Evenimentele Zilei de 25 iulie în Istorie

Bătălia de la Ourique (25 iulie 1139) - "The Miracle of Ourique" by Domingos Sequeira (1793) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Ourique (25 iulie 1139) – “The Miracle of Ourique” by Domingos Sequeira (1793)

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

25 iulie este a 206-a zi a calendarului gregorian și a 207-a zi în anii bisecți.

 

Sărbătorile Zilei de 25 iulie

(BOR) Adormirea Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu; Sf. Părinți de la Sinodul al V-lea Ecumenic; Sf. Cuv. Olimpiada și Eupraxia

(BRU) Adormirea sf. Ana, mama Preasfintei Fecioare Maria; Ss. Olimpiada și Eupraxia, cuvioase († secolul al V-lea)

(BRC) Sf. Iacob, apostol; Sf. Valentina, fecioară, martiră

România - Ziua radiolocației

Marchează debutul existenței radiolocației ca armă distinctă în cadrul Armatei române, la 25 iulie 1955. Prin ordinul ministrului apărării naţionale din 25 iulie 1955 au fost înfiinţate Trupele Radiotehnice.

 

Astăzi în istorie pentru 25 iulie

 

Evenimentele Zilei de 25 iulie în Istorie:

- 25 iulie 1139 – Bătălia de la Ourique;

- 25 iulie 1799 – Bătălia de la Abu Qir;

- 25 iulie 1917 – S-a încheiat Ofensiva de la Nămoloasa (20 – 25 iulie 1917)

- 25 iulie 1921 – A intrat în vigoare Tratatul de la Trianon;

- 25 iulie 1978 – În Anglia s-a născut primul copil conceput prin fecundare artificială.

 

25 iulie 306 - Constantin cel Mare a fost proclamat de către trupele sale, împărat roman, după moartea lui Constanțiu I (Constantius Chlorus).

Constantine I crowned as a victorious general – 4th century cameo - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Constantine I crowned as a victorious general – 4th century cameo – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Constantin I cel Mare s-a născut la Naissus, în provincia romană Moesia Superior, fiind fiul generalului Constantius Chlorus (viitorul împărat Constantius I) și al Helenei. Tatăl său, Constantius Chlorus, în 271-272, sub împăratul Aurelian, a fost membru al protectores (militari superiori în slujba împăratului) în estul Imperiului Roman, iar ulterior a ajuns tribun. În 284-285 a fost praeses (guvernator de provincie subordonat unui consularis) al Dalmației. A fost prefectul pretorian al împăratului Maximian în 288-293. La 1 martie 293, a fost promovat la rangul de Caesar.

Gaius Flavius Valerius Constantius (n. 31 martie 250, d. 25 iulie 306) , cunoscut și sub numele Constanțiu I sau Constantius Chlorus (din grec. χλωρός, „cel palid”), a fost împărat al Imperiului Roman de Apus (305–306). A fost tatăl lui Constantin cel Mare - foto: ro.wikipedia.org

Gaius Flavius Valerius Constantius (n. 31 martie 250, d. 25 iulie 306) , cunoscut și sub numele Constanțiu I sau Constantius Chlorus (din grec. χλωρός, „cel palid”), a fost împărat al Imperiului Roman de Apus (305–306). A fost tatăl lui Constantin cel Mare – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

În 305, după abdicarea lui Dioclețian și Maximian, Constantin se alătură tatălui său, în partea apuseană a imperiului. La moartea lui Constantius I, la Eburacum, în Britannia (25 iulie 306), Constantin este proclamat împărat de către armată. În aceste împrejurări, Galerius, personalitatea dominantă a celei de-a doua tetrarhii, îl proclamă pe Flavius Severus augustus al Occidentului și îl acceptă pe Constantin, caesar.

Pentru moment, Constantin a acceptat, dar pacea și a treia tetrarhie nu aveau să dureze prea mult. La Roma, pe 28 octombrie 306, Maxentius, fiul lui Maximian, a fost proclamat împărat, iar Maximian care se retrăsese, se întoarce pentru a pretinde puterea. În condițiile destrămării tetrarhiei, la conferința de la Carnuntum (11 noiembrie 308), Constantin este recunoscut oficial caesar în Apus, iar Maxentius este declarat uzurpator.

În înțelegere cu Licinius, noul augustus al Occidentului, Constantin ocupă Spania (310), apoi pătrunde cu armata în Italia, înfrânge forțele lui Maxentius la Torino, Verona și în bătălia decisivă de la Podul Milvius de lîngă Roma, în care Maxentius își găsește moartea (312). Astfel, toate provinciile occidentale ale imperiului sunt reunite sub autoritatea sa.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

25 iulie 315 - La Roma este finalizata constructia Arcului lui Constantin, în apropiere de Colosseum.

The Arch of Constantine, Rome - painted by Herman van Swanevelt, 17th century - foto preluat de pe en.wikipedia.org

The Arch of Constantine, Rome - painted by Herman van Swanevelt, 17th century – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Senatul roman a ridicat acest arc de triumf pentru a comemora victoria lui Constantin asupra lui Maxentius, la Podul Milvius, în ziua de 28 octombrie 312 e.n. Arcul măsoară 35,70 metri lungime, 7,40 metri lățime și 31,10 metri înălțime. El este străpuns de trei deschideri boltite, din care cea din mijloc este mai înaltă. A fost amplasat pe traseul Viei Triumphalis, pe porțiunea dintre Circus Maximus spre Forum Romanum, între Colosseum și Palatin.

