Articole

(Vlad Cubreacov) Scrisoare deschisă domnului James Petttit, ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al SUA la Chișinău

James Pettit

foto; facebook.com
articol: Vlad Cubreacov

 

Scrisoare deschisă domnului James Petttit, ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al SUA la Chișinău

 

Vlad Cubreacov - foto: facebook.com

Vlad Cubreacov – foto: facebook.com

28 august 2016

 

Excelență,

Ați declarat textual, într-un interviu acordat recent (26 august 2016) postului public de televiziune, că: „Moldova trebuie să rămână un stat suveran și independent în cadrul unor granițe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică și nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova. Ceea ce va face lucrurile mai bune aici în Moldova este cooperarea dintre clasa politică și oamenii din Moldova pentru ca ei toți să contribuie la realizarea unei țări mai bune pentru moldoveni. Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur, mai este și problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul R. Moldova”.

foto: facebook.com

Am dori să considerăm că prin această declarație ați exprimat puncte de vedere strict personale, nu unele oficiale ale guvernului Statelor Unite ale Americii.

Declarația dumneavoastră abordează subiecte delicate, de mare sensibilitate culturală, istorică și politică pentru noi.

În opinia noastră aceste puncte de vedere sunt greșite, contrare evidențelor și adevărului.

În plus, considerăm asemenea puncte de vedere, exprimate fără acuratețea necesară, contrare intereselor Statelor Unite ale Americii în regiune. Ele sunt contrare și literei și spiritului Declarației de independență a Republicii Moldova, pe care, indiscutabil, le cunoașteți.

De asemenea, prin extrapolare, considerăm că, lansând declarația publică citată mai sus, ați reușit să aduceți atingere, prin ricoșeu, și intereselor legitime de unitate teritorială și suveranitate ale celor doi buni vecini ai Republicii Moldova – Ucraina și România.

foto: facebook.com

Federația Rusă a anexat Crimeea și ocupă teritorii vaste din estul Ucrainei prevalându-se tocmai de comunitatea istorică, etnolingvistică și culturală cu minoritarii ruși din aceste regiuni ale statului vecin. Comunitatea de limbă, cultură și istorie, de una singură, nu poate fi suficientă pentru dezmembrarea statelor și anexiunea lor teritorială, chiar dacă ea este fundamentală în cazul refacerii unității distruse a unor popoare multistatale, cum este și poporul român în ziua de astăzi, dacă modul de realizare a acestei unități este conform dreptului international și expresie a voinței populare, formulate într-un cadru liber și autentic democratic.

Folosind termenii istorici și geografici de ”Moldova” și ”moldoveni” și afirmând univoc că ”Moldova nu este România”, fără precizarea obligatorie că ar fi vorba despre ”Republica Moldova” și ”cetățenii Republicii Moldova”, dumneavoastră admiteți teoretic o posibilă dezmembrare a României, prin extragerea Moldovei istorice de vest din ansamblul statului român. Moldova, în sensul deplin, istoric și geografic, al termenului, este cu mult mai mare decât noul stat post-sovietic Republica Moldova, iar confuzia pe care ați admis-o voit într-o declarație publică sugerează o posibilă suprapunere a Republicii Moldova cu întreaga Moldovă istorică și geografică. Spre deosebire de noul stat post-sovietic Republica Moldova, România este succesor istoric și juridic direct al Principatului Moldova. România este un stat membru NATO și un aliat strategic al SUA în regiune, iar termenul ”Moldova” și infranimul românesc ”moldoveni” fac parte inseparabilă din patrimoniul istoric și cultural al României și al poporului român astăzi bistatal. După cum și termenul ”român” face parte inseparabilă din patrimonial istoric și cultural al Republicii Moldova. Denumirea corectă și oficială a statului în care sunteți acreditat începe cu litera R, nu cu litera M. Așa spune Declarația noastră de independență, așa spune Constituția și legislația noastră, așa este înregistrat statul la ONU. Moldova și Republica Moldova nu sunt unul și același lucru, iar confundarea lor voită ori, poate, dintr-o vinovată neglijență, generează întemeiat percepții și temeri pe care, suntem convinși, Statele Unite ale Americii nu și le doresc.

cititi continuarea pe: cubreacov.wordpress.com

(Alexandru Cristian Surcel) Scrisoare deschisă a unui “golan” către Marian Munteanu

Ecuson de “golan” pe care mi l-am confecţionat şi l-am purtat după mineriada din 13-15 iunie 1990, la manifestările pentru eliberarea celor arestaţi şi la primele evenimente comemorative – Alexandru Cristian Surcel

foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro
articol: Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto: facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto: facebook.com

15 aprilie 2016

Domnule Marian Munteanu, nu ne cunoaştem personal, dar ne-am intersectat de multe ori în acel tumultuos an 1990. Cred că prima oară am trecut unul pe lângă celălalt la 18 februarie 1990, în Palatul Victoria, pe scară; eu coboram, domnia voastră urcaţi. Apoi, evident, în Piaţa Universităţii, unde domnia voastră făceaţi istorie din balconul Facultăţii de Geografie, iar eu eram unul din zecile de mii care vă ascultau, de cele mai multe ori aflându-mă pe carosabil sau în apropierea Fântânii. Iar mai târziu, când dumneavoastră şi alţi protestatari vă aflaţi în arest, am îmbrăcat cămaşa albă şi am ieşit din nou în stradă pentru a cere eliberarea domniei voastre şi a celorlalţi.

Vă spun toate acestea ca să nu credeţi că această adresare vine fie din partea cuiva care nu a cunoscut Piaţa Universităţii din 1990, fie, eventual, se afla pe vremea aceea în tabăra cealaltă, a „oamenilor de bine”. De altfel, fotografiile care însoţesc acest text sunt dovada că nu mint. Mai simplu decât să mă caut în miile de fotografii şi sutele de ore de filmări din acea vreme, un puşti de 15 ani într-o mare de tineri, am căutat o serie de obiecte pe care le-am pus bine şi le-am păstrat încă de atunci. Majoritatea, aşa cum puteţi observa, sunt manufacturate de mine.

