Proclamația de la Timișoara (11/12 martie 1990)
foto preluat de pe presalibera.net
articole preluat de pe ro.wikipedia.org; cersipamantromanesc.wordpress.com
Proclamaţia de la Timişoara
Proclamația de la Timișoara este un document programator adoptat la Timișoara în data de 12 martie 1990. A fost redactat în urma manifestației populare din Piața Operei începută cu o zi înainte. George Șerban, mai târziu deputat PNȚCD de Timiș, inițiatorul Proclamației de la Timișoara și al declarării zilei de 16 decembrie ca zi națională de luptă împotriva totalitarismului, a fost inspirat în demersul său de colaboratoarea sa, Alexandra Indrieș. Cea mai bine cunoscută cerere a documentului este punctul 8, care cerea ca nici un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securității să nu aibă dreptul de a lucra în funcții publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive, punînd accent mai ales pe funcția de președinte. Această interdicție se numește lustrație.
8. Ca o consecință a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte (…)”.
În perioada următoare, documentul a fost recunoscut și sprijinit de sute de asociații civice, iar aproape 4 milioane de cetățeni au semnat apeluri în favoarea introducerii punctului 8 în legea electorală. Aplicarea punctului 8 a fost și una dintre principalele cereri ale Golaniadelor. Unul dintre scopurile documentului a fost condamnarea explicită a Comunismului și a luptei de clasă promovată de comunism. Succesul limitat al Proclamației a fost atribuit rezistenței structurilor comuniste și caracteristicilor speciale al Timișoarei în comparație cu restul țării. Victor Neumann a menționat contrastele observate chiar în timpul Revoluției, cînd în doar cîteva orașe în afară de Timișoara au existat rebeliuni: Arad, Lugoj, Sibiu, Cluj-Napoca, Brașov, București, Iași. Aceste tipare în comportament au fost atribuite de către Neumann discrepanțelor politicie, sociale și economice dintre diferitele regiuni ale țării, diferențe pe care el consideră că au rămas notabile și în România post-Revoluție. Proclamația a eșuat în a stabili procedurile electorale în România: Alegerile prezidențiale din 1990 și Alegerile legislative din 1990 s-au desfășurat fără aplicarea regulilor lustrației.
Proclamația de la Timișoara, o proclamație pentru viitorul României
Proclamaţia de la Timişoara – foto: revistaforte.ro
„Proclamaţia de la Timişoara” a apărut în contextul evenimentelor din anul 1990, ca o reactie la aşa-zisa „democraţie originală” care se instaurase in Romania. Guvernarea FSN era contestată, iar cei care o făceau erau supuşi violenţelor, televiziunea era aservită puterii nou instalate (iar televiziunile particulare nu existau), partidele de opoziţie erau ponegrite şi minimalizate, “emanatul” Ion Iliescu fiind înfăţişat ca un erou al revoluţiei şi toţi cei care-l contestau erau acuzaţi că n-ar fi participat la revoluţie sau că nici nu trăiseră în ţară (adica „n-au mâncat salam cu soia”!).
În guvernul fesenist erau persoane despre care existau informaţii că participaseră la reprimarea revoluţiei. Revoluţia nu a fost făcută pentru ca fidelii regimului socialisto-comunist să preia puterea statului (exemplu, Mihai Chiţac, V. A. Stănculescu). S-a încercat totodată prin mass-media bucureşteană, să se anuleze rolul Timişoarei în izbucnirea Revoluţiei Române (se foloseau formule de tipul „Revoluţia din 22 Decembrie”), de parcă revoluţia a fost făcută doar de Ion Iliescu. În urma cele de-a doua incursiuni a minerilor la Bucureşti, la Timişoara are loc în data de 22 februarie 1990 un miting de protest la care George Serban propune redactarea unei Proclamaţii a Timişoarei către ţară.
În martie 1990, devenise mai mult decât evident că noua putere instalată după lichidarea soţilor Ceauşescu, nu urmărea decât perpetuarea comunismului, în varianta sa cosmetizată, aşa cum fusese concepută în laboratoarele KGB și prezentată tentant pentru Occident de Gorbaciov. Noua putere nu reprezenta altceva decât eşaloanele 2 şi 3 ale nomenclaturii de partid şi securităţii, aflate, de data aceasta, sub oblăduirea Moscovei.
În Bucureşti, avuseseră loc două mineriade (29-30 ianuarie şi 18-18 februarie), cu scopul de a înnăbuşi violent revolta străzii, care acuza noua putere de “criptocomunism” In 27 februarie , membrii Societăţii „Timişoara” au analizat şi aprobat textul unei Proclamaţii propus de George Şerban. Societatea „Europa” a adoptat şi ea textul la 1 martie.
La 2 martie textul acesteia este prezentat Consiliului Municipal Timişoara, care a solicitat un răgaz de o săptămână pentru a lua o decizie (va adera în şedinţa din 9 martie cu 45 de voturi pentru şi 3 abţineri). În 8 martie , George Şerban citeşte textul Proclamaţiei în faţa Biroului executiv al CPUN – Timiş, care refuză să adere datorită punctului 8. Între timp apar zvonuri provocatoare despre pretinse revendicări de autonomie a Banatului din partea organizatorilor, zvonuri puternic infirmate ca „aberante şi răuvoitoare”.
O mare adunare populară avea să aibă loc duminică, 11 martie 1990, în Piata Operei . În data de 10 martie, la simpozionul „Europa – Casa Comună” de la Komarno, în Cehoslovacia, Florian Mihalcea , reprezentantul societăţii „Timişoara”, citeşte textul Proclamaţiei pentru publicul european. În aceeaşi zi textul este tradus în mai multe limbi şi difuzat agenţiilor de presă din ţară şi străinătate şi este citit la postul de radio ”Europa Libera” .
În ziua de 11 martie în Piaţa Operei din Timişoara a avut loc Marea Adunare Populară la care au participat peste 15.000 de timişoreni. Cu această ocazie, George Şerban a lansat de la balconul Operei „Proclamaţia de la Timişoara”. Proclamaţia adoptată la 11 martie 1990 la Timisoara , este un document programatic care anunţa că idealurile Revoluţiei din decembrie 1989 au fost trădate şi că Revoluţia trebuia să continue pe cale paşnică.
Mai ales Punctul 8 al Proclamaţiei interzicea, prin lege electorală, dreptul de a candida la funcţii în stat tuturor foştilor activişti şi securişti, timp de trei legislaturi. În special „preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism”. Proclamaţia mai preciza că simpla calitate de membru de partid nu era nicidecum considerată o vină.
După numai trei zile urma uriașa diversiune la la Târgu Mureș din 15 martie, soldată cu reanimarea securităţii sub bagheta lui Vigil Măgureanu, coleg de complot al lui Ion Iiliescu. Și ea, Securitatea, și el, Comunismul, se dovedeau mai vii și mai activi ca oricând!
Proclamația de la Timișoara
Populația orașului Timișoara a fost inițiatoarea Revoluției române. Între 16 și 20 decembrie 1989, ea a purtat, de una singură, un înverșunat război cu unul dintre cele mai puternice și mai odioase sisteme represive din lume. A fost o încleștare cumplită pe care noi, timișorenii, o cunoaștem la adevăratele ei proporții. De-o parte populația neînarmată, de cealaltă parte Securitatea, Miliția, Armata și trupele zeloase de activiști ai partidului. Toate metodele și mijloacele de reprimare s-au dovedit însă neputincioase în fața dorinței de libertate a timișorenilor si hotarârii lor de a învinge.
Nici arestările, nici molestările, nici chiar asasinatele în masă nu i-au putut opri. Fiecare glonț tras a adus pe baricadele Revoluției alți o sută de luptători. Și am învins. În 20 decembrie 1989, Timișoara a intrat definitiv în stăpânirea populației, transformându-se într-un oraș liber, în marea închisoare care devenise, în acele zile, România. Din acea zi, întreaga activitate din oraș a fost condusă, de la tribuna din Piața Operei, de Frontul Democrat Român, exponent în acel moment al Revoluției de la Timișoara.
În acea zi, armata a fraternizat cu demonstranții, hotărând să apere împreună cu ei victoria obținută. În 21 decembrie, în Piața Operei, peste o sută de mii de glasuri scandau: “Suntem gata sa murim!” O serie de fapte întâmplate în România îndeosebi după 28 ianuarie 1990, vin în contradicție cu idealurile Revoluției de la Timișoara. Aceste idealuri nici nu au fost aduse la cunoștința opiniei publice românești de catre mass-media centrală, decât parțial și confuz.
În asemenea condiții, noi, participanții nemijlociți la toate evenimentele dintre 16 și 22 decembrie 1989, ne vedem nevoiți să explicăm întregii națiuni pentru ce au pornit timișorenii Revoluția, pentru ce au luptat și mulți și-au jertfit viața, pentru ce suntem în continuare hotărâți să luptam cu orice preț și împotriva oricui, până la victoria deplină.
1. Revoluția de la Timișoara a fost încă din primele ei ore, nu doar anticeaușista ci și categoric anticomunista. În toate zilele Revoluției s-a scandat, de sute de ori: “Jos comunismul!”. În consens cu aspirația sutelor de milioane de oameni din Estul Europei, am cerut și noi abolirea imediată a acestui sistem social totalitar și falimentar. Idealul Revoluției noastre a fost și a rămas reîntoarcerea la valorile autentice ale democrației și civilizație europene.
2. La Revoluția de la Timișoara au participat toate categoriile sociale. Pe străzile Timișoarei au căzut, secerați de gloanțe, unul lângă altul, muncitori, intelectuali, funcționari, studenți, elevi, copii și chiar locuitori ai satelor, veniți în sprijinul Revoluției. Suntem categoric împotriva tehnicii, tipic comuniste, de dominație prin învrăjbirea claselor și categoriilor sociale. Pe temeiul ideologiei “luptei de clasă” s-au urcat la putere bolșevicii în 1917, pe același temei, nomenclatura comunista română a instigat după 1944 o clasă socială împotrivă alteia, a dezbinat societatea pentru a o supune mai ușor terorii.
Avertizăm împotriva pericolului repetării acestei triste istorii și chemăm muncitorii, intelectualii, studenții, țăranii și toate categoriile sociale la un dialog civilizat și constructiv, pentru a reface neîntârziat unitatea din timpul Revoluției. Trebuie plecat de la realitatea ca toate aceste categorii sociale au fost oprimate în regimul comunist și nici una nu dorește astăzi răul celorlalte.
3. La Revoluția de la Timișoara au luat parte oameni din toate categoriile de vârstă. Chiar dacă tineretul a fost preponderent, este drept să recunoaștem că oameni de toate vârstele s-au bătut cu aceeași dârzenie pentru cauza Revoluției. Lista victimelor, deși incompletă, este o dovadă în acest sens.
4. Pentru victoria Revoluției din Timișoara s-au jertfit, alături de români, și maghiari, și germani, și sârbi și membri ai altor grupări etnice care de secole conlocuiesc în orașul nostru pașnic, în buna înțelegere. Timișoara este un oraș românesc și european, în care naționalitățile au refuzat și refuză naționalismul. Invităm pe toți șovinii din România, indiferent că sunt români, maghiari sau germani, să vină la Timișoara, la un curs de reeducare în spiritul toleranței și al respectului reciproc, singurele principii care vor domni în viitoarea Casa a Europei.
5. Încă în data de 16 decembrie, din primele ore ale Revoluției, una dintre lozincile cele mai des scandate a fost: “Vrem alegeri libere!” Ideea pluralismului a fost și a rămas una dintre cele mai scumpe timișorenilor. Suntem convinși că fără partide politice puternice nu poate exista o democrație autentică, de tip european. Cu excepția celor extremiste, de stânga sau de dreapta, toate partidele au drept la existență în cetatea Timișoarei.
În orașul nostru nu au fost atacate și devastate sediile partidelor politice, nici unul dintre membrii acestora nu a fost amenințat, insultat sau calomniat. Membrii partidelor politice sunt concetățenii noștri, sunt colegii noștri de muncă, sunt prietenii noștri care au opinii politice.
Democrația europeană înseamnă libera exprimare a opiniilor politice, dialogul civilizat între exponenții lor și competiția loială pentru cucerirea adeziunii politice și, implicit, a puterii de stat. Am fi acceptat în sistemul democrației românești și Partidul Comunist Român, daca el nu ar fi fost compromis total și definitiv de către nomenclatura sa, degenerând în fascism roșu.
În țările est europene în care partidele comuniste și-au păstrat minima decență, societatea le contestă în principiu, dar le tolerează în fapt. La noi, partidul comunist a ajuns însa până la genocid, și prin aceasta s-a autoexclus din societate. Nu-l vom tolera nici în principiu, nici în fapt, indiferent sub ce denumire ar încerca să renască.
6. După patru decenii de educație și propagandă exclusiv comunistă, există în conștiința tuturor românilor prejudecăți aparținând acestei ideologii. Existența lor nu este o vină pentru purtător. Manipularea lor, însă, de către grupuri interesate în renașterea comunismului și reinstaurarea lui la putere este un act contrarevoluționar.
Pe lista de lozinci, multiplicată la xerox și împărțită în 28 ianuarie, demonstranților din Piața Banu Manta din București, se aflau și slogane vechi de 45 de ani. Identificarea, de pildă, a partidelor “istorice” cu partide vânzătoare de țară este un astfel de slogan și constituie o calomnie.
Dimpotrivă, activiștii comuniști de acum 45 de ani, dintre care unii au și astăzi funcții importante în conducerea țării, se fac vinovați de trădarea României și aservirea ei URSS-ului. Ei sunt cei care scandau atunci: “Stalin și poporul rus, libertate ne-au adus!” și nu membrii partidelor “istorice”.
Aceștia din urmă s-au opus transformării României într-un satelit al Moscovei și unii au plătit cu viața această îndrăzneală. Se impune redactarea de urgență a unei scurte, dar corecte, istorii a perioadei 1944-1950 și difuzarea ei în tiraje de masă.
7. Timișoara a pornit Revoluția împotriva întregului regim comunist și întregii sale nomenclaturi și nicidecum pentru a servi ca prilej de ascensiune politică a unui grup de dizidenți anticeaușiști din interiorul PCR-ului. Prezența acestora în fruntea țării face moartea eroilor din Timișoara zadarnică.
I-am fi acceptat poate în urma cu zece ani, dacă la Congresul al XII-lea al partidului s-ar fi alăturat lui Constantin Pârvulescu și ar fi răsturnat clanul dictatorial. Dar n-au făcut-o, deși aveau și prilejul, și funcții importante, care le acordau prerogative. Dimpotrivă, unii chiar au ascultat de ordinul dictatorului de a-l huli pe dizident. Lașitatea lor din 1979 ne-a costat încă zece ani de dictatura, cei mai grei din toata perioada, plus un genocid dureros.
8. Ca o consecință a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească.
Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști, candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism.
A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta.
Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei funcții, după modelul multor țări civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Președinte al României ar putea candida și personalități marcante ale vieții culturale și științifice, fără o experiență politică deosebită.
Tot în acest context, propunem ca prima legislatură să fie de numai doi ani, timp necesar întăririi instituțiilor democratice și clarificării poziției ideologice a fiecăruia dintre multele partide apărute. De-abia atunci am putea face o alegere în cunoștința de cauză, cu cărțile pe față.
