Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameşului şi a Fariseului)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: doxologia.ro ziarullumina.ro
Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameșului și a Fariseului); Ap. 2 Timotei 3, 10-15; Ev. Luca 18, 10-14; glas 1, voscr. 1 (Începutul Triodului)
Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel 3, 10-15
foto realizată cu Gemini
Fiule Timotei, tu mi-ai urmat în învățătură, în purtare, în năzuință, în credință, în îndelungă-răbdare, în dragoste, în stăruință,
În prigonirile și suferințele care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câte prigoniri am răbdat!, și din toate m-a izbăvit Domnul.
Și toți care voiesc să trăiască în chip cucernic întru Hristos Iisus, vor fi prigoniți.
Iar oamenii răi și amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alții și rătăciți fiind ei înșiși.
Tu, însă, rămâi în cele ce ai învățat și de care ești încredințat, deoarece știi de la cine le-ai învățat,
Și fiindcă de mic copil cunoști Sfintele Scripturi, care pot să te înțelepțească spre mântuire, prin credința cea întru Hristos Iisus.
Sfânta Evanghelie după Luca 18, 10-14
Sf. Ap. și Evanghelist Luca (Secolul I) – frescă din Capela Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare”, din Iași – foto preluat de pe doxologia.ro
Zis-a Domnul pilda aceasta:
Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu și celălalt vameș.
Fariseul, stând drept, așa se ruga în sine: Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, preadesfrânați, sau ca și acest vameș.
Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig.
Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.
Înainte-prăznuirea Întâmpinării Domnului
Întâmpinarea Domnului – foto preluat de pe doxologia.ro
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte la 2 februarie Întâmpinarea Domnului. Începând cu această seară, Biserica Ortodoxă a intrat în ziua liturgică de sâmbătă 1 februarie, când se sărbătorește Înainte-prăznuirea Întâmpinării Domnului. Pentru pregătirea sufletească a credincioşilor, toate sărbătorile împărăteşti (inclusiv cele ale Maicii Domnului) sunt precedate de un timp de pregătire, de anticipare sau introducere, numit preserbare, înainte-serbare sau înainte-prăznuire. Sărbătorile au, de asemenea, şi o perioadă de continuare sau prelungire a serbării, numită după-serbare sau după-prăznuire. Prin aceste perioade de pregătire şi de prelungire, sărbătorile mari sunt ca soarele care, înainte de a răsări el însuşi, îşi trimite razele, iar după ce apune, lumina lui stăruie încă pe culmi. Ziua cea dintâi a înainte-serbării se numeşte începutul sărbătoririi, iar ziua ultimă a după-serbării se numeşte, cu un termen slavon, odovania, adică sfârşitul, dezlegarea sau încheierea sărbătorii.
cititi si Întâmpinarea Domnului
Imnografie
Tropar la Praznicul Întâmpinării Domnului
Glasul 1
Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel Ce ne-a dăruit nouă şi Învierea.
Cereasca ceată a îngerilor privind spre pământ vede venind pe Cel mai Întâi-Născut decât toată făptura, aducându-Se ca un Prunc în Biserică, purtat de Maica ce nu ştie de nuntă şi cântă acum, împreună cu noi, cântare de Înainteprăznuire, bucurându-se.
Condac la Praznicul Întâmpinării Domnului
Glasul 1
Cel Ce cu naşterea Ta ai sfinţit pântecele Fecioarei şi mâinile Dreptului Simeon care Te-au întâmpinat acum le-ai binecuvântat şi precum se cuvenea ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule, împacă lumea ce se găseşte în războaie şi întăreşte Biserica pe care o ai iubit, Unule Iubitorule de oameni.
Cuvânt la Duminica a XXXIII-a după Rusalii – a Vameşului şi a Fariseului (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Duminica a XXXIII-a după Rusalii (a Vameșului și a Fariseului) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sf. Ier. Ioan Gură de Aur (347 – 407) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului
articol preluat de pe: doxologia.ro
Să mărturisiţi totdeauna cu smerenie păcatele voastre înaintea Domnului! Aşa, deschide conştiinţa ta înaintea lui Dumnezeu, arată-I Lui rănile tale şi cere de la Dânsul doctoria cea vindecătoare. El nu te va pedepsi pentru acestea, ci le va vindeca; şi dacă tu ai vrea să le tăinuieşti către Dânsul, El totuşi ştie totul.
Smerenia nu înseamnă că un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci aceea este smerenie, când cineva se ştie pe sine că a făcut multe şi mari fapte bune şi totuşi nu cugetă lucruri înalte despre sine, ci zice ca Apostolul Pavel: „Cu nimic pe mine nu mă ştiu vinovat, însă aceasta nu mă îndreptează pe mine” (I Cor. 4, 4). Şi iarăşi: „Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu” (I Tim. l, 15).
Aceea este smerenie, când cineva cu faptele cele bune ale sale este mai presus de toţi şi totuşi se înjoseşte înlăuntrul său. Iar pentru ca să cunoaşteţi cât de bine este a nu gândi cineva lucruri înalte despre sine, închipuiţi-vă două trăsuri care se întrec între ele. Trăgătorii uneia să fie dreptatea cu mândria, iar trăgătorii alteia – păcatul cu smerenia; şi veţi vedea că trăsura păcatului învinge pe cea a dreptăţii; nu pentru că păcatul ar fi având aşa de multă putere proprie, ci prin tăria smereniei celei legate cu dânsul.
Şi trăsura dreptăţii rămâne în urmă, nu pentru că dreptatea ar fi foarte slabă, ci pentru greutatea şi povara mândriei. Adică, precum smerenia, prin puterea ei cea însemnată, covârşeşte puterea păcatului şi ne ridică până la cer, aşa pe de altă parte, mândria, prin greutatea şi povara ei cea mare, pune stăpânire pe dreptate şi o doboară la pământ.
Şi ca să vezi că un păcătos smerit întrece pe un drept mândru, adu-ţi aminte de fariseul şi de vameşul din Evanghdie. „Mulţumesc ţie, Dumnezeule, că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, desfrânaţi, sau ca şi acest vameş” (Lc. 18, 11). O, ce nebunie! Mândria acestui fariseu nu numai că îl făcea să se înalţe pe sine mai presus de tot neamul omenesc, ci într-un chip nebunesc batjocorea pe vameşul, care sta nu departe de dânsul.
Dar acesta ce a făcut? El nu a răsplătit ocara cu ocară, nu s-a aprins prin batjocorire, ci a suferit totul cu îngăduinţă, însă săgeata vrăjmaşului a fost pentru el leac de vindecare, ocara i-a adus lui mărire, pâra – cununa de cinste.
Astfel de bine este smerenia, astfel de câştig urmează, când cineva nu se tulbură de batjocoriri şi nu se iuţeşte de semeţia altora. Căci noi şi de la cei ce ne batjocoresc putem să tragem mare folos, precum aceasta s-a întâmplat cu vameşul. Adică, pe când el primea batjocură, s-a dezbrăcat de păcate şi după ce a strigat: „Milostiv fii mie, păcătosului”, el s-a întors miluit la casa sa, iar acela nu.
De această dată cuvintele au biruit faptele. Fariseul, adică, a numărat înaintea lui Dumnezeu dreptatea sa, postul său şi plata zeciuidilor, celălalt însă a grăit cuvintele smereniei şi păcatele sale i s-au iertat.
Cu toate acestea, Dumnezeu n-a ascultat numai cuvintele acelea, ci s-a uitat în inima din care ieşeau şi aflând-o smerită şi înfrântă, s-a îndurat de dânsul, în a Sa iubire de oameni. Totuşi, în toate acestea nu se zice că noi am putea păcătui ca vameşul, ci numai că noi trebuie să fim smeriţi ca dânsul.
Căci dacă vameşul, acest mare păcătos, a dobândit harul lui Dumnezeu, pentru că a fost smerit, în ce treaptă înaltă trebuie să dobândească bunăvoinţa lui Dumnezeu aceia care totodată cu smerenia lor unesc fapte mari şi îmbunătăţite?
De aceea, vă rog şi vă îndemn…, să mărturisiţi totdeauna cu smerenie păcatele voastre înaintea Domnului! Aşa, deschide conştiinţa ta înaintea lui Dumnezeu, arată-I lui rănile tale şi cere de la Dânsul doctoria cea vindecătoare. El nu te va pedepsi pentru acestea, ci le va vindeca; şi dacă tu ai vrea să le tăinuieşti către Dânsul, El totuşi ştie totul.
Spune-le dar pentru ca aceasta să-ţi folosească; spune-I Lui păcatele tale, pentru ca tu să te eliberezi de ele, să te duci de acolo curăţit şi să scapi de scaunul cel înfricoşat al Judecăţii.
Noi am şi cunoscut în cele zise până acum vrednicia cea înaltă a smereniei, însă ea ni se arată mai mărită în cele următoare. Căci cu adevărat smerenia stă mai sus chiar decât mucenicia. Când fiii lui Zevedeu s-au rugat Domnului, ca să le dea locurile cele mai dintâi întru împărăţia Sa, după povestirea Evanghelistului Marcu, Domnul le-a zis aşa: „Deşi veţi bea paharul Meu şi vă veţi boteza cu botezul Meu [adică veţi fi munciţi ca şi Mine], însă a şedea de-a dreapta Mea şi de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor ce s-au gătit” (Marcu 10, 39-40).
Din acest răspuns noi învăţăm taina chiar moartea mucenicească nu este de ajuns pentru cinstirea cea mai înaltă şi pentru locul cel mai de sus în cer. Căci vedeţi, Domnul a zis către dânşii, că măcar de ar suferi ei moartea cea mucenicească, prin aceasta totuşi nu vor dobândi locurile cele dintâi.
Aşadar, trebuie să fie alţii, care vor putea să arate încă şi mai mare vrednicie. Aceasta a însemnat şi Hristos prin cuvintele: „Puteţi să beţi paharul pe care Eu îl beau şi cu botezul, cu care Eu mă botez, să vă botezaţi; iar a şedea de-a dreapta Mea şi de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor ce s-au gătit”.
El nu vorbeşte numai de şedere, ci de şedere de-a dreapta şi de-a stânga, spre a rosti îndulcirea de cea mai înaltă cinste, de posedarea locurilor celor mai de sus. El vrea să zică prin aceasta: „Preoţia de a fi mai cinstiţi decât alţii şi de a fi ridicaţi peste toţi, nu o puteţi dobândi numai prin mucenicie. Deşi voi veţi răbda acestea, nu stă în puterea Mea de a vă da vouă cea mai înaltă cinste, ci ea se cuvine acelora cărora li s-a gătit”.
Dar care sunt aceştia? Vrem să vedem cine sunt acei fericiţi şi de trei ori fericiţi, care vor dobândi aceste mărite cununi. Cine sunt ei oare şi ce au făcut ei oare ca să se încununeze atât de mărit? Ascultă ce zice Domnul! Când ceilalţi Apostoli s-au supărat pe cei doi fii ai lui Zevedeu, pentru că aceştia ar fi vrut să aibă numai pentru dânşii locurile cele dintâi, iată cum Hristos aduce orânduială patimii acelora şi acestora.
El a strigat către dânşii şi a zis: „Căpeteniile neamurilor le stăpânesc pe ele şi cei mai mari ai lor peste ele domnesc. Iar între voi nu va fi aşa; ci care va vrea să fie mai mare între voi, să fie vouă slugă; şi care va vrea să fie mai întâi, să fie cel mai de pe urmă decât toţi” (Marcu 10, 42-43).
Vezi, ei voiau să fie cei dintâi, cei mai mari, cei mai însemnaţi, asemenea principilor. Pentru aceasta a zis Iisus: „Care vrea să fie cel mai mare, acela trebuie tuturor slugă să fie. Dacă voi voiţi să dobândiţi locul cel dintâi şi cinstea cea mai înaltă, sârguiţi-vă a fi cei mai de jos, cei mai smeriţi, cei mai mici şi mai ascultători”.
Aşadar, fapta bună a smereniei dă cinstea cea mai înaltă, precum şi Fiul lui Dumnezeu S-a smerit pe Sine, spre a întemeia împărăţia Sa cea mare şi a dobândi milioane şi milioane de slujitori.
