Evenimentele Zilei de 5 martie în Istorie: 5 martie 1918 – (5/18 martie) A fost semnat, la Buftea, Tratatul preliminar de pace între România şi Puterile Centrale, pe baza căruia s-a definitivat “Tratatul de pace de la Bucureşti”; 5 martie 1970 – A intrat în vigoare Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare

British Foreign Secretary Michael Stewart (third from right) signing the Treaty on the Non-proliferation of Nuclear Weapons, London, 1968 - foto: britannica.com

British Foreign Secretary Michael Stewart (third from right) signing the Treaty on the Non-proliferation of Nuclear Weapons, London, 1968

foto preluat de pe britannica.com
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

5 martie este a 64-a zi a calendarului gregorian.

 

Sărbătorile Zilei de 5 martie

(BOR) Sfinții Mucenici Conon din Isauria și Conon Grădinarul; Sfântul Cuvios Marcu Pustnicul; Sfântul Mucenic Evloghie; Sfânta Muceniţă Iraida; Sfântul Nou-Mucenic Ioan Bulgarul

Sfântul Mucenic Conon din Isauria, Sfântul Cuvios Marcu Monahul, Sfântul Cuvios Marcu din Atena. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 5 martie - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

Sfântul Mucenic Conon din Isauria, Sfântul Cuvios Marcu Monahul, Sfântul Cuvios Marcu din Atena - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro

 

(BRU) Sf. Conon, martir († 275); Fer. Ieremia Valahul, cuvios († 1625)

(BRC) Ss. Romeo și Teofil, episcopi; Sf. Adrian din Cezareea, martir

Ziua mondială a eficienței energetice

 

Astăzi în istorie pentru 5 martie

 

5 martie 363 - Împăratul roman Iulian intra in Antiohia, cu o armată de 90.000 de oameni pentru a ataca Imperiul Sasanid, într-o campanie carei ii va aduce propria moarte in data de 26 iunie 363.

Flavius Claudius Iulianus (331 – 26 iunie 363) împărat roman care a domnit între 361 - 363, ultimul împărat roman păgân  foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Flavius Claudius Iulianus (331 – 26 iunie 363) împărat roman care a domnit între 361 – 363, ultimul împărat roman păgân
foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Flavius Claudius Iulianus Augustus (n.331 sau 332), cunoscut sub numele de Iulian Apostatul, a fost împărat roman intre anii 361-363, filosof și autor de lucrari în limba greacă La 26 iunie 363, in timpul bătăliei de la Samarra aproape Maranga, Julian a fost rănit de o suliță care se pare ca i-a străpuns lobul inferior al ficatului, peritoneul și intestinele. Rana i-a cauzat moartea imediat . Julian a fost tratat de medicul său personal, Oribasios de Pergam, care pare să fi făcut orice încercare de a trata rana. În a treia zi, imparatul a suferit o hemoragie majoră si a murit în timpul nopții.

 

5 martie 1046 - Marele scriitor persan Naser Khosrow începe calatoria sa de șapte ani in Orientul Mijlociu pe care o va descrie mai târziu în celebra sa carte Safarnama. Nasir Khusraw Qubādiyānī (1004 – 1088) a fost un poet si filosof, savant, călător și unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii persane. S-a născut în Qabodiyon, la est a Khorasan, acum în Tadjikistan, și a murit în Yamagan,in Afganistanul de azi. Safarnama ( Cartea calatoriilor), este cea mai faimoasa lucrare a sa. A vizitat zeci de orașe în aproximativ șapte ani (1046, martie 6-1052, 23 octombrie) și a scris pe larg despre ele , dand detalii despre caravanseraiuri, moschei, oameni de știință, regi, populație. După 1000 ani, Safarnama este un document nepretuit privitor la realitatile acelei epoci.

 

5 martie 1133 - S-a născut regele Henric al II-lea al Angliei; (m.6 iulie 1189).

Henric al II-lea (5 martie 1133 – 6 iulie 1189), Duce al Normandiei și rege al Angliei (1154–1189) - foto:  ro.wikipedia.org

Henric al II-lea (5 martie 1133 – 6 iulie 1189), Duce al Normandiei și rege al Angliei (1154–1189) – foto: ro.wikipedia.org

A devenit rege al Angliei dupa o perioada de lupte pentru tron (1135-1154), în timpul carora autoritatea centrala a slabit. Domnia lui Henric al II-lea a fost una dintre cele mai însemnate din istoria Angliei. Pe Langa faptul ca era rege al Angliei, stăpânea si provinciile Anjou, Maine, Touraine, Aquitania si Poitou, astfel ca autoritatea sa se întindea si asupra a mai mult de jumatate din teritoriul de atunci a Frantei . A înfăptuit reforme de o deosebita importanta in plan militar si juridic, care au intarit puterea centrala.

 

5 martie 1279 - Ordinul Livonian, o ramură autonoma a Ordinului Cavalerilor Teutoni, este înfrânt în batalia de la Aizkraukle de către oastea Marele Ducat al Lituaniei.

Battle of Aizkraukle -  Livonia in 1260, showing the location of Ascheraden (Aizkraukle) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Battle of Aizkraukle -
Livonia in 1260, showing the location of Ascheraden (Aizkraukle) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

5 martie 1324 - S-a născut Regele David al II-lea al Scoției (d. 1371)

David al II-lea (n. 5 martie 1324 – d. 22 februarie 1371, Castelul Edinburgh) a fost rege al Scoţiei din 7 iunie 1329 până la moartea sa - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

David al II-lea – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

David al II-lea (n. 5 martie 1324 – d. 22 februarie 1371, Castelul Edinburgh) a fost rege al Scoţiei din 7 iunie 1329 până la moartea sa.  David al II-lea a fost fiul cel mare supravieţuitor al regelui Robert I al Scoţiei şi a celei de-a doua soţii, Elizabeth de Burgh. Mama lui a murit când el avea 3 ani. Potrivit termenilor Tratatului Edinburgh–Northampton, David a fost căsătorit la Berwick-upon-Tweed, la 17 iulie 1328 cu Joan a Angliei, fiica regelui Eduard al II-lea al Angliei şi a Isabella a Franţei. Nu au avut copii. David a devenit rege al Scoţiei după decesul tatălui său, la 7 iunie 1329, la vârsta de 5 ani, 3 luni şi 3 zile. David şi soţia sa au fost încoronaţi la Scone, la 24 noiembrie 1331. În timpul minoratului său, Sir Thomas Randolph, Conte de Moray a fost numit Gardian al Scoţiei de Act of Settlement în 1318. După decesul lui Moray la 20 iulie 1332, el a fost înlocuit de Donald, Conte de Mar, ales de adunarea magnaţilor Scoţiei la 2 august 1332, la Perth. Zece zile mai târziu, el a fost ucis în Bătălia de la Dupplin Moor. Sir Andrew Murray de Bothwell, care era căsătorit cu Christina, sora regelui Robert I, a fost ales noul Gardian. El a fost luat prizonier de englezi la Roxburgh în aprilie 1333 şi a fost înlocuit în funcţie de Archibald Douglas care a fost ucis în iulie acelaşi an, la Halidon Hill.

Între timp, la 24 septembrie 1332 în urma înfrângerii scoţienilor la Dupplin, Edward Balliol, un protejat al regelui Eduard al III-lea al Angliei şi un pretendent la tronul Scoţiei, a fost încoronat de englezi şi de susţinătorii lui scoţieni. Totuși, până în decembrie Balliol a fost forţat să fugă în Anglia; el a revenit anul următor împreună cu o forţă de invazie condusă de regele englez. În urma victoriei acelei forţe în Bătălia de la Halidon Hill în iulie 1333, David şi soţia sa au plecat pentru siguranţă în Franţa la 14 mai 1334. Ei au fost bine primiţi de regele Filip al VI-lea al Franţei. Nu se cunosc multe despre viaţa regelui Scoţiei în Franţa cu excepţia faptului că el a primit ca reşedinţă Castelul Gaillard şi că el a fost prezent la reuniunea fără vărsare de sânge a armatelor engleze şi franceze în octombrie 1339 la Vironfosse. Între timp, reprezentanţii lui David au reuşit să-l pună din nou pe tron pe David iar regele s-a putut întoarce în regatul său la 2 iunie 1341, când a preluat şi puterea în mâinile sale.

 

5 martie 1326 - S-a născut regele Ludovic cel Mare al Ungariei (d. 1382).