9. Timișoara nu a făcut revoluție pentru salarii mai mari sau pentru avantaje materiale. Pentru acestea era suficientă o grevă. Suntem toți nemulțumiți de sistemul de salarizare, există și în Timișoara categorii de muncitori care lucrează în condiții extrem de grele și sunt prost plătiți (vezi, de pildă, cazul celor ce muncesc în turnătorii sau în industria detergenților), și, totuși, nici un colectiv nu a făcut grevă pentru mărirea lefurilor și nu și-a trimis delegați să trateze cu guvernul revendicări materiale exclusive.
Majoritatea timișorenilor știu ceea ce toți economiștii se străduie în aceste zile să aducă țării la cunoștință: mărirea în acest moment a salariilor ar declanșa automat inflația, așa cum s-a întâmplat în unele state est europene. Iar inflația odată pornită, sunt necesari ani de eforturi pentru a o stopa.
Numai creșterea producției, deci a cantității de marfă aflată pe piața va permite, în paralel, creșterea generală a nivelului de salarizare. În plus, pentru bugetul sărac al României, prioritare trebuie să fie acum cheltuielile destinate restabilizării unui nivel minim de civilizație. Se impun, de pilda, investiții urgente în domeniul asistenței medicale și salubrității.
10. Deși milităm pentru reeuropenizarea României, nu dorim copierea sistemelor capitaliste occidentale, care își au neajunsurile și inechitățile lor. Suntem însă categoric în favoarea ideii de inițiativă particulară. Fundamentul economic al totalitarismului a fost atotputernicia proprietății de stat. Nu vom avea niciodată pluralism politic fără pluralism economic. S-au găsit însă și voci care, în spirit comunist, să asimileze inițiativa privată cu “exploatarea” și pericolul catastrofei de a apare oameni bogați.
Se speculează în acest sens invidia leneșului și teama de muncă a fostului privilegiat din întreprinderile comuniste. Dovada ca timișorenii nu se tem de privatizare este faptul că mai multe întreprinderi și-au anunțat deja intenția de a se transforma în Societăți anonime pe acțiuni. Pentru ca aceste acțiuni să fie totuși cumpărate pe bani curați, ar trebui înființate în fiecare oraș comisii de inventariere a averilor foștilor privilegiați ai puterii, corupției și penuriei. De asemenea, acțiunile unei întreprinderi se cuvin oferite spre cumpărare în primul rând lucrătorilor ei.
Considerăm constructivă ideea, mai radicală, a privatizării prin împroprietărirea tuturor lucrătorilor unei întreprinderi cu un număr egal de acțiuni, statul urmând să păstreze numai acel procent de fonduri care să-i asigure controlul activității. În felul acesta, s-ar oferi tuturor lucrătorilor șanse egale de prosperitate. Dacă cei leneși și-ar pierde șansa, nu s-ar putea totuși plânge de discriminare.
11. Timișoara este hotărâtă să ia în serios și să se folosească de principiul descentralizării economice și administrative. S-a și propus experimentarea în județul Timiș a unui model de economie de piață, pornind de la capacitățile sale puternice și de la competența specialiștilor de care dispune.
Pentru atragerea mai ușoară și mai rapidă a capitalului străin, îndeosebi sub forma de tehnologie și materii prime speciale, și pentru crearea de societăți mixte, cerem și pe această cale înființarea la Timișoara a unei filiale a Băncii de Comerț Exterior.
O parte din câștigurile în valută ale părții române din aceste societăți mixte va intra în salariile muncitorilor, într-un procent ce va fi negociat, de la caz la caz, cu liderii sindicali. Plata unei părți din salariu în valuta va asigura o buna cointeresare materială a muncitorilor. În plus, pașapoartele nu vor mai fi carnete bune doar de ținut în sertar. O altă consecință pozitivă ar fi scăderea cursului valutar la bursa liberă, ceea ce ar atrage după sine creșterea imediată a nivelului de trai.
12. După căderea dictaturii au fost invitați în țară toți românii plecați în exil, pentru a pune umărul la reconstrucția României. Unii s-au întors, alții și-au anunțat intenția de o face. Din păcate, instigați de forțe obscure, s-au găsit și oameni care să hulească pe exilații reîntorși, să-i califice trădători, să-i întrebe tendențios ce au mâncat în ultimii zece ani. Este o atitudine care nu ne face cinste.
În disperarea care ne-a stăpânit în ultimii patruzeci de ani, poate că nu a fost român căruia să nu-i fie trecut prin minte, măcar o dată, să scape de mizerie luând calea exilului. Mulți dintre românii aflați astăzi departe de țară au plecat după persecuții politice și chiar după ani grei de închisoare. Ar fi rușinos din partea noastră să-i hulim și noi cu vorbele activiștilor comuniști de odinioară.
Exilul românesc înseamnă sute de profesori eminenți care predau la cele mai mari universități din lume, mii de specialiști prețuiți la cele mai puternice firme occidentale, zeci de mii de muncitori calificați în tehnologiile cele mai avansate.
Să fim mândri de ei și să transformam răul în bine, făcând din trista și dureroasa diaspora românească o forță înnoitoare pentru România. Timișoara îi așteaptă cu dragoste pe toți exilații români. Sunt compatrioții noștri și, azi mai mult ca niciodată, avem nevoie de competenta lor, de europenismul gândirii lor și chiar de sprijinul lor material. De asemenea, cultura româna va fi întreagă numai după ce se reintegrează în ea cultura din exil.
13. Nu suntem de acord cu stabilirea zilei de 22 decembrie ca zi națională a României. În felul acesta se eternizează persoana dictatorului, de fiecare dată sărbătorindu-se un număr de ani de la căderea lui. În majoritatea țărilor care și-au legat ziua națională de o revoluție, ziua aleasă este cea a declanșării revoluționare, fiind astfel glorificat curajul poporului român de a se ridica la luptă.
Un singur exemplu: ziua națională a Franței este 14 iulie, ziua când, în 1789, a început Marea Revoluție franceză prin dărâmarea Bastiliei. În consecință, cerem instituirea zilei de 16 decembrie ca zi națională a României. Astfel, copiii, nepoții și strănepoții noștri vor celebra curajul poporului de a înfrunta opresiunea, și nu căderea unui tiran nemernic. Cu excepția ziarului România Liberă, presa, radioul și televiziunea din București.
Evenimentele comentate ca revoluționare sunt numai cele din 21-22 decembrie. Ne închinăm cu pietate în fața eroilor bucureșteni, ca și în fața eroilor din Lugoj, Sibiu, Brașov, Târgu Mureș, Cluj, Arad, Reșița și din toate celelalte orașe care au avut nevoie de martiri pentru a cuceri libertatea.
Ne doare și ne revolta însa politica centrală de minimalizare a Revoluției noastre, evident și prin efortul de diminuare a numărului morților. Noi am fost pe străzile Timișoarei în zilele Revoluției și știm că numărul lor este mai mare decât cel anunțat oficial. Îi asigurăm însă pe acei care astăzi tăinuiesc adevărul că nu vom înceta lupta până când nu vor fi aduși în fata instanței, în calitate de complici la genocid. Aceasta Proclamație s-a născut din necesitatea de aduce la cunoștința națiunii române adevăratele idealuri ale Revoluției de la Timișoara.
A fost o revoluție făcută de popor și numai de el, fără amestecul activiștilor și securiștilor. A fost o revoluție autentică și nu o lovitură de stat. A fost categoric anticomunistă și nu doar anticeaușistă.
La Timisoara nu s-a murit pentru ca activiști comuniști din rândurile doi și trei să treacă în frunte și unul din participanții la genocid să fie numit de către aceștia ministru de interne.
Nu s-a murit pentru ca dezbinarea socială și națională, cultul personalității, cenzura mass-mediei, dezinformarea, amenințările telefonice și scrise și toate celelalte metode comuniste de constrângere să fie practicate în văzul lumii, în timp ce nouă ni se cere pasivitate în numele stabilității sociale.
Aceasta Proclamație se adresează în primul rând celor care au primit revoluția cadou și se miră de ce suntem nemulțumiți, de vreme ce dictatura a căzut, s-au abrogat o serie de legi proaste și a mai apărut și câte ceva în prăvălii. Acum știu de ce suntem nemulțumiți: nu acesta a fost idealul Revoluției de la Timisoara.
Noi, autorii acestei Proclamații, participanți la evenimentele dintre16 și 22 decembrie 1989, nu consideram Revoluția încheiată. O vom continua pașnic, dar ferm. După ce am înfruntat și am învins, fără ajutorul nimănui, unul dintre cele mai puternice sisteme represive din lume, nimeni și nimic nu ne mai poate intimida.
Timișoara 11 martie 1990
foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
După lansarea Proclamaţiei, au început să se strângă semnături pentru susţinerea ei. Dar în acelaşi timp apar şi primele reacţii ostile, în special cu privire la controversatul punct 8. Au loc primele negocieri cu conducerea PCUN cu privire la Proclamaţie. -
Consilierul prezidenţial Virgil Magureanu s – a întâlnit la 15 martie la Timişoara cu liderii societăţii „Timişoara” pentru a aranja o vizită a lui Ion Iliescu în oraşul de pe Bega, însă trebuie să renunţe din cauza tensiunii din oraş.
La 19 martie o delegaţie a societăţii „Timişoara” formată din George Şerban, Vasile Popovici, Daniel Vighi si Dorel Mihit se întâlnesc la Bucureşti cu Ion Iliescu pentru a discuta pe tema Proclamaţiei.
Tot atunci delegaţia obţine de la preşedintele TVR, Razvan Teodorescu, dreptul de a citi proclamaţia integral la Televiziunea Română, la oră de vârf, dar cu condiţia să nu facă nici un comentariu pe marginea textului. Înregistrarea textului citit de George Şerban va fi difuzată a doua zi la emisiunea Actualităţi.
În urma difuzării textului, au loc mai multe mitinguri de solidaritate şi de adeziune la Proclamaţie la Cluj, Lugoj, Bucuresti şi din nou la Timişoara, unde la 11 aprilie se ţine şi un miting de protest împotriva refuzului CPUN de a adopta punctul 8.
Acelaşi lucru îl fac şi bucureştenii la 22 aprilie, într-un miting de protest în faţa Televiziunii care se transformă într-un marş către Piata Universitatii. Din acest moment începe manifestaţia maraton a Pieţei Universităţii. Au loc primele ciocniri cu trupele USLA care au ordin să disperseze manifestanţii.
În ţară sprijinul pentru Proclamaţie devine tot mai mare. Acum au loc mitinguri de susţinere la Sibiu, Arad, Lugoj, Oradea, Cluj, Piatra Neamt.
La Paris se organizează o manifestare similară în faţa Ambasadei Române. Se organizează marşuri de popularizare prin ţară, se declară „zone libere de comunism” după modelul Timişoarei.
La 20 mai au loc primele alegeri din România post-comunistă, rezultat cu preluarea puterii de către FSN şi a preşedinţiei de către Ion Iliescu, ales cu 85% din voturi.
Noua putere nu reprezenta altceva decât eşaloanele 2 şi 3 ale nomenclaturii de partid şi securităţii, aflate, de data aceeta, sub oblăduirea Moscovei.
Proclamatia în întregul său (care gravitează în jurul celebrului Punct 8), este un strigăt disperat de revoltă împotriva noii puteri şi a tentativelor acesteia de a perpetua un sistem criminal.
Poate că multe paragrafe din Proclamaţie par astăzi naive. Altele, deplasate sau redundante. Dar în întregul său (care gravitează în jurul celebrului Punct 8), ea exprima opozitia ferma împotriva noii puteri şi a tentativelor acesteia de a perpetua un sistem criminal. “Proclamaţia de la Timişoara” este, mai presus de orice, un puternic manifest anticomunist. Legitimat tragic de sângele vărsat în Timişoara şi apoi în toată ţara în decembrie 1989.
În acele zile in care România a ajuns din nou scenă de luptă geostrategică,cand Moscova se zbatea să-şi recucerească vechea sferă de influenţă, Legea lustraţiei este respinsă (a câta oară?) în Parlament, sub bagheta unui fost colaborator al Securităţii;.
Tot in acele zile, stângismul maoist a revenit “la modă” în Occident, mai agresiv şi mai periculos decât în anii ’60.
Bizar, dar Comisia de la Veneţia considera că interzicerea simbolurilor comuniste este o încălcare a Drepturilor Omului, transformând astfel Proclamația într-un document subversiv…
cititi mai mult despre Proclamația de la Timișoara si pe: enciclopediaromaniei.ro; en.wikipedia.org
Evenimentele Zilei de 9 martie în Istorie
A road passing through a part of Tokyo which was destroyed in the March 10, 1945 air raid
foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com
9 martie este a 68-a zi a calendarului gregorian.
Sărbătorile Zilei de 9 martie
(BOR) ✝) Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia; Sfântul Mucenic Urpasian
Sfinții 40 de mucenici din Sevastia - foto: inpip.gr
Cei 40 de mucenici din Sevastia erau soldați creștini, aflați în slujba împăratului roman Licinius. Trei dintre ei, Chirion, Candid și Domnos erau foarte pricepuți în studiul Scripturilor. În anul 320, aflând despre credința lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor.
Refuzând, au fost întemnițați timp de 8 zile, bătuți cu pietre și ademeniți cu daruri. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. Unul din cei 40 a cedat și a ieșit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un soldat. În aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor.
În zori, au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele. Rămășițele lor au fost arse, iar cenușa aruncată în lac. Moaștele lor au fost răspândite la diverse biserici din spațiul ortodox.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
(BRU) (†) Ss. 40 martiri din Sebastia († 322)
Sfinții 40 de mucenici din Sevastia, icoană din Creta (Philotheos Scoufos, cca. 1665) – foto: ro.orthodoxwiki.org
(BRC) Sf. Francisca Romana, călugăriță; Sf. Grigore de Nyssa, episcop
Giovanni Antonio Galli – Santa Francesca Romana con l’angelo – foto: commons.wikimedia.org
Francisca Romana (n. 1384, Roma, d. 1440), a fost călugăriță italiană, sfântă. S-a născut la Roma în anul 1384. De mică, dorea să intre într-o mănăstire, dar, după voința părinților, s-a căsătorit de timpuriu cu Lorenzo de Ponziani, cu care a avut trei fii. A trăit cu el 40 de ani o căsnicie fericită, îngrijindu-se cu atenție și de dependenții casei și de săracii din Roma.
După moartea lui Lorenzo (1436) a intrat în mănăstirea Oblatelor Benedictine de la Tor de Specchi, întemeiată de ea. Ar fi urmat să preia funcția de stareță, dar a murit la 9 martie 1440. Este reprezentată iconografic împreună cu un înger, deoarece își vedea adesea îngerul păzitor, ce o însoțea pretutindeni.
România – Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989 (prin Legea 247 din 5 decembrie 2011)
Muzeul Memorial de la Sighet – foto – optzile.ro
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept An comemorativ al Patriarhului Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, iar Parlamentul României a adoptat Legea nr. 247/2011 pentru declararea zilei de 9 martie Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 864 din 8 decembrie 2011, se arată într-un comunicat al Biroului de Presă al Patriarhiei Române citat de romaniabreakingnews.ro
cititi mai mult pe: romaniabreakingnews.ro
Tibet – Ziua Memoriei, pentru marcarea zilei în care Dalai Lama a emigrat în India
Astăzi în istorie pentru 9 martie
Evenimentele Zilei de 9 martie în Istorie:
9 martie 1945 – A început Bombardarea orașului Tokyo (9-10 martie 1945)
9 martie 141 i.I Hr.- In China incepe domnia impăratului Wu Han, al șaptelea imparat din dinastia Han. A domnit pana in anul 87 î.Hr,timp de 54 de ani, durata domniei sale nefiind depasita decat 1800 de ani mai tarziu de imparatul Kangxi. Sub conducerea sa s-a produs o vasta expansiune teritorială a Chinei care a devenit un stat puternic și centralizat. Împăratul Wu este cunoscut pentru sprijinul acordat artelor, precum si pentru raspandirea confucianismului. In timpul domniei sale, China, a cunoscut cea mai mare extindere teritoriala, granițele imperiului a jungand pana la Kargastan în vest, Coreea în est și în nordul Vietnamului în partea de sud.
9 martie 632 – Predica finală a profetului Muhammad, sau Ultima predică, tinuta în Valea Uranah pe muntele Arafat ii indemna pe musulmani să urmeze învățăturile consemnate in Coran si Sunnah. Muhammad a decedat la data de 8 iunie 632.
9 martie 1009 – In analele manastirii Quelinburg este consemnata prima mentiune a numelui Lituania.
9 martie 1230 – Țarul bulgar Ivan Asen al II-lea învinge Teodor despotul Epirului în Bătălia de la Klokotnița, Haskovo. Ca urmare, al doilea Imperiu Bulgar aredevenit cel mai puternic stat din Europa de Est. Despotatul de Epir a fost unul deintre statele succesoare grecesti ale Imperiului Bizantin aparute în urma Cruciadei a patra din 1204 sub conducerea familiei nobile Dukas, pretinsa succesoare legitima al Imperiului Bizantin, împreună cu Imperiul de la Niceea și Imperiul din Trapezunt.
Cucerit de Regatul sârb în 1337, despotatul de Epir a fost restaurat în 1356 și a existat până la cucerirea sa definitiva de catre otomani în 1479. Despotatul se intindea in provincia Epirus din nord-vestul Greciei și partea de vest a Macedoniei grecești și a inclus de asemenea o mică portiune din Tesalia și vestul Greciei.
9 martie 1371 – S-a înfiinţat o temelie catolica la Siret, capitala Moldovei. Primul titular al acestei episcopii este călugărul franciscan Andrei Wasilo din Cracovia. Intre 1371-1434 la Siret a functionat o episcopie catolică, cu o mănăstire dominicană aferentă.
După unele opinii, clădirile mănăstirii au fost incendiate de populația românească ortodoxă, răzvrătită împotriva catolicismului în anul 1451, sau după alte opinii biserica a fost dărâmată la începutul secolului al XVI-lea din porunca domnitorului Bogdan al III-lea al Moldovei (1504-1517), prigonitorul catolicilor din Moldova.
Conform tradiției orale, între anii 1377 și 1380, domnița Margareta Mușat, mama voievodului Petru I Mușat, ar fi ctitorit în Siret o biserică romano-catolică cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Ea se convertise la catolicism și ar fi ctitorit biserica, pentru a-i servi drept loc de veci. Nu există însă documente sau mențiuni epigrafice care să ateste perioada construirii sale.
Totuși, cercetările arheologice efectuate aici în anul 1984 au scos la iveală ruinele unei biserici mai vechi, din lemn, pe temelie de piatră nelegată cu mortar, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea. Cu acest prilej, în pronaosul acestei biserici a fost descoperit în iulie 1984 trupul unei domnițe îmbrăcate în haine scumpe, având un inel de aur cu rubin.
Cavoul datează din secolul al XVII-lea. Mormântul a fost bine conservat, iar hainele și tot inventarul au fost găsite în bună stare. Acest cavou nu aparține însă Margaretei Mușat, de religie catolică, deși este sigur că a fost înmormântată la Siret.
9 martie 1454 – S-a născut navigatorul italian Amerigo Vespucci, căruia geograful M.Waldseemuller i-a atribuit descoperirea noului continent (America), pe care l-a şi denumit după numele exploratorului; (m.22.02.1512).
Amerigo Vespucci - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Amerigo Vespucci (n. 9 martie 1454, Florența, Italia, d. 22 februarie 1512, Spania) a fost unul dintre cei mai mari navigatori a tuturor timpurilor. Cartograful german Martin Waldseemuller a publicat o hartă în care noul continent descoperit de Columb şi explorat de Amerigo Vespucci (între 1497 şi 1504) apare sub denumirea de America.
Vespucci şi-a dat seama, spre deosebire de Columb, că noul continent nu este parte din Asia Vespucci a fost primul european ajuns în Brazilia. A fost primul ce a călcat pe coastele Uruguayului si Argentinei. A descoperit unele dintre cele mai importante fluvii ale lumii: Amazon, si Rio de la Plata.
De asemenea explorat aproximativ 6000 de mile de coastă, mai mult decât oricine altcineva. A fost primul ce a observat existența curentului ecuatorial. În cinstea sa, ca unul dintre cei mai mari navigatori ai Noii Lumi, continentul descoperit îi poartă numele, începând din anul 1507.
9 martie 1500 – Flota comandata de Pedro Alvares Cabral paraseste Lisabona, indreptandu-se spre continentul american, unde va descoperi Brazilia, teritoriu situat în limitele acordate Portugaliei prin Tratatul de la Tordesillas, ratificat in 1494 de Portugalia si Spania.
9 martie 1564 – S-a născut teologul, cartograful și astronomul german David Fabricius ( d. 7 mai 1617).
A construit instrumente astronomice (quadrante și sextante) si a descoperit în 1596 prima stea variabilă de lungă durată – Mira Ceti. A fost tatăl astronomului Johann Fabritius, care a publicat în 1611 prima lucrare știițifică despre petele solare.
9 martie 1661 – A murit Jules Mazarin, cardinal şi om politic francez; (n.14.07.1602).
Jules Mazarin - foto: ro.wikipedia.org
Jules Mazarin, născut Giulio Raimondo Mazzarino (n. 14 iulie 1602, Pescina, Regatul de Neapole – d. 9 martie 1661, Vincennes, Franța) a fost un cardinal, diplomat și politician italian, care a fost prim ministru al Franței din 1642 până la moartea sa. Mazarin i-a succedat mentorului său, Cardinalul Richelieu.
Era un colecționar de artă și bijuterii, în special de diamante, pe care i le-a lăsat prin testament regelui Ludovic al XIV-lea; unele dintre acestea au rămas în colecția de la Muzeul Luvru. Biblioteca lui Mazarin a stat la originea „Bibliotecii Mazarine” din Paris.
9 martie 1749 – S-a născut Honoré Gabriel de Riqueti, conte de Mirabeau, om de stat si lider al în Revoluţiei Franceze, scriitor, diplomat, jurnalist si francmason; (m.2 aprilie 1791).
Honoré Gabriel Riqueti - foto: en.wikipedia.org
Honoré Gabriel Riqueti, conte de Mirabeau (9 March 1749 – 2 April 1791) a fost un lider al Revoluției franceze de origine nobila. In primii ani (1789-1791) a Revoluției Franceze a devenit o voce a poporului, un orator de succes si un lider moderat, adept al monarhiei constituționale construite pe modelul Marii Britanii. A fost preşedinte al Clubului Iacobinilor şi al Adunării Naţionale. S-a descoperit mai târziu că, începând din 1790 el a fost în solda Austriei, inamica Frantei.
9 martie 1764 - A murit Petru Pavel Aron, episcop al Bisericii Române Unite cu Roma din Transilvania între anii 1752-1764 (n. 1709)
Petru Pavel Aron – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Petru Pavel Aron, alternativ Petru Pavel Aaron, pe numele laic Petru Aron (n. 1709, Bistra, comitatul Turda – d. 9 martie 1764, Baia Mare) a fost episcop al Bisericii Române Unite cu Roma din Transilvania între anii 1752-1764.
(…) Împărăteasa Maria Terezia l-a recunoscut pe Aron ca vicar general printr-un decret din 31 august 1745. După demisia episcopului Micu, Petru Pavel Aron a condus Biserica Română Unită cu Roma ca administrator apostolic, iar în anul 1751 a fost ales ca unul din cei trei candidați pentru funcția de episcop de Făgăraș și Alba Iulia.
Pe 28 februarie 1752, împărăteasa l-a numit episcop pe Petru Pavel Aron, iar Sfântul Scaun a confirmat alegerea prin bula din 6 iulie 1752. A fost hirotonit episcop la 1 septembrie 1752, la mănăstirea Maria Pocs, de către episcopul rutean Manuil Mihail Olsavszky.
În anul 1754 episcopul Petru Pavel Aron a deschis la Blaj prima școală elementară cu predare în limba română din toate timpurile („școala de obște”). Tot el a pus bazele Liceului din Blaj, inițial cu predare în latină și germană. În mediul rural a întemeiat 53 de școli românești, în protopopiatele Făgărașului, Veneției, Sadului, Calborului, Gheorgheni, Trei Scaune, Armeni, Sânmărtinu de Câmpie, Mureș.
Episcopul Petru Pavel Aron a înființat la Blaj tipografia diecezană. A ridicat mănăstirea din Alba Iulia, aferentă Bisericii Unite din Maieri, precum și biserica Sf. Cuv. Paraschiva din Rășinari. Episcopul Petru Pavel Aron a decedat la Baia Mare în data de 9 martie 1764, în timpul unei vizite canonice. După deces a fost adus la Blaj, unde a fost înmormântat.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
9 martie 1796 – Napoleon Bonaparte s-a casatorit cu Josephine de Beuharnais, vaduva unui ofiter francez executat.
Portret al împărătesei Josephine, de François Gérard – foto: ro.wikipedia.org
Joséphine de Beauharnais ( 23 iunie 1763 – 29 mai 1814)a fost prima soție a imparatului Napoleon I și prima Împărăteasă a francezilor. Prin fiica e Hortense, a fost bunica maternă a imparatului Napoleon al III-lea iar prin fiul ei Eugene , a fost străbunica ultimilor regi și regine ai Suediei și Danemarcei ca și a ultimei regine a Greciei. Actualele case regale ale Belgiei, Norvegiei și Luxembourgului sunt descendenții ei.
9 martie 1814 – S-a născut poetul national ucrainean Taras Sevcenko ;(d.10 martie 1861).
Taras Sevcenco, autoportret , 1840 – foto: ro.wikipedia.org
Taras Șevcenko (n. 9 martie 1814 – d. 10 martie 1861) a fost un pictor și poet romantic ucrainean, considerat poetul național al Ucrainei. Opera sa literară este considerată ca fiind fondatoarea limbii și literaturii ucrainene moderne. A scris și în limba rusă și a creat opere valoroase ca pictor și ilustrator.
9 martie 1831 - Regele Frantei Ludovic Filip I infiinteaza Legiunea franceză străină. Legiunea străină (franceză Légion étrangère) , o unitate a Armatei Franceze, care a fost întemeiată printr-un decret dat de Ludovic-Filip al Franței. Acest corp de elita a fost creat pentru voluntarii străini care, după Revoluția franceză din iulie 1830, nu mai aveau voie să se înscrie în armata franceză.
Voluntarii străini erau conduși de ofițeri francezi, iar astăzi sunt acceptați și cetățeni ai Republicii Franceze, care acum formează un sfert din numărul total de recruți. Deviza legionarilor francezi este “Legio Patria Nostra” (Legiunea este patria noastra) Legiunea are in prezent în jur de 7.700 de soldați, iar sediul este la Aubagne.
9 martie 1842 – A avut loc, la Teatrul “Scala” din Milano, premiera absolută a operei “Nabucco” de Giuseppe Verdi pe un libret al lui Temistocle Solera. Nabucco este prescurtarea numelui regelui asirian al Babilonului, Nabucodonosor al II-lea , care a trăit și domnit în jurul anului 600 î.Hr. Cele două teme principale ale acțiunii sunt dorința de libertate a poporului evreu aflat in robie in Babilon, precum și aroganța și nebunia personajului principal Nabucco, autoproclamat Dumnezeu unic și pedepsit de divinitate cu pierderea minților.
9 martie 1844 – A avut loc, la Teatro La Fenice din Veneţia, premiera operei „Ernani“ de Giuseppe Verdi (libretul adaptat de Francesco Maria Piave), după drama cu acelaşi titlu a lui Victor Hugo).
9 martie 1848 – La 9-21 martie 1848 nobilii din Transilvania solicită prin declaraţie alipirea Transilvaniei cu regatul Ungariei.
9 martie 1859 – S-a născut Alexandru Averescu, mareşal al României şi om politic, comandantul Armatei a II-a în Primul Război Mondial şi erou al luptelor de la Mărăşti (iulie 1917); (m.1938).
Alexandru Averescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859, satul Babele, astăzi în Ucraina – d. 3 octombrie 1938, București) a fost mareșal al României, general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru puținele succese militare ale României.
A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
9 martie 1862 - A avut loc prima luptă navală din lume între două cuirasate.
9 martie 1873 - Împaratul rus Alexandru II-lea aprobă decizia Consiliului de Miniştri de a trece administrarea tuturor bunurilor imobile din gubernia Basarabia ce aparţineau mănăstirilor de peste hotare în subordinea Ministerului Bunurilor Statului, iar veniturile aduse de ele – în subordinea Ministerului de Externe.
Gubernia Basarabia (1896) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
La 9 martie1873 împaratul rus Alexandru II-lea aprobă decizia Consiliului de Miniştri de a trece administrarea tuturor bunurilor imobile din gubernia Basarabia ce aparţineau mănăstirilor de peste hotare în subordinea Ministerului Bunurilor Statului, iar veniturile aduse de ele – în subordinea Ministerului Afacerilor Externe. Pînă în 1873 veniturile erau transferate mănăstirilor respective.
9 martie 1880 – Legea pentru organizarea Dobrogei (modificată la 30.03.1886). Se dădea o nouă organizare acestui teritoriu românesc, integrat în graniţele ţării în urma Războiului de Independenţă din 1877-1878 şi a Tratatului de Pace de la Berlin (1878).
Trecerea Dunarii. Autorităţile româneşti preiau administraţia Dobrogei (1878) – foto: cyd.ro
9 martie 1887 – S-a născut poetul, folcloristul şi publicistul roman basarabean Ion Buzdugan; (d.29 ianuarie 1967, Bucuresti). A fost membru si secretar al Sfatului Tarii, care a infaptuit Unirea Basarabiei cu tara Mama, Romania.
9 martie 1906 – S-a născut Radu Boureanu, poet, prozator şi traducător (poezie: ”Solara noapte”, “Vioara cosmică” (m.1996).
9 martie 1907 – Răscoala Țărănească din 1907 – A avut loc apogeul răscoalei ţărăneşti în regiunea Moldova, România, iar flacăra răscoalei cuprinde Muntenia şi Oltenia
“Răscoala Țărănească din 1907″ (O patrulă de cavalerie observă casele incendiate de către răsculaţi lângă Buzău) – foto: ro.wikipedia.org
La 6 martie – 9 martie 1837 a avut loc apogeul răscoalei ţărăneşti în regiunea Moldova din România. La 9-13 martie 1907 flacară răscoalelor ţărăneşti din România cuprinde toată Muntenia şi Oltenia, unde a cunoscut o violenţă deosebită şi considerîndu-se apogeul răscoalei ţărănești din 1907.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
9 martie 1910 - La Ismail, gubernia Basarabia, se stinge din viaţă fostul arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului Neofit. La 9 martie 1910, la Ismail, gubernia Basarabia, se stinge din viaţă fostul arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului Neofit. Înaltul cleric este înmormîntat în biserica Sfîntul Nicolae din suburbia Cugurlui-Matrosca a oraşului Ismail.
