Evenimentele Zilei de 22 februarie în Istorie

Revoluția franceză de la 1848 (22 februarie 1848 - 2 decembrie 1848) - Lamartine în fața Primăriei Parisului respinge steagul roșu la 25 februarie 1848 de Henri Félix Emmanuel Philippoteaux - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Revoluția franceză de la 1848 (22 februarie 1848 – 2 decembrie 1848) – Lamartine în fața Primăriei Parisului respinge steagul roșu la 25 februarie 1848 de Henri Félix Emmanuel Philippoteaux

foto preluat de pe en.wikipedia.org

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; documentare și adaptare realizată cu ajutorul Gemini AI.

(articol in curs de editare)

 

Istoria zilei de 22 februarie ne poartă printr-un spectru fascinant de emoții și realizări umane. De la nașterea lui George Washington, părintele democrației moderne, și până la jertfa eroică a tinerilor din grupul «Trandafirul Alb», această zi ne reamintește că libertatea și unitatea sunt valori care se cuceresc prin curaj. În planul cunoașterii, 22 februarie este data care a schimbat medicina prin anunțul clonării oii Dolly, dar și o zi a vigilenței, marcată de incidente diplomatice ce au scris pagini de thriller în istoria contemporană. Vă invităm să descoperiți, într-o ediție actualizată, evenimentele care au modelat lumea în care trăim.

 

22 februarie este a 53-a zi a calendarului gregorian. Mai sunt 312 zile până la sfârșitul anului (313 zile în anii bisecți).

 

Sărbători Religioase ale Zilei de 22 februarie


 

Ortodoxe

Aflarea moaștelor Sfinților Mc. din Constantinopol

cititi si Calendar Ortodox 22 februarie 2026

Evghenia este un loc în marginea de răsărit a oraşului Constantinopol, aproape de turnul şi porţile ce se numesc ale lui Evghenie. Aici s-au aflat moaştele multor sfinţi pătimitori din vremea prigoanelor, iar lumea uitase locul unde fuseseră îngropaţi, deoarece mucenicii erau îngropaţi noaptea de frica necredincioşilor.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Greco-catolice

Aflarea moaștelor martirilor din Eugenion.

 

Romano-catolice

Catedra Sf. Ap. Petru; Sf. Margareta din Cortona, călug.

Cathedra Petri (în traducere "Scaunul lui Petru") este un jilț care se află în Bazilica Sf. Petru din Roma. Jilțul din secolul al IX-lea a fost prelucrat în stil baroc de Gian Lorenzo Bernini, care a realizat ansamblul monumental care domină astăzi absida principală a Bazilicii Sf. Petru. Cathedra Petri este de asemenea o sărbătoare romano-catolică, fixată pe 22 februarie, sărbătoare care rememorează funcția de verhovnic (întâistătător) al apostolilor, deținută de apostolul Petru - foto preluat de pe  ro.wikipedia.org

Cathedra Petri – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cathedra Petri (în traducere “Scaunul lui Petru”) este un jilț care se află în Bazilica Sf. Petru din Roma.

Jilțul din secolul al IX-lea a fost prelucrat în stil baroc de Gian Lorenzo Bernini, care a realizat ansamblul monumental care domină astăzi absida principală a Bazilicii Sf. Petru.

Cathedra Petri este de asemenea o sărbătoare romano-catolică, fixată pe 22 februarie, sărbătoare care rememorează funcția de verhovnic (întâistătător) al apostolilor, deținută de apostolul Petru.

Catedra” este tronul unui episcop, așezat în biserica în care slujește (care, de aceea, se numește “catedrală”) și simbolizează autoritatea episcopului și a învățăturii lui.

Un episcop nou hirotonit, când ia în posesie Biserica încredințată lui, primește mitra și toiagul pastoral și se așază pe “catedră”.

În Roma antică (precreștină), zilele dintre 13 și 23 februarie erau dedicate amintirii rudelor răposate.

Cu această ocazie, pentru morți se pregătea mâncare și un scaun (lat. “cathedra”). Creștinii își aminteau în aceste zile de Apostolul Petru, Părintele credinței lor.

În sec. IV, Biserica a oprit ospețele pentru morți; ca urmare, Scaunul lui Petru n-a mai fost văzut în legătură cu amintirea morților, ci doar ca tron al episcopului, simbol al învățăturii.

Obiectul sărbătorii însă nu se referă la scaun, ci la chemarea lui Petru de a prelua învățătura în Biserică.

O a doua sărbătorire a Catedrei lui Petru se celebra, la 18 ianuarie, în Galia, începând din sec. VI-VII, preluată apoi și în Biserica Romei.

Papa Ioan al XXIII-lea a redus cele două sărbători la una singură.

 

Sărbători Internaționale ale Zilei de 22 februarie


 

Ziua mondială a cercetăşiei (#WorldScoutDay)

Ziua mondială a cercetăşiei este marcată la 22 februarie şi reprezintă ziua de naştere a fondatorului Mişcării “Scout” – cercetaşii, Robert Baden-Powell.

În acelaşi timp, reflectă activitatea cercetaşilor, specifică culturii şi ţărilor în care aceştia trăiesc.

Robert Baden-Powell a urmat o carieră militară şi a încercat să reformeze metodele de pregătire militară, introducând activităţi distractive pentru ridicarea moralului trupelor.

A fost distins, la Londra, de regina Victoria, cu Ordinul Bath şi a fost avansat la gradul de general-maior, această avansare marcând finalul carierei sale militare.

Ulterior şi-a dedicat viaţa promovării păcii şi toleranţei, potrivit scout.ro.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua mondială a gândirii (#WorldThinkingDay)

Ziua mondială a gândirii (#WorldThinkingDay) este sărbătorită în fiecare an pe 22 februarie de către cercetaşe şi fete ghid din întreaga lume.

Prima Zi mondială a gândirii a fost decisă în 1926, cu ocazia unei conferinţe internaţionale într-o tabără din statul New York.

Delegaţii au hotărât că o zi ar trebui să fie rezervată pentru ca fetele ghizi şi cercetaşe să se gândească la “surorile” lor cercetaşe din întreaga lume.

Data a fost aleasă în onoarea zilei de naştere atât a Lordului Baden-Powell, fost general britanic, fondator al Mişcării Cercetaşilor, cât şi a soţiei lui, Olave Baden-Powell, cofondatoare a mişcării.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua Mondială a Yoga (#WorldYogaDay)

Ziua mondială a yoga (#WorldYogaDay), sărbătorită la 22 februarie, a fost iniţiată în urmă cu câţiva ani de Samira Radsi, o profesoară de yoga care locuieşte în Berlin.

Samira spune că scopul creării Zilei mondiale a yoga a fost acela de a valorifica puterea yoghinilor din întreaga lume pentru a ajuta victimele încălcării drepturilor omului.

Ideea i-a venit spontan, în timp ce bea un cappuccino într-o sâmbătă dimineaţa.

Curând, Samira şi-a împărtăşit visul de a ajuta oamenii prin yoga cu prietenul şi colegul ei, Bjoern Wyrich, şi au început să acţioneze pentru a face din Ziua Mondială a Yoga o realitate.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua cu o singură sarcină de îndeplinit (#SingleTaskingDay)

Ziua cu o singură sarcină de îndeplinit (#SingleTaskingDay) s-a născut ca răspuns la preponderenţa obiceiurilor de multitasking care există în societatea de astăzi.

Pericolele multitasking-ului au fost bine documentate şi s-a demonstrat în mod repetat că ne fac munca să fie nesatisfăcătoare şi ne lasă şi mai epuizaţi, după ce am realizat mult mai puţin decât am fi putut face dacă ne-am fi concentrat pe o singură sarcină.

Concentrarea şi eliminarea tuturor celorlalte distrageri au puterea de a ne face să dăm tot ce avem mai bun.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Evenimentele Zilei de 22 februarie în Istorie:

- 22 februarie 1371 – Robert al II-lea a devenit rege al Scoției, primul monarh al Casei Stewart .

- 22 februarie 1632 – Galileo Galilei a publicat Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii;

- 22 februarie 1708 - A început Marele Război al Nordului )22 februarie 1708 – 10 septembrie 1721);

- 22 februarie 1819 – S-a semnat Tratatul Adams-Onís, prin care Spania ceda Florida Statelor Unite în schimbul a cinci milioane de dolari;

- 22 februarie 1848 - A început Revoluția franceză de la 1848 (22 februarie 1848 – 2 decembrie 1848);

- 22 februarie 1905 – S-a înființat primul sindicat muncitoresc din România;

- 22 februarie 1943 – Membrii grupării antihitleriste Trandafirul Alb au fost executați.

- 22 februarie 1959 – Lee Petty a câștigat prima ediție a cursei Daytona 500 , o cursă auto NASCAR care a avut loc pe circuitul Daytona International Speedway din Florida.

- 22 februarie 1974 – Samuel Byck a încercat să deturneze un avion pe Aeroportul Internațional Baltimore/Washington cu intenția de a-l prăbuși în Casa Albă pentru a-l asasina pe președintele american Richard Nixon , dar a fost oprit de poliție.

- 22 februarie 2019 – Un grup a intrat prin efracție în ambasada Coreei de Nord din Madrid , Spania, și a furat mai multe telefoane mobile și dispozitive de stocare digitală.


 

22 februarie 1295 î.Hr. - A avut loc încoronarea faraonului Ramses al II-lea.

Ramses al II-lea (cunoscut ca Ramses cel Mare) a fost al treilea faraon al celei de-a XIX-a Dinastii a Egiptului, Noul Regat. Este considerat cel mai cunoscut și cel mai mare faraon al Egiptului antic - in imagine, Statuia lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Statuia lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ramses al II-lea (cunoscut ca Ramses cel Mare; Ozymandias, în greacă) a fost al treilea faraon al celei de-a XIX-a Dinastii a Egiptului, Noul Regat.

Este considerat cel mai cunoscut și cel mai mare faraon al Egiptului antic.

Succesorii săi și poporul egiptean l-au supranumit „Marele predecesor” și-l numesc, și astăzi, cu afecțiune „Sese”.

Data încoronării lui Ramses al II-lea, III Shemu ziua 27 (31 mai 1279 î.Hr.), a fost declarată sărbătoare în timpul Dinastiei XX.

Se presupune că a urcat pe tron în jurul vârstei de 24 – 25 de ani și a condus Egiptul din 1279 î.Hr până în 1213 î.Hr.., domnia sa durând 66 de ani și 2 luni, conform scrierilor lui Manetho.

Conform anumitor legende ar fi trăit 99 de ani, dar de fapt a trăit până la vârsta de 90 – 91 de ani.

Oricum în timpul domniei sale a celebrat 14 festivaluri Sed, mai mult decât oricare alt faraon egiptean.

Fiind Prinț Regent a condus expediții în sud în Nubia, comemorate în inscripțiile de la Beit el-Wali și Gerf Hussein.

În timpul domniei sale a condus câteva campanii militare în nord, în estul Mării Mediteraneene, pe actual amplasament al Israelului, Libanului și Siriei.

În prima parte a domniei sale s-a axat pe construcția de orașe, temple și monumente și a stabilit capitala în noul oraș Pi-Ramses în Delta Nilului, pe ruinele orașului Avaris, fostă capitală a hiksoșilor.

În acest oraș se afla principalul templu a lui Seth.

A fost înmormântat în Valea Regilor în mormântul KV 7., apoi mumia sa a fost mutată într-un loc secret la Deir el-Bahari, fiind descoperită în 1881, iar acum mumia sa se află la Muzeul din Cairo.

 

22 februarie 705 – Împărăteasa Wu Zetian renunță la tron. Restaurarea dinastiei Tang.

Wu Zetian  (n. 17 februarie 624, Lizhou, Sichuan - d. 16 decembrie 705, Luoyang), Imparateasa Dinastiei Zhou (16 octombrie 690 – 22 februarie 705) -  așa cum este descris în Un album din secolul al XVIII-lea cu portrete ale a 86 de împărați ai Chinei, cu note istorice chinezești (British Library) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Wu Zetian – așa cum este descris în Un album din secolul al XVIII-lea cu portrete ale a 86 de împărați ai Chinei, cu note istorice chinezești (British Library) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Wu Zetian (n. 17 februarie 624, Lizhou, Sichuan – d. 16 decembrie 705, Luoyang), Împarateasa Dinastiei Zhou (16 octombrie 690 – 22 februarie 705)

În istoria Chinei a fost singura femeie care a urcat pe tronul acestei tari, Wu Zetian fiind unul dintre cei mai remarcabili lideri pe care i-a avut vreodată. Multi istorici o compară cu faraonul Hatshepsut, cu regina Elisabeta I si cu țarul Ecaterina a II-a.

Si-a trimis generalii sa cucereasca Coreea, a redus taxele si a crescut producția din agricultură, a sprijinit raspandirea Budismului în China si a facut aceasta religie oficiala, înlocuind Taoismul.

A ramas pe tron aproximativ 15 de ani, până când, la vârsta de 80 de ani, fiind grav bolnava, a fost destituita.

A murit mai târziu, în același an, iar la 3 martie dinastia Tang a fost restaurată.

Desi, domnia sa a fost extrem de sangeroasa, Wu Zetian ramane in istorie ca o fascinanta personalitate si ca unicul imparat de sex feminin al Chinei.

 

22 februarie 1281 – Martin IV (n. cca 1210/1220 – 28 martie 1285), născut Simon de Brion, a devenit Papă.

Papa Martin al IV-lea (n. 27 martie 1220, Touraine⁠, Franța – d. 4 aprilie 1285, Perugia, Italia) a fost un papă al Romei - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Papa Martin al IV-lea – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Papa Martin al IV-lea (n. 27 martie 1220, Touraine⁠, Franța – d. 4 aprilie 1285, Perugia, Italia) a fost un papă al Romei

S-a născut la castelul de Meinpincien, Ile-de-France, Franța, a studiat la Universitatea din Paris, și se pare ca a urmat si cursuri de drept la Padova și Bologna, in Italia.

Pontificatul său a durat patru ani și o lună.

Judecat cu asprime de contemporanii săi și de unii istoricii moderni, pontificatul sau a fost total aservit intereselor lui Charles de Anjou și ambițiilor franceze.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

22 februarie 1288 - Nicolae IV a devenit papă.

Papa Nicolae al IV-lea (n. 30 septembrie 1227, Lisciano⁠, Provincia Ascoli Piceno, Marchia Anconitana, Statele Papale – d. 4 aprilie 1292, Roma, Statele Papale) a fost papă din 1288 până la moartea sa - (Portretul lui Nicolas al IV-lea, absida bisericii Santa Maria Maggiore din Roma) foto preluat de pe en.wikipedia.org

Portretul lui Nicolas al IV-lea, absida bisericii Santa Maria Maggiore din Roma - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Papa Nicolae al IV-lea (n. 30 septembrie 1227, Lisciano⁠, Provincia Ascoli Piceno, Marchia Anconitana, Statele Papale – d. 4 aprilie 1292, Roma, Statele Papale) a fost papă din 1288 până la moartea sa.

După bula Papei Nicolae al IV-lea, Prae Cunctis, în martie 1291, Inchiziția condusă de franciscani a fost impusă Bosniei pentru a eradica Biserica Bosniacă.

cititi mai mult pe: en.wikipedia.org

 

22 februarie 1371 – Robert al II-lea Stuart a devenit rege al Scotiei, începând dinastia Stuart.

Robert al II-lea ( 1316 – 19 aprilie 1390), a fost  primul rege din dinastia Stuart. si a domnit intre 22 februarie 1371 – 19 aprilie  1390 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Robert al II-lea – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Robert al II-lea (n. 2 martie 1316, Paisley Abbey⁠, Scoția, Regatul Unit – d. 19 aprilie 1390, Dundonald Castle⁠, Regatul Scoției) a domnit ca Rege al Scoției din 1371 până la decesul său, fiind primul monarh al Casei Stuart. El a fost fiul lui Walter Stuart și Marjorie Bruce, fiică a regelui scoțian Robert Bruce cu prima sa soție, Isabella de Mar.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

22 februarie 1403 – S-a născut regele Carol al VII-lea al Franței; (d. 22 iulie 1461).

Carol al VII-lea (n. 22 februarie 1403 – d. 22 iulie 1461), numit Victoriosul, a fost rege al Franței din 1422 până la moartea sa. A fost membru al Casei de Valois, fiu al regelui Carol al VI-lea însă succesiunea sa la tronul Franței a rămas discutabilă de ocupația engleză din nordul Franței. Cu toate acestea, a fost încoronat la Reims în 1429 prin eforturile Ioanei d'Arc de a elibera Franța de englezi. Domnia sa târzie a fost marcată de luptele cu fiul său, Ludovic al XI-lea - in imagine, Portret al lui Carol al VII-lea, de Jean Fouquet, tempera pe lemn, Muzeul Luvru, Paris, c. 1445–1450 - foto: ro.wikipedia.org

Portret al lui Carol al VII-lea, de Jean Fouquet, tempera pe lemn, Muzeul Luvru, Paris, c. 1445–1450 – foto: ro.wikipedia.org

Carol al VII-lea (n. 22 februarie 1403 – d. 22 iulie 1461), numit Victoriosul, a fost rege al Franței din 1422 până la moartea sa.

A fost membru al Casei de Valois, fiu al regelui Carol al VI-lea însă succesiunea sa la tronul Franței a rămas discutabilă de ocupația engleză din nordul Franței.

Cu toate acestea, a fost încoronat la Reims în 1429 prin eforturile Ioanei d’Arc de a elibera Franța de englezi.

Domnia sa târzie a fost marcată de luptele cu fiul său, Ludovic al XI-lea.

Este primul rege care reușește să-și creeze o armată permanentă.

În 1444 Carol al VII-lea și Henric al VI-lea al Angliei au încheiat un armistițiu.

Deși acum englezii își limitau pretnțiile la Normandia și Guyenne, Carol nu a vrut o pace definitivă și a acordat regelui Angliei mâna fiicei lui René I al Neapolelui, Margareta de Anjou.

 

22 februarie 1440 – S-a născut regele Ladislaus Postumul (d. 23 noiembrie 1457), duce de Austria, rege al Ungariei (sub numele de Ladislau V) din 1444 și rege al Boemiei din 1453.

Ladislau Postumul (n. 22 februarie - d. 23 noiembrie 1457), a fost principe al Austriei și rege al Boemiei, mai apoi rege al Ungariei sub numele de Ladislau al V-lea, unde a domnit între 1453-1457. A fost urmat de Matei Corvin - in imagine, Regele Ladislau al V-lea al Ungariei (pictor austriac necunoscut, Kunsthistorisches Museum, Viena) - foto: ro.wikipedia.org

Regele Ladislau al V-lea al Ungariei
(pictor austriac necunoscut, Kunsthistorisches Museum, Viena) – foto: ro.wikipedia.org

Ladislau Postumul (n. 22 februarie – d. 23 noiembrie 1457), a fost principe al Austriei și rege al Boemiei, mai apoi rege al Ungariei sub numele de Ladislau al V-lea, unde a domnit între 1453-1457.

A fost singurul fiu al lui Albert al II-lea al Imperiului romano-german si al Elisabetei de Luxemburg.

A fost numit Postumul pentru că s-a născut la patru luni după moartea tatălui său.

A decedat subit la Praga la 23 noiembrie 1457 în timp ce se pregătesc pentru căsătoria sa cu Magdalena de Valois , fiica lui Charles al VII-lea al Frantei.

Se zvonea ca adversarii săi politici din Boemia l-au otrăvit, dar în secolul 20, s-a arătat că Ladislau a murit de leucemie, o boală recunoscută în acea perioadă.

L-a urmat la tronul Ungariei, Matei Corvin.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

22 februarie 1495 - Charles al VIII- lea al Frantei ocupa fără luptă oraşul Neapole şi se încoronează rege al Neapolelui.

