Articole

Ziua mondială a oceanelor (ONU)

Ziua mondială a oceanelor (ONU)

foto preluat de pe www.facebook.com/WorldOceansDay
articole preluate de pe: www.agerpres.roro.wikipedia.org

 

Sărbătorită în fiecare an la 8 iunie, Ziua mondială a oceanelor are rolul de a reaminti importanţa pe care o au oceanele în ce priveşte influenţa asupra planetei şi a speciei umane. Tema pentru 2020, dedicată acestei zile, este “Innovation for a Sustainable Ocean“, potrivit www.un.org.

Ziua mondială a oceanelor a fost instituită la 8 iunie 1992, cu prilejul summitului Naţiunilor Unite de la Rio de Janeiro. În baza rezoluţiei adoptate de Adunarea Generală a ONU în decembrie 2008, Ziua mondială a oceanelor a fost recunoscută oficial de Organizaţia Naţiunilor Unite, urmând a fi sărbătorită în fiecare an la data de 8 iunie.

Oceanele reprezintă fundamentul vieţii pe Pământ, ele facilitând legătura între oameni de pe întregul mapamond, indiferent unde locuiesc. De asemenea, generează cea mai mare parte a oxigenului pe care îl inspirăm, absorb o mare parte din emisiile de dioxid de carbon, asigură hrană şi nutrienţi şi reglează clima.

Ziua mondială a oceanelor este în fiecare an o ocazie de a onora produsele pe care oceanul le oferă economiei mondiale, ca de exemplu peștele și, de asemenea, posibilitatea de a-l naviga și amintește de fiecare dată situația precară în care se află Oceanul Planetar care, în urma poluării intensive a apei, a pierdut pe parcursul istoriei zeci de specii de animale și plante acvatice.

cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org; unworldoceansday.org

Ziua internaţională a copilului (ONU)

Wikipedia logo for Children’s Day

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: www.agerpres.roș ro.wikipedia.org; cersipamantromanesc.wordpress.com

 

Oriunde în lume, copiii ne demonstrează forţa şi capacitatea de lider la nivelul lor, militând pentru o lume mai stabilă pentru toţi. Haideţi să îmbunătăţim abordarea şi să ne reasumăm responsabilitatea de a pune copiii pe primul plan. Drepturi egale pentru fiecare copil!“, este mesajul secretarului general al ONU, António Guterres, pentru Ziua Internaţională a a Copilului (“World Children’s Day“).

În 2020, principalele activităţi ale instituţiilor sunt legate de protejarea copiilor în condiţiile pandemiei provocate de noul coronavirus. În aceste condiţii, Teatrul de Animaţie Ţăndărică transmite gratuit online o serie de spectacole pentru copii, pe pagina oficială a instituţiei, https://www.facebook.com/teatrultandarica/. De asemenea, Teatrul Excelsior are programe online dedicate spectatorilor mici şi mari, deopotrivă: podcasturi inspirate din culisele vieţii de actor, vlogging cu şi pentru adolescenţi, momente de improvizaţie, lecturi din literatura universală pentru copiii de toate vârstele, precum şi multe alte activităţi (re)creative, care pot fi urmărite pe pagina oficială de Youtube sau pe pagina https://www.facebook.com/teatrulexcelsiorbucuresti/. La Teatrul “Ion Creangă” deja cincisprezece dintre producţiile create în ultimele stagiuni sunt transmise online pe pagina https://www.facebook.com/TeatrulIonCreanga/.

Tot cu ocazia Zilei internaţionale a copilului, Muzeul “Grigore Antipa” îşi reia activitatea cu publicul, aşteptând copiii să-i treacă pragul, în condiţiile impuse de starea de urgenţă.

După o lungă despărţire impusă de epidemia de coronavirus, Muzeul Naţional de Istorie Naturală ‘Grigore Antipa’ îşi deschide porţile într-o zi cu o semnificaţie specială pentru copii. Şi ce cadou mai plăcut poate oferi Muzeul ‘Antipa’ copiilor, de ziua lor, decât redeschiderea sa, pe data de 1 iunie“, se arată într-un comunicat al instituţiei.

Ziua internaţională a copilului este sărbătorită în România şi în alte aproximativ 50 de ţări, la data de 1 iunie. De asemenea, o zi dedicată copilului este celebrată la date diferite în peste 100 de state.

Sărbătorirea unei zile dedicate copilului a fost propusă în august 1925, la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor de la Geneva, la care 54 de reprezentanți din diferite țări, au adoptat Declarația pentru Protecția Copilului Decizia instituirii unei zile pentru protecţia copiilor a fost adoptată de către Federaţia Democratică Internaţională a Femeilor, în cadrul unei sesiuni speciale din noiembrie 1949, desfăşurată la Moscova.

La 14 decembrie 1954, Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF) a adoptat Rezoluţia nr. 836 pentru a proclama o Zi mondială a copilului. Pornind de la convingerea că trebuie acordată o atenţie deosebită copiilor, care reprezintă generaţia de mâine, Adunarea a recomandat, cu acest prilej, ca începând din 1956, în toate ţările să fie instituită o Zi mondială a copilului, pentru ca ea să fie marcată “ca o zi a fraternităţii şi înţelegerii între copiii de pretutindeni, a activităţilor dedicate promovării idealurilor şi obiectivelor Cartei şi bunăstării copiilor din toată lumea, pentru întărirea şi lărgirea eforturilor pe care Naţiunile Unite le fac în favoarea copiilor din întreaga lume“, potrivit www.un.org.

Rezoluţia recomanda guvernelor statelor membre să instituie o astfel de zi, la data pe care o considerau de cuviinţă, deci nu neapărat 1 iunie, dată la care este sărbătorită în România. Organizaţia Naţiunilor Unite marchează această zi la 20 noiembrie, data la care au fost adoptate Declaraţia Drepturilor Copilului în 1959 şi Convenţia asupra Drepturilor Copilului în 1989.

Imagini din arhiva AGERPRES: Un grup de copii participă la un concurs de desene pe asfalt, cu ocazia marcării Zilei Internaţionale a Copilului, Parcul Tineretului, Bucureşti, 1989. #DescoperăARHIVA AGERPRES Foto: (c) SORIN LUPŞA AGERPRES FOTO

Imagini din arhiva AGERPRES: Un grup de copii participă la un concurs de desene pe asfalt, cu ocazia marcării Zilei Internaţionale a Copilului, Parcul Tineretului, Bucureşti, 1989. #DescoperăARHIVA AGERPRES Foto: (c) SORIN LUPŞA AGERPRES FOTO

In 1989 , la 20 noiembrie, Adunarea Generala a Natiunilor Unite a adoptat Conventia privind Drepturile Copilului , aceasta fiind ratificata si de Parlamentul Romaniei, devenind conform Constitutiei, parte integrata a dreptului intern in tara noastra.

În România Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDC) s-a constituit la 1 ianuarie 2005.

La 16 noiembrie 2016, preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul privind promulgarea legii prin care este modificat Codul muncii prin declararea zilei de 1 Iunie – Ziua Copilului ca sărbătoare legală în care nu se lucrează. Astfel, în 2017, pentru prima dată ziua de 1 iunie este nelucrătoare. Camera Deputaţilor a adoptat, în luna octombrie, legea prin care Ziua Copilului devine zi liberă nelucrătoare pentru români.