9 martie 1910 – A murit compozitorul american Samuel Barber; (n.23.01.1881).
9 martie 1916 – În Primul Razboi Mondial, Germania a declarat război Portugaliei.
9 martie 1919 – Are loc între Toulouse (Franta) şi Rabat (Maroc), primul zbor din istoria aviaţiei comerciale.
9 martie 1934 – S-a născut Iuri Alekseievici Gagarin, primul om care a iesit in spatiul extraterestru, facand un inconjur complet al Pamantului.
Iuri Gagarin in Helsinki, 1961, foto preluat de pe en.wikipedia.org
Iuri Alexeevici Gagarin (n. 9 martie 1934, Klușino, RSFS Rusă, URSS – d. 27 martie 1968, Kirjaci, RSFS Rusă, URSS) a fost un cosmonaut sovietic, Erou al Uniunii Sovietice. S-a nascut la Klusino, azi Gagarin, langa Smolensk – in fosta Uniune Sovietică (URSS). In 1955, s-ainrolat in aviatia sovietica, iar patru ani mai tarziu a inceput antrenamentele pentru a deveni cosmonaut.
In 12 aprilie 1961, Iuri Alekseievici Gagarin, la bordul rachetei Vostok 1, a devenit celebru dupa ocolul sau in jurul Pamantului, in spatiul extraterestru, intr-un satelit artificial. URSS, de asemenea, a reusit sa puncteze decisiv in fata americanilor, cu care sovieticii erau in concurenta directa pentru cucerirea spatiului.
In timpul zborului, pilotul de teste si tehnicianul in varsta de 27 de ani, a orbitat in 89 de minute in jurul Pamantului cu racheta sa, Vostok 1. Aparatul a zburat la o altitudine maxima de 187 de mile si a fost condus integral de un sistem de control automat. Gagarin a devenit erou national, a fost recompensat cu numeroase distinctii si a primit Ordinul Lenin – cel mai inalt posibil in Uniunea Sovietica. Cosmonautul rus s-a stins din viata in 27 martie 1968, la Novosolovo, intr-un accident de avion.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
9 martie 1937 – S-a născut regizorul Alexandru Tatos (“Duios Anastasia trecea“, “Secretul armei… secrete“); (m.31.01.1990).
9 martie 1942 – S-a născut Ion Caramitru, actor de origine aromana, regizor, profesor de arta actoriei, preşedinte al UNITER (1990-1997). A participat la revoluția română din 1989, fiind printre cei care au cucerit Televiziunea Română în 22 decembrie 1989.
Ion Caramitru (n. 9 martie 1942, București) este un actor de teatru și film, dar și regizor român de origine aromână. Este președinte al UNITER din 1990, iar în prezent, din 2005 este directorul Teatrului Național din București. Ion Caramitru a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, clasa profesor Beate Fredanov, în 1964, când a și debutat pe scena Teatrului Național din București, în „Eminescu”, de Mircea Ștefănescu.
A fost actor și regizor la Teatrul Bulandra, al cărui directorat l-a și deținut în perioada 1990 – 1993. A fost ministrul Culturii între anii 1996 – 2000. Este căsătorit cu actrița Micaela Caracaș și are trei fii: Ștefan, Andrei și Matei Caramitru.
Alături de poetul dizident Mircea Dinescu a anunțat la televiziune căderea regimului Ceaușescu. A fost membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale (figurând pe lista membrilor inițiali anunțați la TVR de Ion Iliescu), apoi în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, unde a ocupat funcția de vicepreședinte. S-a plasat, în cele din urmă, în opoziție cu fostul președinte Ion Iliescu. A fost ministru al culturii (12 decembrie 1996 – 28 decembrie 2000) din partea PNTCD, în guvernele Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
9 martie 1943 – S-a născut Robert (Bobby) Fischer, campion mondial de şah; (d. 17 ianuarie 2008).
Bobby Fischer la 13 ani – foto: ro.wikipedia.org
Robert (Bobby) James Fischer (n. 9 martie 1943, Chicago, Illinois, SUA – d. 17 ianuarie 2008, Reykjavík, Islanda) a fost un jucător de șah american, al unsprezecelea campion mondial (1972-1975).
9 martie 1944 – A murit Grigore Antipa, celebru biolog, ihtiolog si limnolog (considerat primul limnolog roman), reorganizator al Muzeului de Istorie Naturala din Bucuresti care ii poarta numele, vicepreşedinte al Academiei Române; (n. 1867).
Grigore Antipa – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Grigore Antipa (n. 27 noiembrie 1867, Botoșani – d. 9 martie 1944, București) a fost un naturalist, biolog darwinist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog și profesor universitar român. Este savantul care a renovat total și instalat în 1906 Muzeul Național de Istorie Naturală, care acum care îi poartă numele, în actualul său lăcaș din București.
A elucidat problemele productivitatii biologice ale Dunarii si a partii nord-vestice a Marii Negre. A inaugurat studierea stiintifica a vietii pestilor endemici migratori din fauna Romaniei si a pus bazele scolii romanesti de hidrobiologie si ihtiologie. A contribuit decisiv la reorganizarea pisciculturii din tara noastra.
A fost unul dintre pionierii utilizarii dioramelor in cadrul muzeului de stiinte naturale, fiind considerat unul dintre creatorii muzeologiei moderne. A fost membru al Academiei Romane si a numeroase societati stiintifice internationale.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
(9-10 martie 1945) - Bombardiere americane au aruncat aproape 2.000 de tone de bombe incendiare asupra orasului japonez Tokyo, distrugand mari parti din capitala Japoniei si ucigand 100.000 de civili.
(…) Planificatorii militari au hotărât să îndepărteze o bună parte a blindajelor și armamentului de bord a bombardierelor pentru a permite creșterea masei de bombe transportate. Apărarea antiaeriană niponă era lipsită de avioane de vânătoare de noapte și tunuri antiaeriene eficiente. Primul raid cu arme incendiare împotriva orașului Tokyo a avut loc în noaptea de 23 – 24 februarie 1945, când 174 de avioane B-29 au distrus cam 3 km² din oraș.
Acest atac a fost considerat un succes și pe 9 – 10 martie, 334 de B-29 au lansat în jur de 1.700 t de bombe asupra capitalei nipone. De această dată, aproximativ 41 km² din oraș au fost distruse și peste 100.000 de civili au murit în timpul incendiilor. Cele mai mari pagube s-au înregistrat în zonele aflate la răsărit de Palatul Imperial. Acesta a fost cel mai distrugător raid convențional din întreaga istorie.
Capitala niponă avea foarte multe clădiri făcute din materiale combustibile (lemn și hârtie), iar metodele de luptă cu focul nu s-au ridicat la înălțimea cerințelor. Incendiile au scăpat de sub control, apa din canale a început să fiarbă, iar cvartale întregi de clădiri s-au aprins din cauza căldurii.
Efectele bombardamentului au justificat temerile amiralului Yamamoto care spunea în 1939: „Orașele japoneze, făcute din lemn și hârtie, vor arde foarte ușor. Armata se laudă, dar dacă vine războiul și vor fi raiduri aeriene de mare amploare, nu se poate spune ce se va întâmpla”.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
9 martie 1945 – S-a născut Robin Trower, chitarist britanic (Paramounts, Procol Harum, Jude, Robin Trower Band).
9 martie 1945 – Se restabileste administraţia româneasca în partea de N-E a Transilvaniei (ocupată, în 1940, de Ungaria horthystă), proclamată, oficial, la 13.04.1945.
9 martie 1950 – S-a născut muzicianul Dan Andrei Adlea (Sfinx).
9 martie 1955 – S-a născut actriţa italiană Ornella Muti.
9 martie 1959 - A fost creata celebra papusa Barbie, la Hawrhorne, langa Hollywood.
The first Barbie doll was introduced in both blonde and brunette in March 1959 – foto: en.wikipedia.org
Papusile Barbie au ajuns prima data la Targul international de jucarii (American Toy Fair) din New York, fiind creatia lui Ruth Handler si a sotului ei, Elliot. Ideea i-a venit prima data lui Ruth, care a fost intrigata de dezinteresul total al fetei ei fata de papusi. S-a gandit ca ar trebui sa faca o papusa matura, cu parul bogat, extrem de frumoasa. Apoi, a vazut o papusa in vitrina unui magazin elvetian, vandutasub numele Lilli.
Sotii Handler au cumparat drepturile de autor pentru statueta Lilli si au cerut unui producator din Japonia sa o stilizeze si sa creeze un prototip. Papusa a capatat numele Barbie, diminutivul de la Barbara, numele fiicei sotilor Handler. La o inaltime prevazuta de 1,83 cm, noii papusi i-au fost atribuite dimensiunile 96-46-96.
La inceput, papusa Barbie a trecut neobservata, mai ales ca parintii nu isi puteau inchipui ca odraslele lor sa se joace cu o ”femeie” cu sanii mari, buzele senzuale si o atitudine sexy. Cum vanzarile nu erau cele sperate, sotii Handler au imbracat papusa in costum de baie si s-au apucat s-o vanda in California.
Succesul a fost garantat pentru ca in trei luni de vara au vandut, prin magazinele locale, circa 350.000 de exemplare. Dupa succesul repurtat de Barbie in California, a inceput o adevarata barbie-manie. Apoi, in 1961, a aparut si partenerul papusii Barbie, Ken, la presiunea extraordinara a consumatorilor.
De-a lungul anilor, Barbie a starnit numeroase controverse, dar in ciuda criticilor papusile continua sa fie in voga si chiar au devenit un icon mondial, fiind indragite din Statele Unite, in Europa si din America de Sud pana in China.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
9 martie 1961 – A murit scriitorul roman Cezar Petrescu (autorul romanelor: “Întunecare”, “Calea Victoriei”, “Aurul negru”); (n.01.12.1892).
Cezar Petrescu – foto: ro.wikipedia.org
Cezar Petrescu (n. 1 decembrie 1892, Cotnari, Iași – d. 9 martie 1961, București), romancier, nuvelist, traducător și gazetar român, redactor la Adevărul, Dimineața, Bucovina, Țara nouă, Voința, fondator și codirector, alături de Pamfil Șeicaru, al revistei social-politice și culturale Hiena (1919-1924).
9 martie 1962 - A inceput construcția Teatrului ‘Ahmanson’.
Teatrul Ahmanson - foto: ro.wikipedia.org
Teatrul Ahmanson este unul dintre cele 4 locuri de interes pe care le cuprinde Los Angeles Music Center-ul. Din generozitatea arătată de filantropistul Robert H. Ahmanson, construcția a început pe data de 9 martie 1962. Teatrul este inaugurat în 12 aprilie 1967 de producția More Stately Mansions, având în rolurile principale interpreți precum Ingrid Bergman, Arthur Hill și Colleen Dewhurst.
9 martie 1964 – S-a născut actriţa franceză Juliette Binoche. A primit Premiul Oscar pentru rolul din filmul “Pacientul Englez”.
Juliette Binoche (n. 9 martie 1964, Paris) este o actriță franceză cunoscută pe plan internațional. Tatăl ei Jean-Marie Binoche a fost actor, regizor și scuptor iar mama ei Monique Stalens a fost o actriță de origine poloneză. Părinții ei au fost internați ca intelectuali la Auschwitz. Deja ca și copil Juliette joacă în piese de teatru. În 1985 joacă primul rol într-un film în regia lui Jean-Luc Godard.
Urmează să joace diferite roluri în filme ca Chocolat, The Unbearable Lightness of Being sau Pacientul englez pentru care este distinsă cu Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar. În 2010, cu rolul din Copie conformă obține Premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul internațional de film de la Cannes.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.imdb.com; www.instagram.com; www.facebook.com
9 martie 1966 – A decedat arhitectul şi urbanistul Duiliu Marcu (n.23 martie 1885).
Duiliu Marcu – foto: ro.wikipedia.org
Duiliu Marcu (n. 1885, Calafat – d. 9 martie 1966, București) a fost un arhitect român, membru titular (din 1955) al Academiei Române, președinte de onoare a Uniunii arhitecților din România. Opera sa îmbină tradiția arhitecturii naționale cu formele arhitecturii contemporane. A studiat la Școala de Arte Frumoase din Paris.
A participat la construcția Universității din București, alături de arhitecul Nicolae Ghica-Budești (1912 – 1913). A elaborat o serie de studii de sistematizare, precum cel pentru Piața Victoriei din București. A fost profesor la Institutul de arhitectură „Ion Mincu”
Printre clădirile proiectate de Duiliu Marcu se numără:
Hotelul Athenée Palace, 1925 – 1927 (renovarea si extinderea corpului existent)
Clădirea Biblioteca Academiei Române, 1936 – 1938
Palatul Monopolurilor de Stat, 1934 – 1941
Clădirea Academiei Militare, 1937 – 1939
Clădirea Consiliului de Miniștri
Palatul Victoria
Palatul Elisabeta
Piața Unirii, Oradea
Teatrul din Timișoara, 1923 – 1928 (fațada)
Politehnica din Timișoara
9 martie 1966 – Franţa îşi declară intenţia de a ieşi din structurile militare ale NATO, ceea ce semnifica faptul că atît Cartierul General al Alianţei, cît şi celelalte birouri trebuiau să fie mutate. Astfel, organizaţia îşi va muta sediul în Belgia.
9 martie 1967 - Svetlana Allilueva, fiica lui Stalin, s-a refugiat în SUA via ambasada americană din India.
Svetlana Allilueva - foto: dekerivers.wordpress.com
Svetlana Allilueva (n. 28 februarie 1926 – d. 22 noiembrie 2011), cunoscută și ca Svetlana Iosifovna Stalina, scriitoare, al treilea copil și singura fiică a lui Stalin. Allilueva a cauzat un scandal internațional în 1967 prin refugierea sa în SUA.
9 martie 1971 – A murit fizicianul Ion I. Agârbiceanu, conducătorul lucrărilor care au dus la realizarea primului laser românesc în 1962, membru corepondent al Academiei Române; (n.06.01.1907).
9 martie 1987 - Trupa rock U2 a lansat albumul The Joshua Tree.
U2, BBC, London, England, 1987 by Colm Henry – foto: morrisonhotelgallery.com
U2 este o formație irlandeză de rock din Dublin. Înființată în 1976, ea este formată din Bono (vocalist și chitarist), The Edge (chitarist, claviaturist, și vocalist), Adam Clayton (basist) și Larry Mullen, Jr. (percuționist). Muzica pe care a cântat-o în perioada de început își trage originile din post-punk, dar a ajuns în cele din urmă să încorporeze influențe din mai multe genuri de muzică pop.
De-a lungul întreprinderilor muzicale, cei patru și-au menținut un sunet construit pe muzică instrumentală melodică, scoasă în evidență de sunetul de mare varietate timbrală al chitarei lui The Edge și pe vocea expresivă a lui Bono. Versurile lor, adesea împodobite cu imagistică spirituală, se concentrează pe o tematică personală și socio-politică.
