 8) Petru Mavrogheni, 9) Dimitrie Cozadini, 10) Constantin Hurmuzachi, 11) Dimitrie A. Sturdza - foto: ro.wikipedia.org

Comitetul unionist din Iasi – foto: ro.wikipedia.org

Comitetul unionist din Iasi 1) Dimitrie Ralet, 2) Constantin Negri, 3) Anastasie Panu, 4) MihailKogâlniceanu, 5) Arhimandritul Neofit Scriban, 6) Manolachi Costache-Iepureanu, 7) Dimitrie Kracti, 8) Petru Mavrogheni, 9) Dimitrie Cozadini, 10) Constantin Hurmuzachi, 11) Dimitrie A. Sturdza.

Divanul ad-hoc al Moldovei (7 octombrie 1857) - foto: ro.wikipedia.org

Divanul ad-hoc al Moldovei (7 octombrie 1857) – foto: ro.wikipedia.org

 

Divanul Ad-Hoc din Bucureşti (8 octombrie 1857) - foto: ro.wikipedia.org

Divanul Ad-Hoc din Bucureşti (8 octombrie 1857) – foto: ro.wikipedia.org

 

10 mai 1866 - Carol I al României a depus jurământul în fața Parlamentului României dupa ce a fost ales prin plebiscit principe suveran al Principatelor Unite, dupa abdicarea principelui Al.Ioan Cuza.

Portret al lui Carol I al României, de George P. A. Healy, 1873 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Portret al lui Carol I al României, de George P. A. Healy, 1873 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

(…) Pe 10/22 mai 1866 Carol a intrat în București. Vestea sosirii sale fusese transmisă prin telegraf și a fost întâmpinat de o mulțime entuziastă de circa 30.000 de oameni, dornici să cunoască noul conducător. La Băneasa i s-a înmânat cheia orașului. Cuplul regal a fost binecuvântat în aceeași zi în Dealul Mitropoliei de către Nifon, mitropolitul Ungrovlahiei care l-a invitat să depună jurământul pe legile țării. Colonelul Haralambie citește formula de jurământ românesc comunicată prințului în traducere franțuzească: „Jur de a păzi legile României; de a menține drepturile sale și integritatea teritoriului.”, după care prințul Carol, cu mâna dreaptă pe Evanghelie, rosti în românește, cu voce fermă: Jur. Din acest moment începe domnia lui Carol I. Proclamat domnitor al României în ziua de 10/22 mai 1866, rămâne cu acest titlu până în data de 14 martie 1881, când este proclamat rege, devenind astfel primul rege al României. A fost primul monarh din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, al cărei nume se transformă, începând cu regele Ferdinand I, în Casa Regală de România, dinastie care va conduce țara până la proclamarea Republicii Populare Române în 1947.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

10 mai 1866 - S-a născut la Siminicea, Suceava, botanistul Emanoil Teodorescu considerat întemeietor al şcolii române de algologie şi al învăţământului universitar de fiziologia plantelor.

Emanoil C. Teodorescu (n. 10 mai 1866, Siminicea, Suceava - d. 26 aprilie 1949, București) a fost un botanist român, membru titular (1945) al Academiei Române și membru corespondent al Academiei de științe din Franța - foto: ro.wikipedia.org

Emanoil C. Teodorescu (1866 – 1949) – foto: ro.wikipedia.org

Emanoil C. Teodorescu (n. 10 mai 1866, Siminicea, Suceava – d. 26 aprilie 1949, București) a fost un botanist român, membru titular (1945) al Academiei Române și membru corespondent al Academiei de științe din Franța. A fost licentiat în științe naturale (1893), al Universitatii Sorbona din Paris, fiind șef de promoție. Întors în țarã a ocupat un post de asistent la Universitatea din Iași, apoi la Institutul Botanic din București. În 1898 a plecat din nou la Paris pentru a lucra la Laboratorul de Biologie Vegetalã de la Fontainebleau. Sub conducerea profesorului Gaston Bounier își susține (1899) teza de doctorat „Influența diverselor radiațiuni luminoase asupra formei și structurii plantelor”. Între anii 1907 – 1935, a fost profesor titular la Catedra de Anatomie și Fiziologie Vegetalã din cadrul Facultãții de științe a Universitãții din București și director al Institutului Botanic A organizat, la Bucureşti, primul laborator de fiziologie vegetală din România si a fost membru titular al Academiei Române din 1945, vicepreşedinte al acestui for (8.VI-2.VIII.1948). A decedat la 26 aprilie 1949 in Bucuresti.

 

10 mai 1871 - Franța semnează tratatul de la Frankfurt pe Main, dupa ce este infranta în războiul cu Prusia, fiind obligata sa cedeze Alsacia-Lorena de est si sa plăteasca 5 miliarde franci-aur ca despăgubire de război.

 

10 mai 1872 - Sufrageta Victoria Woodhull este nominalizată de Partidul Drepturilor Egale prima femeie candidat la funcția de președinte al Statelor Unite, deși femeile nu aveau drept de vot în SUA. Fiind arestată în ziua scrutinului, voturile favorabile nu au fost luate în considerare, iar numarul lor nu se cunoaște până astăzi.

Victoria Woodhull - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Victoria Woodhull – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

10 mai 1877 - Senatul României a votat Proclamația de independență față de Imperiul Otoman, independență recunoscută prin Tratatul de la Berlin din 1878.

Proclamarea Independenței de stat a României - foto: agerpres.ro

Proclamarea Independenței de stat a României – foto: agerpres.ro

La 9 mai 1877, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a declarat, în plenul Parlamentului, în numele guvernului, că România rupe legăturile cu Turcia si se declara independenta. „În stare de rezbel cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare….Ce-am fost înainte de declararea rezbelului? Fost-am noi dependenţi către turci? Fost-am noi provincie turcească? Avut-am noi pe sultan ca suzeran? Străinii au zis acestea; noi nu am zis-o niciodată. Aşadar, domnilor deputaţi, nu am nici cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa Reprezentanţei Naţionale că noi sîntem o naţiune liberă şi independentă .” Declaratia de Independenta a Romaniei a fost adoptata in sesiunea extraordinara a Adunarii Deputatilor, iar in urmatoarea zi, 10 mai 1877, senatul a votat „Legea independentei”, care a fost promulgata imediat de catre regele Carol I.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

10 mai 1877 - Principele României, Carol I, a semnat Proclamațiaa de independență a Romaniei, aflata deja in razboi alaturi de Rusia în razboiul cu Turcia care s-a purtat in anii 1877-1878.

Războiul de Independență de la 1877 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Războiul de Independență de la 1877 – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

10 mai 1877 - A fost înființat Ordinul Național Steaua României.

Ordinul naţional „Steaua României” - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ordinul naţional „Steaua României” – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ordinul național „Steaua României” este cel mai vechi ordin național; a fost creat în 1864 de Cuza Vodă și a fost acordat în acea perioadă într-un număr redus. După proclamarea independenței (1877), Carol I înființează acest ordin prin legea votată în 10 mai 1877. A fost abrogat în 1948 și reînființat în decembrie 1998. Au fost stabilite 5 grade pentru acest ordin: cavaleri, ofițeri, comandanți (comandori), mari ofițeri, mari cruci. Ordinul Steaua României este cea mai înaltă distincție oferită de statul român.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

10 mai 1878 - S-a născut Gustav Stresemann, politician german, cancelar al Germaniei, laureat Nobel (d. 1929)

Gustav Stresemann (n. 10 mai 1878, Berlin, Imperiul German – d. 3 octombrie 1929, Berlin, Republica de la Weimar) a fost un om politic german, fondator și lider al Deutsche Volkspartei (Partidul Popular German), cancelar în 1923 și ministru de externe din 1923 până la moartea sa. Figură de marcă în Republica de la Weimar, Stresemann a permis Germaniei să-și regăsească greutatea diplomatică și economică pierdută după Primul Război Mondial, practicând o politică pragmatică - in imagine, Gustav Stresemann în 1925 - foto: ro.wikipedia.org

Gustav Stresemann în 1925 – foto: ro.wikipedia.org

Gustav Stresemann (n. 10 mai 1878, Berlin, Imperiul German – d. 3 octombrie 1929, Berlin, Republica de la Weimar) a fost un om politic german, fondator și lider al Deutsche Volkspartei (Partidul Popular German), cancelar în 1923 și ministru de externe din 1923 până la moartea sa. Figură de marcă în Republica de la Weimar, Stresemann a permis Germaniei să-și regăsească greutatea diplomatică și economică pierdută după Primul Război Mondial, practicând o politică pragmatică.

 

 10 mai 1881 - Carol I de Hohenzollern–Sigmaringen a fost încoronat Rege al României (1881–1914), după ce anterior fusese Principe al României (1866-1881). Președintele Parlamentului a înmanat regelui Carol I și reginei Elisabeta, coroanele făurite din oțelul unui tun cucerit de la turci în timpul Războiului de Independență al României (1877-1878).

Încoronarea lui Carol ca rege al României 10 mai 1881 - foto: ro.wikipedia.org

Încoronarea lui Carol ca rege al României 10 mai 1881 – foto: ro.wikipedia.org

Carol I devine Rege al României la 14/26 martie 1881, prin votul unanim al reprezentanţilor naţiunii. Carol I este încoronat Rege al României la 10/22 mai 1881. Regele însuşi a cerut să fie încoronat cu o coroană din oţel, fabricată din metalul topit al unui tun de război capturat la Plevna. Ceremonia de încoronare a Regelui Carol I a avut loc în data de 10 mai 1881, denumită de atunci Ziua Regelui în România. În ziua de 14 martie 1881, Parlamentul României a proclamat „înălțarea principatelor române la gradul de Regat și a hotărât ziua de 10 mai, care era Ziua Independenței, să fie cea în care să se facă Încoronarea”. În ziua de 10 mai, s-a organizat ceremonialul de încoronare după modelul folosit la încoronarea Regelui Belgiei. Coroana reginei a fost făcută din aur și cea a regelui din oțelul unui tun turcesc capturat la Plevna. Cele două coroane au fost duse de membrii guvernului în ziua de 9 mai 1881 la Catedrala Patriarhală din București pentru binecuvântare.

