Articole

Ziua Imnului Național al României – “Deșteaptă-te, române!” (29 iulie)

Music of the national anthem of Romania, Deşteaptă-te, române. Page from the Law nr. 75/1994

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; cersipamantromanesc.wordpress.com

 

 

Deșteaptă-te, române!

Deșteaptă-te, române!” este imnul național al României, începând cu 1990. Pentru o vreme, a fost de asemenea imn național al Republicii Democratice Moldovenești (1917 – 1918) și al Republicii Moldova (1991 – 1994). Melodia imnului a fost compusă de Anton Pann, iar versurile și aranjamentul aparțin lui Andrei Mureșanu (1816 – 1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluția de la 1848.

Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu; data naşterii incertă, între 1796-1798, Sliven, Imperiul Otoman, azi Bulgaria - d. 2 noiembrie 1854, Bucureşti, Ţara Românească) a fost un poet, profesor de muzică religioasă, protopsalt, compozitor de muzică religioasă, folclorist, literat şi publicist român,[2] compozitor al muzicii imnului naţional al României -gravură de epocă - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Anton Pann (1) -gravură de epocă – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureșanu, redactat și publicat în timpul Revoluției de la 1848, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni brașoveni, fiind cântat pentru prima oară la Brașov, într-o grădină din Șchei, și nu în data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea, așa cum este îndeobște cunoscut (deși nu se precizează care era acel cântec patriotic, cântat de cei prezenți, s-a presupus fără dovezi că era vorba despre acesta).

Andrei Mureşanu, scris şi Mureşianu, (n. 16 noiembrie 1816, Bistriţa - d. 12 octombrie 1863, Braşov) a fost un poet şi revoluţionar român din Transilvania - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Andrei Mureşanu (2) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Mureșanu a pus versurile sale avea o largă circulație în epocă și nu i se cunoaște cu certitudine autorul. O versiune spune că însuși Andrei Mureșanu este autorul melodiei, iar alta susține că de fapt era o melodie cântată pe un text religios, ce purta numele Din sânul maicii mele. Gheorghe Ucenescu susținea că el a fost cel care i-ar fi intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale, deci el ar fi „autorul moral” al melodiei.

Gheorghe Ucenescu (n. 1830, Cisnădie, comitatul Sibiu - d. 25 ianuarie 1896, Brașov) a fost un cântăreț și dascăl român, profesor de muzică la primul gimnaziu românesc din Brașov. Este presupusul autor moral al melodiei imnului Deșteaptă-te, române! - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gheorghe Ucenescu (3) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

De atunci, acest imn a fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, datorită mesajului de patriotism și de libertate pe care îl poartă în el. Așa a fost și în timpul Revoluției române din 1989, când practic instantaneu și generalizat a fost cântat ca un adevărat imn național, înlocuind imnul comunist „Trei culori”. Timp de câțiva ani „Deșteaptă-te, române!” a fost și imnul național al Republicii Moldova, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”.

 

Istoria imnului

Începând din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Războiul de independență (1877 – 1878), primul și al doilea război mondial. Mai ales în timpul crizei după lovitura de stat de la 23 august 1944, când România s-a detașat de alianța cu Germania lui Hitler, alăturându-se Aliaților, acest imn a fost cântat în mod spontan de toți și emis pe toate stațiile radio.

În ziua revoltei de la Brașov, din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulți dintre ei nemaiștiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat fără întrerupere.

Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluției anticomuniste, imnul s-a înălțat pe străzi, însoțind uriașele mase de oameni, risipind frica de moarte și unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn național a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără șovăială, sub formidabila presiune a manifestanților.

Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din București reunită cu fanfara Regimentului Ștefan cel Mare din Iași au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În același an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.

 

Semnificația imnului

Titlul „Deșteaptă-te, române!” este în același timp social și național; social, deoarece impune o permanentă stare de a asigura tranziția către o lume nouă; național, deoarece alătură această deșteptare tradiției istorice. Imnul conține acest sublim „acum ori niciodată”, prezent și în alte imnuri naționale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon și Salamina până la „Marseilleza” Revoluției franceze.

 

Versuri

Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11.

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
“Viața-n libertate ori moarte!” strigă toți.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați!
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,
Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!
Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!

Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’pământ!