9 martie 1991 – Noul Tratat al Uniunii Europene a pus bazele conceptului de monedă unică europeană. Euro, moneda unică, a intrat în circulaţie în prima zi a anului 2002.
foto: ro.wikipedia.org
9 martie 1991 – La Belgrad au loc demonstrații masive împotriva lui Slobodan Milosevici. Doi oameni sunt uciși iar tancurile sunt scoase pe străzi.
9 martie 1992 – A murit Menahem Begin, om politic israelian, lider al partidului Likud, premier al Israelului între 1977 şi 1983, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1978 (n.16.08.1913).
Menachem Begin – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Menachem Begin (n.16 august 1913; d. 9 martie 1992) a fost un om politic israelian, comandant, în anii mandatului britanic, al organizației evreiești paramilitare de rezistență Etzel (Irgun Tzvai Leumi), apoi lider al mișcării de dreapta „Herut”, prim-ministru al Israelului în perioada 20 iunie 1977 – 10 octombrie 1983.
Discipol al lui Zeev Jabotinski, considerat unul din pionierii sionismului, marele merit al său îl constituie reușita acțiunii “schimburi de teritorii contra pace”, desfășurate între Israel și Egipt. Pentru aceasta, alături de președintele Egiptului, Anwar el-Sadat, în 1978, a primit Premiul Nobel pentru Pace.
9 martie 1998 – A murit Christinel Eliade, soţia scriitorului roman Mircea Eliade.
9 martie 1999 – Ministrul de Interne al Romaniei, Constantin Dudu Ionescu a confirmat, “într-o măsură mai mică sau mai mare”, notele Serviciului Român de Informaţii privind planul unei lovituri de stat în timpul mineriadei din ianuarie 1999.
9 martie 2001 – A murit poetul român Petre Ghelmez; (n.02.03.1932).
9 martie 2006 - A incetat din viata, intr-un tragic accident de circulatie, Laura Stoica, cantareata de muzica pop (n.10.octo,brie 1967).
Laura Stoica (numele complet Adriana-Laurenția Stoica) (n. 10 octombrie 1967 – d. 9 martie 2006) a fost o cântăreață, compozitoare de muzică pop rock și actriță română. Este adesea considerată drept cea mai importantă solistă de rock pe care a dat-o România și una dintre cele mai puternice și originale personalități feminine ale scenei muzicale autohtone.
Pe 9 martie 2006, Laura Stoica si logodnicul ei, Cristian Margescu si-au pierdut viata intr-un accident de circulatie la Sinesti, in apropiere de Bucuresti. Cei doi se intorceau de la un spectacol pe care il sustinusera la Urziceni. Ei se aflau in masina Laurei, un Renault Clio, care a fost izbit in plin de o Dacia Papuc intrata pe contrasens. Laura Stoica, care era insarcinata, a murit pe loc, la fel si soferul vinovat.
Artista s-a nascut pe 10 octombrie 1967 si, pasionata fiind de muzica, in 1986 a absolvit cursurile de canto clasic, cu profesorul Emil Niculescu, la Scoala Populara de Arta din Targoviste. In perioada anilor 1987-1991, Laura Stoica a participat la toate concursurile muzicale organizate in Romania pentru tinerele talente.
In 1990, la Festivalul de la Mamaia, Laura s-a lansat in lumea muzicala, anul urmator fiind declarata cea mai buna solista pop-rock, iar melodia “Un actor grabit”, de Bogdan Cristinoiu, melodia anului. Intre 1989 – 1990, a fost solista a teatrului de revista “Toma Caragiu”, Ploiesti, iar in 2000 si-a luat licenta in Arta-Actorie la Universitatea Ecologica Bucuresti. Este castigatoare a numeroase premii nationale, dar si internationale.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.laurastoica.ro; en.wikipedia.org
9 martie 2012 - Alpiniștii polonezi Adam Bielecki și Janusz Gołąb realizează prima ascensiune pe timp de iarnă a vârfului Gasherbrum I.
Uczestnicy wyprawy, od lewej: Artur Hajzer, Janusz Gołąb, Adam Bielecki, Agna Bielecka – foto: outdoormagazyn.pl
9 martie 2020 - Guvernul României a decis închiderea temporară a tuturor școlilor pentru a preveni răspândirea epidemiei de coronavirus.
cititi mai mult despre coronavirus pe unitischimbam.ro
Evenimentele Zilei de 5 martie în Istorie
British Foreign Secretary Michael Stewart (third from right) signing the Treaty on the Non-proliferation of Nuclear Weapons, London, 1968
foto preluat de pe britannica.com
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com
5 martie este a 64-a zi a calendarului gregorian.
Sărbătorile Zilei de 5 martie
(BOR) Sf. Mc. Conon din Isauria şi Conon Grădinarul; Sf. Cuv. Marcu Putsnicul
Sfântul Mucenic Conon din Isauria, Sfântul Cuvios Marcu Monahul, Sfântul Cuvios Marcu din Atena - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro
(BRU) Sf. Conon, martir († 275); Fer. Ieremia Valahul, cuvios († 1625)
(BRC) Ss. Romeo și Teofil, episcopi; Sf. Adrian din Cezareea, martir
Ziua mondială a eficienței energetice
Astăzi în istorie pentru 5 martie
Evenimentele Zilei de 5 martie în Istorie:
- 20 februarie/5 martie 1918 – Pacea de la Buftea;
- 5 martie 1944 – A început Ofensiva Uman Botoșani (5 martie – 17 aprilie 1944)
- 5 martie 1970 – Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare
5 martie 363 - Împăratul roman Iulian intra in Antiohia, cu o armată de 90.000 de oameni pentru a ataca Imperiul Sasanid, într-o campanie carei ii va aduce propria moarte in data de 26 iunie 363.
Flavius Claudius Iulianus (331 – 26 iunie 363) împărat roman care a domnit între 361 – 363, ultimul împărat roman păgân
foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Flavius Claudius Iulianus Augustus (n.331 sau 332), cunoscut sub numele de Iulian Apostatul, a fost împărat roman intre anii 361-363, filosof și autor de lucrari în limba greacă La 26 iunie 363, in timpul bătăliei de la Samarra aproape Maranga, Julian a fost rănit de o suliță care se pare ca i-a străpuns lobul inferior al ficatului, peritoneul și intestinele.
Rana i-a cauzat moartea imediat. Julian a fost tratat de medicul său personal, Oribasios de Pergam, care pare să fi făcut orice încercare de a trata rana. În a treia zi, imparatul a suferit o hemoragie majoră si a murit în timpul nopții.
5 martie 1046 - Marele scriitor persan Naser Khosrow începe calatoria sa de șapte ani in Orientul Mijlociu pe care o va descrie mai târziu în celebra sa carte Safarnama. Nasir Khusraw Qubādiyānī (1004 – 1088) a fost un poet si filosof, savant, călător și unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii persane.
S-a născut în Qabodiyon, la est a Khorasan, acum în Tadjikistan, și a murit în Yamagan,in Afganistanul de azi. Safarnama ( Cartea calatoriilor), este cea mai faimoasa lucrare a sa. A vizitat zeci de orașe în aproximativ șapte ani (1046, martie 6-1052, 23 octombrie) și a scris pe larg despre ele, dand detalii despre caravanseraiuri, moschei, oameni de știință, regi, populație. După 1000 ani, Safarnama este un document nepretuit privitor la realitatile acelei epoci.
5 martie 1133 - S-a născut regele Henric al II-lea al Angliei; (m.6 iulie 1189).
Henric al II-lea (5 martie 1133 – 6 iulie 1189), Duce al Normandiei și rege al Angliei (1154–1189) – foto: ro.wikipedia.org
A devenit rege al Angliei dupa o perioada de lupte pentru tron (1135-1154), în timpul carora autoritatea centrala a slabit. Domnia lui Henric al II-lea a fost una dintre cele mai însemnate din istoria Angliei. Pe Langa faptul ca era rege al Angliei, stăpânea si provinciile Anjou, Maine, Touraine, Aquitania si Poitou, astfel ca autoritatea sa se întindea si asupra a mai mult de jumatate din teritoriul de atunci a Frantei . A înfăptuit reforme de o deosebita importanta in plan militar si juridic, care au intarit puterea centrala.
5 martie 1279 - Ordinul Livonian, o ramură autonoma a Ordinului Cavalerilor Teutoni, este înfrânt în batalia de la Aizkraukle de către oastea Marele Ducat al Lituaniei.
Battle of Aizkraukle -
Livonia in 1260, showing the location of Ascheraden (Aizkraukle) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
5 martie 1324 - S-a născut Regele David al II-lea al Scoției (d. 1371)
David al II-lea – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
David al II-lea (n. 5 martie 1324 – d. 22 februarie 1371, Castelul Edinburgh) a fost rege al Scoţiei din 7 iunie 1329 până la moartea sa. David al II-lea a fost fiul cel mare supravieţuitor al regelui Robert I al Scoţiei şi a celei de-a doua soţii, Elizabeth de Burgh. Mama lui a murit când el avea 3 ani.
Potrivit termenilor Tratatului Edinburgh–Northampton, David a fost căsătorit la Berwick-upon-Tweed, la 17 iulie 1328 cu Joan a Angliei, fiica regelui Eduard al II-lea al Angliei şi a Isabella a Franţei. Nu au avut copii. David a devenit rege al Scoţiei după decesul tatălui său, la 7 iunie 1329, la vârsta de 5 ani, 3 luni şi 3 zile.
David şi soţia sa au fost încoronaţi la Scone, la 24 noiembrie 1331. În timpul minoratului său, Sir Thomas Randolph, Conte de Moray a fost numit Gardian al Scoţiei de Act of Settlement în 1318. După decesul lui Moray la 20 iulie 1332, el a fost înlocuit de Donald, Conte de Mar, ales de adunarea magnaţilor Scoţiei la 2 august 1332, la Perth.
Zece zile mai târziu, el a fost ucis în Bătălia de la Dupplin Moor. Sir Andrew Murray de Bothwell, care era căsătorit cu Christina, sora regelui Robert I, a fost ales noul Gardian. El a fost luat prizonier de englezi la Roxburgh în aprilie 1333 şi a fost înlocuit în funcţie de Archibald Douglas care a fost ucis în iulie acelaşi an, la Halidon Hill.
Între timp, la 24 septembrie 1332 în urma înfrângerii scoţienilor la Dupplin, Edward Balliol, un protejat al regelui Eduard al III-lea al Angliei şi un pretendent la tronul Scoţiei, a fost încoronat de englezi şi de susţinătorii lui scoţieni. Totuși, până în decembrie Balliol a fost forţat să fugă în Anglia; el a revenit anul următor împreună cu o forţă de invazie condusă de regele englez.
În urma victoriei acelei forţe în Bătălia de la Halidon Hill în iulie 1333, David şi soţia sa au plecat pentru siguranţă în Franţa la 14 mai 1334. Ei au fost bine primiţi de regele Filip al VI-lea al Franţei.
Nu se cunosc multe despre viaţa regelui Scoţiei în Franţa cu excepţia faptului că el a primit ca reşedinţă Castelul Gaillard şi că el a fost prezent la reuniunea fără vărsare de sânge a armatelor engleze şi franceze în octombrie 1339 la Vironfosse. Între timp, reprezentanţii lui David au reuşit să-l pună din nou pe tron pe David iar regele s-a putut întoarce în regatul său la 2 iunie 1341, când a preluat şi puterea în mâinile sale.
5 martie 1326 - S-a născut regele Ludovic cel Mare al Ungariei (d. 1382).
![Ludovic I numit cel Mare [magh. I. Nagy Lajos, pl. Ludwik Węgierski sau Ludwik I Wielki, Andegawenski, în trad. "Ludovic Maghiarul", "Ludovic cel Mare", "Ludovic Angevinul"], (n. 3 martie 1326 - d. 10 septembrie 1382) a fost rege al Ungariei (1342 - 1382) şi al Poloniei (1370 - 1382), fiul lui Carol Robert din dinastia de Anjou - in imagine, Ludovic I de Anjou I, pictură de Jan Matejko - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/09/Ludovic-I-al-Ungariei.jpg)
Ludovic I de Anjou I, pictură de Jan Matejko – foto: ro.wikipedia.org
Mama sa a fost Elisabeta, prințesă a Poloniei, sora ultimului rege din dinastia piaștilor, Cazimir al III-lea [Cazimir cel Mare] al Poloniei (între 1333-1370). În anul 1367 a întemeiat universitatea din Pécs, oraș menționat în documentul latin ca “Quinque Ecclesiae“, “Cinci Biserici”, denumire din care provine numele german al Pécs-ului: “Fünfkirchen“.
În anul 1343 Basarab I a recunoscut suzeranitatea lui Ludovic cel Mare asupra Valahiei. De atunci încolo Ludovic I de Anjou a purtat și titlul de domn al tării Românești (al “Valachiei Transalpine“). Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I, a înnoit pe 10 februarie 1355 raportul de supunere față de Ludovic I, primind în schimb Banatul de Severin și protecția regelui Ludovic.
5 martie 1534 - A murit pictorul italian Antonio da Corregio (n.1489).
Correggio (autoportret, 1510) – foto: ro.wikipedia.org
Antonio Allegri zis Correggio (n. august 1489, Correggio – d. 5 martie 1534 ibidem) a fost un pictor italian din perioada Renașterii, aparținând “școlii din Parma”. Picturile sale, realizate cu o tehnică iluzionistă, constituie o punte între operele lui Andrea Mantegna din Mantova și arta Barocului. Creația lui servește ca inspirație multor artiști, de la reprezentanții manierismului până la stilul rococo din secolul al XVIII-lea.
5 martie 1575 - S-a născut William Oughtred, matematician englez (d. 1660)
William Oughtred – foto: ro.wikipedia.org
William Oughtred (n. 5 martie 1574 – d. 30 iunie 1660) a fost un matematician englez. I se atribuie crearea, în 1622, a riglei de calcul, invenție ce a avut la bază logaritmii descoperiți de John Napier și scala logaritmică descoperită de Edmund Gunter. De asemenea, Oughtred a introdus semnul “×” pentru operația de înmulțire și prescurtările sin, cos pentru funcțiile trigonometrice sinus și cosinus. Printre alte preocupări ale lui Oughtred s-au numărat astrologia și alchimia.
5 martie 1608 - Sigismund Rákoczi s-a retras din domnie; a fost ales ca principe al Transilvaniei, Gabriel Báthory.
Sigismund Rákóczi - foto: ro.wikipedia.org
Sigismund Rákóczi (în maghiară Zsigmond Rákóczi) (n. 1544 – d. 1608) a fost principe al Transilvaniei între anii 1607-1608.
Gabriel Báthory – foto: ro.wikipedia.org
Gabriel Báthory (în maghiară Gábor Báthory) (n. 15 august 1589, Oradea – d. 27 octombrie 1613, Oradea), principe al Transilvaniei între 1608-1613, ultimul principe din familia Báthory.
5 martie 1616 - Biserica catolică a declarat erezii teoriile legate de astronomie ale matematicianului si prelatului catolic polonez Nicolaus Copernicus. Cartea sa “De revolutionibus orbium coelestium” a fost interzisade către Biserica Catolică.