Această cale triumfală începea în Câmpul lui Marte, trecea pe la Circus Maximus și ocolea Palatinul până la Arcul lui Constantin. Imediat după acesta cotea la stânga pe Via Sacra, trecea pe sub arcul de triumf al lui Titus și pe sub cel al lui Septimius Severus și urca pe Capitoliu urmând panta Clivus Capitolinus. Este ultimul din seria arcurilor de triumf construite la Roma si la constructia sa au fost utilizat sistematic elemente preluate de la monumente ridicate anterior.

 

25 iulie 1109 - S-a născut regele Afonso I al Portugaliei fiul lui Henric al Burgundiei, conte de Portugalia și a Teresei de León, fiica ilegitimă a regelui Alfonso al VI-lea al Castiliei si Leonului (d.06.12.1185).

Afonso I al Portugaliei, (n. Viseu, 1109, în mod tradițional 25 iulie – d. Coimbra, 1185, 6 decembrie), cunoscut și drept Cuceritorul, a fost primul rege al Portugaliei, declarându-și independența față de Regatul Leonului - King Afonso in the Castilian manuscript Compendium of Chronicles of Kings (...) (c. 1312-1325) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

King Afonso in the Castilian manuscript Compendium of Chronicles of Kings (…) (c. 1312-1325) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Afonso I al Portugaliei, (n. Viseu, 1109, în mod tradițional 25 iulie – d. Coimbra, 1185, 6 decembrie), cunoscut și drept Cuceritorul. A fost primul rege al Portugaliei, declarându-și independența față de Regatul Leonului si proclamat pe 26 iulie 1139, imediat după batalia de la Ourique, in care fortele maurilor conduse de califul Ali ibn Iusuf au fost înfrante.

Afonso Henriques (înseamnă „Afonso, fiul lui Henric”), născut probabil în jurul anului 1109, și-a urmat tatăl în calitate de Conte de Portugalia, în 1112, sub tutela mamei sale. Relația între Afonso și mama sa a fost una dificilă. La numai unsprezece ani, Afonso avea deja idei politice proprii, foarte diferite de cele ale mamei sale. În 1120, tânărul prinț a trecut de partea arhiepiscopului de Braga, un inamic politic al Teresei, și amândoi au fost trimiși în exil din ordinul ei. Afonso și-a petrecut următorii ani în afara țării sale, sub supravegherea episcopului.

În 1122 Afonso a împlinit patrusprezece ani, vârsta majoratului în secolul XII. S-a proclamat singur cavaler, în Catedrala din Zamora, Spania, a organizat o armată, și a pornit să obțină controlul asupra teritoriilor sale. Aproape de Guimarães, în cadrul Bătăliei de la São Mamede (1128), a învins trupele comandate de amantul și contul aliat al mamei sale, Fernando Peres de Trava din Galicia, ea devenind prizoniera sa, și fiind exilată pe viață la o mânăstire din León.

Astfel, posibilitatea de a încorpora Portugalia într-un Regat al Galiciei a fost eliminată, iar Afonso a devenit unicul conducător, Duce de Portugalia, după ce poporul, Biserica și nobilimea i-au cerut independența țării. L-a biruit de asemenea pe Alfonso al VII-lea al Castiliei și Leonului, alt aliat al mamei sale, și astfel a eliberat țara de dependența politică de Regatul Castiliei și Regatul Leonului. Pe 6 aprilie 1129, Afonso Henriques a dictat documentul în care s-a proclamat Prinț al Portugaliei.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

25 iulie 1139 - Bătălia de la Ourique, fortele maurilor conduse de califul Ali ibn Iusuf au fost înfrante de Printul Afonso Henriques (din Casa Burgundiei). Acesta este proclamat primul rege al Portugaliei, declarându-și independența față de Regatul Leonului.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Ourique (25 iulie 1139) - "The Miracle of Ourique" by Domingos Sequeira (1793) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Ourique (25 iulie 1139) – “The Miracle of Ourique” by Domingos Sequeira (1793) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

25 iulie 1261 - Oștile bizantine au eliberat Constantinopolul, punându-l pe fugă pe Balduin al II-lea, ultimul împărat al Imperiului Latin de Constantinopol. Sub conducerea lui Alexios Strategopoulos, niceenii au recucerit Constantinopolul, moment care a marcat sfîrşitul Imperiului latin de Constantinopol, intemeiat de Cruciati si reinstaurarea Imperiului Bizantin.

 

25 iulie 1476 - Bătălia din 25 iulie 1476. Ștefan cel Mare a învins avangarda otomană condusă de Suleiman pașa.

 

25 iulie 1547 - Henric al II-lea a fost încoronat rege al Franței la Catedrala din Reims.

Henric al II-lea (31 martie 1519 – 10 iulie 1559) din dinastia Valois a fost rege al Franței între 1547 - 1559 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Henric al II-lea al Franței - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Henric al II-lea (franceză Henri II; n. 31 martie 1519, Saint-Germain-en-Laye — 10 iulie 1559, Hôtel des Tournelles, Paris) a fost rege al Franței între 1547 și 1559. El provenea din dinastia Valois-Angoulême. În 1536, când fratele său mai mare, Francisc, a murit otravit, Henric a devenit moștenitor al tronului. I-a succedat tatălui său la vârsta de 28 de ani și a fost încoronat ca regele Henric al II-lea al Franței la 25 iulie 1547 la Catedrala Notre-Dame din Reims.

Domnia lui Henric a fost marcată de războaie cu Austria și de persecutarea hughenoților protestanți. Printre metodele de prigonire a hughenoților de către catolici se pot aminti: arderea pe rug, tăierea limbii; aceste măsuri draconice se puteau lua doar la bănuiala de a fi protestanți. S-a reglementat strict domeniul publicațiilor prin interzicerea vânzării, importului sau imprimării de orice carti neaprobate.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

 25 iulie 1554 - Maria I a Angliei se căsătorește cu Filip al II-lea al Spaniei la Catedrala Winchester.