 

Ziua Imnului Naţional – “Deşteaptă-te, române!”

articol preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

In România ziua de 29 iulie este Ziua Imnului Naţional – “Deşteaptă-te, române!”, sărbătorită anual începând din 1998, ca urmare a unei hotărâri a Senatului României din 18 mai 1998. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele trei şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive. Timp de câţiva ani, „Deşteaptă-te, române! ” a fost şi imnul naţional al Republicii Moldova, fiind înlocuit în 1994 cu imnul „Limba noastră”.

România a avut de-a lungul istoriei ca imnuri naţionale si alte cântece, incepand cu „Trăiască Regele” de Vasile Alecsandri, cântat între anii 1866-1948. Odata cu venirea comuniştilor la putere în România, Imnul “Desteapta-te romane”, acest simbol vechi al libertăţii românilor a fost interzis, deoarece, în condiţiile ocuparii tarii de catre armatele sovietice, cantecul aducea mai degrabă aminte de libertatea pierdută, decât de cea câştigată, asa cum pretindea propaganda tradatoare comunista. O dată cu abdicarea forţată a Regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947 multe alte marşuri şi cântece patriotice au fost interzise.

In perioada 1948-1953 imnul tarii a fost „Zdrobite cătuşe”, pe versuri de Aurel Baranga şi muzica de Matei Socor. Dupa 1953 si pana in 1977, imnul tarii a fost „Te slăvim Românie” , care proslavea “infratirea” dintre Uniunea Sovietică şi statul român, dupa care a urmat imnul „Trei culori”, în perioada 1977-1989, pe muzică de Ciprian Porumbescu.

Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989, a impus practic instantaneu şi generalizat cântecul „Deşteaptă-te, române!”, care a fost cântat ca un adevărat imn naţional, înlocuind imnul „Trei culori” compus de Ciprian Porumbescu , dar mutilat de versurile impuse de Ceausescu. Astfel, “Desteapta-te romane” a devenit Imn Naţional de la sine, impunându-se sub formidabila presiune a manifestanţilor anticomunisti si a fost consacrat prin Constituţia Romaniei din 1991.

 

 

 

(1) Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu; data nașterii incertă, între 1796-1798, Sliven, Imperiul Otoman, azi Bulgaria – d. 2 noiembrie 1854, București, Țara Românească) a fost un poet, profesor de muzică religioasă, protopsalt, compozitor de muzică religioasă, folclorist, literat și publicist român, compozitor al muzicii imnului național al României. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

(2) Andrei Mureșanu, scris și Mureșianu, (n. 16 noiembrie 1816, Bistrița – d. 12 octombrie 1863, Brașov) a fost un poet și revoluționar român din Transilvania. Născut în familia unui mic întreprinzător, a studiat filozofia și teologia la Blaj, lucrând apoi ca profesor la Brașov, începând cu 1838. A început să publice poezie în revista Foaie pentru minte, inimă și literatură. S-a numărat între conducătorii Revoluției din 1848, ca membru în delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj, în mai 1848. Poemul său Un răsunet, scris la Brașov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele), poem denumit ulterior Deșteaptă-te, române!, a devenit imn revoluționar – fiind numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”. În 1990 Deșteaptă-te, române! a devenit imnul de stat al României. După Revoluția de la 1848 Mureșanu a muncit ca traducător la Sibiu și a publicat în revista Telegraful Român, operele sale având tentă patriotică și de protest social. În 1862 poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănătatea precară, a murit în 1863 la Brașov.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

(3) Gheorghe Ucenescu (n. 1830, Cisnădie, comitatul Sibiu – d. 25 ianuarie 1896, Brașov) a fost un cântăreț și dascăl român, profesor de muzică la primul gimnaziu românesc din Brașov. Este presupusul autor moral al melodiei imnului Deșteaptă-te, române!. În 1848, la cererea lui Andrei Mureșianu, Ucenescu i-a intonat mai multe melodii populare pentru niște versuri de-ale sale (poezia „Un răsunet”). Una dintre ele, intitulată „Din sânul maicii mele”, va fi aleasă în cele din urmă, devenind peste ani imnul României. S-a născut la Sibiu dar s-a mutat de timpuriu la Brașov. A învățat „Psaltichia” la București, cu Anton Pann. A scris cântece laice și bisericești, a adunat și publicat material folcloric. Printre lucrările lui Ucenescu se numără: „Cântece de stea și colind” (1856), „Magazin de centuri noi și vechi” (1883). A fost dascăl la Biserica Sfântul Nicolae din Brașov până la sfârșitul vieții.