Ludovic I numit cel Mare [magh. I. Nagy Lajos, pl. Ludwik Węgierski sau Ludwik I Wielki, Andegawenski, în trad. "Ludovic Maghiarul", "Ludovic cel Mare", "Ludovic Angevinul"], (n. 3 martie 1326 - d. 10 septembrie 1382) a fost rege al Ungariei (1342 - 1382) şi al Poloniei (1370 - 1382), fiul lui Carol Robert din dinastia de Anjou - in imagine, Ludovic I de Anjou I, pictură de Jan Matejko - foto: ro.wikipedia.org

Ludovic I de Anjou I, pictură de Jan Matejko – foto: ro.wikipedia.org

Ludovic I numit cel Mare, (n. 5 martie 1326 – d. 10 septembrie 1382) a fost rege al Ungariei (1342 – 1382) și al Poloniei (1370 – 1382), fiul lui Carol Robert din dinastia de Anjou.Tatăl său a fost Carol Robert de Anjou, rege al Ungariei sub numele de Carol I (între 1308 – 1342). Mama sa a fost Elisabeta, prințesă a Poloniei, sora ultimului rege din dinastia piaștilor, Cazimir al III-lea [Cazimir cel Mare] al Poloniei (între 1333-1370). În anul 1367 a întemeiat universitatea din Pécs, oraș menționat în documentul latin ca “Quinque Ecclesiae“, “Cinci Biserici”, denumire din care provine numele german al Pécs-ului: “Fünfkirchen“. În anul 1343 Basarab I a recunoscut suzeranitatea lui Ludovic cel Mare asupra Valahiei. De atunci încolo Ludovic I de Anjou a purtat și titlul de domn al tării Românești (al “Valachiei Transalpine”). Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I, a înnoit pe 10 februarie 1355 raportul de supunere față de Ludovic I, primind în schimb Banatul de Severin și protecția regelui Ludovic.

 

5 martie 1534 - A murit pictorul italian Antonio da Corregio (n.1489).

Antonio Allegri zis Correggio (n. august 1489, Correggio - d. 5 martie 1534 ibidem) a fost un pictor italian din perioada Renașterii, aparținând "școlii din Parma". Picturile sale, realizate cu o tehnică iluzionistă, constituie o punte între operele lui Andrea Mantegna din Mantova și arta Barocului. Creația lui servește ca inspirație multor artiști, de la reprezentanții manierismului până la stilul rococo din secolul al XVIII-lea - in imagine, Correggio (autoportret, 1510) - foto: ro.wikipedia.org

Correggio (autoportret, 1510) – foto: ro.wikipedia.org

Antonio Allegri zis Correggio (n. august 1489, Correggio – d. 5 martie 1534 ibidem) a fost un pictor italian din perioada Renașterii, aparținând “școlii din Parma”. Picturile sale, realizate cu o tehnică iluzionistă, constituie o punte între operele lui Andrea Mantegna din Mantova și arta Barocului. Creația lui servește ca inspirație multor artiști, de la reprezentanții manierismului până la stilul rococo din secolul al XVIII-lea.

 

5 martie 1575 - S-a născut William Oughtred, matematician englez (d. 1660)

William Oughtred (n. 5 martie 1574 - d. 30 iunie 1660) a fost un matematician englez. I se atribuie crearea, în 1622, a riglei de calcul, invenție ce a avut la bază logaritmii descoperiți de John Napier și scala logaritmică descoperită de Edmund Gunter. De asemenea, Oughtred a introdus semnul "×" pentru operația de înmulțire și prescurtările sin, cos pentru funcțiile trigonometrice sinus și cosinus. Printre alte preocupări ale lui Oughtred s-au numărat astrologia și alchimia - foto: ro.wikipedia.org

William Oughtred – foto: ro.wikipedia.org

William Oughtred (n. 5 martie 1574 – d. 30 iunie 1660) a fost un matematician englez. I se atribuie crearea, în 1622, a riglei de calcul, invenție ce a avut la bază logaritmii descoperiți de John Napier și scala logaritmică descoperită de Edmund Gunter. De asemenea, Oughtred a introdus semnul “×” pentru operația de înmulțire și prescurtările sin, cos pentru funcțiile trigonometrice sinus și cosinus. Printre alte preocupări ale lui Oughtred s-au numărat astrologia și alchimia.

 

5 martie 1608 - Sigismund Rákoczi s-a retras din domnie; a fost ales ca principe al Transilvaniei, Gabriel Báthory.

Sigismund Rákóczi (în maghiară Zsigmond Rákóczi) (n. 1544 – d. 1608) a fost principe al Transilvaniei între anii 1607-1608 - foto: ro.wikipedia.org

Sigismund Rákóczi - foto: ro.wikipedia.org

Sigismund Rákóczi (în maghiară Zsigmond Rákóczi) (n. 1544 – d. 1608) a fost principe al Transilvaniei între anii 1607-1608.

Gabriel Báthory (în maghiară Gábor Báthory) (n. 15 august 1589, Oradea – d. 27 octombrie 1613, Oradea), principe al Transilvaniei între 1608-1613, ultimul principe din familia Báthory - foto: ro.wikipedia.org

Gabriel Báthory – foto: ro.wikipedia.org

Gabriel Báthory (în maghiară Gábor Báthory) (n. 15 august 1589, Oradea – d. 27 octombrie 1613, Oradea), principe al Transilvaniei între 1608-1613, ultimul principe din familia Báthory.

 

5 martie 1616 - Biserica catolică a declarat erezii teoriile legate de astronomie ale matematicianului si prelatului catolic polonez Nicolaus Copernicus. Cartea sa “De revolutionibus orbium coelestium” a fost interzisade către Biserica Catolică.

Nicolaus Copernic (n. 19 februarie 1473, în oraşul liber hanseatic Toruń, aflat azi în Polonia - d. 24 mai 1543, Frauenburg, astăzi Frombork, Polonia), astronom şi cosmolog, matematician şi economist, preot şi prelat catolic, a dezvoltat teoria heliocentrică a Sistemului Solar - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Nicolaus Copernic – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Nicolaus Copernic (n. 19 februarie 1473, în orașul liber hanseatic Toruń, aflat azi în Polonia – d. 24 mai 1543, Frauenburg, astăzi Frombork, Polonia), astronom și cosmolog, matematician și economist, preot și prelat catolic, a dezvoltat teoria heliocentrică a Sistemului Solar. Naționalitatea sa este reclamată și de germani, dar majoritatea istoricilor îl consideră polonez. În 1512, înainte de a împlini 40 de ani, Copernic scrisese deja Comentariolus, o descriere a modelului heliocentric al sistemului solar, manuscrisul fiind însă destinat numai apropiaților. În același an se mută la Frauenburg, face parte din comitetul “Concilului din Laterano” (1515) pentru reforma calendarului și începe să lucreze la opera sa fundamentală, “De Revolutionibus Orbium Coelestium” (“Despre mișcările de revoluție ale corpurilor cerești”), pe care o termină în 1530, dar va fi publicată abia în anul 1543, cu puțin înainte de moarte, fiind conștient de contradicțiile cuprinse față de doctrina oficială a Bisericii Catolice.

Nicolaus Copernic - "De Revolutionibus Orbium Coelestium" - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Nicolaus Copernic – “De Revolutionibus Orbium Coelestium” – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Doctrina sa heliocentrică a fost completată și dezvoltată de Johannes Kepler și apoi de Isaac Newton, care i-a dat forma definitivă și explicația fizică. De asemenea, susținători ai lui Copernic precum Thomas Digges și Giordano Bruno ajung la ideea universului nesfârșit. Clerul a cerut condamnarea lui Copernic, iar scrierile sale au fost interzise de Biserica Catolică.

 

5 martie 1658 - Noul domn al Munteniei, Mihai Radu (Mihnea al III-lea), intră în Tîrgovişte. Domnitorul a reorganizat şi a sprijinit răscumpărarea satelor din rumânie.

Mihnea al III-lea (sau Mihail Radu, d. 6 aprilie S.V. 26 martie 1660) a fost domn al Țării Românești între 1658-1659. A dus o politică internă de consolidare a domniei, sprijinindu-se, împotriva marii boierimi, pe slujitorii militari (dorobanți), pe orășeni și pe țărani, cărora le-a îngăduit să se răscumpere, fără voia stăpânilor lor - in imagine, Efigia lui Mihail Radu -  foto: ro.wikipedia.org

Efigia lui Mihail Radu – foto: ro.wikipedia.org

Mihnea al III-lea (sau Mihail Radu, d. 6 aprilie S.V. 26 martie 1660) a fost domn al Țării Românești între 1658-1659. A dus o politică internă de consolidare a domniei, sprijinindu-se, împotriva marii boierimi, pe slujitorii militari (dorobanți), pe orășeni și pe țărani, cărora le-a îngăduit să se răscumpere, fără voia stăpânilor lor.

 

5 martie 1696 - S-a născut pictorul şi gravorul Giovanni Battista Tiepolo;(m. 27 martie 1770).

Giovanni Battista Tiepolo, cunoscut și sub numele Giambattista Tiepolo, (n. 5 martie 1696, Veneția - d. 27 martie 1770, Madrid) a fost un pictor baroc, tatăl pictorilor Giovanni Domenico Tiepolo și Lorenzo Tiepolo - foto: britannica.com

Giovanni Battista Tiepolo – foto: britannica.com

Giovanni Battista Tiepolo, cunoscut și sub numele Giambattista Tiepolo, (n. 5 martie 1696, Veneția – d. 27 martie 1770, Madrid) a fost un pictor baroc, tatăl pictorilor Giovanni Domenico Tiepolo și Lorenzo Tiepolo.