Brasardă tricoloră de la mitingul PNŢCD din 22 aprilie 1990, de la care a pornit grupul de manifestanţi care a blocat Piaţa Universităţii; până să caut aceste obiecte, uitasem acest detaliu - Alexandru Cristian Surcel - foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro

Brasardă tricoloră de la mitingul PNŢCD din 22 aprilie 1990, de la care a pornit grupul de manifestanţi care a blocat Piaţa Universităţii; până să caut aceste obiecte, uitasem acest detaliu – Alexandru Cristian Surcel – foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro

În 1990 v-am admirat şi rămân în continuare convins că v-aţi înscris definitiv numele în istorie prin ceea ce aţi făcut atunci. Anul următor nu v-am mai admirat, pentru că aţi ieşit în spaţiul public cu acea iniţiativă numită Mişcarea Pentru România. Chiar dacă nu v-aţi asumat direct şi poate nici măcar în sinea domniei voastre, nu puteţi nega, dacă sunteţi sincer, că acea iniţiativă politică avea certe rezonanţe legionaroide, fiind prima formaţiune din anii ’50 încoace cu astfel de trăsături, pe teritoriul României. Ori mi s-a părut de un prost gust extrem faptul că aţi pus în aplicare o astfel de idee la un an după ce, în seara zilei de 13 iunie 1990, la TVR, Ion Iliescu denunţase „rebeliunea legionară”, o minciună murdară care a costat, la propriu, vieţi şi pe care mulţi prin ţară încă o mai credeau; iar asta cu numai un an înainte de primele alegeri de după Duminica Orbului!

Dar, poate că aţi fost sincer, poate că asta e ceea ce credeţi domnia voastră. Din câte am putut să observ în apariţiile din ultimul timp de pe Realitatea TV, punctele de vedere par să vă fi rămas cam tot la nivelul celor din 1991. Şi, deşi ăsta pare să fie curentul dominant zilele acestea, nu am de gând să discut cu domnia voastră ideologie. Constat pur şi simplu că suntem oarecum apropiaţi în câteva puncte şi departe sau foarte departe în toate celelalte; dar cum eu continui să cred în spiritul democratic care a animat acea Piaţă a Universităţii pe care am avut-o în comun, nu mă voi alătura corului celor care vă judecă din perspectiva delictului de opinie. Prin urmare, legat de episodul Mişcarea Pentru România, ca şi de alăturarea bizară pe care aţi avut-o în anul 2000 cu fostul dumneavoastră torţionar, Virgil Măgureanu, ca şi cu Valeriu Tabără, precum şi cu partidele celor doi- PNR şi PUNR-. niciunul tocmai favorabil opoziţiei democratice în anii anteriori, o să plec de la premisa că pe cât sunteţi de charismatic şi de bun orator, pe atât sunteţi de neinspirat ca politician.

De-abia lizibilă azi, aceasta este imaginea unui fluturaş din ultimele zile ale lunii aprilie 1990, care conţinea revendicările formale ale protestului maraton din Piaţa Universităţii - Alexandru Cristian Surcel - foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro

De-abia lizibilă azi, aceasta este imaginea unui fluturaş din ultimele zile ale lunii aprilie 1990, care conţinea revendicările formale ale protestului maraton din Piaţa Universităţii – Alexandru Cristian Surcel – foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro

Motivul pentru care vă adresez această scrisoare este însă altul. Nu numai că aţi fost prezentat, dar aţi început să vă asumaţi calitatea de prezumtiv lider al societăţii civile, aţi început să vorbiţi de deschiderea unei relaţii între societatea civilă şi PNL, vă erijaţi practic în candidat al societăţii civile care, iată, a obţinut sprijinul unuia dintre cele două cele mai importante partide din România. Ei bine, domnule Marian Munteanu, asta este impostură şi este infinit mai gravă, mai condamnabilă moral, decât tentaţia extremismului sau lipsa de inspiraţie în politică! După eşecul Mişcării Pentru România şi exceptând acea tentativă de candidatură la preşedinţie din anul 2000, domnia voastră, domnule Marian Munteanu, aţi fost un cetăţean privat, cadru didactic şi om de afaceri. Desigur, cineva care, la un moment dat, a avut o şansă istorică şi s-a aflat în prim planul civismului şi al politicii din România, dar care ulterior, mai bine de două decenii, nu s-a mai implicat în niciun fel. Cu tot respectul, revenirea domniei voastre în spaţiul public în ultimele câteva luni, după tragedia #Colectiv, nu este suficientă ca să vă propulseze într-o poziţie reprezentativă pentru societatea civilă.

Ecuson pe care mi l-am confecţionat şi l-am folosit efectiv în timpul manifestaţiei din Piaţa Universităţii, 1990 - Alexandru Cristian Surcel - foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro

Ecuson pe care mi l-am confecţionat şi l-am folosit efectiv în timpul manifestaţiei din Piaţa Universităţii, 1990 – Alexandru Cristian Surcel – foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro

Poate că domnia voastră aţi rămas mai mult sau mai puţin blocat în nostalgia anului 1990 şi nu aţi fi singurul dintre vechii „golani” care cade în această tentaţie, uitându-se cu desconsiderare, chiar dispreţ, la protagoniştii mişcărilor de protest din ultimii ani. Eu am fost ceva mai norocos fiind născut cu 12 ani în urma domniei voastre: suficient de „bătrân” ca să nu ratez revoluţia din 1989 şi tumultul anului 1990, dar şi suficient de „tânăr” ca să fiu deschis şi să mă pot implica în mişcările civice ale ultimilor patru ani. Aşa că am ajuns să cunosc destul de bine peisajul societăţii civile al zilelor noastre, fie că vorbim de cei mai de stânga sau de cei mai de dreapta, de Coaliţia pentru Familie ori de Coaliţia pentru Mediu sau de Coaliţia contra Discriminării, de Uniţi Salvăm sau de Iniţiativa România, de Campania Salvaţi Roşia Montană sau de Coaliţia Stop TTIP&CETA, de Neam Unit, GISC Bârlad, de feministe ori de dacişti, de unioniştii de la Acţiunea 2012 ori de Politica Fără Bariere, de monarhiştii din ANRM ori de „tinerii mânioşi” cei anarhişti, de ţăranii răsculaţi din Pungeşti, de apărătorii clădirilor istorice sau de doamnele de la oraş cu suflet mare, salvatoare ale câinilor străzii etc. etc. etc.

Un alt ecuson de "golan" pe care mi l-am confecţionat şi l-am folosit în epocă - Alexandru Cristian Surcel - foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro

Un alt ecuson de “golan” pe care mi l-am confecţionat şi l-am folosit în epocă – Alexandru Cristian Surcel – foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro

Ei bine, domnule Marian Munteanu, indiferent ce credeţi despre unii sau alţii dintre aceştia, ei sunt cei care formează societatea civilă de azi, în toată complexitatea ei şi cu toate generaţiile sale, iar domnia voastră nu sunteţi în acest peisaj. Nu e suficient să proclame doamna Alina Gorghiu că aţi fi, vai, marele reprezentant al societăţii civile, iar domnia voastră să preluaţi din zbor şi să nu vă puneţi problema că trei-patru luni de apariţii în emisiune la Rareş Bogdan nu sunt suficiente ca să vă recâştigaţi locul în societatea civilă. Săraca doamnă Gorghiu acum vreo lună sau mai puţin a confundat Uniunea Salvaţi Bucureştiul cu Uniţi Salvăm, lucru scuzabil pentru orice altă Alină, mai puţin pentru cea care este la vârful politicii româneşti.