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com

Ziua internaţională a copilului

Wikipedia logo for Children’s Day

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: www.agerpres.roș ro.wikipedia.org; cersipamantromanesc.wordpress.com

 

Ziua internaţională a copilului este sărbătorită în România şi în alte aproximativ 50 de ţări, la data de 1 iunie. De asemenea, o zi dedicată copilului este celebrată la date diferite în peste 100 de state.

Sărbătorirea unei zile dedicate copilului a fost propusă în august 1925, la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor de la Geneva, la care 54 de reprezentanți din diferite țări, au adoptat Declarația pentru Protecția Copilului Decizia instituirii unei zile pentru protecţia copiilor a fost adoptată de către Federaţia Democratică Internaţională a Femeilor, în cadrul unei sesiuni speciale din noiembrie 1949, desfăşurată la Moscova.

La 14 decembrie 1954, Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF) a adoptat Rezoluţia nr. 836 pentru a proclama o Zi mondială a copilului. Pornind de la convingerea că trebuie acordată o atenţie deosebită copiilor, care reprezintă generaţia de mâine, Adunarea a recomandat, cu acest prilej, ca începând din 1956, în toate ţările să fie instituită o Zi mondială a copilului, pentru ca ea să fie marcată “ca o zi a fraternităţii şi înţelegerii între copiii de pretutindeni, a activităţilor dedicate promovării idealurilor şi obiectivelor Cartei şi bunăstării copiilor din toată lumea, pentru întărirea şi lărgirea eforturilor pe care Naţiunile Unite le fac în favoarea copiilor din întreaga lume“, potrivit www.un.org. Rezoluţia recomanda guvernelor statelor membre să instituie o astfel de zi, la data pe care o considerau de cuviinţă, deci nu neapărat 1 iunie, dată la care este sărbătorită în România. Organizaţia Naţiunilor Unite marchează această zi la 20 noiembrie, data la care au fost adoptate Declaraţia Drepturilor Copilului în 1959 şi Convenţia asupra Drepturilor Copilului în 1989.

In 1989 , la 20 noiembrie, Adunarea Generala a Natiunilor Unite a adoptat Conventia privind Drepturile Copilului , aceasta fiind ratificata si de Parlamentul Romaniei, devenind conform Constitutiei, parte integrata a dreptului intern in tara noastra.

În România Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDC) s-a constituit la 1 ianuarie 2005.

La 16 noiembrie 2016, preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul privind promulgarea legii prin care este modificat Codul muncii prin declararea zilei de 1 Iunie – Ziua Copilului ca sărbătoare legală în care nu se lucrează. Astfel, în 2017, pentru prima dată ziua de 1 iunie este nelucrătoare. Camera Deputaţilor a adoptat, în luna octombrie, legea prin care Ziua Copilului devine zi liberă nelucrătoare pentru români.

Nu este tocmai clar de ce ziua de 1 iunie a fost stabilita ca fiind Ziua Internationala a Copilului. Una dintre teorii spune ca, un numar de copii orfani chinezi au fost stransi pentru a sarbatori Festivalul Dragonului de consulul chinez din San Francisco, chiar pe 1 iunie, data care a coincis cu Conferinta de la Geneva. De atunci s-a stabilit ca 1 iunie sa fie Ziua Internationmala a Copilului, mai ales in tarile comuniste. In vest, aceasta zi este sarbatorita in alte zile ale anului, dar nu i se acorda prea mare atentie. Astfel, aceasta zi a fost interpretata ca fiind o sarbatoare comunista. Ziua Copilului este sarbatorita in lume la date diferite. In 25 de tari, in majoritate foste sau actual comuniste la 1 Iunie; Vesticii au date separate : Germania, partea de est, la 1 Iunie, Germania, partea vestica, la 20 Septembrie. India, la 14 Noiembrie Japonia, Coreea de Sud, la 5 Mai.

 

Ziua copiilor în lume

1 iunie Ziua Copilului - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

1 iunie Ziua Copilului – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Data zilei copilului variază foarte mult între țări. Aproximativ 30 de state au preluat 1 iunie de la China și SUA.