Carol al VIII-lea al Franţei (franceză Charles VIII de Valois supranumit "L'Affable" (cel Prietenos) (30 iunie 1470 - 7 aprilie 1498) a fost rege al Franţei din dinastia Valois, a domnit din anul 1483 şi până la moartea sa - in imagine, Carol al VIII-lea, Şcoala franceză, sec. XVI, Muzeul Condé - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Carol al VIII-lea, Şcoala franceză, sec. XVI, Muzeul Condé – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Carol al VIII-lea, supranumit cel Prietenos (franceză Charles VIII de Valois supranumit L’Affable; n. 30 iunie 1470, Amboise, Centre-Val de Loire, Franța – d. 7 aprilie 1498, Amboise, Centre-Val de Loire, Franța), aparținând Casei de Valois, a fost rege al Franței din 1483 până la moarte.

Invadând Italia a inițiat o lungă serie de războaie franco-italiene care s-au desfășurat în prima jumătate a veacului al XVI-lea.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

22 februarie 1512 – A murit Amerigo Vespucci, explorator italian, cel al carui nume avea sa dea denumirea continentului America.

Amerigo Vespucci (n. 9 martie 1454, Florența, Italia, d. 22 februarie 1512, Spania) a fost unul dintre cei mai mari navigatori a tuturor timpurilor.

Amerigo Vespucci (n. 9 martie 1454, Florența, Italia, d. 22 februarie 1512, Spania) a fost unul dintre cei mai mari navigatori a tuturor timpurilor - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Amerigo Vespucci - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

La începutul secolului al XVI-dea în orasul Saint Die din Lorena a luat fiinta un cerc geografic din care faceau parte cîtiva tineri învatati.

Unul dintre ei, Martin Waldseemuller, a scris o mica lucriare intitulata „Introducere în cosmografie” („Cosmographi!ae introductio”), care a fost publicata în 1507.

In anexa, lucrarea cuprindea doua scrisori ale lui Amerigo Vespucci (in traducere latina). In cartea lui WaldseemuHer se întîlneste pentru prima oara numele de „America”.

Dupa ce aminteste ca scriitorii din antichitate împarteau pamântul locuit în trei parti — Europa, Asia si Africa — carora „li s-a dat numele dupa niste femei”, Waildseemuller scrie:

Acum aceste con­tinente sînt mai bine cunoscute, iar Amerigo Vespucci a descoperit un al patrulea continent. Nu vad de ce, cine si cu ce drept ar putea sa interzica numirea acestui continent Ţara lui Amerigo sau America”.

Nu se poate presupune ca prin aceasta declaratie Waldseemuller ar fi vrut sa stirbeasca câtusi de putin gloria lui Columb.

Pentru el, ca si pentru alti geografi de la începutul secolului al XVI-lea, Columb si Vespucci erau cei care au descoperit pamînturi noi în parti diferite ale lumii.

Columb nu a facut decât sa cerceteze mai mult Asia: contemporanii sai credeau ca pamânturile descoperite de el erau insule si peninsule ale Lumii vechi — o parte din Asia de est tropicala, dupa cum teritoriile descoperite de Cabot (tatal si fiul) li se pareau a fi o parte din Asia de nord-est cu clima rece.

Vespucci însa „descoperise al patrulea continent, Lumea noua”, un continent necunoscut „celor din antichi­tate”, care se întindea de ambele parti ale ecuatorului, ca si Africa, dar care este despartit de Africa prin oceanul Atlantic.

Recapituland, trebuie mentionat ca Vespucci a fost primul european ajuns în Brazilia.

A fost primul ce a călcat pe coastele Uruguayului și Argentinei.

A descoperit unele dintre cele mai importante fluvii ale lumii: Amazon, Pavia, Rio de la Plata.

Pe lângă acestea a explorat aproximativ 6000 de mile de coastă, mai mult decât oricine altcineva.

A fost primul ce a observat existența curentului ecuatorial.

Cea mai importantă piesă a sa a fost însă redescoperirea Americii.

În cinstea lui, unul dintre cei mai mari navigatori ai Noii Lumi, continentul descoperit îi poartă numele, începând din anul 1507.

 

22 februarie 1632 – Galileo Galilei publică lucrarea sa “Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii”, în care a comparat sistemul sistemul conceput de Copernic cu cel ptolemeic traditional.

Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii (Frontispiciul şi pagina de titlu a Dialogului) - foto: ro.wikipedia.org

Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii (Frontispiciul şi pagina de titlu a Dialogului) – foto: ro.wikipedia.org

Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii (în italiană Dialogo sopra i due massimi sistemi del mondo) a fost o carte scrisă în 1632 de Galileo Galilei în care a comparat sistemul copernican cu cel tradițional ptolemaic.

A fost tradusă în latină cu titlul Systema cosmicum în 1635 de Matthias Bernegger.

Cartea a fost dedicată patronului lui Galileo, Ferdinando II de’ Medici, Mare Duce de Toscana, și a avut mult succes.

În sistemul copernican, Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul Soarelui, pe când în cel ptolemaic toate corpurile cerești se rotesc în jurul Pământului.

Dialogul a fost publicat în Florența sub permisiunea oficială a Inchiziției.

În 1633, Galileo a fost condamnat pentru „gravă suspiciune de erezie” pe baza acestei cărți, care a fost apoi inclusă în Indicele cărților interzise, de unde a fost înlăturată abia în 1835 (după ce teoriile discutate au fost scoase de Biserica Catolică de sub cenzură în 1822)

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

22 februarie 1635 - La Paris, Cardinalul Richelieu fondează Académie française, cu mandatul de a supraveghea puritatea limbii franceze.

 

22 februarie 1708 – A început Marele Război al Nordului (22 februarie 1708 – 10 septembrie 1721): O coaliție condusă de Rusia, Danemarca și Saxonia atacă Imperiul Suedez, declanșând un conflict de 21 de ani care va reconfigura harta puterii în nordul Europei și va marca ascensiunea Rusiei ca imperiu.

La 22 februarie 1700 a izbucnit Marele Război al Nordului, un conflict epic care a durat 21 de ani și a schimbat definitiv harta politică a Europei, marcând declinul Suediei ca mare putere și ascensiunea Rusiei sub Petru cel Mare.

Contextul: O coaliție formată din Țaratul Rusiei, Danemarca-Norvegia și Saxonia-Polonia a atacat Imperiul Suedez, profitând de tinerețea noului rege suedez, Carol al XII-lea (care avea doar 18 ani). Coaliția spera să recupereze teritoriile pierdute anterior și să rupă dominația suedeză în Marea Baltică.

Desfășurarea: Deși inițial suedezii au obținut victorii uluitoare (precum cea de la Narva), subestimarea armatei ruse și campania dezastruoasă din interiorul Rusiei au dus la înfrângerea decisivă a Suediei în Bătălia de la Poltava (1709).

Impactul asupra României: După înfrângerea de la Poltava, regele Carol al XII-lea s-a refugiat la Tighina (pe atunci în Imperiul Otoman), antrenând regiunea în jocuri diplomatice complexe care au influențat și soarta domnitorilor români, precum Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir.

Rezultatul: Războiul s-a încheiat în 1721 prin Tratatul de la Nystad. Rusia a câștigat ieșirea la Marea Baltică și a fost proclamată Imperiu, în timp ce Suedia și-a pierdut statutul de hegemon în nordul Europei.

Semnificația: Acest război a pus bazele Rusiei moderne și a restructurat alianțele europene pentru secolul ce avea să urmeze, fiind unul dintre cele mai relevante exemple de „război de uzură” din istoria timpurie.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

22 februarie 1708 – Alegerea lui Antim Ivireanul ca Mitropolit al Ungro-Vlahiei: La recomandarea și cu sprijinul domnitorului Constantin Brâncoveanu, după trecerea la cele veșnice a predecesorului său, Teodosie, scaunul mitropolitan al Țării Românești este ocupat de una dintre cele mai strălucite minți ale epocii: Antim Ivireanul.

O viață dedicată culturii și credinței: Origini și formare: Născut în Iviria (Georgia de astăzi) în jurul anului 1650, acesta a ajuns în Țara Românească după o perioadă de captivitate la Constantinopol. Talentul său remarcabil l-a propulsat rapid în cercurile înalte, fiind pe rând egumen al Mănăstirii Snagov și episcop de Vâlcea.

Polimat al secolului al XVIII-lea: Mai mult decât un lider spiritual, a fost un veritabil artist și vizionar. Autor, tipograf de geniu, gravor și teolog, el a revoluționat limba română prin scrierile sale. Celebrele sale „Didahii” (o colecție de predici pentru marile sărbători) rămân până astăzi monumente de retorică și stil literar.

Inovație socială: Vizionarul ierarh a înființat la București prima bibliotecă publică, înțelegând că accesul la cunoaștere este esențial pentru progresul unei națiuni.

Un sfârșit martiric: Din cauza atitudinii sale ferme împotriva dominației otomane și a apărării drepturilor Bisericii, a intrat în conflict cu primul domn fanariot, Nicolae Mavrocordat. În toamna anului 1716, a fost înlăturat din scaun, caterisit pe nedrept și condamnat la exil pe viață la mănăstirea Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai. Nu a mai ajuns însă la destinație, fiind asasinat pe drum de ostașii turci care îl escortau.

Recunoscut pentru jertfa sa, a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, fiind prăznuit anual pe 27 septembrie.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

22 februarie 1732 – Nașterea lui George Washington, simbolul independenței americane La data de 22 februarie 1732 s-a născut George Washington (d. 1799), primul președinte al Statelor Unite și comandantul suprem al Armatei Continentale. Un simbol al unității și al integrității, el a refuzat puterea absolută în favoarea democrației constituționale.

George Washington by Gilbert Stuart, 1797 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

George Washington by Gilbert Stuart, 1797 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

În spiritul numelui platformei noastre, Uniți Schimbăm, cuvintele lui Washington despre importanța unității naționale rămân la fel de actuale și astăzi:

“Unitatea guvernului… este un stâlp principal al edificiului libertății voastre reale, sprijinul liniștii voastre acasă, al păcii voastre în afară, al siguranței voastre, al prosperității voastre, al acelei libertăți pe care o prețuiți atât de mult.”

Repere ale vieții sale:

Conducător militar: A condus forțele americane către victorie împotriva Marii Britanii, în ciuda resurselor limitate, demonstrând o reziliență extraordinară.

Președinte vizionar: A servit două mandate (1789–1797), stabilind numeroase precedente care guvernează și astăzi instituția prezidențială.

Retragerea exemplară: După al doilea mandat, a ales să se retragă la reședința sa de la Mount Vernon, consolidând ideea că într-o republică, nicio persoană nu este indispensabilă și puterea aparține legii, nu omului.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

22 februarie 1788 - Nașterea lui Arthur Schopenhauer, filosoful voinței (d. 1860): Vede lumina zilei la Danzig cel care va deveni „filosoful voinței” și al pesimismului profund. Opera sa va influența decisiv minți precum Nietzsche, Freud sau Eminescu.

Arthur Schopenhauer in 1859 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Arthur Schopenhauer in 1859 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pe 22 februarie 1788 s-a născut la Danzig (astăzi Gdańsk, Polonia) Arthur Schopenhauer (d. 1860), unul dintre cei mai importanți filosofi germani, cunoscut pentru analiza sa profundă asupra dorinței umane și a suferinței.

Opera fundamentală: Lucrarea sa de căpătâi, „Lumea ca voință și reprezentare”, susține că în spatele realității pe care o percepem se află o forță oarbă și neîncetată pe care el a numit-o Voință.

Pesimismul filosofic: Schopenhauer a argumentat că dorințele umane sunt nesfârșite, ceea ce duce inevitabil la suferință. Totuși, el a oferit și „căi de scăpare”: contemplarea artei, muzica și compasiunea față de ceilalți.

Legătura cu Orientul: A fost unul dintre primii gânditori occidentali care a integrat elemente din filosofia budistă și hindusă în sistemul său de gândire, fiind fascinat de conceptele de asceză și eliberare de sine.

Influențe majore: Ideile sale au avut un impact colosal asupra unor personalități precum Friedrich Nietzsche, Richard Wagner, Sigmund Freud și scriitorul nostru, Mihai Eminescu, care a fost profund marcat de pesimismul schopenhauerian.

Citat celebru: „Soarta amestecă cărțile, dar noi suntem cei care le jucăm.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

22 februarie 1814 – S-a născut Grigore Alexandrescu, poet și prozator român,unul dintre cei mai de seama fabulisti ai nostri; (d.25 noiembrie 1885).

Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810, Târgoviște - d. 25 noiembrie 1885, București) a fost un poet și fabulist român - foto: ro.wikipedia.org

Grigore Alexandrescu  - foto: ro.wikipedia.org

Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810, Târgoviște – d. 25 noiembrie 1885, București) a fost un poet și fabulist român.

A debutat cu poezii publicate în Curierul Românesc condus de Ion Heliade Rădulescu.

Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848.

Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine.

Cea mai reușită este Umbra lui Mircea. La Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia, cu prietenul Ion Ghica).

E ultimul fabulist autentic din literatura română, si a lasat vreo 40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităților (Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală, ș.a.).

Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola, meditația și satira.

A tradus din Lamartine și Byron.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

22 februarie 1819 – S-a născut James Russell Lowell, poet și eseist american; (d. 1891).

James Russell Lowell (n. 22 februarie 1819 - d. 12 august 1891) a fost un poet, critic literar și diplomat american, care a aparținut grupării literare Fireside Poets. A scris o lirică satirică, în care militează pentru aboliționism și susține cauza nordiștilor în războiul civil. A scris și poezii romantice în maniera lui John Keats și William Wordsworth. A abordat și critica literară situându-se la nivelul celei europene contemporane, colaborând în publicații ca: The Pioneer, The Atlantic Monthly, North American Review - foto: ro.wikipedia.org

James Russell Lowell – foto: ro.wikipedia.org

James Russell Lowell (n. 22 februarie 1819 – d. 12 august 1891) a fost un poet, critic literar și diplomat american, care a aparținut grupării literare Fireside Poets.

A scris o lirică satirică, în care militează pentru aboliționism și susține cauza nordiștilor în războiul civil.

A scris și poezii romantice în maniera lui John Keats și William Wordsworth.

A abordat și critica literară situându-se la nivelul celei europene contemporane, colaborând în publicații ca: The Pioneer, The Atlantic Monthly, North American Review.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

22 februarie 1819 – In urma Tratatului Adams-Onís, Spania a vândut Florida Stateleor Unite, pentru suma de 5 milioane USD. Tratatul Adams–Onís din 1819 (denumit oficial Tratatul de Amiciție, Înțelegere și Granițe între Statele Unite ale Americii și Majestatea Sa Catolică, uneori denumit Tratatul de Achiziție a Floridei, sau Tratatul Transcontinental din 1819), a pus capăt unei dispute de frontieră din America de Nord, între Statele Unite și Spania.

Tratatul a fost rezultatul tensiunilor crescânde între SUA și Spania privind drepturile teritoriale într-o perioadă de slăbire a puterii Spaniei în Lumea Nouă.

Pe lângă cedarea Floridei către Statele Unite, tratatul a rezolvat o dispută teritorială din zona râului Sabine din Texas și a stabilit limitele teritoriului american și revendicările în zona Munților Stâncoși și spre vest către Oceanul Pacific în schimbul plății de către Statele Unite a revendicărilor locuitorilor zonei față de guvernul spaniol în valoare de 5.000.000 de dolari și a renunțării la revendicările asupra teritoriului din Texas de la vest de râul Sabine și a altor teritorii spaniole conform termenilor Achiziției Louisianei.

 

22 februarie 1821 – Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, a trecut Prutul, intrând în Moldova, unde a încearcat să–și găsească noi adepți pentru mișcarea sa.

 

22 februarie 1847 - In bătălia de la Buena Vista, 5.000 de militari americani înfrang o armata de 15000 mexicani.

 

22 februarie 1848 – Izbucnirea Revoluției la Paris – Scânteia „Primăverii Popoarelor”: Banchetele reformiste sunt interzise, provocând revolta parizienilor. Este scânteia care aprinde „Primăvara Popoarelor” în toată Europa, inclusiv în Țările Române, unde tinerii pașoptiști preiau modelul francez.

Revoluția franceză de la 1848 ( 22 februarie 1848 - 2 decembrie 1848) - Lamartine in front of the Town Hall of Paris rejects the red flag on 25 February 1848 by Henri Félix Emmanuel Philippoteaux - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Revoluția franceză de la 1848 ( 22 februarie 1848 – 2 decembrie 1848) – Lamartine in front of the Town Hall of Paris rejects the red flag on 25 February 1848 by Henri Félix Emmanuel Philippoteaux – foto preluat de pe en.wikipedia.org

La data de 22 februarie 1848, Parisul devenea din nou epicentrul schimbărilor politice europene. Ceea ce a început ca un protest împotriva interzicerii unei întruniri politice s-a transformat rapid într-o revoluție care a dus la căderea monarhiei și la proclamarea celei de-a Doua Republici Franceze.

Cauza imediată: Guvernul conservator condus de François Guizot interzisese „banchetele reformiste” – adunări publice mascate unde opoziția cerea extinderea dreptului de vot și reforme sociale. Manifestanții au ieșit în stradă pe 22 februarie, ridicând baricade în tot orașul.

Căderea Regelui: În doar trei zile de lupte și presiune stradală, regele Ludovic-Filip a fost nevoit să abdice și să fugă în Anglia.

Impactul european: Succesul revoluționărilor parizieni a acționat ca un catalizator pentru întreaga Europă. În săptămânile următoare, valul revoluționar s-a extins în statele germane, în Imperiul Austriac și în statele italiene.

Legătura cu spațiul românesc: Evenimentele de la Paris din februarie 1848 au fost scânteia care a aprins spiritul revoluționar în Moldova și Țara Românească. Tinerii intelectuali români aflați la studii în Paris (pașoptiștii) au participat la baricadele din februarie, întorcându-se ulterior acasă pentru a organiza mișcările de eliberare națională și socială.

Semnificația: Revoluția de la 1848 din Paris a marcat sfârșitul ordinii stabilite după epoca napoleoniană și a impus ideile de sufragiu universal (masculin) și drepturi cetățenești fundamentale în mentalul colectiv european.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

22 februarie 1849 - S-a născut Nikolay Yakovlevich Sonin, matematician rus (d. 1915)

 

22 februarie 1857 – S-a născut fizicianul german Heinrich Rudolf Hertz; (d. 1 iunie 1894).

Heinrich Rudolf Hertz (n. 22 februarie 1857, Hamburg - d. 1 ianuarie 1894, Bonn) a fost un fizician german. A studiat la universitățile din München și Berlin. În 1883 a devenit docent privat pentru fizica teoretică la universitatea Christian-Albrecht din Kiel. Între 1885 și 1889 a predat ca profesor de fizică la universitatea tehnică din Karlsruhe. Din 1889 a fost profesor de fizică la Rheinischen Friedrich-Wilhelms-Universität din Bonn. Hertz a murit la numai 37 de ani de granulomatoza lui Wegener - foto: ro.wikipedia.org

Heinrich Rudolf Hertz – foto: ro.wikipedia.org

Heinrich Rudolf Hertz (n. 22 februarie 1857, Hamburg – d. 1 ianuarie 1894, Bonn) a fost un fizician german.

A studiat la universitățile din München și Berlin. În 1883 a devenit docent privat pentru fizica teoretică la universitatea Christian-Albrecht din Kiel. Între 1885 și 1889 a predat ca profesor de fizică la universitatea tehnică din Karlsruhe.

Din 1889 a fost profesor de fizică la Rheinischen Friedrich-Wilhelms-Universität din Bonn.

Hertz a murit la numai 37 de ani de granulomatoza lui Wegener.

 

22 februarie 1864 –S-a născut Jules Renard, romancier și dramaturg francez; (d. 22 mai 1910).

Jules Renard (n. 1864, Châlons-du-Maine – d. 1910, Paris) a fost un novelist și dramaturg francez - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Jules Renard – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Jules Renard (n. 1864, Châlons-du-Maine – d. 1910, Paris) a fost un novelist și dramaturg francez. Intre cele mai cunoscute traduceri ale scrierilor sale in limba romana se numara : “Morcoveață”, Pagini de istorie naturală, Jurnal.

 

22 februarie 1875 – A murit la Paris, pictorul francez Jean-Baptiste Camille Corot; (n.16 iulie 1796, Paris).