Iar tu, creştine, te vei teme oare ca nu cumva să te înjoseşti prin smerenie? Atunci vei fi tu mai mare şi mai înalt decât alţii, mai strălucit şi mai mărit, când te vei înjosi pe tine însuţi, când nu vei umbla după rangul cel dintâi, când vei răbda de bună voie umilinţa, jertfirea de sine şi primejdia, când tu te vei sârgui a fi sluga tuturor, gata a face şi a suferi toate pentru aceasta.
Să cumpănim acestea, iubiţilor şi cu toată râvna să ne sârguim la smerenie. De am fi trataţi de alţii cu semeţie, de am fi batjocoriţi, luaţi în râs şi dispreţuiţi, să le suferim toate cu răbdare! Căci nimic nu ne poate aşa înălţa, nici face aşa de cinstiţi şi mari, ca fapta bună a smereniei.
Dacă noi vom întipări-o în viaţa noastră, atunci vom fi părtaşi tuturor bunătăţilor, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, căruia împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt se cuvine lauda, mărirea şi închinăciunea, acum şi în vecii vecilor! Amin.
Predici în Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameșului și a Fariseului)
Falsitatea, păcatul definitoriu al fariseului (Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria Neamţului)
Vameșul și fariseul – foto preluat de pe ziarullumina.ro
Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria Neamţului (1912 – 1998) – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe ziarullumina.ro
Nu fără rost s-a rânduit de Biserică Evanghelia Vameșului și a Fariseului în duminica de astăzi, cu care se începe Triodul, adică perioada Postului Mare, care este cel mai potrivit timp de pocăință de peste an. Căci precum îngerii au căzut din cer și primii oameni au căzut din rai din cauza mândriei, tot așa neamul omenesc a fost mântuit și ridicat la cinstea cea dintâi în Împărăția cerurilor prin smerenia întrupării Fiului lui Dumnezeu și a morții Lui pe Cruce.
În multe locuri ale Sfintei Scripturi se arată cât de mare, cât de păgubitoare de suflet și cât de urâtă de Dumnezeu este patima mândriei, dar nu puțin se poate cunoaște răutatea acestui păcat și din învățătura Sfintei Evanghelii de astăzi. Eu, fiind prea mic și nepriceput a arăta prin scris sau prin cuvânt câte înfățișări are și cât de felurită este această răutate a păcatului mândriei, voi aduce în mijloc o învățătură preaminunată a Sfântului Ioan Scărarul în această privință. Prin aceasta se va cunoaște câte capete are această înfricoșată fiară a mândriei și prin care cei înțelepți și iscusiți vor înțelege cât de pestriț și primejdios este acest păcat.
Mândria este lepădătoare de Dumnezeu
Iată ce zice acest sfânt părinte despre mândrie: „Mândria este lepădătoare de Dumnezeu, învățătură a diavolilor, defăimare a oamenilor, maica osândirii, strănepoata laudelor, semn al nerodirii, izgonirea ajutorului lui Dumnezeu, ieșirea din minți, înaintemergătoare de căderi, pricină a epilepsiei, izvor al mâniei, ușă a fățărniciei, întărire a diavolilor, străjuitoare a păcatelor, pricinuitoare a nemilostivirii, neștiință de îndurare, amară luătoare de seamă a greșelilor altora, judecătoare fără de omenie, împotrivă luptătoare a lui Dumnezeu” (Filocalia, IX, Cuvântul 25, Despre mândrie, București, 1980).
Se cuvine mai întâi să arătăm cât de vechi este acest păcat și prin cine a intrat în lumea de sus și în cea de jos. Vechimea acestui păcat numai singur Dumnezeu o cunoaște, fiindcă numai El știe când au căzut satana cu îngerii lui din cer. Nouă nu ni s-a făcut cunoscut cu câte mii de ani înainte de zidirea lumii văzute a fost căderea îngerilor în acest păcat. Dumnezeiasca Scriptură ne arată că acest greu păcat a fost pricina căderii din cer a satanei și a îngerilor celor de un gând cu el. Iată ce zice Dumnezeu prin gura marelui proroc Isaia în această privință: „Tu ai zis în cugetul tău: În cer mă voi sui, deasupra stelelor cerului voi pune scaunul meu. Ședea-voi pe muntele cel înalt peste munții cei înalți care sunt spre miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor, fi-voi asemenea Celui Preaînalt” (Isaia 14, 13-14).
În aceste cuvinte ale Sfintei Scripturi se arată care a fost gândul satanei mai înainte de căderea lui. Iar despre căderea lui și a celorlalți îngeri de un gând cu el, Sfânta Scriptură ne arată, zicând: `Cum a căzut din cer luceafărul cel ce răsare dimineața, zdrobitu-s-a de pământ cel ce trimitea la toate neamurile… Și iarăși: Acum în iad te vei pogorî, în temeliile pământului” (Isaia 14, 15). Și iarăși zice Sfânta Scriptură de căderea satanei: `Pogorâtu-s-a în iad mărirea ta și multa veselie a ta, sub tine voi așterne putrejune și rămășița ta vor fi viermii” (Isaia 14, 11).
Vicleniile păcatului mândriei
Dacă ne vom întoarce acum cu mintea la rugăciunea fariseului din Evanghelia ce s-a citit astăzi și dacă vom cerca cu luare aminte înțelesul cuvintelor lui, vom înțelege mult din vicleniile păcatului mândriei care s-a strecurat în cuvintele cele pline de laudă ale fariseului. Dumnezeiescul Părinte Ioan Scărarul zice că mândria este „amară luătoare de seamă și judecătoare fără de omenie a păcatelor altora”. Sfânta Evanghelie ne arată că fariseul, stând în biserică, așa se ruga întru sine: `Dumnezeule, mulțumesc Ție că nu sunt ca ceilalți oameni: răpitor, nedrept, preadesfrânat”. Dar ce fel de mulțumire aducea el lui Dumnezeu în rugăciunea lui dacă, plin de mândrie, osândea pe ceilalți oameni că sunt răpitori, nedrepți, preadesfrânați etc.? După cum se cunoaște, rădăcina rugăciunii lui era mândria. Din această blestemată rădăcină ieșeau cuvintele lui pline de îndreptățire de sine înaintea oamenilor. El a uitat cuvântul Sfintei Scripturi, care zice: „Cel ce nădăjduiește în Dumnezeu cu inimă îndrăzneață, unul ca acesta este nebun” (Pilde 28, 26).
Fariseul mulțumea lui Dumnezeu cu gura sa, dar cu inima și cu mintea sa se mândrea foarte mult și din prisosința inimii sale pline de mândrie scotea cuvinte de laudă, defăimând pe ceilalți oameni că sunt răpitori, nedrepți, preadesfrânați și păcătoși.
Dumnezeiasca Scriptură ne arată că „necurat este înaintea Domnului cel înalt cu inima” (Pilde 16, 6) și că „înaintea ochilor lui Dumnezeu sunt căile omului și toate urmele lui le cunoaște” (Pilde 5, 21). După învățătura Sfinților Părinți trebuie să avem convingerea că nu este clipă în care să nu greșim înaintea lui Dumnezeu. De aceea, în fiecare clipă suntem datori să ne smerim și să ne pocăim, măcar printr-un suspin al inimii noastre.
La fariseul mândru vedem lucrurile cu totul întoarse. El se laudă și trâmbițează înaintea oamenilor faptele sale cele bune și defaimă, osândind pe ceilalți oameni. Dar cine a pus pe fariseu să judece, să arate păcatele oamenilor și să scoată la iveală faptele sale cele bune? Oare nu mândria, iubirea de arătare și lauda cea plină de îngâmfare? Oare nu trebuie ca să avem înaintea noastră păcatele noastre, după mărturia Sfintei Scripturi, care zice: `Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea” (Psalmul 50). Oare nu ne învață și Sfântul Efrem Sirul, în rugăciunea sa din Postul Mare, zicând: „Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd păcatele mele și să nu osândesc pe fratele meu…?”. Fariseul însă scoate la iveală isprăvile lui și osândește păcatele altora prin rugăciunea sa plină de mândrie.
Să auzim mai departe laudele fariseului care zice: `Postesc de două ori pe săptămână. Care erau zilele săptămânii în care posteau iudeii? Erau joia și lunea, căci după datina bătrânilor, nu după poruncă, socoteau că Moise s-a suit pe Muntele Sinai joi și după patruzeci de zile s-a pogorât luni. Dacă fariseul postea aceste două zile, ce l-a silit să arate, înaintea oamenilor, fapta lui, dacă nu mândria încuibată adânc în inima lui? Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în privința postirii, ne învață dimpotrivă: Tu, însă când postești să nu te arăți oamenilor că postești” (Matei 6, 17-18). Fariseul nu numai că nu ascunde fapta cea bună a postului, ci și cu mare glas o vestea înaintea oamenilor, zicând: `Postesc de două ori pe săptămână” (Luca 18, 12).
Să urmărim și celelalte laude ale fariseului. Căci după ce s-a lăudat cu postirea, același lucru îl face și cu milostenia: `Dau zeciuială din toate câte câștig” (Luca 18, 12). Mântuitorul însă ne învață: `Când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia să fie întru ascuns și Tatăl tău care vede întru ascuns, îți va răsplăti ție” (Matei 6, 3-4).
Aşezarea smerită şi vrednică de laudă a vameşului
După ce am vorbit despre mândria și lauda cea fără minte a fariseului, să ne întoarcem privirea minții noastre și spre așezarea cea smerită și vrednică de laudă a vameșului. Să aducem în mijloc cuvintele Sfintei Evanghelii de azi: `Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci își bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul” (Luca 18, 13). Vedeți, frații mei, că vameșul stătea departe de jertfelnic și nu îndrăznea nici ochii să-și ridice către cer; ci își bătea pieptul și din inima lui smerită și zdrobită, zicea cu căință: `Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul!”. O, fericite vameșule, tu, cu rugăciunea ta smerită din adâncul inimii tale, foarte mult te-ai asemănat cu tâlharul de pe cruce care a strigat din inimă: `Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta!” (Luca 23, 42).
Nu fără rost s-a rânduit de Biserică Evanghelia Vameșului și a Fariseului în duminica de astăzi, cu care se începe Triodul, adică perioada Postului Mare, care este cel mai potrivit timp de pocăință de peste an. Căci precum îngerii au căzut din cer și primii oameni au căzut din rai din cauza mândriei, tot așa neamul omenesc a fost mântuit și ridicat la cinstea cea dintâi în Împărăția cerurilor prin smerenia întrupării Fiului lui Dumnezeu și a morții Lui pe Cruce.
Și dacă mândria a făcut pe îngerii neascultători diavoli și pe primii oameni care erau nemuritori în rai i-a făcut muritori pe pământ, înțelegem că precum căderea și moartea noastră au venit prin mândrie, tot așa pocăința, mântuirea și nemurirea noastră încep întâi prin smerenie. De aceea s-au și rânduit de Sfinții Părinți trei duminici pregătitoare înainte de începerea Sfântului și Marelui Post al Paștilor. Începutul pocăinței și al postului îl facem prin rugăciunea unită cu smerenie, dacă vom urma vameșului. De aceea, frații mei, știind că mândria a creat iadul și a aruncat pe îngerii căzuți și pe oamenii nepocăiți în adâncul gheenei, suntem datori să punem de astăzi început bun de pocăință și să urmăm vameșului pocăit, iar nu fariseului mândru.
Smerenia este cel mai bun leac pentru creștinii de astăzi, pentru mântuirea noastră. Vom putea scăpa de mândrie prin mai multă rugăciune, ajutată de post, prin citirea cărților sfinte și prin deasă spovedanie la duhovnici iscusiți.