- Argentina sărbătorește a doua duminică din luna august.

- Australia sărbătorește în prima duminică din luna iulie.

- Brazilia sărbătorește în data de 12 octombrie.

- Bulgaria sărbătorește în data de 1 iunie.

- Cuba sărbătorește în a treia duminică din luna iulie.

- Germania de la reunificarea Germaniei se sărbătorește în data de 1 iunie din timpul DDR-ului și 20 septembrie sărbătoarea Republicii Federale Germania.

- India sărbătorește în data de 14 noiembrie.

- Japonia sărbătorește în data de 5 mai.

- Mexic sărbătorește în data de 30 aprilie.

- Polonia sărbătorește în data de 1 iunie.

- Republica Moldova sărbătorește în data de 1 iunie.

- Turcia sărbătorește în data de 23 aprilie.

- Ungaria sărbătorește în ultima duminică a lunii mai.

 

articole preluate de pe:www.agerpres.roro.wikipedia.orgcersipamantromanesc.wordpress.com

Ziua Națională a Tineretului (2 mai)

Ziua Națională a Tineretului

foto si articol preluate de pe www.agerpres.ro

2 mai 2018

 

Ziua Naţională a Tineretului este sărbătorită în fiecare an, la 2 mai, fiind instituită prin Legea nr. 425/25 octombrie 2004.

Proiectul legislativ privind decretarea acestei zile a fost iniţiat în anul 2004, de către 15 deputaţi reprezentând toate formaţiunile politice parlamentare. Respinsă de către Senat, la 1 aprilie 2004, propunerea legislativă a fost adoptată de plenul Camerei Deputaţilor, for decizional în acest caz, la 5 octombrie 2004.

Astfel, conform Legii nr. 425/25 octombrie 2004, ziua de 2 mai a devenit Ziua Naţională a Tineretului.

Potrivit prezentei legi, cu prilejul acestei zile, sunt organizate şi prezentate, prin mijloacele de informare în masă, activităţi sociale, culturale, artistice şi sportive care vizează domeniile de interes ale tineretului. Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii în domeniul tineretului acordă sprijin material, financiar şi organizatoric evenimentelor prilejuite de marcarea acestei zile. De asemenea, legea prevede ca Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune să difuzeze, în perioada 26 aprilie-2 mai, emisiuni despre problematica tineretului.

cititi continuarea pe www.agerpres.ro

 

(Irina Andreea Cristea) Pakistan, Ziua nationala (23 martie)

Drapelul Pakistanului

foto: pakconhk.com
articole: Irina Andreea Cristea - agerpres.ro; youtube.com

În fiecare an, la 23 martie, Republica Islamică Pakistan sărbătorește Ziua Republicii.

Pakistanul este așezat în Asia de Sud, în bazinul fluviului Ind se învecinează cu Afganistanul în nord-vest, China în nord, cu India la est, Iran la vest și are ieșire la Marea Arabiei în sud. Capitala Pakistanului este orașul Islamabad - foto: ro.wikipedia.org

Pakistanul este așezat în Asia de Sud, în bazinul fluviului Ind se învecinează cu Afganistanul în nord-vest, China în nord, cu India la est, Iran la vest și are ieșire la Marea Arabiei în sud. Capitala Pakistanului este orașul Islamabad – foto: ro.wikipedia.org

Islamabad este capitala Pakistanului și are o populație ce depășește un 1 milion de locuitori. Capitala face parte din zona metropolitană Islamabad-Rawalpindi, cu o populație de peste 4,5 milioane de locuitori.

După ce Pakistanul își proclamă, în 1947, independența în cadrul Commonwealth-ului, s-a luat în considerare construirea unei noi capitale, separată de activitatea economică a celei vechi de la Karachi. Potrivit visitislamabad.net, după o amplă cercetare și studii de fezabilitate, o comisie special înființată în acest sens a recomandat zona de nord-est a orașului istoric Rawalpindi.

Ridicat în anii ’60 și având de la bun început statutul de oraș modern, în Islamabad, drumurile și bulevardele au fost planificate cu atenție, au fost construite clădiri publice frumoase și bazaruri bine organizate, dar și piețe și centre comerciale.