Jean-Baptiste Camille Corot (n. 16 iulie 1796, Paris - d.22 februarie 1875 , Paris) a fost cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX–lea. Camille Corot este pictorul care eliberează peisagistică de restricțiile impuse de neoclasicism. A fost un maestru al picturii plein-air și, prin urmare, a influențat impresionismul, curent la a cărui naștere a asistat, fără a-l fi înțeles pe deplin. Corot poate fi socotit precursorul impresionismului - foto: ro.wikipedia.org

Jean-Baptiste Camille Corot – foto: ro.wikipedia.org

Jean-Baptiste Camille Corot (n. 16 iulie 1796, Paris – d.22 februarie 1875 , Paris) a fost cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX–lea.

Camille Corot este pictorul care eliberează peisagistică de restricțiile impuse de neoclasicism.

A fost un maestru al picturii plein-air și, prin urmare, a influențat impresionismul, curent la a cărui naștere a asistat, fără a-l fi înțeles pe deplin.

Corot poate fi socotit precursorul impresionismului.

Jean-Baptiste Camille Coro, "Femeia cu perla" - Muzeul Luvru - foto: ro.wikipedia.org

Jean-Baptiste Camille Coro, “Femeia cu perla” – Muzeul Luvru – foto: ro.wikipedia.org

 

22 februarie 1882 – Serbia se proclamă regat.

Milan Obrenovic devine primul rege al Serbiei moderne, sub numele de Milan I (1882-1889).

Milan Obrenović (22 august 1854 – 11 februarie 1901), a fost conducător al Serbiei din 1868 până în 1889, inițial ca prinț (1868-1882) apoi ca rege (1882-1889) - foto: ro.wikipedia.org

Milan Obrenović - foto: ro.wikipedia.org

Milan Obrenović s-a nascut la 22 august 1854 la Marasesti in Moldova si a decedat la 11 februarie 1901 la Viena. A fost principe al Serbiei intre anii 1868-1882 sub numele de Milan IV Obrenović,dupa care a devenit rege al Serbiei sub numele de Milan I domnind pana in anul 1889cand a abdicat in favoarea fiului sau Alexandru.

 

22 februarie 1889 – Preşedintele american Grover Cleveland semnează un proiect de lege prin care sunt admise Dakota de Nord, Dakota de Sud, Montana şi Washington, in randul statelor componente ale S.U.A.

 

22 februarie 1900 - Prima audiție, la Paris, a “Sonatei nr. 2 pentru vioară și pian” de George Enescu (la pian – George Enescu).

 

22 febuarie 1900 – S-a născut marele regizor spaniol Luis Buñuel ; (d. 29 iulie1983).

Luis Buñuel (n. 22 februarie 1900, Calanda, Spania — d. 29 iulie 1983, Mexic) a fost un regizor spaniol de film. Deși spaniol, inițial studiile, apoi războiul civil și legăturile cu partidul comunist l-au determinat să-și exercite profesia de regizor în Franța, SUA și Mexic (unde și moare în 1983). Este considerat unul dintre cei mai importanți cineaști ai lumii - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Luis Buñue – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Luis Buñuel (n. 22 februarie 1900, Calanda, Spania — d. 29 iulie 1983, Mexic) a fost un regizor spaniol de film. Deși spaniol, inițial studiile, apoi războiul civil și legăturile cu partidul comunist l-au determinat să-și exercite profesia de regizor în Franța, SUA și Mexic (unde și moare în 1983). Este considerat unul dintre cei mai importanți cineaști ai lumii.

 

22 februarie 1901 – S-a născut Justinian Marina, al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (d. 1977)

Justinian Marina, pe numele de mirean Ioan Marina, (n. 22 februarie 1901, Suiești, județul Vâlcea – d. 26 martie 1977, București) a fost al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, între 1948 și 1977.

Marele Colegiu Electoral Bisericesc, întrunit în capitala țării, la 24 mai 1948, a ales arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al României pe mitropolitul Moldovei Justinian Marina,

care s-a arătat vrednic prin statornicia sa în dreapta credință, prin lucrarea fără preget în slujirile sale de până acum, printr-o muncă rodnică în folosul poporului și al Bisericii, printr-o blândețe părintească îndeajuns de cunoscută, dând întru îndeplinirea tuturor însărcinărilor și vredniciilor la care a fost chemat dovezi de neclintită ascultare față de Sfântul Sinod și de supunere față de legile țării” (din Gramata Sinodală de instalare).

Patriarch Justinian and the Communist leadership of Romania, at the "23 August" Stadium during the opening of the World Festival of Youth and Students (1953) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Patriarch Justinian and the Communist leadership of Romania, at the “23 August” Stadium during the opening of the World Festival of Youth and Students (1953) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

La 6 iunie 1948, la ceremonia de învestitură din aula Palatului Parlamentului și la cea de instalare din biserica “Sf. Spiridon Nou” din București, Patriarhul Justinian și-a prezentat programul de activitate ca patriarh.

Printre obiectivele sale figurau: pregătirea clerului în duhul Ortodoxiei și cerințelor vremii; restaurarea monahismului românesc; reorganizarea învățământului teologic; desființarea Bisericii Române Unite cu Roma și integrarea credincioșilor acestei biserici în Biserica Ortodoxă Română; reînnodarea legăturilor frățești cu toate Bisericile ortodoxe; promovarea relațiilor ecumenice cu Bisericile creștine etc.

Patriarhul Justinian primeşte la Bucureşti vizita Patriarhului Alexei al Moscovei şi al întregii Rusii (iunie 1962) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Patriarhul Justinian primeşte la Bucureşti vizita Patriarhului Alexei al Moscovei şi al întregii Rusii (iunie 1962) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sub conducerea patriarhului Justinian a fost inițiată colaborarea Bisericii Ortodoxe Române cu autoritatea comunistă.

Patriarhul a promovat ideea ca istoria merge după niște legi date de Dumnezeu, iar una dintre aceste legi este lupta de clasă.

Scriitorul polonez Czeslaw Milosz, laureat al premiului Nobel, citează pe patriarhul Justinian în cartea sa Gândirea captivă.

Stalin, conducătorul Partidului Comunist, duce la îndeplinire legea istoriei, cu alte cuvinte acționează așa cum dorește Dumnezeu, motiv pentru care trebuie să ne supunem lui. Omenirea poate fi reînnoită după modelul rusesc; de aceea nici un creștin nu se poate opune ideii – crude, ce-i drept – care va crea un om nou pe întreaga planetă. Asemenea argumente sunt adesea folosite de clerici care sunt unelte ale Partidului. “Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare Cristos este sovietic!” a spus Justinian Marina, patriarhul României.”

 

22 februarie 1903 – S-a născut Tudor Mușatescu, poet, prozator, dramaturg și publicist român; (d. 1970).

Tudor Mușatescu (n. 22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel - d. 4 noiembrie 1970) a fost un poet, prozator, dramaturg și umorist român - foto: ro.wikipedia.org

Tudor Mușatescu - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tudor Mușatescu (n. 22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel – d. 4 noiembrie 1970) a fost un poet, prozator, dramaturg și umorist român.

 

22 februarie 1905 - S-a înființat primul sindicat muncitoresc din România, sindicatul lucrătorilor tâmplari: La data de 22 februarie 1905, la București, lua ființă Sindicatul lucrătorilor tâmplari, sub conducerea lui I.C. Frimu. Aceasta a fost prima organizație sindicală modernă din țară, creată după model european, având ca scop protejarea drepturilor celor care munceau.

Ion Costache Frimu (n. 4/16 octombrie 1871, comuna Bârzești, județul Vaslui; d. 19 februarie 1919, Închisoarea Văcărești) a fost un militant socialist și fruntaș al Partidului Social-Democrat, care a murit în urma bătăilor suferite în închisoare, ca urmare a participării sale la manifestațiile muncitorilor tipografi din decembrie 1918 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ion Costache Frimu (n. 4/16 octombrie 1871, comuna Bârzești, județul Vaslui; d. 19 februarie 1919, Închisoarea Văcărești) a fost un militant socialist și fruntaș al Partidului Social-Democrat, care a murit în urma bătăilor suferite în închisoare, ca urmare a participării sale la manifestațiile muncitorilor tipografi din decembrie 1918 – cititi mai mult pe unitischimbam.ro – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Organizare structurată: Până la acea dată, existau bresle sau asociații de ajutor reciproc, dar sindicatul de la 1905 a introdus conceptul de luptă pentru condiții de muncă mai bune, salarii echitabile și program de lucru limitat.

Efectul de domino: Exemplul tâmplarilor a fost urmat rapid de alte bresle (legători de cărți, cizmari, tipografi). Până la sfârșitul anului 1905, în România s-au format numeroase alte sindicate, ducând la crearea unei mișcări muncitorești naționale.

Impact social: Această mișcare a pus presiune pe clasa politică pentru a introduce primele legi sociale moderne, într-o perioadă în care industrializarea României era la început, iar condițiile din fabrici erau adesea extrem de precare.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

22 februarie 1906 – S-a înființat Institutul Geologic al României și s-a creat Corpul geologilor.

 

22 februarie 1907 – Răscoala Țărănească din 1907” - Încep mișcările țărănești în județele Dorohoi și Iași din Romania.

"Răscoala Țărănească din 1907" (O patrulă de cavalerie observă casele incendiate de către răsculaţi lângă Buzău) - foto: ro.wikipedia.org

“Răscoala Țărănească din 1907″ (O patrulă de cavalerie observă casele incendiate de către răsculaţi lângă Buzău) – foto: ro.wikipedia.org

Răscoala țărănească din 1907 a început în data de 21 februarie (8 februarie s.v.) 1907 în Flămânzi, Botoșani și s-a răspândit, în perioada următoare, în toată țara. Răscoala a fost înfrântă de guvern, reprimarea ei de către armată soldându-se cu uciderea unei părți din populația rurală a țării. Principala cauză a fost nemulțumirea țăranilor legată de inechitatea deținerii pământurilor, aflat în mâinile a doar câtorva mari proprietari.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

22 februarie 1924 – Președintele american Calvin Coolidge devine primul președinte american care vorbeste intr-o emisiune de radio transmisa de la Casa Alba.

 

22 febuarie 1942 - A murit Stefan Zweig, poet, prozator, dramaturg austriac (n. 1881)

Stefan Zweig (n. 28 noiembrie, 1881, Viena, Austria – d. 23 februarie, 1942, Petrópolis, Brazilia) a fost un scriitor, jurnalist și biograf austriac. În prezent este alături de Hermann Hesse unul dintre cei mai citiți autori de limbă germană. Stefan Zweig și-a petrecut ultimii ani de viață în exil, fiind un opozant fățis al dictaturii naziste - foto: ro.wikipedia.org

Stefan Zweig – foto: ro.wikipedia.org

Stefan Zweig (n. 28 noiembrie, 1881, Viena, Austria – d. 23 februarie, 1942, Petrópolis, Brazilia) a fost un scriitor, jurnalist și biograf austriac. În prezent este alături de Hermann Hesse unul dintre cei mai citiți autori de limbă germană. Stefan Zweig și-a petrecut ultimii ani de viață în exil, fiind un opozant fățis al dictaturii naziste.

 

22 februarie 1943 – Execuția membrilor grupului „Trandafirul Alb” (Die Weiße Rose): Hans Scholl, Sophie Scholl și Christoph Probst sunt executați de regimul nazist după ce au fost prinși distribuind manifeste anti-război. Gestul lor rămâne un simbol universal al rezistenței prin conștiință.

22 febuarie 1943 – La München, Germania au fost executați prin ghilotinare studenții: Christoph Probst, Hans Scholl si sora lui Sophie Scholl, primii trei membri ai grupului de rezistență antinazist Trandafirul Alb - in imagine, Membrii grupului Trandafirul Alb, München 1942. De la stânga: Hans Scholl , sora lui Sophie Scholl şi Christoph Probst. Foto: Muzeul Memorial al Holocaustului din S.U.A. - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Membrii grupului Trandafirul Alb, München 1942. De la stânga: Hans Scholl , sora lui Sophie Scholl şi Christoph Probst. foto: Muzeul Memorial al Holocaustului din S.U.A. – preluat de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com

La 22 februarie 1943, într-un subsol al închisorii Stadelheim din München, regimul nazist punea capăt vieții a trei tineri care îndrăzniseră să spună adevărul. Sophie Scholl (21 de ani), fratele ei Hans Scholl (24 de ani) și prietenul lor Christoph Probst (23 de ani) au fost executați prin ghilotinare, la doar câteva ore după un proces-spectacol condus de infamul judecător Roland Freisler.

Cine a fost „Trandafirul Alb”?

„Trandafirul Alb” a fost un grup de rezistență non-violentă format din studenți și un profesor de la Universitatea Ludwig Maximilian din München. Într-o perioadă în care opoziția față de Hitler era considerată înaltă trădare, acești tineri au redactat, multiplicat și distribuit șase manifeste prin care chemau poporul german la rezistență pasivă și la condamnarea crimelor regimului.

Contextul arestării

Gestul final: Pe 18 februarie 1943, în timp ce distribuiau ultimul set de manifeste în incinta universității, Sophie a aruncat un teanc de foi de la balconul interior al clădirii spre curtea centrală. Gestul a fost observat de un om de serviciu, membru al partidului nazist, care i-a denunțat imediat.

Interogatoriul: Sophie a fost interogată timp de trei zile de către Gestapo. Deși inițial a negat, ulterior a decis să preia întreaga vină asupra ei pentru a-i proteja pe ceilalți, dând dovadă de un calm și un curaj care l-au uluit chiar și pe anchetatorul său.

Ultimele cuvinte: Se spune că, înainte de a fi dusă la eșafod, Sophie a rostit: „Ce contează moartea mea, dacă prin noi, mii de oameni sunt treziți și stimulați să acționeze?”. Fratele ei, Hans, a strigat chiar înainte de execuție: „Să trăiască libertatea!” (Es lebe die Freiheit!).

Moștenirea lor

Execuția celor trei nu a oprit mișcarea. Cel de-al șaselea manifest a fost scos ilegal din Germania, multiplicat de forțele aliate în milioane de exemplare și aruncat din avioane deasupra orașelor germane sub titlul: “Un manifest al studenților din München”.

Astăzi, curtea Universității din München este pavată cu o replică din piatră a manifestelor aruncate de Sophie Scholl, un simbol etern al faptului că spiritul critic și dorința de libertate nu pot fi strivite de nicio dictatură.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

22 februarie 1948 - Lovitura de stat comunistă în Cehoslovacia.

 

22 februarie 1949 - Scriitorul Adrian Marino a fost arestat pentru participarea la încercarea de reorganizare a tineretului național-tărănist din facultăți. La 12 octombrie 1950, a fost condamnat la 10 ani temniță grea. Între 1957 și 1963, scriitorul a avut domiciliu obligatoriu, iar în 1968 a fost reabilitat.

Adrian Marino (n. 5 septembrie 1921, Iași - d. 17 martie 2005, Cluj) a fost un eseist, critic, istoric și teoretician literar român, laureat al premiului Herder - foto: ro.wikipedia.org

Adrian Marino - foto: ro.wikipedia.org

Adrian Marino (n. 5 septembrie 1921, Iași – d. 17 martie 2005, Cluj) a fost un eseist, critic, istoric și teoretician literar român, laureat al premiului Herder.

A fost arestat în 1949 pentru multiplicare și difuzare de texte ale „Școlii de cadre”, din cadrul Tineretului Universitar Național-Țăranist, activități considerate ilegale de guvernul de atunci.

A fost închis până în anul 1957, după care a fost deportat în Bărăgan, în satul Lătești (azi parte a comunei Bordușani, Ialomița), alți șase ani (1957 – 1963).

Nu va avea drept de semnatură până în 1965, când debutează la 44 de ani cu „Viața lui Alexandru Macedonski“. După alți patru ani, în 1969, a fost reabilitat politic complet și repus în toate drepturile.

A fost reabilitat juridic în 1969. A fost premiat de Academia Română și de Uniunea Scriitorilor.

Între 1971 și 1972 face o specializare în Elveția, supervizat de profesorul René Étiemble. A avut , de asemenea, burse în Franța și Germania Federală.

Între 1973 și 1980 întemeiază, redactează și conduce prima revistă de studii literare în limbi străine de largă circulație, Cahiers roumains d’etudes literaires.

În 1985 obține Premiul Herder. Publică în țară și străinătate volume de teorie literară și comparatistică. Autor al unei cărți românești și franceze despre Mircea Eliade, Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980), versiunea în limba franceză apărând în 1981. A fost membru al Senatului Alianței Civice și al Senatului ASPRO.

În anul 2010, în urma apariției volumului său biografic Viața unui om singur, critic la adresa unor intelectuali activi în viața publică, lui Adrian Marino i s-a înscenat o acuzație de colaborare cu Securitatea.

În anul 2010, scriitorul Mircea Dinescu a făcut public faptul că Adrian Marino a fost informator al Direcției de Informații Externe și al Securității, în vremea regimului comunist. O cercetare de presă ulterioară a confirmat acuzațiile.

Defăimarea cărturarului a determinat semnarea unui protest colectiv care califica „transformarea acestui demn om de cultură, liberal și anticomunist într-un slujitor al regimului” drept „un act monstruos și inacceptabil

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org;

 

22 februarie 1958 – Egiptul şi Siria s-au unit pentru a forma Republica Arabă Unita.

 

22 februarie 1959 – Lee Petty a câștigat prima ediție a cursei Daytona 500, o cursă auto NASCAR care a avut loc pe circuitul Daytona International Speedway din Florida.

Lee Petty nr. 42 și Johnny Beauchamp nr. 73 se luptă în ultimul tur al cursei Daytona 500 din 1959 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Lee Petty nr. 42 și Johnny Beauchamp nr. 73 se luptă în ultimul tur al cursei Daytona 500 din 1959 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Prima cursă internațională NASCAR de 500 de mile din 1959, desfășurată la Daytona (cunoscută acum sub numele de Daytona 500 inaugurală din 1959) a fost a doua cursă a sezonului NASCAR Grand National Series din 1959. A avut loc pe 22 februarie 1959, în fața a 41.921 de spectatori. A fost prima cursă desfășurată pe circuitul Daytona International Speedway, lung de 4,0 kilometri .

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

22 februarie 1962 – S-a născut Steve Irwin, naturalist australian; (d. 2006).

Stephen Robert Irwin (n. 22 februarie 1962 – d. 4 septembrie 2006) a fost un prezentator de televiziune, ecologist și proprietar de grădină zoologică. A devenit cunoscut datorită documentarelor sale de pe Discovery ("The Crocodile Hunter") și a filmelor artistice în care a jucat. Acesta încetat din viață în nordul Australiei, într-un accident subacvatic. În dimineața de luni, 4 septembrie 2006, a fost înțepat în piept de o pisică de mare; Stephen Irwin se afla în largul portului Douglas, la nord de Cairns Australia, unde lucra la un documentar despre lumea submarină - foto: ro.wikipedia.org

Stephen Robert Irwin – foto: ro.wikipedia.org

Stephen Robert Irwin (n. 22 februarie 1962 – d. 4 septembrie 2006) a fost un prezentator de televiziune, ecologist și proprietar de grădină zoologică.

A devenit cunoscut datorită documentarelor sale de pe Discovery (“The Crocodile Hunter“) și a filmelor artistice în care a jucat. Acesta încetat din viață în nordul Australiei, într-un accident subacvatic.

În dimineața de luni, 4 septembrie 2006, a fost înțepat în piept de o pisică de mare; Stephen Irwin se afla în largul portului Douglas, la nord de Cairns Australia, unde lucra la un documentar despre lumea submarină.

 

22 februarie 1973 – În urma vizitei presedintelui american Richard Nixon la Beijing, Statele Unite si în Republica Populară Chineză, isi reiau legaturile infiintand birouri diplomatice.

 

22 februarie 1974 – Tentativa de asasinat asupra președintelui Richard Nixon:

Samuel Byck a încercat să deturneze un avion pe Aeroportul Internațional Baltimore/Washington cu intenția de a-l prăbuși în Casa Albă pentru a-l asasina pe președintele american Richard Nixon, dar a fost oprit de poliție.