Nicolaus Copernic – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Nicolaus Copernic (n. 19 februarie 1473, în orașul liber hanseatic Toruń, aflat azi în Polonia – d. 24 mai 1543, Frauenburg, astăzi Frombork, Polonia), astronom și cosmolog, matematician și economist, preot și prelat catolic, a dezvoltat teoria heliocentrică a Sistemului Solar. Naționalitatea sa este reclamată și de germani, dar majoritatea istoricilor îl consideră polonez.
În 1512, înainte de a împlini 40 de ani, Copernic scrisese deja Comentariolus, o descriere a modelului heliocentric al sistemului solar, manuscrisul fiind însă destinat numai apropiaților.
În același an se mută la Frauenburg, face parte din comitetul “Concilului din Laterano” (1515) pentru reforma calendarului și începe să lucreze la opera sa fundamentală, “De Revolutionibus Orbium Coelestium” (“Despre mișcările de revoluție ale corpurilor cerești“), pe care o termină în 1530, dar va fi publicată abia în anul 1543, cu puțin înainte de moarte, fiind conștient de contradicțiile cuprinse față de doctrina oficială a Bisericii Catolice.
Nicolaus Copernic – “De Revolutionibus Orbium Coelestium” – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Doctrina sa heliocentrică a fost completată și dezvoltată de Johannes Kepler și apoi de Isaac Newton, care i-a dat forma definitivă și explicația fizică. De asemenea, susținători ai lui Copernic precum Thomas Digges și Giordano Bruno ajung la ideea universului nesfârșit. Clerul a cerut condamnarea lui Copernic, iar scrierile sale au fost interzise de Biserica Catolică.
5 martie 1658 - Noul domn al Munteniei, Mihai Radu (Mihnea al III-lea), intră în Tîrgovişte. Domnitorul a reorganizat şi a sprijinit răscumpărarea satelor din rumânie.
Efigia lui Mihail Radu – foto: ro.wikipedia.org
Mihnea al III-lea (sau Mihail Radu, d. 6 aprilie S.V. 26 martie 1660) a fost domn al Țării Românești între 1658-1659. A dus o politică internă de consolidare a domniei, sprijinindu-se, împotriva marii boierimi, pe slujitorii militari (dorobanți), pe orășeni și pe țărani, cărora le-a îngăduit să se răscumpere, fără voia stăpânilor lor.
5 martie 1696 - S-a născut pictorul şi gravorul Giovanni Battista Tiepolo;(m. 27 martie 1770).
Giovanni Battista Tiepolo – foto: britannica.com
Giovanni Battista Tiepolo, cunoscut și sub numele Giambattista Tiepolo, (n. 5 martie 1696, Veneția – d. 27 martie 1770, Madrid) a fost un pictor baroc, tatăl pictorilor Giovanni Domenico Tiepolo și Lorenzo Tiepolo.
5 martie 1711 - Printr-un ucaz al țarului Petru cel Mare al Rusiei în cadrul reformelor sale, este definită o nouă funcție, aceea de Oberfiskal, un funcționar superior “a cărui sarcină va fi să-i urmărească în taină pe toți oamenii și chiar și pe cei mai înalți dregători”. Oberfiskalul are în subordine 500 de fiskalii care urmează să-i descopere pe judecătorii corupți, pe cei care înșeală fiscul, pe funcționarii care cer mită.
5 martie 1824 - Se declansează Primul razboi anglo-birmanez, primul dintre cele trei razboaie duse de britanici impotriva Imperiului Birman în secolul al 19-lea. Războiul, care a avut ca miza controlul nord-estului Indiei si s-a încheiat cu o victorie decisivă britanica, britanicii obtinand controlul total in Assam, Manipur si Jaintia , precum și provinciile Arkan si Tanasserim.
Birmania au fost, de asemenea, obligata să plătească o despăgubire de un milion de lire sterline , și să semneze un tratat comercial. Războiul a fost cel mai lung și cel mai scump război al Indiei Britanice din istorie. Au murit cincisprezece mii de soldați europeni și indieni , împreună cu un număr necunoscut de soldati din armata birmaneză și victime în rândul civililor.
Costul ridicat al campaniei pentru britanici( intre cinci milioane si 13 de milioane de lire sterline, reprezentand aprox. 18500-48000 milioane dolari la valoarea anului 2006), a condus la o criză economică severă în India Britanica.
5 martie 1827 - A încetat din viaţă Pierre Simon Laplace, astronom, matematician şi fizician francezc, elebru prin ipoteza sa cosmogonică Kant-Laplace, conform căreia sistemul solar s-a născut dintr-o nebuloasă în mișcare. Este cunoscut unul dintre cei mai mari oameni de știință din toate timpurile, denumit uneori “Newton al Frantei”; (n. 23 martie 1749).
Pierre-Simon, Marchiz de Laplace – foto: ro.wikipedia.org
Pierre-Simon, Marchiz de Laplace (n. 23 martie 1749, Beaumont-en-Auge – d. 5 martie 1827, Paris) a fost un matematician, astronom și fizician francez, celebru prin ipoteza sa cosmogonică Kant-Laplace, conform căreia sistemul solar s-a născut dintr-o nebuloasă în mișcare.
A formulat ecuația Laplace și a pus la punct transformata Laplace, care apare în multe ramuri ale fizicii matematice, un domeniu în al cărui dezvoltare a jucat un rol esențial. Operatorul Laplace, utilizat pe scară largă în ecuațiile cu derivate parțiale, este, de asemenea, numit după el.
Este cunoscut ca unul dintre cei mai mari oameni de știință din toate timpurile, denumit uneori „Newton al Franței”. A fost conte al Primului Imperiu Francez (din 1806) și marchiz din 1817, după restaurația Bourbonilor.
5 martie 1827 - A încetat din viaţă Alessandro Volta, fizician italian; a inventat pila electrică, iar numele său a fost dat unităţii de tensiune electrică (volt); (n. 18 februarie 1754).
Alessandro Giuseppe Antonio Anastasio Volta – foto: en.wikipedia.org
Alessandro Giuseppe Antonio Anastasio Volta (n.18 februarie 1745, Como, Ducatul Milanului, astăzi în Italia – d. 5 martie 1827, Camnago lângă Como, Lombardia-Veneția), fizician italian, a inventat pila electrică, iar numele său a fost dat unității de tensiune electrică (volt).
5 martie 1860 - Parma, Toscana, Modena si Romagna voteaza intr-un referendum pentru unirea cu Regatul Sardiniei.
Regatul Sardiniei în 1850: partea continentală Piemont și insula Sardinia – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Regatul Sardiniei este un fost stat din Europa care a existat de la începutul secolului al XIV-lea până la mijlocul secolului al XIX-lea. Pe 5 martie 1860, Parma, Toscana, Modena și Romagna au votat prin referendum să se alăture Sardiniei. Această unire l-a alarmat pe Napoleon, care se temea de creștrea puterii vecinului său sud-estic, insistând ca Sardinia să păstreze noile achiziții numai în condițiile în care ar fi cedat Franței Savoia și Nisa.
În urma unui referendum considerat în anumite medii dubios, 90% din populația celor două zone au votat pentru alipirea la Franța. În 1860, Giuseppe Garibaldi a început campania de cucerire a sudului Italiei, în numele Sardiniei. El a învins rapid Regatul celor două Sicilii și s-a îndreptat către Gaeta.
Cavour era foarte sadisfăcut cu aceste noi cuceriri, dar Garibaldi dorea să cucerească Roma. Garibaldi era însă prea revoluționar pentru rege și primul său ministru. Pe 17 martie 1861, a fost proclamat Regatul Italiei, luând astfel sfârșit existența Regatului Sardiniei.
Piemontul a devenit una dintre regiunile cele mai bogate și mai puternice din Italia. Orașul Torino avea să rămână capitala Italiei până în 1865, când Florența acea să fie proclamtă noua capitală. Casa de Savoia a condus Italia până în 1946, când a fost proclamată republica.
5 martie 1870 - S-a născut scriitorul american Frank Norris; (m. 25 octombrie 1902).
Benjamin Franklin Norris, Jr. – foto: ro.wikipedia.org
Benjamin Franklin Norris, Jr. (n. 5 martie 1870, Chicago – d. 25 octombrie 1902, San Francisco) a fost un scriitor american.
5 martie 1889 - La Ateneul Român a avut loc primul concert susținut de orchestra Societății Filarmonice Române, astăzi Filarmonica George Enescu.
Ateneul Român – foto preluat de pe www.romaniaregala.ro
Ateneul Român este o sală de concerte din București, situată pe Calea Victoriei, în Piața George Enescu (în partea nordică a Pieței Revoluției). Clădirea, care este realizată într-o combinație de stil neoclasic cu stil eclectic, a fost construită între 1886 și 1888, după planurile arhitectului francez Albert Galleron. În prezent, adăpostește și sediul Filarmonicii „George Enescu”
(…) Sala de concerte a fost terminată în 1889, când s-a ţinut şi primul concert la 5 martie de către orchestra filarmonică dirijată de Eduard Wachman.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
5 martie 1893 - A încetat din viaţă Hippolyte Adolphe Taine, istoric, estetician, filosof şi critic literar francez.
Hippolyte Adolphe Taine - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Hippolyte Adolphe Taine (născut în 21 aprilie 1828 la Vouziers , departamentul Ardennes, Franța – decedat în 5 martie, 1893, la Paris, Franța este un filozof și istoric francez. S-a nascut la 21 aprilie 1828 la Vouziers, departamentul Ardennes, Franta. Si-a susținut teza de doctorat despre fabulele lui La Fontaine si a publicat în 1855 prima sa lucrare de amploare, Călătorie în Muntii Pirenei (Voyage aux Pyrénées).
A scris numeroase articole in domeniul filozofiei, literaturii și istoriei pentru cele mai importante reviste științifice din Franța. Angajându-se ca profesor la Nevers si Poitiers, are o performanță nesatisfăcătoare și este transferat, la Besancon . În aceste condiții, cere să i se acorde un concediu neplătit și, în 1863 publică ‘’Istoria literaturii engleze (Histoire de la littérature anglaise) în 5 volume.
Succesul imens al acestei lucrări îi permite să se întrețină din scrierile sale. În plus, a fost numit profesor la Scoala Nationala Superioara de Arte Frumoase și la Școala Specială Militară de la Saint-Cyr . În 1871 este invitat să predea la Oxford. În a878 a fost ales membru al Academiei Franceze.
5 martie 1902 - În România, s-a adoptat “Legea pentru organizarea meseriilor“, cunoscută sub numele de Legea Missir; a intrat în vigoare la 13/26 septembrie 1902. şi va fi ulterior modificată în 1906 şi abrogată în 1912.
5 martie 1905 - Apare la Bucureşti, ziarul “România muncitoare“. Ziarul va apărea pînă în august 1914, cînd îşi schimbă titlul în “Lupta Zilnică“.
Front page of Jos Despotizmul!.. (“Down with Despotism!”), a special issue of România Muncitoare, entirely dedicated to criticism of the Imperial Russian authorities (February 1905) - foto preluat de pe en.wikipedia.org
5 martie 1910 - S-a născut in localitatea Cândești, Argeș, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Iustin Moisescu; (d. 1986).
Iustin Moisescu – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Iustin Moisescu, decedat la 31 iulie 1986 la București, a fost al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986). Iustin a colaborat cu fosta poliție politică, Securitatea, înainte de a ajunge în scaunul de mitropolit al Ardealului, din care avea să fie promovat mitropolit al Moldovei, iar ulterior, în 1977, să devină Patriarh.
Raportul Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste, dat publicității la sfârșitul anului 2006, oferă detalii despre apropierea dintre viitorul Patriarh și nou instalatul regim comunist. Iustin Moisescu, profesor de religie la Institutul Teologic Universitar din 1948, a fost unul dintre „tehnocrații” aleși de Ministerul Cultelor comunist pentru a controla și a subordona cultele religioase.
„În general sunt preferați printre asociații ministerului nu atât fideli ai regimului, într-un fel sau altul, cât persoane care, prin trecutul lor, puteau fi șantajate”, se arată în raport. Printre aceștia, Iustin Moisescu, implicat în trecut, potrivit aceluiași document, in Mișcarea Legionară.
Iustin a avut o ascensiune de-a dreptul spectaculoasă în rândurile clerului ortodox. De la catedra institutului este ales, în 1956, direct arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului, pentru ca, nici un an mai târziu, să fie instalat în scaunul de arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei.
Întrevederea dintre Nicolae Ceaușescu (flancat de Manea Mănescu și Ștefan Voitec) și patriarhul Iustin Moisescu, București, 18 iunie 1977 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Momentul este pomenit și de mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, într-un interviu acordat ziarului Evenimentul zilei. „În veacul anterior, dar nu e mult de atunci, prin anii ’70, a fost ales mitropolit la Sibiu profesorul de teologie Iustin Moisescu. Nu era nici preot și a fost ales mitropolit. Ulterior a ajuns mitropolit la Iași și apoi Patriarh.
Dar inițial era necleric, nehirotonit.” O ascensiune deloc inexplicabilă, dată fiind apropierea sa de regimul comunist, crede istoricul Cristian Vasile. Idee enunțată clar și în raport: „Atât Iustin Moisescu, cât și Teoctist Arapașu, succesorii Patriarhului Iustinian, deși făceau parte din tabere ecleziale rivale, au ajuns în fruntea BOR datorită loialității dovedite față de conducerea Partidului Comunist, primul având și o proastă reputație de politruc”.
Este cunoscută și indiferența Patriarhului Iustin Moisescu față de demolarea bisericilor din Bucuresti, ce începuse la sfârșitul anilor ’70, sau față de condamnarea părintelui Calciu-Dumitreasa la zece ani de pușcărie pentru că protestase față de distrugerea acestora. „Patriarhul Iustin Moisescu, fost colaborator al Securității, și santajabil în multe privințe, nu a făcut nimic pentru a împiedica pedepsirea părintelui Calciu și pentru a încerca să salveze de la demolare bisericile din București. Ba dimpotrivă, atunci când un istoric de artă, precum Dinu C. Giurescu, a solicitat sprijinul Patriarhiei pentru salvarea locașurilor de cult, i-a spus ca seamană cu „fugarii de la radio Europa Liberă”.
5 martie 1912 - În timpul celui de Al doilea război italo-turc, forțele italiene au folosit pentru prima data dirijabile în scopuri militare.
5 martie 1917 - Este semnat de către ostaşii români din armata austro-ungară, cazuţi prizonieri în Rusia şi aflaţi în lagărul de la Darniţa (Kiev) următorul angajament: “Noi ofiţerii, gradaţii și soldații români de neam, jurăm pe onoare şi conştiinţă că voim să luptăm în armata română pentru dezrobirea ţinuturilor noastre românești de sub dominaţia Austro-Ungariei şi pentru alipirea lor la România“.
5 martie 1917 - Woodrow Wilson a depus juramantul ca presedinte al SUA pentru cel de-al doilea mandat al sau la Casa Alba.
Thomas Woodrow Wilson – foto: en.wikipedia.org
Thomas Woodrow Wilson, cunoscut mai ales ca Woodrow Wilson, (n. 28 decembrie 1856 – 3 februarie 1924), cel de-al douăzeci și optulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1913 – 1921). Un devotat prezbiterian, Wilson a devenit și un bun istoric și un specialist în științe politice.
5 martie 1918 - A fost semnat, la Buftea, Tratatul preliminar de pace între România şi Puterile Centrale, pe baza căruia s-a definitivat Tratatul de pace de la Bucureşti (5/18 martie).