 

10 mai 1887 - In România se promulgă Codul comercial care va intra în vigoare la 1 septembrie 1887. Codul comercial a fost întrocmit după model italian și a fost ulterior modificat în 1895, 1900, 1902, iar din 1928 va fi aplicabil și în Basarabia, unde pînă atunci funcționau legile comerciale ale Imperiului Rus.

 

10 mai 1890 - S-a născut generalul german Alfred Josef Ferdinand Jodl (n. Alfred Baumgärtler ; d. 16 octombrie 1946, Nürnberg).

Alfred Josef Ferdinand Jodl , șeful Statului Major al OKW in timpul dictaturii naziste - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Alfred Josef Ferdinand Jodl , șeful Statului Major al OKW in timpul dictaturii naziste – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

A fost șeful Statului Major al OKW in timpul dictaturii naziste si unul dintre principalii comandanți militari din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La procesul de la Nürnberg a fost acuzat, condamnat la moarte și executat pentru crime de război și crime împotriva umanității. A fost reabilitat de Înalta Curte de Denazificare, ca militar la datorie, in urma demersurilor Luisei von Benda, cea de a doua soție a lui Jodl, printr-o sentință rămasă definitivă în 2 martie 1953.

 

10 mai 1893 - Locomotiva cu aburi nr 999 NYC New York Central Railroad a devenit primul vehicul care a atins o viteză de 112,5 mph (181,1 km/h).

10 mai 1893: Locomotiva cu aburi nr 999 NYC New York Central Railroad a devenit primul vehicul care a atins o viteză de 112,5 mph (181,1 km/h) - foto: ro.wikipedia.org

10 mai 1893: Locomotiva cu aburi nr 999 NYC New York Central Railroad a devenit primul vehicul care a atins o viteză de 112,5 mph (181,1 km/h) – foto: ro.wikipedia.org

 

10 mai 1894 - S-a născut Elvira Popescu, actriță franceză de origine română (d. 1993).

Elvira Popescu (alternativ: Popesco, n. 10 mai 1894, București – d. 11 decembrie 1993, Paris) a fost o actriță română de teatru și film, directoare de scenă, care a făcut carieră în Franța - Elvire Popesco by Paramount - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Elvira Popescu by Paramount – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Elvira Popescu (alternativ: Popesco, n. 10 mai 1894, București – d. 11 decembrie 1993, Paris) a fost o actriță română de teatru și film, directoare de scenă, care a făcut carieră în Franța. Elvira Popescu, devenită prin căsătorie contesă De Foy, a manifestat încă din copilărie talent scenice: grație în mișcări, prestanță la mers, vioiciune și limpezime în grai, un dar de imitație ascuțit și plin de haz. A absolvit cu brio Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti, și a fost angajată la Teatrul National,unde i s-au dat încă de la începutul carierei sale roluri principale. A intemeiat Teatrul Mic si Teatrul Excelsior, împreună cu marii actori Ion Manolescu si Ion Iancovescu. A fost actriță de teatru și film, directoare de scenă, cu o strălucită carieră în Franta.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

10 mai 1899 - S-a născut Fred Astaire, pe numele sau adevarat Frederick Austerlitz, dansator, coregraf, actor și cântăreț american, considerat unul dintre cei mai mari dansatori ai cinematografului din toate timpurile; (d. 1987).

Fred Astaire (n. 10 mai 1899, Omaha, Nebraska – d. 22 iunie 1987, Los Angeles, California), după numele lui de botez Frederick Austerlitz, a fost un actor, dansator și cântăreț american - foto: ro.wikipedia.org

Fred Astaire (1899 – 1987) – foto: ro.wikipedia.org

Fred Astaire (n. 10 mai 1899, Omaha, Nebraska – d. 22 iunie 1987, Los Angeles, California), după numele lui de botez Frederick Austerlitz, a fost un actor, dansator și cântăreț american.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.imdb.com

 

10 mai 1903 - A avut loc dezvelirea statuii lui Ion C. Brătianu în Piața Universității din București.

Statuia lui Ion C. Brătianu în Piața Universității din București (1903) - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Statuia lui Ion C. Brătianu în Piața Universității din București (1903) – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

In 1948, dupa venirea regimului comunist la putere, monumentul a fost topit la fostele uzine Republica. Sculptura este opera artistului francez Ernest Dubois. Statuia lui Ion C Bratianu va fi reconstruita si amplasata in Piata Universitatii, langa Palatul Ministerului Agriculturii si Spitalul Coltea, vis a vis de Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti”, potrivit unei hotarari luate in 2014 de Consiliul General al Municipiului Bucuresti ,

 

10 mai 1904 - A murit Henry Morton Stanley, ziarist și explorator britanic al Africii Centrale; (n. 28 ianuarie 1841).

 

10 mai 1906 - A fost înființat Ordinul Carol I, cea mai importantă decorație de stat din toată istoria României.

Ordinul Carol I - foto preluat de pe familiaregala.ro

Ordinul Carol I – foto preluat de pe familiaregala.ro

Ordinul Carol I este un ordin dinastic, de familie, acordat de Casa Regală a României, al cărei șef actual este Principesa Margareta. Ordinul a fost înființat pe data de 10 mai 1906 de către Regele Carol I al României pentru a comemora jubileul a 40 de ani de domnie.[1] De la înființare și până la abdicarea forțată a Regelui Mihai și abolirea monarhiei, la 30 decembrie 1947, ordinul a fost cea mai înaltă decorație acordată de către Regele României. După abdicarea regelui ordinul devine inactiv pentru o lungă perioadă, fiind ulterior reînviat pe data de 5 ianuarie 2005.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; familiaregala.ro

 

10 mai 1906 - A apărut, la București, ziarul „Neamul Românesc”, sub conducerea lui Nicolae Iorga. Ziarul a activat cu întreruperi pînă în 1940.

Coperta publicaţiei Neamul Românesc, noiembrie 1907 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Coperta publicaţiei Neamul Românesc, noiembrie 1907 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Neamul Românesc a fost o revistă bisăptămânală fondată de Nicolae Iorga la 10 mai 1906. Era ilustrată cu portrete ale țăranului român în ipostaze idealiste și populară printre învățații de la țară (pentru care era distribuită gratuit), promovând teorii antisemite și atrăgând asupra sa oprobriul autorităților și al presei urbane. Era prezentată ca ziar politic de orientare națională și de atitudine democratică. Publicația, care în decursul timpului a apărut cu o periodicitate diferită, a fost principala tribună prin care Iorga și-a exprimat atitudinea față de fenomenele sociale, politice, culturale, din țară și străinătate.

În 1907 Nicolae Iorga și-a cumpărat o casă în Vălenii de Munte, unde și-a instalat propria tipografie „Neamul românesc”, pentru a putea scoate singur revista. În 1916 în urma înfrângerilor suferite de armata română în Primul Război Mondial, Iorga s-a refugiat la Iași, unde a tipărit Neamul Românesc cu o frecvență cotidiană. Revista și-a încetat apariția în 1940, când la putere a ajuns Horia Sima, adversar declarat al lui Iorga, iar la 27 noiembrie 1940, Iorga a fost asasinat de legionari.

 

10–11 mai 1918 - Bătălia de Kaniów. Bătălia de la Kaniv sau Bătălia de la Kaniów a avut loc în timpul Primului Război Mondial în noaptea de 10-11 mai 1918, în apropiere de Kaniv, Ucraina, între trupele armate poloneze și germane.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

10 mai 1921 - Principele Carol al României (prinț moștenitor din 27 martie 1914) se căsătorește cu principesa Elena, fiica regelui Greciei, Constantin, și al reginei Sofia din Prusia, avînd un singur copil, Mihai (n.25 octombrie 1921).

 

10 mai 1924 - J. Edgar Hoover este numit de către preşedintele S.U.A., Calvin Coolidge, director al Biroului de Investigatii (BOI), al carui nume va fi schimbat în Biroul Federal de Investigaţii ( FBI ) in 1936, astfel incat acesta devine primul director al acestei institutii pe care a condus -o până în 1972.

J. Edgar Hoover - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

J. Edgar Hoover – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

10 mai 1925 - S-a născut Ilie Verdeț, politician comunist român, fost prim ministru al Romaniei socialiste;(d. 2001).

 

10 mai 1939 - Se inaugurează în fața Fundațiilor Regale și privind către Palatul Regal statuia regelui Carol I de sculptorul Ivan Mestrovic.

Statuia regelui Carol I de sculptorul Ivan Mestrovic - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Statuia regelui Carol I de sculptorul Ivan Mestrovic – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Statuia regelui Carol I cîntărea 1 200 kg. Monumentul a fost distrus, iar statuia tăiată și topită în 1948 din ordinul autorităților comuniste din România, iar din bronzul ei a fost turnată statuia lui Lenin din Bucuresti, realizată de sculptorul Boris Caragea, care a stat în fața Casei Scanteii din 21 septembrie 1960 si pana in 3 martie 1990, cand a fost data jos de pe de pe soclu de o multime furioasa.

 

10 mai 1940 - Winston Churchill devine prim-ministru al Marii Britanii în urma demisiei premierului Neville Chamberlain.

Sir Winston Leonard Spencer Churchill (n. 30 noiembrie 1874 - d. 24 ianuarie 1965) a fost un om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit în Al Doilea Război Mondial. Deseori apreciat ca fiind unul din cei mai mari lideri de război ai secolului, a servit ca prim-ministru în două mandate (1940-1945) și (1951-1955). A fost ofițer în Armata Britanică, istoric, scriitor și artist. Este singurul prim-ministru britanic laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (în 1953) și a fost prima persoană care a primit titlul onorific de Cetățean de Onoare al Statelor Unite - foto: ro.wikipedia.org

Sir Winston Leonard Spencer Churchill (1874 – 1965) – foto: ro.wikipedia.org

Sir Winston Leonard Spencer Churchill (n. 30 noiembrie 1874 – d. 24 ianuarie 1965) a fost un om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit în Al Doilea Război Mondial. Deseori apreciat ca fiind unul din cei mai mari lideri de război ai secolului, a servit ca prim-ministru în două mandate (1940-1945) și (1951-1955). A fost ofițer în Armata Britanică, istoric, scriitor și artist. Este singurul prim-ministru britanic laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (în 1953) și a fost prima persoană care a primit titlul onorific de Cetățean de Onoare al Statelor Unite.