Orașul este împărțit în opt zone de bază: zona administrativă, enclava diplomatică, zona rezidențială, sectoarele educaționale, zone industriale și comerciale, precum și zonele rurale și verzi.

În capitala Pakistanului există foarte multe muzee și galerii de artă. Muzeul Lok Virsa este situat în Parcul Shakarparian, cele peste 25 de galerii aflate în patru clădiri fiind legate între ele prin pasaje. Potrivit site-ului infotour.ro, aici există săli mari dedicate arhitecturii, culturii muzicale, textilelor și altor elemente culturale.

Același site face referire la Muzeul Căilor Ferate Gorla Pakistan, care amintește de vremurile de odinioară ale Căii Ferate Nord-Vest. Gara a fost renovată și găzduiește, în prezent, câteva locomotive vechi.

Un loc fascinant pentru copii este Muzeul de Istorie Naturală, unde, în curtea interioară există montat un schelet imens al unei balene albastre.

Galeria Națională de Artă, potrivit site-ului infotour.ro, este o clădire modernă, care s-ar putea încadra cu succes în orice oraș european. Aici există o colecție de peste 450 de opere de artă, o diversitate de picturi contemporane și clasice, dar și sculpturi. De asemenea, în incinta sa există un teatru.

În Islamabad există numeroase parcuri și spații verzi de petrecere a timpului. Daman-e-Koh este un punct panoramic situat pe dealurile ce străjuiesc orașul, iar la poalele acestui punct găsim Grădina Zoologică.

Considerat unul dintre cele mai mari parcuri din sud-estul Asiei, parcul Fatima Jinnah este ideal pentru activități sportive precum, jogging, cricket, tenis, dar și pentru copii.

Alte puncte importante pe harta acestui oraș sunt moscheele, templele și monumentele. Faisal Masjid este cel mai cunoscut loc din Islamabad, o moschee foarte mare dăruită de regele Faisal al Arabiei Saudite.

Dintre templele din Islamabad recomandate spre vizitare sunt Imam Bari Shrine și Golra Sharif. Combinând o istorie bogată, la confluența multor civilizații, Islamabad — capitala Pakistanului, este una dintre cele mai frumoase orașe din regiunea Asiei de Sud.

articole preluate de pe: agerpres.royoutube.com

 

(video) ZILE NAȚIONALE: Republica Togo – capitala Lome

foto – ro.wikipedia.org
articol – AGERPRES/ (Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

Stema Republicii Togoleze -  foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Stema Republicii Togoleze – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

La 27 aprilie, Republica Togo sărbătorește Ziua națională – aniversarea proclamării independenței (1960).

Amplasarea Republicii Togoleze - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Amplasarea Republicii Togoleze – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Foto: (c) Mircea ROȘCA / Arhiva AGERPRES

Având o suprafață de 56.785 kmp, Republica Togo este situată în Africa de vest, între Benin (la est), Ghana (la vest), Burkina Faso (la nord), Oceanul Atlantic (la sud)

Lome este cel mai mare oraș din Togo și capitala țării. De-a lungul timpului, orașul a fost supranumit “Parisul Africii”, dar și “Perla Africii de Vest”. Lome este situat în sudul țării, de-a lungul coastei Atlanticului și reprezintă cel mai important port și centru economic al țării. Portul orașului Lome este renumit și pentru oportunitățile de croazieră pe care le oferă.

Principalele produse exportate prin acest port sunt miezul de palmier, bumbacul, cacao, cafeaua și copra — adică miezul uscat de nucă de cocos. O mare parte dintre produsele exportate au ca destinație țări ca Ghana, Mali, Nigeria, Burkina Faso.

Potrivit turistik.ro, Lome se află în Golful Benin și cuprinde un patrimoniu arhitectural bogat al vremurilor coloniale germane, portugheze și britanice. Orașul Lome reprezintă un amestec de tradițional și modern.

Potrivit infotour.ro., orașul Lome a fost fondat în secolul al XVIII-lea sub numele de Bey Beach. Climatul din Lome este în general tropical, cu temperaturi ce se încadrează între 23 și 30 de grade. Există două sezoane ploioase, primul între aprilie-iulie și al doilea în perioada septembrie-noiembrie.