Citeşte mai multe despre: Predici la Duminica a 33-a după Rusalii, a Vameșului și a Fariseului – Duminica Vameşului şi a Fariseului – predica – Sfântul Cleopa de la Sihăstria
Calendar Ortodox 1 februarie 2026
articole preluate de pe: basilica.ro; ziarullumina.ro; www.calendar-ortodox.ro; doxologia.ro
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 1 februarie 2026
Înainte-prăznuirea Întâmpinării Domnului; Sf. Mc. Trifon; Sf. Mc. Perpetua și Felicitas; Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameșului și a Fariseului); Ap. 2 Timotei 3, 10-15; Ev. Luca 18, 10-14; glas 1, voscr. 1 (Începutul Triodului)
Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel 3, 10-15
foto realizată cu Gemini
Fiule Timotei, tu mi-ai urmat în învățătură, în purtare, în năzuință, în credință, în îndelungă-răbdare, în dragoste, în stăruință,
În prigonirile și suferințele care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câte prigoniri am răbdat!, și din toate m-a izbăvit Domnul.
Și toți care voiesc să trăiască în chip cucernic întru Hristos Iisus, vor fi prigoniți.
Iar oamenii răi și amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alții și rătăciți fiind ei înșiși.
Tu, însă, rămâi în cele ce ai învățat și de care ești încredințat, deoarece știi de la cine le-ai învățat,
Și fiindcă de mic copil cunoști Sfintele Scripturi, care pot să te înțelepțească spre mântuire, prin credința cea întru Hristos Iisus.
Sfânta Evanghelie după Luca 18, 10-14
Sf. Ap. și Evanghelist Luca (Secolul I) – frescă din Capela Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare”, din Iași – foto preluat de pe doxologia.ro
Zis-a Domnul pilda aceasta:
Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu și celălalt vameș.
Fariseul, stând drept, așa se ruga în sine: Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, preadesfrânați, sau ca și acest vameș.
Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig.
Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.
Triodul
Etimologic, cuvântul triod provine din grecescul triodion τριώδιον, format din cuvintele tria (τρια), trei, și odi (ώδή), odă, adică cântare în trei ode/ strofe.
Practic, în viața liturgică, Triodul are două sensuri:
1 – Triodul este una dintre cele trei mari perioade ale anului liturgic. Numită și perioada prepascală, Triodul precede perioada Penticostarului (opt săptămâni de la Paști) și urmează perioadei celei mai lungi, Octoihul.
Timpul Triodului ține de la Duminica Vameșului și Fariseului și până în Sâmbăta Mare (înainte de Paști), în total 10 săptămâni care ne pregătesc și ne provoacă la o sinceră cercetare de sine și la un serios demers al întregii noastre ființe pentru întâlnirea și viețuirea cu și în Hristos cel răstignit și înviat.
2 – Triodul este și cartea de cult care cuprinde cântările, citirile și regulile tipiconale din perioada liturgică a Triodului.
Denumirea cărții provine de la numărul odelor (cântărilor/ peasnelor) din canoanele utreniei acestei perioade.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Sinaxar 1 Februarie
În această lună în ziua întâi, pomenirea sfântului mucenic Trifon (232 – 250).
Sf. Mc. Trifon (232 – 250) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Mucenic Trifon s-a născut în Frigia, unul din districtele Asiei Mici, în satul Lampsacus.
Încă din tinereţe Domnul l-a învrednicit cu puterea izgonirii demonilor şi a vindecării diferitelor boli.
Odată, mucenicul a salvat întreaga sa comunitate de la înfometare, oprind cu puterea rugăciunii, invazia lăcustelor care devorau culturile şi grânele oamenilor.
Sf. Trifon a devenit faimos o dată cu izgonirea unui demon din fiica împăratului roman Gordian (238-244) şi atunci când îi ajuta pe cei neputincioşi nu le cerea altceva decât credinţă în Mântuitorul Iisus Hristos cu a Cărui slavă îi vindeca.
Când la tronul imperial a ajuns împăratul Decius (249-251), acesta a început o persecuţie atroce împotriva creştinilor.
Cineva l-a pârât comandantului Aquilinus pe Sf. Trifon spunându-i că acesta propovăduia cu mare evlavie credinţa în Hristos şi că pe mulţi i-a botezat.
Curând sfântul a fost arestat şi interogat, timp în care şi-a apărat cu putere credinţa sa.
Pentru mărturisirea sa sfântul a fost supus unor torturi îngrozitoare: a fost lovit cu bâtele, trupul i-a fost scrijelit cu gheare de fier, a fost ars, i s-au bătut cuie în tălpi şi dus prin oraş pe jos.
Toate acestea sfântul le-a îndurat cu răbdare.
În cele din urmă a fost condamnat la tăierea capului cu sabia.
Sfântul mucenic s-a rugat înainte de execuţie, mulţumind lui Dumnezeu pentru că l-a întărit în încercările sale.
El s-a mai rugat Domnului să miluiască pe cei care-l vor chema în ajutor.
Când soldaţii au ridicat sabia să-i taie capul, sfântul şi-a şi dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, acestea petrecându-se în Niceea, în anul 250.
Creştinii au înfăşurat trupul sfântului într-un giulgiu curat, cu intenţia de a-l îngropa în Niceea, acolo unde a suferit, dar sfântul li s-a arătat şi le-a cerut să-i ducă trupul în satul natal, Lampsacus.
Mai târziu, moaştele Sfântului Trifon au fost mutate la Constantinopol şi apoi la Roma.
În Rusia, Sf. Trifon este considerat sfântul patron al păsărilor deoarece, după cum se povesteşte, odată Ţarul Ivan cel Groaznic a ieşit la vânătoare iar îngrijitorul şoimului a scăpat din neatenţie pasărea preferată a ţarului.
Acesta i-a dat termen îngrijitorului Trifon Patrikeiev să aducă pasărea în trei zile, iar dacă nu, va fi condamnat la moarte.
Trifon a căutat pasărea prin toată pădurea dar fără rezultat.
În cea de-a treia zi, sfârşit de oboseală după atâta căutare, îngrijitorul s-a întors la Moscova, la locul numit Crângul Marinaya.
Întinzându-se ca să se odihnească, s-a rugat sfântului patron al său, Sf. Mucenic Trifon, chemându-l în ajutor.
În vis a văzut un tânăr pe un cal alb care ţinea pe mână şoimul ţarului.
Acesta i-a spus: “Ia pasărea pierdută şi o du ţarului şi nu te mai necăji.”
Când s-a trezit, îngrijitorul a zărit pasărea stând pe un brad.
A luat-o, a dus-o ţarului şi i-a spus ce ajutor miraculos a primit de la Sf. Mucenic Trifon.
Drept mulţumire că i-a salvat viaţa, Trifon Patrikeiev a construit o capelă în locul unde i-a apărut Sf. Trifon.
Mai târziu, a construit chiar şi o biserică cu hramul Sf. Trifon în Moscova.
În Biserica Ortodoxă Rusă sfântul este slăvit ca şi protectorul divin al Moscovei.
În multe icoane ruseşti, Sfântul Trifon apare cu un şoim pe braţ.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în aceastã zi, pomenirea Înainteprăznuirea Întâmpinării Domnului Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos
Întâmpinarea Domnului – foto preluat de pe doxologia.ro
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte la 2 februarie Întâmpinarea Domnului.
Începând cu această seară, Biserica Ortodoxă a intrat în ziua liturgică de sâmbătă 1 februarie, când se sărbătorește Înainte-prăznuirea Întâmpinării Domnului.
Pentru pregătirea sufletească a credincioşilor, toate sărbătorile împărăteşti (inclusiv cele ale Maicii Domnului) sunt precedate de un timp de pregătire, de anticipare sau introducere, numit preserbare, înainte-serbare sau înainte-prăznuire.
Sărbătorile au, de asemenea, şi o perioadă de continuare sau prelungire a serbării, numită după-serbare sau după-prăznuire.
Prin aceste perioade de pregătire şi de prelungire, sărbătorile mari sunt ca soarele care, înainte de a răsări el însuşi, îşi trimite razele, iar după ce apune, lumina lui stăruie încă pe culmi.
Ziua cea dintâi a înainte-serbării se numeşte începutul sărbătoririi, iar ziua ultimă a după-serbării se numeşte, cu un termen slavon, odovania, adică sfârşitul, dezlegarea sau încheierea sărbătorii.
Tropar
Glasul 1
Cereasca ceată a îngerilor privind spre pământ vede venind pe Cel mai Întâi-Născut decât toată făptura, aducându-Se ca un Prunc în Biserică, purtat de Maica ce nu ştie de nuntă şi cântă acum, împreună cu noi, cântare de Înainteprăznuire, bucurându-se.
cititi si (†) Întâmpinarea Domnului
Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Petru cel din Galatia.
Acest vlăstar al galatenilor, celor din apropiere de Ancira, a petrecut cei dintâi şapte ani cu părinţii lui.
După aceea s-a dus la Ierusalim pentru învăţătură şi pentru ca să vadă Sfintele Locuri; iar de acolo a mers la Antiohia, unde, aflând un mormânt gol, a intrat într-însul.
Mormântul acesta avea un cerdac înconjurat de un gărduleţ şi aici primea pe cei ce veneau la el.
Mânca, la două zile o dată, puţină pâine şi bea apă cu măsură.
Cu rugăciunea lui a tămăduit mai întâi pe unul, pe care l-a făcut împreunã-locuitor cu dânsul şi a vindecat de durerea ochilor pe maica fericitului Teodoret, episcopul Cirului, care era smerită şi plăcută lui Dumnezeu; mai târziu a scăpat-o de moarte, atunci când a avut o naştere grea şi s-a găsit în primejdie.
A vindecat pe un bucătar, care era necăjit de duhurile cele necurate, şi pe un ţăran care suferea de aceeaşi patimã.
A împiedicat pe voievodul cetăţii de la încercarea de a silui pe o fecioarã orbindu-l.
Trăind timp de nouăzeci şi doi de ani în chip bineplăcut lui Dumnezeu, şi-a dat în pace sufletul Domnului, primind cununa nevoinţelor sale.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Vendimian.
Acest sfânt a fost ucenicul sfântului Auxenţiu; iar după săvârşirea din viaţă a lui Auxenţiu, aflând o crăpătură într-o stâncă şi zidindu-şi înăuntrul ei o chilioarã, a petrecut acolo patruzeci şi doi de ani, ducând mari lupte şi dobândind mari biruinţe asupra demonilor.
Iar când s-a apropiat timpul sã se mute către Domnul, a îngenunchiat pe pământ şi şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Vasile mărturisitorul, arhiepiscopul Tesalonicului, care era de neam din cetatea Atena.
Sfântul Vasile, Episcopul Tesalonicului – foto preluat de pe doxologia.ro
Se spune că a întemeiat și înnoit mănăstirea închinată numelui Sfintei Înălțări, cunoscută ca mănăstirea Sfântului Vasile, care se află aproape de Hilandar și depinde de ea. La începutul secolului al X-lea a fost hirotonit Episcop de Tesalonic.
Provenea din Atena. În anul 875 a fost tuns monah de către cuviosul Eftimie cel Nou, al cărui ucenic a fost.
„Cu învățăturile tale cele de Dumnezeu insuflate și de miere curgătoare, atrăgându-ne și pe noi, ca un Orfeu ne-ai adus următori ai tăi”.
Cuviosul Eftimie cel Nou a vestit mai dinainte alegerea lui ca ierarh și viețuirea (904).
Se spune că a întemeiat și înnoit mănăstirea închinată numelui Sfintei Înălțări, cunoscută ca mănăstirea Sfântului Vasile, care se află aproape de Hilandar și depinde de ea. La începutul secolului al X-lea a fost hirotonit Episcop de Tesalonic.
Este cunoscut din viața lui Eftimie, părintele lui duhovnicesc, pe care a scris-o și de aceea mai este numit autor de sinaxare și mărturisitor.
Povestește cu multă subtilitate nevoințele bătrânului său pe care, după putere, le-a și imitat. Slujba lui a compus-o monahul Gherasim Mikragiannanitis.
Pomenirea lui se face pe 1 februarie.
(Moise Aghioritul, Sfinţii Sfântului Munte, Editura Mygdonia, Karyes, Sfântul Munte, 2008, p. 135)
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Timotei, care în pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Tion, cu cei doi prunci, care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Carion, care s-a săvârşit tăindu-i-se limba.