 

10 mai 1940 - Germania nazista invadează Belgia, Olanda și Marele Ducat de Luxemburg, dupa care ataca Franta.

 

10 mai 1940 - Al Doilea Război Mondial - Operaţiunea Fork – Regatul Unit invadează Islanda. Un moment important al strategiei războiului din Atlantic din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost reprezentat de ocuparea Islandei, în 10 mai 1940. Circa 120.000 de oameni locuiau în insulă, unde ocupaţiile principale erau pescuitul, oieritul şi comerţul către Europa continentală, potrivit portalului www.britainatwar.com. (…) Planul includea o debarcare a unei forţe de 800 de militari având la comandă pe colonelul Robert Sturges. Forţa de ocupaţie a fost constituită din Batalionul 2 Marină, Brigada 101 şi a inclus, de asemenea, trei baterii de artilerie şi un detaşament redus de informaţii. Au fost însoţiţi de două distrugătoare pe durata traversării Atlanticului pentru ca în dimineaţa zilei de 10 mai 1940 forţa britanică să intre în Golful Reykjavik.

În fruntea convoiului de nave se afla un avion Walrus care avea rolul de a securiza accesul avansării în eventualitatea existenţei unui submarin inamic. Rezidenţii şi forţele locale au fost alertaţi de survolul aparatului britanic deasupra capitalei Reykjavik, fiind anunţat astfel avansul unei forţe străine. Un grup mare de protestatari şi o forţă de poliţie formată din 70 de oameni a ocupat portul pentru a oferi un răspuns grupului britanic. În ciuda declaraţiei guvernului islandez, care a reclamat încălcarea neutralităţii statale, un detaşament de 400 de puşcaşi marini britanici a păşit pe teritoriul islandez fără a întâmpina rezistenţă.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro;

 

10 mai 1941 - Al Doilea Război Mondial - Camera Comunelor din Regatul Unit este distrusă de un raid aerian Luftwaffe.

 

10 mai 1941 - Al doilea război mondial – Rudolf Hess se parașutează în Scoția în încercarea de a negocia pacea între Anglia și Germania.

Walter Richard Rudolf Hess (Heß în germană) (26 aprilie 1894 – 17 august 1987) a fost o figură proeminentă în cadrul Germaniei Naziste, adjunctul lui Adolf Hitler în cadrul Partidului Național-Socialist. La 10 mai 1941, în ajunul războiului cu Uniunea Sovietică, a zburat singur spre Scoția, cu scopul de a negocia pacea cu Regatul Unit, dar a fost arestat. A fost judecat la Nürnberg și condamnat la închisoare pe viață la Spandau (Berlin), unde a murit în 1987, mulți consideră prin suicid - foto: ro.wikipedia.org

Walter Richard Rudolf Hess (1894 – 1987) – foto: ro.wikipedia.org

Walter Richard Rudolf Hess (Heß în germană) (26 aprilie 1894 – 17 august 1987) a fost o figură proeminentă în cadrul Germaniei Naziste, adjunctul lui Adolf Hitler în cadrul Partidului Național-Socialist. La 10 mai 1941, în ajunul războiului cu Uniunea Sovietică, a zburat singur spre Scoția, cu scopul de a negocia pacea cu Regatul Unit, dar a fost arestat. A fost judecat la Nürnberg și condamnat la închisoare pe viață la Spandau (Berlin), unde a murit în 1987, mulți consideră prin suicid. Încercarea lui aparent bizară de a negocia pacea și încarcerarea pe viață care a rezultat, au dat naștere la diverse teorii privind motivația sa de a zbura spre Scoția, precum și teorii ale conspirației privind faptul că a rămas singurul închis la Spandau, mult timp după ce toți ceilalți deținuți fuseseră eliberați.

Se dispută de asemenea cauza morții sale. Pe 27 și 28 septembrie 2007, numeroase emisiuni de știri britanice au prezentat descrieri ale tratamentului brutal la care a fost supus Hess de către sovietici, cu toate că alți Aliați au încercat să-i ofere un tratament uman în anii de după al doilea război mondial, și în ultimii ani de viață. Rudolf Hess a murit la 17 august 1987, din motive necunoscute, în închisoarea Spandau din Berlin (el a fost ultimul prizonier al închisorii care, după moartea sa, a fost demolată). Hess a devenit obiect de venerație printre neonaziști. Mormântul lui din orașul Wunsiedel (landul Bavaria, Germania) a devenit loc de pelerinaj pentru aceștia, fapt pentru care administrația locală a desființat mormântul la data de 21 iulie 2011. Osemintele lui și ale soției sale au fost incinerate și transportate la un loc necunoscut.

 

10 mai 1946 - Prima lansare cu succes a rachetei americane V-2 la White Sands Proving Ground.

V-2 (în germană: Vergeltungswaffe 2 - "Arma Răzbunării 2"; menționată în literatura sovietică/rusă ca Fau-2 (Фау-2), după pronunția germană a literei ”V”), al cărei nume tehnic este Aggregat-4 (A4), a fost prima rachetă balistică cu rază lungă de acțiune dezvoltată în timpului celui de-al Doilea Război Mondial în Germania, cu scopul expres de a fi folosită împotriva Londrei, iar mai târziu a Antwerpenului - in imagine, Replica unei rachete V-2 în muzeul Peenemünde - foto: ro.wikipedia.org

Replica unei rachete V-2 în muzeul Peenemünde – foto: ro.wikipedia.org

V-2 (în germană: Vergeltungswaffe 2 – “Arma Răzbunării 2″; menționată în literatura sovietică/rusă ca Fau-2 (Фау-2), după pronunția germană a literei ”V”), al cărei nume tehnic este Aggregat-4 (A4), a fost prima rachetă balistică cu rază lungă de acțiune dezvoltată în timpului celui de-al Doilea Război Mondial în Germania, cu scopul expres de a fi folosită împotriva Londrei, iar mai târziu a Antwerpenului.

 

10 mai 1947 - Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Harry Truman, a acordat regelui Mihai cea mai înaltă distincţie de război a SUA , in semn de recunoastere recunoaştere a contribuţiei României la cauza Naţiunilor Unite in razboiul antihitlerist.

 

10 mai 1960 - S-a născut Bono, solistul trupei irlandeze U2.

Paul David Hewson (n. 10 mai 1960), poreclit Bono Vox, nume de scenă Bono, este solistul trupei rock irlandeze U2. A fost nominalizat la trei premii Nobel pentru pace (2003, 2005, 2006). De asemenea a primit multe alte premii, medalii și decorații. Împreună cu U2 a mai fost nominalizat la patru Globuri de aur, un Oscar și două Grammy (dintre care unul câștigat). A colaborat cu artiști ca: Frank Sinatra, Johnny Cash, Willie Nelson, Luciano Pavarotti, Roy Orbison, Bob Dylan, BB King, Ray Charles, Quincy Jones, Bruce Springsteen, Tony Bennett, Clannad, The Corrs sau Wyclef Jean,
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; en.wikipedia.org

 

10 mai 1965 - S-a născut Linda Evangelista, model canadian.

Linda Evangelista, 12 august 2004. - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Linda Evangelista, 12 august 2004 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Linda Evangelista (n. 10 mai 1965 în St. Catharines, Ontario, Canada) este un fotomodel canadian, care în anii 1990 era considerată în categoria „Supermodels”.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.imdb.com

 

10 mai 1971 - A decedat compozitorul, dirijorul, pianistul si pedagogul roman Mihail Jora; (n. 1891).

Bompozitorul, dirijorul, pianistul si pedagogul roman Mihail Jora - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Bompozitorul, dirijorul, pianistul si pedagogul roman Mihail Jora – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

10 mai 1977 - A murit legenda cinematografiei americane, actrita Joan Crowford (Lucille Fay Lesueur, nascuta pe 23 martie 1905).

Joan Crowford -  foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Joan Crowford – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

A turnat in lunga sa cariera peste 8o de filme si a obtinut un premiu Oscar in 1946, pentru cea mai buna interpretare in filmul “Mildred Pierce”.

 

10 mai 1981 - François Mitterrand câștigă al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din Franța în fața conservatorului Valéry Giscard d’Estaing și devine primul președinte socialist al Republicii A Cincea.

François Mitterrand (n. 26 octombrie 1916 Jarnac – d. 8 ianuarie 1996, Paris), a fost președinte al Franței între anii 1981-1995 - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

François Mitterrand – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

François Mitterrand (n. 26 octombrie 1916 Jarnac – d. 8 ianuarie 1996, Paris), a fost președinte al Franței între anii 1981-1995.

 

10 mai 1993 - Banca Națională a Republicii Kârgâzstan produce primele bancnote ale monedei naționale. Kârgâzstan este primul stat din Asia Centrală, care părăsește zona rublei.