În încheiere, stimate domnule Munteanu, aşa cum am precizat, nu vă chestionez nici trecutul, nici opţiunile ideologice, dar vă chestionez totuşi moralitatea. Vreţi să vă lansaţi în cursa pentru primăria generală ca un om vertical, care-şi asumă candidatura pe baza calităţilor şi cunoştinţelor sale şi nu a unor merite care nu-i revin, sau ca un impostor, care se pretinde a fi ceea ce nu este?

Ecuson de "golan" la care m-a "chinuit" talentul - Alexandru Cristian Surcel - foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro

Ecuson de “golan” la care m-a “chinuit” talentul – Alexandru Cristian Surcel – foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro

Fluturaş care a circulat în Piaţa Universităţii 1990 - foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro

Fluturaş care a circulat în Piaţa Universităţii 1990 – foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro

Caricatură difuzată în Piaţa Universităţii la 27 aprilie 1990- când am păstrat fluturaşul, am scris data la care l-am primit în partea de sus - Alexandru Cristian Surcel - foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro

Caricatură difuzată în Piaţa Universităţii la 27 aprilie 1990- când am păstrat fluturaşul, am scris data la care l-am primit în partea de sus – Alexandru Cristian Surcel – foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro

articol preluat de pe: marturiilehierofantului.blogspot.ro

(Ciprian Ciucu) Scrisoare deschisă adresată domnului Președinte Klaus Iohannis Ca de la candidat la fost candidat

Ciprian Ciucu este candidat independent, susținut de partidul M10, la Primăria Municipiului București
foto si articol: facebook.com/ciucu2016

Ciprian Ciucu - foto: facebook.com

Ciprian Ciucu – foto: facebook.com

Scrisoare deschisă adresată domnului Președinte Klaus Iohannis
Ca de la candidat la fost candidat

Stimate domnule Președinte,

V-ați câștigat funcțiile în stat participând la alegerile locale și prezidențiale. Vă scriu pentru că am convingerea că mă veți înțelege, cu siguranță ați trecut prin experiențe mai mult sau mai puțin similare, puteți empatiza cu orice candidat care se simte nedreptățit de cei care au puterea de a-și aranja alegerile și îndoi, prin lege sau prin acte administrative, bunul mers al lucrurilor şi mai ales competiția electorală.

De exemplu, vă aduceți aminte cum înaintea alegerilor prezidențiale PSD a limitat dreptul la vot al românilor din diaspora, tocmai pentru a vă limita dumneavoastră numărul de votanți? Atunci mulți dintre noi au luat atitudine și lucrurile s-au întors în favoarea dumneavoastră. Acum a sosit timpul să luați dumneavoastră atitudine.

Vă cer să nu promulgați proiectul de lege care modifică Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, prin care nu se mai permite blocarea conturilor partidelor datornice, deşi aceste conturi sunt astăzi blocate de ANAF din cauza datoriilor neplătite de PSD, PNL şi alte partide parlamentare! Nu este corect să promulgați o lege care avantajează partidele care au împrumutat milioane de euro cheltuite pe propagandă electorală și pe alte acţiuni electorale, pe bani mulți. Acest proiect de lege situează partidele cu reprezentare parlamentară deasupra legii şi discriminează.

Dacă un cetățean sau o firmă nu-și achită datoriile, nici firmele și nici cetățenii nu pot da legi pe care să le promulgați dumneavoastră pentru a-și debloca conturile. Nechibzuința și iresponsabilitatea financiară are consecințele sale, iar acestea trebuie să fie egale pentru oricine în această ţară, fie că e vorba despre un cetățean, despre o firmă sau despre un partid.

Mai mult, legea cu pricina le permite partidelor să-și închirieze sediile pentru alte activități decât cele în virtutea cărora le-au fost facil încredințate (activitățile politice) pentru a-și rotunji veniturile și pentru a obține avantaje nemeritate față de competitorii politici.

Domnule Președinte, ați declarat în câteva rânduri că susțineți primenirea și liberalizarea vieții politice. În funcție de cum vă veți poziționa față de această lege nedreaptă si discriminatorie, spusele dumneavoastră vor avea credibilitate sau vă veți plasa ca parte a sistemului politic incapabil să reformeze România. Personal, definesc “sistemul” drept organizare transpartinică de parazitat bugete publice.

Cu considerație,

Ciprian Ciucu,
Candidat independent la Primăria Bucureștiului

articol preluat de pe: facebook.com

(Gheorghe Piperea) Scrisoare deschisa adresata Primului Ministru desemnat, Dacian Cioloș

Scrisoare deschisa adresata Primului Ministru desemnat, Dacian Cioloș

Stimate dle Ciolos, va solicit public sa retrageti de urgenta propunerea dvs ca demnitatea de Ministru de Justitie al Romaniei sa fie incredintata doamnei Cristina Guseth.
Noi toti asteptam de la dvs, pina ieri, un guvern de tehnocrati.
Un tehnocrat pe postul de Ministru al Justitiei nu inseamna doar un jurist, ci un jurist cu temeinica pregatire si inalta experienta profesionala in domeniul Justitiei.
Doamna Cristina Guseth poate ca detine competente inalte in electronica sau in activitatile non-guvernamentale, dar cu certitudine nu are competentele necesare unui Ministru al Justitiei.
A propune la Justitie un electronist este ca si cind ai mandata un jurist sa construiasca si sa gestioneze sistemul control prin telemetrie al sondei spatiale Pioneer.
Stimati prieteni de pe Facebook, dati share acestui apel public. Poate ca reusim, impreuna, sa il ajutam pe dl Ciolos sa evite un precedent periculos pentru statul de drept.
PS Aud ca presa nu a fost primita in sala la audierile dlor Motoc si Comanescu. Nu stiam ca elementele de structura ale unei viitoare demnitati de ministru sunt secrete de stat. Ce ne ascundeti dle Ciolos?

Gheorghe Piperea

16 noiembrie 2015

articol preluat de pe: facebook.com
foto: ro.wikipedia.org

 

Gheorghe Piperea - foto: facebook.com

Gheorghe Piperea – foto: facebook.com

Gheorghe Piperea (n. 1 martie 1970, Singureni, Giurgiu, România) este un avocat și profesor de drept comercial care activează în București, România. În perioada 1994-1996, Gheorghe Piperea a fost judecător la Judecătoria Sectorului 1 din București, iar din 1996 este membru al Baroului București.
În 2005 a devenit doctor in drept al Universității din București si al Universității Paris I – Pantheon.
În ultimii ani a fost inițiatorul unor mari procese colective desfășurate în țara sa, fiind cunoscut în special pentru procesele intentate unor bănci comerciale pentru comisioane abuzive introduse în contractele de creditare.