 

5 martie 1711 - Printr-un ucaz al țarului Petru cel Mare al Rusiei în cadrul reformelor sale, este definită o nouă funcție, aceea de Oberfiskal, un funcționar superior “a cărui sarcină va fi să-i urmărească în taină pe toți oamenii și chiar și pe cei mai înalți dregători”. Oberfiskalul are în subordine 500 de fiskalii care urmează să-i descopere pe judecătorii corupți, pe cei care înșeală fiscul, pe funcționarii care cer mită.

Petru I (Petru cel Mare) (n. 9 iunie [S.V. 30 mai] 1672 – d. 8 februarie [S.V. 28 ianuarie] 1725) a condus Rusia din 7 mai (27 aprilie) 1682 până la moartea sa - foto: ro.wikipedia.org

Petru I - foto: ro.wikipedia.org

Petru I (Petru cel Mare) (n. 9 iunie [S.V. 30 mai] 1672 – d. 8 februarie [S.V. 28 ianuarie] 1725) a condus Rusia din 7 mai (27 aprilie) 1682 până la moartea sa.

 

5 martie 1824 - Se declansează Primul razboi anglo-birmanez, primul dintre cele trei razboaie duse de britanici impotriva Imperiului Birman în secolul al 19-lea. Războiul, care a avut ca miza controlul nord-estului Indiei si s-a încheiat cu o victorie decisivă britanica, britanicii obtinand controlul total in Assam,Manipur si Jaintia , precum și provinciile Arkan si Tanasserim. Birmania au fost, de asemenea, obligata să plătească o despăgubire de un milion de lire sterline , și să semneze un tratat comercial. Războiul a fost cel mai lung și cel mai scump război al Indiei Britanice din istorie. Au murit cincisprezece mii de soldați europeni și indieni , împreună cu un număr necunoscut de soldati din armata birmaneză și victime în rândul civililor. Costul ridicat al campaniei pentru britanici( intre cinci milioane si 13 de milioane de lire sterline, reprezentand aprox. 18500-48000 milioane dolari la valoarea anului 2006), a condus la o criză economică severă în India Britanica.

 

5 martie 1827 - A încetat din viaţă Pierre Simon Laplace, astronom, matematician şi fizician francezc, elebru prin ipoteza sa cosmogonică Kant-Laplace, conform căreia sistemul solar s-a născut dintr-o nebuloasă în mișcare. Este cunoscut unul dintre cei mai mari oameni de știință din toate timpurile, denumit uneori “Newton al Frantei”; (n. 23 martie 1749).

Pierre-Simon, Marchiz de Laplace (n. 23 martie 1749, Beaumont-en-Auge - d. 5 martie 1827, Paris) a fost un matematician, astronom și fizician francez, celebru prin ipoteza sa cosmogonică Kant-Laplace, conform căreia sistemul solar s-a născut dintr-o nebuloasă în mișcare. A formulat ecuația Laplace și a pus la punct transformata Laplace, care apare în multe ramuri ale fizicii matematice, un domeniu în al cărui dezvoltare a jucat un rol esențial. Operatorul Laplace, utilizat pe scară largă în ecuațiile cu derivate parțiale, este, de asemenea, numit după el. Este cunoscut ca unul dintre cei mai mari oameni de știință din toate timpurile, denumit uneori „Newton al Franței”. A fost conte al Primului Imperiu Francez (din 1806) și marchiz din 1817, după restaurația Bourbonilor - foto: ro.wikipedia.org

Pierre-Simon, Marchiz de Laplace – foto: ro.wikipedia.org

Pierre-Simon, Marchiz de Laplace (n. 23 martie 1749, Beaumont-en-Auge – d. 5 martie 1827, Paris) a fost un matematician, astronom și fizician francez, celebru prin ipoteza sa cosmogonică Kant-Laplace, conform căreia sistemul solar s-a născut dintr-o nebuloasă în mișcare. A formulat ecuația Laplace și a pus la punct transformata Laplace, care apare în multe ramuri ale fizicii matematice, un domeniu în al cărui dezvoltare a jucat un rol esențial. Operatorul Laplace, utilizat pe scară largă în ecuațiile cu derivate parțiale, este, de asemenea, numit după el. Este cunoscut ca unul dintre cei mai mari oameni de știință din toate timpurile, denumit uneori „Newton al Franței”. A fost conte al Primului Imperiu Francez (din 1806) și marchiz din 1817, după restaurația Bourbonilor.

 

5 martie 1827 - A încetat din viaţă Alessandro Volta, fizician italian; a inventat pila electrică, iar numele său a fost dat unităţii de tensiune electrică (volt); (n. 18 februarie 1754).

Alessandro Giuseppe Antonio Anastasio Volta (n.18 februarie 1745, Como, Ducatul Milanului, astăzi în Italia – d. 5 martie 1827, Camnago lângă Como, Lombardia-Veneția), fizician italian, a inventat pila electrică, iar numele său a fost dat unității de tensiune electrică (volt).

 

5 martie 1860 - Parma,Toscana,Modena si Romagna voteaza intr-un referendum pentru unirea cu Regatul Sardiniei.

Regatul Sardiniei este un fost stat din Europa care a existat de la începutul secolului al XIV-lea până la mijlocul secolului al XIX-lea. Pe 5 martie 1860, Parma, Toscana, Modena și Romagna au votat prin referendum să se alăture Sardiniei. Această unire l-a alarmat pe Napoleon, care se temea de creștrea puterii vecinului său sud-estic, insistând ca Sardinia să păstreze noile achiziții numai în condițiile în care ar fi cedat Franței Savoia și Nisa. În urma unui referendum considerat în anumite medii dubios, 90% din populația celor două zone au votat pentru alipirea la Franța. În 1860, Giuseppe Garibaldi a început campania de cucerire a sudului Italiei, în numele Sardiniei. El a învins rapid Regatul celor două Sicilii și s-a îndreptat către Gaeta. Cavour era foarte sadisfăcut cu aceste noi cuceriri, dar Garibaldi dorea să cucerească Roma. Garibaldi era însă prea revoluționar pentru rege și primul său ministru. Pe 17 martie 1861, a fost proclamat Regatul Italiei, luând astfel sfârșit existența Regatului Sardiniei. Piemontul a devenit una dintre regiunile cele mai bogate și mai puternice din Italia. Orașul Torino avea să rămână capitala Italiei până în 1865, când Florența acea să fie proclamtă noua capitală. Casa de Savoia a condus Italia până în 1946, când a fost proclamată republica.

 

5 martie 1870 - S-a născut scriitorul american Frank Norris; (m. 25 octombrie 1902).

Benjamin Franklin Norris, Jr. (n. 5 martie 1870, Chicago – d. 25 octombrie 1902, San Francisco) a fost un scriitor american - foto: ro.wikipedia.org

Benjamin Franklin Norris, Jr. – foto: ro.wikipedia.org

Benjamin Franklin Norris, Jr. (n. 5 martie 1870, Chicago – d. 25 octombrie 1902, San Francisco) a fost un scriitor american.

 

5 martie 1889 -  La Ateneul Român a avut loc primul concert susținut de orchestra Societății Filarmonice Române, astăzi Filarmonica George Enescu.

Ateneul Român este o sală de concerte din București, situată pe Calea Victoriei, în Piața George Enescu (în partea nordică a Pieței Revoluției). Clădirea, care este realizată într-o combinație de stil neoclasic cu stil eclectic, a fost construită între 1886 și 1888, după planurile arhitectului francez Albert Galleron. În prezent, adăpostește și sediul Filarmonicii „George Enescu” - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Ateneul Român – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Ateneul Român este o sală de concerte din București, situată pe Calea Victoriei, în Piața George Enescu (în partea nordică a Pieței Revoluției). Clădirea, care este realizată într-o combinație de stil neoclasic cu stil eclectic, a fost construită între 1886 și 1888, după planurile arhitectului francez Albert Galleron. În prezent, adăpostește și sediul Filarmonicii „George Enescu”

 

5 martie 1893 - A încetat din viaţă Hippolyte Adolphe Taine, istoric, estetician, filosof şi critic literar francez.

Hippolyte Adolphe Taine (născut în 21 aprilie 1828 la Vouziers , departamentul Ardennes, Franța – decedat în 5 martie, 1893, la Paris, Franța este un filozof și istoric francez - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Hippolyte Adolphe Taine - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Hippolyte Adolphe Taine (născut în 21 aprilie 1828 la Vouziers , departamentul Ardennes, Franța – decedat în 5 martie, 1893, la Paris, Franța este un filozof și istoric francez. S-a nascut la 21 aprilie 1828 la Vouziers, departamentul Ardennes, Franta. Si-a susținut teza de doctorat despre fabulele lui La Fontaine si a publicat în 1855 prima sa lucrare de amploare ‘,’Călătorie în Muntii Pirenei (Voyage aux Pyrénées). A scris numeroase articole in domeniul filozofiei, literaturii și istoriei pentru cele mai importante reviste științifice din Franța. Angajându-se ca profesor la Nevers si Poitiers, are o performanță nesatisfăcătoare și este transferat, la Besancon . În aceste condiții, cere să i se acorde un concediu neplătit și, în 1863 publică ‘’Istoria literaturii engleze (Histoire de la littérature anglaise) în 5 volume. Succesul imens al acestei lucrări îi permite să se întrețină din scrierile sale. În plus, a fost numit profesor la Scoala Nationala Superioara de Arte Frumoase și la Școala Specială Militară de la Saint-Cyr . În 1871 este invitat să predea la Oxford. În a878 a fost ales membru al Academiei Franceze.

 

5 martie 1902 - În România, s-a adoptat “Legea pentru organizarea meseriilor“, cunoscută sub numele de Legea Missir; a intrat în vigoare la 13/26 septembrie 1902. şi va fi ulterior modificată în 1906 şi abrogată în 1912.

 

5 martie 1905 - Apare la Bucureşti, ziarul “România muncitoare“. Ziarul va apărea pînă în august 1914, cînd îşi schimbă titlul în “Lupta Zilnică“.

 

5 martie 1910 - S-a născut in localitatea Cândești, Argeș, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Iustin Moisescu; (d. 1986).

Iustin Moisescu (n. 5 martie 1910, Cândești, Argeș — d. 31 iulie 1986, București) al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986) - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Iustin Moisescu – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Iustin Moisescu, decedat la 31 iulie 1986 la București, a fost al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986). Iustin a colaborat cu fosta poliție politică, Securitatea, înainte de a ajunge în scaunul de mitropolit al Ardealului, din care avea să fie promovat mitropolit al Moldovei, iar ulterior, în 1977, să devină Patriarh. Raportul Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste, dat publicității la sfârșitul anului 2006, oferă detalii despre apropierea dintre viitorul Patriarh și nou instalatul regim comunist. Iustin Moisescu, profesor de religie la Institutul Teologic Universitar din 1948, a fost unul dintre „tehnocrații” aleși de Ministerul Cultelor comunist pentru a controla și a subordona cultele religioase. „În general sunt preferați printre asociații ministerului nu atât fideli ai regimului, într-un fel sau altul, cât persoane care, prin trecutul lor, puteau fi șantajate”, se arată în raport. Printre aceștia, Iustin Moisescu, implicat în trecut, potrivit aceluiași document, in Mișcarea Legionară. Iustin a avut o ascensiune de-a dreptul spectaculoasă în rândurile clerului ortodox. De la catedra institutului este ales, în 1956, direct arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului, pentru ca, nici un an mai târziu, să fie instalat în scaunul de arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei.

Întrevederea dintre Nicolae Ceaușescu (flancat de Manea Mănescu și Ștefan Voitec) și patriarhul Iustin Moisescu, București, 18 iunie 1977 - foto: ro.wikipedia.org

Întrevederea dintre Nicolae Ceaușescu (flancat de Manea Mănescu și Ștefan Voitec) și patriarhul Iustin Moisescu, București, 18 iunie 1977 – foto: ro.wikipedia.org

Momentul este pomenit și de mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, într-un interviu acordat ziarului Evenimentul zilei. „În veacul anterior, dar nu e mult de atunci, prin anii ’70, a fost ales mitropolit la Sibiu profesorul de teologie Iustin Moisescu. Nu era nici preot și a fost ales mitropolit. Ulterior a ajuns mitropolit la Iași și apoi Patriarh. Dar inițial era necleric, nehirotonit.” O ascensiune deloc inexplicabilă, dată fiind apropierea sa de regimul comunist, crede istoricul Cristian Vasile. Idee enunțată clar și în raport: „Atât Iustin Moisescu, cât și Teoctist Arapașu, succesorii Patriarhului Iustinian, deși făceau parte din tabere ecleziale rivale, au ajuns în fruntea BOR datorită loialității dovedite față de conducerea Partidului Comunist, primul având și o proastă reputație de politruc”. Este cunoscută și indiferența Patriarhului Iustin Moisescu față de demolarea bisericilor din Bucuresti, ce începuse la sfârșitul anilor ’70, sau față de condamnarea părintelui Calciu-Dumitreasa la zece ani de pușcărie pentru că protestase față de distrugerea acestora. „Patriarhul Iustin Moisescu, fost colaborator al Securității, și santajabil în multe privințe, nu a făcut nimic pentru a împiedica pedepsirea părintelui Calciu și pentru a încerca să salveze de la demolare bisericile din București. Ba dimpotrivă, atunci când un istoric de artă, precum Dinu C. Giurescu, a solicitat sprijinul Patriarhiei pentru salvarea locașurilor de cult, i-a spus ca seamană cu „fugarii de la radio Europa Liberă”.

 

5 martie 1912 - În timpul celui de Al doilea război italo-turc, forțele italiene au folosit pentru prima data dirijabile în scopuri militare.

 

5 martie 1917 - Este semnat de către ostaşii români din armata austro-ungară, cazuţi prizonieri în Rusia şi aflaţi în lagărul de la Darniţa (Kiev) următorul angajament: “Noi ofiţerii, gradaţii și soldații români de neam, jurăm pe onoare şi conştiinţă că voim să luptăm în armata română pentru dezrobirea ţinuturilor noastre românești de sub dominaţia Austro-Ungariei şi pentru alipirea lor la România“.

 

5 martie 1917 - Woodrow Wilson a depus juramantul ca presedinte al SUA pentru cel de-al doilea mandat al sau la Casa Alba.

Thomas Woodrow Wilson, cunoscut mai ales ca Woodrow Wilson, (n. 28 decembrie 1856 - 3 februarie 1924), cel de-al douăzeci și optulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1913 - 1921). Un devotat prezbiterian, Wilson a devenit și un bun istoric și un specialist în științe politice - foto: en.wikipedia.org

Thomas Woodrow Wilson – foto: en.wikipedia.org

Thomas Woodrow Wilson, cunoscut mai ales ca Woodrow Wilson, (n. 28 decembrie 1856 – 3 februarie 1924), cel de-al douăzeci și optulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1913 – 1921). Un devotat prezbiterian, Wilson a devenit și un bun istoric și un specialist în științe politice.

 

5 martie 1918 - A fost semnat, la Buftea, Tratatul preliminar de pace între România şi Puterile Centrale, pe baza căruia s-a definitivat Tratatul de pace de la Bucureşti (5/18 martie).

Tratatul preliminar de pace cu Puterile Centrale – numit și Tratatul de la Buftea sau Pace de la Buftea, a fost un acord internațional încheiat între guvernule român – pe de o parte – și guvernele Triplei Alianțe, având ca obiect principal încetarea stării de beligeranță pe Frontul Român, pe timpul Primului Război Mondial. Tratatul a fost semnat la 20 februarie/5 martie 1918 la Buftea. Din partea română a fost semnat de Constantin Argetoianu, iar din partea Puterilor Centrale de Richard von Kühlmann, Ottokar Czernin, Talaat Pașa și Nicola Momcilov.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

5 martie 1918 – În România guvernul Averescu demisioneaza. Se formează un nou guvern prezidat de Aleaxndru Marghiloman si care va guverna România în perioada 5 martie 1918 – 23 octombrie 1918.

Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859, satul Babele, astăzi în Ucraina - d. 3 octombrie 1938, București) a fost mareșal al României, general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru puținele succese militare ale României. A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul - foto: ro.wikipedia.org

Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859, satul Babele, astăzi în Ucraina – d. 3 octombrie 1938, București) a fost mareșal al României, general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru puținele succese militare ale României. A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul – foto: ro.wikipedia.org

A fost un Consiliu de miniştri de sacrificiu, care a semnat un armistiţiu umilitor pentru Romania. Deşi semnarea Tratatului de Pace cu Puterile Centrale de la Bucureşti a permis supravieţuirea Statului Român, în conştiinţa publică Marghiloman a rămas cu imaginea unui „trădător de ţară”. Guvernul Marghiloman a venit la conducerea tarii intr-o perioada in care pozitia internationala a tarii era deosebit de complicata si grava. Sosirea bolşevicilor la putere în Rusia a determinat ieşirea acestei tari din război, iar acest fapt a izolat România pe front. Brătianu nu a dorit să încheie un armistiţiu ruşinos, astfel că la preşedinţia cabinetului a fost chemat eroul-general Alexandru Averescu. Acesta nu a reuşit să semneze decât preliminariile tratatului, pe 20 februarie, la Buftea. Alexandru Marghiloman şi-a asumat responsabilitatea încheierii unei păci separate ruşinoase pentru România, dar care ar fi salvat ţara noastră de la ocuparea totală a teritoriului său. Totodată, regele considera că datorită poziţiei sale filogermane, fermă de-a lungul timpului, liderul conservator va reuşi să încheie o pace mai blândă. În timp ce la Bucureşti se purtau tratative dificile pentru încheierea armistiţiului, primul ministru a fost martorul primei etape din procesul de făurire a României Mari.