Anunţ privind încheierea păcii preliminare de la Buftea din 24 februarie/5 martie 1918 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Tratatul preliminar de pace cu Puterile Centrale – numit și Tratatul de la Buftea sau Pace de la Buftea, a fost un acord internațional încheiat între guvernule român – pe de o parte – și guvernele Triplei Alianțe, având ca obiect principal încetarea stării de beligeranță pe Frontul Român, pe timpul Primului Război Mondial. Tratatul a fost semnat la 20 februarie/5 martie 1918 la Buftea. Din partea română a fost semnat de Constantin Argetoianu, iar din partea Puterilor Centrale de Richard von Kühlmann, Ottokar Czernin, Talaat Pașa și Nicola Momcilov.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
5 martie 1918 - În România guvernul Averescu demisioneaza. Se formează un nou guvern prezidat de Aleaxndru Marghiloman si care va guverna România în perioada 5 martie 1918 – 23 octombrie 1918.
Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859, satul Babele, astăzi în Ucraina – d. 3 octombrie 1938, București) a fost mareșal al României, general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru puținele succese militare ale României. A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul – foto: ro.wikipedia.org
A fost un Consiliu de miniştri de sacrificiu, care a semnat un armistiţiu umilitor pentru Romania. Deşi semnarea Tratatului de Pace cu Puterile Centrale de la Bucureşti a permis supravieţuirea Statului Român, în conştiinţa publică Marghiloman a rămas cu imaginea unui „trădător de ţară”.
Guvernul Marghiloman a venit la conducerea tarii intr-o perioada in care pozitia internationala a tarii era deosebit de complicata si grava. Sosirea bolşevicilor la putere în Rusia a determinat ieşirea acestei tari din război, iar acest fapt a izolat România pe front. Brătianu nu a dorit să încheie un armistiţiu ruşinos, astfel că la preşedinţia cabinetului a fost chemat eroul-general Alexandru Averescu.
Acesta nu a reuşit să semneze decât preliminariile tratatului, pe 20 februarie, la Buftea. Alexandru Marghiloman şi-a asumat responsabilitatea încheierii unei păci separate ruşinoase pentru România, dar care ar fi salvat ţara noastră de la ocuparea totală a teritoriului său.
Totodată, regele considera că datorită poziţiei sale filogermane, fermă de-a lungul timpului, liderul conservator va reuşi să încheie o pace mai blândă. În timp ce la Bucureşti se purtau tratative dificile pentru încheierea armistiţiului, primul ministru a fost martorul primei etape din procesul de făurire a României Mari.
Alexandru Marghiloman (n. 4 iulie 1854, Buzău, Țara Românească – d. 10 mai 1925, Buzău, România) a fost un om de stat conservator român care a îndeplinit funcția de prim-ministru al României în anul 1918 (martie–noiembrie) și a avut un rol decisiv în timpul Primului Război Mondial – foto preluat de pe commons.wikimedia.org
Pe 27 martie 1918, la Chişinău, Sfatul Ţării a hotărât cu majoritate de voturi Unirea Basarabiei cu România . În mijlocul aclamaţiilor sălii, decizia a fost adusă la cunoştinţa lui Marghiloman care, în numele poporului român, a guvernului României şi al regelui, a luat act de Declaraţie şi a primit Unirea.
Cu acest prilej, el declara: „În numele poporului român şi al regelui României, cu adâncă emoţiune şi cu falnică mândrie, iau act de hotărârea unanimă a Sfatului Ţării. La rândul meu, declar că de azi înainte Basarabia este pentru vecie unită cu România”. La 24 aprilie 1918, s-a încheiat Pacea de la Bucureşti, care cuprindea prevederi umilitoare pentru România:
Dobrogea era ocupată de Bulgaria, Austro-Ungaria lua partea vestică a Carpaţilor, Germania instituia un monopol asupra ţiţeiului pe 90 de ani, a comerţului cu cereale, a exploatării şi prelucrării lemnului, iar accesul la Marea Neagră era permis numai de-a lungul unui drum comercial până la Constanţa .
Cu toate presiunile exercitate asupra sa, regele Ferdinand I a refuzat să semneze Tratatul de Pace, permiţând astfel supravieţuirea statului român. Deşi semnarea armistiţiului din aprilie a permis ţării noastre să nu fie ocupată de Puterile Centrale, Alexandru Marghiloman a avut foarte mult de suferit de pe urma deciziei sale. Din acel moment şi până la decesul său, va fi considerat de opinia publică un adevărat „trădător de ţară”.
5 martie 1918 - Bolsevicii rusi au decis mutarea capitalei Rusiei de la Petrograd la Moscova.
Lenin holding a speech on Red Square in Moscow, photograph, 1918 – Copyright
IMAGNO/Austrian Archives
În 1712, Petru cel Mare mutase capitala la St. Petersburg, sperând ca apropierea de Europa să aducă modernizare. În 1918, Lenin a decis să mute din nou capitala în Moscova, în urma revoluţiei bolşevice si a razboiului civil care i-a urmat.
5 martie 1919 - În România, este emis decretul-lege privind adoptarea calendarului gregorian, începând de la 1 aprilie 1919 (stil vechi), care a devenit 14 aprilie (stil nou).
5 martie 1920 - S-a născut Radu Stanca, poet, dramaturg, regizor, mentor si membru marcant al Cercului Literar de la Sibiu. S-a nascut in orasul Sebes.
Radu Stanca – foto: poeziile.com
Radu Stanca (n. 5 martie 1920, Sebeș — d. 26 decembrie 1962, Cluj) a fost un dramaturg, poet, eseist și regizor de teatru român. A urmat cursurile Facultatii de Litere si Filologie a Universitatii „Regele Ferdinand” din Cluj Napoca, pe care le-a absolvit in 1942. Un an mai tarziu a debutat cu dizertatia „Problema cititului”.
Si-a impartit timpul intre scris si catedra, Stanca fiind pe rand asistent al lui Lucian Blaga la sectia de filozofie si profesor de estetica la Universitatea din Sibiu. A activat in Cercul Literar de la Sibiu alaturi de scriitorii Ion Negoitescu, Cornel Regman, Ioaniche Olteanu, Nicolae Balota etc. In 1947 i s-a acordat premiul „Sburatorul” pentru comedia tragica „Dona Juana”. S-a stins din viata in 26 decembrie 1962 la Cluj Napoca.
5 martie 1922 - S-a născut Pier Paolo Pasolini scriitor, critic, scenarist, actor şi mare regizor de film; (m. 2 noiembrie 1975).
Pier Paolo Pasolini – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Pier Paolo Pasolini (n. 5 martie 1922 – d. 2 noiembrie 1975) a fost un intelectual italian de stânga, considerat a fi printre cei mai mari artiști și intelectuali italieni ai secolului al XX-lea. În cinematografie s-a remarcat inițial ca scenarist, iar ulterior a devenit un important regizor de film, recunoscut și premiat pe plan internațional.
În paralel a fost de asemenea poet, scriitor și publicist. Opera sa este caracterizată de analiza transformărilor societății italiene de după cel de-al Doilea Război Mondial, reprezentând o critică a burgheziei și a consumerismului. Filmele sale au stârnit controverse datorită subiectelor alese, ideilor puse în dezbatere și a raportării la sexualitate.
Printre ele se numără Mamma Roma (1962), Teorema (1968), Il Decameron (1970) și Salò o le 120 giornate di Sodoma (1975). Pasolini a fost asasinat în 1975, în circumstanțe neclarificate complet până astăzi. A fost inclus în Canonul occidental al lui Harold Bloom, iar trei filme ale sale au fost selectate pentru conservare în proiectul 100 film italiani da salvare, inițiat în cadrul Festivalului de film de la Veneția.
5 martie 1925 - A murit Gheorghe Munteanu Murgoci, geolog, mineralog român (n. 20 iulie 1872, Vadeni, Braila).
Gheorghe Munteanu Murgoci – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Gheorghe Munteanu Murgoci (n. 20 iulie 1872, Vădeni, Brăila – d. 5 martie 1925) a fost un geolog, mineralog și pedolog român, care împreună cu Nicolae Iorga și Vasile Pârvan și a înscris numele printre fondatorii “Institutului de Studii Sud Est Europene” din București. A fost membru corespondent al Academiei Române.
În 1903, Gheorghe Munteanu Murgoci devine primul docent universitar din România în mineralogie, în lucrarea sa tratând problema chihlimbarului românesc. Face călătorii de studiu în Anglia, America, Rusia și California. Din 1908 activează ca profesor de mineralogie și geologie la „Școala națională de poduri și șosele ” din București, iar când aceasta se transformă în „Școala Politehnică” îi este încredințată catreda de mineralogie (1920).
Din 1923, este președinte al Comisiei Internaționale de Cartografie a Solului. Creația sa științifică cuprinde pe de o parte studiile sale de geologie-mineralogie-petrografie, iar pe de altă parte studiile sale asupra solurilor din România. A realizat studii asupra Dobrogei, Carpaților Meridionali, Masivului Parâng, Munților Lotrului. A descoperit lotritul – înscriind în geologie un nou mineral.
În legatură cu studiile sale petrografice, mineralogice și tectonice, mare importanță o prezintă cercetările sale privind bogațiile subsolului romanesc, fiind cel dintâi care a precizat condițiile de zăcământ ale petrolului din Oltenia. Gheorghe M. Murgoci a fost întemeietorul școlii românești de pedologie, în 1909 prezentând prima schița de hartă agrogeologică a țării la scara 1: 2500000, unde repartiția principalelor tipuri de sol apare cu o deosebită claritate.
A descoperit noi minerale și zăcăminte de substanțe minerale utile și a elaborat teorii intrate în patrimoniul științei mondiale. În anul 1913, într-o sedință a “Asociației Sportive” (Federația Societăților Sportive din România – FSSR), profesorul Gheorghe M. Murgoci a făcut prima comunicare asupra cercetășiei.
Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României. Impreună cu Nicolae Iorga și Vasile Pârvan și a înscris numele printre fondatorii „Institutului de Studii Sud Est Europene” din București. A fost membru corespondent al Academiei Române.
5 martie 1931 - „Pactul de la Delhi” încheiat de Mahatma Gandhi cu E.Irwin, viceregele Indiei, privind suspendarea campaniei de nesupunere civilă începută în martie – aprilie 1930, organizarea unei consfătuiri a delegaților Congresului cu guvernul britanic.
5 martie 1931: „Pactul de la Delhi” încheiat de Mahatma Gandhi cu E.Irwin, viceregele Indiei – foto: rs5hiland.blogspot.ro
5 martie 1933 – În timpul marii crize economice din SUA, presedintele Franklin D. Roosevelt a decretat inchiderea pentru o zi a tuturor bancilor de pe teritoriul statului si suspendarea operatiunilor financiare.
5 martie 1933 - Partidul nazist al lui Adolf Hitler obține 43,9% la alegerile Reichstag. Acest lucru va permite mai târziu naziștilor să treacă legea de abilitare și de a stabili o dictatură.
Miting electoral al NSDAP din Frankfurt Festhalle, 1932 – foto: lagis-hessen.de
NSDAP (acronim de la numele german de partid „Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei”) a fost un partid german care a existat între 1919 și 1945; până în 1920 a fost numit Deutsche Arbeiterpartei, Partidul Muncitoresc German. În perioada 1933–1945 NSDAP-ul a fost unicul partid politic din Germania nazistă. În ianuarie 1933 președintele Germaniei Paul von Hindenburg l-a numit cancelar (prim-ministru) al Germaniei pe șeful partidului nazist, Adolf Hitler. După decesul lui Hindenburg Hitler a accelerat instaurarea regimului totalitar nazist în Germania.
5 martie 1944 - Al Doilea Război Mondial – Armata Roșie începe Ofensiva Uman–Botoșani în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană.
Ofensiva Uman–Botoșani
Parte din Ofensivei Strategice Nipru-Carpați – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ofensiva Uman Botoșani a fost o parte a Ofensivei Nipru–Carpați, realizată de către Armata Roșie în vestul RSS Ucrainene împotriva Grupului de Armate Sud germano-român. Operațiunea a avut succes, divizând Grupul de Armate inamic în două părți și permițând Armatei Sovietice să avanseze către râurile Nistru și Prut din estul României.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
5 martie 1944 - A încetat din viaţă în lagărul nazist de la Drancy poetul şi pictorul Max Jacob, unul dintre iniţiatorii cubismului şi suprarealismului în arta franceză a secolului XX.; (n.12 iulie 1876).
Max Jacob fotografiat de Carl van Vechten (1934) – foto: ro.wikipedia.org
Max Jacob (n. 12 iulie 1876 – d. 5 martie 1944) a fost un scriitor, pictor și critic de artă evreu-francez. A fost unul dintre inițiatorii cubismului și suprarealismului. Opera sa lirică reflectă o mare varietate a atitudinilor lirice, uneori de bizară contrarietate, în care converg burlescul, fantezia populară și ironia sarcastică, scepticismul, efuziunea sentimentală și cultivarea iraționalului la modul suprarealist.
Ca evreu, pe 1-3 martie 1944 este arestat de naziștii francezi și deținut la Vilodromul de iarnă din Paris, de unde, împreună cu toți evreii parisului, a fost transportat la Drancy, pentru a fi urcat în trenul care urma să-l ducă la Lagărul de rxterminare, Auschwitz dar soarta i-a fost să-si fârșească zilele la vârsta de 67 de ani, pe 5 martie 1944 ca prizonier, pe drum, în urma unei pneumonii.
5 martie 1946 - Churchill a declarat, la Fulton (Missouri), că de la Stettin, din Baltica, până la Trieste, din Adriatica, o “cortină de fier” a coborât traversând continentul european – începutul Războiului Rece.
5 martie 1953 - A murit Iosif Vissarionovici Stalin în vârstă de 74 de ani. Trupul său a fost mumificat și păstrat în Mausoleul lui Lenin până la 3 octombrie 1961, când a început destalinizarea în Uniunea Sovietică. Trupul lui Stalin a fost îngropat, după aceea, lângă zidul Kremlinului.
Iosif Vissarionovici Stalin – foto: ro.wikipedia.org
Iosif Vissarionovici Stalin (n. 18 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) din tată georgian și mamă osetină, a fost un om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic.
Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troțki și consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937.
Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, și după încheierea acestuia, până la moartea sa. Din 1946 a deținut și funcția de prim-ministru al Uniunii Sovietice. Ideologia marxist-leninistă ca interpretare a lui Stalin este adeseori numită și stalinism.
S-a născut in localitatea georgiana Gori in 21 decembrie 1879, fiind al patrulea copil al familiei. Fratii sai au murit inainte ca el sa se nasca ca urmare a problemelor de sanatate. Nici micul Stalin nu a avut un organism prea rezistent, astfel incat mama sa a fost extrem de protectiva cu el. A urmat seminarul teologic din localitate, perioada in care a activat intr-o organizatie secreta care milita pentru independenta Georgiei in fata Rusiei.
Tot pe timpul studiilor a luat contact cu ideile lui Karl Marx, motiv care ii va atrage exmatricularea. S-a inscris in 1901 in Partidul Muncitoresc Social Democrat, iar un an mai tarziu a fost arestat pentru organizarea unui greve si deportat in Siberia. Dupa divergentele de opinii intre Vladimir Lenin si Iulius Martov, Stalin a trecut de partea bolsevicilor.