Nu este tocmai clar de ce ziua de 1 iunie a fost stabilita ca fiind Ziua Internationala a Copilului. Una dintre teorii spune ca, un numar de copii orfani chinezi au fost stransi pentru a sarbatori Festivalul Dragonului de consulul chinez din San Francisco, chiar pe 1 iunie, data care a coincis cu Conferinta de la Geneva. De atunci s-a stabilit ca 1 iunie sa fie Ziua Internationmala a Copilului, mai ales in tarile comuniste. In vest, aceasta zi este sarbatorita in alte zile ale anului, dar nu i se acorda prea mare atentie. Astfel, aceasta zi a fost interpretata ca fiind o sarbatoare comunista. Ziua Copilului este sarbatorita in lume la date diferite. In 25 de tari, in majoritate foste sau actual comuniste la 1 Iunie; Vesticii au date separate : Germania, partea de est, la 1 Iunie, Germania, partea vestica, la 20 Septembrie. India, la 14 Noiembrie Japonia, Coreea de Sud, la 5 Mai.

 

Ziua copiilor în lume

1 iunie Ziua Copilului - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

1 iunie Ziua Copilului – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Data zilei copilului variază foarte mult între țări. Aproximativ 30 de state au preluat 1 iunie de la China și SUA.

- Argentina sărbătorește a doua duminică din luna august.

- Australia sărbătorește în prima duminică din luna iulie.

- Brazilia sărbătorește în data de 12 octombrie.

- Bulgaria sărbătorește în data de 1 iunie.

- Cuba sărbătorește în a treia duminică din luna iulie.

- Germania de la reunificarea Germaniei se sărbătorește în data de 1 iunie din timpul DDR-ului și 20 septembrie sărbătoarea Republicii Federale Germania.

- India sărbătorește în data de 14 noiembrie.

- Japonia sărbătorește în data de 5 mai.

- Mexic sărbătorește în data de 30 aprilie.

- Polonia sărbătorește în data de 1 iunie.

- Republica Moldova sărbătorește în data de 1 iunie.

- Turcia sărbătorește în data de 23 aprilie.

- Ungaria sărbătorește în ultima duminică a lunii mai.

 

articole preluate de pe: www.agerpres.roro.wikipedia.orgcersipamantromanesc.wordpress.com

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Aspecte de la demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai în Bucureşti. (1 mai 1968).

foto preluat de pe „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 100/1968
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

 

Istoric

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Haymarket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.

În seara aceleași zile, a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre aceștia au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8.

Piaţa Haymarket, 3/4 mai 1886. Gravură din 1886 care a fost cea mai frecvent reprodusă imagine pentru afacerea Haymarket. Ea este incorectă însă deoarece prezintă simultan pe Fielden ţinând o cuvântare, bomba explodând, şi violenţele izbucnind, toate aceste evenimente având loc la momente diferite de timp - foto: ro.wikipedia.org

Piaţa Haymarket, 3/4 mai 1886. Gravură din 1886 care a fost cea mai frecvent reprodusă imagine pentru afacerea Haymarket. Ea este incorectă însă deoarece prezintă simultan pe Fielden ţinând o cuvântare, bomba explodând, şi violenţele izbucnind, toate aceste evenimente având loc la momente diferite de timp – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

1 mai 1891 – Tulburările de la Clichy - foto: ro.wikipedia.org

1 mai 1891 – Tulburările de la Clichy – foto: ro.wikipedia.org

Marş de 1 Mai în Suedia, 1899 - foto: ro.wikipedia.org

Marş de 1 Mai în Suedia, 1899 – foto: ro.wikipedia.org

 

Eveniment anual

În anul 1888, la întrunirea Federației Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susținerea, prin manifestații și greve, a zilei de muncă de 8 ore. Dar, în anul 1889, social–democrații afiliați la așa–numita Internațională a ll–a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor. La 1 mai 1890, au avut loc demonstrații în SUA, în majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba. După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaționala a ll-a a chemat toți sindicaliștii și socialiștii să demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului și pentru pace universală”.

La scurt timp, Federația Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Labor Day („Ziua Muncii”), anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmând această dată ca sărbătoare legală. Această decizie a fost luată pentru a repara ofensa adusă greviștilor de la Sindicatul American al Căilor Ferate și al căror protest fusese înăbușit prin trimiterea de trupe. Ziua Muncii în SUA este asimilată grătarelor, autostrăzilor aglomerate și ca ultimul lung week-end al verii.

 

Instrumentare politică

1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.

În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale. De asemenea, și naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiții. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunității naționale germane, promițându-se construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: Certurile și neînțelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unității și înălțării națiunii. Ziua de 1 mai a fost transformată de către naziști într-o sărbătoare propagandistică. Serbările câmpenești, chioșcurile cu bere și spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizațiile muncitorești au fost înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupări radicale folosesc retorica nazistă, participând la proteste violente având ca pretext ziua de 1 mai (de exemplu, în Germania).

În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulți ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la inițiativa unor reprezentanți ai unor partide precum PSM și PRM.

 

În Germania, 1 mai este zi liberă. Se poartă la butonieră o panglică roșie, în amintirea lui 1 mai 1890, când, în pofida interdicției manifestațiilor de către Sozialistengesetz, militanții Internaționalei au convenit să se întâlnească în parcuri purtând o astfel de panglică. Intrată în uitare în Germania de Vest, ea a fost mare sărbătoare în Republica Democrată Germană.

 

În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890. De atunci și până la instaurarea regimului comunist, atât sub Carol I sau regele Ferdinand, Ziua Muncii a fost marcată prin sărbători câmpenești și ieșiri la iarbă verde.

Ulterior, în perioada regimului comunist, 1 Mai s-a transformat într-o ocazie de preamărire a partidului comunist si a sefilor sai. Autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde, muncitorii și elevii, în ținute festive, erau încolonați și obligați să scandeze lozinci si sa aducă elogii regimului comunist, la defilări grandioase, cu pancarte uriașe ce afișau chipurile conducătorilor.

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii.  Aspecte din timpul demonstraţiei oamenilor muncii din Ploieşti, cu prilejul zilei de 1 mai. (1 mai 1968). Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 106/1968

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Aspecte din timpul demonstraţiei oamenilor muncii din Ploieşti, cu prilejul zilei de 1 mai. (1 mai 1968).
Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 106/1968

După 1990, importanţa propagandistică a acestei date a dispărut, iar românii se bucură de acest eveniment sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare sau la munte.

 

1 Mai în presa antebelică

Sărbătoarea internaţională de 1 Mai apare pentru prima dată în presa românească din secolul al 19-lea.

În Englitera manifestaţia de 1 Maiu a avut loc în Dumineca următoare a acestei zile. Peste tot manifestaţiunea a avut un caracter foarte impozant. La Londra au luat parte la manifestaţie 60.000 de muncitori. La Hyde-Park, unde s’a ţinut întrunirea, 24 de tribune au fost rădicate de pe care 24 de oratori au vorbit în acelaşi timp. La un semnal convenit, resoluţiuni în favoarea zilei de 8 ceasuri au fost puse la vot şi aprobate prin uriaşe aclamaţiuni”, scria Adevărul în ediția din 1 mai 1893.