Samuel Joseph Byck (30 ianuarie 1930 – 22 februarie 1974) a fost un cetățean american care a încercat să organizeze un atac sinucigaș fără precedent pentru acea vreme. Pe 22 februarie 1974, Byck a încercat să deturneze un avion de pasageri ce urma să decoleze de pe Aeroportul Internațional Baltimore/Washington, având planul nebunesc de a prăbuși aeronava peste Casa Albă, cu scopul de a-l ucide pe președintele Richard Nixon.

În timpul tentativei sale violente, Byck a împușcat mortal un polițist de pe aeroport, precum și pe copilotul avionului, rănindu-l grav și pe pilotul aeronavei. Înainte ca avionul să apuce să decoleze, forțele de ordine au intervenit, iar Byck a fost împușcat și rănit de un polițist prin fereastra ușii aeronavei, în cele din urmă sinucigându-se înainte de a fi capturat.

Incidentul a rămas în istorie ca una dintre primele tentative de a folosi un avion comercial ca armă de distrugere masivă împotriva unei ținte politice, prefigurând cu decenii înainte tacticile folosite în atacurile de mai târziu.

Această poveste a fost ulterior sursa de inspirație pentru filmul “The Assassination of Richard Nixon” (2004), cu Sean Penn în rolul principal.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

22 februarie 1979 – Insula Saint Lucia din Caraibe își proclamă independenta fata de Marea Britanie.

Location of  Saint Lucia  (circled in red) in the Caribbean  (light yellow) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Location of Saint Lucia (circled in red)
in the Caribbean (light yellow) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Sfânta Lucia (Saint Lucia) este o țară insulară situată în arhipelagul Caraibe între Martinica și Barbados și are capitala la Castries.

Populația este de 150.000 de locuitori.

Limba oficială a insulei este engleza, dar mulți localnici vorbesc kweyol, care s-a transformat dintr-un dialect al limbii franceze într-o adevarată limbă cu gramatică proprie.

Plajele fine, luxuriantele păduri tropicale, cele două conuri vulcanice de pe coasta de sud-est a insulei, Gros Piton, cu o înălțime de 797 metri și Petit Piton, de 750 metri sunt principalele puncte de interes din Sf. Lucia.

Climatul este tropical, sezonul ploios durează din iunie până în noiembrie, iar sezonul uscat din decembrie până în mai.

Soufrière, Saint Lucia - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Soufrière, Saint Lucia – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Insula a fost descoperită de Cristofor Columb în cea de-a patra călătorie a sa (1502) spre Lumea Nouă. I s-a dat numele Sfintei din ziua când a fost-descoperită.

În sec. XVII-XVIII este disputată de Franța și Anglia, trecând de nenumărate ori când sub puterea uneia, când a alteia. Sunt aduși sclavi negri din Africa.

În 1814 devine colonie britanică; în 1979 își proclamă independența în cadrul Commonwealth-ului (al 40-lea stat-membru).

Inflația și șomajul au marcat viața insulei, care, pentru a se redresa, dezvoltă agricultura și serviciile (turism).

Este o monarhie constituțională, conform Constituției din 1979. Puterea legislativă este exercitată de Parlament (Senat și Camera Adunării); cea executivă de un cabinet condus de liderul partidului majoritar din Camera Adunării.

Șeful statului: regina Marii Britanii, reprezentată de un guvernator general. Multipartitism.

Rezervația națională Pitons a fost înscrisă în anul 2004 pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

22 februarie 1979 - Decorarea drapelului de luptă al Diviziei “Mărășești“, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la înființare.

Drapelului de Luptă al Brigăzii 9 Mecanizată „Mărășești” - foto preluat de pe www.facebook.com/Brigada9Mecanizata

Drapelului de Luptă al Brigăzii 9 Mecanizată „Mărășești” – foto preluat de pe www.facebook.com/Brigada9Mecanizata

Fosta Divizie „Mărășești“, actuala Brigada 9 Mecanizată Mărăşeşti din Constanţa este parte a Diviziei 2 Infanterie Getica şi este purtătoarea tradițiilor de luptă de excepție ale militarilor dobrogeni, dar şi principalul element al prezenței Forţelor Terestre române între Dunăre şi Marea Neagră. Drapelul de Luptă al Brigăzii 9 Mecanizată „Mărășești” a fost decorat joi, 30 ianuarie, cu Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Ofițer cu însemn de pace, pentru militari, în prezența șefului Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad.

Brigada 9 Mecanizată „Mărășești” s-a înființat la data de 1 octombrie 2009 și a preluat tradițiile de luptă ale Diviziei Active, prima mare structură de forțe terestre din regiunea Dobrogea.

Militarii brigăzii au participat în numeroase misiuni internaționale, în Afganistan, Irak, Polonia, Bosnia și Herțegovina și Republica Centrafricană, demonstrând profesionalism, curaj și adaptabilitate. Totodată, marea unitate a reprezentat o prezentă constanță la exercițiile multinaționale majore, unde a demonstrat un nivel înalt de pregătire.

cititi mai mult pe www.defense.ro

 

22 februarie 1980 – A decedat Oskar Kokoschka, pictor și poet englez de origine austriacă; (n. 1886).

Oskar Kokoschka (n. 1 martie 1886, Pöchlarn, Niederösterreich - d. 22 februarie 1980, Montreux, Elveția) a fost un pictor, grafician și scriitor austriac, exponent al expresionismului. Kokoschka a fost cel mai faimos reprezentant al Grupului de Artă din Berlin Der Sturm (în română Furtună), și cofondator Hagenbund (sau Künstlerbund Hagen). Începând cu anul 1980, s-a înființat un premiu acordat de către autoritățile austriece pentru realizări excepționale în artă, care-i poartă numele. Prima sa expoziție personală a avut loc la Galeria Paul Cassirer din Berlin în anul 1910[1]. În acest an, de asemenea, a expus la Muzeul Folkwang Essen și a început colaborarea cu revista Der Sturm. În 1915 , la scurt timp după izbucnirea primului război mondial, el a servit pe frontul de est, unde a fost grav rănit - in imagine, Oskar Kokoschka, 1963 - foto: ro.wikipedia.org

Oskar Kokoschka, 1963 – foto: ro.wikipedia.org

Oskar Kokoschka (n. 1 martie 1886, Pöchlarn, Niederösterreich – d. 22 februarie 1980, Montreux, Elveția) a fost un pictor, grafician și scriitor austriac, exponent al expresionismului.

Kokoschka a fost cel mai faimos reprezentant al Grupului de Artă din Berlin Der Sturm (în română Furtună), și cofondator Hagenbund (sau Künstlerbund Hagen).

Începând cu anul 1980, s-a înființat un premiu acordat de către autoritățile austriece pentru realizări excepționale în artă, care-i poartă numele.

Prima sa expoziție personală a avut loc la Galeria Paul Cassirer din Berlin în anul 1910.

În acest an, de asemenea, a expus la Muzeul Folkwang Essen și a început colaborarea cu revista Der Sturm.

În 1915 , la scurt timp după izbucnirea primului război mondial, el a servit pe frontul de est, unde a fost grav rănit.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org;

 

22 februarie 1987 - Moartea lui Andy Warhol, „regele” Pop Art (n. 1928)

Andy Warhol în 1980 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Andy Warhol în 1980 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

La 22 februarie 1987, lumea artei își pierdea una dintre cele mai influente și controversate figuri: Andy Warhol (pe numele său real Andrew Warhola). Artist, regizor și producător, Warhol a redefinit granițele dintre arta înaltă și cultura de masă.

Puncte cheie despre viața și moștenirea sa:

Revoluția Pop Art: Warhol a transformat obiectele banale de consum (precum celebrele cutii de supă Campbell’s) și portretele vedetelor (Marilyn Monroe, Elvis Presley) în capodopere artistice. A demonstrat că arta poate fi accesibilă și inspirată din viața cotidiană.

The Factory: Studioul său din New York, numit „The Factory”, a devenit un loc legendar de întâlnire pentru artiști, muzicieni, scriitori și personalități underground, fiind un laborator de experimente vizuale și sociale.

Viziune vizionară: A prezis democratizarea celebrității prin celebra sa frază: „În viitor, oricine va fi faimos pentru 15 minute” – o intuiție uluitoare despre era rețelelor sociale de astăzi.

Moștenirea: Dincolo de picturile sale care se vând astăzi cu sute de milioane de dolari, Warhol a influențat designul, publicitatea, moda și muzica (fiind managerul trupei The Velvet Underground).

Citat celebru: „Arta este orice lucru cu care poți scăpa nepedepsit.”

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

22 februarie 1993 - Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite a decis, în unanimitate, înfiinţarea Tribunalului internaţional pentru judecarea crimelor de război din fosta Iugoslavie.

 

22 februarie 1997 - Anunțul oficial al primei clonări reușite a unui mamifer – Oaia Dolly: La data de 22 februarie 1997, lumea științifică și opinia publică erau luate prin surprindere de un anunț care părea desprins din literatura science-fiction: cercetătorii de la Institutul Roslin din Scoția, conduși de Ian Wilmut și Keith Campbell, prezentau oficial Oaia Dolly, primul mamifer clonat dintr-o celulă adultă.

Dolly (n. 5 iulie 1996, Roslin, Scoția – d. 14 februarie 2003, Roslin, Scoția) a fost o oaie domestică, femelă, care a reprezentat prima clonare reușită a unui mamifer dintr-o celulă somatică adultă, prin procedeul de transfer nuclear - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Dolly (n. 5 iulie 1996, Roslin, Scoția – d. 14 februarie 2003, Roslin, Scoția) a fost o oaie domestică, femelă, care a reprezentat prima clonare reușită a unui mamifer dintr-o celulă somatică adultă, prin procedeul de transfer nuclear – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Realizarea tehnologică: Deși Dolly se născuse efectiv pe 5 iulie 1996, existența ei a fost păstrată secretă timp de șapte luni pentru a permite cercetătorilor să verifice datele și să pregătească lucrarea științifică. Ea a fost creată prin procesul de transfer nuclear al unei celule somatice, folosind o celulă prelevată din glanda mamară a unei oi de șase ani.

De ce a fost un șoc? Până la Dolly, comunitatea științifică credea că celulele adulte sunt specializate definitiv și nu pot fi „reprogramate” pentru a crea un organism întreg. Dolly a demonstrat că o celulă specializată poate redeveni o celulă stem pluripotenta.

Impactul etic: Anunțul din 22 februarie a declanșat o dezbatere globală masivă cu privire la etica clonării. Președintele de atunci al SUA, Bill Clinton, a cerut imediat o investigație privind bioetica, iar numeroase țări au început să reglementeze sau să interzică clonarea umană.

Viața lui Dolly: Oaia Dolly a trăit șase ani la Institutul Roslin, având o viață relativ normală și dând naștere la șase miei prin metode naturale. A fost eutanasiată în 2003 după ce a contractat o boală pulmonară progresivă. Astăzi, corpul ei împăiat este expus la Muzeul Regal al Scoției din Edinburgh.

Semnificație: Succesul clonării lui Dolly a deschis calea cercetărilor moderne în medicina regenerativă, studiul celulelor stem și conservarea speciilor pe cale de dispariție, rămânând unul dintre cele mai importante repere științifice ale secolului XX.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

22 februarie 1997 - Pugilistul Mihai Leu a câștigat pentru România primul titlul de campion mondial la box profesionist

Mihai Leu (n. 13 februarie 1968, Hunedoara) este un sportiv român. S-a făcut cunoscut ca pugilist, fiind campion mondial WBO la semimijlocie în 1997. S-a retras din box în urma unei accidentări, fiind neînfrânt la fel ca legendarul boxer european Terry Marsh. A început apoi să concureze ca pilot de raliu, unde a devenit campion național în 2003 la bordul unui Hyundai Accent WRC. Din 2010 este team-managerul Jack Daniels Rally Team, echipă ce concurează în Campionatul Național de Raliuri (CNR) - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Mihai Leu – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Mihai Leu (n. 13 februarie 1968, Hunedoara) este un sportiv român. S-a făcut cunoscut ca pugilist, fiind campion mondial WBO la semimijlocie în 1997. S-a retras din box în urma unei accidentări, fiind neînfrânt la fel ca legendarul boxer european Terry Marsh. A început apoi să concureze ca pilot de raliu, unde a devenit campion național în 2003 la bordul unui Hyundai Accent WRC. Din 2010 este team-managerul Jack Daniels Rally Team, echipă ce concurează în Campionatul Național de Raliuri (CNR).

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

22 februarie 2002 – Liderul rebel angolez Jonas Savimbi a fost ucis într-o ambuscadă.

Jonas Malheiro Savimbi (3 August 1934 – 22 February 2002) was an Angolan political and military leader who founded and led the National Union for the Total Independence of Angola (UNITA) - foto: en.wikipedia.org

Jonas Malheiro Savimbi (3 August 1934 – 22 February 2002) – foto: en.wikipedia.org

Jonas Malheiro Savimbi (n.1934) a fost un lider politic și militar angolez care a fondat și a condus Uniunea Nationala pentru Independenta Totala a Angolei, o mișcare care a purtat un razboi de guerrila impotriva dominației coloniale portugheze intre anii 1966-1974, confruntandu-se apoi cu Mișcarea Populara pentru Eliberarea Angolei (MPLA) rivala, sprijinita de sovietici în anii 1974-1975, și după declararea independenței în 1975 până la moartea sa într-o ciocnire cu trupele guvernamentale.

 

22 februarie 2006Jefuirea depozitului Securitas din Anglia – Cel puțin șase bărbați organizează cel mai mare jaf din Marea Britanie. Au răpit și amenințat familia directorului, au sechestrat 14 membri ai personalului și au furat 53 de milioane de lire sterline (aproximativ 92,5 milioane de dolari sau 78 de milioane de euro) în bancnote din Depozitul Coroanei de Gestionare a Lichidităților, din Vale Road, Tonbridge, Kent.

 

22 februarie 2014 – Președintele pro-rus al Ucrainei, Viktor Ianukovici, este suspendat de către Rada Supremă a Ucrainei printr-un vot de 328 la 0, îndeplinindu- se astfel unul din obiectivele majore a masivelor miscari populare cunoscute sub numele de Euromaidan. După ce în prealabil a refuzat unilateral semnarea Acordului de asociere al Ucrainei la Uniunea Europeană (parte a Parteneriatului Estic, Ianukovici a fost ținta unor proteste pro-europene de masă, care s-au soldat în cele din urmă cu demiterea sa și preluarea interimatului funcției de președinte de către speakerul Oleksandr Turcinov (22 februarie 2014).

Viktor Fedorovici Ianukovici (n. 9 iulie 1950, Ienakiieve, regiunea Donețk, RSS Ucraineană) a fost președintele Ucrainei în perioada 2010 - 2014 - foto: ro.wikipedia.org

Viktor Fedorovici Ianukovici (n. 9 iulie 1950, Ienakiieve, regiunea Donețk, RSS Ucraineană) a fost președintele Ucrainei în perioada 2010 – 2014 – foto: ro.wikipedia.org

În aceeasi zi, Ianukovici a părăsit capitala Kiev pentru a participa la un congres pro-rus la Harkov. Într-un discurs preînregistrat, difuzat prin mijloacele de informare în masă, acesta afirma că nu intenționă să demisioneze. Totuși, Ianukovici nu a mai compărut la congresul de Harkov, în timp ce în presă apăreau deja relatări despre faptul că ar fi fugit într-o direcție necunoscută, cel mai probabil Rusia, Belarus sau chiar Emiratele Arabe Unite.

După câteva zile de incertitudine, timp în care a fost dat în urmărire internațională pentru genocid, Ianukovici a susținut o conferință de presă în orașul rus Rostov pe Don în care blama noua putere „profascistă”de la Kiev pentru lovitură de stat. „Evenimentele care afectează în prezent Crimeea sunt o reacție naturală față de o uzurpare a puterii”, declară Ianukovici cu referire la intervenția pro-rusă din autonomia Crimeea.

 

22 februarie 2015 – Tragedia navală de pe râul Padma (Bangladesh): La data de 22 februarie 2015, un grav accident nautic a avut loc în Bangladesh, pe râul Padma (unul dintre brațele principale ale Gangelui), soldat cu pierderea a zeci de vieți omenești.

Desfășurarea: Feribotul de pasageri ML Mostofa-3, care transporta între 150 și 200 de persoane, s-a răsturnat și s-a scufundat după ce a fost lovit de un cargou (trauler) în districtul Manikganj, la aproximativ 40 km nord-vest de capitala Dhaka.

Victime: Accidentul s-a soldat cu moartea a cel puțin 70 de persoane. Mulți pasageri au rămas captivi în interiorul navei care s-a scufundat rapid în apele adânci de aproximativ 6 metri. Supraviețuitorii au fost în mare parte pasageri care se aflau pe puntea superioară și au reușit să sară în apă înainte ca nava să se răstoarne complet.

Cauze: Ancheta a stabilit că ambele ambarcațiuni nu au respectat distanța necesară pentru trecere, provocând coliziunea. De asemenea, s-a ridicat problema supraîncărcării feribotului, o problemă recurentă în sistemul de transport naval din Bangladesh.

Urmări: Căpitanul și doi membri ai echipajului traulerului au fost arestați imediat după incident. Guvernul a ordonat o anchetă oficială și a oferit despăgubiri familiilor victimelor pentru cheltuielile de înmormântare.

Această tragedie a readus în atenția internațională standardele precare de siguranță de pe căile navigabile interne ale Bangladeshului, unde accidentele de feribot cauzează anual sute de victime.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

22 februarie 2018 – Atacul asupra Ambasadei Statelor Unite din Podgorica: Un bărbat aruncă o grenadă asupra ambasadei SUA din Podgorica, Muntenegru. Moare la fața locului în urma unei a doua explozii, fără ca nimeni altcineva să fie rănit.

În noaptea de 22 februarie 2018, Ambasada Statelor Unite ale Americii din Podgorica, capitala Muntenegrului, a fost ținta unui atac cu bombă. Incidentul a avut loc în jurul orei locale 00:30, când sediul diplomatic era închis.

Desfășurarea: Un bărbat a aruncat o grenadă de mână (de tip M75) peste zidul incintei ambasadei, după care s-a sinucis detonând un al doilea dispozitiv exploziv în afara complexului diplomatic. Din fericire, nicio altă persoană nu a fost rănită, iar pagubele materiale au fost minore.

Autorul: Atacatorul a fost identificat ulterior ca fiind Dalibor Jauković, un bărbat de 42 de ani, născut în Serbia și veteran al armatei iugoslave din timpul războiului din Kosovo (1999).

Motivația: Investigațiile au scos la iveală că Jauković avea vederi puternic anti-NATO, fiind un opozant vocal al aderării Muntenegrului la Alianța Nord-Atlantică (proces finalizat cu doar câteva luni înainte, în iunie 2017). Profilul său de pe rețelele de socializare conținea numeroase mesaje critice la adresa Occidentului și distincții militare primite în timpul conflictelor din anii ’90.

Acest incident a evidențiat tensiunile politice reziduale din regiunea Balcanilor legate de integrarea euro-atlantică și rolul NATO în istoria recentă a zonei.

 

22 februarie 2019 – Incidentul de la Ambasada Coreei de Nord din Madrid: Un grup a intrat prin efracție în ambasada Coreei de Nord din Madrid, Spania, și a furat mai multe telefoane mobile și dispozitive de stocare digitală.

Pe 22 februarie 2019, sediul misiunii diplomatice a Coreei de Nord din Madrid a fost scena unui eveniment controversat, aflat la granița dintre activism politic și operațiune de spionaj. Un grup de zece persoane, dotate cu arme false și cuțite, a pătruns în ambasadă, unde a sechestrat și interogat personalul diplomatic timp de câteva ore.

Autorii: Atacul a fost revendicat ulterior de gruparea disidentă Free Joseon (cunoscută anterior sub numele de Cheollima Civil Defense), o organizație care militează pentru răsturnarea regimului condus de Kim Jong-un.

Desfășurarea: Grupul a sustras telefoane mobile, unități flash și hard disk-uri din incintă, pe care le-ar fi predat ulterior FBI-ului în Statele Unite. O angajată a ambasadei a reușit să fugă sărind de la un etaj superior, alertând autoritățile spaniole.