Maria și soțul ei, Philip - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Maria și soțul ei, Philip – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Maria I (engleză Mary I) (n. 18 februarie 1516 – d. 17 noiembrie 1558), cunoscută şi sub numele de Maria Tudor, a fost regina Angliei şi regina Irlandei din 6 iulie 1553 (de facto) sau 19 iulie 1553 (de jure) până la moartea sa în 17 noiembrie 1558. Maria a fost al patrulea monarh al dinastiei Tudor, după regina neîncoronată Lady Jane Grey şi predecesoare a reginei Elisabeta I. Este în principal cunoscută pentru scurta reinstaurare în Anglia a catolicismului. Până la sfârşitul domniei, Maria I a executat aproximativ trei sute de opozanţi religioşi; drept urmare a primit porecla de Bloody Mary (Maria Sângeroasa).

La 38 de ani, la 25 iulie 1554 Maria se căsătorește cu Filip al II-lea al Spaniei, care era foarte nepopular în Anglia. Membrii Consiliului englez elaborează un tratat prin care Filip va trebui să respecte legile Angliei; în caz de deces al Mariei, el nu va avea nici un drept asupra coroanei; dacă se va naște un fiu din căsătoria lor, acesta va moșteni concomitent tronul Angliei, al Burgundiei și al Țărilor de Jos; în sfârșit, Filip se angaja să nu atragă niciodată Anglia în războaiele sale împotriva Franței. Filip pleacă în Spania iar Maria începe prigoana împotriva protestanților. Ura împotriva reginei Maria și a spaniolilor a crescut. Cu toate făgăduințele făcute, Filip antrenează Anglia într-un război contra Franței și Anglia pierde Calais-ul. În felul acesta Maria I moare si îi urmează la tron Elisabeta I a Angliei.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

25 iulie 1564 - Maximilian al II-lea devine împărat al Sfântului Imperiu Roman după moartea tatălui său, Ferdinand I.

Maximilian al II-lea (n. 31 iulie 1527, Viena — d. 12 octombrie 1576, Regensburg) a fost un împărat al Sfântului Imperiu Roman între anii 1564–1576 - Maximilian al II-lea, Rege al Bohemiei, Rege al Ungariei, Împărat al Sfântului Imperiu Roman - Portrait by Nicolas Neufchâtel, c. 1566 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Maximilian al II-lea, Rege al Bohemiei, Rege al Ungariei, Împărat al Sfântului Imperiu Roman – Portrait by Nicolas Neufchâtel, c. 1566 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Maximilian al II-lea (n. 31 iulie 1527, Viena — d. 12 octombrie 1576, Regensburg) a fost un împărat al Sfântului Imperiu Roman între anii 1564–1576. El a fost încoronat la 14 mai 1562 în Praga ca rege al Boemiei și în același an, la 24 noiembrie, ales la Frankfurt am Main ca rege romano-german. La 16 iulie 1563 va fi încoronat la Preßburg ca rege al Ungariei, iar după moartea tatălui său Ferdinand I va urca pe tronul Sfântului Imperiu Roman.

Ferdinand I (n. 10 martie 1503, Alcalá de Henares, Spania – d. 25 iulie 1564, Viena, Imperiul Habsburgic) a fost un monarh din Casa de Habsburg. La moartea regelui Ludovic al II-lea, în 1526, a devenit rege al Boemiei şi Ungariei, iar în 1556, la abdicarea fratelui său, împăratul Carol Quintul, a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman. A fost şi principe al Transilvaniei între anii 1551-1556. Deviza sa a fost Fiat justitia et pereat mundus: "Să se facă dreptate de-ar fi să piară pământul" - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ferdinand I (n. 10 martie 1503, Alcalá de Henares, Spania – d. 25 iulie 1564, Viena, Imperiul Habsburgic) a fost un monarh din Casa de Habsburg. La moartea regelui Ludovic al II-lea, în 1526, a devenit rege al Boemiei şi Ungariei, iar în 1556, la abdicarea fratelui său, împăratul Carol Quintul, a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman. A fost şi principe al Transilvaniei între anii 1551-1556. Deviza sa a fost Fiat justitia et pereat mundus: “Să se facă dreptate de-ar fi să piară pământul” - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

În timpul domniei sale sunt o serie de nemulţumiri din motive religioase. Maximilian încearcă să aplaneze aceste conflicte dar este în acelaşi timp nevoit să apere propria sa confesiunea religioasă catolică. Prin educatorul său Wolfgang Schiefer, monarhul a avut un contact timpuriu cu ideile religiei protestante, fapt care-l face în oarecare măsură să simpatizeze protestantismul. În războaiele purtate de unchiul Carol Quintul contra protestanţilor, de exemplu Bătălia de la Mühlberg (1547) la care a luat şi el parte, va căuta să lase liberi pe căpeteniile protestante, prinţul Johann Friedrich von Sachsen şi Landgraf Philipp von Hessen.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

25 iulie 1593 - Henric al IV-lea, abjura credinta protestanta, trecand la catolicism pentru a accede la tronul Frantei. Henric a ales să se convertească la catolicism, pentru a avea acces la tron. El adoptă în formal religia catolică la 25 iulie, la Catedrala Saint-Denis.