Republica Kârgâzstan (sau Kârgâztan, denumire scrisă uneori cu î în loc de â, sau sub formele Kirghizstan, Kirghiztan; este o țară din Asia Centrală. Se învecinează la nord cu Kazahstanul, la vest cu Uzbekistanul, la est cu China, iar în sud-vest cu Tadjikistanul. Kârgâzstanul este un stat fără ieșire la mare și muntos. Capitala este Bișkek. Kârgâzstanul a făcut parte din Uniunea Sovietică până în 1991, când a devenit independent. Țara a rămas relativ stabilă în anii 1990, deși a devenit din ce în ce mai autocratică și autoritară în ultimii ani ai regimului lui Askar Akaev. În 2005, situația politică a devenit instabilă și țara a trecut printr-o revoluție rapidă (Revoluția Lalelelor), care a dus la demiterea președintelui Akaiev (24 martie 2005, iar locul acestuia este luat de Kurmanbek Bakiev, în 10 iulie 2005, în urma alegerilor prezidențiale. Însă în primăvara lui 2010, situația din Kârgâzstan se deteriorează, culminând cu demisia lui Bakiev la 13 aprilie 2010. Locul acestuia este luat de ministrul de externe Roza Otunbaieva. În urma alegerilor prezidențiale desfășurate la 30 octombrie 2011, noul președinte al Kârgâzstanului este Almazbek Atambaiev, liderul Partidului Social Democrat Kirgiz, acesta depunând jurământul pe 1 decembrie 2011 - foto: ro.wikipedia.org

Republica Kârgâzstan – foto: ro.wikipedia.org

 

10 mai 1994 - Nelson Mandela depune jurământul, devenind primul președinte de culoare al Africii de Sud.

Nelson Rolihlahla Mandela (n. 18 iulie 1918 – d. 5 decembrie 2013) a fost un om politic sud-african, care a deținut funcția de președinte al Africii de Sud în intervalul 1994-1999. Adversar al apartheidului, a fost primul președinte al Africii de Sud ales prin vot universal, într-un scrutin larg reprezentativ și cu participare multirasială. Guvernarea lui Mandela s-a axat pe dezmembrarea moștenirii apartheidului, prin combaterea rasismului instituționalizat, a sărăciei și a inegalității și promovarea reconcilierii rasiale. Un susținător al pan-africanismului și al socialismului democratic, el a fost președinte al partidului Congresul Național African din 1991 până în 1997. Pe plan internațional, Mandela a fost secretar general al organizației interguvernamentale Mișcarea de Nealiniere, între 1998 și 1999 - Nelson Mandela prête serment, le 10 mai 1994 / REUTERS - foto: slateafrique.com

Nelson Mandela prête serment, le 10 mai 1994 / REUTERS – foto: slateafrique.com

Nelson Rolihlahla Mandela (n. 18 iulie 1918 – d. 5 decembrie 2013) a fost un om politic sud-african, care a deținut funcția de președinte al Africii de Sud în intervalul 1994-1999. Adversar al apartheidului, a fost primul președinte al Africii de Sud ales prin vot universal, într-un scrutin larg reprezentativ și cu participare multirasială. Guvernarea lui Mandela s-a axat pe dezmembrarea moștenirii apartheidului, prin combaterea rasismului instituționalizat, a sărăciei și a inegalității și promovarea reconcilierii rasiale. Un susținător al pan-africanismului și al socialismului democratic, el a fost președinte al partidului Congresul Național African din 1991 până în 1997. Pe plan internațional, Mandela a fost secretar general al organizației interguvernamentale Mișcarea de Nealiniere, între 1998 și 1999.

 

10 mai 1998 - Liderul Sinn Fein, Gerry Adams şi alţi membri din conducerea Sinn Fein, aripa politică a Armatei Republicane Irlandeze, accepta acordul de pace cu autoritatile engleze.

 

10 mai 2002 - Agentul FBI Robert Hanssen este condamnat la închisoare pe viață, fără posibilitatea de eliberare condiționată, pentru faptul de a fi vândut secrete americane Moscovei în schimbul unei sume de 1,4 milioane de dolari în numerar și diamante.

Agentul FBI  Robert Hanssen - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Agentul FBI Robert Hanssen – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

10 mai 2005 - O grenadă de mână este aruncată de către Vladimir Arutinian la aproximativ 20 de metri de președintele SUA, George W. Bush, în timp ce el ținea un discurs unei mulțimi la Tbilisi, Georgia, însă are o defecțiune și nu detonează.

 

10 mai 2006 - Giorgio Napolitano, fost membru al Partidului Comunist Italian, a fost ales preşedintele Italiei.

Giorgio Napolitano, fost preşedinte al Italiei - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Giorgio Napolitano, fost preşedinte al Italiei – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

10 mai 2007 - Prima vizita pastorala in Brazilia a Papei Benedict al XVI-lea a, vizita care a marcat prima sa calatorie într-o ţară din America Latină, dupa inceperea pontificatului sau în 2005.

Papa  Benedict al XVI-lea - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Papa Benedict al XVI-lea – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

10 mai 2013 - S-a născut în Auckland, capitala Noii Zeelande, printul Taufa’ahau Manumataongo Tuku’aho, al doilea în linia de succesiune la tron, in regatul Tonga.

 

10 mai 2020 - La ordinea zilei

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.orgyoutube.com

Monarhia în România

Regii României - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Regii României

foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org

 

Monarhia în România

Monarhia constituțională a fost, oficial, forma de guvernământ a României între 1881 (anul încoronării ca Rege a Principelui Carol I, aflat pe Tron din 1866) și 1947. De facto, existența monarhiei în România este mult mai veche, fiindcă titlul istoric de Domn (voievod) al Țărilor Românești poate fi asimilat cu acela de prinț (principe) sau rege, iar prima constituție românească este considerată a fi Regulamentul Organic.

Între 1881 și 1947, țara a fost condusă de patru suverani coborâtori din familia de Hohenzollern-Sigmaringen, o ramură cu veche tradiție a Familiei Imperiale germane. Începând cu Regele Ferdinand I „Întregitorul”, suveranii ce au urcat pe Tronul României au devenit o familie regală distinctă de cea germană, luând naștere Familia Regală a României.

Monarhia a fost înlăturată neconstituțional, cu forța, prin lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, în contextul politic al ocupării militare a țării de către Uniunea Sovietică. Pentru prima dată, ocupația militară a adus la putere treptat, cu acceptul Aliaților vestici, Partidul Comunist Român (prin guvernul Petru Groza, instalat forțat la 6 martie 1945).

 

Contextul intern al venirii la tron a lui Carol I

Pe fondul instabilității interne care s-a instalat odată cu abdicarea forțată a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, abdicare de care a fost responsabilă „monstruoasa coaliție”, a apărut ideea (mai veche de altfel) aducerii unui prinț străin. Sensul politic unei astfel de acțiuni era de a contracara poziția externă potrivnică formării statului român unitar, existentă în rândul imperiilor istorice vecine care erau obișnuite să domine spațiul românesc.

Prin punerea în fruntea României a unui reprezentant din dinastiile recunoscute în Europa, se făcea pe placul unora dintre acești puternici potrivnici. Agitația internă a fost urmată și de una externă – unele puteri străine ridicau întrebarea dacă unirea celor două principate române ar mai putea fi recunoscută în continuare.

Rusia chiar sprijinea zgomotos tendințele separatiste, organizând manifestații la Iași, la care a participat chiar mitropolitul Moldovei. În consecință, pentru a depăși cât mai repede aceste momente de nesiguranța politică statală, românii au urmat exemplul grecesc și au propus aducerea unui principe străin. În acest sens i s-au făcut propuneri prințului de Flandra, mezinul regelui Leopold I al Belgiei.

Acesta însă a refuzat, neavând garanția marilor puteri, astfel că după mai multe discuții interpartinice, s-a hotărât aducerea în țară a prințului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Astfel, marile puteri ar fi fost puse în fața faptului împlinit, iar unitatea națională ar fi fost păstrată. Totuși, din precauție, planul a fost păstrat secret, până ce noul domn a fost adus în țară, cu sprijinul Franței, simpatizantă a unui stat unitar român, după care a început procesul anevoios de recunoaștere internaționala a domniei lui Carol I.

 

Carol de Hohenzollern – viața sa înainte de domnie

Principele Carol s-a născut la 7 aprilie 1839 fiind al doilea fiu al prințului Carol Anton de Hohenzollern-Sigmaringen si al prințesei Josefina de Baden si a avut o copilărie liniștită petrecuta in domeniul familiei de la Sigmaringen. Apoi petrece cu frații săi mai tineri un timp mai îndelungat în Dresda, într-un institut de educație militară.

Din 1857 pana în 1866 a fost ofițer în Berlin, făcând parte la început din garda de artilerie, iar mai târziu în regimentul al doilea de dragoni. Și-a întrerupt serviciul de doua ori călătorind în S Franței, Spania și în Africa de N. A doua oară a stat in Bonn un semestru întreg ca să studieze.

A mai făcut calatorii mai scurte în Anglia, Portugalia, Paris, în zona Rinului și în Elveția. În 1862 preia comanda diviziei XIV din Düsseldorf, unde s-a întors ca guvernator al provinciilor renane și al Wesfaliei, după ce a primit a fi ministru președinte al Prusiei de la 1859 la 1862 la rugămintea prietenului său prințul regent Wilhelm. Carol nu se simțea bine in atmosfera reacționară a societății berlineze. Anii aceștia care au părut a fi pustii și grei au avut o mare însemnătate pentru viața sa de mai apoi.

A legat relații intime cu familia regală a Prusiei, totuși nu a avut niciodata legături de prietenie cu Bismark, conducătorul politic al Prusiei (cancelarul i-a purtat chiar dușmănie principelui pentru ca pe vremea războiului franco – prusac acesta a simpatizat cu Franța).

Prin 1863 se părea că viitorul său se va decide înspre Franța, Napoleon poftindu-l sa stea la el și era cât pe ce să-i aranjeze o căsătorie cu o rudă, dar pentru ca regele Wilhelm nu și-a dat acordul, aceasta nu s-a mai realizat.

În timpul războiului in 1864 a fost ofițer de ordonanța al prințului de coroană ceea ce i-a permis să urmărească și să participe direct la toate evenimentele conflagrației. De la 8 februarie până la 15 mai a stat în Schleswig-Holstein, a făcut cu statul major toate drumurile și a participat la lupte.

Prințul Karl de Hohenzollern Sigmaringen -  foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Prințul Karl de Hohenzollern Sigmaringen – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Primirea propunerii de a fi principele României și primele sale impresii despre țară

Anul 1865 îl găsește pe Carol plin de griji și plictisit de viața lipsită de evenimente din Berlin, dar soarta îi pregătea o mare schimbare. Se poate spune că starea de spirit în care se găsea prințul in momentul întâlnirii cu I. C. Brătianu, reprezentantul statului român, l-a ajutat in luarea unei decizii care i-a schimbat definitiv viața.