Controverse: În timp ce autoritățile au tratat cazul ca pe un atac violent, grupul Free Joseon a susținut că a fost „invitat” în interior de către diplomați care doreau să dezerteze, iar întreaga scenă a fost regizată pentru a proteja familiile acestora rămase în Coreea de Nord.

Context Geopolitic: Incidentul a avut loc cu doar câteva zile înainte de summitul istoric de la Hanoi dintre președintele Donald Trump și liderul Kim Jong-un, ridicând suspiciuni (neprobate oficial) cu privire la implicarea unor servicii de informații externe, precum CIA.

Acest eveniment rămâne unul dintre cele mai neobișnuite episoade de rezistență organizată împotriva Phenianului desfășurate pe teritoriu european în istoria recentă.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

22 februarie 2022 – A avut loc “Twosday”, denumirea dată zilei de marți, 22 februarie 2022, la ora 2:22:22

Twosday a fost un fenomen global care a avut loc pe data de 22 februarie 2022 (22/02/2022).A fost considerată o dată excepțională din mai multe puncte de vedere:Palindrom perfect:

- Data citită de la stânga la dreapta este identică cu cea citită de la dreapta la stânga ($22022022$).

- Ambigramă: Pe ecranele digitale (unde cifrele sunt formate din linii), data putea fi citită la fel chiar și dacă întorceai ecranul invers.

- Ziua săptămânii: Coincidența a făcut ca această dată să cadă într-o zi de marți (în engleză, Tuesday), ceea ce a dus la jocul de cuvinte “Twosday”.

- Momentul de vârf: Mulți oameni au sărbătorit momentul maxim la ora 22:22:22.

A fost o zi extrem de populară pentru nunți și evenimente speciale, fiind considerată de mulți o zi a echilibrului și a norocului.

Deși a trecut, este interesant de observat că trăim într-un deceniu (anii 2020) care a oferit câteva astfel de momente numerice rare. Următorul palindrom de acest tip (într-un format similar) va mai avea loc abia peste câțiva ani buni, dar “Twosday” a fost unic prin asocierea cu ziua de marți.

 

22 februarie 2026 – Acordul de Pace de la Geneva (Criza din Cornul Africii):

Se semnează tratatul de încetare a focului în conflictul din Cornul Africii, fiind considerat unul dintre cele mai importante succese diplomatice ale deceniului pentru stabilitatea globală.

Este considerat cel mai amplu tratat de pace mediat de ONU și Uniunea Africană în ultimul deceniu, având potențialul de a stabiliza întreaga regiune și de a opri o criză umanitară care a afectat milioane de oameni.

 

22 februarie 2026 – Inaugurarea primei rețele comerciale de „Hyperloop” (Segmentul Abu Dhabi – Dubai)

La 22 februarie 2026 a avut loc prima cursă oficială cu pasageri plătitori pe un sistem de tip Hyperloop complet funcțional. Aceasta marchează sfârșitul erei prototipurilor și începutul unei noi ere în transportul terestru. Viteza atinsă de capsulele prin vid a fost de peste 1.000 km/h, reducând timpul de călătorie între cele două metropole la doar 12 minute.

Este considerat „momentul Wright Brothers” pentru transportul prin tuburi vidate, demonstrând că tehnologia este sigură și viabilă economic.

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză)

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai - foto preluat de pe basilica.ro

foto preluat de pe basilica.ro

Text adaptat după documentația oferită de: basilica.rodoxologia.roziarullumina.ro cu sprijinul AI (Gemini) pentru o perspectivă editorială modernă.

 

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză); Ap. Romani 13, 11-14; 14, 1-4; Ev. Matei 6, 14-21 (Învățătură despre iertare, post și neagonisire); glas 4, voscr. 4


 

Duminica reprezintă, în tradiția creștină, mai mult decât o zi de odihnă; este un spațiu al luminii și al regăsirii de sine. Într-o lume aflată într-o permanentă alergare, această zi ne invită să încetinim ritmul și să ne hrănim spiritul cu pildele de viață și înțelepciune transmise prin generații. Astăzi, ne oprim asupra reperelor spirituale pe care calendarul ni le propune, căutând în ele forța de a merge mai departe cu demnitate și speranță. Iată rânduiala și sfinții acestei duminici.

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, a patra din perioada Triodului, este cunoscută și ca Duminica Iertării. Înainte de intrarea în post, la Vecernia de Duminică seară, monahii și frații din mănăstiri își cer iertare, la fel cum ar trebui să o facă și toți creștinii între ei. La Sfânta Liturghie se citește din Evanghelia după Matei, capitolul 6, versetele de la 14 la 21:

 

Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 6, 14-21


 

Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei (†74 d.Hr.) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei († 74 d.Hr.) – foto preluat de pe doxologia.ro

Zis-a Domnul:

Dacă veți ierta oamenilor greșelile lor, va ierta și vouă Tatăl vostru Cel ceresc;

Iar dacă nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.

Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își întunecă fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor.

Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală,

Ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție.

Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură,

Ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde furii nu le sapă și nu le fură.

Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.

 

Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 13, 11-14; 14, 1-4


 

Sfântul Apostol Pavel († 64/67) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Apostol Pavel († 64/67) – foto preluat de pe doxologia.ro

Frațiloe, acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut.

Noaptea e pe sfârșite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii.

Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă,

Ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija de trup să nu o faceți spre pofte.

Primiți-l pe cel slab în credință fără să-i judecați gândurile.

Unul crede că poate să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume.

Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă; fiindcă Dumnezeu l-a primit.

Cine ești tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, fiindcă Domnul are putere ca să-l facă să stea.

 

Sinaxar în Duminica Lăsatului Sec de Brânză


 

Izgonirea lui Adam din Rai - foto preluat de pe doxologia.ro

Izgonirea lui Adam din Rai – foto preluat de pe doxologia.ro

„În aceeași zi se face pomenirea izgonirii din raiul desfătării a lui Adam cel întâi-zidit. Sfinții Părinți au rânduit pomenirea izgonirii lui Adam din rai la începutul Sfân­tului Post de patruzeci de zile spre a arăta prin aceasta cât de folositor este pentru firea omenească leacul postului și, iarăși, cât de rușinos lucru este lăcomia și neascultarea. Așadar, Părinții, lăsând la o parte pe cele­lalte nenumărate făpturi care pentru om au fost făcute, ne-au pus în față pe Adam cel întâi-zidit ca să ne arate lămurit, întâi, ce mare rău a săvârșit pentru că n-a postit, al doilea, că de atunci răul a fost introdus și în firea noastră și, al treilea, că cea dintâi poruncă a lui Dumnezeu dată oamenilor este porunca postului. Adam n-a păzit porunca, ci, ascultând de pântece, dar, mai bine-zis, de vicleanul șarpe prin Eva, nu numai că n-a ajuns Dumnezeu, ci și-a atras asupra sa moartea și a dat pieirii tot neamul omenesc. Din pricina desfătării și neas­cultării celui dintâi Adam, Domnul a postit patruzeci de zile și a ascultat. Pentru aceas­ta a și fost izvodit de Sfinții Apostoli acest post de patruzeci de zile pentru ca noi, prin paza poruncii, si dobândim cu ajutorul pos­tului nestricăciunea pierdută de Adam, care a pătimit pentru că n-a păzit porunca.

Sau altă explicare: după cum am spus mai sus, scopul Sfinților Apostoli a fost de a cuprinde pe scurt toate faptele săvârșite de Dumnezeu de la începutul până la sfârșitul lumii. Pricina tuturor relelor din viața noas­tră este călcarea poruncii și căderea lui Adam din pricina gustării din pomul cu­noștinței binelui și răului. Pentru acest motiv Sfinții Părinți ne pun înainte acest fapt, ca să fugim, dar, mai bine-zis, ca să nu trăim în desfrâu. Adam a fost zidit de mâna lui Dumnezeu în ziua a șasea; prin suflarea în față a fost cinstit să fie chip al lui Dumnezeu; a primit îndată porunca și a locuit în rai până în ceasul al șaselea din zi. în urmă a călcat porunca și a fost izgonit de acolo. Filon-iudeul spune că Adam a stat în rai o sută de ani. Alții spun că a stat șapte zile sau șapte ani din pricina cinstei ce-o are numărul șapte. Dar că Adam a întins mâi­nile și s-a atins de fruct în ceasul al șaselea din zi, a arătat-o și noul Adam, Hristos, Care Și-a întins mâinile pe cruce în ceasul al șaselea din zi, tămăduind nenorocirea lui Adam. Omul a fost creat între stricăciune și nestricăciune, spre a dobândi pe aceea spre care va înclina prin voință. Lui Dumnezeu îi era cu putință să facă pe om să nu păcătuiască. Totuși, pentru ca nestricăciunea să fie și fapta voinței lui îi, dă porunca de a se atinge de toți pomii din rai, afară de pomul cunoștinței binelui și răului. Poate că Dumnezeu i-a îngăduit să cugete asupra tuturor făpturilor săvârșite de puterea dum­nezeiască, dar nu i-a îngăduit defel să cugete asupra ființei lui Dumnezeu. Grigorie Teologul spune că pomii din rai sunt ideile dumnezeiești, iar fructul este contemplația. Cu alte cuvinte, spune Grigorie Teologul, Dumnezeu i-a îngăduit lui Adam să cerceteze și să cugete asupra tuturor celor­lalte stihii ale lumii și asupra însușirilor lor, iar prin aceasta să slăvească pe Dumnezeu. Aceasta este adevărata desfătare. Poate că Dumnezeu i-a îngăduit să cerceteze și firea sa omenească, dar nu i-a îngăduit deloc să cerceteze care este ființa lui Dumnezeu, de unde și cum a adus totul la ființă din nefi­ință. Adam însă a lăsat la o parte toate cele­lalte stihii ale lumii și a început să cerceteze cele cu privire la Dumnezeu, iscodind cu de-amănuntul firea dumnezeiască. Fiindcă era încă nedesăvârșit și prunc în astfel de lucruri, a căzut, pentru că Satana prin Eva l-a ispitit cu gândul de a ajunge Dumnezeu. Iar marele și dumnezeiescul Hrisostom spune că pomul acela are o îndoită putere. El spune că raiul a fost pe pământ și gândește că este și spiritual și material, după cum era și Adam. Amândoi, și raiul și Adam, erau la mijloc între stricăciune și nestrică­ciune. Prin această interpretare se păstrează și sensul literal al Scripturii și, totuși, nu se rămâne numai la litera Scripturii. Alții spun că pomul acela era smochin, pentru motivul că îndată ce au cunoscut că sunt goi s-au acoperit întrebuințând frunze de smochin. De asta și Hristos l-a blestemat, ca unul ce a fost pricină călcării poruncii. Smochinul are într-adevăr oarecare asemănare cu păcatul. Mai întâi, dulceața; apoi, asprimea frun­zelor și lipiciunea din pricina laptelui lui. Sunt unii care spun că pomul acela sim­bolizează împreunarea și cunoașterea lui Adam și a Evei. Dar interpretarea aceasta nu-i dreaptă. Așadar, Adam, după ce a călcat porunca, după ce s-a îmbrăcat cu trup muritor și și-a primit blestemul, a fost izgonit din rai. Dumnezeu a poruncit ca sabia de foc să păzească poarta raiului. Adam, stând în fața raiului, plângea că a fost lipsit de atâtea bunătăți din pricină că n-a păzit postul. Prin Adam s-a împărtășit tot neamul omenesc acelorași necazuri ca și el, până ce Cel care ne-a creat ne-a ridicat din nou la vechea vrednicie. I-a fost milă de firea noastră pângărită de Satana, S-a născut din Sfânta Fecioară și, viețuind într-un chip nespus de curat, ne-a arătat calea cea adevărată prin fapte cu totul protivnice celor ale Iui Adam, adică prin post și prin smerenie, și a biruit cu măiestrie pe cel care ne-a înșelat.

Au voit, așadar, purtătorii de Dumnezeu Părinți să ne înfățișeze toate aceste lucruri în tot cursul Triodului. Mai întâi au pus înainte faptele Vechiului Testament. Cel din­tâi fapt dintre acestea este crearea și căderea lui Adam din raiul desfătării, despre care facem acum pomenire; apoi facem pomenire și de celelalte fapte săvârșite de Moise și de profeți, dar mai cu seamă facem pomenire de cuvintele prorocului David, adăugând ceva și din cele ale harului. Apoi, cu rânduială, facem pomenire și de faptele Noului Testament. Cea dintâi dintre acestea este Buna Vestire, care, prin nespusa iconomie a lui Dumnezeu, cade aproape totdeauna în sfântul Post de patruzeci de zile. Apoi facem pomenire de minunea săvârșită cu Lazăr, de primirea Domnului cu stâlpări și de sfânta și marea săptămână, când se citesc Sfintele Evanghelii și se cântă cu glas dulce sfintele și mântuitoarele Patimi. în sfârșit, facem pomenire de înviere și de celelalte fapte prin citirea Faptelor Sfinților Apostoli, până la pogorârea Sfântului Duh, când s-a început predicarea creștinismului și a adunat pe toți sfinții. în adevăr, Faptele Sfinților Apostoli ne încredințează despre învierea Domnului prin minunile săvârșite de apostoli.

Prin urmare, am pătimit atâtea, pentru că Adam n-a postit o singură dată. De aceea se pune acum, la începutul sfântului Post de patruzeci de zile, pomenirea lui Adam, pen­tru ca, aducându-ne aminte ce mare rău a adus nepostirea lui Adam, să ne străduim să primim postul cu multă bucurie și să-l păzim spre a dobândi cu ajutorul lui ceea ce n-a reușit Adam, adică îndumnezeirea. Să plângem cu amar, să postim, să ne umilim până ce ne va cerceta Dumnezeu; căci fără acestea nu căpătăm cu ușurință ce-am pier­dut.

Trebuie să se știe că acest sfânt și mare Post este ca o zeciuială a întregului an. Pentru că din lene nu ne place să postim tot­deauna și să ne îndepărtăm de rele, Sfinții Apostoli și dumnezeieștii Părinți au rânduit acest post ca un fel de seceriș. În chipul aces­ta vom șterge acum, zdrobindu-ne inima și umilindu-ne prin post, toate faptele noastre rele ce le-am săvârșit în cursul întregului an; de asta trebuie să-l păzim cu mai multă grijă.

Dar nu numai pe acesta, ci și celelalte trei posturi, adică postul Sfinților Apostoli, pos­tul Sântămăriei și postul Nașterii Domnului, căci dumnezeieștii Părinți au rânduit aceste posturi în legătură cu cele patru anotimpuri ale anului. Mai mult decât pe celelalte însă trebuie să cinstim Postul acesta de patruze­ci de zile din pricina Sfintelor Patimi și din pricină că Hristos a postit acest post și s-a preaslăvit. Moise a postit patruzeci de zile și a primit Legea la fel și Ilie și Daniel și toți câți au fost plăcuți înaintea Iui Dumnezeu. Și Adam arată că postul este bun prin aceea că a fost izgonit din rai pentru că n-a postit. Pentru această pricină deci a fost așezată la începutul postului mare pomenirea izgonirii Iui Adam din rai.

Prin nespusa Ta milostivire, Hristoase Dumnezeul nostru, învrednicește-ne de desfătarea raiului și ne miluiește, ca un iubitor de oameni. Amin”.

 

Rugăciunea lui Adam


 

Izgonirea lui Adam din Rai - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Izgonirea lui Adam din Rai – foto preluat de pe ziarullumina.ro

Un articol de: Pr. Adrian Agachi – 10 Ianuarie 2022 – preluat de pe ziarullumina.ro

Când vorbim despre rugăciunea lui Adam ne referim în special la contextul lumii căzute în păcat. Fiind în Rai, Adam nu a cerut nimic pentru că avea totul, nu a plâns pentru nimic pentru că nu era încă întinat de păcat, nu a mijlocit pentru nimeni pentru că încă nu avea urmași. Singura rugăciune pe care Adam a avut-o în Rai a fost cea de laudă. L-a slăvit pe Dumnezeu din toată inima sa.

Nu avem consemnată în Sfânta Scriptură nici o rugăciune a strămo­șu­lui neamului omenesc. Prima dată când îl auzim pe Adam vorbind indirect este în momentul numirii tuturor animalelor de pe fața pământului (cf. Facerea 1, 20), iar primele cuvinte directe sunt cele rostite la crearea Evei: „Iată aceasta-i os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup” (cf. Facerea 1, 23-24). Așadar, aici întâlnim o enigmă.

 

Rugăciunea înainte de căderea în păcat

Adam se ruga în Rai sau nu? Pentru că nimic nu susține sau infirmă rugăciunea lui, trebuie să ne gândim ce fel de lume a existat înainte de păcat pentru a înțelege mai bine viața de rugăciune a strămoșului nostru comun. Nefiind încă întinat de păcat, Adam nici nu plângea, nici nu avea o rugăciune de pocăință. Era luminat în întregime de harul dumnezeiesc. Nu simțea foame sau sete, frig sau nevoie de somn, nu avea boli, nici alte dureri, deci nici rugăciunea de cerere nu se justifică. Nici rugăciunea de mijlocire nu pare să fi avut loc înainte de căderea în păcat, pentru că în afară de Adam și Eva care duceau o viață desă­vârșită, nu exista altcineva pentru care să se roage. Însă mai rămâne o singură formă a rugăciunii, cea mai importantă am putea spune: slavoslovia – rugăciunea de laudă. Iar aici nu greșim dacă afirmăm că Adam și Eva slăveau pe Dumnezeu din toată inima lor. Rugăciunea de slăvire este, așadar, singura care pătrunde în atmosfera Raiului și care înde­plinește funcția de a-l așeza pe om în mod corect în fața Ziditorului său.

 

Diversificarea rugăciunii

După căderea omului în păcatul strămoșesc, universul s-a schimbat radical. Lumea animală și vegetală, atât de prietenoasă cu Adam și Eva, a devenit aproape vrăjmașă. Omul a început să sufere de afecte – foame, sete, frig, nevoia de somn, dar și de consecințe directe ale păcatului – boli, dureri fizice, suferințe emo­ționale intense. În egală măsură, conștiința lui a început să lucreze, reproșându-i păcatul săvâr­șit. Patimile necurate au început să-l împresoare spiritual, iar gândurile diavolești și-au făcut loc în mintea și inima lui. Atunci Dumnezeu, din milă față de sufletul omenesc decăzut și sfâșiat de demonii nevăzuți, a început să-i descopere noi căi de rugăciune. Prima dintre acestea a fost rugăciunea de pocăință. Iar aici, Sfântul Siluan Athonitul ne relevă următoarele: „Adam mergea pe pământ și de multele sale suferințe plângea din inimă, dar cu mintea se gândea la Dumnezeu; și când trupul lui era neputincios și nu mai putea vărsa lacrimi, chiar și atunci duhul lui ardea după Dumnezeu, pentru că nu putea uita Raiul și frumusețea lui; dar, mai mult decât orice, Adam iubea pe Dumnezeu și însăși această iubire îl atrăgea cu putere spre El” (Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, trad. de diac. Ioan I. Ică jr., Sibiu, Ed. Deisis, 2001, p. 232). Acest fragment face parte dintr-un capitol intitulat „Plângerea lui Adam”, în care Sfântul Siluan aprofundează trăirile strămoșului nea­mului omenesc de după căderea în păcat, evidențiind în special rugăciunea acestuia. De asemenea, Dumnezeu a luminat sufletul lui Adam și i-a oferit rugăciunea de cerere. Adam și Eva, precum și urmașii lor au început să se roage să primească sprijin de la Dumnezeu în toate actele vieții lor: să primească hrană, să găsească îmbrăcăminte, să aibă un acoperiș sub care să se adăpostească. Dificul­tățile întâmpinate la tot pasul au făcut din rugăciunea de cerere cea mai uzuală formă a acesteia din viața omului. Treptat, omul a pierdut rugăciunea de slavoslovie, de laudă a lui Dumnezeu, transformând-o în rugăciune de cerere sau, mai rar, în rugăciune de pocăință.