(Politică fără Bariere) Scrisoare deschisă, în atenția Comisiei comune

articol preluat de pe politicafarabariere.wordpress.com
MAY 22, 2015

În atenția domnului Mihai Voicu, președinte al Comisiei comune pentru legile electorale, doamnei Gabriela Podașcă, vicepreședinte al aceleiași Comisii parlamentare, domnului Eugen Nicolicea, președinte al subcomisiei pentru Legea alegerilor parlamentare.

Scrisoare deschisă

Noi, organizațiile grupate în campania Politică fără Bariere, suntem obligate să constatăm dispariția, în ultimele două luni, a transparenței și deschiderii din procedurile de lucru ale Comisiei pe care o conduceți. Lipsa de transparență s-a manifestat astfel:

  • Programarea ședințelor nu mai este anunțată pe site-ul Comisiei, nici măcar post factum (a se vedea ședințele din 4 și 5 mai).
  • Stenogramele sau înregistrările ultimelor ședințe ale Comisiei sunt și ele absente.
  • Deși am solicitat în repetate rânduri, nu avem acces la documentele discutate în Comisie decât în timpul ședințelor.
  • Cu o singură excepție, nu am putut asista la ședințele subcomisiilor care au elaborat textele proiectelor de legi; mai mult, domnul deputat Eugen Nicolicea, președinte al subcomisiei pentru modificarea Legii alegerilor parlamentare, a declarat public că nu va accepta prezența ONG-urilor la ședințele subcomisiei.
  • O serie de decizii importante sunt adoptate în afara ședințelor Comisiei. Este cazul recenteidecizii privitoare la numărul deputaților și senatorilor. Practic, în plen, deciziile sunt doar anunțate, nu si dezbatute.
  • O serie de promisiuni, cum este cea privind reglementarea votului la distanță, au fost amânatesine die.

În aceste condiții, protestăm față de absența unei dezbateri publice reale în procesul de adoptare a legilor electorale, îndeosebi a Legii pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, și vă solicităm să nu mai afirmați public că elaborarea acestor legi ar fi fost făcută cu consultarea organizațiilor societății civile.

ActiveWatch
Asociația E-Civis
Asociația Civitas ’99
Asociația Funky Citizens
Asociația Mișcarea Civică Miliția Spirituală
Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki APADOR-CH
Centrul de Asistență pentru Organizații Neguvernamentale – CENTRAS
Centrul de Resurse pentru participare publică – CeRe
Asociația România Vie
Centrul pentru Jurnalism Independent
Comunitatea Uniți Salvăm
Expert Forum
Fundația pentru o societate deschisă
Grupul pentru Democrație Participativă – Plenum
Rezistența Urbană
Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală

articol preluat de pe https://politicafarabariere.wordpress.com

Scrisoare deschisă de la Ad Astra, pentru ministrul Educației: ”Când veți intra în legalitate?”

foto si articol - romaniacurata.ro

Asociația Ad Astra, a cercetătorilor români din țară și străinătate, a adresat astăzi o scrisoare deschisă ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu, în care acuză întârzierile nejustificate în derularea programelor de finanțare a cercetării, precum și faptul că Guvernul Ponta nu-și respectă nici măcar propria strategie din domeniu, pe care a făcut-o publică în urmă cu doar jumătate de an.

”Nu a existat nicio circumstanţă de forţă majoră care să justifice această întârziere: nu au avut loc cataclisme, nici crize, nici alte evenimente care să tulbure în vreun fel activitatea ministerului sau a organismelor subordonate.”, se arată în scrisoarea Ad Astra, pe care o puteți citi, integral, mai jos.

***

Domnule ministru,

În conformitate cu Legea Cercetării (OG57/2002 cu completarile ulterioare), desfăşurarea normală a activităţilor CDI în România ar fi trebuit să decurgă astfel:

Întrucât fosta strategie CDI, precum şi Planul Naţional II, 2007–2013 (PN-II), urmau să expire în 2013, în 2014 trebuia să intre în vigoare noua strategie, pentru perioada 2014–2020, noul Plan Naţional, PN-III, pentru această perioadă, şi celelalte instrumente ale strategiei.

În 2014, trebuia să se desfăşoare prima competiţie de proiecte din PN-III, 2014–2020 aşa cum în 2007 s-a desfăşurat prima competiţie din PN-II (2007-2013).

Ulterior adoptării strategiei, Guvernul, acelaşi Guvern care a adoptat strategia prin HG, urma să îşi aplice propria strategie, stabilită, în definitiv, unilateral, prevăzând în bugetul de stat sumele anunţate conform strategiei şi luând toate celelalte măsuri necesare implementării, aşa cum s-a făcut în 2007.

În 2015 ar fi trebuit să fie, deja, în desfăşurare, a doua rundă de competiţii, pentru proiecte care să înceapa anul acesta sau cel târziu în ianuarie 2016. Competiţiile, sumele alocate şi calendarele acestora, pentru următorii 1–2 ani cel puţin, ar fi trebuit să fie deja cunoscute.

Ce se întâmplă, însă, în realitate:

Elaborarea formei preliminare a strategiei naţionale a avut loc în 2013, dar Strategia Naţională 2014–2020 a fost adoptată abia în octombrie 2014. Principalul instrument de implementare, Planul Naţional 2014–2020 nu a fost adoptat nici până în aprilie 2015.

La o lună de la adoptarea prin HG a strategiei naţionale, guvernul a propus un buget de stat care prevede pentru cercetare, pentru 2015 şi urmatorii ani, sume cuprinse între 1/2 şi 1/4 din cele prevăzute pentru cheltuieli publice de cercetare în propria strategie, ceea ce anulează conținutul acestei strategii, ale cărei ţinte nu mai pot fi, astfel, atinse, din capul locului!

Această întârziere, de peste un an, prejudiciază grav statul român, economia naţională şi sistemul de cercetare.

Nu a existat nicio circumstanţă de forţă majoră care să justifice această întârziere: nu au avut loc cataclisme, nici crize, nici alte evenimente care să tulbure în vreun fel activitatea ministerului sau a organismelor subordonate.

În aceste condiţii, vă solicităm să precizaţi public:

Ce acte au fost întocmite cu întârziere, sau defectuos, şi cine este raspunzator de (ne)întocmirea lor.

Ce măsuri aţi dispus pentru corectarea situaţiei.

Ce plan de acţiune are ministerul pentru reintrarea în legalitate şi când se va produce aceasta.