Se spune că în timpul discuției cu Brătianu, prințul a deschis un atlas geografic și a observat că dacă trasezi o linie din Anglia pană în India aceasta trece prin România, care va fi deci o țara foarte importantă a Europei. Altă istorioară care a circulat la acel moment era legata de o discuție pe care Carol a avut-o cu Otto von Bismarck, acesta sfătuindu-l să nu accepte propunerea făcând și o presupunere, că el va fi alungat de pe tron după 3-4 ani. Totuși,

Carol care avea atunci 27 de ani, a acceptat propunerea de a ocupa tronul României, fără nici o garanție de la marile puteri, în afară de Franța lui Napoleon al III-lea. Principele avea un puternic aliat la curtea lui Napoleon al III-lea în persoana Hortensiei Cornu, o apropiată a acestuia, care-l recomandă împăratului, acesta având care are o atitudine favorabilă fața de acest proiect.

Deși Napoleon al III-lea îl recunoaște pe Carol (cu care era de altfel înrudit prin bunica sa Ștefania, copil de suflet al lui Napoleon Bonaparte) în postura sa de principe al României, el nu i-a acordat însă întregul său sprijin, dar l-a pus în gardă față de Rusia și Anglia care se opuneau acestei numiri.

Din Prusia, Bismarck s-a arătat total ostil proiectului. Este greu de stabilit în aceste condiții care au fost motivele care au împins o fire precaută, cumpătată și dominată de rigoarea caracteristică spiritului german să ia o astfel de decizie, prin care destinul sau va fi legat iremediabil de cel al unei țări pe care nu o cunoștea încă. Dintr-o măsură de precauție Carol a călătorit incognito, pe pașaport numindu-se Karl Hettingen. Drumul spre România nu a fost lipsit însă de peripeții, prințul fiind recunoscut în gara din Salzburg, cu toate ca purta ochelari, de doi ofițeri, foști colegi de-ai săi, unul dintre ei chiar strigându-l pe nume.

Carol și-a păstrat sângele rece, nu a răspuns, ci s-a amestecat printre oamenii din gară, urcând apoi degrabă în tren. Primele impresii ale prințului la intrarea in țară nu au fost chiar bune. El a călătorit de la intrarea în țară pană la București într-o căruța (spre a nu atrage atenția) și a putut astfel observa orașele și satele prin care au trecut.

El a fost mirat de numărul mic al orașelor întâlnite și de lipsa de organizare care le guverna, fiind obișnuit cu frumoasele orașe de pe valea Rinului. S-a bucurat văzând cu câtă căldură îl primeau țăranii, care recunoscându-l se înclinau, iar boierii ieșeau afară din conacele lor și-l salutau.

În timpul acestei călătorii și-a dat seama că va trebui să aducă multe schimbări și ca-l așteaptă o sarcină grea, situația din țara nefiind deloc roz. Tot pe parcursul acestei calatorii, principele și-a promis sa nu plece din țară până nu va introduce drumul de fier (a fost impulsionat probabil și de o întâmplare deloc plăcută – ruperea unei roți de la căruță). La 10 mai 1866 ajunge în București, unde este primit cu pâine și sare. Carol jură credință constituției și ține un discurs scurt, dar foarte emoționant, sărutând chiar pământul românesc.

Intrarea lui Carol în București (10 mai 1866) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Intrarea lui Carol în București (10 mai 1866) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Căsătoria cu principesa Elisabeta de Wied

Primii trei ani de guvernare au fost foarte grei, fiind dominați de o puternica instabilitate guvernamentală datorată faptului ca în tot acest timp au reînceput luptele între partidele politice, fiecare formațiune politica încercând să-l câștige pe Carol de partea sa. La 25 august 1869 Principele le comunică reprezentanților națiunii dorința sa de a-și vizita familia pe care nu o văzuse de trei ani. Acesta era și cel mai bun prilej de a-și căuta o nevastă consolidându-și în acest mod și poziția sa care devenise destul de fragilă.

După niște încercări nereușite, la sfatul principelui Friedrich Wilhelm de Prusia, fostul sau coleg de la școala de cadeți din Stuttgart, ruda și bunul său prieten, a acceptat să-i facă o ofertă de căsătorie principesei Elisabeta de Wied și a aranjat o întrevedere la Köln cu principesa și cu mama acesteia. La Baden-Baden s-a întâlnit și cu Napoleon III care a fost încântat de acest proiect.

Cei doi s-au întâlnit apoi la Köln, Carol cerându-i mâna chiar în acea zi. Elisabeta a acceptat, logodna făcându-se in mare grabă pe 15 octombrie la Neuwied, unde s-a organizat un mare bal. A doua zi Carol a plecat deja spre România. Pe 15 noiembrie, după ce a fost obținută aprobarea regelui Prusiei, s-a desfășurat ceremonia căsătoriei în Neuwied, la care a participat familia lui Carol precum și membrii familiei principesei de Wied și alți membri ai familiei princiare prusace (au participat și trimișii suveranului francez și a celui rus, precum și reprezentanții guvernului român).

În drum spre țara cuplul princiar e întâmpinat în Austria de arhiducele Karl-Ludovic și de soția sa. În Budapesta ei primesc omagiile guvernului maghiar și îi fac o vizită împărătesei Sisi la castelul ei din Gödölö. Până în țară vor călători pe Dunăre în vaporul Frantz-Joseph. Au debarcat la Giurgiu – capul de linie al noii căi ferate care de foarte puțin timp lega orașul de capitală. Trenul a intrat în gara Filaret din București în salve de tun și dăngănit de clopot. Cei doi au fost așteptați de toata clasa politică și de toată înalta societate a București-ului. De la Gară au mers la Patriarhie pentru o binecuvântare în confesiunea ortodoxa.

 

Elisabeta de Wied – viața ei dinainte de a fi principesa României.

Elisabeta, principesă de Wied, avea 26 de ani când a devenit principesă de România. Era înaltă și bine făcută, cu ochi albaștri și nesiguri. Fiind fiica prințului Wilhelm de Wied și a principesei Maria de Wied, avusese parte de o educație strictă și severă după binecunoscutul model german, din care nu lipseau corecțiile făcute cu ajutorul cravașei. Astfel firea ei vioaie s-a transformat într-una timidă și meditativă, fiind aplecată către studiu.

Ea a avut parte de o educație aleasă și, cu toate că nu a excelat in studiul științelor, a dat dovadă de un adevărat talent în domeniul învățării limbilor străine, vorbind cu ușurință engleza, franceza, italiana, rusa și, mai târziu, româna. A călătorit în Franța, Italia, Rusia – la Moscova și la Sankt Petersburg, unde mătușa sa era Mare Ducesă. A luat și lecții de desen și avea un talent literar dezvoltat, ea publicând mai târziu sub pseudonimul Carmen Sylva.

Copilăria ei nu a fost dintre cele mai fericite și asta din cauza suferinței în care era înconjurat castelul de la Neuwied, mama sa fiind bolnavă adeseori, la fel ca tatăl și fratele ei mai mic – de care se va desparți prematur. Era silitoare din fire si i-a plăcut mult învățătura, dar la fel de mult îi plăcea să-i învețe pe alții, astfel că își dorea să fie învățătoare. mai ales că nu mai spera să se căsătorească. Sensibilitatea, educația ei riguroasă precum și originalitatea, spontaneitatea ei au făcut-o să fie o regină aparte, o figură uneori neînțeleasă și controversată dar plină de farmec.

Princess Elisabeth of Wied, the future Queen of Romania, in her youth, early 1860s - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Princess Elisabeth of Wied, the future Queen of Romania, in her youth, early 1860s – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Cererea în căsătorie și adaptarea

Cererea în căsătorie de la Carol a venit în vremea în care Elisabeta se resemnase deja cu ideea ca va rămâne necăsătorită lucru care nu o speria defel pe principesă. Foarte încântată de propunere a fost și mama prințesei care era o fire ambițioasă și își dorea să o vadă pe fata ei pe unul din tronurile europene.

Nu putem știi care au fost motivele care au determinat-o pe Elisabeta să accepte a fi soția lui Carol – căci nu a fost vorba de dragoste la prima vedere, după cum a recunoscut chiar principesa in scrierile sale de mai târziu – dar un rol important l-a avut discuția avută cu Carol în care acesta îi povestea despre România, trezindu-i curiozitatea atât de vie a acestei firi visătoare.

Prima sa impresie despre București nu a fost deloc una favorabilă din cauza aglomerației și a mizeriei de pe străzile capitalei, dar mai târziu ea a descoperit în acest oraș străduțe pitorești și sute de bisericuțe care îi aminteau vag de Moscova. Adaptarea a fost cam grea pentru ca imediat ce a ajuns ea s-a îmbolnăvit de rujeolă, acest lucru imobilizând-o pentru un timp. Imediat după această perioadă ea s-a arătat dornică să cunoască București-ul, străbătând străzile micuțe intr-un cupeu deschis alături de o doamnă de onoare.

Apoi au început obligațiile: participa la inaugurarea Facultății de Medicină a Universității din București. Se arată dornică să cunoască elita intelectuală dar și pe cea socială astfel ca prima lună la București și-a petrecut-o dând audiențe. Neștiind de vasta sa pregătire intelectuală ea a fost judecată nedrept, neînțeleasă și s-a izolat pentru moment, fiind și prost sfătuită de o rudă pe care o luase cu sine la București. Ea s-a ascuns cu săptămânile în apartamentele sale.

Acest lucru a avut numeroase consecințe nefaste asupra imaginii sale publice. În societatea românească, orientalizată, dominata de moravuri ușoare (unde divorțul se pronunța atât de ușor) ea, principesa germana, protestantă, era privită ca o puritană rigidă și frigidă. Circulau foarte multe bârfe, remarci răutăcioase la adresa relației dintre cei doi soți, cunoscut fiind faptul ca relația lor nu era una tocmai pasională.

Regele Carol și Regina Elisabeta ai României - foto preluat de pe europolitics.ro

Regele Carol și Regina Elisabeta ai României – foto preluat de pe europolitics.ro

 

Situația politica tensionată pe plan intern dar și extern

Situația politică din țară nu era deloc destinsă; la doar o lună după venirea în țară a tinerilor căsătoriți atmosfera s-a degradat teribil, Carol fiind atacat de presă in timp ce opoziția ducea o campanie acerbă împotriva guvernului dar și a suveranului. Aceste lucruri, plus problemele legate de antreprenorii străini de la căile ferate românești, care nu mai voiau să-și respecte angajamentele, aproape că l-au făcut să abdice pe Carol.

Noul război franco-prusac izbucnit în 1870 a complicat lucrurile, opinia publică filofranceză fiind împotriva atașamentului lui Carol față de patria-mamă, unde Leopold, fratele său era sprijinit de Bismarck pentru a ocupa tronul Spaniei. Elisabeta s-a adaptat situației și și-a concentrat energia în reorganizarea așezămintelelor de caritate pe care le patrona.

Unul dintre proiectele vizate a fost Azilul Elena Doamna – fondat de Elena Cuza în 1862 pentru a aduna și crește orfanii – unde noua doamnă ia inițiativa unei subscripții naționale pentru terminarea construcției azilului și a unei capele unde să-și exercite pasiunea pentru profesorat. Ea a observat că nu existau manuale și nici cărți populare în limba română. Se apucă să învețe limba româna sub îndrumarea lui August Treboniu Laurian, făcând progrese rapide în această direcție.

 

Copilul mult așteptat și un moștenitor pentru tron

Cea mai mare problema a cuplului princiar era faptul ca nu reușeau sa aibă un copil, care să fie si moștenitor al tronului. După reglementările constituției din 1866 moștenitorul tronului trebuia să fie neapărat de sex masculin. La 27 septembrie principesa Elisabeta aduse pe lume un copil, o fetiță care va fi botezată în rit ortodox cu numele Maria. Ea va fi deosebit de precoce din punct de vedere intelectual și de o mare drăgălășenie. Dar acest copil care a înseninat viața lui Carol și a Elisabetei s-a stins din viață la vârsta de doar patru ani, datorită unei epidemii de scarlatină care a bântuit capitala. Funeraliile care au avut loc au fost fastuoase.

Regele Carol I, regina Elisabeta şi prinţesa Maria, 1873 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Regele Carol I, regina Elisabeta şi prinţesa Maria, 1873 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Moartea prematură a copilului mult așteptat a adus o distanțare între cei doi soți, între ei instalându-se o mare tăcere. Speranța că vor avea un copil, mai ales un moștenitor la tron, s-a diminuat considerabil o dată cu trecerea anilor, ceea ce a dus, în cele din urmă, la desemnarea lui Ferdinand ca moștenitor al tronului.

Acesta era fiul lui Leopold, fratele lui Carol, și avea pe atunci doar 16 ani fiind un tânăr timid, blond cu ochii albaștri, cunoscut în familie ca „Nando”. Tânărul, pasionat de botanică, nu părea a fi prea interesat de tronul României. El va fi adus la București, unde va sta sub supravegherea strictă a unchiului său și unde va începe lecțiile de limba română.

Regele Carol I cu nepotul său, Ferdinand, şi fiul acestuia, Carol - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Regele Carol I cu nepotul său, Ferdinand, şi fiul acestuia, Carol - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Războiul de independență

În toamna anului 1875 insurecțiile antiotomane ajung până la Dunăre și chiar la nord de ea, căci majoritatea revoluționarilor bulgari erau primiți în țară. În 1876, pe fondul ostilităților dintre bulgari și turci, marile puteri negociau, rușii ca protectori ai ortodoxismului intervenind împotriva Porții.

România trebuia să se folosească de aceasta criză în favoarea ei, pentru a intra în război și a-și cuceri independența. Carol și-a jucat onoarea și poziția sa din viitor când a decis să implice țara în conflictul ruso-turc. Negocierile cu rușii pentru a intra in război au durat mult, deoarece se punea și problema recuperării Basarabiei.

În 1877 lucrurile se precipită, convenția româno-rusă a fost semnată, armatele rusești aveau liberă trecere pe teritoriul românesc. La 9 mai s-a votat independența, iar a doua zi (10 mai) Carol a proclamat-o și a preluat conducere armatei. Rușii s-au opus însă elanului românesc și a participării efective a armatei române la lupte.

La 25 iunie țarul Alexandru al II-lea al Rusiei a făcut o vizită Principelui Carol și Elisabetei, care l-au primit extrem de bine. După doua luni vine momentul intervenției propriu zise. Marele Duce Nicolae îl îndeamnă pe Carol să treacă Dunărea. Apoi țarul i-a oferit comanda supremă a tuturor trupelor ruso-române.
cititi mai mult despre Războiul de Independență al României (1877 – 1878) pe www.unitischimbam.ro

Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen - d. 10 octombrie 1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor românești), Carol I a obținut independenta tarii, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. A construit în Sinaia castelul Peles care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După razboiul de independenta din 1877-1878, România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei).. Tot regele Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunare, între Fetesti si Cernavoda, care să lege noua provincie Dobrogea de restul țării - (Carol I în Războiul de Independenţă) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Carol I în Războiul de Independenţă foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Elisabeta – Mama răniților

În acest timp Elisabeta, ajutată de doctorul Davila (era inspector al serviciilor sanitare) și de alți medici s-a ocupat de organizarea spitalelor și de crearea unui serviciu de ambulanță. Cartierul general era Sala Palatului din București care devine un atelier în care doamnele din marea aristocrație română, dar și femeile simple făceau pansamente, tifoane, cămăși, cearceafuri.

Elisabeta a construit cu ajutorul banilor veniți de la curțile germane două barăci cu câte o sută de paturi în curtea reședinței de la Cotroceni; mica gară folosită de cei din palat a fost transformată intr-un ambulatoriu de 18 paturi – cu sprijinul mamei lui Carol care a trimis tot materialul necesar.

Aristocrația îi urmează exemplul și peste tot apar spitale de campanie, la Ploiești prin principesa Cantacuzino, la Iași prin Maria Rosetti Roznovanu. Elisabeta se ocupa in aceeași măsură de toți pacienții, fie că erau ruși, turci, sau români. În acest timp ea acorda și audiențe, asista la ceremoniile publice, întâmpina personalitățile, mai ales cele venite din Rusia. În urma victoriei finale prestigiul principatelor a crescut, iar mesajele de simpatie si telegrafele de felicitare veneau de peste tot.

Carol a fost decorat de Țar cu ordinul Sf. Andrei, împăratul Germaniei îi acorda Ordinul casei sale, Elisabeta primind ordinul rusesc Sf. Ecaterina și recunoștința unui întreg popor care o va numi Mama răniților. După acest episod Elisabeta s-a retras din viața publica, întorcându-se in cochilia sa, ocupându-se in continuare de flori pasări, de cărți și de poezie, căci i se părea o nenorocire, o anomalie ca o femeie să fie obligată să participe la viața publică.

Elisabeta a României, pseudonim literar Carmen Sylva (lat. „cântecul pădurii”), nume complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania - d. 18 februarie 1916 (S.N. 2 martie), Curtea de Argeş, Regatul României) a fost regina României în timpul domniei soţului său, Carol I al României. Patroană a artelor, fondatoare a unor instituţii caritabile, poetă, eseistă şi scriitoare. Elisabeta era fiica lui Hermann, principe de Wied. În 1869 principesa Elisabeta de Wied s-a căsătorit cu domnitorul Carol I al României, devenind în 1881 prima regină a României, în urma recunoaşterii ţării drept regat atât de Poarta Otomană cât şi de marile Puteri Europene după Războiul de Independenţă a României de la 1877 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Elisabeta a României, pseudonim literar Carmen Sylva (lat. „cântecul pădurii”), nume complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania – d. 18 februarie 1916 (S.N. 2 martie), Curtea de Argeş, Regatul României) a fost regina României în timpul domniei soţului său, Carol I al României. Patroană a artelor, fondatoare a unor instituţii caritabile, poetă, eseistă şi scriitoare. Elisabeta era fiica lui Hermann, principe de Wied. În 1869 principesa Elisabeta de Wied s-a căsătorit cu domnitorul Carol I al României, devenind în 1881 prima regină a României, în urma recunoaşterii ţării drept regat atât de Poarta Otomană cât şi de marile Puteri Europene după Războiul de Independenţă a României de la 1877 - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Încoronarea lui Carol și a Elisabetei

În jurul anului 1880 va fi recunoscută independența României pe plan internațional. Familia princiara primește titlul de Alteță Regală, iar ziua de 10 mai devine sărbătoare națională. La 14 martie 1881 se face înălțarea României la gradul de regat. Pe 10 mai se face încoronarea, într-o ceremonie fastuoasă (coroana regelui Carol a fost făcută din fierul de la un tun folosit in timpul luptelor; coroana reginei era foarte ușoara, simpla dar lucrata frumos in aur curat) , la care a fost prezentă toată clasa politică românească, Carol și Elisabeta devenind regele, respectiv regina României.

Încoronarea lui Carol ca rege al României 10 mai 1881 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Încoronarea lui Carol ca rege al României 10 mai 1881 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Cazul Văcărescu, exilul reginei și căsătoria prințului moștenitor

Elena Văcărescu era una din domnișoarele de companie ale Elisabetei și datorită inteligentei sale și a talentului sau literar – recunoscut la Paris chiar de Victor Hugo – ajunge in scurt timp să fie preferata reginei cu care are o relație foarte apropiata de prietenie. Elisabeta avea și o înclinație spre misticism și ocultism, organizând ședințe de spiritism in timpul cărora vorbea cu fiica ei Maria prin intermediul Elenei, care s-a dovedit a fi un foarte bun medium. Ferdinand, care trăia la palat, avea pe atunci 23 de ani și era un tânăr parcă prea cuminte. Scânteia s-a aprins și cei doi tineri s-au îndrăgostit, încurajați și de atitudinea permisiva a Elisabetei.