Alexandru Marghiloman (n. 4 iulie 1854, Buzău, Țara Românească – d. 10 mai 1925, Buzău, România) a fost un om de stat conservator român care a îndeplinit funcția de prim-ministru al României în anul 1918 (martie–noiembrie) și a avut un rol decisiv în timpul Primului Război Mondial -  foto preluat de pe commons.wikimedia.org

Alexandru Marghiloman (n. 4 iulie 1854, Buzău, Țara Românească – d. 10 mai 1925, Buzău, România) a fost un om de stat conservator român care a îndeplinit funcția de prim-ministru al României în anul 1918 (martie–noiembrie) și a avut un rol decisiv în timpul Primului Război Mondial – foto preluat de pe commons.wikimedia.org

Pe 27 martie 1918, la Chişinău, Sfatul Ţării a hotărât cu majoritate de voturi Unirea Basarabiei cu România . În mijlocul aclamaţiilor sălii, decizia a fost adusă la cunoştinţa lui Marghiloman care, în numele poporului român, a guvernului României şi al regelui, a luat act de Declaraţie şi a primit Unirea. Cu acest prilej, el declara: „În numele poporului român şi al regelui României, cu adâncă emoţiune şi cu falnică mândrie, iau act de hotărârea unanimă a Sfatului Ţării. La rândul meu, declar că de azi înainte Basarabia este pentru vecie unită cu România”. La 24 aprilie 1918, s-a încheiat Pacea de la Bucureşti, care cuprindea prevederi umilitoare pentru România: Dobrogea era ocupată de Bulgaria, Austro-Ungaria lua partea vestică a Carpaţilor, Germania instituia un monopol asupra ţiţeiului pe 90 de ani, a comerţului cu cereale, a exploatării şi prelucrării lemnului, iar accesul la Marea Neagră era permis numai de-a lungul unui drum comercial până la Constanţa . Cu toate presiunile exercitate asupra sa, regele Ferdinand I a refuzat să semneze Tratatul de Pace, permiţând astfel supravieţuirea statului român. Deşi semnarea armistiţiului din aprilie a permis ţării noastre să nu fie ocupată de Puterile Centrale, Alexandru Marghiloman a avut foarte mult de suferit de pe urma deciziei sale. Din acel moment şi până la decesul său, va fi considerat de opinia publică un adevărat „trădător de ţară”.

 

5 martie 1918 - Bolsevicii rusi au decis mutarea capitalei Rusiei de la Petrograd la Moscova.

Lenin holding a speech on Red Square in Moscow, photograph, 1918 - Copyright  IMAGNO/Austrian Archives

Lenin holding a speech on Red Square in Moscow, photograph, 1918 – Copyright
IMAGNO/Austrian Archives

În 1712, Petru cel Mare mutase capitala la St. Petersburg, sperând ca apropierea de Europa să aducă modernizare. În 1918, Lenin a decis să mute din nou capitala în Moscova, în urma revoluţiei bolşevice si a razboiului civil care i-a urmat.

 

5 martie 1919 - În România, este emis decretul-lege privind adoptarea calendarului gregorian, începând de la 1 aprilie 1919 (stil vechi), care a devenit 14 aprilie (stil nou).

 

5 martie 1920 - S-a născut Radu Stanca, poet, dramaturg, regizor, mentor si membru marcant al Cercului Literar de la Sibiu. S-a nascut in orasul Sebes.

Radu Stanca (n. 5 martie 1920, Sebeș — d. 26 decembrie 1962, Cluj) a fost un dramaturg, poet, eseist și regizor de teatru român - foto: poeziile.com

Radu Stanca – foto: poeziile.com

Radu Stanca (n. 5 martie 1920, Sebeș — d. 26 decembrie 1962, Cluj) a fost un dramaturg, poet, eseist și regizor de teatru român. A urmat cursurile Facultatii de Litere si Filologie a Universitatii „Regele Ferdinand” din Cluj Napoca, pe care le-a absolvit in 1942. Un an mai tarziu a debutat cu dizertatia „Problema cititului”. Si-a impartit timpul intre scris si catedra, Stanca fiind pe rand asistent al lui Lucian Blaga la sectia de filozofie si profesor de estetica la Universitatea din Sibiu. A activat in Cercul Literar de la Sibiu alaturi de scriitorii Ion Negoitescu, Cornel Regman, Ioaniche Olteanu, Nicolae Balota etc. In 1947 i s-a acordat premiul „Sburatorul” pentru comedia tragica „Dona Juana”. S-a stins din viata in 26 decembrie 1962 la Cluj Napoca.

 

5 martie 1922 - S-a născut Pier Paolo Pasolini scriitor, critic, scenarist, actor şi mare regizor de film; (m. 2 noiembrie 1975).

Pier Paolo Pasolini (n. 5 martie 1922 – d. 2 noiembrie 1975) a fost un intelectual italian de stânga, considerat a fi printre cei mai mari artiști și intelectuali italieni ai secolului al XX-lea. În cinematografie s-a remarcat inițial ca scenarist, iar ulterior a devenit un important regizor de film, recunoscut și premiat pe plan internațional. În paralel a fost de asemenea poet, scriitor și publicist - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Pier Paolo Pasolini – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Pier Paolo Pasolini (n. 5 martie 1922 – d. 2 noiembrie 1975) a fost un intelectual italian de stânga, considerat a fi printre cei mai mari artiști și intelectuali italieni ai secolului al XX-lea. În cinematografie s-a remarcat inițial ca scenarist, iar ulterior a devenit un important regizor de film, recunoscut și premiat pe plan internațional. În paralel a fost de asemenea poet, scriitor și publicist. Opera sa este caracterizată de analiza transformărilor societății italiene de după cel de-al Doilea Război Mondial, reprezentând o critică a burgheziei și a consumerismului. Filmele sale au stârnit controverse datorită subiectelor alese, ideilor puse în dezbatere și a raportării la sexualitate. Printre ele se numără Mamma Roma (1962), Teorema (1968), Il Decameron (1970) și Salò o le 120 giornate di Sodoma (1975). Pasolini a fost asasinat în 1975, în circumstanțe neclarificate complet până astăzi. A fost inclus în Canonul occidental al lui Harold Bloom, iar trei filme ale sale au fost selectate pentru conservare în proiectul 100 film italiani da salvare, inițiat în cadrul Festivalului de film de la Veneția.

 

5 martie 1925 - A murit Gheorghe Munteanu Murgoci, geolog, mineralog român (n. 20 iulie 1872, Vadeni, Braila).

Gheorghe Munteanu Murgoci (n. 20 iulie 1872, Vădeni, Brăila - d. 5 martie 1925) a fost un geolog, mineralog și pedolog român, care împreună cu Nicolae Iorga și Vasile Pârvan și a înscris numele printre fondatorii "Institutului de Studii Sud Est Europene" din București. A fost membru corespondent al Academiei Române - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Gheorghe Munteanu Murgoci – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Gheorghe Munteanu Murgoci (n. 20 iulie 1872, Vădeni, Brăila – d. 5 martie 1925) a fost un geolog, mineralog și pedolog român, care împreună cu Nicolae Iorga și Vasile Pârvan și a înscris numele printre fondatorii “Institutului de Studii Sud Est Europene” din București. A fost membru corespondent al Academiei Române. În 1903, Gheorghe Munteanu Murgoci devine primul docent universitar din România în mineralogie, în lucrarea sa tratând problema chihlimbarului românesc. Face călătorii de studiu în Anglia, America, Rusia și California. Din 1908 activează ca profesor de mineralogie și geologie la „Școala națională de poduri și șosele ” din București, iar când aceasta se transformă în „Școala Politehnică” îi este încredințată catreda de mineralogie (1920). Din 1923, este președinte al Comisiei Internaționale de Cartografie a Solului. Creația sa științifică cuprinde pe de o parte studiile sale de geologie-mineralogie-petrografie, iar pe de altă parte studiile sale asupra solurilor din România. A realizat studii asupra Dobrogei, Carpaților Meridionali, Masivului Parâng, Munților Lotrului. A descoperit lotritul – înscriind în geologie un nou mineral.

În legatură cu studiile sale petrografice, mineralogice și tectonice, mare importanță o prezintă cercetările sale privind bogațiile subsolului romanesc, fiind cel dintâi care a precizat condițiile de zăcământ ale petrolului din Oltenia. Gheorghe M. Murgoci a fost întemeietorul școlii românești de pedologie, în 1909 prezentând prima schița de hartă agrogeologică a țării la scara 1: 2500000, unde repartiția principalelor tipuri de sol apare cu o deosebită claritate. A descoperit noi minerale și zăcăminte de substanțe minerale utile și a elaborat teorii intrate în patrimoniul științei mondiale. În anul 1913, într-o sedință a “Asociației Sportive” (Federația Societăților Sportive din România – FSSR), profesorul Gheorghe M. Murgoci a făcut prima comunicare asupra cercetășiei. Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României. Impreună cu Nicolae Iorga și Vasile Pârvan și a înscris numele printre fondatorii „Institutului de Studii Sud Est Europene” din București. A fost membru corespondent al Academiei Române.

 

5 martie 1931 - „Pactul de la Delhi” încheiat de Mahatma Gandhi cu E.Irwin, viceregele Indiei, privind suspendarea campaniei de nesupunere civilă începută în martie – aprilie 1930, organizarea unei consfătuiri a delegaților Congresului cu guvernul britanic.

5 martie 1931: „Pactul de la Delhi" încheiat de Mahatma Gandhi cu E.Irwin, viceregele Indiei, privind suspendarea campaniei de nesupunere civilă începută în martie - aprilie 1930, organizarea unei consfătuiri a delegaților Congresului cu guvernul britanic - foto: rs5hiland.blogspot.ro

5 martie 1931: „Pactul de la Delhi” încheiat de Mahatma Gandhi cu E.Irwin, viceregele Indiei – foto: rs5hiland.blogspot.ro

 

5 martie 1933 – În timpul marii crize economice din SUA, presedintele Franklin D. Roosevelt a decretat inchiderea pentru o zi a tuturor bancilor de pe teritoriul statului si suspendarea operatiunilor financiare.

 

5 martie 1933 - Partidul nazist al lui Adolf Hitler obține 43,9% la alegerile Reichstag. Acest lucru va permite mai târziu naziștilor să treacă legea de abilitare și de a stabili o dictatură.

Miting electoral al NSDAP din Frankfurt Festhalle, 1932 - foto: lagis-hessen.de

Miting electoral al NSDAP din Frankfurt Festhalle, 1932 – foto: lagis-hessen.de

NSDAP (acronim de la numele german de partid „Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei”) a fost un partid german care a existat între 1919 și 1945; până în 1920 a fost numit Deutsche Arbeiterpartei, Partidul Muncitoresc German. În perioada 1933–1945 NSDAP-ul a fost unicul partid politic din Germania nazistă. În ianuarie 1933 președintele Germaniei Paul von Hindenburg l-a numit cancelar (prim-ministru) al Germaniei pe șeful partidului nazist, Adolf Hitler. După decesul lui Hindenburg Hitler a accelerat instaurarea regimului totalitar nazist în Germania.

 

5 martie 1944 - Al Doilea Război MondialArmata Roșie începe Ofensiva Uman–Botoșani în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană.

Ofensiva Uman–Botoșani Parte din Ofensivei Strategice Nipru-Carpați - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ofensiva Uman–Botoșani
Parte din Ofensivei Strategice Nipru-Carpați – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ofensiva Uman Botoșani a fost o parte a Ofensivei Nipru–Carpați, realizată de către Armata Roșie în vestul RSS Ucrainene împotriva Grupului de Armate Sud germano-român. Operațiunea a avut succes, divizând Grupul de Armate inamic în două părți și permițând Armatei Sovietice să avanseze către râurile Nistru și Prut din estul României.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

5 martie 1944 - A încetat din viaţă în lagărul nazist de la Drancy poetul şi pictorul Max Jacob, unul dintre iniţiatorii cubismului şi suprarealismului în arta franceză a secolului XX.; (n.12 iulie 1876).

Max Jacob (n. 12 iulie 1876 - d. 5 martie 1944) a fost un scriitor, pictor și critic de artă evreu-francez. A fost unul dintre inițiatorii cubismului și suprarealismului. Opera sa lirică reflectă o mare varietate a atitudinilor lirice, uneori de bizară contrarietate, în care converg burlescul, fantezia populară și ironia sarcastică, scepticismul, efuziunea sentimentală și cultivarea iraționalului la modul suprarealist. Ca evreu, pe 1-3 martie 1944 este arestat de naziștii francezi și deținut la Vilodromul de iarnă din Paris, de unde, împreună cu toți evreii parisului, a fost transportat la Drancy, pentru a fi urcat în trenul care urma să-l ducă la Lagărul de rxterminare, Auschwitz dar soarta i-a fost să-si fârșească zilele la vârsta de 67 de ani, pe 5 martie 1944 ca prizonier, pe drum, în urma unei pneumonii -  in imagine, Max Jacob fotografiat de Carl van Vechten (1934) - foto: ro.wikipedia.org

Max Jacob fotografiat de Carl van Vechten (1934) – foto: ro.wikipedia.org

Max Jacob (n. 12 iulie 1876 – d. 5 martie 1944) a fost un scriitor, pictor și critic de artă evreu-francez. A fost unul dintre inițiatorii cubismului și suprarealismului. Opera sa lirică reflectă o mare varietate a atitudinilor lirice, uneori de bizară contrarietate, în care converg burlescul, fantezia populară și ironia sarcastică, scepticismul, efuziunea sentimentală și cultivarea iraționalului la modul suprarealist. Ca evreu, pe 1-3 martie 1944 este arestat de naziștii francezi și deținut la Vilodromul de iarnă din Paris, de unde, împreună cu toți evreii parisului, a fost transportat la Drancy, pentru a fi urcat în trenul care urma să-l ducă la Lagărul de rxterminare, Auschwitz dar soarta i-a fost să-si fârșească zilele la vârsta de 67 de ani, pe 5 martie 1944 ca prizonier, pe drum, în urma unei pneumonii.

 

5 martie 1946: - Churchill a declarat, la Fulton (Missouri), că de la Stettin, din Baltica, până la Trieste, din Adriatica, o “cortină de fier” a coborât traversând continentul european – începutul Războiului Rece.

 

5 martie 1953 - A murit Iosif Vissarionovici Stalin în vârstă de 74 de ani. Trupul său a fost mumificat și păstrat în Mausoleul lui Lenin până la 3 octombrie 1961, când a început destalinizarea în Uniunea Sovietică. Trupul lui Stalin a fost îngropat, după aceea, lângă zidul Kremlinului.

Iosif Vissarionovici Stalin (născut: Ioseb Besarionis Dze Jugashvili,18 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) din tată georgian și mamă osetină, a fost un om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic. Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troțki și consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937. Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, și după încheierea acestuia, până la moartea sa. Din 1946 a deținut și funcția de prim-ministru al Uniunii Sovietice. Ideologia marxist-leninistă ca interpretare a lui Stalin este adeseori numită și stalinism - foto: ro.wikipedia.org

Iosif Vissarionovici Stalin – foto: ro.wikipedia.org

Iosif Vissarionovici Stalin (n. 18 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) din tată georgian și mamă osetină, a fost un om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic. Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troțki și consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937. Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, și după încheierea acestuia, până la moartea sa. Din 1946 a deținut și funcția de prim-ministru al Uniunii Sovietice. Ideologia marxist-leninistă ca interpretare a lui Stalin este adeseori numită și stalinism.

S-a nascut in localitatea georgiana Gori in 21 decembrie 1879, fiind al patrulea copil al familiei. Fratii sai au murit inainte ca el sa se nasca ca urmare a problemelor de sanatate. Nici micul Stalin nu a avut un organism prea rezistent, astfel incat mama sa a fost extrem de protectiva cu el. A urmat seminarul teologic din localitate, perioada in care a activat intr-o organizatie secreta care milita pentru independenta Georgiei in fata Rusiei. Tot pe timpul studiilor a luat contact cu ideile lui Karl Marx, motiv care ii va atrage exmatricularea. S-a inscris in 1901 in Partidul Muncitoresc Social Democrat, iar un an mai tarziu a fost arestat pentru organizarea unui greve si deportat in Siberia. Dupa divergentele de opinii intre Vladimir Lenin si Iulius Martov, Stalin a trecut de partea bolsevicilor. Rapid a reusit sa il impresioneze pe Lenin si sa ocupe functii tot mai inalte in structura politica. La conferinta partidului din aprilie 1922, Lenin si-a propus protejatul pentru postul de secretar general, dar tot el, inainte sa moara, a cerut inlaturarea sa. Stalin a fost insa de neoprit si s-a pozitionat in fruntea Rusiei comuniste pe care a stapanit-o pana la moarte. In ciuda regimului tiranic instaurat in Uniunea Sovietica, rusii l-au plans pe conducatorul lor, milioane de oameni trecand prin fata catafalcului sau. Moartea acestuia a survenit in urma unui atac cerebral suferit cu cateva zile inainte.

 

5 martie 1953 - A murit Serghei Prokofiev, compozitor si pianist rus, autor al baletului „Romeo si Julieta”; (n.23 aprilie 1891)

Serghei Serghievici Prokofiev (n. 23 aprilie 1891 – d. 5 martie 1953) a fost un compozitor, pianist și dirijor rus care a stăpânit numeroase genuri muzicale și este adesea considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului XX. A compus lucrări într-o varietate de genuri, inclusiv opere, balete, simfonii, concerte, muzică de cameră și muzică de film - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Serghei Serghievici Prokofiev - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Serghei Serghievici Prokofiev (n. 23 aprilie 1891 – d. 5 martie 1953) a fost un compozitor, pianist și dirijor rus care a stăpânit numeroase genuri muzicale și este adesea considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului XX. A compus lucrări într-o varietate de genuri, inclusiv opere, balete, simfonii, concerte, muzică de cameră și muzică de film.