Henric de Bourbon (franceză Henri IV; denumit și Henric cel Mare (Henri le Grand) iar în regiunea lui de baștină, Gasconia, unde era iubit, era numit și "regele nostru Henric" (13 decembrie 1553 – 14 mai 1610), a fost rege al Navarei (1572-1610) și rege al Franței (1589-1610), primul rege din familia de Bourbon - foto: ro.wikipedia.org

Henric al IV-lea al Franței - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Henric de Bourbon (franceză Henri IV; denumit și Henric cel Mare (Henri le Grand) iar în regiunea lui de baștină, Gasconia, unde era iubit, era numit și “regele nostru Henric” (13 decembrie 1553 – 14 mai 1610), a fost rege al Navarei (1572-1610) și rege al Franței (1589-1610), primul rege din familia de Bourbon. Unul dintre meritele lui este dezvoltarea economică a Franței, după un război religios ce a dezbinat țara. Prin Edictul din Nantes asigură libertatea religiei protestante hughenote în Franța.

Papa Sixt al V-lea a fost un papă al Romei - foto: ro.wikipedia.org

Papa Sixt al V-lea a fost un papă al Romei - cititi mai multe pe en.wikipedia.org

Papa Sixtus al V-lea îl excomunică, în 1585, pe Henric de Navara, care era protestant convins, și vrea să împiedice venirea lui pe tronul francez, datorită faptului că Henric de Navara era moștenitorul legitim al coroanei franceze în cazul morții lui Henric al III-lea (fără moștenitori). Henric de Navara refuză să recunoască excomunicarea papală. Între trupele catolice, conduse de ducele de Joyeuse, și cele protestante ale lui Henric de Navara are loc Bătălia de la Coutras, unde Henric, cu toate că era în inferioritate numerică, învinge trupele regale ale lui Henric al III-lea.

Henric al III-lea (în franceză Henri III, în poloneză Henryk) (19 septembrie 1551 – 2 august 1589) din dinastia Valois a fost rege al Franței între 1574 - 1589 și Rege al Poloniei între 1573 și 1574 cu titlul de Henric de Valois - in imagine, Henric al III-lea ca Duce de Anjou de François Clouet - foto: ro.wikipedia.org

Henric al III-lea (în franceză Henri III, în poloneză Henryk) (19 septembrie 1551 – 2 august 1589) din dinastia Valois a fost rege al Franței între 1574 – 1589 și Rege al Poloniei între 1573 și 1574 cu titlul de Henric de Valois – in imagine, Henric al III-lea ca Duce de Anjou de François Clouet - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Sixtus al V-lea îl excomunică și pe Henric al III-lea, la sfîrșitul anului 1588, cauza fiind uciderea ducelui de Guise în noaptea de Crăciun. Ambii regi excomunicați pornesc împotriva Ligii catolice care ocupase Parisul. Henric al III-lea, ultimul din dinastia Valois, este asasinat de călugărul dominican Jacques Clément în Saint-Cloud.

Fiind fără urmași, pe patul de moarte, Henric al III-lea îl numește rege al Franței pe cumnatul său, Henric de Navara, cu condiția convertirii sale la religia catolică. Au urmat lupte îndelungate cu trupele catolice franceze, sprijinite de habsburgii spanioli, însă, în cele din urmă, Henric de Navara trece la religia catolică (25 iulie 1593), în bazilica Saint Denis, fiind încoronat la 27 februarie 1594.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

25 iulie 1603 - Iacob al VI-lea al Scotiei este încoronat rege al Angliei (Iacob I al Angliei), iar regatul Angliei și regatul Scoției devin o uniune personală. Uniunea politică definitiva a celor doua state, va avea loc în anul 1707.

Iacob (engleză James; n. 19 iunie 1566, Edinburgh, Scoţia — d. 27 martie 1625, Theobalds Park, Grafschaft Hertfordshire, Anglia) a fost rege al Scoţiei ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567 şi rege al Angliei şi Irlandei ca Iacob I de la 24 martie 1603 până la moartea sa - in imagine, Portret al lui Iacob I de John de Critz, c. 1605 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Portret al lui Iacob I de John de Critz, c. 1605 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Iacob al VI-lea și I (engleză James VI and I; 19 iunie 1566 – 27 martie 1625) a fost rege al Scoției ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567 și rege al Angliei și Irlandei ca Iacob I de la 24 martie 1603 până la moartea sa. A domnit în Scoția ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567, pe când avea doar un an, urmându-i la tron mamei sale, Maria I a Scoției.

Cât timp a fost minor, a guvernat o regență în numele său, care s-a încheiat oficial în 1578, deși nu a preluat controlul complet asupra guvernului său până în 1581. Pe 24 martie 1603, ca Iacob I, a urmat la tron ultimului monarh al Angliei și Irlandei din dinastia Tudor, Elisabeta I, care murise fără moștenitori. Avea să conducă Anglia, Scoția și Irlanda timp de 22 de ani, până la moartea sa la 58 de ani.

Iacob și-a îndeplinit majoritatea obiectivelor în Scoția, dar a avut de înfruntat multe dificultăți în Anglia, inclusiv Complotul Prafului de Pușcă (Gunpowder Plot) în 1605, precum și conflicte repetate cu parlamentul englez. Conform unei tradiții care începe cu istoricii de la mijlocul secolului XVII, înclinația lui Iacob către absolutism politic, iresponsabilitatea sa financiară, și menținerea unor favoriți impopulari au furnizat premisele Războiului Civil Englez Istoricii recenți, cu toate acestea, au revăzut reputația lui Iacob, și l-au tratat ca pe un monarh serios și preocupat de responsabilitățile sale.

''Complotul prafului de pușcă'' (5 noiembrie 1605) - in imagine, o litografie monocromă contemporană complotului, realizată de Crispijn van de Passe, prezintă opt din cei treisprezece conspiratori. Guy Fawkes este al treilea din dreapta. - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

”Complotul prafului de pușcă” (5 noiembrie 1605) – in imagine, o litografie monocromă contemporană complotului, realizată de Crispijn van de Passe, prezintă opt din cei treisprezece conspiratori. Guy Fawkes este al treilea din dreapta. – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pe parcursul domniei lui Iacob, „Epoca de aur” a literaturii și dramei elizabetane a continuat, cu scriitori precum William Shakespeare, John Donne, Ben Jonson, sau Sir Francis Bacon, care au contribuit la o cultură literară înfloritoare. Iacob însuși a fost un erudit, autorul unor opere precum Daemonologie (1597) sau Basilikon Doron (1599). Sir Anthony Weldon a pretins că Iacob a fost numit „cel mai înțelept nebun din creștinătate”, un epitet atribuit caracterului său până astăzi.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

25 iulie 1788 - Genialul compozitor austriac Wolfgang Amadeus Mozart, a terminat Simfonia nr. 40 în sol minor (K550).

 

25 iulie 1797 - Bătălia de la Santa Cruz de Tenerife - Amiralul englez Horatio Nelson pierde mai mult de 300 de oameni și brațul drept în încercarea eșuată de cucerire din Tenerife (Spania).

Bătălia de la Santa Cruz de Tenerife (1797) Parte a războaielor revoluționare franceze - Atacul britanic asupra Santa Cruz de Tenerife. Ulei pe panza, 1848 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Santa Cruz de Tenerife (1797) Parte a războaielor revoluționare franceze – Atacul britanic asupra Santa Cruz de Tenerife. Ulei pe panza, 1848 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Planul de luptă este constituit dintr-o combinație de bombardamente navale și o debarcare amfibie. Prima tentativă este anulată, după ce curenții adverși îngreunează asaltul, iar elementul surpriză este pierdut. Nelson ordonă imediat un alt atac, dar este respins. Se pregătește pentru o altă tentativă în timpul nopții. Vrea să fie la conducerea unuia dintre batalioane, dar operația se soldează cu un eșec, deoarece spaniolii erau pregătiți mult mai bine decât se așteptau.

În confuzia atacului, multe ambarcațiuni nu ajung la țărm în pozițiile corecte, în vreme ce cele care au andocat corect, sunt respinse de focuri de armă. Barca lui Nelson ajunge la doc, dar cum pune piciorul pe pământ, este rănit la umăr în mai multe locuri. Este dus pe Theseus pentru a fi tratat de un chirurg.

Ajuns la navă, refuză să fie ajutat să urce la bord: “Lasă-mă în pace! Am încă picioarele și un braț!” Mare parte a brațului drept este amputată într-o jumătate de oră, iar Nelson se întoarce imediat la căpitanii săi pentru a le da ordine. Mai târziu, el se va scuza cu comodorul John Thomas Duckworth că nu scrie scrisori mai lungi, pentru că nu este un stângaci natural.

Sir Horatio Nelson rănit în timpul Bătăliei de la Santa Cruz de Tenerife (1797) pictură ulei pe panza de Richard Westall - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sir Horatio Nelson rănit în timpul Bătăliei de la Santa Cruz de Tenerife (1797) pictură ulei pe panza de Richard Westall – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

În acest timp, cei aflați sub comanda lui Sir Thomas Toubridge sunt blocați și nu se pot retrage pentru că bărcile lor au fost scufundate. Toubridge este constrâns să negocieze cu comandanții spanioli și ulterior i se permite să se retragă. Expediția este un faliment, un sfert din forțele britanice sunt morți sau răniți. Britanicii rămân la Tenerife trei zile, iar în 16 august escadrila se unește flotei lui Jervis, la Cadiz.

Considerând că un amiral stângaci nu este util, Nelson îi scrie lui Jervis: “Un amiral stângaci nu va fi considerat niciodată util, prin urmare cu cât mai repede primesc o căsuță umilă cu atât mai bine, și voi face loc unui om mai bun, pentru a servi statul” Se întoarce în Anglia, la bordul lui HSM Seahorse în 1 septembrie și este primit ca un erou, iar rana sa atrage simpatia tuturor. Publicul refuză să atribuie eșecul din Tenerife lui Nelson, preferând să dea vina pe planificarea defectuoasă a politicilor de la St. Vincent sau chiar pe secretarul de război William Pitt.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

25 iulie 1799 - Bătălia de la Abu Qir – La Abu Qir, în Egipt, Napoleon învinge o armata de 10.000 de otomani, condusa de Mustafa Pașa.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Abukir (1799) Parte din campania franceză din Egipt - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Abukir (1799) Parte din campania franceză din Egipt – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

25 iulie 1822 - A decedat scriitorul, compozitorul și pictorul romantic german, Ernst Theodor Amadeus Hoffmann ; (n. 1776).

 

25 iulie 1848 - S-a născut filosoful şi omul politic britanic Arthur James Balfour; (m. 19 martie 1930). A fost prim-ministru al Marii Britanii, ramas in istorie pentru faimoasa Declarație Balfour,care stabilea Palestina drept camin national al evreilor.

 

25 iulie 1864 - S-a născut Ioan Bogdan, istoric şi filolog român, membru şi vicepreşedinte al Academiei Române; (d. 01.06.1919). A fost autorul unor studii referitoare la limba documentelor slavo-române și creator al filologiei slavo-române.

 

25 iulie 1909 - Pionierul francez al aviației Louis Blériot a realizat prima traversare în avion a canalului Mânecii (37 de minute).

Overchannel.png

După ani în care și-a exersat îndemânarea de pilot, Blériot s-a decis să încerce să obțină premiul de 1.000 de lire oferit de ziarul londonez Daily Mail pentru cel care va reuși să traverseze cu un aparat de zbor Canalul Mânecii. Blériot a avut doi rivali la câștigarea premiului, dar niciunul nu a reușit să termine traversarea. Unul dintre ei a fost Hubert Latham, un francez de origine engleză. Latham era susținut atât de către Regatul Unit cât și de Franța.

El a sosit primul și a încercat să facă traversarea pe 19 iulie, dar la 6 mile (9,656064 km) de Dover, destinația sa, motorul aparatului de zbor Antoinette IV a cedat, iar Latham a fost obligat să execute prima aterizare de urgență pe mare din lume.[8] Celălalt pilot a fost Charles de Lambert, un aristocrat rus de origine franceză și unul dintre elevii lui Wilbur Wright. Însă Lambert a fost rănit într-o prăbușire din timpul testelor de zbor, fiind silit să abandoneze competiția. Pe 25 iulie 1909, cei trei rivali au sosit pe plaja orașului Calais din Franța.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

25 iulie 1917 - S-a încheiat Ofensiva de la Nămoloasa (20-25 iulie 1917)

Armata Română in Primul Război Mondial - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Armata Română in Primul Război Mondial – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ofensiva de la Nămoloasa a fost o acțiune militară de nivel strategic, planificată inițial să se dsfășoare în luna iulie 1917, în scopul ruperii apărării forțelor Puterilor Centrale, în sudul Moldovei. Ofensiva a fost anulată ca urmare a evoluțiilor negative de pe frontul rusesc din Galiția.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

25 iulie 1917 - Margaretha Geertruida Zelle, cunoscută sub numele de Mata Hari (n. 7 august 1876), o dansatoare, curtezană și spioana în serviciul Germaniei în timpul primului razboi mondial,a fost găsită de un tribunal francez vinovată de spionaj si a fost condamnată la moarte. A fost acuzata ca prin actiunile sale, a provocat moartea a cel puțin 50.000 de soldați si a fost executată la 15 octombrie 1917, lângă şanţurile castelului francez Vincennes.

Mata Hari (Margaretha Geertruida Zelle) (* 7 august 1876 - †15 octombrie 1917), născută în Leeuwarden, căsătorită cu un ofițer olandez de origine engleză, Campbell MacLeord, la vârsta de 18 ani. După divorțul celor doi s-a făcut cunoscută în Europa fiind o dansatoare, curtezană și spioană în serviciul Germaniei în timpul primului război mondial. A fost condamnată și executată de către un pluton de execuție francez, în 15 octombrie 1917, pentru spionaj. Plutonul era alcătuit din 12 soldați. Mata Hari și-a dat haina de piele jos de pe ea în fata plutonului înainte să fie executată. A spionat pentru Franța, iar după aceea pentru Germania - foto: ro.wikipedia.org

Mata Hari – foto: ro.wikipedia.org

Mata Hari a fost numele de scenă a Margarethei Geertruida Zelle (n. 7 august 1876 în Leeuwarden – d. 15 octombrie 1917). Căsătorită la vârsta de 18 ani cu Campbell MacLeord, un ofițer olandez de origine engleză, după divorțul celor doi s-a făcut cunoscută în Europa, în timpul Primului Război Mondial, ca dansatoare, curtezană și spioană în serviciul Franței și apoi al Germaniei. Acuzată de spionaj a fost judecată de un tribunal militar francez, condamnată la moarte și executată de către un pluton de execuție francez, în 15 octombrie 1917. Mata Hari și-a dat jos haina de piele în fața plutonului înainte să fie executată.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Mata Hari în 1906, purtând doar un sutien de bijuterie și bijuterii din aur - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Mata Hari în 1906, purtând doar un sutien de bijuterie și bijuterii din aur – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

25 iulie 1921 - A intrat în vigoare Tratatul de la Trianon, Franţa, care a consfinţit existenţa unui stat maghiar independent si trecerea către statele succesoare a 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) şi a 63% din populatie, în majoritatea ei alcătuită din etnici ne-maghiari.

Apariţia noilor state independente şi reîntregirea celor deja existente după dezintegrarea Austro-Ungariei şi semnarea Tratatului de la Trianon - foto: ro.wikipedia.org

Apariţia noilor state independente şi reîntregirea celor deja existente după dezintegrarea Austro-Ungariei şi semnarea Tratatului de la Trianon – foto: ro.wikipedia.org

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

25 iulie 1925 - A fost infiintata Agentia telegrafica sovietica de stiri (TASS).

 

25 iulie 1934 - Cancelarul austriac Engelbert Dollfuss (n. 4 octombrie 1892) a fost asasinat de nazisti. A fost un politician austriac, membru al partidelor Social Creștin și Frontul Patriei. După ce a fost ministru al pădurilor și agriculturii, a devenit cancelar federal în 1932 în mijlocul unei crize a guvernului conservator. La începutul anului 1933 a desființat parlamentul, a interzis Partidul Nazist și a preluat puteri dictatoriale. Dollfuss a fost asasinat, în timpul unei tentative eșuate de lovitură de stat, de către agenți naziști.

 

25 iulie 1941 - S-a născut Mircea Druc, om politic basarabean; fost prim-ministrul al R. Moldova, în perioada 25 mai 1990 – 28 mai 1991.

Mircea Druc (n. 25 iulie 1941, satul Pociumbăuți, comuna Zăicani, plasa Rîșcani, județul Bălți) este un om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Sovietice Socialiste Moldova în perioada 25 mai 1990 - 28 mai 1991. Mircea Druc este adept al reunificării Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului Herța cu România - foto preluat de pe www.facebook.com

Mircea Druc – foto preluat de pe www.facebook.com

Mircea Druc (n. 25 iulie 1941, satul Pociumbăuți, comuna Zăicani, plasa Rîșcani, județul Bălți) este un om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Sovietice Socialiste Moldova în perioada 25 mai 1990 – 28 mai 1991. Mircea Druc este adept al reunificării Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului Herța cu România.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

25 iulie 1943 - Victor Emanuel al III-lea, regele Italiei, îl destituie pe dictatorul fascist Benito Mussolini.

Benito Amilcare Andrea Mussolini (n. 29 iulie 1883, Predappio lângă Forlì – d. 28 aprilie 1945, Giulino di Mezzegra lângă Como) a fost conducătorul fascist al Italiei între anii 1922 și 1943 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Benito Mussolini – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Benito Amilcare Andrea Mussolini (n. 29 iulie, 1883, Predappio lângă Forlì – d. 28 aprilie, 1945, Giulino di Mezzegra lângă Como) a fost conducătorul fascist al Italiei între anii 1922 și 1943. A creat un stat fascist utilizând propaganda și teroarea de stat. Folosindu-și carisma, controlul total al mediei și intimidarea rivalilor politici, a ruinat sistemul democratic de guvernare existent. Intrarea sa în cel de-al Doilea Război Mondial alături de Germania lui Adolf Hitler a făcut din Italia o țintă pentru atacurile Aliaților, ceea ce a dus în final la căderea dictaturii fasciste mussoliniene și moartea lui. În noiembrie 2004 a fost votat al 34-lea mare italian într-un sondaj de opinie TV.

Benito Mussolini și aliatul său, Adolf Hitler - foto - ro.wikipedia.org

Benito Mussolini și aliatul său, Adolf Hitler – foto – ro.wikipedia.org

După ce germanii invadaseră și ocupaseră aproape total Franța, trupele fasciste italiene intră în sudul Franței. Câteva zile mai târziu, Franța capitulează. Cu excepția acestei “victorii de paie”, trupele italiene au avut parte doar de dezastre oriunde s-au aflat: în Africa de Nord, în Grecia și, la sfârșitul războiului, chiar în Italia. De fapt, pentru o bună bucată de vreme, trupele germane au susținut puternic trupele italiene chiar pe teritoriul italian salvându-le de la un dezastru mai timpuriu.

Dezastrul, soldat cu colapsul total al funcționalității armatei italiene, s-a produs odată cu deschiderea celui de-al doilea front de luptă în Italia în 1943 și înaintarea inexorabilă a aliaților de la sud spre nord. Marele Consiliu Fascist s-a întors împotriva lui Mussolini în iulie 1943 acuzându-l de toate dezastrele militare italiene și retrăgându-i toate prerogativele de conducător.

Mussolini a fost apoi arestat din ordinul regelui Victor Emanuel III, care l-a desemnat ca prim-ministru pe mareșalul Pietro Badoglio. Noul guvern a trecut de partea Aliaților. Mussolini e eliberat de un comando german condus de Otto Skorzeny și instalat în fruntea unui stat-marionetă, în nordul Italiei, așa-numita Republică de la Salo.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

25 iulie 1944 - Al doilea război mondial – Cucerirea Normandiei de către trupele aliate.

 

25 iulie 1946 - Statele Unite au testat prima bombă atomică subacvatică, în apropierea atolului Bikini, in Oceanul Pacific.

 

25 iulie 1953 - Au început la Bucuresti, lucrarile celui de-al III-lea Congres mondial al tineretului, patronat de miscarea comunista si de tarile socialiste (25 iulie – 16 august ).

 

25 iulie 1957 - Tunisia a devenit republică, iar Habib Bourguiba primul sau preşedinte; (1957-1987).

 

25 iulie 1958 - Liderul comunist roman Gheorghe Gheorghiu-Dej, tine unul dintre cele mai lingusitoare discursuri la adresa Uniunii Sovietice, cu ocazia receptiei date cu prilejul plecarii ultimului esalon al trupelor sovietice din Romania. Pe 24 mai 1958, la Moscova, se semnase Acordul intre Ministerul Fortelor Armate ale Republicii Populare Romane si Ministerul Apararii al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste privind retragerea trupelor sovietice din Romania.

 

25 iulie 1958 - S-a născut la Craiova, Varujan Vosganian, om politic liberal roman, fost ministru.

 

25 iulie 1961 - Într-un discurs, presedintele american John F. Kennedy subliniază că orice atac asupra Berlin este un atac asupra NATO.

 

25 iulie 1964 - A murit sculptorul român Cornel Medrea (“Victorie”, “Dragoş–vodă şi zimbrul”); (n. 08.03.1888).

 

25 iulie 1968 - Într–un interviu, presedintele american Nixon declara că, în cazul unor viitoare conflicte în Asia, asiaticii, mai mult decât americanii, trebuie sa aiba responsabilitati mai mari. Acest punct de vedere este denumit “doctrina Nixon”.

 

25 iulie 1978 - În Anglia s-a născut primul copil conceput prin fecundare artificială, fetiţa Louise Brown. Fecundarea a fost realizată de profesorii Roger Edwards şi Patrick Steptoe.

Louise with her parents Lesley and John following her birth at Oldham General Hospital - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Louise with her parents Lesley and John following her birth at Oldham General Hospital – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Louise Joy Brown (născută la 25 iulie 1978) este o femeie engleză cunoscută pentru că a fost primul om care sa născut după concepție prin fertilizare in vitro sau prin FIV.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

25 iulie 1979 – A fostadoptat Decretul nr. 277/1979 privind unele măsuri pentru raţionalizarea consumului de carburanţi şi gospodărirea economicoasă a parcului de autovehicule. În condițiile gravei crize de energie,din Romania ceausista, CPEx-ul a aprobat o serie de masuri pentru rationalizarea consumului de carburanti si gospodarirea economicoasa a parcului de autoturisme (inclusiv scumpirea benzinei), precum si masuri privind reducerea cantitatii de produse alimentare si bunuri de consum ce pot fi scoase din tara de cetateni romani si straini. (DECRET Nr. 277 din 25 iulie 1979 privind unele masuri pentru rationalizarea consumului de carburanti si gospodarirea economicoasa a parcului de autovehicule).

 

25 iulie 1984 - Cosmonautul sovietic Svetlana Savitskaia a devenit prima femeie din lume care a zburat în spațiu de două ori

Svetlana Yevgenyevna Savitskaya (Russian: Светла́на Евге́ньевна Сави́цкая; born 8 August 1948) - foto preluat de pe twitter.com

Svetlana Yevgenyevna Savitskaya (Russian: Светла́на Евге́ньевна Сави́цкая; born 8 August 1948) – foto preluat de pe twitter.com

Svetlana Evgenyevna Savitskaya (născută la 8 august 1948) este un aviator și cosmonaut sovietic pensionat care a zburat la bordul navei Soyuz T-7 în 1982, devenind a doua femeie în spațiu. În misiunea din 1984, ea a devenit prima femeie care a zburat în spațiu de două ori.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

25 iulie 1992 - A avut loc la Arad, Forumul monarhist, o întrunire pregătitoare a Congresului tuturor formaţiunilor monarhiste din România.

 

25 iulie 2000 - Un avion Concorde s-a prăbuşit, imediat după ce decolase din Paris; în accident au murit toţi cei 109 oameni din avion şi 5 aflaţi la sol.

 

25 iulie 2004 - Ciclistul american Lance Armstrong câștigă Turul Franței pentru a șasea oară consecutiv.

Lance Armstrong (n. 18 septembrie 1971) este un ciclist profesionist de şosea american, care a câştigat de şapte ori la rând Turul Franţei, între anii 1999 şi 2005, titluri care i-au fost retrase în 2012 pentru că a fost găsit vinovat de dopaj - Armstrong riding the prologue of the 2004 Tour de France - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Armstrong riding the prologue of the 2004 Tour de France – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Lance Armstrong (n. 18 septembrie 1971) este un ciclist profesionist de şosea american, care a câştigat de şapte ori la rând Turul Franţei, între anii 1999 şi 2005, titluri care i-au fost retrase în 2012 pentru că a fost găsit vinovat de dopaj.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

25 iulie 2007 - Pratibha Patil devine prima femeie care a deținut funcția de președinte al Indiei.

Pratibha Devisingh Patil (n. 19 decembrie 1934, Nadgaon, provincia Maharashtra, India) este o politiciană şi activistă indiană pe tărâm social şi educativ, juristă ca formaţie. Preşedinta Indiei între 25 iulie 2007-2012. A fost prima femeie şi prima persoană din comunitatea de limbă marathi care a deţinut funcţia de preşedinte al Indiei, succedându-i dr-ului Abdul Kalam - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pratibha Patil – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pratibha Devisingh Patil (n. 19 decembrie 1934, Nadgaon, provincia Maharashtra, India) este o politiciană şi activistă indiană pe tărâm social şi educativ, juristă ca formaţie. Preşedinta Indiei între 25 iulie 2007-2012. A fost prima femeie şi prima persoană din comunitatea de limbă marathi care a deţinut funcţia de preşedinte al Indiei, succedându-i dr-ului Abdul Kalam.

Pratibha Patil, membră a Congresului Naţional Indian, a fost candidata Alianţei Progresiste Unite de guvernământ, sprijinită din afara guvernului de către Stânga indiană. Ea a câştigat alegerile prezidenţiale din 19 iulie2007, învingându-l pe candidatul Alianţei Naţionale Democratice, Bhairon Singh Shekhawat , de 84 ani, fost prim ministru al statului Rajasthan.

Pratibha Patil, absolventă a facultăţii de drept a unui colegiu din Mombay afiliat Universităţii Mombay, şi MA de la un colegiu din Jalgaon, s-a distins din tinereţe prin activităţi filantropice, sociale şi educative în statul ei natal, Maharashtra. A iniţiat şi condus, alături de soţul ei, profesor de meserie, înfiinţarea unor reţele de şcoli şi colegii, hosteluri pentru femei muncitoare, bănci şi societăţi de credit cooperative, instituţii şcolare pentru copii cu deficienţe de vedere sau pentru copii ai unor populaţii nomade şi sărace.

A reprezentat din partea partidului Congresul National Indian, oraşul Edlabad în parlamentul local al statului Maharashtra între anii 1962-1985, mai apoi a fost deputată din partea districtului Jalgaon în Rajya Sabha, camera superioară a Parlamentului Indiei, de asemenea vicepreşedintă a acesteia în anii 1986-1988. Ulterior a fost aleasă în districtul soţului ei, Amravati, ca deputată în Lok Sabha, camera inferioară a Parlamentului indian din New Delhi, in anii 1991-1996.

După ce a îndeplinit în trecut şi funcţii de ministru (al turismului, al bunăstarii sociale şi al locuinţelor) în mai multe guverne ale statului Maharashtra, Pratibha Patil a devenit în anii 2004-2007 al 24-lea guvernator al provinciei de graniţă Rajasthan, fiind şi cea dintâi femeie care a ocupat acest post.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

25 iulie 2010 - Organizatia WikiLeaks publica documente secrete despre razboiul din Afganistan, declansand unul dintre cele mai mari scandaluri din istoria militară si politica a SUA. WikiLeaks este o organizație internațională fondata la 4 octombrie 2006 in Islanda de Julian Assange, care publică documente secrete, provenite din scurgeri de informații în general din surse anonime. Situl său web, lansat în 2006, aparținea The Sunshine Press.

 

25 iulie 2020 - La Ordinea Zilei

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com