Însă principele moștenitor nu se putea căsători cu Elena Văcărescu (deși aceasta a dovedit că și prin venele ei curge sânge nobil și vechi), iar Carol s-a opus vehement, acest lucru provocând o disensiune între cei doi soți. Pretinzând că este bolnavă, Elisabeta pleacă la Veneția, însă tot în compania Elenei, ajunge apoi la Milano, la Paris, unde se desparte de Elena, care pleacă înainte de venire lui Carol acolo. Regina pleacă apoi în Pallanza (Verbania), unde stă până în mai 1892, Principele Carol vizitând-o destul de des.

Din august 1892 se duce la castelul Segenhaus (v. de:Schloss Monrepos (Neuwied)) unde rămâne până în august 1894. Între timp, Regele Carol îi găsește o soție lui Ferdinand și anume pe Maria, principesă din Anglia, nepoata Reginei Victoria și fiica Marii Ducese a Rusiei – probabil cea mai bună partidă a momentului respectiv, dar și cea mai frumoasă principesă a Europei timpului său. Logodna celor doi se oficiază în 1892 la Potsdam. La 10 septembrie 1894, când vine la Sinaia, regina găsește totul schimbat: aici locuia acum Maria, care dăduse deja naștere la doi copii – Carol și Elisabeta. În scurt timp, cuplul regal își serbează nunta de argint.

Ferdinand și Maria ca Principe și Principesă de Coroană - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ferdinand și Maria ca Principe și Principesă de Coroană – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Regina poetă Carmen Sylva si activitatea sa de mecenat artistic

Probabil ca activitatea care-i plăcea cel mai mult Elisabetei era scrisul. Creațiile sale literare au fost publicate sub pseudonimul Carmen Sylva, ea cunoscând astfel consacrarea artistică. Deși avea un mare talent literar, operele sale (poezie, romane, opere dramatice) par nefinisate, căci purtată de valurile imaginației ea nu se mai întorcea sa retușeze creația; aceasta și datorită unui crez artistic declarat – acela conform căruia creația artistica e un lucru spontan, la care nu trebuie să lucrezi foarte mult pentru ca-i răpești din frumusețe.

Ea organiza la Sinaia cenacluri și serate culturale pe care le patrona. Strângea pe lângă ea artiști și oameni talentați ai vremii. L-a invitat la Sinaia pe George Enescu, considerat un copil-minune al muzicii. Ea l-a sprijinit pe Enescu pe tot parcursul vieții ei. A avut relații de prietenie cu Vasile Alecsandri, pe care-l ajută când acesta se afla intr-o situație precară, cu Titu Maiorescu, cu pictorul Nicolae Grigorescu pe care-l sprijini și-l ajută sa-și vândă tablourile. S-a întâlnit și cu Eminescu pe care îl admira mult; deși acesta refuză ajutorul dat de regină, Elisabeta îl va ajuta, sub anonimat, să-și plătească internarea la sanatoriu.

 

Sfârșitul lui Carol și Elisabetei

În 1914 regele Carol se afla foarte aproape de moarte. Slăbit și aproape lipsit de puteri a asistat la începutul a ceea ce va fi Primul Război Mondial. Atașamentul și loialitatea sa fața de patria mamă au fost din nou puse la grea încercare într-un mediu filoantantist, în care unicul susținător al germanilor era conservatorul Petre P. Carp. Regele a murit la 27 septembrie 1914. Elisabeta, copleșită de această pierdere și simțind ca viața sa nu mai are nici un rost, s-a retras la mănăstire, așteptându-și sfârșitul, care a venit la data de 18 februarie 1916.

Regina Elisabeta a României, înainte de 1914 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Regina Elisabeta a României, înainte de 1914 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Carol I, prințul străin, care îndată ce a pus piciorul pe plaiul românesc a spus că el nu mai este german ci român, a reușit sa țina frâiele puterii în mâinile sale pentru mai bine de patruzeci de ani. El s-a impus în situații grele și a avut curajul și înțelepciunea să treacă cu bine de încercările grele ale domniei sale, care nu au fost puține la număr. Deși la început nu a fost iubit, ba chiar disprețuit, datorită originii și a firii sale reci și închise, el a devenit eroul sub comanda căruia romanii au luptat pentru independență.

Carol I şi Elisabeta la Sinaia - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Carol I şi Elisabeta la Sinaia – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Deși persoana ei a fost controversată, Elisabeta a fost o regină unică în felul ei, soție devotată, mamă a răniților, artistă și protectoare a artelor. Deși s-a ferit să se implice in viața politic, ea era implicată activ în viața socială, organizând spitale, fundații de întrajutorare, organizații cu scopuri caritabile etc. Familia regală a constituit un model pentru societate, începând cu aristocrația și terminând cu categoriile de oameni simpli, longevitatea și stabilitatea relației lor fiind demnă de toată admirația.

Funeraliile regelui Carol I, 1914 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Funeraliile regelui Carol I, 1914 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

articol preluat de pe ro.wikipedia.org

La ordinea zilei – 9 mai 2020

9 mai 2020 - Ziua Europei -  foto preluat de pe www.facebook.com

9 mai 2020 – Ziua Europei

foto preluat de pe www.facebook.com
articole preluate de pe www.agerpres.ro

 

Este a 130-a zi a anului 2020. Au mai rămas 236 de zile până la sfârşitul anului.

Soarele răsare la 05 h 55 m şi apune la 20 h 30 m. Luna răsare la 23 h 06 m şi apune la 07 h 23 m.

 

Sărbătorile Zilei de 9 mai

Ortodoxe – Sf. Proroc Isaia; Sf. Mc. Hristofor; Aducerea la Bari a moaștelor Sf. Ier. Nicolae

Greco-catolice – Sf. pf. Isaia; Sf. m. Hristofor

Romano-catolice – Ss. Isaia, profet; Pahomie, pustnic

 

9 Mai, Ziua proclamării Independenţei de Stat a României

La 9/21 mai 1877, sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor a proclamat Independenţa de Stat a României faţă de Imperiul Otoman. În faţa Adunării, ministrul afacerilor străine, Mihail Kogălniceanu a declarat: “În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi; suntem naţiune de sine stătătoare (…) Aşadar domnilor deputaţi, nu am cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa Reprezentanţei Naţionale că noi suntem o naţiune liberă şi independentă“, potrivit lucrării ”Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

9 Mai – Ziua Victoriei

La 9 mai este marcată Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial, reprezentând semnarea actului de capitulare necondiţionată a Germaniei naziste, fapt care a dus la încheierea în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial. În 2020, se împlinesc 75 de ani de la încheierea în Europa a celui mai mare conflict militar din istoria lumii.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua Europei

Ziua Europei este marcată în fiecare an la data de 9 mai, anul acesta împlinindu-se 70 de ani de la declaraţia istorică a lui Robert Schuman. Decizia privind instituirea acestei zile a fost luată în 1985, în cadrul Consiliului European de la Milano. La 9 mai 1950, ministrul francez de externe, Robert Schuman (1948-1952) propunea, în cadrul unui discurs, plasarea producţiei de cărbune şi oţel sub controlul unei autorităţi comune, pentru a se controla în acest fel producţia de armament şi posibilitatea ca un viitor conflict militar să poată fi evitat, potrivit europa.eu. Această propunere este considerată a fi piatra de temelie a Uniunii Europene.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua mondială a comerţului echitabil

Ziua mondială a comerţului echitabil se celebrează în acest an la 9 mai. Iniţiată de Organizaţia Mondială a Comerţului Echitabil (World Fair Trade Organization – WFTO), Ziua mondială a comerţului echitabil se sărbătoreşte anual, în a doua sâmbătă a lunii mai. Lumea comerţului echitabil suferă deoarece acesta s-a oprit, magazinele s-au închis, iar mijloacele de trai riscă să fie ameninţate. Întrucât întreprinderile de comerţ echitabil luptă pentru a trece prin această criză, este nevoie de sprijin general pentru revenirea la normalitate. Anul acesta ziua mondială a comerţului echitabil este despre perseverenţă şi solidaritate, potrivit site-ului dedicat zilei, wfto.com, iar tema este ”Planet Fair Trade: Enterprises for the new economy ”.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua mondială a păsărilor migratoare (ONU)

Ziua mondială a păsărilor migratoare este sărbătorită la nivel mondial începând din anul 2006 şi a fost iniţiată de Secretariatul Convenţiei pentru conservarea speciilor migratoare şi animalelor sălbatice (CMS) şi Secretariatul Acordului privind Conservarea Păsărilor de Apă Migratoare African-Eurasiatice (AEWA). În timp, s-a decis ca evenimentele importante legate de sărbătorirea Zilei mondiale a păsărilor migratoare să fie organizate de două ori pe an, în a doua sâmbătă din lunile mai şi octombrie.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Declarația de presă susținută de Președintele României, domnul Klaus Iohannis, la finalul vizitei la Unitatea de suport medical COVID-19 din Târgu Mureș

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut sâmbătă, 9 mai a.c., o declarație de presă, la finalul vizitei la Unitatea de suport medical COVID-19 din Târgu Mureș.

Vă prezentăm în continuare transcrierea declarației de presă: Bună ziua! Suntem aici, în frumosul municipiu Târgu Mureș, la o unitate de suport medical realizată într-o sală polivalentă. Practic, este o secție externă a spitalului. Am venit aici fiindcă doresc să subliniez două lucruri. În primul rând, faptul că s-a realizat această unitate externă medicală prin colaborarea mai multor autorități – un exemplu foarte bun de colaborare și în plan local, și cu autoritățile centrale. Această sală polivalentă transformată în unitate suport va deveni funcțională în câteva zile.
cititi mai mult pe www.presidency.ro

 

INSP a postat propunerile privind măsurile de relaxare ce vor fi aplicate după ridicarea stării de urgenţă

Institutul Naţional de Sănătate Publică a postat în transparenţă decizională propunerea privind setul de măsuri de relaxare care vor fi aplicate după ridicarea stării de urgenţă. Documentul poate fi consultat pe pagina de web a INSP, www.insp.gov.ro, secţiunea Comunicate. Toate observaţiile şi propunerile celor interesaţi pot fi transmise la adresa de mail propuneri.relaxare@ms.ro.