Sfintele Mucenițe Perpetua și Felicitas – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
Sfânta muceniţă Perpetua era din cetatea Vutritanilor, din Africa. A fost prinsă de către necredincioşi şi adusă înaintea conducătorului de oaste, împreună cu mai mulţi tineri, care erau începători în ale credinţei. Asupra sfintelor Perpetua şi Felicitas, a fost slobozită o vacă sălbatică, ce a năvălit asupra lor şi le-a sfâşiat. Apoi şi ceilalţi sfinţi au fost omorâţi cu sabia, de mulţimea necredincioşilor.
Astăzi pomenim şi pe Sfintele Muceniţe Perpetua şi Felicitas.
Acestea erau din Cartagina şi au trăit pe vremea împăratului Septimiu Sever (193-211).
Din porunca dregătorului au fost prinse şi întemniţate, iar pentru că nu erau botezate, au primit Botezul creştin în taină, în închisoare.
Felicitas era însărcinată şi a născut în temniţă, iar Perpetua avea un copil la sân pe care-l alăpta.
Fiind aduse la judecată, ele nu au fost înduplecate nici de dragostea pentru pruncii lor şi nici de rugăminţile părinţilor şi ale rudelor, ci au mărturisit cu hotărâre credinţa lor în Hristos Iisus Domnul.
Pentru aceasta au fost osândite să fie date spre mâncare fiarelor, în circ, de ziua împăratului.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului Mucenic Anastasie Naupliotul.
Acest sfânt mucenic Atanasie a mărturisit în Nauplia, la anul 1755, şi fiind tăiat în bucăţi, așa s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfantei Cuvioase Brigita din Kildare, ocrotitoarea Irlandei
Sfanta Cuvioasă Brigita din Kildare, ocrotitoarea Irlandei – foto preluat de pe www.crestinortodox.ro
Cuvioasa Brighita din Kildare sau Brighita a Irlandei (irlandeză: Naomh Bhríde) (c. 451-525) a fost o monahie irlandeză, stareță și maică duhovnicească care a întemeiat mai multe mănăstiri de maici în Irlanda.
Prăznuirea Sfintei Brighita în Biserica Ortodoxă se face la 1 februarie.
Împreună cu sfinții Patrichie al Irlandei (17 martie) și Columba din Iona (9 iunie), sfânta Brighita este unul din cei trei sfinți protectori ai Irlandei.
Toți trei sunt înmormântați împreună în Downpatrick din County Down (provincia Ulster) în celebra colină Hill of Down.
cititi mai mult pe: doxologia.ro; ro.orthodoxwiki.org; www.crestinortodox.ro; ziarullumina.ro
Tot în această zi, se face Cinstirea Icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola
Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola – foto preluat de pe doxologia.ro
Episcopul Filaret a scos icoana din cadru și a examinat-o, crezând că este stropită cu aghiasma săvârșită de Sfântul Trifon (1 februarie). După ce a șters icoana cu un prosop, a așezat-o din nou în cadru. Apoi episcopul a cerut tuturor să părăsească biserica, după care a încuiat ușile. Seara, când s-a întors în biserică pentru a săvârși Vecernia împreună cu elevii și profesorii, au observat că din icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu curgeau șiroaie de lacrimi.
cititi mai mult pe doxologia.ro
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Evenimentele Zilei de 1 februarie în Istorie
fotografie realizată cu Gemini
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
(articol in curs de editare)
1 februarie este a 32-a zi a calendarului gregorian. Mai sunt 333 de zile până la sfârșitul anului (334 de zile în anii bisecți).
Februarie – Les Très Riches Heures du duc de Berry – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Februarie este a doua lună a anului în calendarul Gregorian.
Este cea mai scurtă lună gregoriană, care are numai 28 sau 29 de zile.
Luna are 29 de zile în anii bisecți; în ceilalți ani, luna februarie are 28 de zile.
Februarie începe (astrologic) cu soarele în constelația Vărsătorului și se sfârșește cu soarele în constelația Pești.
Din punct de vedere astronomic, luna februarie începe cu soarele în constelația Capricornului și se sfârșește cu soarele în constelația Vărsătorului.
Numele lunii februarie (latină: Februaris, onis = purificare, curățire) – legat de ritualul curățirii ce se făcea anual la 15 februarie.
Această lună era închinată zeului împărăției subpământene Februs.
Grecii numeau luna februarie Anthesterion.
În România, luna februarie, popular, se numește Făurar.
Februarie începe cu aceeași zi a săptămânii ca și Martie și Noiembrie într-un an obișnuit și ca August într-un an bisect.
I.L.Caragiale spunea despre luna februarie:
Carnavalul este în putere.
Câți nu vor rămâne becheri se vor căsători.
Balurile mascate vor hotărî pe mulți căsătoriți să pornească jalbă de despărțenie.
Sărbători și obiceiuri
La 1 februarie se sărbătorește Trif cel Nebun (Trifonul), patronul omizilor, al tuturor insectelor periculoase pentru recolte (lăcuste în special).
Ziua lui Trif trebuie ținută ca să nu se înmulțească omizile care distrug livezile.
Livezile și grădinile se stropesc cu agheasmă, femeile dau de pomană câte o strachină de mălai sperând că acestea vor mânca mălaiul și vor salva culturile.
La 10 februarie se sărbătorește Sfântul Haralambie, care ținea ciuma legată cu un lanț iar când oamenii își pierdeau credința sau se înmulțeau prea mult, îi dădea drumul pe pământ.
Dacă în ziua aceea era vreme urâtă sau ploua, se credea că va ploua încă alte 40 de zile.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Sărbători Religioase ale Zilei de 1 februarie
Ortodoxe
Înainte-prăznuirea Întâmpinării Domnului; Sf. Mc. Trifon; Sf. Mc. Perpetua și Felicitas
cititi si Calendar Ortodox 1 februarie 2026
Greco-catolice
Sf. Trifon, martir († secolul al III-lea)
Romano-catolice
Sf. Veridiana, fecioară
Sfânta Veridiana, fecioară - foto: sfinticatolici.ro
Sfânta Veridiana, fecioară, (n.: în 1182, Castelfiorentino, Florenţa, Italia; d.: în 1242, Florenţa, Italia) Pomenita de Biserica Catolica la 1 februarie.
Sfânta Veridiana (sau Verdiana şi Viridiana) este un personaj mult diferit de cel imortalizat de Luis Bunuel într-unul dintre filmele sale cele mai caracteristice.
Sfânta închisă de la Castelfiorentino s-a născut în anul 1182 şi este, de aceea, contemporană a sfântului Francisc de Assisi, care după tradiţie a vizitat-o în anul 1221, admiţând-o în al treilea ordin franciscan.
Deşi decăzută, nobila familie Attavanti din care ea s-a născut la Castelfiorentino se bucura încă de un anumit prestigiu.
De aceea, o rudă bogată a voit-o alături ca administratoare.
Dedicată încă din copilărie rugăciunii şi abstinenţei, ea nu putea concepe această îndatorire a sa decât ca o posibilitate mărită de a exercita caritatea.
De câteva ori, providenţa a trebuit să intervină prin minuni.
Se povesteşte că într-o zi unchiul său adunase şi revânduse o anumită cantitate de produse alimentare, al căror preţ se ridicase în mod astronomic din cauza unei mari foamete.
Dar, când cumpărătorul s-a prezentat să ia marfa obţinută, magazinul era gol, pentru că între timp Veridiana dăduse totul săracilor.
Reacţia iritată a unchiului a avut drept unic răspuns invitaţia de a aştepta 24 de ore: într-adevăr a doua zi Dumnezeu răsplătea dragostea şi încrederea fetei făcând-o să regăsească intactă provizia dăruită cu atâta generozitate.
cititi mai mult pe: sfinticatolici.ro
Sărbători naționale ale zilei de 1 februarie
România – Ziua Intendenței Militare
La 1 februarie 1861 s-a emis Înaltul Ordin de Zi nr. 29, care a consfinţit înfiinţarea intendenţei armatei.
Prin acesta s-a format corpul ofiţerilor de intendenţă militară, condus de intendentul general al armatei, subordonat Ministerului de Război.
Intendența militară in anul 1902 – foto: agerpres.ro
În fiecare an, la 1 februarie, este marcată Ziua intendenţei militare, sărbătorind, astfel, serviciul din cadrul armatei care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană şi cu echipament.
Potrivit site-ului www.mapn.ro, la această dată, în anul 1861, s-a emis Înaltul Ordin de Zi nr. 29, actul de constituire a intendenţei armatei, prin care s-a format corpul ofiţerilor de intendenţă militară, condus de intendentul general al armatei, subordonat Ministerului de Război.
Intendenţa militară a fost, astfel, oficializată în România, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu toate că încă de pe timpul Regulamentelor Organice, înainte de înfăptuirea Unirii celor două Principate, în Ministerele de Război ale Moldovei şi Munteniei funcţiona câte o secţie de intendenţă, fără a avea, însă, atribuţii clar definite, se arată în ”Calendarul tradiţiilor militare” (2010).
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Etiopia – Ziua patrioților, prin care se celebrează sfârșitul ocupației italiene în 1941
Etiopia – foto: ro.wikipedia.org
Etiopia oficial Republica Federală Democratică a Etiopiei, este un stat fără ieșire la mare situat în Cornul Africii. Se învecinează cu Eritreea la nord, cu Sudanul de Sud și Sudan la vest, Kenya la sud, Somalia la est și Djibouti la nord-est.
Evenimentele Zilei de 1 februarie în Istorie:
- 1 februarie 1918 – Rusia a adoptat calendarul gregorian;
- 1 februarie 1954 – A inceput Marele viscol din 1954 (1-24 februarie 1954);
- 1 februarie 1979 – Ayatollahul Ruhollah Khomeini s-a întors la Teheran, după 15 ani de exil;
- 1 februarie 1991 – România a obținut statutul de “invitat special” la Consiliul Europei;
- 1 februarie 2003 – Naveta spațială Columbia s-a dezintegrat la reintrarea în atmosferă, după o misiune efectuată la Stația Spațială Internațională.;
- 1 februarie 2003 – A intrat in vigoare Tratatul de la Nisa;
- 1 februarie 2020 – Regatul Unit a părăsit Uniunea Europeană
*** februarie 313 - Edictul de la Milano
Edictul de la Milano (313) – foto realizată cu Gemini
Edictul de la Milano (la: Edictum Mediolanense) a fost o scrisoare semnată de Licinius și Constantin I în 313 care garanta toleranța religioasă în Imperiul Roman.
Licinius guverna partea de est a imperiului și Constantin I conducea provinciile din vest. Cei doi s-au întâlnit în palatul imperial din Mediolanum pentru a sărbători nunta lui Licinius cu sora lui Constantin I și aici au semnat textul scrisorii.
Edictul de la Milano a marcat în mod tradițional sfârșitul persecuției lui Dioclețian.[1]
Proprietățile creștinilor confiscate, cu toate acestea, nu au fost restaurate până când Edictul de la Milano nu a fost semnat. Locurile de întâlnire ale creștinilor și alte proprietăți urmau să fie returnate:
„[...] aceleași lucruri trebuie să fie înapoiate creștinilor, fără plată sau orice pretenție asupra unei recompense și fără nici un fel de fraudă sau de înșelăciune [...]”
A fost în mod impropriu numit edict, de fapt, este o scrisoare adresată de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea să înceteze orice persecuție asupra creștinilor, iar proprietățile confiscate de la aceștia să fie imediat returnate. Scrisoarea nu consfințea creștinismul ca religie de stat și nici nu-l angaja personal pe Licinius în credința creștină.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
1 februarie 484 - Regele vandalilor, Huneric (477 – 484), a organizat o întâlnire a episcopilor catolici cu episcopii arieni, iar pe 24 februarie 484, i-a scos cu forța pe episcopii catolici din locuințele lor și i-a exilat pe insula Corsica.
Câțiva au fost martirizați, inclusiv fostul proconsul, împreună cu Frumentie și unii comercianți bogați, care au fost uciși , după ce au refuzat să devină ariani.