Rapid a reusit sa il impresioneze pe Lenin si sa ocupe functii tot mai inalte in structura politica. La conferinta partidului din aprilie 1922, Lenin si-a propus protejatul pentru postul de secretar general, dar tot el, inainte sa moara, a cerut inlaturarea sa. Stalin a fost insa de neoprit si s-a pozitionat in fruntea Rusiei comuniste pe care a stapanit-o pana la moarte.
In ciuda regimului tiranic instaurat in Uniunea Sovietica, rusii l-au plans pe conducatorul lor, milioane de oameni trecand prin fata catafalcului sau. Moartea acestuia a survenit in urma unui atac cerebral suferit cu cateva zile inainte.
5 martie 1953 - A murit Serghei Prokofiev, compozitor si pianist rus, autor al baletului „Romeo si Julieta”; (n.23 aprilie 1891)
Serghei Serghievici Prokofiev - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Serghei Serghievici Prokofiev (n. 23 aprilie 1891 – d. 5 martie 1953) a fost un compozitor, pianist și dirijor rus care a stăpânit numeroase genuri muzicale și este adesea considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului XX. A compus lucrări într-o varietate de genuri, inclusiv opere, balete, simfonii, concerte, muzică de cameră și muzică de film.
5 martie 1955 - A decedat prozatoarea și autoarea dramatică română Hortensia Papadat-Bengescu; (n. 8 decembrie 1876).
Hortensia Papadat-Bengescu - foto: migl.ro
Hortensia Papadat-Bengescu (n. 8 decembrie 1876, comuna Ivești, județul Galați – d. 5 martie 1955, București) a fost o mare prozatoare, romancieră și nuvelistă din epoca interbelică. Era fiica generalului Dimitrie Bengescu şi a profesoarei Zoe (născută Ştefănescu) si nepoata generalului G. Bengescu-Dabija.
A studiat în perioada 1887–1894, la pensionul pentru domnişoare „Bolintineanu” din Bucureşti. Căsătoria, la 20 de ani, cu magistratul Nicolae Papadat (pe care îl va urma în numeroase transferuri prin ţară) şi viaţa de familie (avea cinci copii), i-au întârziat cariera literară.
Debutul literar, precedat în 1912 de articole în presa de limbă franceză şi în 1913 de versuri lipsite de valoare şi proză poematică, şi-l va face, practic în 1919, la vârsta de 43 de ani, cu un volum de proze scurte, Ape adânci, salutat de Garabet Ibrăileanu şi Tudor Vianu.
În acelaşi an a devenit membru fondator al cenaclului „Sburătorul”, al cărui mentor spiritual a fost Eugen Lovinescu. Foarte mândră de această realizare, Hortensia Papadat-Bengescu afirma: „Aparţin acum unei grupări literare. Acei ce nu cunosc gustul izolării, nu cunosc nici preţul unei ambianţe”.
Toate scrierile sale vor fi citite mai întâi în cenaclu şi apoi publicate, cu puternică susţinere din partea criticului literar. Următorul an se dovedeşte a fi unul de bun augur pentru ea: acum publică prozele Sfinxul şi Romanul Adrianei şi este pusă în scenă piesa Bătrânul.
Din 1923 devine membră a Societăţii Autorilor Dramatici Români. La îndemnul lui E. Lovinescu, evoluează spre o proză „obiectivă”, fapt vizibil în ciclul familiei Hallipa: Fecioarele despletite (1926), Concert din muzică de Bach (1927), Drumul ascuns (1933), Rădăcini (1938) şi Străina (1948, pierdut), o incisivă cronică a societăţii realizată cu mijloacele narative ale literaturii proustiene.
„Romanele ciclului Hallipa […], deşi scrise la intervale mari de timp şi relativ independente unul de altul, alcătuiesc a doua noastră cronică de familie, după aceea a lui Duiliu Zamfirescu, şi trebuie considerate împreună” (Nicolae Manolescu). Din 1933, se stabileşte în Bucureşti.
În 1936 primeşte Marele Premiu al Societăţii Scriitorilor Români, iar în 1946, Premiul Naţional pentru proză. În ultima perioadă a vieţii se îmbolnăveşte grav şi, în afară de nuvela autobiografică Spovedanie, păstrată în manuscris, toate celelalte proiecte literare rămân neterminate.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro
5 martie 1966 - A murit scriitoarea si poeta rusa Anna Ahmatova (Anna Andreevna Gorenko); (n.1889).
Anna Ahmatova în 1950 – foto: ro.wikipedia.org
Anna Ahmatova (nume real: Anna Andreevna Gorenko (n. 11/23 iunie, 1889, Bolșoi Fontan, lângă Odessa – d. 5 martie 1966, Domodedovo, lângă Moscova) a fost o poetă rusă. Și-a început activitatea în 1912, fiind considerată una din persoanele cele mai reprezentative ale curentului literar denumit „Acmeism”.
După Revoluția Socialistă din Rusia, publicarea lucrărilor Annei Ahmatova a fost interzisă. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial și-a reluat activitatea, dar în 1946 a fost din nou criticată de organele partidului comunist și împiedicată să-și publice lucrările.
În 1956, după moartea lui Stalin, Anna Ahmatova a fost reabilitată și a redevenit una din persoanele cele mai importante din lumea literată a Uniunii Sovietice. În 1964 i s-a decernat premiul internațional de poezie Aetna-Taormina, iar în 1965 i se decernează titlul de doctor honoris causa de către Universitatea Oxford din Regatul Unit.
În 1964, la vârsta de 74 de ani, Anna Ahmatova a fost aleasă președinte al Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietică. A tradus în rusă versuri ale poetului Mihai Eminescu.
5 martie 1968 - În perioada 5-10 martie 1968 a avut loc prima ediție a Festivalului Internațional de muzică ușoară Cerbul de Aur.
Festivalul „Cerbul de Aur 1968 – foto: tvarheolog.com
Festivalul „Cerbul de Aur” este un eveniment devenit tradiție ce are loc în Piața Sfatului din Brașov în lunile august-septembrie. Desfășurat pentru prima dată în 1968, festivalul a lansat de-a lungul timpului vedete care s-au bucurat de mare succes în țară și în străinătate. „Cerbul de Aur” este un spectacol-concurs de interpretare ce urmărește promovarea talentelor din România și de peste hotare.
Printre artiștii străini ce s-au aflat pe scena festivalului se numără: Diana Ross, Amália Rodrigues, Julio Iglesias, Sheryl Crow, Tom Jones, Vaya con Dios, Coolio, Christina Aguilera, Kenny Rogers, Ricky Martin, Kelly Family, Patricia Kaas etc.
Până în prezent au avut loc 17 ediții, festivalul fiind întrerupt și reluat de mai multe ori de-a lungul anilor. Ultima ediție a avut loc în 2009, ulterior Televiziunea Română declarând că deocamdată nu dispune de fondurile necesare organizării altor ediții.
5 martie 1970 - A intrat în vigoare Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare.
Minister for External Affairs Frank Aiken was the first signatory of the Non-Proliferation Treaty in 1968 – foto: dfa.ie
Tratatul de Neproliferare a Armamentului Nuclear, cunoscut și ca Tratatul de Neproliferare Nucleară (The Treaty on the Non-Proliferation of Nuclear Weapons, de asemenea Nuclear Non-Proliferation Treaty :NPT sau NNPT) este un tratat internațional, deschis spre semnare în data de 1 iulie 1968 şi a intrat în vigoare la 5 martie 1970, pentru a limita răspândirea armamentului nuclear.
NPT numără, în prezent, 189 de state părţi, totuși două (India și Pakistan) din cele opt puteri nucleare confirmate (altfel spus, cele care au testat, în mod public, armament nuclear), și o putere nucleară neconfirmată (Israel) nu au semnat și nici nu au ratificat tratatul. O altă putere nucleară RPD Coreeană (Coreea de Nord) a anunţat, unilateral, în 2003, că se retrage din Tratat.
Tratatul a fost propus de Irlanda, iar Finlanda a fost prima țară care l-a semnat. În New York, pe data de 11 mai 1995, părțile semnatare ale tratatului au decis, prin comun acord să extindă tratatul pe o perioadă nedefinită și fără condiții.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
5 martie 1990 - A avut loc demontarea statuii lui V. I. Lenin din fosta Piaţă a Scânteii.
Demontarea statuii lui V. I. Lenin din fosta Piaţă a Scânteii (5 martie 1990) – foto preluat de pe www.agerpres.ro
La începutul primăverii anului 1990, la data de 5 martie, la două luni de la evenimentele din decembrie 1989, care au dus la căderea comunismului în România, un vestigiu al regimului, respectiv statuia din bronz a lui Vladimir I. Lenin, aflată pe esplanada din faţa Casei Scânteii (astăzi, Casa Presei Libere) era îndepărtată de pe soclu, notează “Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
5 martie 1999 - A murit Tia Peltz, graficiană și scriitoare română (n. 1923)
Tia Ernestina Peltz – foto: placerileluinoe.ro
Tia Ernestina Peltz (n. 30 ianuarie 1923, București – d. 5 martie 1999, București) a fost o graficiană, pictoriță și scriitoare română de religie mozaică, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Fiica scriitorului şi publicistului de origine evreiască Isac Peltz şi a Lottiei (născută Feldman), face primele studii la o şcoală de maici din Pitar Moş şi la Institutul de domnişoare „Moteanu”, apoi urmează cursurile Şcolii de Artă „M.H. Maxy” din Bucureşti.
A studiat artele plastice la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din București. Opera sa artistică include lucrări de pictură, grafică, desen și ilustrație de carte. Artist prolific, Tia Peltz a participat la numeroase expoziţii, dintre care 44 personale, precum si la expoziții colective, atât în România, cât și în străinătate.
O parte din lucrările sale sunt expuse în muzee, cum sunt Muzeul Național de Artă din București și Muzeul de Artă din Craiova, alte lucrări aflându-se în colecții particulare din Israel, SUA, Italia, Franţa şi Japonia. Tia Peltz a realizat o serie de potrete ale unor personaltăți ale culturii române precum:
Isac Peltz, Nicolae Tonitza, M.H. Maxy, Gala Galaction, Ionel Teodoreanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Leny Caler. Se ocupă de grafica ediţiilor tatălui său, Max şi Lumea lui (1957), Foc în Hanul cu tei (1974), Nopţile domnişoarei Mili (1976), Calea Văcăreşti (1989) şi ale altor autori.
Publică şi câteva cărţi: albumul de proverbe ilustrate şi comentate De la lume adunate (1973), Miniaturi (1982), Descântece (1991), O lacrimă într-un minialbum (1993), Crochiuri din inima mea – cartierele Văcăreşti-Dudeşti (1995).
Tia (Ernestina) Peltz, autoportret – foto: ro.wikipedia.org
A fost membră fondatoare a Uniunii Artiştilor Plastici din România, membră a Academiei „San Sal Maggiore” din Parma (Italia), membră a Academiei de Arte Frumoase din Roma (1976). Numele ei figurează în dicţionarul Who’s who din Marea Britanie. A obţinut Premiul pentru grafică şi ilustraţie de carte al Salonului Naţional de Carte şi Publicaţii Culturale (1995), Premiul pentru ilustraţie de carte (Cluj-Napoca, 1997).
„Inspirată, în creaţia sa grafică, de aspecte ale străzii Bucureştiului modern, Tia Peltz se apropie cu empatie mai ales de momentele de bucurie şi petrecere ale vieţii sociale. Notaţia sa rapidă, cu linie egală, fermă şi sinuoasă, urmăreşte expresia şi nu identitatea personajelor. Traseul ludic, de arabesc, al formelor este completat cu o deosebită plasticitate de petele neutre de acuarelă, ce umplu spaţiul fără a concura linia”.
5 martie 2003 - La Haifa, 17 civili israelieni sunt uciși de o bombă sinucigașă Hamas în masacrul din autobuzul 37.
5 martie 2005 - A încetat din viaţă într-un hotel din Oklahoma City, dirijorul de origine română Sergiu Comissiona.
Sergiu Comissiona - foto: ro.wikipedia.org
Sergiu Comissiona (n. 16 iunie 1928, București – d. 5 martie 2005, Oklahoma City, Oklahoma, USA) a fost un dirijor si violonist israelian – american originar din România. S-a nascut în București la 16 iunie 1928 într-o familie de evrei, tatăl său, Jean Lupu Comissiona, era absolvent al Academiei de comerț din Berlin si proprietarul fabricii de produse chimice „Minerva” de pe șoseaua Vitan, pe care o preluase de la socrii săi, iar mama sa, Jenny, născută Haufrecht era cântăreață de operă.
În 1950, Comissiona devine directorul muzical al Ansamblului de Stat Român, iar cinci ani mai târziu, în 1955, este numit dirijor principal al Operei de Stat din București. În 1954 reprezintă România la concursul internațional de dirijorat din Besançon (Franța).
Emigrat în Israel în 1959, a fost numit Director muzical al Orchestrei Simfonice din Haifa şi a fondat Orchestra de Cameră din Israel. A condus Ochestra Simfonică din Baltimore între 1969 şi 1984 si Houston Symphony în cea mai mare parte a anilor ’80, precum şi orchestra simfonică din Vancouver între 1991 şi 2000. In ultimii ani a dirijat, ca invitat, mai multe orchestre din întreaga lume.
5 martie 2013 - A decedat Hugo Chavez, al 52-lea președinte al Venezuelei; (n. 1954).
Hugo Chávez – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Hugo Chávez (n. 28 iulie 1954 – d. 5 martie 2013) a fost președintele Venezuelei din 2 februarie 1999 până la moartea sa de pe 5 martie 2013. El a fost anterior liderul partidului politic Mișcarea a Cincea Republică de la înființarea sa din 1997 până în 2007, atunci când a fuzionat cu mai multe partide pentru a forma Partidul Socialist Unit din Venezuela (PSUV), pe care l-a condus până la moartea sa.
Urmând propria ideologie politică de Bolivarianism și „socialism al secolului XXI-lea”, el s-a concentrat pe implementarea unor reforme socialiste în țară ca o parte a unui proiect social, cunoscut sub numele de Revoluția Bolivariană, care prevedea punerea în aplicare a unei noi constituții, consiliile democrației participative, naționalizarea mai multor industrii-cheie, creșterea fondurilor publice de îngrijire a sănătății și educației și reducerea semnificativă a sărăciei, după datele guvernului.
A fost un critic al neoliberalismului economic si al globalizării dar și a politicii externe a SUA, promovand socialismul și colaborarea latino-americană, fiind un admirator al lui Fidel Castro. Chávez a murit pe 5 martie 2013, la o vârstă de 58 de ani, in urma unei tumori canceroase.
5 martie 2021 - Filmul Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, în regia lui Radu Jude, a câștigat premiul Ursul de Aur la Berlinala 2021.
Babardeală cu bucluc sau porno balamuc (titlul în engleză: Bad Luck Banging or Loony Porn) este un film românesc de comedie din 2021 regizat de Radu Jude.
Subintitulat „Schiță pentru un film popular”, lungmetrajul „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” analizează raporturile dintre individ și societate, având ca punct de plecare urmările pe care un clip porno de amatori aparținând unei profesoare de școală generală și ajuns pe un site specializat le provoacă în viața acesteia.
Rolurile principale sunt interpretate de actorii Katia Pascariu, Claudia Ieremia, Olimpia Mălai și Andi Vasluianu. Filmările au avut loc în România.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org