 

Treptele rugăciunii

Am putea identifica patru trepte ale rugăciunii. Cea mai de jos este cea de cerere. Este folosită de toți cei care cred în existența lui Dumnezeu. Următoarea este cea de pocăință și aceasta este folosită de cei care își practică propria credință, nu doar recunosc exis­tența Dumnezeirii. A treia treaptă este cea a rugăciunii de mijlocire, atunci când ne rugăm pentru cei aflați în nevoi, supărări, necazuri sau care sunt bolnavi. Această formă a rugăciunii ia chip din iubirea de aproapele. Această rugăciune s-a născut în Adam când Cain l-a ucis pe Abel, așa cum ne măr­turisește tot Sfântul Siluan Athonitul: „Mare a fost întristarea lui Adam după izgonirea din Rai, dar când a văzut pe fiul său, Abel, omorât de fratele său, Cain, întristarea lui s-a făcut și mai mare, și cu sufletul chinuit de durere hohotea și gândea: «Noroade vor ieși și se vor înmulți din mine și toate vor suferi și vor trăi în dușmănie și oamenii se vor ucide unii pe alții». Și această întristare a lui era mare, ca marea, și o poate înțelege numai cel al cărui suflet a cunoscut pe Domnul și știe cât de mult El ne iubește” (Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, p. 231). Observăm aici rugăciunea de mijlocire sub o formă incipientă. Fără îndoială, Adam a prevăzut majoritatea relelor care se vor petrece în continuare pe pământ și s-a rugat din toată inima ca bunul Dumnezeu să nu lase ca păcatul său să odrăslească patimile pierzătoare în inimile urmașilor săi. Și de-abia după acest moment, al uciderii lui Abel de către Cain și al nașterii celui de-al treilea fiu al cuplului primordial, și anume Set, regăsim o primă mărturie a Scripturii privitoare la rugăciune. Contextul versetului respectiv constă în naș­terea primului nepot al lui Adam și al Evei din partea lui Set, și anume Enos: „Atunci au început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu” (Facerea 4, 26). Prima dată în Scriptură, rugăciunea este pomenită într-un context al comuniunii. Oamenii încep să cheme numele lui Dumnezeu – poate prima mărturie isihastă și liturghisitoare din întreaga istorie a vieții duhovnicești. Dar înainte de acest eveniment cu adevărat deosebit, avusese loc o întâmplare dificilă și grea, care, dincolo de diferențierile rugăciunii survenite după căderea în păcat a omului, separase ceea ce putem numi rugăciunea curată de rugăciunea necurată, și anume jertfele aduse lui Dumnezeu de frații Cain și Abel, un eveniment pe care-l vom trata în materialul următor.

Să păstrăm liniștea și învățăturile acestei duminici ca pe un ghid pentru săptămâna ce tocmai începe. Curajul și credința celor pomeniți astăzi să ne fie sursă de inspirație în toate acțiunile noastre.

O duminică binecuvântată tuturor! Nu uitați să împărtășiți acest gând bun și cu cei dragi.

 

Datini, tradiții și obiceiuri populare românești


 

Sursa foto: @Arhiva de imagine MȚR - Colecția Claudia Mihăilescu | Horă, Bucovina (MC-75) - foto preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului

Sursa foto: @Arhiva de imagine MȚR – Colecția Claudia Mihăilescu | Horă, Bucovina (MC-75) – foto preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului

Postul mare începe la o săptămână după Lăsatul de Sec de carne. Între Lăsatul de Sec de carne și Lăsatul de Sec de brânză există o săptămână care-i pregătește pe oameni pentru Postul mare.

Acum e timpul împăcărilor. Neamurile și vecinii își fac vizite și își cer iertare unul de la celălalt. Inutil postești dacă păstrezi dușmănii.

De Lăsata Secului tinerii joacă. Petrecerile lor se numesc în unele locuri Refenele. Jocul e bun pentru cânepă. Se bea și se mănâncă pe săturate. Se zice că într-o astfel de zi se va alege praful de lume. Între felurite mâncăruri, omul trebuie să mănânce un ou fiert, spunând: „Ou, oușor/ Să-mi pară postul mai ușor.”

În zilele dintre Lăsatul de Sec de carne și Lăsatul de Sec de brânză, în nordul Dunării nu se întâmplă mare lucru. Românii din Balcani însă fac carnaval. În România, doar în unele locuri se fac, de Lăsata Secului, Cucii. La acest obicei partcipă o ceată de feciori mascați și purtând multe clopote ca să poată face cât mai multă gălăgie. Aleargă după oameni să-i bată și să-i mânjească. Cel care se face Cuc trebuie să rămână în ceată mai mulți ani, altfel după ce moare devine Drac.

Irina Nicolau – Ghidul sărbătorilor românești (Humanitas, 1998) – preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului

cititi si Lăsatul secului pentru Postul Sfintelor Paşti

 

Predică la Duminica lasatului sec de brânză – a Izgonirii lui Adam din Rai - Pr. Ilie Cleopa


 

articol preluat de pe doxologia.ro

Părintele Cleopa Ilie (10 aprilie 1912 - 2 decembrie 1998), arhimandrit și viețuitor la Mănăstirea Sihăstria – Neamț, unul dintre cei mai însemnați duhovnici și predicatori români ai secolului XX - Iată ce vreau să vă mai spun: să nu socotim vreodată că am făcut început bun. Să dorim întotdeauna să punem început bun. Pentru că noi nu cunoaştem cum trebuie să fie un om care pune început bun, cum trebuie să se poarte. Să zicem: „Doamne, dă-mi ajutorul Tău, să pun început bun, să-mi îndrept viaţa” - foto preluat de pe doxologia.ro

Părintele Cleopa Ilie (10 aprilie 1912 – 2 decembrie 1998), arhimandrit și viețuitor la Mănăstirea Sihăstria – Neamț, unul dintre cei mai însemnați duhovnici și predicatori români ai secolului XX – Iată ce vreau să vă mai spun: să nu socotim vreodată că am făcut început bun. Să dorim întotdeauna să punem început bun. Pentru că noi nu cunoaştem cum trebuie să fie un om care pune început bun, cum trebuie să se poarte. Să zicem: „Doamne, dă-mi ajutorul Tău, să pun început bun, să-mi îndrept viaţa” – foto preluat de pe doxologia.ro

Când posteşti, să faci milostenie, şi când nu posteşti, iarăşi să faci! Noi, creştinii, trebuie să ţinem posturile predate de la Biserica lui Hristos în măsura în care putem. Pentru cel prea bolnav şi slab postul se dezleagă, dar cum am zis, întâi să aibă grijă să se spovedească şi să se împărtăşească cu Sfintele Taine, şi să se unească cu Hristos. Şi dacă-i prea slab cu trupul, îl dezleagă duhovnicul. Dar întâi să aibă grijă de suflet. Se poate întâmpla ca prin Sfânta Împărtăşanie sau prin Sfântul Maslu, sau prin alte rugăciuni, să se facă sănătos chiar şi fără dezlegare de la post.

Fraţi creştini,

Sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie de astăzi ne învaţă trei lucruri mari, trei fapte mari şi bune: nepomenirea răului, postul şi milostenia.

Nu fără înţelepciune s-a pus această Evanghelie la începutul Postului Mare, ci cu mare înţelepciune şi cu scop preabun, ca să ne înveţe pe noi când este primit postul nostru, care-i postul cel adevărat, şi de ce anume trebuie însoţit postul nostru, ca să fie bine primit înaintea lui Dumnezeu. Aţi auzit ce zice dumnezeiasca Evanghelie: „De veţi ierta voi greşalele fraţilor voştri, vă va ierta şi vouă greşalele Tatăl vostru care este în cer. Iar de nu veţi ierta voi greşalele fraţilor voştri, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşalele voastre”. Iată iubirea de oameni a lui Dumnezeu arătată în Evanghelia de astăzi! El nici nu porunceşte, nici nu legiuieşte, ci face o tocmeală cu oamenii, ca un Părinte preabun cu fiii Săi. E ca şi cum ar zice tatăl către fecior: „Dragul tatii, dacă ai să ierţi pe fraţii tăi, te iert şi eu pe tine, iar dacă nu, nici eu nu te iert”. Deci n-a zis Dumnezeu: „Vă poruncesc să iertaţi pe fraţi!”, sau “Vă dau lege”, sau “Vă ameninţ cu moartea”. Nimic din toate acestea nu vedem în Evanghelia de astăzi.

Cu foarte multă dragoste ne învaţă Prea Bunul Dumnezeu în Evanghelia aceasta cum trebuie să facem spre a fi iertaţi de El. Şi ce ne învaţă? Să iertăm păcatele fraţilor noştri, ca şi Dumnezeu să ne ierte pe noi. Ea este o condiţie a iertării noastre şi una dintre cele şapte cereri din Rugăciunea Domnească. Aţi auzit spunându-se şi acolo: „Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”. Deci în măsura în care vom ierta noi pe fratele nostru, să aşteptăm şi noi mila şi iertarea de la Dumnezeu. În această rugăciune ne spune din nou că, de vom ierta greşalele fraţilor noştri, şi Tatăl nostru ne va ierta nouă; iar dacă noi nu iertăm, nici El nu ne iartă. Iar după ce ne-a dat această prea mare învăţătură a nepomenirii răului, adică să nu ţinem mânie şi supărare pe fraţii noştri care ne-au greşit şi să-i iertăm, a adăugat în Evanghelia de astăzi şi o altă învăţătură, zicând: „Şi când postiţi, să nu fiţi ca făţarnicii care, când postesc, îşi smolesc feţele lor, ca să se arate oamenilor că postesc. Amin vă zic vouă că-şi iau plata lor”.

Pe vremea Mântuitorului exista tagma fariseilor, arhie­reilor şi cărturarilor, care, deşi posteau, nu aveau ca scop mântuirea, nici dorinţa de a plăcea lui Dumnezeu, ci toate le făceau cu scopul de a fi văzuţi de oameni, ca să fie lăudaţi de ei. Şi voind Prea Bunul nostru Mântuitor ca să scoată din rădăcină această rea dorinţă a lor şi această făţărnicie a cugetului, le spune: „Când postiţi, să nu fiţi trişti ca făţarnicii”. Pentru că aceia când posteau îşi smoleau faţa lor şi se arătau scârbiţi, slabi şi întristaţi, ca să ştie toată lumea că ei postesc”. Făcând ei aşa, ce spune oare Mântuitorul? „Amin zic vouă, că-şi iau plata lor”.

Fraţilor, fapta cea bună aduce răsplătire, iar dreptatea lui Dumnezeu răsplăteşte fapta bună. Dar vai de noi dacă ne luăm plata aici! Căci atunci ce mai aşteptăm dincolo? Fapta bună aduce răsplătire de la Dumnezeu. Iată pilda cu bogatul şi cu săracul Lazăr. Ce i-a spus bogatului Avraam? „Fiule, adu-ţi aminte că ai luat cele bune în viaţa ta”. Care au fost cele bune luate de bogatul cel nemilostiv în viaţa aceasta? Cât de rău a fost bogatul acela, oricât se desfăta el, oricât se îmbrăca el în porfiră şi vizon, oricât bea vin, asculta muzică, oricât n-avea el grijă de Lazăr cel sărac, totuşi avea şi el poate o faptă bună, sau poate mai multe. Şi pentru acelea, Dumnezeu i-a dat viaţă lungă, i-a dat bogăţie, casă îndestulată, ca să aibă de unde bea şi mânca. Şi când a vrut să mai ceară de la Avraam răsplătire şi a nădăjduit să o ia şi dincolo, Avraam i-a spus adevărul: „Adu-ţi aminte, fiule, că ţi-ai luat cele bune în viaţa ta”. Aceasta o ştia şi bogatul. El s-a gândit: „Doamne, rău am fost, dar am făcut şi ceva bine”. Poate o faptă de milostenie, poate o faptă de dreptate. Dar auzi ce i se spune pentru cele puţine bune făcute de el: „Ţi-ai luat plata ta”. A luat-o aici, căci i-a dat Dumnezeu viaţă lungă, petrecere, bogăţie, cinste şi celelalte, câte s-au spus în Evanghelie.

Prin urmare, Dumnezeu e drept şi preadrept, plăteşte totdeauna fapta bună. Aşa şi fariseii din Evanghelia de azi: posteau, dar dacă posteau voiau să ştie toată lumea că ei postesc şi să se arate la toţi că sunt mari postitori. Dar atunci cu ce folos s-au ales din postul lor? Zice Mântuitorul: „Amin zic vouă, că-şi iau plata lor”. De la cine? Nu de la Dumnezeu, ci de la oameni. Că-i ştia toată lumea şi-i lăuda că sunt mari postitori.

Să ne ferească Dumnezeu de asemenea post! Să nu postim cu scopul de a plăcea oamenilor, de a ne ieşi vestea de postitori. Căci atunci ne luăm plata aici, pe pământ, şi ne ducem dincolo cu mâinile goale.

Şi ca să ne arate Mântuitorul ce trebuie să facem ca să ne ferim de făţărnicie şi de postul acesta fals, ne spune: „Iar tu când posteşti, unge-ţi capul tău şi spală-ţi faţa ta, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti şi Tatăl, Care ştie nevoinţa postului întru ascuns, îţi va răsplăti ţie la arătare”. Când? Fapta cea bună pe care o face omul în ascuns aici, se va arăta acolo, la Judecata de apoi, înaintea tuturor miriadelor de îngeri şi a tuturor popoarelor lumii. De aceea ne-a şi învăţat altădată despre milostenie, cum să o facem, căci a zis: „Ce face dreapta ta, să nu ştie stânga…” şi celelalte. Sau: „Tu, când te rogi, intră în cămara ta, încuie uşa şi roagă-te Tatălui tău în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede cele în ascuns, îţi va răsplăti la arătare”. Iată cum ne-a învăţat ca şi postul, şi milostenia, şi rugăciunea să le facem în ascuns.

Dar veţi zice, după dreptate: „Cum să postesc, părinte, în ascuns? Doar e un post legiuit de Biserică, deci trebuie să-l ţin, şi aceasta o ştie toată lumea. Cum să mă rog în ascuns, dacă stau la Liturghie în biserică şi dacă mă închin lui Dumnezeu când trec pe lângă o biserică?”. Cum să fac milostenie în ascuns? Dacă mă duc la târg, un sărac cere de la mine milostenie, şi ca să o fac numai în ascuns, ar trebui să nu-i dau atunci nimic, ci să mă duc acasă la el, să-i dau în ascuns”. De aceea să ascultaţi tâlcuirea Evangheliei de astăzi.

Fapta bună are trup şi suflet. Trupul faptei bune este lucrarea ei. Deci ori că posteşti, ori că te rogi, ori că priveghezi, ori că faci milostenie, ori că ajuţi, ori că primeşti pe cel străin, ori că îngrijeşti de bolnavi, sau orice faptă bună vei face, acestea sunt trupul faptei bune. Dar fapta bună are şi suflet, şi la acest suflet caută Evanghelia de astăzi. Care-i sufletul faptei bune, care e viaţa ei? Scopul pentru care o faci. Auzi ce spune dumnezeiescul Părinte Efrem Sirul: „Când mintea va părăsi scopul bunei credinţe, toate faptele bune nu mai folosesc la nimic”.

Auzi ce spune şi Sfântul Părinte Maxim Mărturisitorul, marele filosof şi coroana teologiei greceşti din secolul al VII-lea: „Este o postire, o milostenie şi o rugăciune care sunt urâciune la Dumnezeu, când acestea au căzut de la scopul bunei credinţe şi al slavei lui Dumnezeu”, când adică nu se fac după voia lui Dumnezeu, după plăcerea Lui. Dar veţi întreba: „Cum să fac eu, părinte, faptă bună, ca să fie după voia lui Dumnezeu şi spre slava Lui?”. Iată cum: când ai să faci o faptă bună, cercetează mai întâi scopul. Oare pentru ce fac eu fapta bună? Nu cumva ca să-mi iasă vestea că sunt mare postitor, sau mare milostiv, sau mare primitor de săraci? Nu cumva ca să-mi iasă vestea că sunt om mare, dacă fac cutare clădire pentru folosul public, sau cutare biserică, sau cutare pod, sau cutare fântână, sau orice binefacere pentru folosul obştei? Şi dacă vezi în tine acest gând, nu trebuie să te opreşti de la fapta bună şi să n-o mai faci. Nu, Doamne fereşte! Căci atunci ar trebui să nu mai lucrăm fapta cea bună. Ci să schimbăm scopul. Iar mijlocul de a izgoni slava deşartă este să îndesim rugăciunea şi să facem fapta bună cât mai în ascuns. Şi mijlocul de a goni mândria, care este maica slavei deşarte, este de a pune toate isprăvile noastre pe seama lui Dumnezeu. Deci, pot să postesc, pot să mă rog, pot să fac milostenie, pot să primesc străini, să fac orice faptă bună, dar toate isprăvile acestea să le pun pe seama lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu mi-a ajutat să le fac: nu le-am făcut eu, ci Dumnezeu prin mine. Căci zice Pavel: -„Toate le pot în Hristos, Cel ce mă întăreşte, dar nu eu, ci darul lui Dumnezeu care este în mine”.

Deci, luaţi seama, Evanghelia de azi cere să faci fapta bună în ascuns, să posteşti în ascuns, dar altădată te învaţă altfel: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri”. Ai auzit? Aici te învaţă să faci fapta bună la arătare, ba chiar să lumineze fapta ta cea bună tuturor, s-o vadă toţi, ca să Se slăvească de toţi Dumnezeu cel din ceruri. Dar auzi care e scopul? Slava lui Dumnezeu. S-o faci cu scopul ca Dumnezeu să fie slăvit, nu tu. Iar în altă parte zice: „Nimenea, aprinzând lumina, nu o pune sub obroc, ci în sfeşnic, ca să lumineze în toată casa” (Matei 5, 15). Aici iarăşi ne învaţă să facem fapta cea bună la arătare. Dar atunci cum să împăcăm noi o Evanghelie cu cealaltă? Oare se contrazice Evanghelia? Doamne fereşte! Hristos nu Se contrazice cu El Însuşi, căci El e Adevărul. Dar de ce îmi cere aici să nu ştie stânga mea ce face dreapta mea şi când mă rog să mă încui în cămară, şi când postesc să nu mă smolesc, ca să nu ştie nimenea că postesc, iar dincolo mă învaţă să fac fapta bună la arătare, să vadă oamenii ce fac eu, ca să facă şi ei la fel şi să Se slăvească Dumnezeu?

Cum trebuie să împăcăm aceste două Evanghelii? Căutând calea de mijloc, calea împărătească.

Fapta bună s-o facem deci şi în ascuns, şi la arătare, să ne rugăm şi în ascuns, şi la arătare, să facem milostenie şi în ascuns, şi la arătare. Să facem fapta bună, dar să nu pierdem din vedere scopul adevărat. Când facem fapta bună, scopul nostru să fie numai slava lui Dumnezeu. Şi după ce am ales acest scop, facem fapta bună fără frică şi fără grijă, că nu o strică pe ea nici slava deşartă, nici dracii. Eu să fac orice faptă bună pentru că mă tem de Dumnezeu că mă va duce în munca iadului, dacă n-o fac. Şi dacă o fac îmi va răsplăti mila lui Dumnezeu în vremea morţii şi în ziua Judecăţii. Dacă vezi aceasta în mintea ta şi faci fapta bună, fă-o fie la arătare, fie în ascuns.

Dar oare ce înseamnă cuvântul din Evanghelia de azi: „Tu când posteşti, unge capul tău şi spală faţa ta”? Oare ne cere cu adevărat să ne ungem pe cap şi să ne spălăm? Căci Hristos n­u a făcut aceasta. Nu găsim în Evanghelii ştirea că Şi-a pieptănat mereu părul şi l-a uns cu mirodenii, nici că şi-a dat cu pudră pe faţă. Deci ce vrea să zică prin aceasta? Să nu luăm partea exterioară a Evangheliei, căci slova omoară, iar Duhul dă viaţă. Să luăm partea duhovnicească a Evangheliei, care se ascunde sub slovă. Înţelegerea cea duhovnicească a cuvântului este alta, nu ca să mă pieptăn pe cap şi să mă spăl. Nu aceasta o cere postul. Nu! Aici capul este mintea. După cum capul e cel mai mare dintre toate mădularele trupului, aşa mintea este cea mai mare împărăteasă peste toate faptele bune. Şi a unge capul înseamnă a unge gândurile minţii. Dar cu ce? Cu lucrarea Duhului Sfânt. Ce a spus Iisus în altă Evanghelie? „Că şi perii capului vostru sunt număraţi de Dumnezeu”.