În 1919, același ziar titra pe prima pagină: “1 Maiu şi muncitorimea română”. “Anul acesta, muncitorimea serbează ziua de întâi Maiu, în împrejurări cu totul deosebite. Războiul mondial, revoluţiunea cea mare, cum i-a zis un scriitor socialist, s’a terminat şi la Paris, unde se zămisleşte pacea, lumea cea veche cu politica ei de echilibru între popoare e în luptă cu lumea cea nouă, care bate cu pumnii vânjoşi la poarta vieţei, lumea păcei de dreptate şi armonie între popoare (…)”, se spunea în articol.

Ziarul „Acţiunea”din data de miercuri, 30 aprilie 1941, oferea cititorilor în pagina 3 “informaţiuni” despre ziua de 1 Mai: “Preşedinţia Consiliului de miniştri aduce la cunoştinţă că în ziua de 1 Mai – Sărbătoarea Muncii – toate autorităţile publice vor fi închise”, “Mâine, joi, 1 mai 1941, halele şi pieţele Capitalei vor fi închise toată ziua în conformitate cu prevederile Legii pentru reglementarea repausului duminical. Primăria Capitalei invită populaţia să-şi facă aprovizionările din vreme”.

Din ediţia din 30 aprilie 1944 a aceluiași ziar, aflăm că, fiind război, românii au lucrat. Astfel, într-un articol dedicat “Sărbătorii Muncii” se spunea: “Ziua de 1 Mai va fi sărbătorită anul acesta prin muncă. În toate întreprinderile, serviciul se va executa în orele de program obişnuite”.

 

… 1 Mai în presa comunistă

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai în Bucureşti. (1 mai 1967). Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 188/1967

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai în Bucureşti. (1 mai 1967).
Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 188/1967

Din ziarele tipărite în perioada comunistă se poate vedea rolul zilei de 1 Mai pentru propagandă.
Ziarul partidului comunist, Scînteia, în numărul său din 1 mai 1975, titra pe prima pagină :“Trăiască 1 Mai Ziua solidarităţii internaţionale a celor care muncesc!” şi publica un articol “Sub conducerea partidului, uniţi, încrezători, puternici”.

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii.  Aspecte de la demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai, la Craiova. (1 mai 1967). Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 184/1967

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Aspecte de la demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai, la Craiova. (1 mai 1967).
Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 184/1967

Același ziar, în numărul din 2 mai 1975, publica un material intitulat “Sărbătorirea Zilei de 1 Mai”, în care se spunea cum “manifestările care au avut loc ieri în întreaga ţară au evocat vibrant bogatele tradiţii revoluţionare de luptă, legăturile de solidaritate internaţionalistă ale clasei muncitoare şi Partidului Comunist Român, contribuţia României la zdrobirea fascismului, marile succese în construcţia socialistă, angajarea fermă a întregului popor pentru înfăptuirea Programului partidului”. Aceeași ediție prezenta “cuvîntul tovarăşului Nicolae Ceauşescu”, la masa “tovărăşească” oferită de Comitetul Central al Partidului Comunist Român.

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii.  Aspecte de la demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai, la Constanţa. (1 mai 1967). Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 185/1967

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Aspecte de la demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai, la Constanţa. (1 mai 1967).
Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 185/1967

Peste ani, în 1989, Scînteia amintea ziua de 1 Mai încă din primele zile ale lunii aprilie, fiind publicate articole cu titluri precum “Oameni ai marilor performanţe”, “Rînduri, rînduri, muncitori”, “Faptele noastre de muncă – mândria noastră” sau “Măsura hărniciei muncitoreşti.” 

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Aspecte de la demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai în Bucureşti. (1 mai 1968). Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 98/1968

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Aspecte de la demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai în Bucureşti. (1 mai 1968).
Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 98/1968

Peste două zile, publicaţia Scînteia deschide numărul cu titlul “Trăiască 1 Mai. Ziua muncii, ziua solidarităţii internaţionale a celor care muncesc!”. Putem afla că, de 1 Mai, în capitală, “zeci de mii de bucureşteni s-au îndreptat în prima zi de mai pentru a se bucura în tihnă de reînnoirea naturii, de frumuseţea exploziei vegetale”, “măiestrit dirijată de arta horticultorilor”. Zeci de mii de bucureşteni s-au «revărsat» în pădurile din preajma oraşului (Pusnicul, Andronache, Băneasa etc.), spre bazele sportive ale pionierilor, uteciştilor, studenţilor sau cele ale diverselor cluburi de la Străuleşti, Băneasa, Tei, Bragadiru, Pantelimon etc.”.

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Aspecte de la demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai în Bucureşti. (1 mai 1967). Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 189/1967

1 Mai – Ziua Internațională a Muncii. Aspecte de la demonstraţia oamenilor muncii, cu ocazia zilei de 1 Mai în Bucureşti. (1 mai 1967).
Sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, cota 189/1967

După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte. În 2003, pentru prima oară în istoria postdecembristă, o confederație sindicală (Blocul Național Sindical) a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere și muzică, pentru a serba acestă zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzațiile de simpatie pro-comunistă, amintirea propagandei PCR fiind încă vie în conștiința populației.

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.orgyoutube.com

Ziua mondială a cărţii şi a drepturilor de autor

Four-year-old Xima Awada Yakub (left) and her sister, Zamai, reading books in the library at the Cultural Centre in El Fasher, North Darfur. UN Photo/Albert González Farran

foto preluat de pe www.un.org
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org;

 

Ziua mondială a cărţii şi a drepturilor de autor

Ziua mondială a cărţii şi a drepturilor de autor sau Ziua mondială a cărţii se sărbătorește anual pe 23 aprilie și este organizată de UNESCO în scopul promovării lecturii, publicării și a drepturilor de autor. Prima astfel de manifestare s-a desfășurat în 1995.

Această zi marchează trecerea în eternitate, în 1616, a trei mari scriitori ai lumii: unul englez, William Shakespeare, unul spaniol, Miguel de Cervantes (d. 22 aprilie 1616) şi unul peruan de origine spaniolă, Inca Garcilaso de la Vega, precum și a altor scriitori: poetul englez William Wordsworth (1850), scriitorul francez Jules Barbey d’Aurevilly (1889) și poetul englez Rupert Brooke (1915), Josep Pla (1981).

De asemenea, 23 aprilie este ziua de naştere a numeroşi scriitori precum William Wordsworth, poetul englez (n. 1850), Alexandru Șonțu, poet și publicist român (n. 1862), Gib Mihăescu, scriitor român (n. 1894), Vladimir Nabokov, scriitor american de origine rusă (n. 10/22 aprilie 1899), Grigore Sălceanu, poet și dramaturg român (n. 1901), Halldór Laxness, scriitor islandez, laureat al Premiului Nobel (n. 1902), Maurice Druon, scriitor francez (n. 1918), Pavel Chihaia, prozator, dramaturg, istoric al artelor și eseist român (n. 1922), Manuel Mejía Vallejo (1923)

Conferinţa generală a UNESCO din 1995, de la Paris, a hotărât decretarea Zilei mondiale a cărţii şi a dreptului de autor, pentru a marca simbolic naşterea şi moartea acestor scriitori şi, totodată, pentru a încuraja lectura, un fenomen aflat în scădere dramatică. Astfel, prima zi mondială a cărţii şi a dreptului de autor a fost marcată la 23 aprilie 1995.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 293 din 14 aprilie 2005, ziua de 23 aprilie a fost declarată “Ziua Bibliotecarului din România“, astfel că în România, începând cu 2005, în ziua de 23 aprilie se sărbătorește și Ziua Bibliotecarului concomitent cu Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor. La 23 iunie 2014, preşedintele României a semnat decretul pentru promulgarea Legii privind declararea datei de 23 aprilie drept Ziua Cărţii.