Când se va respecta obligaţia legală, şi ţinta strategică declarată şi asumată a României, de a asigura un nivel al investiţiilor publice anuale în cercetare de minimum 1% din PIB.

Dlui Sorin Mihai Cîmpeanu, ministru al educației și cercetării științifice.

Asociația Ad Astra

***

PS: dacă doriți să semnați această scrisoare o puteți face aici http://www.petitieonline.com/ministrului_educatiei_si_cercetarii_stiintifice

Scrisoare deschisă. În atenţia domnului Klaus Iohannis Preşedintele României

DOMNULE PREŞEDINTE,

În Declaraţia de presă pe care aţi publictat-o ieri, 19 martie a.c., înaintea plecării la reuniunea de primăvară a Consiliului European, aţi precizat că:

“România susţine crearea unei Uniuni a Energiei, bazată pe cele cinci dimensiuni propuse de Comisia Europeană: securitatea energetică, piaţa internă a energiei, eficienţă energetică, protecţia mediului, precum şi cercetarea, inovarea şi competitivitatea în domeniu.

În evaluarea noastră, crearea Uniunii Energiei va aduce avantaje importante pentru statele membre. Priorităţile care trebuie avute în vedere sunt crearea unei reale Pieţe Interne în domeniul energiei, valorificarea mai eficientă a resurselor energetice indigene, diversificarea surselor şi rutelor de aprovizionare cu energie, dezvoltarea infrastructurii care să permită o mai bună conectare între statele membre ale Uniunii.”

Este adevărat, Domnule Preşedinte, că, în conformitate cu prevederile Constituţiei României, reprezentaţi statul român în relaţiile acestuia cu alte state, dar numai în limitele mandatului încredinţat de popor. Vă reamintesc faptul că chiar dumneavoastră, în Programul intitulat “România lucrului bine făcut”, cu care aţi câştigat dreptul de a fi Preşedintele României, deci şi dreptul de a reprezenta statul român, aţi scris următoarele:

“Și în contextul politicii externe, dar și în cel mai larg al afacerilor europene, consider că
reprezentarea noastră la nivel UE trebuie să se realizeze pe baza unui mandat reprezentând
interesul național, adoptat prin consens între președinte, principalul actor constituțional al
politicii externe, guvern, opoziția politică și societatea civilă.”

Ştiţi bine, ca şi noi, Domnule Preşedinte, că nu aţi adus, în nici o formă, la cunoştinţa opoziţiei politice şi a societăţii civile, conţinutul celor “cinci dimensiuni” propuse de Comisia Europeană pentru crearea Uniunii Energiei, nu aţi organizat nici un referendum naţional, prin care să solicitaţi mandatul de a susţine crearea vreunei alte noi Uniuni, în plus faţă de Uniunea Europeană. Nu aveţi, Domnule Preşedinte, mandat de la poporul român, să susţineţi nici crearea Uniunii Energiei, nici a Uniunii Fiscale, nici a Uniunii Bancare, a nici unei alte Uniuni prin care poporul român să fie, în continuare, deposedat de suveranitatea sa naţională, prin care poporul român să fie deposedat de dreptul său de a-şi stabili legile şi normele prin care să-i fie exploatate bogăţiile şi resursele naturale ale ţării, inclusiv cele energetice, ca şi resursele sale financiare.

Ştiţi bine, Domnule Preşedinte, că statul român a aderat la Uniunea Europeană în condiţii umilitoare, că, spre deosebire de alte state, România a trebuit să se lase deposedată de cea mai mare parte a capitalului naţional, ca şi de o bună parte a terenurilor sale agricole şi silvice. România nu trebuie să se mai lase deposedată de nici o fărâmă din patrimoniul său naţional.

Vă reamintesc, Domnule Preşedinte, că, în acelaşi Program, intitulat “România lucrului bine făcut”, referindu-vă, concret, la problemele energetice, aţi promis că:

“Securitatea energetică este o componentă extrem de importantă a securităţii naţionale.” Mai departe.“Cred că este necesar să implicăm mai mult comunităţile locale în acest proces de creştere a independenţei energetice a ţării noastre. Apoi, că, “În egală măsură, voi susține și încuraja măsurile de dezvoltare a alternativei la energia convențională, prin dezvoltarea și exploatarea resurselor energetice regenerabile, în cadrul unor strategii integrate care să vizeze în mod unitar crearea de avantaje strategice României (pentru a putea deveni un hub energetic regional), asigurarea independenței energetice, protejarea infrastructurilor critice, dar și prin politicile de prețuri, a consumatorilor casnici.”

Deci, Domnule Preşedinte, una aţi promis poporului, ca să-i câştigaţi voturile, alta faceţi, după ce aţi câştigat alegerile. Aţi promis că veţi lupta pentru INDEPENDENŢA energetică a ţării şi acum declaraţi că susţineti Uniunea Energiei, adică renunţarea la independenţa energetică a ţării, prin transferarea dreptului de a decide asupra resurselor energetice naţionale către birocraţii Comisiei Europene şi către corporaţiile transnaţionale implicate în exploatarea acestor resurse.

Vă informez, Domnule Preşedinte că, noi, Partidul Poporului, component al adevăratei opoziţii politice din România, nu suntem de acord cu crearea Uniunii Energiei, nici a Uniunii Fiscale, nici a Uniunii Bancare, nu suntem de acord cu transformarea Uniunii Europene într-o nouă Uniune Sovietică, nu suntem de acord cu nici un fel de diminuare a suveranităţii popoarelor europene, vă atrag atenţia că nu aveţi mandat din partea noastră să susţineţi astfel de Uniuni, în numele poporului român, că vom lupta ca poporul să anuleze, prin referendum, toate tratele pe care le veţi încheia fără a avea mandat, exprimat prin referendum naţional. Aşa cum vom proceda cu toate tratatele încheiate de predecesorii dumneavoastră fără a avea mandatul expres al poporului român.

Constantin Cojocaru
Preşedintele Partidului Poporului
20 martie 2015.

articol preluat de pe https://www.facebook.com/constantin.cojocaru.543

Scrisoare deschisa catre Comisarul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala

foto si articol - facebook.com/PeterHurley.official
17 martie 2015 la 17:35

Comisare,

Numele meu este Peter Hurley. Sunt din Irlanda. Trăiesc în România de peste 20 de ani. În ultimii sase ani am fost implicat în proiecte civice de promovare a României rurale, pentru care în 2011 am fost decorat cu Ordinul National pentru Merit. În 2012, am fost director de promovare în cadrul Unitătii de Sprijin a Retelei Nationale de Dezvoltare Rurală, fiind responsabil cu încurajarea cooperativelor agricole, turism rural si produse traditionale.