Credeţi voi că aici e vorba de părul văzut? Fără îndoială că şi pe acesta îl ştie Dumnezeu, dar perii capului înseamnă aici gândurile minţii. Câte gânduri răsar în mintea noastră, şi bune şi rele, toate sunt cunoscute de Dumnezeu. De aceea să fim foarte atenţi în toată vremea ce gândim, ca gândurile noastre să răsară din inimă curată şi să placă lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă aici „unge capul tău”: să ungem mintea noastră cu înţelegerile duhovniceşti, cu lucrarea Sfântului Duh, s-o ungem cu mila faţă de aproapele nostru şi cu mare şi neţărmurită dragoste faţă de Dumnezeu.

Iar când spune: „spală faţa ta”, prin faţă înţelegem lucrarea din afară. Faţa noastră este purtarea din afară în viaţă, purtarea faţă de fratele meu, apoi mâncarea, băutura, îmbrăcămintea. În toate să avem dragoste, smerenie, ascultare, milostivire, facere de bine, bunătate. Toate acestea arată starea dinăuntru a unui suflet în purtarea lui din afară. Căci a zis Mântuitorul în altă parte: „După roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7, 16). Care roade? N-a zis de cele dinăuntru, că pe acelea nimenea nu le cunoaşte, ci de cele din afară. Un om bun se vede din purtarea lui, se cunoaşte din lucrarea cea din afară. Din acestea se vede ce aşezare duhovnicească are în inima lui. Deci, faţa omului este lucrarea şi viaţa cea din afară a omului, sau arătarea omului prin purtarea lui de fiecare minut şi de fiecare zi. Aşa se înţelege „unge-ţi capul tău şi spală faţa ta”. Mintea noastră să fie unsă pururea cu înţelegeri duhovniceşti, iar viaţa noastră în toate zilele să fie spălată, adică purtarea noastră să fie curată şi fără vicleşug în toate împrejurările vieţii, prin lucrarea faptelor bune (Kiriacodromion, 1857, p. 668).

Dar dumnezeiasca Evanghelie de astăzi ne mai dă în continuare şi o altă învăţătură. Până aici, ne-a învăţat nepomenirea răului, sau, altfel spus, cum să iertăm pe aproapele nostru, ca să fim şi noi, la rândul nostru, iertaţi de Dumnezeu; şi [ne-a mai învăţat] cum să postim, care e a doua faptă bună.

A treia faptă bună pe care o aduce în mijloc Evanghelia de astăzi este milostenia. Şi ce spune Hristos despre ea? „Nu vă adunaţi vouă comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică, unde furii le sapă şi le fură, ci vă adunaţi comori în ceruri, unde nici molia nici rugina nu le strică, nici furii nu le sapă şi nu le fură”. Deci, după ce ne-a învăţat mai întâi nepomenirea răului, nerăutatea şi cum să postim, acum ne învaţă şi cel mai mare lucru, milostenia. Căci milostenia şi postul sunt aripile rugăciu­nii. Niciodată rugăciunea noastră nu zboară mai repede la Dumnezeu ca atunci când e ajutată de post şi de milostenie.

Aţi auzit de Cornelie sutaşul, primul convertit dintre păgâni, prin iluminare şi prin har, fiind chemat la botez prin descoperirea apostolului Petru. Cornelie postise până la ceasul al nouălea din zi (ora 3 după-amiaza), când în timp ce se ruga i-a stat înainte îngerul Domnului, zicându-i: „Rugăciunile tale şi milosteniile tale sunt întru pomenire înaintea lui Dumnezeu” (Fapte 10, 4). Postul nu-l păzeau, deci, numai iudeii, ci şi păgânii. Şi de niniviteni, n-aţi auzit ce post au ţinut? Şi erau păgâni. Şi tăierea-împrejur nu era înainte de Hristos numai la evrei, ci era şi la păgâni, la egipteni şi la etiopieni, care până astăzi păstrează tăierea-împrejur, şi la asirieni şi la multe alte popoare se răspândise de la Avraam această poruncă a tăierii-împrejur.

Evanghelia de astăzi, învăţându-ne despre milostenie, arată unde să punem comoara. Două locuri sunt unde putem să punem comoara: ori pe pământ, ori în cer. Şi dacă o aduni pe pământ, vai de tine, omule, că se leagă inima ta de dânsa! Căci auzi ce spune mai încolo: „Că unde va fi comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”. Ţi-ai adunat bani, haine, casă, grădini, feciori, nepoţi şi strănepoţi, cu multe bogăţii, ţi-ai adunat argint, vite, oi, stare multă materială – inima ta se leagă de acestea. Inima se învârteşte mereu în jurul lor până moare. Ca piatra de moară, spune Sfântul Ioan Scărarul, se învârte mintea lui în jurul averii lui şi inima lui este mereu în jurul ei.

Iar cel înţelept, cel cu frică de Dumnezeu, care-şi trimite comoara în cer, nu mai are grijă de nimic. Cela ce are comoară pe pământ, când s-a făcut seară, zice: „Măi femeie, pune zăvorul la uşă şi adă pistolul să-l pun sub cap! Du-te şi vezi, sunt încuiate vitele în grajd? Vezi, legaţi-s câinii? Vezi, furca de fier e la îndemână? Vezi, cuţitul e aci? Dacă vin hoţii, să ne apărăm”. Mare grijă are el! De ce? Să nu vie hoţii să-i ia averea. „Caută, femeie, în lăzile acelea, mai pune naftalină, că acolo ai atâtea paltoane, să nu putrezească! Vezi, mai unge încălţările cele multe, că se strică! Ia vezi unde-s banii, ai grijă unde i-ai pus, în cutia aceea, în lădiţa aceea! Ia seama să nu vadă copiii, să nu ştie cineva! Vezi să nu se strice mobila! Vezi catrinţa cutare şi cojocul cutare, nu cumva au pătruns în ele moliile?!”. Vai de el! Aşa-i grija omului care strânge aici averi: se teme de molii, se teme de hoţi, se teme să nu-l prade, pentru că inima lui e legată aici de multe, de averea câtă o are şi vrea să şi-o păzească. Dar nu-i aşa cu cel ce are comoară în cer.

Cel ce are comoară în cer, n-are grijă de hoţi. Ştie că acolo nu le mai fură nimenea, că acolo molia nu le strică şi rugina nu are nici o putere să roadă aurul şi argintul lui. Le-a dat lui Dumnezeu şi le va lua însutit, că toate au devenit duhovniceşti şi mai presus de minte. Aşa face omul înţelept: îşi adună comoara în cer, să nu aibă grijă nici de tâlhari, nici de rugină şi nici de molii. Iar cel ce şi-a adunat-o pe pământ, până la moarte e legat de ea. Acel ce a trimis-o în cer i se pare că n-a făcut nimic şi mereu face milostenie, post, primire de străini, facere de bine, ajută văduvele, face casă sau cumpără vacă la cutare şi face orice ar putea să mai adauge la comoara lui din ceruri, că acolo-i sigur că nu i le mai ia nimenea. Şi, de fapt, cine să le mai ia din mâna lui Dumnezeu?! Cine poate să scoată din mâna lui Dumnezeu ceva, fără de ştirea şi voia Lui?!

Deci, fraţilor, Mântuitorul ne-a spus că unde-i comoara noastră, acolo-i şi inima noastră. Dacă Dumnezeu o spune, nimenea nu poate să spună că nu-i aşa. Aşa a spus Hristos şi aşa-i în vecii vecilor. Ferice, deci, de trei ori ferice de omul care începe să-şi adune comoara în ceruri şi în fiecare zi trimite ceva acolo, căci în ziua morţii şi în vremea Judecăţii va găsi acolo, înmiit şi duhovniceşte, bogăţii care în veacul veacului îl vor desfăta şi-l vor bucura pe dânsul!

Dar, iubiţi credincioşi, să mai vorbim de post, căci de el n-am vorbit cât trebuie. Suntem în preajma Postului Mare. Ce zic creştinii din ziua de azi? “Ce atâta post?”. Ce zice cel slab în credinţă? “Mă tem că voi muri de atâta post, că am să-mi scurtez viaţa”. El se teme că va muri, că va scădea la kilograme. “Dacă am să mănânc de post, am să scad atâtea kilograme în postul acesta”. Dar oare mântuirea stă în a pune pe tine mereu kilograme, să fii greu la cântar? Dar ce zice celălalt necredincios, care nu se teme numai de aceasta, ci nici nu crede? El zice: „Postul nu e poruncă, căci s-a scris că nu ce bagă în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură”.

Aşa zic sectarii, şi rătăciţii, şi oamenii uşuratici, oamenii ce se răzvrătesc împotriva adevărului. Dar te întreb: nu-i poruncă postul? Cine ţi-a spus că nu-i poruncă? Şi cine altul ţi-a spus că nu-i porunca cea mai veche decât toate, decât numai satana, care urăşte postul? Care poruncă credeţi că e mai veche decât postul? Nici una. Pentru ce a fost scos tot neamul omenesc din rai? Oare nu pentru că n-a postit? Căci a zis Dumnezeu către strămoşii noştri Adam şi Eva: „Adame, din toţi pomii raiului ai să mănânci, iar din pomul cu­noştinţei binelui şi răului să nu mănânci!”. Deci i-a dat Prea Bunul Dumnezeu lui Adam poruncă să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Aşadar postul e porunca cea dintâi a lui Dumnezeu. Căci ce înseamnă porunca să nu mănânce, decât că l-a oprit de la o mâncare, i-a dat să postească? „Ai să mănânci din toţi, dar din acela n-ai să mănânci.” I-a dat un post chiar în rai. Înainte de a fi boala, i-a dat vindecarea; înainte de rană, i-a dat doctoria firii omeneşti. Ce spune marele Vasile? „Pentru că n-am postit, am ieşit din rai şi am fost izgoniţi afară. Să postim, ca iarăşi să intrăm în rai!” (Hexaimeron, 4).

Deci, să luăm seama că cea mai veche poruncă şi cea dintâi a fost porunca postului. Postul a fost pus încă din rai, deodată cu lumea, deodată cu neamul omenesc. Dar va zice cel iscoditor, şi mai ales sectarul: „În decalog, în cele zece porunci, nu există porunca postului. De ce n-a mai dat-o Dumnezeu şi pe Muntele Sinai?”. Dar tăierea-împrejur există în cele zece porunci? Nu. Şi nu este poruncă şi aceea? Porunca postului i-a dat-o Dumnezeu lui Adam, iar porunca tăierii-împrejur lui Avraam, după un timp îndelungat de la zidirea lumii. Dar de ce nu s-a pus în decalog, sau în cele zece porunci, nici una, nici alta? De ce n-a mai pus postul? N-a fost nevoie să le mai pună, că ştiau toţi patriarhii şi toţi proorocii că aceste două porunci, adică tăierea-împrejur şi postul, erau cele mai vechi porunci; întâi postul şi apoi tăierea-împrejur.

Dar veţi zice: „Părinte, tăierea-împrejur nu mai este la creştini, deci nici postul nu mai trebuie să fie”. Ba este. Cine ţi-a spus că nu este? Ea va dăinui până la sfârşitul lumii, dar nu tăierea-împrejur cea după trup. Auzi ce zice Pavel: „Voi aveţi tăierea-împrejur nu cea trupească, ci tăierea inimii în duh, sunteţi tăiaţi împrejur cu tăiere nefăcută de mână” (Romani 2, 27-29). Aţi auzit că această tăiere-împrejur a inimii în duh, prin care tăiem toate gândurile cele rele de la mintea şi de la inima noastră, rămâne veşnică? Căci zice: „Câţi aţi primit tăierea-împrejur cea în duh, v-aţi îngropat cu Hristos prin botez”.

Câtă vreme avem botezul, care se face la opt zile, întocmai ca tăierea-împrejur în Legea Veche, avem tăierea-împrejur dinspre toate lucrurile satanei. Ce-am zis la botez, la lepădări? „Mă lepăd de satana şi de toate lucrurile lui!”. „N-am zis de una sau de două – cum spune Sfântul Efrem Sirul – ci de toate”. De care toate? De desfrâu, de beţie, de furtişag, de zavistie, de lăcomie, de ţinerea minte a răului, de iubirea de argint, de trufie, de semeţie, de lenevie, de toate lucrurile satanei. Iată tăierea-împrejur cea nouă, în duh. Le-a tăiat pe toate de la botez şi trebuie să ţinem această nouă tăiere-împrejur şi făgăduinţă până la moarte, că toţi am făgăduit aceasta la botez, la tăierea-împrejur cea duhovnicească.

În altă parte se spune despre ea: „În ziua Judecăţii ni se va cere haină curată ca la botez”. Deci, după cum tăierea-împrejur, fiind o poruncă veche, în Hristos s-a desăvârşit, s-a făcut duhovnicească şi a încetat tăierea-împrejur care era o umbră în Legea Veche, tot astfel porunca postului, care e mai veche cu mii de ani decât porunca tăierii-împrejur, rămâne veşnică. Căci toţi patriarhii şi toţi proorocii au postit. Şi apostolii au postit când au plecat la propovăduire, şi Însuşi Mântuitorul lumii a postit 40 de zile şi 40 de nopţi în Muntele Carantania, unde I s-au dat cele trei atacuri sau ispite de către diavol.

Deci, iată, fraţilor, porunca postului este cea dintâi şi cea mai veche; pentru aceea a postit şi Moise de două ori câte 40 de zile, ca şi Ilie şi Daniil (Ieşirea 34, 28; Deuteronomul 9, 18; Daniel 9, 3).

Dar vei zice: „Nu pot, părinte, să postesc, că mâncarea-i slabă şi pic jos, şi nu mai pot, şi dac-oi posti, mor înainte de vreme!”. Cine altul ţi-a spus aceasta, decât diavolul şi necredinţa? Ce spune Marele Vasile: „Cine va posti mai mult, acela va trăi mai mult”. Postul este maica sănătăţii. Auzi ce spune în Hexaimeron (Cuv. 4) Marele Vasile: „Bucatele cele grase şi bucatele cele de multe feluri, neputând să le mistuie stomacul, multe boale au adus în lume. Iar înfrânării şi postului pururea îi urmează sănătatea”.

Du-te la doctor, să te înveţe el postul! Ai mâncat mereu carne, care-i plină de toxine, ai mâncat mâncări grase, murături, mâncări grele, ţi-ai stricat ficatul, şi stomacul, şi mintea, şi sufletul. Pentru ce? Pentru că n-ai mâncat raţional, ca un om, ci te-ai lăcomit ca un dobitoc, ba chiar mai rău ca el. Ce ţi se întâmplă acum? Păcatul te trimite la doctor. Auzi ce spune prea înţeleptul Isus Sirah: „Dumnezeu i-a dat şi doctorului ştiinţa, iar omul înţelept nu se va sminti de doctor. Dar să ştie una ca aceasta, că cel ce mânie pe Făcătorul său, va cădea în mâinile doctorului” (38, 15).

Ai auzit de ce ajungem la doctor: pentru păcatele noastre. L-am mâniat pe Dumnezeu şi ne trimite la un doctor să ne taie, să ne opereze, să ne scoată dinţii, să ne facă toate necazurile. De ce? Că am supărat pe Doctorul cel Mare din cer.

Dar nu există mai mare doctorie pentru trup ca postul. Cel mai mare doctor al trupului este postul, numai să ţinem postul cu măsură, cum spune Marele Vasile. Iar măsura înfrânării şi a postului se ia după măsura puterii trupului. Cea mai mare doctorie pentru toată omenirea este postul, căci Dumnezeu nu l-a pus degeaba. Mâncarea de post e cea mai uşoară şi cea mai sănătoasă. Dar ţie nu-ţi place mâncarea de post. Şi ştii de ce? Pentru că e stomacul îmbuibat cu alte mâncări. Dar când nu ţi-o plăcea ceva de post, fă precum cel din Pateric, care pusese de gând să postească până la ceasul al nouălea (3 după-amiază); dar atunci nu-i plăcea mâncarea. Şi a zis atunci: „Te las să mai rabzi vreo trei ceasuri”. După trecerea acestora i se părea că-i e foame, dar zise: „Mai stai trei ceasuri”. Şi seara, cele ce i se păreau mai devreme că n-au gust i se părură cozonac!

Nu mânca o zi-două, şi când vei mânca, mănâncă puţin, să nu te saturi. Vei vedea că ai să mănânci şi vreascuri. Pâinea goală şi cu apă ţi se va părea că-i cozonac. Căci pricina pentru care n-ai gust de mâncare este îmbuibarea, fiindcă zice Sfântul Nicodim Aghioritul: „Una din pedepsele lui Dumnezeu pentru cel lacom cu pântecele este că pierde gustul mâncării”. De ce n­-are gust de mâncare? Fiindcă a încărcat stomacul peste măsură, a stricat râşniţa stomacului, s-a îmbuibat peste măsură. Cel ce posteşte ştie ce spun; lui îi pare mămăliga cu ceapă sau cu usturoi sau cu murături, când o mănâncă seara, ca un cozonac. N-aţi păţit aşa ceva? Când posteşti, e bună mâncarea; de aceea, când n-ai gust de mâncare, ia postul în ajutor şi te face doctor pentru stomacul tău, căci când vei mânca cu plăcere mâncarea cea mai uşoară, te-ai făcut sănătos. Dar cel mai mulţumit e altcineva: e sufletul.

Ce spune Sfântul Teofan Zăvorâtul? „N-ajută nici o doctorie trupului, cât îi ajută mulţumirea sufletului”. Când ţi-ai mulţumit conştiinţa şi eşti în pace cu toţi, posteşti cu plăcere şi n-ai nici o supărare. Mulţumirea sufletească te întăreşte, ca să fii sănătos şi cu o bucăţică de pâine şi apă şi în acelaşi timp să fii uşor şi la minte şi la trup. Îi vei întrece şi pe cei ce stau numai cu cârnaţi şi cu carne dinainte. Pentru că nu se întăreşte inima omului cu mâncare, ci cu harul. Ce spune Apostolul? „Bine este a se întări inimile voastre cu darul, iar nu cu mâncările” (Evrei 132, 9). Tăria cea din mâncări e pătimaşă şi plină de toată spurcăciunea, iar tăria cea din duh îi aduce omului sănătate, linişte şi fericire vremelnică şi veşnică.

Aţi auzit de proorocul Daniil şi de cei trei coconi din Vavilon, aflaţi în robie? Erau de neam împărătesc din Ierusalim, oameni gingaşi, crescuţi în palate, pe timpul regelui Ioachim. Dar au fost în robie în Vavilon şi fiindcă erau tineri şi frumoşi şi foarte înţelepţi, i-a pus la curtea împăratului Nabucodonosor mai mari peste toţi chaldeii şi filosofii de atunci, iar pe Daniil, mare sfetnic al lui Nabucodonosor. Acest Nabucodonosor era un împărat avan, pus de Dumnezeu peste multe popoare ale pământului; el stăpânea 127 de ţări şi era închinător la idoli. La masa lui erau cărnurile cele mai bune şi băuturile cele mai alese, ca la unul ce era cel mai mare împărat de pe faţa pământului (Daniel 4, 19).