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.189 din 08 februarie 2010, anual, la 23 aprilie, în Republica Moldova se va consemna sărbătoarea profesională – Ziua Bibliotecarului.

În fiecare an, UNESCO şi organizaţiile internaţionale care reprezintă cele trei sectoare majore ale industriei de carte – editori, librării şi biblioteci – selectează “Capital World Book” pentru o perioadă de un an, evident din 23 aprilie.

Pentru 2020, a fost aleasă capitala Malaysiei, Kuala Lumpur. Oraşul asiatic a fost selectat datorită faptului că pune un accent puternic pe educaţia incluzivă, dezvoltarea unei societăţi bazate pe cunoaştere şi lectură accesibilă pentru toate segmentele din populaţia din Kuala Lumpur.

Sub sloganul “KL – grijă prin lectură“, programul pentru Ziua mondială a cărţii şi a dreptului de autor se concentrează pe patru teme: citirea sub toate formele sale, dezvoltarea infrastructurii industriei de carte, incluziunea şi accesibilitatea digitală şi dezvoltarea de abilităţi ale copiilor prin lectură. O serie de evenimente şi activităţi vor avea loc cu acest prilej, dintre care construirea unui “oraş de carte” (Complexul Kota Buku), o campanie de lectură pentru navetişti, îmbunătăţirea serviciilor digitale şi a accesului din partea Bibliotecii Naţionale a Malaeziei pentru persoanele cu dizabilităţi, precum şi servicii digitale noi pentru 12 biblioteci din cartierele de locuinţe sărace din Kuala Lumpur.

Obiectivul marcării în acest an a Zilei mondiale a cărţii şi a dreptului de autor este de a încuraja o cultură a lecturii şi a incluziunii: “Un oraş care citeşte este un oraş căruia îi pasă“.

 

Ziua mondială a cărţii în ‘starea de urgenţă’ – cuvântul scris se ‘încăpăţânează’ să trăiască

De Ziua mondială a cărţii şi a dreptului de autor, în ciuda restricţiilor impuse de starea de urgenţă cauzată de coronavirus, scriitori, poeţi, dramaturgi sau traducători îşi manifestă ataşamentul faţă de carte şi scris, exprimând speranţa reluării întâlnirilor directe cu cititorii.

Despre carte, acest “virus fără remediu“, despre scris pe timp de pandemie şi Ziua Shakespeare au vorbit, în declaraţii acordate AGERPRES, dramaturgul, poetul şi traducătorul Horia Gârbea, traducătorul George Volceanov, coordonatorul şi îngrijitorul celei de a treia ediţii româneşti a integralei Shakespeare, scriitoarea Nora Iuga, poetul Ioan Es. Pop şi scriitorul Radu Sergiu Ruba.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

articole preluate de pe: ro.wikipedia.orgwww.agerpres.ro
cititi mai mult despre si pe: www.agerpres.roen.wikipedia.org; www.worldbookday.com; www.un.org; en.unesco.org

Ziua Planetei Pământ – Ziua Internaţională a Mamei-Pământ (ONU)

The unofficial Earth Day Flag created by John McConnell includes The Blue Marble photograph taken by the crew of Apollo 17

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro

 

La 22 aprilie, sărbătorim, în fiecare an, Pământul prin marcarea Zilei Planetei Pământ, dar şi a Zilei Internaţionale a Mamei-Pământ (ONU), ziua când s-a născut mișcarea pentru protejarea mediului înconjurător. Această mișcare s-a născut în SUA într-o perioadă când au avut loc mai multe evenimente deosebite, printre care înăbușirea prin folosirea armelor de foc a revoltei unor studenți împotriva războiului din Cambodgia, ”Masacrul din 4 mai”, apariția fibrelor optice, succesul melodiei „Bridge over Troubled Water”, ultimul album al formației Beatles, moartea lui Jimmy Hex, un accident nuclear în Carolina de Sud la centrala nucleară din Savannah River din apropierea orașului Aiken (nerecunoscut timp de 18 ani), poluarea foarte mare cu gaze și fum, considerată ”semn al prosperității”. Despre mediul înconjurător a început să se vorbească din ce în ce mai des.

Trebuie să acţionăm decisiv pentru a ne proteja planeta de ameninţările venite din partea coronavirusului, cât şi a perturbării climei“, transmite secretarul general al ONU, António Guterres, pe pagina ONU dedicată zilei, www.un.org.

Ziua Pământului a fost fondată de senatorul american Gaylord Nelson în anul 1970, ca zi de luptă împotriva poluării, cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care il arată față de mediu. Simbolul ales pentru această sărbătoare a planetei Terra este litera grecească teta de culoare verde pe fundal alb. Ziua Pământului a fost marcată pentru prima dată la 22 aprilie 1970, când aproximativ 20 de milioanede cetățeni americani, în marea lor majoritate tineri și foarte tineri au participat la manifestații anti-poluare pe întreg teritoriul Statelor Unite.  Ulterior, în 1990, datorită eforturilor depuse de activistul Denis Hayes, peste 200 milioane de oameni din 141 de țări au transformat Ziua Pământului într-o manifestare de amploare în istoria omenirii, prin alăturarea lor în dorința de a milita pentru un viitor mai bun al planetei noastre.

U.S. Senator Edmund Muskie speaking at Fairmount Park, Philadelphia on Earth Day, 1970 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

U.S. Senator Edmund Muskie speaking at Fairmount Park, Philadelphia on Earth Day, 1970 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

La 23 aprilie 2009, prin Rezoluția 63/278, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a desemnat ziua de 22 aprilie ca “International Mother Earth Day“, sărbătoare oficială a planetei Pământ și expresie comună a dorinței tuturor de a construi o societate stabilă, pentru un viitor mai curat și mai verde. O altă inițiativă a ONU pentru planeta noastră a fost Rezoluția 60/192 din 22 decembrie 2005, prin care anul 2008 era proclamat Anul Internațional al Planetei Pământ.

În întreaga lume, cuvântul “mamă” are o mare putere. Pământul este “mamă” pentru fiecare din noi — o planetă uluitoare care, din timpuri imemoriale, a susținut nenumărate forme de viață. Atâta timp cât trăim, avem nevoie de aer, apă, sol fertil și nenumărate alte daruri pe care această planetă ni le oferă, susținea secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, în mesajul pentru ediția 2015 a acestei zile.

În 2017, de Ziua Planetei Pământ, NASA a lansat un site unde oamenii pot “adopta” părți ale planetei.

Steagul Pământului - Ziua Planetei Pământ - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Steagul Pământului – Ziua Planetei Pământ – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tema stabilită pentru Ziua Planetei Pământ vizează schimbările climatice, care reprezintă cea mai mare provocare pentru viitorul umanităţii şi pentru sistemele de susţinere a vieţii care fac lumea noastră locuibilă. Ziua dedicată Pământului reprezintă un răspuns unanim la un mediu aflat în criză din cauza deversărilor de petrol, a smogului sau a râurilor atât de poluate care, în unele cazuri, au luat foc, potrivit www.earthday.org.