Huneric sau Honeric (d. 23 decembrie 484), a fost rege al vandalilor (477-484) și fiul cel mai mare al lui Genseric.
A renunțat la politica imperială a tatălui său și s-a concentrat în principal asupra afacerilor interne ale tarii sale.
1 februarie 1327 - Regele Edward al III-lea (n.13 noiembrie 1312 – d.21 iunie 1377) a fost incoronat la varsta de 14 ani rege al Angliei, insa tara a fost condusă de mama sa, regina Isabella si iubitul acesteia Roger Mortimer.
Eduard al III-lea - foto: ro.wikipedia.org
Edward a fost încoronat după ce tatăl său Edwaed al II-lea a fost detronat de către mama sa și amantul acesteia, lordul Roger Mortimer.
La vârsta de șaptesprezece ani a condus cu succes o lovitura de stat împotriva Mortimer, conducătorul de facto al țării, și-a început domnia sa personală.
După o campanie de succes în Scotia, s-a declarat moștenitorul de drept al tronului francez în 1337, începând ceea ce avea să devină cunoscut sub numele de razboiul de 100 de ani.
Războiul a mers bine pentru Anglia, care a obtinut victorii la Crecy si Poittiers si a incheiat cu Franta in conditii favorabile, Tratatul de la Bretigny.
Este unul din cei șase monarhi britanici care au condus Anglia mai mult de cincizeci de ani.
1 februarie 1328 - A murit regele Frantei Carol al IV-lea, cunoscut sub numele de “Cel Drept”; (n. 18/19 iunie 1294).
Carol al IV-lea al Franței, viziunea unui artist – foto: ro.wikipedia.org
Carol al IV-lea, cunoscut ca cel Drept (18/19 iunie 1294 – 1 februarie 1328), a fost rege al Franței și al Navarei (sub numele Carol I) și Conte de Champagne din 1322 până la moartea sa: a fost ultimul rege francez al Casei Capet. Ca și tatăl său, Carol a fost cunoscut ca “cel Drept” sau “cel Frumos”.
1 februarie 1600 - Mihai Viteazul a semnat “Tratatul de închinare şi credinţă” faţă de Rudolf al II-lea, împarat al Germaniei şi rege al Poloniei şi Ungariei.
În schimbul recunoaşterii suveranităţii sale, Rudolf al II-lea i- a făgăduit lui Mihai Viteazul ajutor şi a garantat domnia ereditară în linie bărbătească.
1 februarie 1690 - S-a născut Francesco Maria Veracini, compozitor italian; (d. 31.10.1768).
Francesco Maria Veracini – foto: ro.wikipedia.org
Francesco Maria Veracini (* 1 februarie 1690, Florența – † 31 octombrie 1768, Pisa), violonist și compozitor italian; virtuoz renumit al vremii, și-a desfășurat activitatea la Londra, Dresda și Praga.
A compus opere, cantate, concerte și sonate pentru violă.
1 februarie 1691 - A murit Papa Alexandru al VIII-lea; (n. 1610).
Papa Alexandru al VIII-lea- foto: ro.wikipedia.org
Papa Alexandru al VIII-lea (Pietro Vito Ottoboni) (n. 22 aprilie 1610 Veneția – d. 1 februarie 1691 Roma) a deținut funcția de papă între anii 1689-1691.
1 februarie 1789 - George Washington a fost ales primul preşedinte al SUA.
George Washington by Gilbert Stuart, 1797 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
George Washington (n. 22 februarie 1732, Westmoreland(d), Virginia Virginia — d. 14 decembrie 1799, Mount Vernon, Virginia) a fost un general și om de stat american, militant și factor activ în obținerea independenței față de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord, primul președinte al Statelor Unite ale Americii.
(…) Colegiul electoral l-a ales în unanimitate pe George Washington președinte în 1789 și apoi în alegerile din 1792, Washington rămâne până azi singurul președinte care a luat 100% din voturile electorale.
La inaugurarea sa a insistat să se servească rom de Barbados. John Adams a fost ales vicepreședinte.
George Washington a depus jurământul ca prim președinte conform constituției Statelor Unite ale Americii în 30 aprilie 1789 la Federal Hall în New York cu toate că, la început nu-și dorea această funcție.
Primul Congres al Statelor Unite a votat să-i plătească lui Washington un salariu de 25000 de dolari pe an, o sumă foarte mare pentru 1789. Washington, deja bogat, refuză salariul deoarece prețuia foarte mult imaginea sa ca funcționar public dezinteresat.
La insistența Congresului, totuși, acceptă în cele din urmă plata, pentru a evita un precedent în care postul de președinte ar fi perceput ca accesibil numai pentru persoanele bogate care își permiteau să servească țara fără salariu.
Washington a participat cu mare atenție la pompa și ceremonia postului, având grijă ca titlurile și vestimentația să fie republicane și nu a imitat niciodată curțile regale europene.
Până la sfârșit a preferat apelativul de ,,Domnule Președinte” altor denumiri pompoase care i-au fost sugerate. Washington s-a dovedit a fi un bun administrator.
Bun în a delega sarcini și bun judecător al talentului și caracterului personal, Washington ținea regulat ședințe ale cabinetului pentru a dezbate problemele înainte de a lua o decizie.
În privința sarcinilor de rutină era ordonat, energic, respectuos cu privire la opinia altora dar hotărât, urmărind obiective generale dar și consistența acțiunilor particulare în atingerea primelor.
Washington a servit al doilea termen ca președinte fără entuziasm.
A refuzat să candideze pentru al treilea, stabilind astfel obiceiul de maximum două termene ca președinte care mai târziu va deveni lege prin amendamentul 22 la Constituție.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.whitehouse.gov
1 februarie 1814 - Lordul Byron a publicat “Corsarul”
1 februarie 1814 - Vulcanul Mayon, situat în Filipine, a erupt, provocând moartea a aproximativ 1.200 de persoane.
Vulcanul Mayon – foto: ro.wikipedia.org
1 februarie 1823 - Într-un memoriu, vornicul Mihail Sturdza folosește, pentru prima dată în viața politică a Țărilor Române, noțiunea de “conservator”, pentru a desemna tendințele marii boierimi de a păstra vechile stări de lucruri.
Mihail Sturdza (n. 24 aprilie 1794, Iași – d. 8 mai 1884, Paris) a fost domnitor al Moldovei între aprilie 1834 și iunie 1849 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Conservatorismul este o filozofie politică și socială ce promovează instituțiile sociale în contextul culturii și civilizației.
Printre principalele elemente ale conservatorismului se numără tradiția, imperfecțiunea umană, unitatea organică, ierarhia și autoritatea și dreptul la proprietate.
Conservatorii caută să conserve o gamă de instituții precum monarhia, religia, administrația parlamentară și dreptul la proprietate, având obiectivul de a evidenția stabilitatea și continuitatea socială în timp ce elemente mai extreme precum reacționarii se opun modernismului și caută să se întoarcă la „lucrurile așa cum sunt”.
Avându-și originea în celebrul dicton al lui Lucius Cary, al II-lea Viconte Falkland: „Atunci când nu este necesar să schimbi ceva, este necesar să nu schimbi nimic”, conservatorismul a fost fundamentat ca doctrină politică de către gânditorul Edmund Burke.
Termenul a fost utilizat pentru prima dată în context politic în 1818 de către François-René de Chateaubriand în timpul perioadei Restaurației Bourbonilor, ce a căutat să elimine politicile Revoluției Franceze.
Pe plan istoric, asociat cu dreapta politică, termenul a fost folosit pe parcurs pentru a descrie o gamă largă de viziuni.
Nu există un singur set de politici văzute drept conservatoare deoarece sensul conservatorismului depinde de ceea ce este considerat tradițional într-un loc și timp dat.
Așadar, conservatorii din diferite părți ale lumii—fiecare susținând propriile tradiții—pot să nu fie de acord în privința mai multor chestiuni.
Edmund Burke, politician din secolul al XVIII -lea care s-a opus Revoluției Franceze, dar a susținut Revoluția Americană, este considerat unul dintre principalii teoreticieni ai conservatorismului britanic din anii 1790.
Potrivit lui Quintin Hogg, președinte al Partidului Conservator britanic în 1959: „Conservatorismul nu este atât o filozofie cât o atitudine, o forță constantă, ce îndeplinește o funcție fără sfârșit de dezvoltare a unei societăți libere și corespunde unei necesități adânci și permanente a naturii umane însăși.”
În societățile moderne, conservatorismul este unul dintre cele trei așa-numite ideologii de bază: liberalismul, socialismul și conservatorismul.
Ar trebui distins de obscurantism, de dorința de a inversa ostilitatea față de inovații, precum și de tradiționalism.
Conservatorismul modern (neo-conservatorismul) este uneori chiar mai flexibil și mai agil decât alte mișcări politice.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
1 februarie 1847 - S-a inaugurat Teatrul de la Copou din Iași cu “Bătălia moldovenilor cu cavalerii teutoni la Marienburg“, tablou vivant de Gheorghe Asachi, și “Vicontele de Letorier“, vodevil de Bayard și Dumanoir.
Teatrul Național din Copou (litografie de epocă) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Teatrul Național din Copou este o clădire istorică din Iași, astăzi dispărută, în care a funcționat timp de 42 de ani Teatrul Național din Iași.
Proprietate a domnitorului Mihail Sturza și fost palat domnesc, clădirea a fost amenajată pentru a găzdui reprezentații teatrale, primul spectacol având loc pe 22 decembrie 1846.
Clădirea a fost mistuită de foc în noaptea dintre 17-18 februarie 1888.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
1 februarie 1848 - S-a născut Sava Henţia, pictor, participant la Războiul de Independenţă in timpul caruia a schiţat şi pictat scene de campanie, ca un veritabil corespondent de război; (d.21.02.1904).
Pictorul Sava Henția
gravură publicată în revista Familia, anul XXX nr. 21, 1894 – foto: ro.wikipedia.org
1 februarie 1851 - A murit Mary Shelley, scriitoare britanică; (n. 1797).
Mary Shelley – foto: ro.wikipedia.org
Mary Shelley (Mary Wollstonecraft Godwin, 30 august 1797 – 1 februarie 1851) a fost o scriitoare britanică, dramaturg, eseist, biograf și editor al operelor soțului ei, poetul romantic și filozoful Percy Bysshe Shelley.
A fost fiica lui William Godwin, care era preocupat de filozofia politică și a scriitoarei, filozoafei și feministei Mary Wollstonecraft.
Mary Shelley este cel mai bine cunoscută pentru romanul Frankenstein (1818), fiind considerată drept precursoarea scrierilor știintifico-fantastice moderne.
1 februarie 1852 - S-a născut marele scriitor roman Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale – foto: ro.wikipedia.org
Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie S.N. 13 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, Țara Românească, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, România – d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român.
Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români.
A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
1 februarie 1861 - A început să funcționeze la Bucuresti, Arsenalul Armatei.
1 februarie 1866 - A fost înființată agenția de știri daneză “Ritzaus Bureau” (poartă numele întemeietorului său, Erik Nicola Ritzu)
1 februarie 1868 - S-a născut Ştefan Luchian, pictorul ale cărui tablouri l-au făcut pe maestrul Nicolae Grigorescu să exclame: “În sfîrşit, am şi eu un succesor !”.
La 28.10.1948, Academia Română a hotărît primirea sa ca membru de onoare post-mortem; (d.07.06.1916).
![Ștefan Luchian (n. 1 februarie 1868, Ștefănești, Botoșani - d. 28 iunie 1916, București) a fost un pictor român, supranumit poetul plastic al florilor. Cu o vocație declarată încă din școala primară, l-a avut în perioada de formare ca maestru nedisputat pe Nicolae Grigorescu. Educația sa plastică a început la Școala de Belle-Arte, dar a fost completată la München și Paris - in imagine, Ștefan Luchian, Un zugrav - Autoportret [1907] - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/02/--tefan-Luchian-e1454273992891.jpg)
Ștefan Luchian, Un zugrav – Autoportret [1907] – foto: ro.wikipedia.org
Cu o vocație declarată încă din școala primară, l-a avut în perioada de formare ca maestru nedisputat pe Nicolae Grigorescu.