 

5 martie 1955 - A decedat prozatoarea și autoarea dramatică română Hortensia Papadat-Bengescu; (n. 8 decembrie 1876).

Hortensia Papadat-Bengescu (n. 8 decembrie 1876, comuna Ivești, județul Galați – d. 5 martie 1955, București) a fost o mare prozatoare, romancieră și nuvelistă din epoca interbelică. Era fiica generalului Dimitrie Bengescu şi a profesoarei Zoe (născută Ştefănescu) si nepoata generalului G. Bengescu-Dabija. A studiat în perioada 1887–1894, la pensionul pentru domnişoare „Bolintineanu” din Bucureşti. Căsătoria, la 20 de ani, cu magistratul Nicolae Papadat (pe care îl va urma în numeroase transferuri prin ţară) şi viaţa de familie (avea cinci copii), i-au întârziat cariera literară. Debutul literar, precedat în 1912 de articole în presa de limbă franceză şi în 1913 de versuri lipsite de valoare şi proză poematică, şi-l va face, practic în 1919, la vârsta de 43 de ani, cu un volum de proze scurte, Ape adânci, salutat de Garabet Ibrăileanu şi Tudor Vianu. În acelaşi an a devenit membru fondator al cenaclului „Sburătorul”, al cărui mentor spiritual a fost Eugen Lovinescu. Foarte mândră de această realizare, Hortensia Papadat-Bengescu afirma: „Aparţin acum unei grupări literare. Acei ce nu cunosc gustul izolării, nu cunosc nici preţul unei ambianţe”. Toate scrierile sale vor fi citite mai întâi în cenaclu şi apoi publicate, cu puternică susţinere din partea criticului literar. Următorul an se dovedeşte a fi unul de bun augur pentru ea: acum publică prozele Sfinxul şi Romanul Adrianei şi este pusă în scenă piesa Bătrânul.

Din 1923 devine membră a Societăţii Autorilor Dramatici Români. La îndemnul lui E. Lovinescu, evoluează spre o proză „obiectivă”, fapt vizibil în ciclul familiei Hallipa: Fecioarele despletite (1926), Concert din muzică de Bach (1927), Drumul ascuns (1933), Rădăcini (1938) şi Străina (1948, pierdut), o incisivă cronică a societăţii realizată cu mijloacele narative ale literaturii proustiene. „Romanele ciclului Hallipa […], deşi scrise la intervale mari de timp şi relativ independente unul de altul, alcătuiesc a doua noastră cronică de familie, după aceea a lui Duiliu Zamfirescu, şi trebuie considerate împreună” (Nicolae Manolescu). Din 1933, se stabileşte în Bucureşti. În 1936 primeşte Marele Premiu al Societăţii Scriitorilor Români, iar în 1946, Premiul Naţional pentru proză. În ultima perioadă a vieţii se îmbolnăveşte grav şi, în afară de nuvela autobiografică Spovedanie, păstrată în manuscris, toate celelalte proiecte literare rămân neterminate.

 

5 martie 1966 - A murit scriitoarea si poeta rusa Anna Ahmatova (Anna Andreevna Gorenko); (n.1889).

Anna Ahmatova (nume real: Anna Andreevna Gorenko (n. 11/23 iunie, 1889, Bolșoi Fontan, lângă Odessa - d. 5 martie 1966, Domodedovo, lângă Moscova) a fost o poetă rusă. Și-a început activitatea în 1912, fiind considerată una din persoanele cele mai reprezentative ale curentului literar denumit „Acmeism”. După Revoluția Socialistă din Rusia, publicarea lucrărilor Annei Ahmatova a fost interzisă. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial și-a reluat activitatea, dar în 1946 a fost din nou criticată de organele partidului comunist și împiedicată să-și publice lucrările. În 1956, după moartea lui Stalin, Anna Ahmatova a fost reabilitată și a redevenit una din persoanele cele mai importante din lumea literată a Uniunii Sovietice. În 1964 i s-a decernat premiul internațional de poezie Aetna-Taormina, iar în 1965 i se decernează titlul de doctor honoris causa de către Universitatea Oxford din Regatul Unit. În 1964, la vârsta de 74 de ani, Anna Ahmatova a fost aleasă președinte al Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietică. A tradus în rusă versuri ale poetului Mihai Eminescu - in imagine, Anna Ahmatova în 1950 - foto: ro.wikipedia.org

Anna Ahmatova în 1950 – foto: ro.wikipedia.org

Anna Ahmatova (nume real: Anna Andreevna Gorenko (n. 11/23 iunie, 1889, Bolșoi Fontan, lângă Odessa – d. 5 martie 1966, Domodedovo, lângă Moscova) a fost o poetă rusă. Și-a început activitatea în 1912, fiind considerată una din persoanele cele mai reprezentative ale curentului literar denumit „Acmeism”. După Revoluția Socialistă din Rusia, publicarea lucrărilor Annei Ahmatova a fost interzisă. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial și-a reluat activitatea, dar în 1946 a fost din nou criticată de organele partidului comunist și împiedicată să-și publice lucrările. În 1956, după moartea lui Stalin, Anna Ahmatova a fost reabilitată și a redevenit una din persoanele cele mai importante din lumea literată a Uniunii Sovietice. În 1964 i s-a decernat premiul internațional de poezie Aetna-Taormina, iar în 1965 i se decernează titlul de doctor honoris causa de către Universitatea Oxford din Regatul Unit. În 1964, la vârsta de 74 de ani, Anna Ahmatova a fost aleasă președinte al Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietică. A tradus în rusă versuri ale poetului Mihai Eminescu.

 

5 martie 1968 - În perioada 5-10 martie 1968 a avut loc prima ediție a Festivalului Internațional de muzică ușoară Cerbul de Aur.

Festivalul „Cerbul de Aur” este un eveniment devenit tradiție ce are loc în Piața Sfatului din Brașov în lunile august-septembrie. Desfășurat pentru prima dată în 1968, festivalul a lansat de-a lungul timpului vedete care s-au bucurat de mare succes în țară și în străinătate. „Cerbul de Aur” este un spectacol-concurs de interpretare ce urmărește promovarea talentelor din România și de peste hotare. Printre artiștii străini ce s-au aflat pe scena festivalului se numără: Diana Ross, Amália Rodrigues, Julio Iglesias, Sheryl Crow, Tom Jones, Vaya con Dios, Coolio, Christina Aguilera, Kenny Rogers, Ricky Martin, Kelly Family, Patricia Kaas etc. Până în prezent au avut loc 17 ediții, festivalul fiind întrerupt și reluat de mai multe ori de-a lungul anilor. Ultima ediție a avut loc în 2009, ulterior Televiziunea Română declarând că deocamdată nu dispune de fondurile necesare organizării altor ediții - foto: tvarheolog.com

Festivalul „Cerbul de Aur 1968 – foto: tvarheolog.com

Festivalul „Cerbul de Aur” este un eveniment devenit tradiție ce are loc în Piața Sfatului din Brașov în lunile august-septembrie. Desfășurat pentru prima dată în 1968, festivalul a lansat de-a lungul timpului vedete care s-au bucurat de mare succes în țară și în străinătate. „Cerbul de Aur” este un spectacol-concurs de interpretare ce urmărește promovarea talentelor din România și de peste hotare. Printre artiștii străini ce s-au aflat pe scena festivalului se numără: Diana Ross, Amália Rodrigues, Julio Iglesias, Sheryl Crow, Tom Jones, Vaya con Dios, Coolio, Christina Aguilera, Kenny Rogers, Ricky Martin, Kelly Family, Patricia Kaas etc. Până în prezent au avut loc 17 ediții, festivalul fiind întrerupt și reluat de mai multe ori de-a lungul anilor. Ultima ediție a avut loc în 2009, ulterior Televiziunea Română declarând că deocamdată nu dispune de fondurile necesare organizării altor ediții.

 

5 martie 1970 - A intrat în vigoare Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare.