În 2020 se marchează 50 de ani de la prima zi dedicată Pământului, căreia i se atribuie lansarea mişcării ecologice moderne şi care este în prezent recunoscută drept cel mai mare eveniment civic al planetei, potrivit sursei menţionate. În condiţiile date ale confruntării cu coronavirusul toţi cetăţenii planetei Pământ sunt chemaţi să acceseze site-ul earthday.org pentru a participa virtual la cea de-a 50-a aniversare a Zilei Planetei Pământ prin conversaţii globale, apeluri la acţiune, spectacole, instrucţiuni video şi multe altele.

Ziua Internaţională a Mamei-Pământ este sărbătorită pentru a aminti fiecăruia dintre noi că Pământul şi ecosistemele sale ne oferă viaţă şi mijloace de subzistenţă. Natura suferă din cauza incendiilor australiene, a temperaturilor crescute şi, nu în ultimul rând, din cauza celei mai mari invazii de lăcuste din Kenya, iar, în prezent, de pe urma confruntării cu COVID-19 – o pandemie aflată în strânsă legătură cu sănătatea ecosistemului nostru.

Organizaţia Naţiunilor Unite ne îndeamnă să ne reamintim mai mult ca niciodată în această Zi dedicată Mamei-Pământ că avem nevoie de o schimbare, spre o economie mai durabilă, care să funcţioneze atât pentru oameni, cât şi pentru planetă. Să promovăm armonia cu natura şi Pământul. Răspândirea coronavirusului prezintă un risc imens pentru sănătatea publică şi pentru economia globală, dar şi pentru diversitatea biologică. Cu toate acestea, biodiversitatea poate fi o parte a soluţiei, deoarece această diversitate de specii ar îngreuna răspândirea rapidă a agenţilor patogeni – menţionează site-ul www.un.org/en/observances/earth-day.

Ziua Internaţională a Mamei-Pământ din 2020 – anul internaţional pentru sănătatea plantelor (ONU Rez. 73/252 din 28 dec. 2018) – are rolul de indicator al sănătăţii Pământului.

 

articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro
cititi mai mult despre Ziua Planetei Pământ si pe: www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; en.wikipedia.orgwww.earthday.orgwww.un.org

Ziua mondială de luptă împotriva bolii Parkinson (11 aprilie)

Ziua mondială de luptă împotriva bolii Parkinson (11 aprilie)

foto preluat de pe www.awarenessdays.com
articole preluate de pe: www.agerpres.ro; ro.wikipedia.org

 

Ziua mondială de luptă împotriva bolii Parkinson (World Parkinson’s Day) este marcată pe 11 aprilie, pentru a creşte gradul de informare cu privire la această boală şi pentru a dezvolta în rândul populaţiei o mai bună înţelegere a impactului acestei boli asupra celui suferind, dar şi asupra familiei şi societăţii.

La nivel european, Ziua mondială de luptă împotriva bolii Parkinson este susţinută de Asociaţia Europeană a Bolilor Parkinson (European Parkinson’s Disease Association – EPDA) promovând o mai bună cunoaştere a acestei afecţiuni şi a modului în care aceasta poate afecta o persoană pe toate nivelurile: fizic, psihic şi emoţional, dar şi social şi economic.

Pacienţii în stadii avansate de boală devin din ce în ce mai mult dependenţi de ajutorul şi susţinerea semenilor. O mai bună informare conduce la reducerea stigmei asociată bolii şi poate creşte calitatea vieţii pentru cei afectaţi, potrivit site-ului dedicat acestei zile, www.whathealth.com. Marcarea Zilei mondiale de luptă împotriva bolii Parkinson reprezintă, de asemenea, şi o oportunitate de a strânge fonduri pentru management, proiecte de cercetare şi medicamente.

Ziua mondială de luptă împotriva bolii Parkinson a fost stabilită la această dată pentru a aniversa şi ziua de naştere a medicul James Parkinson, care a descris pentru prima dată această boală în lucrarea sa “Eseu despre paralizia tremurătoare” (1817). Simbolul zilei este o lalea roşie şi a fost lansat la 11 aprilie 2005, în cadrul Conferinţei de la Luxemburg.

În Uniunea Europeană, aproximativ 1,2 milioane de oameni au viaţa afectată de boala Parkinson.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

James Parkinson (11 April 1755 – 21 December 1824) was an English surgeon, apothecary, geologist, palaeontologist, and political activist. He is most famous for his 1817 work, An Essay on the Shaking Palsy in which he was the first to describe "paralysis agitans", a condition that would later be renamed Parkinson's disease by Jean-Martin Charcot - foto preluat de pe allaboutparkinsons.com

James Parkinson (11 April 1755 – 21 December 1824) – foto preluat de pe allaboutparkinsons.com

 

 

Boala Parkinson

Boala Parkinson este o boală degenerativă ce survine în urma distrugerii lente și progresive a neuronilor. Întrucât zona afectată joacă un rol important în controlul mișcărilor, pacienții prezintă gesturi rigide, sacadate și incontrolabile, tremor și instabilitate posturală.

Primele simptome ale bolii Parkinson apar, cel mai frecvent, după vârsta de 60 de ani, dar 1 din 10 pacienți sunt diagnosticați cu boala Parkinson înainte de 50 de ani, iar 1 din 20 pacienți în jurul vârstei de 40 de ani însă poate fi luată genetic și sa se nască cu ea.

La început, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de îmbătrânire, dar pe măsura agravării acestora, diagnosticul devine evident. În momentul manifestării primelor simptome, se crede că între 60% și 80% din celulele din zona de control a activităților motorii sunt deja distruse.

Severitatea Bolii Parkinson, modul în care progresează și impactul asupra vieții pacientului variază de la caz la caz, dar tratamentele disponibile permit controlul bolii mult timp după stabilirea diagnosticului.

Depistarea timpurie a Bolii Parkinson, vizitele la medicul neurolog, urmarea tratamentului recomandat de acesta, conform fiecărui stadiu al bolii, o alimentație adecvată și activitatea fizică zilnică îmbunătățesc calitatea vieții pacienților.

La scară mondială, boala este diagnosticată la 300 000 persoane în fiecare an. Incidența și prevalența bolii cresc odată cu vârsta. Boala Parkinson afectează 1% din persoanele cu vârsta peste 65 ani. Rareori, boala survine în copilărie sau adolescență. Incidența bolii este de 1,5 ori mai mare la bărbați decât la femei.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Ziua Internațională a Romilor (8 aprilie)

Ziua Internațională a Romilor (8 aprilie)

foto preluat de pe www.facebook.com
articole preluate de pe: www.agerpres.ro; ro.wikipedia.org; cersipamantromanesc.wordpress.com

 

Ziua internaţională a romilor este sărbătorită anual la 8 aprilie, pentru a atrage atenţia asupra provocărilor de discriminare cu care se confruntă comunităţile de romi din Europa, notează site-ul Centrului european pentru drepturilor romilor, http://www.errc.org/

 

Origine

Iniţiativa privind marcarea Zilei Internaţionale a Romilor a apărut în 1971, cu prilejul primului Congres internaţional al romilor de pretutindeni, care a avut loc la Londra. În statele din Europa de Est, inclusiv România, data de 8 aprilie a fost marcată începând cu anul 1990, potrivit www.mae.ro.