Educația sa plastică a început la Școala de Belle-Arte, dar a fost completată la München și Paris.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
1 februarie 1880 - A avut loc stabilirea de relații diplomatice la nivel de legație între România și Olanda
1 februarie 1880 - Ion Luca Caragiale a publicat în “Convorbiri literare“, farsa într-un act “Conu Leonida față cu reacțiunea“.
Un infocat revolutionar ploiestean ajuns la pensie viseaza inca o revolutie care ar schimba monarhia in republica si ar aduce binele in tarisoara lui.
Conul Leonida discuta politica acasa cu sotia care il aproba.
Acest Leonida e reprezentativ pentru modul in care romanii vedeau politica pe atunci si o vad si acum: o ocazie de a trage un ce profit in folosul personal.
Sub discursurile patriotice ale lui Leonida se ascunde speranta mereu vie ca orice schimbare de regim se va face, el va primi o pensie in plus.
Conul Leonida merita, in tinerete a suferit pentru Revolutia de la Ploiesti, asta ar trebui sa ii dea o carte alba pentru restul vietii!
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
1 februarie 1884 - A fost publicată prima ediţie a Oxford English Dictionary.
Oxford English Dictionary – Seven of the twenty volumes of printed second edition of the Oxford English Dictionary (1989) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
La început, dicționarul nu a fost conectat cu Universitatea Oxford ci a fost ideea unui grup restrâns de intelectuali din Londra; original a fost un proiect al Societății Filologice conceput în Londra de către Richard Chenevix Trench, Herbert Coleridge și Frederick Furnivall, care erau nemulțumiți de dicționarele curente ale englezei.
În iunie 1857, aceștia au format „Comitetul Cuvintelor Neînregistrate” (Unregistered Words Committee) pentru a căuta cuvinte nedefinite și nelistate în dicționarele contemporane.
În noiembrie, raportul lui Trench nu era o listă de cuvinte neînregistrate; în loc, era studiul „Asupra unor deficiențe în dicționarele noastre englezești” (On Some Deficiencies in our English Dictionaries), care identifica șapte neajunsuri distincte în dicționarele contemporane:
- acoperire incompletă a cuvintelor perimate,
- acoperire inconsistentă a familiilor de cuvinte înrudite,
- date incorecte pentru cele mai vechi folosiri ale cuvintelor,
- istoria sensurilor perimate ale cuvintelor adesea omisă,
- distincție inadecvată printre sinonime,
- folosire insuficientă a unor citate ilustrative bune,
- spațiu irosit pe conținut nepotrivit sau redundant.
Societatea Filologică, a realizat totuși, în cele din urmă, că numărul cuvintelor nelistate ar depăși cu mult numărul cuvintelor din dicționarele englezești din secolul al XIX-lea.
Societatea și-a schimbat în cele din urmă ideea inițială, de a include numai cuvinte care nu existau deja în dicționarele englezești, la un proiect mai cuprinzător.
Trench a sugerat că un nou dicționar, cu adevărat cuprinzător, era necesar.
Pe 7 ianuarie 1858, Societatea a adoptat oficial ideea unui nou dicționar cuprinzător.
Cititorilor voluntari li se încredințau diferite cărți pentru copierea pasajelor care ilustrau uzanța unor cuvinte pe fișe de citate.
În 1858, Societatea a căzut de acord asupra proiectului în principiu, cu titlul „A New English Dictionary on Historical Principles”, NED (Un nou dicționar al limbii engleze pe principii istorice).
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
1 februarie 1896 - A avut loc la Torino, in Italia, premiera operei “Boema” creatie a compozitorului italian Giacomo Puccini.
La bohème – Opera by Giacomo Puccini (Original 1896 poster by Adolfo Hohenstein) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
La bohème (Boema) este o operă în patru acte cu muzica compusă de Giacomo Puccini, pe un libret de Giuseppe Giacosa și Luigi Illica, după romanul “Scènes de la vie de bohème” de Henri Murger.
Premiera operei a avut loc la Torino, „Teatrul Regio”, la 1 februarie 1896, sub conducerea dirijorului Arturo Toscanini, aflat la începutul carierei sale.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org
1 februarie 1905 - A apărut la Bucuresti sub directia lui Ovid Densusianu revista “Viața nouă”, publicație lunară care a devenit principalul organ de presă al miscarii simbolistede la noi.
Ovid Aron Densusianu – foto: ro.wikipedia.org
Ovid Aron Densusianu (numele de familie pronunțat Densușianu; n. 29 decembrie 1873, Făgăraș – d. 8 sau 9 iunie 1938, București) a fost un filolog, lingvist, folclorist, istoric literar și poet român, membru titular al Academiei Române și profesor la Universitatea din București.
1 februarie 1908 - La 1 februarie 1908 a avut loc Regicidul de la Lisabona, când regele Carlos I al Portugaliei și fiul sau moștenitor, Dom Luís Filipe (Duce de Braganza), au fost asasinați de membri ai societății revoluționare “Carbonária“, la Terreiro do Paco din Lisabona, in fata reginei, Amelia de Orleans.
Regicidul de la Lisabona – foto: ro.wikipedia.org
Regicidul din Lisabona este numele dat asasinarii regelui Carlos I al Portugaliei si al fiului si mostenitorului sau Luis Philippe, duce de Braganza.
La 1 februarie 1908, Regele, Regina si Printul Mostenitor se intorceau dupa o vacanta de o luna in Alentejo, in timp ce printul Manuel se intorsese cu o zi mai devreme.
Tulburarile politice din aceasta tara l-au facut pe rege sa isi scurteze vacanta.
În ciuda climatului politic, Regele a decis sa intre in oras intr-o caleasca deschisa, purtandu-si uniforma de General si sperand ca va reusi sa prezinte un aer de normalitate.
În timp ce caleasca traversa Piata Palatului, Regele a fost impuscat, murind pe loc.
Un al doilea asasin a urcat in caleasca si Regina a incercat sa se apere folosind singura arma pe care o avea, un buchet de flori si strigand “Infamni! Infamni!”.
Printul Luis Philippe a incercat sa se apare, folosindu-si pistolul, dar a fost impuscat in piept.
Fratele sau, Manuel a incercat, fara succes sa opreasca sangerarea.
Asasinii au continuat sa traga, impuscandu-l in brat de printul Manuel, pana au fost impuscati de cei care insoteau caleasca regală.
cititi mai mult pe istorie-si-destin.blogspot.com
1 februarie 1912 - A apărut, la Iaşi, revista “Însemnări literare”, sub direcţia lui Mihail Sadoveanu şi a lui George Topârceanu.
Însemnări literare a fost o revistă fondată de Mihail Sadoveanu, împreună cu George Topîrceanu și Tudor Arghezi, care a apărut la Iași în 1919.
Sediul revistei a fost stabilit, la 8 ianuarie 1919, în casa poetului Demostene Botez (mai precis într-o anexă a casei mari a familiei Botez și anume în bucătăria de vară), casă care în prezent adăpostește Casa memorială George Topîrceanu din Iași.
Din redacție mai făcea parte și Garabet Ibrăileanu.
Revista nu a apărut nici măcar un an (2 februarie 1919 — 21 decembrie 1919).
În cartea sa Icoane și fotografii de bucureșteni, apărută la Editura Vremea, în 2016, Nicolae Vătămanu își amintește:
După ce m-am întors din război și mi-am reluat obiceiurile întrerupte vreme de doi ani, m-am apropiat iarăși de scrisul lui Sadoveanu.
Dar de astă dată nu numai prin tradiționala carte de sărbători.
Căci din capitala Moldovei, în care suferisem și eu, dar de care mă simțeam legat ca și acum, ne sosea ca o solie de pace, de vremuri noi, o revistă subțirică, tipărită neîndemânatic pe o hârtie negricioasă, care lăsa să se vadă paiele din pasta din care fusese trasă.
Erau „Însemnări literare” o publicație cu înaltă ținută, în ciuda condițiilor exterioare precare.
I-am fost de la început un cititor credincios.
Îmi plăcea totul, de la proza prestigioasă a celor mai buni povestitori, la versurile vioaie ale lui Topârceanu, pe care atunci îl cunoșteam mai bine, și până la acidele note adunate la rubrica „Săptămâna”, semnate fie Ms, adică Sadoveanu, fie G.T., adică Topârceanu, fie D.B adică Demostene Botez.
Dar erau și note redacționale, sub care inițialele „I.L.”; „Însemnări literare”, ascundeau contribuțiile lui Garabet Ibrăileanu.
1 februarie 1914 - A intrat în funcțiune prima instalație centralizată feroviară din România, pe linia București-Ploiești.
1 februarie 1918 - Rusia a adoptat calendarul gregorian.
Calendarul gregorian este varianta de calendar cu cea mai mare răspândire.
Este o modificare a calendarului iulian anterior, în conformitate cu propunerea medicului și astronomului calabrez Luigi Lilio, care a participat la comisia prezidată de profesorul astronom iezuit Christophorus Clavius, de la Colegiul Roman, împreună cu matematicianul și astronomul sicilian Giuseppe Scala și matematicianul și astronomul perugian Ignazio Danti.
Modificarea a fost aprobată și decretată, prin bula papală Inter gravissimas, de Grigore al XIII-lea (al cărui nume l-a primit acest calendar) la 24 februarie 1582.
Introducerea calendarului gregorian a fost necesară deoarece, în cazul calendarului iulian, anul mediu era ceva mai lung decât anul astronomic, făcând ca echinocțiul de primăvară să se mute ușor înapoi în anul calendaristic.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
1 februarie 1919 - A fost desemnată prima Miss America. Edith Hyde Robbins Macartney (1895 – aprilie 1978) a devenit prima “Miss America” în 1919 într-un concurs organizat în New York City.
Prima Miss America a fost aleasa la New York, iar organizatorii au descoperit mai târziu că “Miss” este destul de “doamna”; Edith Hyde era de fapt o femeie căsătorită şi mamă a doi copii.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
Margaret Gorman, Miss America 1921 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Miss America este un concurs de frumusețe care are loc aproape anual din anul 1921 în SUA.
Acest concurs a fost preluat în anul 1952 de Miss USA, când câștigătoarea titlului, “Yolande Betbeze”, a refuzat să se lase fotografiată în costum de baie.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org si en.wikipedia.org
1 februarie 1920 - S-a înfiinţat Institutul de Istorie Naţională din Cluj-Napoca.
Fondat din iniţiativa şi cu sprijinul material al regelui Ferdinand I.Institutul a funcţionat în cadrul Universităţii din Cluj, fiind condus de Ioan Lupaş şi Alexandru Lapedatu.
Ioan Lupaș (n. 9 august 1880, Săliște, comitatul Sibiu – d. 3 iulie 1967, București) a fost un istoric și om politic român, membru al Academiei Române din anul 1916 - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca este o unitate de cercetare științifică fundamentală cu profil umanist, care funcționează sub auspiciile Academiei Române.
Institutul de Istorie din Cluj a luat ființă în februarie 1920, la scurt timp după organizarea și inaugurarea Universității românești, având ca principal obiectiv cercetarea istoriei Transilvaniei.
În acel context, însuși regele Ferdinand I al României, prezent la solemnitățile prilejuite de inaugurarea Universității, a decis acordarea de sprijin financiar și material pentru înființarea la Cluj a unui atare institut care să studieze trecutul acestei provincii.
Alexandru I. Lapedatu (n. 14 septembrie 1876, Săcele, Austro-Ungaria – d. 30 august 1950, Închisoarea Sighet, România) a fost ministrul cultelor și artelor în șase guverne și ministru de stat al României în patru guverne, președinte al Senatului României, membru titular al Academiei Române, președintele acesteia și secretarul său general - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Inaugurarea acestuia, sub denumirea de „Institutul de Istorie Națională din Cluj” s-a făcut în 1937, în prezența regelui Carol al II-lea al României.
Între anii 1940-1945 a funcționat „în refugiu” la Sibiu și apoi din nou la Cluj din 1945 până astăzi.
În 1949 a primit denumirea de „Institutul de Istorie și Arheologie din Cluj al Academiei Române”, iar în 1990 s-a divizat în Institutul de Istorie și Institutul de Arheologie și Istoria Artei.
Din 2002, prin fuziune cu Centrul de cercetări socio-umane, s-a înființat Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române, cu departamentele Istorie și Socio-Umane.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
1 februarie 1931 - S-a născut Boris Elţîn, om politic (d. 2007).
![Boris Nikolaievici Elțîn (n. 1 februarie 1931 în Sverdlovsk [azi Ekaterinburg], Rusia, URSS - d. 23 aprilie 2007), a fost, în 1991, primul președinte al Rusiei, precum și primul conducător din istoria acestei țări ales în mod direct - foto preluat de pe en.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2020/02/Boris-El----n.jpg)
Boris Elțîn - foto preluat de pe en.wikipedia.org
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
1 februarie 1934 - S-a născut scriitorul Nicolae Breban.
A colaborat la “Gazeta literară”, “Contemporanul”, “România literară”, “Luceafărul”, “Steaua”, etc. (“Pîndă şi seducţie”, “Amfitrion”,Animale bolnave”).
Nicolae Alexandru Breban - foto: ro.wikipedia.org
1 februarie 1939 - În Romania este remaniat guvernul Miron Cristea.
Armand Calinescu va cumula functiile de viceprim- ministru, ministru de interne si ministru ad-interim de razboi.
Sunt inclusi in guvern Ion Bujor si Ion Giugurtu, partizani ai apropierii de Germania nazista.
A guvernat România în perioada 1 februarie – 6 martie.
1 februarie 1944 - S-a născut Petru Popescu, poet, scenarist şi prozator stabilit în SUA din 1975 (“Prins”, “Dulce ca mierea e glonţul patriei”).
Petru Popescu - foto: ro.wikipedia.org
Petru Popescu (n. 1 februarie 1944, București) este un romancier, scenarist și realizator de filme american de origine română.
După terminarea liceului „Spiru Haret” se înscrie la Facultatea de Litere, secția limbi străine (germanice), licența luată în 1967 cu specializarea literatură comparată.
Debutează în 1966 cu placheta de versuri „Zeu printre blocuri”, pentru ca în 1969 să apară „Prins”, roman de mare succes în epocă și care îl înscrie pe autor ca pe un promotor de referință al literaturii citadine.
A obținut o bursă Gottfried von Herder la Viena (1971- 1972).
În 1974 acceptă o invitație din partea Universității din Iowa de a participa la un seminar internațional International Writing Program, ocazie cu care se hotărăște să nu se mai întoarcă în țară.
Stabilit în Statele Unite ale Americii din 1974, s-a impus drept romancier și autor de scenarii ale unor filme de la Hollywood.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
1 februarie 1944 - S-a născut Lucian Boia, istoric, director fondator al Centrului de Istorie a Imaginarului.
1 februarie 1944 - A murit Piet Mondrian, pictor olandez, fondatorul neoplasticismului (“Compoziţie cu roşu şi negru”); (n.7 martie 1872).
1 februarie 1944 - A fost evacuata administrația civila din Transnistria, imediat dupa ce trupele sovietice de tancuri au rupt frontul în nordul acestei regiuni.
1 februarie 1946 - Norvegianul Trygve Lie (1896-1968) devine primul secretar general al ONU (până în 1953).
Trygve Halvdan Lie - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Trygve Halvdan Lie (16 iulie, 1896 – 30 decembrie, 1968) a fost un politician norvegian.
Între 1946 și 1952 a ocupat postul de Secretar General al Națiunilor Unite, fiind primul secretar general ales.
1 februarie 1946 - Parlamentul Ungariei aboleste dupa noua secole de existenta monarhia si proclama Republica Ungară.
Ungaria a fost eliberată de sub controlul trupelor naziste germane în urma ofensivei armatelor sovietice si romane din 1944 – 1945.
Lupte grele s-au dus în special pentru eliberarea Budapestei.
După o perioadă scurtă de democratie, in anii 1946 – 1947, după anul 1948 liderul comunist Mátyás Rákosi a instaurat, sub ocupatie sovietică, regimul comunist, dictatorial șsi nepopular, după modelul sovietic al lui Stalin.
1 februarie 1954 - A început Marele viscol din 1954 (1-4, 7-9, 17-19 și 22-24 februarie 1954)
Marele viscol din 1954 – foto preluat de pe www1.agerpres.ro
Marele viscol din anul 1954 se referă la un fenomen meteorologic sever care s-a abătut asupra României la începutul lunii februarie a anului 1954, motiv pentru care această iarnă a fost considerată cea mai aspră din secolul al XX-lea.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
1/2 februarie 1958 – Au fost ucişi Teodor şi Avisalon Şuşman, membri ai grupului de Rezistenţă din Munţii Apuseni.
Corpurile carbonizate ale fratilor Teodor si Avisalon Susman, fotografie realizata de Securitate (1/2 februarie 1958) – foto preluat de pe www.memorialsighet.ro
Pe 1/2 februarie 1958, in satul Tranişu, comuna Valea Drăganului – Teodor jr. și Avisalon Șușman, membri ai rezistenței din Munții Apuseni, încercuiți de Securitate, preferă să ardă în șura asediată în care se adăposteau, decât să se predea.
cititi mai mult pe www.memorialsighet.ro; www.buciumul.ro
1 februarie 1958 - Egiptul si Siria alcătuiesc “Republica Arabă Unită” si se declară, prin Constituție, parte a unei viitoare mari națiuni arabe.
1 februarie 1958 - Primul satelit al Americii este lansat cu succes în Cosmos.
Plasat pe o orbită terestră de o rachetă “Jupiter-C“, “Explorer” este destinat să transmită semnale pe Pământ, prin cele 2 emițătoare, de la o distanță variind între 340 și 2900 km.
1 februarie 1960 – Arestarea col. Gheorghe Arsenescu, lider al grupului de rezistență din Făgăraș.
Gheorghe Arsenescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Gheorghe Arsenescu (n. 31 mai 1907, Câmpulung – d. 29 mai 1962) a fost un ofițer român care a condus o mișcare anticomunistă în România după cel de-al doilea război mondial.
Colonelul Arsenescu, împreună cu un coleg de armată, ofițerul Toma Arnăuțoiu, au format un grup numit Haiducii Muscelului.
Grupul lui Arsenescu a operat în sudul Munților Făgăraș.
El a fost capturat de Securitate în 1961 și executat în 1962 la închisoarea Jilava.
Un membru notabil al mișcării de rezistență a lui Arsenescu a fost Elisabeta Rizea, care a fost capturată de Securitate odată cu Gheorghe Arsenescu.
cititi mai mult pe: www.memorialsighet.ro; www.historia.ro; www.fericiticeiprigoniti.net; www.marturisitorii.ro; en.wikipedia.org
1 februarie 1965 - S-a născut prinţesa Stephanie de Monaco, fiica cea mai mica a prinţesei Grace şi a prinţului Rainier al III-lea de Monaco.
Princess Stéphanie of Monaco – foto: en.wikipedia.org
Printesa Stephanie de Monaco (Stephanie Marie Elizabeth Grimaldi), este un membru al familiei regale Monaco.
În 1986, ea a înregistrat în studioul unui prieten apropiat prima ei piesa muzicala , „Hurricane”, compusa si scrisa de Romano Musumarra Marie Leonor.
Piesa a avut inca de la lansare un succes fenomenal si a ramas aproape patru luni in Top 50.
În cele din urmă, tatăl său a admis ca e mândru de ceea ce Stephanie a făcut și a apreciat piesa.
1 februarie 1966 - A murit Buster Keaton, comicul american cunoscut drept “omul care nu râde niciodată” ; (n. 1896).
Joseph Frank Keaton, cunoscut sub pseudonimul Buster Keaton (n. 4 octombrie 1895 – d. 1 februarie 1966), a fost un actor și regizor american de film.
Celebru pentru filmele sale mute și pentru expresia sa stoică și imperturbabilă, a fost poreclit „Marele Chip de Piatră” fiind considerat „omul care n-a râs niciodată”.
Keaton a fost plasat pe locul șapte în clasamentul celor mai mari regizori din toate timpurile alcătuit de revista Entertainment Weekly.
În 1999, Institutul American de Film l-a plasat pe Keaton pe locul 21 în clasamentul celor mai mari actori din toate timpurile.
Criticul Roger Ebert a scris despre „perioada extraordinară dintre 1920 și 1929, a muncit fără întrerupere la o serie de filme care au făcut din el, se poate spune, cel mai mare actor-regizor din istoria filmului.”
Un sondaj mondial realizat de Sight & Sound în 2002 a plasat filmul Generalul pe locul 15 în clasamentul celor mai bune filme din istorie.
În acest clasament au mai apărut trei alte filme ale lui Keaton: Ospitalitatea noastră, Sherlock, Jr. și Navigatorul.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.busterkeaton.org; www.imdb.com
1 februarie 1968 - A fost înființată Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina.
1 februarie 1974 - Ilie Năstase ea fost declarat cel mai bun tenismen al anului 1973 şi este distins, la New York, cu “Racheta de aur”.
Ilie Năstase – foto: observator.tv
Ilie Năstase (n. 19 iulie 1946, București) fost jucător profesionist de tenis de câmp și unul dintre cei mai importanți jucători de tenis ai anilor 1970, fiind numărul unu mondial de două ori, în 1972 și 1973.
*** februarie 1978 - Vasile Paraschiv Paris a susținut, la Paris, o conferință de presă în problema folosirii psihiatriei în România ca armă de represiune politică.
Vasile Paraschiv – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Vasile Paraschiv (n. 3 aprilie 1928 – d. 4 februarie 2011) a fost un muncitor român, care s-a remarcat drept luptător împotriva regimului comunist din România.
A fost arestat și torturat de mai multe ori, iar autoritățile au încercat să-i însceneze o boală psihică.
I-a fost încuviințată plecarea în străinătate, însă spre surprinderea comuniștilor, s-a întors în România.
După Revoluția din 1989 a întreprins eforturi ca vinovații pentru încălcarea drepturilor omului să fie pedepsiți.
În toamna anului 1977, Vasile Paraschiv a depus cerere pentru obținerea unui pașaport în vederea unei călătorii în Austria.
Crezând că dorește să părăsească definitiv țara, Securitatea i-a acordat pașaportul, cu speranța că astfel va scăpa de un agitator intern.
A părăsit România la 20 noiembrie 1977 însoțit de fiul său, Radu.
La Viena s-a adresat unei organizații de caritate în scopul facilitării obținerii unei vize de intrare în Franța.
La 27 ianuarie 1978 a primit viza de intrare în Franța și a plecat către Paris unde a susținut o conferință de presă în problema folosirii psihiatriei în România ca armă de represiune politică.
La Paris, ajutat fiind de Mihnea Berindei, a avut ocazia să se prezintă în fața unei comisii de contraexpertiză medicală (Comisia de studii asupra procedurilor de internare și tratament forțat în spitalele psihiatrice speciale) care să îl examineze și să stabilească dacă are sau nu discernământ.
După o examinare de 8 ore, diagnosticul dat de comisia formată din 8 medici, a fost că este sănătos.
Au urmat discuții cu mai mulți lideri sindicali din Franța, și la 18 aprilie 1978 participă la o nouă conferință de presă în problema creării de sindicate libere în țările din spatele Cortinei de Fier
La 27 aprilie 1978 a părăsit Parisul pentru a se întoarce în România.
La postul de trecere de frontieră Curtici a fost expulzat, fiind trimis înapoi în Occident cu alt tren.
S-a întors la Viena de unde a întreprins o serie de acțiuni ce aveau drept scop reîntoarcerea sa în țară.
Sub presiunea opiniei publice internaționale, în cele din urmă, i s-a permis de către autoritățile de la București să se repatrieze.
La 9 iulie 1978 a ajuns acasă, supravegheat îndeaproape de Securitate.
A aflat că i s-a desfăcut contractul de muncă, pe motivul absențelor nemotivate, și în cele din urmă a fost transferat la Fabrica de Prototipuri și Proiectare Tehnologică din Ploiești.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
1 februarie 1978 - Regizorul Roman Polanski plătește cauțiunea și fuge din Statele Unite în Franța după ce a pledat vinovat la acuzația de relații sexuale cu o fată de 13 ani.
Roman Polanski - foto: visualvirals.com
Roman Polanski (născut Rajmund Roman Thierry Polański, 18 august 1933, Paris) este un regizor, producător de filme, actor și scenarist cu dublă cetățenie: poloneză și franceză.
*** februarie 1979 - În România comunistaă a fost înființat Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România. Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR) a fost un sindicat liber (adică independent de Uniunea Sindicatelor din Republica Socialistă România, supusă Partidului), întemeiat în februarie 1979, în RSR, fără pregătire prealabilă, de către un grup de muncitori de la Șantierul Naval Turnu Severin, condus de Ionel Cană, ca un mijloc de a apăra interesele salariaților, nu cele ale Partidului și cadrelor.
Membrii sindicatului au fost imediat cercetați, anchetați și arestați de „Organele de Partid și de Stat”; unul dintre membrii SLOMR, Vasile Paraschiv, a devenit în Occident simbolul represiunii comuniste din România, deoarece cazul său era cunoscut de către organizația internațională neguvernamentală „Amnesty International”.
cititi mai mult pe www.memorialsighet.ro
1 februarie 1979 - Ayatolahul Ruhollah Khomeini s-a întors la Teheran (Iran), după 15 ani de exil, in calitate lider spiritual al revolutiei islamiste iraniene.
Ayatolahul Ruhollah Musavi Khomeini – foto: ro.wikipedia.org
Ayatolahul Ruhollah Musavi Khomeini (n. 24 septembrie, 1902 – d. 3 iunie, 1989) a fost un lider politic și religios iranian.
A condus Revoluția Iraniană din 1979, în urma căreia a devenit lider suprem al Iranului, țară pe care a condus-o până la moartea sa.
1 februarie 1982 - Senegalul si Gambia formeaza o confederație sub numele de Senegambia.
In februarie 1986 – A avut loc strămutarea cimitirului Crângaşi din Bucureşti pentru construcţia unui lac. În Crângaşi, în calea constructorilor, pentru edificarea Lacului Morii, stăteau în 1986 cimitirul şi biserica “Sfântul Ierarh Nicolae“.
În câteva săptămâni, în regim de maximă urgenţă, cele două obiective au dispărut. Consiliul popular al municipiului Bucureşti a “trasat” sarcina Întreprinderii de Prestări şi Servicii (IPS), condusă la acea vreme de directorul Ion Muşat.
Elaborarea normelor de lucru i-a revenit însă tehnicianului Aurel Constantinescu, care a calculat şi devizul final al costului lucrărilor. Inginerul ne-a relatat despre aplicarea deciziei de strămutare a cimitirelor Crângaşi (1986), Ordoreanu şi Buda (1987).
cititi mai mult pe jurnalul.antena3.ro
1 februarie 1990 - Gabriel Liiceanu înființează la București editura Humanitas.
Humanitas este o editură din România, cu sediul în București.
A fost înființată la 1 februarie 1990, printr-un ordin al lui Andrei Pleșu, ministrul culturii la data respectivă; direcția noii instituții, pe scheletul defunctei Edituri Politice, a fost încredințată lui Gabriel Liiceanu, scriitor și cercetător în filosofie și istoria artei.
Humanitas se definea pe atunci ca „editură de științe umaniste”, de unde și numele ei.
În timp, profilul editorial inițial s-a lărgit.
A fost privatizată în februarie 1991.
Editura Humanitas a devenit larg cunoscută la începutul anilor 1990 prin publicarea unor nume sau titluri interzise sub regimul comunist.
Au apărut atunci mare parte din cărțile lui Emil Cioran, Mircea Eliade și Eugène Ionesco, texte antebelice sau inedite de Constantin Noica și de Lucian Blaga, volume de Monica Lovinescu și de Virgil Ierunca, seria de Amintiri ale lui Constantin Argetoianu, Convorbirile lui Mircea Ciobanu cu Regele Mihai etc.
Primele colecții ale editurii − puternic marcate de misiunea recuperării unui trecut prețios și de credința că societatea poate fi schimbată prin lecturile potrivite − au fost „Totalitarism și literatura Estului“, „Memorii/Jurnale“, „Societatea civilă“.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; humanitas.ro; en.wikipedia.org
1 februarie 1991 - România a obținut statutul de “invitat special” la Consiliul Europei.
La 7 octombrie 1993 a avut loc ceremonia de aderare a României ca membru cu drepturi depline.
foto: (c) LucianTudose / Agerpres arhiva
La data de 8 octombrie 1993, președintele României, Ion Iliescu a participat la Strasbourg, la prima reuniune a șefilor de stat și guvern a țărilor membre ale Consiliului Europei (cititi mai mult despre Consiliul Europei pe unitischimbam.ro).
1 februarie 1993 - UM 0433 a primit denumirea de Școala Militară de Subofițeri de Poliție „Vasile Lascăr”.
1 februarie 1995 - A intrat în vigoare Acordul de asociere a României la Uniunea Europeană (Acordul a fost semnat la 1 februarie 1993).
Harta Uniunii Europene - foto: ro.wikipedia.org
1 februarie 1995 - România semnează, la Strasbourg, alături de reprezentanţii altor 20 de state, Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale a Consiliului Europei (a intrat în vigoare la 1 februarie 1998).
1 februarie 1995 - La Cairo, se întîlnesc, pentru prima oară în istoria Orientului Mijlociu, liderii din Egipt, Iordania, Israel și Yasser Arafat, pentru a sprijini procesul de pace din regiune.
1 februarie 1996 - Lansarea în viața politică românească a Partidului “Alternativa României“, condus de Varujan Vosganian, și devenit în 28 martie 1999 “Uniunea Forțelor de Dreapta“.
1 februarie 1998 - A intrat în vigoare Convenţia Europeană pentru protecţia minorităţilor naţionale la care a aderat si Romania.
Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale reprezintă cel de-al 126-lea instrument juridic al Consiliului Europei, fiind adoptată la Strasbourg, la data de 1 februarie 1995 şi intrând în vigoare la data de 1 februarie 1998. 39 de state sunt părţi la această Convenţie.
Convenţia-cadru reprezintă primul instrument multilateral cu forţă juridică destinat minorităţilor naţionale.
Adoptarea sa a marcat un moment de mare însemnătate în domeniul respectării drepturilor omului, plasând Consiliul Europei în centrul organismelor internaţionale de referinţă în ceea ce priveşte asigurarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale.
cititi mai mult pe www.mae.ro
1 februarie 1999 - Iuri Voronțov, fostul ambasador al Rusiei în SUA, preia funcția de adjunct al secretarului general al ONU, Kofi Annan.
1 februarie 2001 - A intrat în vigoare legea care interzice oamenilor politici să accepte cadouri în schimbul unor servicii sau favoruri. Legea a fost adoptată de Parlamentul japonez la 22 noiembrie 2000.
1 februarie 2003 - Naveta americană “Columbia” s-a dezintegrat la revenirea în atmosferă, la altitudinea de 63 km, deasupra Texasului.
Naveta, lansată la 12 aprilie 1981, se afla la a 28-a misiune.
Şi-au pierdut viaţa 7 astronauţi (6 americani şi unul israelian).
Accidentul s-a petrecut cu putin timp înainte de terminarea celei de-a 28-a misiunt a navetei, STS-107.
Pierderea navetei Columbia a fost rezultatul avariilor suferite în timpul lansării, când o parte din izolație, de mărimea unei serviete mici, s-a desprins din rezervorul principal exterior al navetei sub acțiunea forțelor aerodinamice.
Resturile au lovit muchia frontală a aripii stângi, avariind sistemul de protecție termică (TPS), care o protejează de căldura generată de frecarea cu atmosfera la reintrarea în aceasta.
Desi Columbia a rămas pe orbită, unii ingineri au suspectat că există probleme, dar managerii NASA au restrâns investigatia, pe motiv că nu se pot face prea multe, chiar dacă ar exista probleme.
cititi mai mult pe stiri.tvr.ro
1 februarie 2003 - A intrat in vigoare Tratatul de la Nisa.
A fost semnat la 26 februarie 2001.
Tratatul de la Nisa (26 februarie 2001) – foto preluat de pe www.europarl.europa.eu
Tratatul de la Nisa este un tratat care modifică Tratatul privind Uniunea Europeană, tratatele de instituire a Comunităților Europene precum și anumite acte conexe.
A fost semnat de șefii de stat și de guvern ai statelor membre UE la 26 februarie 2001, în cadrul Consiliului European de la Nisa (Franța) și a intrat în vigoare după încheierea procesului de ratificare: 1 februarie 2003.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
1 februarie 2013 - The Shard, cea mai înaltă clădire din Uniunea Europeană, a fost deschisa pentru public.
Este un zgârie-nori situat în Londra, Anglia, care masoara 309,6 m în înăltime. Constructia a fost terminată în data de 30 martie 2012.
The Shard – foto: ro.wikipedia.org
The Shard (denumit și Shard London Bridge, London Bridge Tower sau Shard of Glass) este un zgârie-nori situat în Londra, Anglia.
Măsurând 309,6 m în înălțime, construcția a fost terminată în data de 30 martie 2012 The Shard este cea mai înaltă clădire din Europa, dar și a doua structură neancorată, după înălțime, din Regatul Unit, depășită fiind doar de turnul de beton al stației de transmisie Emley Moor (330 m).
1 februarie 2020 - Regatul Unit a părăsit Uniunea Europeană și a început o perioadă de tranziție de 11 luni, al cărei final este prevăzut pe 31 decembrie 2020.
Retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Brexit (cuvânt telescopat din „British” și „exit”) este retragerea programată a Regatului Unit (UK) din Uniunea Europeană (UE).
În urma unui referendum din iunie 2016, în care 51,9% dintre alegătorii participanți au votat retragerea, guvernul britanic a anunțat în mod oficial retragerea țării în martie 2017, începând un proces de doi ani care urma să se încheie cu retragerea Regatului Unit la 29 martie 2019.
Parlamentul Marii Britanii a votat de trei ori împotriva acordului de retragere negociat, termenul respectiv a fost prelungit de trei ori și este în prezent 31 ianuarie 2020, ora 23:00 (GMT).
„Legea Benn” adoptată în Parlament a impus guvernului să solicite o a treia prelungire pentru că nici nu a fost votat în parlament ieșirea fără acord nici nu a fost votat acordul negociat cu Uniunea Europeană.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
1 februarie 2021 - Lovitura de stat din Myanmar din 2021 – Aung San Suu Kyi, consilierul de stat din Myanmar, a fost reținută de militari într-o lovitură de stat.
Consiliera de stat destiuta din Myanmar Aung San Suu Kyi (stânga) și liderul loviturii de stat Min Aung Hlaing (dreapta) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Lovitura de stat din Myanmar din 2021 a început în dimineața zilei de 1 februarie, când consilierul de stat ales democratic Aung San Suu Kyi, președintele Win Myint și alți lideri ai partidului de guvernământ au fost arestați și reținuți de Tatmadaw, armata Myanmarului.
Câteva ore mai târziu, armata Myanmarului a decretat stare de urgență pe o perioadă de un an și a anunțat că puterea a fost predată comandantului-șef al forțelor armate, Min Aung Hlaing.
La 3 februarie 2021, Myint a fost acuzat pentru încălcarea regulilor campaniei și restricțiilor COVID-19 în conformitate cu secțiunea 25 din Legea privind gestionarea dezastrelor naturale.
Suu Kyi a fost acuzată pentru încălcarea legilor de urgență COVID-19 și pentru importul și utilizarea ilegală de dispozitive radio și de comunicații, în special a șase dispozitive ICOM de către echipa sa de securitate și un walkie talkie, care sunt restricționate în Myanmar și au nevoie de autorizație de la agențiile militare înainte de achiziție.
Ambii au fost arestați preventiv timp de două săptămâni.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org