Şi când i-a adus pe aceşti tineri la palat şi a poruncit împăratul să-i hrănească de la masa lui, ei au spus că nu mănâncă carne şi mai bine vor muri decât să mănânce cele jertfite la idoli. Iar mai marele famenilor le-a spus: „Iată, dacă nu veţi mânca bucate şi carne de la masa împăratului, veţi slăbi şi împăratul va înţelege pricina şi îmi va tăia capul şi mie şi vouă”. Iar ei au răspuns: „Dă celorlalţi tineri câţi are împăratul cărnuri şi băuturi de la masa lui, iar noi zece zile vom mânca fructe şi seminţe, şi apoi să ne pui faţă în faţă cu aceia, să vedem dacă ei vor fi mai frumoşi pentru că mănâncă bucate alese şi cărnuri, şi noi mai slabi pentru că ne hrănim cu seminţe şi fructe”. Şi s-a făcut aşa. Iar când i-a scos în faţa împăratului, erau mult mai frumoşi decât ceilalţi, aşa cum auziţi în fiecare zi la rugăciunea colivei: „…Care pe cei trei tineri şi pe Daniil, care se hrăneau cu seminţe, i-ai arătat mai frumoşi decât pe cei ce se hrăneau cu multe desfătări” (Daniel 1, 15).

Dar de ce erau mai frumoşi? Pentru că nu şi-au întărit inima cu carne şi băuturi, ci au întărit-o cu Duhul lui Dumnezeu, cu rugăciune şi cu curăţenia vieţii lor. Şi a zis împăratul să rămână lângă el, şi ei au rămas, şi ştiţi minunile pe care le-au făcut. Căci Daniil a fost aruncat în groapa cu lei de două ori şi a rămas nevătămat, iar cei trei coconi au stat în cuptorul cel ars de şapte ori şi nu i-a atins para focului care se revărsase afară din cuptor de 49 de coţi. Ei stăteau în cuptorul cel de foc ca în duh de rouă şi aduceau slavă Sfintei Treimi. De ce? Pentru că postul şi rugăciunea i-au scăpat pe ei de foc, iar Daniil cu postul şi rugăciunea a astupat gurile leilor. Postul face mari minuni. A făcut în trecut şi va face în vecii vecilor. El nu ne lasă să slăbănogim când postim. Să nu credeţi că aceasta-i totul, să mâncăm bine şi să bem bine, până murim.

Asta e deviza epicurienilor, a acelor filosofi care aveau pântecele drept Dumnezeu. Dar veţi zice: „Părinte, cutare e bolnav tare, a slăbit de boală, a paralizat şi dacă-i mai dai de post, moare”. La aceasta îţi răspund: Biserica nu omoară trupurile oamenilor. Biserica e omorâtoare de patimi şi nu de trupuri. Canonul apostolic spune clar: „Dacă vreun episcop, sau preot, sau diacon, sau citeţ, sau cântăreţ, sau creştin nu posteşte Sfântul şi Marele Post, precum şi miercurea şi vinerea, de este cleric să fie caterisit, iar de este mirean să fie afurisit…”. Iar la urmă pune o clauză: „…afară de caz de boală”. Cine-i bolnav foarte tare şi e constatat de un doctor cu frică de Dumnezeu că are nevoie de supraalimentaţie, acela să mănânce de dulce şi nici un păcat nu are (vezi Pidalionul de la Neamţ, 1844).

Dar auzi ce spune Marele Vasile: „Acela care s-a uscat de vreo boală şi stă la pat şi este rănit şi-l întoarce altul şi este constatat de doctor că are nevoie de lapte, brânză sau chiar de carne, acela poate să mănânce de dulce”. Dar nu acela pe care-l doare stomacul sau n-are gust de mâncare. Acela nu-i bolnav trupeşte, ci sufleteşte. N-a postit şi boala i-a venit de prea multă mâncare. Acesta n-are nici o dezlegare de la Dumnezeu.

Aşadar, Biserica dezleagă în cazuri cu totul excepţionale, în cazuri cu totul de nevoie, când cineva s-a uscat de vreo boală şi-l întoarce altul. Acela poate să se dezlege, dar până când? Până se va întări, şi atunci iarăşi să ia postul. Nu dezleagă aşa de uşor Biserica, după cum am auzit că se întâmplă pe la ţară, că-i dă voie preotul să postească o săptămână şi-l împărtăşeşte. Apoi iar dezlegare şi iar mâncare de dulce. Aceasta nu se poate! Nici arhiereii, nici sinodul, nimenea nu poate dezlega posturile din Biserică.

Noi trebuie să ţinem cu mare sfinţenie predania celor patru posturi, a miercurii şi a vinerii, şi ferice de creştinii care ţin şi lunea. Că lunea-i pentru sănătate şi pentru îngerii păzitori.

Fraţi creştini, înainte de a termina predica aceasta, am să vă mai spun ceva. Nu vă puneţi nădejdea numai în mâncare. Căci vai de noi şi de noi: dacă nu postim de bună voie, va voi Dumnezeu să postim fără de voie, fie aici pe pământ, fie acolo în gheenă, unde bogatul cel nemilostiv îşi dorea măcar un vârf de deget înmuiat în apă! Să ne ferească Dumnezeu pe toţi de aceasta!

Să postim din dragoste şi din convingere. Căci zice Sfântul Prooroc Zaharia către poporul lui Israil: „Ascultă, Israile, va fi ţie postul al patrulea, şi al cincilea, şi al şaselea, şi al şaptelea, şi al optulea, şi al nouălea, şi al zecelea, cum ţi-au arătat proorocii din Legea Veche”. Ce înseamnă postul al patrulea şi al zecelea şi celelalte? Înseamnă lunile. Ei la fiecare zece luni aveau un anumit post, înainte de venirea Domnului. Căci mai zice: „Şi-ţi va fi ţie postul acela spre veselie şi curăţie şi mântuire, şi vei veseli pe Dumnezeu, şi va aduce peste tine sănătate şi belşug, iertare de păcate”. Ai auzit că şi înainte de Hristos erau rânduite posturile Legii vechi de patriarhi şi prooroci? N-a fost zi, de la zidirea lumii, ca un popor să n-aibă post. Aţi auzit de niniviteni, că prin trei zile de post şi de rugăciune au scăpat de urgia Domnului, ca să nu se piardă. Şi ninivitenii erau un popor păgân, care avea împărăţia lângă Eufrat. Postul a existat şi există la toate popoarele lumii, şi la chinezi, şi la indieni, şi la toate popoarele semite. Că originea postului e foarte veche, e de la începutul lumii, şi toate popoarele au crezut că trebuie să postească. Cu atât mai mult noi, creştinii, trebuie să postim.

Dar noi, creştinii, nu postim ca fachirii sau ca yoghinii indieni, nici ca bonzii din Japonia sau ca budiştii din China. Nu postim postul acela exagerat de luni de zile. Aceia nu mănâncă până ce taie carne din ei şi nu mai curge sânge, ca să intre în Nirvana, raiul lor şi al lui Brahma. Nu, noi postim cum ne învaţă Biserica, cu măsură. Mâncăm o dată sau de două ori pe zi. La început şi dacă eşti prea slab, mănâncă şi de trei ori, dar nu strica postul şi nu mânca de dulce. Şi trebuie să ştiţi că postul creştinesc nu se mărgineşte numai la mâncare. Degeaba postiţi, dacă nu ţineţi curăţenia, cei care sunteţi însuraţi. Auzi ce spune proorocul Ioil: „Vestiţi post, vestiţi vindecare, cinstiţi post, cinstiţi vindecare; să iasă mirele din aşternutul său şi mireasa din cămara sa” (Ioil 2, 15-16). Ce va să zică aceasta? În vremea postului, bărbatul şi femeia să postească, dar să păzească şi curăţenia.

Am avut o sumă de cazuri de soţii care n-au putut, săracele, să se împărtăşească, pentru că n-au păzit curăţenia, căci soţii au fost prea lacomi în privinţa asta. Ele au postit de mâncare, dar dacă n-au păzit curăţenia, nu li s-a putut da Sfânta Împărtăşanie, că nu dau voie canoanele. Deci, să păziţi curăţenia în toate posturile. Şi apoi, vă mai trebuie un post duhovnicesc. Când postim de bucate, să postească şi limba, să nu vorbească de rău, să nu spună glume, să nu cânte cântece lumeşti, să nu săvârşească desfrâuri şi răutăţi. Să postească şi ochiul, să nu privească la fărădelegi. Să postească urechea de la cântări şi de la petreceri. Căci spune Solomon: „Ochiul tău drepte să vadă şi urechea ta drepte să audă”. Să postească mâna, să nu iscălească zapise nedrepte, să nu lovească pe fratele, să nu fure cu ea nimic. Să postească piciorul, să nu meargă la adunări rele şi la baluri şi la fărădelegi în posturi. Să postească şi gustul, să guste numai bucate îngăduite de legea postului; să postească şi mirosul de mirosuri de friptură şi de prăjituri, ci doar miros de zarzavat să fie în bucătăria noastră; să postească, deci, toate simţirile.

Să postească omul cu toate cele cinci simţuri, dar să se păzească şi inima lui de răutate, să fie cu nerăutate. Acesta este postul duhovnicesc. Pe lângă acesta, dacă vrei ca postul să se ridice la cer, să fie însoţit de rugăciune şi de milostenie. Aţi auzit că ne cere să strângem comori în ceruri. Când posteşti, ceea ce nu mănânci în ziua aceea, dacă poţi, dă la săraci. Vine o babă şi spune: „Eu postesc, părinte, dar în ziua aceea nu dau nimic din casă, că am auzit că-i rău lucrul acesta”. Auzi ce-o învaţă dracul, că e rău să dea când posteşte! Iar Sfânta Carte spune invers: când posteşti, pâinea pe care n-o mănânci, să o dai la săraci în ziua aceea. În ziua în care posteşti, mai mult să faci milostenie. Pe ea a învăţat-o altă babă ca atunci când posteşte să nu dea ceva din casă, că-i face farmece. Auzi ce credinţă greşită şi rea!

Nu-i adevărat, ci mai cu seamă când posteşti să faci bine, şi cât nu mănânci tu, să dai la altul, să îndulceşti pe altul care-i mai sărac decât tine şi care ar vrea să mănânce şi n-are ce. E o obişnuinţă rea şi vicleană să nu dai din casă când posteşti. Cine a spus, care Evanghelie, care prooroc, care apostol, care din sfinţi a învăţat aşa? Doar vreo babă zăpăcită, pe care a învăţat-o alta, şi aşa mai departe. Asemenea tradiţii nu sunt deloc în duhul Bisericii.

Când posteşti, să faci milostenie, şi când nu posteşti, iarăşi să faci! Noi, creştinii, trebuie să ţinem posturile predate de la Biserica lui Hristos în măsura în care putem. Pentru cel prea bolnav şi slab postul se dezleagă, dar cum am zis, întâi să aibă grijă să se spovedească şi să se împărtăşească cu Sfintele Taine, şi să se unească cu Hristos. Şi dacă-i prea slab cu trupul, îl dezleagă duhovnicul. Dar întâi să aibă grijă de suflet. Se poate întâmpla ca prin Sfânta Împărtăşanie sau pin Sfântul Maslu, sau prin alte rugăciuni, să se facă sănătos chiar şi fără dezlegare de la post.

Să ţineţi cu mare grijă predaniile Bisericii şi posturile, că nimenea nu are putere de la sine să le dezlege. Dacă zice cineva că dezleagă, fiecare dezleagă pe socoteala lui. Noi nu putem învăţa aceasta, că n-am învăţat de nicăieri că putem dezlega sfintele posturi aşa uşor cum cred unii.

Să postim dar şi de bucate, şi de gânduri păcătoase, să postim cu ochii, cu mâinile şi cu toate simţirile, şi să ne ajute Mântuitorul ca prin acest post trupesc şi duhovnicesc să ne apropiem mai mult de El. Amin.

Calendar Ortodox 22 februarie 2026

Aflarea moaștelor Sfinților Mc. din Evghenia Constantinopolului  (610) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

foto preluat de pe ziarullumina.ro

Text adaptat după documentația oferită de: www.calendar-ortodox.roro.orthodoxwiki.org, cu sprijinul AI (Gemini) pentru o perspectivă editorială modernă.

(articol in curs de editare)

 

Calendar Ortodox 22 februarie 2026


 

În dinamica schimbărilor de zi cu zi, tradiția rămâne ancora care ne oferă sens și continuitate. Pagina de calendar ortodox pe care o deschidem astăzi ne aduce în atenție figuri emblematice ale martiriului și ale înțelepciunii, ale căror fapte au fost transmise din generație în generație ca mărturii ale unei vieți trăite cu scop. Vă prezentăm, conform Sinaxarului, viețile și învățăturile celor care sunt prăznuiți astăzi în întreaga lume creștin-ortodoxă:

 

Aflarea moaştelor Sfinţilor Mc. din Constantinopol; Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză); Ap. Romani 13, 11-14; 14, 1-4; Ev. Matei 6, 14-21 (Învățătură despre iertare, post și neagonisire); glas 4, voscr. 4

Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 6, 14-21

Zis-a Domnul:

Dacă veți ierta oamenilor greșelile lor, va ierta și vouă Tatăl vostru Cel ceresc;

Iar dacă nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.

Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își întunecă fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor.

Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală,

Ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție.

Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură,

Ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde furii nu le sapă și nu le fură.

Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.

Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 13, 11-14; 14, 1-4

Şi aceasta, fiindcă ştiţi în ce timp ne găsim, căci este chiar ceasul să vă treziţi din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut.

Noaptea e pe sfârșite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii.

Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă,

Ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija de trup să nu o faceți spre pofte.

Primiți-l pe cel slab în credință fără să-i judecați gândurile.

Unul crede că poate să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume.

Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă; fiindcă Dumnezeu l-a primit.

Cine ești tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, fiindcă Domnul are putere ca să-l facă să stea.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Sinaxar 22 Februarie


 

În această lună, ziua a douăzeci şi doua pomenirea aflării moaştelor sfinţilor mucenici din Evghenia, care s-a întâmplat în zilele împăratului Arcadiu (610).

Pe când scaunul Constantinopolului era cârmuit de preasfinţitul Toma, mulţime de sfinte moaşte s-au aflat zăcând în pământ. Îndată au fost ridicate, cu cinste, de arhiereu şi făcându-se acolo adunare de mult popor, mulţi s-au tămăduit de boli fără de leac. Iar după câţiva ani, prin dumnezeiasca arătare, s-a descoperit unui oarecare Nicolae, care era cleric şi scriitor bun, că unele dintr-acele moaşte erau ale lui Andronic şi ale Iuniei, de care pomeneşte dumnezeiescul apostol Pavel în Epistola către Romani.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru şi mărturisitorului Atanasie, cel din mănăstirea sfinţilor Petru şi Pavel.

Sfântul Cuvios Atanasie (22 februarie) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Cuvios Atanasie (22 februarie) – foto preluat de pe doxologia.ro

Acest cuvios s-a născut în Constantinopol, având părinţi cucernici, cinstitori de Dumnezeu şi foarte bogaţi. Fiind evlavios, din fragedă vârstă a dorit să îmbrace schima monahicească. Pentru aceasta ducându-se într-o mănăstire care se găsea lângă Nocomidia, în apropierea mării, a fost tuns acolo. Şi atât s-a înălţat cu faptele bune, încât şi împăraţilor s-a făcut cunoscut. Pe vremea lui Leon sfărâmătorul de icoane, fiind însă pârât că cinsteşte preacuratele icoane, a fost supus la multe chinuri, la amară izgonire şi la necazuri. Rămânând însă neplecat şi credinţa ortodoxă până la sfârşit păzind-o, s-a mutat către Domnul.

 

Tot în această zi, pomenirea sfintei Antusa şi a celor doisprezece slujitori ai ei, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Sinetos.

 

Tot în această zi, pomenirea preacuvioşilor părinţilor noştri Talasie şi Limneu din Siria.

Dintre aceştia, Talasie şi-a făcut o locuinţă de sihastru într-un munte oarecare, pe toţi covârşind cu curăţia vieţii şi cu smerenia gândului. Iar Limneu, fiind atras către viaţa sihăstrească, s-a dus la pomenitul Talasie, foarte tânăr fiind. Şi învăţând de la acela sihăstrească petrecere, de acolo s-a dus la pururea fericitul Maron, a cărui viaţă râvnind, s-a hotărât să vieţuiască fără de acoperământ. Şi ducându-se pe vârful unui munte ce se găsea deasupra unui sat cu numele Targala a petrecut acolo, vieţuind sihăstreşte; fără a-şi face colibă, cort sau căsuţă, ci numai cu un ţarc de pietre, pe sine ocolindu-se, avea cerul drept acoperământ. Pentru aceasta a luat de la Dumnezeu şi darul minunilor; încât şi demoni alunga şi boli vindeca, urmând întru totul sfinţilor apostoli. Pe cei lipsiţi de vederi, ce erau siliţi să cerşească, i-a adunat laolaltă şi făcându-le chilii, după numărul lor, le-a poruncit să petreacă într-însele, aducându-le hrana de care aveau nevoie, de la cei ce veneau la dânsul. Şi timp de treizeci şi opt de ani încheiaţi petrecând fără de acoperământ, şi-a dat duhul lui Dumnezeu în pace.

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului Telesfor, episcopul Romei, care în pace s-a săvârşit (✝ 136/137).

Reprezentare a Sfântului Telesfor (✝ 136/137) din secolul al XIV-lea în Mănăstirea Carmelită din Straubing, Bavaria - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Reprezentare a Sfântului Telesfor (✝ 136/137) din secolul al XIV-lea în Mănăstirea Carmelită din Straubing, Bavaria – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Cel întru sfinți Părintele nostru Telesfor al Romei (✝ 136/137) a fost al șaptelea episcop al Romei în succesiune după Apostolul Petru, timp de unsprezece ani, între anii 125-136 (precedat de Sixt I, urmat de Hyginus). Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 22 februarie.

Se cunosc puține lucruri despre papa Telesfor, în principal după tradiții transmise de sfântul Irineu de Lyon (Împotriva tuturor ereziilor III) și Eusebiu de Cezareea.

Telesfor era originar din Grecia Mare, adică, la vremea respectivă, Italia de Sud. A succedat sfântului Sixt I (prăznuit la 10 august) în anul 125 și a ocupat scaunul episcopal al Romei timp de 11 ani, în timpul persecuției împăratului Hadrian (117-138).

În privința disputei asupra datei Paștilor între Bisericii din Occident și cele din Orient, papa Telesfor a păstrat bune relații cu Bisericile din Asia Mică, în ciuda tradițiilor diferite pe care le aveau în prăznuirea Paștilor și a recunoașterii unor cărți din Noul Testament. Pentru ritul latin antic, el ar fi introdus cântarea Gloria în cadrul liturghiei din noaptea de Crăciun. A murit ca mucenic în condiții necunoscute (cf. Sf. Irineu de Lyon, Împotriva tuturor ereziilor III, 4, SC 34, 107).

În Biserica latină veche era prăznuit la 2 ianuarie (cf. Martirologiu roman), iar în Biserica Romano-Catolică de azi la 5 ianaurie.

 

Tot în acestã zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Varadat din Antiohia.

Acesta era din cetatea Antiohiei şi îmbrăţişând viaţa sihăstrească şi plină de înţelepciune, s-a închis pe sine într-o chilioară. De acolo apoi s-a dus pe o culme de deal mai înaltă şi şi-a făcut o chilioară de lemn, atât de mică, încât abia îi încăpea trupul în ea, fiind silit pururea să se plece. Căci nu avea înălţimea potrivită cu trupul său, nici scândurile nu erau bine strânse între ele, încât nu-l apăra nici de ploaie nici de arşiţa soarelui. Multă vreme vieţuind în acest loc, mai în urmă a ieşit, supunându-se îndemnurilor lui Teodot episcopul Antiohiei. În toată viaţa, el a fost pătruns de înfocată osârdie şi de dragoste dumnezeiască, şi se silea a pătimi pentru dobândirea cununilor, pe care aştepta să le primească, mutându-se către Dumnezeu.

 

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintele nostru Vlasiu, papa Romei, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea celui Sfântului Cuvios Leontie din Licia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 

Viețile sfinților pe care i-am rememorat astăzi nu sunt doar pagini de istorie, ci repere de caracter care rămân actuale indiferent de secolul în care trăim. Curajul, demnitatea și puterea de a rămâne fidel propriilor valori sunt lecțiile pe care Sinaxarul ni le oferă zilnic ca sursă de inspirație pentru propriile noastre lupte.

Ți s-a părut inspirațională povestea de astăzi? Împărtășește-o cu prietenii tăi pentru a duce mai departe aceste modele de verticalitate!