Ziua a fost declarată oficial în 1990, în Serock, Polonia, la cel de-al patrulea Congres Mondial al Uniunii Internaționale a Romilor (IRU), în onoarea primei mari întâlniri internaționale a repzentanților romilor din 7-12 aprilie 1971 în Chelsfield⁠, în apropiere de Londra.

Tot atunci a fost adoptat, ca imn international al romilor, cantecul “Gelem, gelem”, interpretat de cantareata si actrita Olivera Vuco, in cunoscutul film iugoslav “Am intalnit si tigani fericiti”, pelicula ce dateaza din 1967. De asemenea, a fost adoptat si steagul international al romilor, avand jumatatea de jos verde, simbol al campurilor inverzite si jumatatea de sus albastra, simbol al cerului senin, iar la mijloc roata cu spite, denumita si chakra, aceasta fiind similara cu Ashok Chakra, roata de pe steagul Indiei, reprezentand miscarea si creatia lumii.

Roata simbolizeaza, pe de o parte, soarta, roata succesiunii vietilor, iar pe de alta parte, nomadismul, in relatie cu spatiul originar al Indiei. Doua decenii mai tarziu, la Congresul Mondial al Romilor din aprilie 1990, Comisia Lingvistica a Uniunii Internationale a Romilor a oficializat alfabetul international standardizat al limbii rromani, decizia fiind semnata de 17 specialisti in domeniu din diferite tari, in prezenta unui observator al UNESCO. In 2002, de 8 aprilie, s-a sarbatorit jubileul milenar reprezentand 1.000 de ani de atestare a romilor in Europa.

Drapelul romilor - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Drapelul romilor – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Din 1971, au avut loc mai multe congrese mondiale ale romilor, având ca scop standardizarea limbii romani, obţinerea de compensaţii pentru suferinţele din al Doilea Război Mondial, îmbunătăţirea situaţiei educaţionale, revendicarea drepturilor civile ale romilor sau păstrarea culturii şi limbii romani.

De asemenea, până în prezent, romii din societăţile europene au avut realizări remarcabile în domeniul activismului şi al angajamentului faţă de cauza lor comună, însă lupta pentru recunoaştere şi împotriva discriminării trebuie să continue în numeroase comunităţi din toată Europa, arată site-ul Consiliului Europei, https://www.coe.int/.

În România, la data de 8 aprilie se marchează ”Sărbătoarea etniei romilor din România”, în urma adoptării de către Parlamentul României a Legii nr. 66/2006, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 276 din 28.03.2006. Legea prevede celebrarea, în data de 8 aprilie a fiecărui an, a acestei sărbători, precum şi implicarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în organizarea de manifestări publice şi a unor acţiuni social-culturale dedicate acestei zile. În acelaşi timp, legea mai prevede ca Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune să reflecte, în cadrul programelor special destinate minorităţilor naţionale, manifestările respective.

 

Reacții internaționale

- Papa Ioan Paul al II-lea a îndemnat pe adepții săi să trateze romi cu compasiune și respect.

- În 2003, Dalai Lama a aprins o lumânare pentru a comemora ziua.

- În 2004, Adam Ereli de la Departamentul de Stat al SUA s-a exprimat împotriva abuzurilor continue ale drepturilor omului cu care se confruntă romii și a cerut guvernelor europene să încurajeze toleranța.

- În 2006, Maud de Boer-Buquicchio, Secretarul General Adjunct al Consiliului Europei a declarat preocupările ei pentru cultivarea ostilității la adresa romilor și a încurajat populația romă a Europei pentru a acționa pentru îmbunătățirea condițiilor de trai precare, rezultat al discriminării îndelungate și pe scară largă.

- În 2009, Secretarul de Stat al Statelor Unite, Hillary Clinton, a vorbit despre angajamentul SUA pentru protejarea și promovarea drepturilor romilor în întreaga Europă.

 

articole preluate de pe: www.agerpres.roro.wikipedia.org; cersipamantromanesc.wordpress.com
cititi mai mult despre Ziua Internațională a Romilor si pe: www.agerpres.ro; en.wikipedia.orgwww.coe.intwww.europarl.europa.eu

Ziua Mondială a Sănătății (7 aprilie)

Ziua Mondială a Sănătății (7 aprilie)

foto preluat de pe www.who.int
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro

 

Ziua Mondială a Sănătății este o zi globală de conștientizare a sănătății sărbătorită în fiecare an la 7 aprilie, sub sponsorizarea Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), precum și a altor organizații conexe.

În 1948, OMS a organizat Prima Adunare Mondială a Sănătății. Adunarea a decis să celebreze 7 aprilie a fiecărui an, începând cu anul 1950, ca Ziua Mondială a Sănătății. Ziua Mondială a Sănătății este organizată pentru a marca fondarea OMS și este considerată ca o oportunitate a organizației de a atrage atenția la nivel mondial asupra unui subiect de importanță majoră pentru sănătatea globală în fiecare an. OMS organizează în această zi evenimente internaționale, regionale și locale legate de o anumită temă. Ziua Mondială a Sănătății este recunoscută de diverse guverne și organizații neguvernamentale cu interese în problemele de sănătate publică, care, de asemenea, organizează activități și își evidențiază sprijinul în rapoartele media, cum ar fi Consiliul global de sănătate.

Ziua Mondială a Sănătății este una dintre cele opt campanii oficiale de sănătate la nivel mondial marcate de OMS, împreună cu Ziua Mondială a Tuberculozei, Săptămâna Mondială a Imunizării, Ziua Mondială a Malariei, Ziua mondială fără tutun, Ziua mondială de combatere a SIDA, Ziua Mondială a Donatorului de Sânge și Ziua Mondială a Hepatitei.

Anul acesta, de Ziua mondială a sănătăţii se sărbătoreşte munca asistentelor medicale şi a moaşelor şi se reaminteşte, cu acest prilej, liderilor mondiali, rolul critic pe care acestea îl au în menţinerea unei lumi sănătoase. În contextul actual, al pandemiei de COVID-19, asistentele medicale şi alţi lucrători din domeniul sănătăţii se află în prima linie oferind îngrijiri şi tratament de calitate, susţinând dialogul comunitar în abordarea temerilor şi întrebărilor şi atunci când este nevoie de adunarea datelor pentru studiile clinice.

În contextul declarării anului 2020, Anul internaţional al asistentelor medicale şi moaşelor, Ziua mondială a sănătăţii va evidenţia starea actuală a asistentei medicale în întreaga lume. Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi partenerii săi vor face o serie de recomandări pentru consolidarea efectivelor de asistente medicale şi moaşe. Acest lucru va fi esenţial dacă se vor atinge obiectivele naţionale şi mondiale legate de acoperirea sănătăţii universale, respectiv sănătatea mamei şi copilului, boli infecţioase şi netransmisibile, inclusiv sănătate mintală, pregătire şi răspuns în situaţii de urgenţă, siguranţa pacientului şi furnizarea de servicii integrate, centrate pe grija pentru oameni, printre altele.

În acest sens, OMS face apel la susţinere cu prilejul Zilei mondiale a sănătăţii pentru a asigura că efectivele reprezentate de asistente medicale şi moaşe sunt suficient de puternice pentru ca toată lumea de pe mapamond să beneficieze de asistenţă medicală, potrivit www.who.int.

La nivel global, 70% din forţa de muncă din domeniul social şi cel al sănătăţii sunt femei. Asistentele şi moaşele reprezintă o mare parte dintre aceasta, ele jucând un rol esenţial în îngrijirea oamenilor de pretutindeni, inclusiv în perioade de epidemie, în anumite contexte fragile sau în stări de conflict. Realizarea obiectivului ‘sănătatea pentru toţi’ va depinde de un număr suficient de asistente medicale şi moaşe bine pregătite şi educate, a căror activitate este reglementată şi susţinută corespunzător, care primesc salarii şi recunoaştere în mod proporţional cu serviciile şi calitatea asistenţei pe care le oferă.

Asistentele şi moaşele au o relaţie cu pacienţii lor, care se bazează pe încredere. Totodată, cunoaşterea imaginii complete a sănătăţii cuiva ajută la îmbunătăţirea îngrijirii şi la economisirea de bani. Ele cunosc, de asemenea, tradiţiile, culturile şi practicile comunităţilor lor, ceea ce le face indispensabile în timpul unui focar de epidemie sau al unei situaţii de urgenţă.

 

articole preluate de pe ro.wikipedia.org
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; en.wikipedia.orgwww.who.int

Ziua internațională a fericirii (20 martie)

Ziua Internațională a Fericirii (20 martie)

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe ro.wikipedia.org si www.agerpres.ro

 

Ziua Internațională a Fericirii este sărbătorită anual pe data de 20 martie. Pe 28 iunie 2012, Adunarea Generală a ONU a stabilit ca Ziua Internațională a Fericirii să fie sărbătorită pe 20 martie (proclamată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 66/281 din 12 iulie 2012, potrivit www.un.org).

În 2020, tema Zilei internaţionale a fericirii este reluată de anul trecut: “Mai fericiţi împreună” (“Happier Together”). Organizatorii au dorit, astfel, să sublinieze importanţa pe care grija faţă de bunăstarea semenilor şi a comunităţilor o are pentru propria noastră stare de bine. “Toată lumea vrea să fie fericită – iar viaţa este mai fericită când suntem împreună. Aşa că haideţi să celebrăm umanitatea noastră comună“, se arată pe pagina oficială a evenimentului, www.dayofhappiness.net.

La 20 martie 2019, ONU a dat publicităţii Raportul Fericirii Mondiale (World Happiness Report), bazat pe sondaje efectuate timp de trei ani de Gallup, care evaluează nivelul de fericire perceput de cetăţenii a 156 de state. Printre factorii luaţi în calcul pentru această evaluare s-au numărat produsul intern brut pe cap de locuitor, speranţa de viaţă sănătoasă şi percepţia cu privire la corupţie în instituţiile guvernamentale şi mediul de afaceri. Raportul s-a concentrat în mod special pe ”fericire şi comunitate” având în vedere factori precum media de socializare şi tehnologia, normele sociale, conflictele şi politicile guvernamentale.

Cei mai fericiţi s-au dovedit a fi locuitorii din Finlanda, urmaţi de vecinii nordici din Danemarca, Norvegia şi Islanda. În topul zece al celor mai fericite ţări din lume au mai intrat Olanda, Elveţia, Suedia, Noua Zeelandă, Canada şi Austria. România s-a situat pe poziţia 48.

Căutarea fericirii este unul dintre obiectivele fundamentale ale fiinţei umane”, subliniază Adunarea ONU în Rezoluţia adoptată prin consens. Documentul propune celor 193 de ţări membre să celebreze această zi ”în manieră potrivită, în special prin activităţi educative” şi să abordeze politici publice care să crească bunăstarea popoarelor.

Iniţiativa de a marca o zi internaţională a fericirii i-a aparţinut lui Jayme Illien, consilier în cadrul ONU şi membru al organizaţiei ”Economişti pentru pace şi securitate”, un ONG afiliat ONU. Unul din scopurile fundamentale ale zilei propuse de Jayme Illien este de a atrage atenţia asupra unuia din marile mituri ale lumii contemporane, acela că fericirea umană creşte proporţional cu succesul economic sau cu produsul intern brut al ţărilor.

În al doilea rând, cei de la ONU încurajează pe toată lumea să împărtăşească, în mediul online, vestea că 20 martie este Ziua internaţională a fericirii, prin folosirea unor termeni cheie precum: #internationaldayofhappiness (#ziuainternaţionalăafericirii), #happinessday (#ziuafericirii), #choosehappiness (#alegefericirea) sau #createhappiness (#creeazăfericire).

Printre sugestiile pe care cei de la ONU ni le fac pentru a atinge o stare sufletească de mulţumire intensă şi deplină se numără alimentaţia corectă, exerciţiile fizice, gândirea pozitivă. Suntem încurajaţi să petrecem cât mai mult timp alături de persoanele apropiate, dar fără să neglijăm introspecţia. Gratitudinea sinceră şi caritatea sunt, la rândul lor, ingrediente ale fericirii.

Totodată, cei de la ONU ne amintesc că fericirea este contagioasă şi că un simplu zâmbet poate însenina chiar şi ziua unui străin.

Ziua dedicată fericirii mondiale coincide cu Ziua internațională a Francofoniei. Organizația Națiunilor Unite invită, de asemenea, organizațiile internaționale și regionale, precum și societățile civile, inclusiv organizații non-guvernamentale și persoane fizice, să marcheze Ziua Internațională a Fericirii prin diverse activități publice de sensibilizare. ONU a dorit ca inițiativa să încurajeze guvernele să ia în considerare starea de bine a cetățenilor, și să nu își mai concentreze eforturile doar pe creșterea economică.

 

articole preluate de pe ro.wikipedia.org si www.agerpres.ro
cititi mai mult despre Ziua internațională a fericirii si pe: www.agerpres.ro; www.dayofhappiness.net; en.wikipedia.org

8 martie – Ziua internaţională a femeii (ONU)

8 martie – Ziua internaţională a femeii (ONU)

foto preluat de pe www.un.org
articole preluate de pe: www.agerpres.ro; ro.wikipedia.org; romanialibera.ro

 

Ziua internaţională a femeii este marcată în fiecare an la 8 martie. Potrivit ONU (https://www.un.org), sărbătorirea acestei zile este un moment pentru a reflecta asupra progreselor înregistrate, de a solicita schimbări şi de a celebra actele de curaj şi determinare ale femeilor obişnuite, care au jucat un rol extraordinar în istoria ţărilor şi comunităţilor lor.

Tema zilei în 2020, “I am Generation Equality: Realizing Women’s Rights“, este aliniată la noua campanie ONU, “Egalitatea generaţiilor“, care marchează 25 de ani de la adoptarea Declaraţiei de la Beijing şi a Platformei de acţiune, cea mai progresivă foaie de parcurs pentru emanciparea femeilor şi fetelor de pretutindeni.

Consensul global este că, în ciuda unor progrese, schimbarea reală a fost lentă pentru majoritatea femeilor şi fetelor din întreaga lume. Astăzi, nici o singură ţară nu poate pretinde că a atins egalitatea de gen. Multiple obstacole rămân neschimbate în drept şi în cultură. Femeile şi fetele continuă să fie subevaluate; muncesc mai mult şi câştigă mai puţin şi au mai puţine opţiuni; de asemenea, experimentează mai multe forme de violenţă la domiciliu şi în spaţiile publice. În plus, există o ameninţare semnificativă privind retragerea câştigurilor feministe care au fost obţinute cu greu.

Anul 2020 reprezintă, în acest sens, o oportunitate de a genera acţiuni la nivel mondial pentru atingerea egalităţii de gen şi a drepturilor tuturor femeilor şi fetelor.

cititi mai mult pe www.agerpres.rowww.un.org

 

Ziua Internațională a Femeii

Ziua Internațională a femeii (denumită generic Ziua femeii) este sărbătorită anual la data de 8 martie pentru a comemora atât realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor, cât și lupta împotriva discriminării și violenței care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii. Ziua Internațională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluție a Adunării Generale a ONU. ONU a sărbătorit pentru prima dată Ziua internațională a femeii pe 8 martie, în 1975 — Anul internațional al femeii.

 

Istoric

Istoria spune că prima Zi Naţională a Femeii s-a sărbătorit în Statele Unite, în New York, pe 28 februarie 1909, în urma unei declaraţii a Partidului Socialist American, în amintirea unei greve a unui sindicat al femeilor, grevă care avusese loc în 1908. În ciuda a ceea ce s-a pretins mai târziu, pe data de 8 martie nu a avut loc de fapt nici o grevă. În 1908, 15.000 de femei au mărșăluit în New York cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune și dreptul la vot, iar în 1909, conform unei declarații a Partidului Socialist din America, Ziua Internaționala a Femeii a fost stabilită pe 28 februarie.

Annie Kenney (left) and Christabel Pankhurst, c. 1908, used violent tactics in Britain as members of the Women's Social and Political Union (WSPU) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Annie Kenney (left) and Christabel Pankhurst, c. 1908, used violent tactics in Britain as members of the Women’s Social and Political Union (WSPU) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Un an mai târziu, în august 1910, s-a organizat o Conferinţă Internaţională a Femeilor, ca un preambul la cea de-a doua întâlnire a Internaţionalei Socialiste de la Copenhaga. Inspirată de modelul tovarăşelor americane, socialista germană Luise Zietz, susţinută de comunista Clara Zetkin, a propus înfiinţarea unei sărbători anuale, internaţionale, de astă dată a femeii, fără a propune însă o dată anume. Delegaţii (100 de femei din 17 ţări) au aprobat propunerea, pe care o vedeau ca pe o bună modalitate de promovare a egalităţii drepturilor între femei şi bărbaţi, în special în ceea ce priveşte dreptul la vot.

Clara Zetkin and Rosa Luxemburg in January 1910 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Clara Zetkin and Rosa Luxemburg in January 1910 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

În anul următor, pe 18 martie 1911, Ziua Internaţională a Femeii a fost sărbătorită pentru prima oară de mai bine de un milion de oameni în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia. Numai în Imperiul Austro-Ungar s-au înregistrat peste 300 de demonstraţii. Cea mai spectaculoasă a fost cea de la Viena, unde o mulţime de femei au mărşăluit pe celebra arteră Ringstrasse, care încercuieşte centrul istoric, cu lozinci prin care îi omagiau pe martirii Comunei din Paris. Femeile cereau dreptul la vot şi pe cel de a putea fi, la rândul lor, alese în funcţii publice. Vienezele demonstrau de asemenea împotriva discriminării de gen la angajare. Femeile din America au continuat însă să fie sărbătorite în ultima duminică din februarie.

German poster for International Women's Day, March 8, 1914. This poster was banned in the German Empire - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

German poster for International Women’s Day, March 8, 1914. This poster was banned in the German Empire – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

A line of women rally for women's suffrage and advertise a free rally discussing women's right to vote in Washington D.C. on Oct. 3, 1915. (AP Photo) - foto preluat de pe www.theblaze.com

A line of women rally for women’s suffrage and advertise a free rally discussing women’s right to vote in Washington D.C. on Oct. 3, 1915. (AP Photo) – foto preluat de pe www.theblaze.com

Începând cu anul 1913, femeile din Rusia au sărbătorit ziua femeii în ultima duminică din februarie. În anul 1917, ultima duminică din februarie conform calendarului pe stil vechi a coincis cu ziua de 8 martie pe stil nou. Femeile din Sankt Petersburg au declanșat o grevă cerând încheierea Primului Razboi Mondial, sfârșitul raționalizării alimentelor și abolirea dinastiei țariste. Aceste demonstraţii au stat la baza a ceea ce avea să se numească Revoluţia din Februarie. După Revoluția din Octombrie, comuniștii Alexandra Kollontai si Vladimir Ilici Lenin au declarat 8 martie ca sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică, iar abia la 8 mai 1965 aceasta a devenit zi nelucrătoare.

Soviet poster: "8th of March is the day of rebellion of the working women against kitchen slavery. Down with the oppression and narrow-mindedness of household work!" - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Soviet poster: “8th of March is the day of rebellion of the working women against kitchen slavery. Down with the oppression and narrow-mindedness of household work!” – foto preluat de pe en.wikipedia.org

După Revoluţia din Octombrie, militanta bolşevică Alexandra Kollontoi l-a convins pe Vladimir Ilici Lenin să declare o zi de sărbătoare oficială dedicată femeii. Pentru că era vorba de femeia muncitoare, această zi s-a sărbătorit, în mod firesc, prin muncă până în 1965, când, printr-un decret al preşedintelui Sovietului Suprem, s-a decis ca Ziua Femeii Muncitoare să fie liberă în Uniunea Sovetică, „pentru comemorarea meritelor excepţionale ale femeilor sovietice în construirea comunismului, în apărarea pământului strămoşesc în Marele Război Patriotic, pentru eroismul şi dăruirea arătate de tovarăşe pe linia şi în spatele frontului şi pentru a marca puternica implicare a femeilor în sprijinirea prieteniei dintre popoare şi în lupta pentru pace“.

Women's demonstration for bread and peace – March 8, 1917, Petrograd, Russia - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Women’s demonstration for bread and peace – March 8, 1917, Petrograd, Russia – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Ca urmare a faptului că această sărbătoare a fost legată de Revoluţia Sovietică, ea a fost adoptată cu entuziasm şi de celelalte ţări din blocul sovietic. Comuniştii din China au sărbătorit-o încă din 1922, iar cei din Spania din 1936. După înfiinţarea Republicii Populare Chineze, Consiliul de Stat a proclamat 8 Martie ca sărbătoare a femeii, iar tovarăşele chineze primeau cu acest prilej o jumătate de zi liberă. După cum bine se ştie, şi în România comunistă 8 Martie era o zi de mare importanţă, căreia însă i s-au mai tocit „dinţii“ ideologiei de partid pentru că era într-un fel absorbită de ancestrala sărbătoare a Mărţişorului.

Poster for Women's Day March in London, 1975 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Poster for Women’s Day March in London, 1975 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Anul 1975 a fost proclamat de către ONU Anul Internaţional al Femeilor, iar perioada 1976-1985 Deceniul ONU pentru condiţia femeii. În sfârşit, în anul 1977, Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluţie ca 8 Martie să fie Ziua Naţiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor şi Pace Internaţională.

Female members of the Australian Builders Labourers Federation march on International Women's Day 1975 in Sydney - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Female members of the Australian Builders Labourers Federation march on International Women’s Day 1975 in Sydney – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

De 8 martie, în unele culturi, femeilor și fetelor li se dăruiesc cadouri, flori sau alte atenții.

articole preluate: de pe ro.wikipedia.org; romanialibera.ro
cititi mai mult despre Ziua internaţională a femeii si pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; en.wikipedia.org