Minister for External Affairs Frank Aiken was the first signatory of the Non-Proliferation Treaty in 1968 - foto: dfa.ie

Minister for External Affairs Frank Aiken was the first signatory of the Non-Proliferation Treaty in 1968 – foto: dfa.ie

Tratatul de Neproliferare a Armamentului Nuclear, cunoscut și ca Tratatul de Neproliferare Nucleară (The Treaty on the Non-Proliferation of Nuclear Weapons, de asemenea Nuclear Non-Proliferation Treaty :NPT sau NNPT) este un tratat internațional, deschis spre semnare în data de 1 iulie 1968 şi a intrat în vigoare la 5 martie 1970, pentru a limita răspândirea armamentului nuclear. NPT numără, în prezent, 189 de state părţi, totuși două (India și Pakistan) din cele opt puteri nucleare confirmate (altfel spus, cele care au testat, în mod public, armament nuclear), și o putere nucleară neconfirmată (Israel) nu au semnat și nici nu au ratificat tratatul. O altă putere nucleară RPD Coreeană (Coreea de Nord) a anunţat, unilateral, în 2003, că se retrage din Tratat. Tratatul a fost propus de Irlanda, iar Finlanda a fost prima țară care l-a semnat. În New York, pe data de 11 mai 1995, părțile semnatare ale tratatului au decis, prin comun acord să extindă tratatul pe o perioadă nedefinită și fără condiții.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

5 martie 1999 - A murit Tia Peltz, graficiană și scriitoare română (n. 1923)

Tia Ernestina Peltz (n. 30 ianuarie 1923, București - d. 5 martie 1999, București) a fost o graficiană, pictoriță și scriitoare română de religie mozaică, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. A fost fiica scriitorului și ziaristului Isac Peltz. A studiat artele plastice la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din București. Opera sa artistică include lucrări de pictură, grafică, desen și ilustrație de carte. Artist prolific, Tia Peltz a avut numeroase expoziții personale și participări în expoziții colective, atât în România, cât și în străinătate. O parte din lucrările sale sunt expuse în muzee, cum sunt Muzeul Național de Artă din București și Muzeul de Artă din Craiova, alte lucrări aflându-se în colecții particulare. Tia Peltz a realizat o serie de potrete ale unor personaltăți ale culturii române precum: Isac Peltz, Nicolae Tonitza, M.H. Maxy, Gala Galaction, Ionel Teodoreanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Leny Caler - foto: placerileluinoe.ro

Tia Ernestina Peltz – foto: placerileluinoe.ro

Tia Ernestina Peltz (n. 30 ianuarie 1923, București – d. 5 martie 1999, București) a fost o graficiană, pictoriță și scriitoare română de religie mozaică, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Fiica scriitorului şi publicistului de origine evreiască Isac Peltz şi a Lottiei (născută Feldman), face primele studii la o şcoală de maici din Pitar Moş şi la Institutul de domnişoare „Moteanu”, apoi urmează cursurile Şcolii de Artă „M.H. Maxy” din Bucureşti.  A studiat artele plastice la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din București. Opera sa artistică include lucrări de pictură, grafică, desen și ilustrație de carte. Artist prolific, Tia Peltz a participat la numeroase expoziţii, dintre care 44 personale, precum si la expoziții colective, atât în România, cât și în străinătate. O parte din lucrările sale sunt expuse în muzee, cum sunt Muzeul Național de Artă din București și Muzeul de Artă din Craiova, alte lucrări aflându-se în colecții particulare din Israel, SUA, Italia, Franţa şi Japonia. Tia Peltz a realizat o serie de potrete ale unor personaltăți ale culturii române precum: Isac Peltz, Nicolae Tonitza, M.H. Maxy, Gala Galaction, Ionel Teodoreanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Leny Caler. Se ocupă de grafica ediţiilor tatălui său, Max şi Lumea lui (1957), Foc în Hanul cu tei (1974), Nopţile domnişoarei Mili (1976), Calea Văcăreşti (1989) şi ale altor autori. Publică şi câteva cărţi: albumul de proverbe ilustrate şi comentate De la lume adunate (1973), Miniaturi (1982), Descântece (1991), O lacrimă într-un minialbum (1993), Crochiuri din inima mea – cartierele Văcăreşti-Dudeşti (1995).

Tia (Ernestina) Peltz, autoportret - foto: ro.wikipedia.org

Tia (Ernestina) Peltz, autoportret – foto: ro.wikipedia.org

A fost membră fondatoare a Uniunii Artiştilor Plastici din România, membră a Academiei „San Sal Maggiore” din Parma (Italia), membră a Academiei de Arte Frumoase din Roma (1976). Numele ei figurează în dicţionarul Who’s who din Marea Britanie. A obţinut Premiul pentru grafică şi ilustraţie de carte al Salonului Naţional de Carte şi Publicaţii Culturale (1995), Premiul pentru ilustraţie de carte (Cluj-Napoca, 1997). „Inspirată, în creaţia sa grafică, de aspecte ale străzii Bucureştiului modern, Tia Peltz se apropie cu empatie mai ales de momentele de bucurie şi petrecere ale vieţii sociale. Notaţia sa rapidă, cu linie egală, fermă şi sinuoasă, urmăreşte expresia şi nu identitatea personajelor. Traseul ludic, de arabesc, al formelor este completat cu o deosebită plasticitate de petele neutre de acuarelă, ce umplu spaţiul fără a concura linia”.

 

5 martie 2003 - La Haifa, 17 civili israelieni sunt uciși de o bombă sinucigașă Hamas în masacrul din autobuzul 37.

 

5 martie 2005 - A încetat din viaţă într-un hotel din Oklahoma City, dirijorul de origine română Sergiu Comissiona.

Sergiu Comissiona (n. 16 iunie 1928, București - d. 5 martie 2005, Oklahoma City, Oklahoma, USA) a fost un dirijor si violonist israelian - american originar din România - foto: ro.wikipedia.org

Sergiu Comissiona - foto: ro.wikipedia.org

Sergiu Comissiona (n. 16 iunie 1928, București – d. 5 martie 2005, Oklahoma City, Oklahoma, USA) a fost un dirijor si violonist israelian – american originar din România. S-a nascut în București la 16 iunie 1928 într-o familie de evrei, tatăl său, Jean Lupu Comissiona, era absolvent al Academiei de comerț din Berlin si proprietarul fabricii de produse chimice „Minerva” de pe șoseaua Vitan, pe care o preluase de la socrii săi, iar mama sa, Jenny, născută Haufrecht era cântăreață de operă. În 1950, Comissiona devine directorul muzical al Ansamblului de Stat Român, iar cinci ani mai târziu, în 1955, este numit dirijor principal al Operei de Stat din București. În 1954 reprezintă România la concursul internațional de dirijorat din Besançon (Franța). Emigrat în Israel în 1959, a fost numit Director muzical al Orchestrei Simfonice din Haifa şi a fondat Orchestra de Cameră din Israel. A condus Ochestra Simfonică din Baltimore între 1969 şi 1984 si Houston Symphony în cea mai mare parte a anilor ’80, precum şi orchestra simfonică din Vancouver între 1991 şi 2000. In ultimii ani a dirijat, ca invitat, mai multe orchestre din întreaga lume.

 

5 martie 2013 - A decedat Hugo Chavez, al 52-lea președinte al Venezuelei; (n. 1954).

Hugo Chávez (n. 28 iulie 1954 - d. 5 martie 2013) a fost președintele Venezuelei din 2 februarie 1999 până la moartea sa de pe 5 martie 2013. El a fost anterior liderul partidului politic Mișcarea a Cincea Republică de la înființarea sa din 1997 până în 2007, atunci când a fuzionat cu mai multe partide pentru a forma Partidul Socialist Unit din Venezuela (PSUV), pe care l-a condus până la moartea sa. Urmând propria ideologie politică de Bolivarianism și „socialism al secolului XXI-lea”, el s-a concentrat pe implementarea unor reforme socialiste în țară ca o parte a unui proiect social, cunoscut sub numele de Revoluția Bolivariană, care prevedea punerea în aplicare a unei noi constituții, consiliile democrației participative, naționalizarea mai multor industrii-cheie, creșterea fondurilor publice de îngrijire a sănătății și educației și reducerea semnificativă a sărăciei, după datele guvernului - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Hugo Chávez – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Hugo Chávez (n. 28 iulie 1954 – d. 5 martie 2013) a fost președintele Venezuelei din 2 februarie 1999 până la moartea sa de pe 5 martie 2013. El a fost anterior liderul partidului politic Mișcarea a Cincea Republică de la înființarea sa din 1997 până în 2007, atunci când a fuzionat cu mai multe partide pentru a forma Partidul Socialist Unit din Venezuela (PSUV), pe care l-a condus până la moartea sa. Urmând propria ideologie politică de Bolivarianism și „socialism al secolului XXI-lea”, el s-a concentrat pe implementarea unor reforme socialiste în țară ca o parte a unui proiect social, cunoscut sub numele de Revoluția Bolivariană, care prevedea punerea în aplicare a unei noi constituții, consiliile democrației participative, naționalizarea mai multor industrii-cheie, creșterea fondurilor publice de îngrijire a sănătății și educației și reducerea semnificativă a sărăciei, după datele guvernului  A fost un critic al neoliberalismului economic si al globalizării dar și a politicii externe a SUA, promovand socialismul și colaborarea latino-americană, fiind un admirator al lui Fidel Castro. Chávez a murit pe 5 martie 2013, la o vârstă de 58 de ani, in urma unei tumori canceroase.

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.orgyoutube.com