Lome este renumit pentru piețele sale numeroase, în special cele cu obiecte folosite pentru ritualuri wodoo, ca Fetish Market. Principalele obiective turistice ale orașului sunt: Piața Mare a orașului Lome, Palatul Congresului, Muzeul Național din Togo, Catedrala din Lome.

Piața Mare este situată în centrul orașului Lome și se întinde pe trei etaje. Aici au loc o serie de concerte live, în aer liber, de muzică tradițională africană. La Palatul Congresului se poate vizita Muzeul Național din Togo unde există colecții de bijuterii, instrumente muzicale, păpuși, ceramică, arme și obiecte de artă. Muzeul Național din Togo a fost construit în anul 1975 și prezintă o colecție interesantă de articole etnografice, culturale sau artistice. Catedrala orașului a fost construită în anul 1905 în stilul arhitectural gotic.

Plajele orașului Lome sunt pline cu nisip și, pe alocuri, sunt umbrite de palmieri. În anul 2002, Lome a fost vizitat de aproximativ 50.000 de turiști, însă această cifră nu a crescut foarte mult de atunci.

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro/

(video) ZILE NAȚIONALE – Africa de Sud: Capitala Pretoria

foto – ro.wikipedia.org
articol – AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor:Cerasela Bădiță)

Africa de Sud - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Africa de Sud – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Africa de Sud este o țară așezată la extremitatea sudică a continentului Africa, ce are 2.798 de kilometri de coastă maritimă la Oceanul Atlantic și Oceanul Indian și o suprafață totală de 1.219.080 kmp. Statul are o populație de 49 milioane locuitori (iulie 2011), potrivit mae.ro.

Muntele Capul Leului (Lion Head)
Foto: (c) freedigitalphotos.net

În fiecare an, la 27 aprilie, Africa de Sud marchează Ziua națională. La această dată, în 1994, au fost organizate primele alegeri democratice după regimul de apartheid. Alegerile au fost câștigate de Congresul Național African (ANC), iar liderul sau Nelson Mandela a devenit primul președintele al țării din rândul populației de culoare.

Africa de Sud este o țară în care cultura și civilizația africană se îmbină armonios cu bogății naturale unice în lume. De aceea, Africa de Sud a devenit una dintre cele mai căutate destinații de vacanță.

Este o țară deosebită deoarece are trei capitale: Pretoria, capitala administrativă, Cape Town, capitala legislativă, unde se afla Parlamentul Africii de Sud, și Bloemfontein, capitala juridică, ce găzduiește Curtea Supremă de Justiție din Africa de Sud.

Orașul a fost fondat în 1855 de către Marthinus Wessel Pretorius, lider al burilor, unul dintre principalii întemeietori ai fostei Republici Sud-africane, potrivit infotour.ro. Republica Boerilor și Colonia Orange River s-au unit cu Cape Colony și Natal Colony în 1910 devenind Uniunea Africa de Sud. Pretoria a devenit atunci capitala administrativă a întregii Africa de Sud, iar la Cape Town a fost stabilită capitala legislativă. La 14 octombrie 1931, Pretoria a căpătat statutul oficial de capitală, iar când Africa de Sud a devenit republică în 1961, Pretoria a rămas capitala sa administrativă.

Muntele celor 12 Apostoli

Foto: (c)freedigitalphotos.net

Istoria Pretoriei este reflectată în clădirile vechi și muzeele impresionante. Muzeul Transvaal oferă o bogată colecție de exponate ce vorbesc despre istoria regiunii, dar cea mai importantă dintre acestea este fosila de Australopithecus numita “Doamna Ples” și descoperită la Sterkfontein considerat leagănul umanității.

Artefacte din Epoca fierului descoperite în statul Mapungubwe se află la Muzeul cu același nume al Universității din Pretoria. Rinocerul de aur, sceptrul de aur, vasul de aur, câteva ornamente din aur, fildeș și cupru, mărgele folosite pentru comerț și ceramica chinezească se numără printre exponate.

Itinerariul continuă cu Forturile Pretoriei, un complex spectaculos de fortificații construit de guvernul sud-african înainte de izbucnirea celui de-al doilea război bur, apoi cu Melrose House, un conac în stil victorian, unde a fost semnat, în 1902, tratatul de pace care a încheiat cel de-al doilea război bur, și în cele din urmă, cu Parcul Libertății, unde există un memorial cu numele celor uciși în timpul războaielor bure, în cele două războaie mondiale și în timpul apartheidului.