Stiu că multi ar dori să vă vorbească astăzi. De aceea, am condensat punctul meu de vedere la câteva minute si as dori să vă cer permisiunea să vi-l împărtăsesc.

************

Pentru a răspunde la întrebarea referitoare la rolul PNDR în lupta împotriva sărăciei din mediul rural – răspunsul este suficient de clar. Ca si în cazul versiunii consultative a Ghidului Solicitantului pentru Măsura 4.1 – „Investitii in exploatatii agricole”, resursele concentrate pe exploatatii mai mari de 8.000 unităti exclud marea majoritate a gospodăriilor agricole. Este dificil a vedea planul ca având impact semnificativ asupra sărăciei.

************

În decembrie 2008, am cinat cu un membru al Comisiei Parlamentare pentru Agricultură din Camera Deputatilor care mi-a spus: “În România sunt 120.000 de fermieri. Acestia reprezintă interesul nostru. Cele 4 milioane de gospodării tărănesti nu sunt problema noastră. Dacă doriti să vorbiti despre ele, luati legătura cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

************

Totusi nu este firesc să lăsăm responsabilitatea exclusiv în sarcina administratiei românesti. Cred că trebuie să cercetăm mai profund.

Solutia costă bani, cred ca mult peste cele 8 miliarde de euro stabilite prin Pilonul 2 pentru Programul National de Dezvoltare Rurală al României pentru perioada 2014-2020.

În anii 1920, clasa tărănească de României era una dintre cele mai bogate din Europa. Am auzit că îsi trimitea copiii la scoală în Franta. In 1930 în România erau 7.500 de cooperative cu 1,5 milioane de actionari, în timp ce populatia totală a tării era de 10 milioane de persoane.

Această cultură înfloritoare a primit trei lovituri de gratie: 1949 – 1990 – 2007

Comunistii au considerat clasa tărănească cel mai mare dusman al lor. I-au numit pe tărani “micii capitalisti”. Cu ani în urmă, l-am întrebat pe un “capitalist mic” de 80 de ani:

“Cum a fost când a venit colectivizarea?”

“Într-o zi, au venit în curtea mea si au luat totul. Au luat calul, vacile, toate animalele. Căruta, plugul, toate instrumentele noastre mari si mici. Au luat toate semintele si tot din magazie. Au luat chiar si mica râsnită pe care o foloseam pentru măcinarea porumbului. Au dus totul la ferma colectivă. Si din acea zi, dacă nu doream să murim de foame, a trebuit să lucrăm pentru ei.”

“Si cum a fost în 1990, când ti-ai recăpătat terenurilor?”

“În 1990?”, a spus el. “Mi-au dat înapoi terenul  Dar nu mi-au dat nici un instrument pentru a-l lucra.  A trebuit să încep iarasi de la zero. Numai că de data aceasta eram cu 45 de ani mai în vârstă si nu mai eram tânăr.”

Am auzit despre colectivizarea fortată începută în 1949. Se vorbeste doar foarte putin desprede-colectivizarea fortată din 1990 si efectul său devastator asupra unei populatii rurale deja sărăcite. Milioane de săteni au fost catapultati înapoi la Epoca Fierului, luptând pentru existentă pe 3 sau 4 parcele de teren, situate la kilometri distanta, muncă istovitoare, fără umbră, câteva unelte manuale, poate un cal si o carută folosite în comun.

(M-am întrebat întotdeauna, unde au fost în ultimii 25 de ani organizatiile umbrelă, responsabile pentru promovarea spiritului de cooperare al Europei? De ce au abandonat acestea micii producători din România?)

Si odată cu intrarea în UE în 2007, micii producători au fost pur si simplu distrusi. Au fost spulberati de complexul agro-industrial, care se întinde de la Portugalia până în Grecia. Cartofii sunt culesi în Germania (probabil de români), spălati în Italia si transportati în România. De la producător la consumator este un circuit închis. Acest complex a demarat acum 50 de ani, tot timpul subventionat de UE din toate punctele de vedere imaginabile: educational, ideologic, financiar, tehnologic, logistic, comercial.

Micul producător român nu este doar dezavantajat. A fost scos definitiv din modul său de trai fiind fortat să-si părăsească tara natală. A devenit un refugiat economic. Ceea ce au început comunistii, UE reuseste să finalizeze. Si poate mai presus de toate, ca urmare a acestei dizlocări, între 200.000  si 300.000 de copii români cresc fără unul sau ambii părinti pentru o parte sau întreaga lor copilărie.

Vă puteti imagina, Comisare, protestele publice dacă jumătate dintre elevii din clasele primare din Irlanda ar fi lipsiti de unul sau ambii părinti pentru întreaga lor perioadă de educatie ca urmare a participării la Uniunea Europeana? Si e doar o dimensiune a dificultătilor sociale suportate de către copii români astăzi.

Uniunea Europeană asistă – în spatiul rural românesc – la cea mai mare nedreptate socială din istoria sa. Este echivalentul în secolului 21 al “La dracu sau la Connacht!” (zona cea mai săracă a vestului Irlandei).

România este ultima civilizatie rurală autentică a Europei. Este o mostenire agricolă a cărei unicitate nu o vom mai revedea. Si totusi strategiile noastre nu par să fi avansat fată de politica de “laisssez-faire” din secolul al XIX-lea.

Piată deschisă produce avantaje pentru unii oameni în detrimentul altora. Acesti altii, din cauza pozitiei, educatiei lor, istoriei lor poate, se trezesc exclusi de la beneficiile pietei comune. Ei ar trebui să primească sprijin. 

Aceasta nu este o idee nouă. Aristotel a vorbit despre justitie: oamenii inegali (diferiti) trebuie tratati inegal.

Dacă aceasta nu se potriveste situatiei săteanului român….

Acum pot auzi în acelasi timp si întrebarea contribuabilului european: de ce ar trebui să ne pese?

Eu cred ca putem identifica o multime de motive sociale si economice foarte solide pentru care ar trebui să ne pese tuturor de acestă problemă.

Dar care este cea mai importantă cauză pentru mine după 21 de ani de când sunt aici?

Acesti fermieri si strămosii lor au tinut prima linie a Europei de sute de ani. Si nu sunt doar români. Există 400.000 de mici fermieri maghiari aici. Si până în 1991 au existat si o jumătate de milion de săteni germani.  Împreună au tinut sus drapelul astfel încât toti ceilalalti europenii să poată prospera si dormi bine. Ei au fost pacificatorii neplătiti si tăcuti ai Europei, timp de mai multe generatii. Zona tampon. Pentru a păstra pacea, de multe ori au trebuit să meargă la război. Si niciodată nu s-au eschivat de la responsabilitătile lor. Au plătit timp de 45 de ani, pretul fără milă sub comunism, abandonati de vest si având unghiile smulse în timpul programelor de reeducare. Si ce primesc în schimb? Locuri de muncă de livrare pizza în Scunthorpe si documentare pe Channel 4 numite “The Romanians are coming! (Vin românii)”.

Are loc un cataclism în România, Comisare, iar epicentrul său se afla la sat.

După ce am trăit timp de 21 ani aici pot confirma multe lucruri. Unul dintre ele este că irlandezii si românii sunt exact la fel. Singura diferentă este aceea că Irlanda este o insulă. În 800 de ani am avut doar un singur vizitator. Românii mereu la mijloc, literalmente, au avut un alt vizitator în fiecare generatie.

Cel mai recent vizitator este Uniunea Europeană.

Cel imediat înainte era Uniunea Sovietică.

Si adevărul dureros este că toti acesti vizitatorii iau mult mai mult decât aduc.

Povestirea mea finală este referitoare la bancherul pe care l-am întâlnit în 1997, când au început să intre pe piata româneasca:

„Exista 6 milioane de case si apartamente în România. Iar toate proprietătile sunt 100%, fără a fi ipotecate. Nicăieri altundeva nu există asa ceva. Aceasta reprezinta un „stoc de locuinte” în valoare de 300 miliarde de euro pe care noi le vom transforma în datorii, care să producă profit.”

De 15 ani, cel mai mare import în România a fost euro.

Comisare, România este o tară fascinantă si complexă. Într-un mod ciudat, destinul său pare a fi testarea fermitătii si verticalitătii tuturor celor care se nasc sau se aventurează pe aici, indiferent că sunt oameni sau imperii. În cazul în care mesajul nostru este “Bine ati venit la UE, lăsati demnitatea la usă!”, e greu de crezut că acesta nu va avea un efect de bumerang.

Fac apel la dvs pentru ca trebuie să existe un mecanism pe care să il puteti declansa, care ar precipita o evaluare independentă a ceea ce eu numesc “nedreptatea din mediul rural al Romaniei” (Rural Romania’s Raw Deal), o evaluare care ar putea permite Comisiei să si asume responsabilitătile reale în România, pentru securitatea pe termen lung a tuturor cetătenilor UE. Românii nu sunt doar o piată. Sunt cei care mentin pacea. Nu pare sa existe nici o limită pentru ceea ce cheltuim pe arme si protectie bancară. Deci, o data am putea, vă rog, să punem un pret pe pace?

Am cu mine o fotocopie a unei cărti rare. A fost scrisă în 1921 de către un alt irlandez, trimis aici de Horace Plunkett. Se numeste “Miscarea cooperatistă din Iugoslavia si România – lectii pentru reconstructia postbelică“. Cândva micii producători ai României au fost un model pentru Irlanda în perioada de tranzitie. Nu există nici un moment mai prielnic decât acum pentru a dărui ceva în schimb.

articol preluat de pe https://www.facebook.com/PeterHurley.official

Scrisoare deschisă pentru onoarea Bucureștiului

foto – desprevoi.ro
articol – infobdb.ro

Ieri seară, marți, 10 martie, am citit pe Mediafax știrea că primarul general al capitalei, domnul Sorin Oprescu, urmează să primească distincția „Cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare” de la statul francez, conform unui comunicat de presă al Ambasadei Franței la București.

Ne pasă de orașul nostru și cunoaștem activitatea primarilor, fie că vorbim despre cei de sector, fie că vorbim despre primarul general al capitalei.

Am auzit știrea, am discutat și am hotărât să redactăm o scrisoare deschisă adresată domnului Jean-Marc Todeschini, secretar de stat francez (cu rang de ministru delegat) pentru Veterani și Memorie.

Redăm mai jos această scrisoare, vă invităm să o parcurgeți și dacă sunteți de acord cu cele exprimate de noi, să o semnați și dvs.

Pentru a vă adăuga semnătura, este suficient să lăsați un comentariu la acest articol cu mențiunea “semnez” folosind formularul de mai jos. Vă rugăm să vă introduceți numele complet (prenume și nume).

Fără onoare
• scrisoare deschisă •

domnului Jean-Marc Todeschini, secretar de stat pentru Veterani și Memorie
excelenței sale François Saint-Paul, ambasador al Franței în România

Am aflat cu stupoare că primarul general al capitalei, domnul Sorin Oprescu, urmează să primească distincția „Cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare” de la statul francez, în cadrul unei ceremonii care va avea loc mâine, joi, 12 martie, la reședința ambasadorului Franței, însemnele urmând să fie oferite de către Secretarul de Stat pentru Veterani și Memorie. Informațiile au fost publicate de Mediafax, preluate dintr-un comunicat de presă al Ambasadei Franței la București.

Conform comunicatului, „Această decorație pune în valoare cariera de medic specialist a domnului Oprescu, de formație chirurg, fost director al Spitalelor Universitar și Elias din București, precum și cariera politică pusă în serviciul Capitalei, în calitate de primar general, funcție pe care o ocupă din 2008″.

Ne întrebăm pentru care dintre activitățile în calitate de primar al capitalei merită domnul Sorin Oprescu acordarea acestei distincții:

1. distrugerea sistematică a patrimoniului arhitectural al capitalei: 90 de case demolate în cartierul Matache–Buzești; menținerea în ruină a zonei Lipscani; clădirile demolate în str. Christian Tell la nr. 16 și 18, construite în 1895 și în 1920, unde a locuit Dimitrie Ghika (1867-1954), un personaj de prim rang în diplomația românească, împreună cu frații săi, monseniorul Vladimir Ghika (beatificat de Biserica Catolică în anul 2013) și fratele său Alexandru, pictor; Restaurantul Casei Regale „Flora”, de pe Șos. Kiseleff la nr. 39; copia în miniatură a grădinilor de la Versailles, care se aflau în curtea unei vile tot pe Șoseaua Kiseleff dar la nr. 45; casa prințului Gheorghe Cantacuzino „Grănicerul” din Str. Gutenberg nr. 3 pentru care exista studiu istoric ce solicita clasarea ca monument istoric și unde de atunci a fost amenajată o parcare meschină; casa de pe Str. Tudor Arghezi nr. 4 construită în 1840, una din puținele case în stil neoclasic din București etc.

2. aprobarea construcțiilor ilegale în numeroase zonele protejate și distrugerea unor repere ce țin de memoria comunității: un exemplu fiind proiectul de înlocuire a unui astfel de reper, oprit de cetățenii bucureștiului cu mari eforturi – fântâna de la Universitate, loc de întâlnire al bucureștenilor și de adunare pentru manifestații, inclusiv Revoluția din 1989 și manifestațiile reprimate sângeros în timpul mineriadelor.

3. nerespectarea legislației referitoare la urbanism: exemplul Penetrației Ciurel, proiect declarat ilegal in instanta, dar bugetat in continuare.

4. ruinarea patrimoniului istoric și arhitectural prin lipsa intervențiilor specifice, responsabile, de restaurare și reinserare în circuitul cultural și economic: Hotelul Concordia, Casa Mița Biciclista, Hanul Solacolu, Restaurantul Cina și Piața Palatului, Casa Nanu Muscel.

5. lipsa de transparență în activitatea primăriei generale, ignorarea problemelor cetățenilor: transportul în comun, calitatea aerului, reducerea spațiilor verzi și așa insuficiente, lucrările de reamenajare a trotuarului pe segmentul Unirii-Romană, încă nefinalizate, executate de mântuială, cu multe pierderi și care deja necesită reparații, la 1-2 ani de la realizare.

Lista poate continua.

Într-adevăr, domnul primar general Sorin Oprescu a excelat în toate aceste activități!

Aceste exemple nu reflectă comportamentul unui primar de capitală europeană de secol XXI, nu respectă niciun principiu de bună guvernare și sunt tot atâtea sfidări ale legii și ale cetățeanului. Ne exprimăm, prin urmare, mâhnirea cu privire la decizia decernării „Legiunii de Onoare a Republicii Franceze” domnului Sorin Oprescu.

Pentru meritele ca „medic specialist ale domnului Oprescu, de formație chirurg, fost director al Spitalelor Universitar și Elias din București” și în administrarea acestor spitale ale capitalei nu ne pronunțăm, pentru că nu cunoaștem performanțele domniei sale.

Știm însă sigur, trăind în București și cunoscând activitatea domniei sale ca primar general al capitalei, că în funcția de primar nu s-a remarcat în mod pozitiv, ba dimpotrivă.

Această prestigioasă distincție nu va face decât să încurajeze viziunea ignorantă și distructivă a domnului Sorin Oprescu, primarul capitalei aflat în funcție.

Ne pasă de orașul nostru și semnăm în calitate de bucureșteni:

Teodor Pricop
Mihaela Butacu
Ioana Novac
Bogdan Franovici
Andrei Constantinescu
Maria Manoiu
Ruxandra Corduneanu
Ileana Muica
Dan Ghiță
Delia Mihalache
Irina Firuti
Matei Damian
Alexandru Oglindă
Elena Marinela Olteanu
Mircea Kivu
Claudiu Apostol
Alexandru Bucur
Gabriel Balas
Ana Glavce
Daniel Deaconu
Ilinca Macarie
Bitay Andras
Manuela Mureșan
Doina Vella
Raluca Demetrescu
Adina Borta
Victor Vasilescu
Razvan Necula
Gabi Popescu
Mihnea Ciulei
Bogdan Catalin Cazacioc
Bogdan Neagu
Irina Toma
Barbu Chirita Carmen
Catalin I Nicolae
Daniel Strugariu
Adina Poenaru

Semnnati, aici —>>> http://www.infobdb.ro/articole/6611

articol preluat de pe http://www.infobdb.ro

Scrisoare deschisă doamnei Katie Buchanan, producătoarea reportajului “The Romanians are coming”




apador.org

SCRISOARE DESCHISĂ: Channel 4 – “The Romanians are Coming”

ActiveWatch și Romano Butiq, alături de APADOR CH, Accept, CPE, FILIA și ECPI, au transmis o scrisoare de felicitări în atenția redacției Channel 4 cu privire la seria de reportaje “The Romanians are Coming”.

Stimată doamnă Katie Buchanan,

Organizațiile semnatare ale acestui mesaj țin să vă adreseze felicitări pentru primele două episoade din reportajul “The Romanians are coming” difuzat pe Channel 4.

Am decis să facem public acest demers al nostru pentru a contrabalansa numeroasele mesaje critice la adresa aceluiași program, mesaje care au fost lansate atât de membri ai comunității române din Marea Britanie, cât și de oficialități ale statului Român – ambasadorul României la Londra, Ministrul Afacerilor Externe, parlamentari – susținuți în demersul lor de premierul României, domnul Victor Ponta.

Noi am înțeles mesajul reportajului realizat de echipa dumneavoastră ca fiind adresat în primul rând acelor voci din Marea Britanie care stigmatizează românii imigranți din țara dumneavoastră ca fiind “hoți”, “cerșetori”, “profitori de asistență socială” etc. Sunt citați în reportaj, de altfel, atât cetățeni britanici cât și politicieni care vorbesc despre “necesitatea opririi accesului bandelor criminale românești” (“Romanian criminal gangs”). Reportajul vostru aduce în atenția publicului destinele câtorva imigranți români care contrazic dureros percepțiile stigmatizante.

Am apreciat, în perfectă disonanță cu criticii reportajului, atenția pe care realizatorii au acordat-o principalei cauze a emigrației românilor: sărăcia extremă. Conform Eurostat, România este pe locul al doilea în topul sărăciei din țările membre EU, devansată doar de Bulgaria. Când 41,7% din populația unei țări (aproximativ 8 milioane de persoane) este expusă supusă riscului de sărăcie și excluziune socială nu se mai poate vorbi despre “clișee incorecte” ori despre un mod “distorsionat și părtinitor” așa cum îi scrie, supărat, domnul Bogdan Aurescu – ministrul de externe al României – omologului său britanic, Philip Hammond. Dimpotrivă, jurnaliștii voștri ar putea fi acuzați cel mult de un exces de empatie față de eroii reportajului, victime ale unor guvernări (românești) catastrofale. Ei nu stigmatizează românii ca hoți, cerșetori etc. ci îi prezintă ca oameni extrem de amărâți în căutarea disperată a unei soluții de supraviețuire pentru ei și familiile lor.

Din acest motiv considerăm protestele oficialilor români ca fiind generate fie de ignorarea conținutului real al reportajului, fie de o teribilă ipocrizie care îi face să vă acuze că ați expus sărăcia românilor, sărăcie pe care ei – reprezentanți ai celor care au generat această uriașă problemă – se străduiesc să o ignore și să o ascundă.

Cât despre protestele reprezentanților comunității românilor de succes din Marea Britanie – o minoritate care, este adevărat, că nu se regăsește în tipologia eroilor reportajului – acestea considerăm că ar fi trebuit să fie adresate exclusiv autorităților din România, autoare ale dezastrului social care generează, între altele, emigrația.

Mulțumim,

ActiveWatch

RomanoButiQ

APADOR CH – Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki

Accept

CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate

FILIA – Centrul de dezvoltare curriculara si studii de gen

ECPI – Euroregional Center for Public Initiatives

articol preluat de pe http://www.apador.org