 

Eurogrupul este de acord cu împrumuturi de 240 de miliarde de euro pentru ţările lovite de pandemie

Miniştrii de Finanţe din zona euro au ajuns vineri la un acord privind detaliile împrumuturilor ieftine pe care blocul le va oferi ţărilor afectate de pandemia de coronavirus (COVID-19), arată un document al UE consultat de Reuters. “Am ajuns astăzi la un acord privind condiţiile şi caracteristicile ‘Sprijinului pentru depăşirea criza pandemiei’, disponibil tuturor statelor membre ale zonei euro, echivalentul a 2% din PIB-ul respectivelor state membre“, se arată în declaraţia comună a Eurogrupului.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Guvernelor UE li se permite să preia participaţii în companiile afectate de pandemie (Reuters)

Comisia Europeană a adoptat reglementări care permit Guvernelor UE să ajute companiile afectate de pandemia de coronavirus (COVID-19) achiziţionând participaţii în firme, cu condiţia ca acestea să nu acorde dividende şi bonusuri, să nu răscumpere acţiuni şi să nu facă achiziţii, transmite Reuters. De asemenea, a precizat Executivul comunitar, ţările UE ar putea acorda împrumuturi subordonate în condiţii favorabile companiilor afectate de pandemie.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Afganistan : Şase persoane, ucise într-un incident produs în timp ce erau distribuite alimente

Şase persoane, între care doi poliţişti, au fost ucişi sâmbătă în provincia afgană Ghor (centru), în urma unor confruntări produse în timp ce erau distribuite alimente, au declarat responsabili, relatează AFP. Sute de oameni s-au adunat în faţa biroului guvernatorului, la Firoz Koh, capitala acestei provincii foarte sărace, pentru a primi ajutorul alimentar distribuit de o organizaţie din Qatar. “Manifestanţii au deschis focul asupra poliţiei” şi au lovit agenţii de securitate, a explicat Aref Haber, purtătorul de cuvânt al guvernatorului din Ghor, precizând că “patru civili, între care un angajat al unui post de radio local, şi doi poliţişti au fost ucişi” şi 19 persoane au fost rănite.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Situația din România – 9 mai, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

Până astăzi, 9 mai, pe teritoriul României, au fost confirmate 15.131 de cazuri de persoane infectate cu virusul COVID – 19 (coronavirus). Dintre persoanele confirmate pozitiv, 6.912 au fost declarate vindecate și externate.

Totodată, până acum, 926 persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19, au decedat.

GCS: Încă şapte persoane infectate cu noul coronavirus au murit; numărul total al deceselor – 936

GCS: Alte 3 persoane infectate cu noul coronavirus au murit; numărul total al deceselor – 939

De la ultima informare transmisă de Grupul de Comunicare Strategică, au fost înregistrate alte 320 de noi cazuri de îmbolnăvire.

La ATI, în acest moment, sunt internați 245 de pacienți.

Pe teritoriul României, în carantină instituționalizată sunt 14.323 de persoane. Alte 20.462 de persoane sunt în izolare la domiciliu și se află sub monitorizare medicală.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 248.056 de teste.

Facem precizarea că până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale privind declararea neconstituționalității unor prevederi ale O.U.G. nr. 34 din 26 martie 2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, se aplică norma juridică în vigoare.

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, potrivit informațiilor obținute de misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României în străinătate, 2.756 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 99 de cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 21 au fost declarați vindecați.

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:
Până la data de 8 mai 2020, au fost raportate 1.216.901 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andora. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Italia, Franţa, Germania, Spania și Regatul Unit.

ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*

Italia 215.858 (+1.401) / 29.958 (+274) / 99.023 (+2.747)
Spania 221.447 (+1.122) / 26.070 (+213) / 131.148 (+2.637)
Franţa 137.779 (+629) / 25.987 (+178) / 55.892 (+701)
Germania 167.300 (+1.209) / 7.266 (+147) / 143.300 (+1.600)
Regatul Unit 206.715 (+ 5.514) / 30.615 (+539) 998 / (+28)

Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 8 MAI 2020

CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAȚI*

3.807.852 (+94.056) /269.068 (+5.780) /1.324.251 (+38.287)

* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 7 mai – 8 mai 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

Situația din România - 9 mai, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 - Grupul de Comunicare Strategică - foto preluat de pe www.facebook.com

Situația din România – 9 mai, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică – foto preluat de pe www.facebook.com

 

Coronavirus: Cel puţin 274.617 de morţi, în întreaga lume (bilanţ AFP)

Pandemia de coronavirus a ucis cel puţin 274.617 de persoane în întreaga lume de la debutul său în decembrie, în China, potrivit unui bilanţ stabilit de AFP din surse oficiale, sâmbătă, la 11:00 GMT. Peste 3.946.130 de cazuri de infecţie au fost oficial diagnosticate în 195 de ţări şi teritorii de la începutul epidemiei. Totuşi, acest număr de cazuri diagnosticate nu reflectă decât o parte din numărul real de contaminări, un număr mare de ţări testând doar cazuri care necesită îngrijiri spitaliceşti. Dintre aceste cazuri, cel puţin 1.293.700 sunt considerate astăzi vindecate.
cititi mai mult pe wwwb.agerpres.ro

 

Coronavirus: Rusia se apropie de 200.000 de cazuri de COVID-19

Pentru a şaptea zi consecutiv, sâmbătă, Rusia a înregistrat peste 10.000 de cazuri noi de COVID-19, ceea ce duce numărul total al infectărilor cu noul coronavirus la aproape 200.000, informează AFP. Rusia a raportat până acum 198.676 de cazuri de infectare, dintre care 10.817 identificate în ultimele 24 de ore, potrivit autorităţilor. În prezent Rusia ocupă locul al cincilea în topul ţărilor cu cel mai mare număr de contaminări, după Statele Unite, Spania, Italia şi Regatului Unit. Cu 1.827 de decese provocate de noul coronavirus, dintre care 104 în ultimele 24 de ore, Rusia înregistrează un număr scăzut de victime prin comparaţie cu aceste ţări, dar şi cu altele din Europa, cum ar fi Franţa sau Germania.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Coronavirus: Peste 700 de decese în ultimele 24 de ore în Brazilia

Pandemia noului coronavirus a provocat 751 de decese în Brazilia în ultimele 24 de ore, un bilanţ record, conform anunţului făcut vineri de ministerul sănătăţii din Brasilia, transmite AFP. Bilanţul îmbolnăvirilor confirmate oficial în această ţară latinoamericană cu 210 milioane de locuitori a ajuns la 145.328 de cazuri, în timp ce bilanţul deceselor provocate de COVID-19 este de 9.897.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Coronavirus: 80 de decese în 24 de ore în Franţa, cel mai mic număr de la începutul lunii aprilie (oficial)

Epidemia de coronavirus a ucis încă 80 de persoane în 24 de ore în Franţa, cel mai mic număr înregistrat zilnic de la începutul lunii aprilie, aducând numărul total de decese la 26.310 de la 1 martie, a anunţat sâmbătă Direcţia Generală a Sănătăţii, potrivit unui comunicat, relatează AFP.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Coronavirus: Sute de elveţieni protestează împotriva măsurilor de izolare

Sute de persoane au protestat sâmbătă în faţa Parlamentului elveţian la Berna şi în alte oraşe împotriva restricţiilor impuse de autorităţi în cadrul luptei împotriva noului coronavirus, potrivit agenţiei de presă Keystone-ATS, relatează AFP. Elveţia, care a înregistrat peste 1.500 de decese la 30.000 de contaminări, a început totuşi să relaxeze măsurile de izolare, autorizând, în urmă cu două săptămâni, redeschiderea saloanelor de coafură şi a florăriilor. Începând de luni, şcolile, restaurantele, muzeele şi librăriile vor fi de asemenea redeschise, respectând însă condiţii specifice. Manifestanţii au apreciat sâmbătă că restricţiile în vigoare încalcă drepturile fundamentale ale omului sâmbătă şi au huiduit şi flueirat poliţia de la faţa locului, potrivit ATS.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Slovenia: Mii de sloveni au protestat împotriva guvernului în contextul pandemiei

Mii de oameni au manifestat vineri în capitala slovenă Ljubljana acuzând guvernul de corupţie şi de faptul că a profitat de pandemia noului coronavirus pentru a restrânge libertăţile publice, informează AFP şi Reuters. “Hoţii!” sau “Jos guvernul!” au scandat manifestanţii, ce purtau măşti de protecţie, strânşi în faţa clădirii parlamentului protejat de un cordon de poliţişti. Potrivit estimărilor canalului privat POP TV, au fost în jur de 10.000 de protestatari.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Little Richard, unul dintre pionierii americani ai rock and roll-ului, a murit la vârsta de 87 de ani

Little Richard, unul dintre pionierii americani ai rock and roll-ului, cunoscut pentru hituri antrenante ca “Tutti Frutti’ sau “Long Tall Sally’ şi prezenţa sa scenică extravagantă, a murit sâmbătă la vârsta de 87 de ani, a declarat fiul acestuia pentru revista Rolling Stone, potrivit AFP.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

 

 

 

Revista Presei din 9 mai

 

articole preluate de pe www.agerpres.ro
cititi si:
- Evenimentele Zilei de 9 mai în Istorie
- România în stare de de urgență
- Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă – Ghiduri pentru Situații de Urgență – GHIDURI COVID-19;
- COVID-19 Ştiri Oficiale
- Harta interactivă Coronavirus COVID-19 România
- Coronavirus – Coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 – COVID-19 – Pandemia de COVID-19 din 2019–2020