Complexul de clădiri Union Buildings, unde se află sediul președinției Africii de Sud, dar și al Guvernului, reprezintă cel mai mare centru politic din Africa de Sud, dar este totodată și un obiectiv important turistic. Ansamblul a fost construit între anii 1910-1913, pentru a da o legitimitate politică și legislativă noii Uniunii Africa de Sud.

cititi mai mult pe http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/04/27/zile-nationale-africa-de-sud-capitala-pretoria-09-17-24

(video) ZILE NAȚIONALE – Republica Sierra Leone: Capitala Freetown

foto – en.wikipedia.org
articol – AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Cerasela Bădiță)

Sierra Leone - foto preluat de pe thoughtyoumayask.com

Sierra Leone – foto preluat de pe thoughtyoumayask.com

Republica Sierra Leone este situată în Africa de vest, între Guineea (la nord), Liberia (la vest) și Oceanul Atlantic (la sud). Cu o populație de 5,743 milioane locuitori (estimare 2014) si o suprafață de 71.740 kmp, statul sărbătorește la 27 aprilie, Ziua Națională, potrivit mae.ro. La această dată în 1961, Sierra Leone și-a declarat independența față de Marea Britanie.

Cotton Tree simbolul capitalei Freetown
Foto: (c) afrotourism.com


La mijlocul secolului XV, navigatorii portughezi erau primii dintre europeni care descopereau acest teritoriu. În următoarele trei secole, potrivit infotour.ro, acest teritoriu a fost disputat între cele trei mari puteri coloniale — francezi, olandezi și englezi, miza fiind veniturile obținute din comerțul cu sclavi trimiși pe continentul american.

În 1787, o organizație filantropică britanică a întemeiat așezarea Freetown (Orasul liber), ca adăpost pentru sclavii fugari sau eliberați. În 1808, regiunea de coastă a devenit colonie britanică, dobândind protectoratul britanic în 1896. În 1961, și-a câștigat independența, iar în 1971 a devenit republică.

La sfârșitul secolului XX, Sierra Leone a fost zguduită de mișcări politice și economice, regimuri militare succesive încercând să preia puterea. Războiul civil a durat 11 ani și s-a încheiat în 2002. Capitala, de asemenea, a trecut prin momente extrem de dificile în timpul Războiului Civil, atât populația, clădirile cât și infrastructura au avut de suferit.

În prezent, Freetown este cel mai mare oraș din Sierra Leone, fiind capitala acestui stat din 1961 și este principalul centru politic, economic, cultural și educațional al țării. Aici, potrivit www.nationsonline.org, se află cea mai veche universitate din Africa de Vest — Colegiul Fourah Bay fondat în 1827.

Foto: (c) visitsierraleone.org


Un punct de plecare pentru a descoperi comorile ascunse ale acestui oraș, îl reprezintă Portul Regina Elisabeta a II-a, al treilea mare port natural din lume, înconjurat de o vegetație bogată.

În oraș există câteva puncte de interes istoric legate de comerțul cu sclavi, potrivit globi.ro, care include faimosul Cotton Tree (“Arborele de Bumbac”), “Poarta Sclavilor” și “Treptele Portugheze”, în timp ce colinele ce domina vizual orașul sunt continuate de satele pitorești de munte, construite de sclavii americani eliberați și relocați.

Un alt punct de interes este Muzeul Căilor Ferate, în care sunt expuse câteva locomotive diesel și cu aburi, inclusiv una folosită de regina Elisabeta a II-a în timpul vizitei sale în Freetown. Toate exponatele sunt restaurate.

Muzeul Căilor Ferate

Foto: (c) visitsierraleone.org

Alte locuri care se pot vizita sunt cascada Charlotte, Muzeul Național Sierra Leone, Farul Sierra Leone și casele coloniale de la Hill Station.

La aproximativ 30 de kilometri distanță de Freetown, spre gura de vărsare a râului Sierra Leone, se găsește fortul istoric fondat în 1670 ca cea mai mare fortăreață de pe coasta vest-africană, locul de unde mii de sclavi erau îmbarcați spre America de Nord.

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro/