Articole

(George Simion) Igor fără de Ţară

Igor Dodon şi simbolul nostru românesc: capul de bour, privit frontal, simbolizând puterea

foto preluat de pe adevarul.ro
articol de George Simion (preluat de pe adevarul.ro)

6 februarie 2018

George Simion - presedintele Platformei Unioniste Actiunea 2012

George Simion – presedintele Platformei Unioniste Actiunea 2012

 

Igor fără de Ţară

Chiar în aceste zile şi în săptămânile şi lunile care vor urma, Republica Moldova se uneşte cu România, comună cu comună, localitate cu localitate, om cu om. Pas cu pas, pe măsură ce tot mai multe unităţi administrative semnează Declaraţia de Unire cu Ţara, cărei ţări îi va mai fi preşedinte Igor Dodon?

Inclusiv primarul din satul Sadova, în care trăieşte o covârşitoare majoritate moldovenească şi unde s-a născut Igor Dodon, a anunţat că va vota, alături de mulţi alţi localnici, Declaraţia de Unire până la 27 martie 2018, când se împlinesc 100 de ani de la revenirea Basarabiei alături de România. Până la ora actuală, 12 (douăsprezece) unităţi administrative de pe întinsul Republicii Moldova au semnat deja Declaraţia de Unire cu România, acestea fiind următoarele: Parcova, din raionul Edineţ; Puhoi, Ulmu, Văsieni, Bardar, Ruseştii Noi din raionul Ialoveni; Opaci din raionul Căuşeni; Goteşti din raionul Cantemir, Nişcani şi Săseni din raionul Călăraşi, Sărătenii Vechi din raionul Teleneşti şi Festeliţa din Ştefan Vodă.

Presa liberă din Republica Moldova relatează astăzi declaraţia primarului localităţii Sadova, Vladimir Susarenco, care spune că administraţia consiliului local este de punctul de a semna Declaraţia de Unire şi că are în vedere organizarea de festivităţi majore prin care să sărbătorească 100 de ani de când Sfatul Ţării a votat Unirea cu Ţara.

Să nu mire pe nimeni din România faptul că politicienii din administraţia locală a Republicii Moldova sunt în prezent cei mai curajoşi factori de decizie care depun eforturi pentru Unire în beneficiul cetăţenilor pe care îi reprezintă. În România reîntregită cu Moldova de peste Prut, primarii şi consilierii locali care îşi deservesc cu cinste şi pricepere comunităţile care i-au ales vor continua să fie primari şi consilieri.

Am mai spus-o şi o repet de câte ori am ocazia: în Republica Moldova profesează specialişti foarte buni în domeniile lor: diplomaţi, economişti, ingineri, profesori, inclusiv politicieni. Cu toţii ar fi mult mai împliniţi să-şi practice meseria în România reîntregită sau reprezentând-o până la cel mai înalt nivel european şi mondial. Unii politicieni din administraţia centrală de la Chişinău preferă siguranţa relativă pe care le-o oferă un stat slab şi clientelar, în loc să aibă viziunea şi ambiţia de a conduce o Românie reunificată, cu până la 25 de milioane de cetăţeni. Ca să nu mai vorbim de faptul că interesul legitim general al cetăţenilor moldoveni de orice etnie ar fi să se bucure de bunăstarea şi stabilitatea pe care le propune Europa civilizată, în opoziţie cu himera post-sovietică reprezentată de Uniunea Vamală Euroasiatică. În acest sens, i-am transmis un mesaj lui Igor Dodon, de la Cimitirul Bellu din Capitală:

Pe unii dintre politicienii care se opun cu înverşunare Unirii îi pot înţelege. De pildă, în baza competenţelor profesionale, actualul nepreşedinte Igor Dodon nu ar aspira decât la un post de subsecretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice în România reîntregită. Sau poate ar accepta o slujbă onorifică de director economic într-o companie privată cu capital majoritar rusesc.

Istoria universală, acest fir narativ specific şi profund uman, ne-a lăsat povaţa lui Ioan Fără de Ţară, care a urcat pe tronul Angliei prin uzurpare în secolul al XIII-lea şi a rămas în istorie ca monarh slab. Chiar şi calificativul „slab” pare indulgent când analizăm obiectiv primele 14 luni din mandatul lui Igor Dodon în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova. Nimic din ce a promis în campania electorală din 2016 nu i-a reuşit până acum, dar găseşte de fiecare dată să arate acuzator către vinovaţii care nu îl lasă să reformeze statul: unioniştii.

Aflat într-un dialog la distanţă cu mişcarea unionistă, care îi asigură consecvent pe locuitorii ambelor maluri ale Prutului că nu va curge sânge la Unire, nepreşedintele Igor Dodon a ieşit recent să declare la NTV Moldova năzdrăvănia că „Unirea înseamnă război civil”. Dacă asta are de gând să facă Igor Fără de Ţară atunci când moldovenii vor cere Unirea cu Ţara, îmi doresc ca el să aibă consilieri buni care să-i reamintească o vorbă înţeleaptă din scriptură: „Cine scoate sabia, de sabie va pieri” (Matei 26:52).

Nu este în interesul nimănui să se ajungă la momente precum cele din 6-8 aprilie 2009, când clădirea Parlamentului şi cea a Preşedinţiei de la Chişinău au fost incendiate de manifestanţi în revolta spontană anti-comunistă aprinsă de fraudarea alegerilor din 5 aprilie. Pe atunci, Dodon era pe faţă comunist, astăzi s-a „rebranduit” socialist, dar este aceeaşi coadă de topor care se opune interesului celor din neamul său. Nu vă lăsaţi induşi în eroare de numele rusificat, căci Igor Fără de Ţară este moldovean la fel cum sunt şi eu, aşa cum declară rudele sale din satul natal Sadova, unde primarul unionist şi localnicii au cântat „Treceţi batalioane române” de 1 Decembrie 2017:

Dacă nefericitul rege medieval Ioan Fără de Ţară era fratele eroului cruciat Richard Inimă de Leu, la fel de nefericitul Igor Fără de Ţară va fi fratele fostului preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici, acum pensionar de lux al Rusiei, dat jos din funcţie în stradă după ce s-a pus împotriva voinţei poporului său.

2018 e despre Basarabia, 2018 e despre Unire!

 

articol de George Simion (preluat de pe adevarul.ro)

(Alexandru Cristian Surcel) Alianţa Pentru Centenar

Alianţa Pentru Centenar

foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro
articol: Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto: facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto: facebook.com

 

Despre misiunea Alianţei Pentru Centenar

21 august 2017

Ieri, 20 august 2017, la Sala C.A. Rosetti a Palatului Parlamentului, Bucureşti, România, a avut loc conferinţa CENTENARUL UNIRII ŞI BASARABIA, care a reunit circa 100 de ONG-uri, federaţii de ONG-uri, platforme civice, sindicate, din România, din Republica Moldova şi din diaspora, care au decis, în prezenţa reprezentanţilor majorităţii partidelor politice parlamentare din România şi a reprezentanţilor mai multor partide politice unioniste din Republica Moldova, să constituie ALIANŢA PENTRU CENTENAR, o coaliţie dedicată desfăşurării de evenimente şi de acţiuni, culturale sau revendicative, de-a lungul anului 2018, în vederea formulării, promovării şi adoptării oficiale a reunificării celor două state româneşti drept proiect de ţară.

De asemenea, organizaţiile astfel reunite şi-au promis sprijin reciproc pentru realizarea proiectelor proprii, fie ele cu caracter unionist sau mai larg identitar cultural ori social.

Nu în ultimul rând, pe lângă Rezoluţia de constituire a Alianţei Pentru Centenar şi de proiectele concrete menţionate de la tribuna conferinţei sau în discuţiile pregătitoare ale acesteia, a fost adoptată o Declaraţie relativă la drepturile românilor din Ucraina, care cere încetarea de către autorităţile ucrainene a închiderilor de şcoli cu predare în limba română şi redeschiderea tuturor şcolilor de acest fel care au fost închise din 1991 până în prezent, încetarea în pratica statului ucrainean a falselor separări între români, moldoveni şi volohi şi recunoaşterea faptului că este vorba de o singură minoritate naţională, vorbitoare a unei singure limbi, limba română, şi adoptarea unei noi legi a limbilor regionale şi minoritare care să dea dreptul la folosirea limbii române în administraţie şi în justiţie în localităţile unde vorbitorii de limbă română, indiferent cum se autodenumesc, reprezintă cel puţin 20% din totalul populaţiei.

Cum spuneam mai devreme de proiecte concrete, cu titlu exemplificativ şi cu menţiunea că acţiunile şi evenimentele care vor fi efectiv organizate vor fi convenite de comun acord de organizaţiile participante şi contributoare la Alianţa Pentru Centenar, citez următoarele activităţi ce ar putea fi desfăşurare de-a lungul anului 2018:

1. Efectuarea de demersuri pentru adoptarea de către toate partidele parlamentare, sub auspiciile Academiei Române şi ale Preşedintelui României, a unui nou pact de tip Snagov, privind reunificarea celor două state româneşti.

2. Obţinerea modificării legislaţiei electorale astfel încât cetăţenii români din Republica Moldova să participe la alegerile din România în cadrul unei circumscripţii electorale separate de cea pentru diaspora, circumscripţia nr. 44.

3. Stabilirea de parteneriate media care să permită popularizarea proiectului de ţară, a iniţiativelor Alianţei Pentru Centenar şi a organizaţiilor componente.

4. Instrumentalizarea deputaţilor şi senatorilor din grupul Prietenii Unirii din cadrul Parlamentului României pentru promovarea de propuneri legislative care să rezolve chestiuni delicate, precum cea a dificultăţilor birocratice întâmpinate de cetăţenii Republicii Moldova şi ai Ucrainei care au dreptul să redobândească cetăţenia română sau de copiii acestora când ajung la vârsta majoratului.

5. Promovarea în cadrul unei eventuale reforme constituţionale sau ca iniţiativă cetăţenească a unui text care să declare dreptul la reunire al românilor, fie ca articol în cadrul Constituţiei, după modelul Constituţiei Republicii Federale Germania din 1949, fie ca parte a unui preambul la Constituţie.

6. Desfăşurarea de lobby pe lângă Guvernul României pentru reînfiinţarea unei structuri specializate, dedicate relaţiei cu Republica Moldova, cum a fost Oficiul pentru Gestionarea Relaţiilor cu Republica Moldova în perioada 2000-2004, sau chiar a unui Minister al Reunificării, după modelul din Republica Coreea.

7. Organizarea unui târg al proiectelor culturale unioniste şi identitare şi sprijinul pentru realizarea celor mai interesante dintre acestea.

8. Susţinerea de proiecte sociale faţă de persoane şi de familii defavorizate din Republica Moldova, mai ales orfani, veterani din războiul de pe Nistru etc.

9. Efectuarea de donaţii de carte.

10. Promovarea constituirii Fondului Moldova, prin care ajutorul financiar al României să fie direcţionat direct acolo unde este necesar, fără a mai alimenta corupţia din Republica Moldova.

11. Realizarea de broşuri şi materiale video adresate membrilor minorităţilor naţionale din Republica Moldova, despre realităţile României şi ale minorităţilor naţionale similare din România.

Reamintesc, enumerarea de mai sus este doar exemplificativă.

Mai departe, chiar dacă acest text va avea o lungime nepractică pentru anii în care trăim, în care oamenii îşi găsesc mai greu răbdarea necesară parcurgerii unor texte mai lungi, cred că e necesar să vedem cum de la 1848 încoace aspiraţia către unitate naţională s-a îmbinat cu dorinţa de modernizare şi de integrare în civilizaţia Occidentului şi de ce ideea unor universitari şi politicieni din zilele noastre de a separa aceste planuri este complet greşită.

(A) Anul 2018 este anul Centenarului Marii Uniri, desfăşurate pe parcursul anului astral 1918 în trei etape, prin Unirea Basarabiei cu România la 27 Martie/9 Aprilie, prin Unirea Bucovinei cu România la 28 Noiembrie şi prin Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România la 1 Decembrie. Realizarea deplinei unităţi naţionale în jurul statului constituit cu 59 de ani mai devreme prin unificarea celor două principate istorice, Moldova şi Ţara Românească (Mica Unire), şi devenit independent cu exact patru decenii mai înainte, reprezenta încununarea unor eforturi consecvente a mai multe generaţii, cu începere de la revoluţia din 1848, aşadar întinse pe şapte decade. Dar Marea Unire mai reprezenta şi împlinirea unui curs natural al istoriei, care-i apropiase tot mai mult în plan cultural, social, economic şi politic pe românii trăitori de-a lungul arcului carpatic, între Nistru, Tisa, Dunăre şi Marea Neagră, încă de la constituirea primelor formaţiuni statale medievale la cumpăna mileniilor I şi II, pe fondul originii autohtone comune şi a deplinei unităţi etno-lingvistice. Rod al revoluţiilor izbucnite în teritoriile dominate de imperiile în prăbuşire la sfârşitul primului război mondial, Marea Unire a fost deopotrivă încununarea binemeritată a marelui preţ de sânge plătit de ostaşii armatei regale române şi de voluntarii ardeleni, bănăţeni şi bucovineni în Munţii Carpaţi, la Turtucaia şi în celelalte bătălii ale anului 1916 şi pe câmpurile de luptă de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz şi Caşin în 1917, şi a trebuit apărată împotriva agresiunii bolşevice în Basarabia în 1918, în Ungaria în 1919 şi în Siberia în 1918-1920.

(B) În cele şapte decenii de care aminteam anterior, dintre 1848 şi 1918, lupta pentru realizarea unităţii naţionale s-a îngemănat cu strădania modernizării societăţii româneşti, a integrării acesteia în Europa civilizată, de care secolele de dominaţie otomană şi mai ales perioada regimului fanariot (1711/1716-1821) o îndepărtaseră într-o anumită măsură. Atunci s-a constituit şi s-a împământenit aspiraţia pro-occidentală a inteligenţei româneşti, care astăzi se traduce în asumarea valorilor statului de drept şi ale democraţiei liberale şi în integrarea euro-atlantică a României. Marea Unire a însemnat şi succesul acestui demers, astfel că perioada interbelică, cea a României Mari, deşi de numai două decenii, cu toate neajunsurile ei, rămâne în amintire ca perioada în care toţi românii au cunoscut dezvoltarea cea mai fertilă din punct de vedere cultural şi o importantă înflorire economică.

(C) Evenimentele celui de-al doilea război mondial aveau însă să întoarcă roata istoriei pentru mai multe decenii, atât cu privire la întreruperea cursului european şi occidental al evoluţiei societăţii româneşti, cât şi cu referire la menţinerea deplinei unităţi naţionale. Seria de dictaturi deschisă în 1938, dar, mai ales, regimul totalitar comunist dintre 1945 şi 1989, ne-au readus sub zodia „hatârului şi a bacşişului”, care încă şi azi rivalizează cu realităţile epocii fanariote. Iar tragicul an 1940 a dus la pierderi de populaţii şi de teritorii, care, cu un nou imens preţ de sânge pe fronturile întinse din Caucaz în Europa Centrală, au putut fi doar parţial reparate. A rămas deschisă rana pregătită prin semnarea la 23 august 1939 a Pactului Ribbentrop-Molotov, produsă prin ultimatumurile din 26 şi 27 iunie şi evacuarea din 28 iunie 1940 şi permanentizată de marile puteri învingătoare prin Tratatul de pace de la Paris din 1947.

(D) Cursul firesc al istoriei nu poate fi însă deturnat pentru totdeauna, chiar şi prin voinţa celor mai puternici. Valul de revoluţii din 1989 a dus la destrămarea utopiei marxist-leniniste şi la prăbuşirea totalitarismului comunist în Europa, iar anul 1991 a asistat la implozia sub propria greutate a imperiului care s-a opus cel mai activ realizării dezideratelor românilor, atât cele cu privire la unitatea naţională, cât şi cele relative la integrarea în civilizaţia occidentală: Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). În urma Uniunii Sovietice au rămas mai multe republici independente, cel puţin formal, între care şi un al doilea stat românesc, Republica Moldova, rupt de România ca rezultat al evenimentelor descrise mai devreme. Încă de la început s-a pus problema reunificării celor două state, dar aceasta nu s-a putut realiza atunci din cauza opunerii altor puteri străine şi a ezitărilor sau jocurilor duble ale unor responsabili din cele două capitale, Bucureşti şi Chişinău. Evenimente tragice precum mineriadele din 1990-1991, în România, sau războiul de pe Nistru din 1992, în Republica Moldova, au accentuat forţele inerţiale care au împiedicat de atunci şi până acum refacerea unităţii naţionale.

(E) Totuşi, chiar dacă, după o experienţă totalitară mult mai dură decât în orice altă ţară europeană, societatea românească s-a pus mai greu în mişcare ulterior căderii regimurilor comuniste, acest lucru s-a întâmplat, iar progresele nu pot fi negate. În 1995, prin Pactul de la Snagov, sub auspiciile Academiei Române, toate forţele politice parlamentare conveneau reluarea cursului occidental al devenirii civilizaţionale şi istorice româneşti ca proiect de ţară. Prin urmare, în anul 2004 România reuşea să devină membru cu drepturi depline al NATO, iar la 1 Ianuarie 2007 membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, legată de asemenea prin parteneriate strategice cu Statele Unite ale Americii, Franţa, Polonia etc. De asemenea, evenimentele ultimilor 5-6 ani arată o societate civilă tot mai activă şi mai implicată, care a reuşit de mai multe ori să se impună în faţa clasei politice. Chiar dacă mai persistă şi fenomene negative precum o anumită extindere a corupţiei, care la rândul său obligă la păstrarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) şi care face din integrarea în spaţiul Schengen încă un deziderat, ca şi menţinerea vizelor pentru Statele Unite, putem spune nu numai că proiectul de ţară afirmat în 1995 s-a împlinit, dar şi că, în fine, România pare să depăşească zona formelor fără fond, pe care acum puţin mai mult de un secol le sesiza şi le reclama Titu Maiorescu, şi că a atins un standard de stat de drept şi de democraţie care nu a existat nici în perioada interbelică.

(F) Din păcate, mult mai puţin notabile au fost progresele dincolo de Prut. După îngheţarea conflictului de pe Nistru şi menţinerea în zonă a unei forţe de ocupaţie şi după pierderea speranţei unei reunificări rapide cu România, dar şi sub influenţa unei mass media străine, cu nostalgii pentru imperiul sovietic de-abia prăbuşit şi pentru cel ţarist destrămat acum un secol, a urmat o perioadă de regres. Constituţia adoptată în 1994 a făcut o anumită întoarcere spre moldovenismul primitiv de sorginte sovietică, iar între 2001 şi 2009 regimul preşedintelui Vladimir Voronin şi al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova a acţionat deschis împotriva asumării identităţii româneşti şi a apropierii de România. După ce guvernările pro-europene ce s-au succedat din 2009 până în prezent au eşuat în corupţie generalizată şi oligarhizare de factură post-sovietică, pe fondul unui enorm absenteism, alegerile prezindenţiale din anul 2016 au fost câştigate de un candidat cu un discurs antiromânesc chiar mai acerb decât cel al fostului preşedinte Voronin şi chiar mai aservit unor interese străine decât acesta, şi anume Igor Dodon, liderul Partidului Socialiştilor din Republica Moldova. Cu toate acestea, Republica Moldova a reuşit în decembrie 2013 să semneze Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, iar mişcări sociale repetate ne arată că generaţia luptei de eliberare naţională de la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90 are tot mai mulţi continuatori. Mişcările unioniste ale tinerilor basarabeni au fost tot mai ample, începând cu 1995 şi cotinuând cu 2002 şi, mai ales, cu revolutia Twitter din aprilie 2009. Ulterior acesteia, din 2011, o tot mai activă mişcare unionistă de tineret s-a făcut simţită prin Platforma Unionistă Acţiunea 2012, prin Tinerii Moldovei şi apoi prin mişcarea ODIP. Dacă, după declanşarea războiului din Ucraina în anul 2014 şi după alegerea ca preşedinte a lui Igor Dodon, integrarea separată a Republicii Moldova în Uniunea Europeană devine un obiectiv tot mai nerealist, reunificarea cu România păstrează valenţele unui autentic proiect de ţară pe ambele maluri ale Prutului.

(G) Constatăm totuşi existenţa şi la Bucureşti şi la Chişinău a unor categorii de formatori de opinie şi de discipoli ai acestora care separă în mod artificial cursul occidental al devenirii istorice româneşti, asumat încă de la revoluţia din 1848, aşa cum arătam mai devreme, şi avatarul său actual, integrarea europeană şi euro-atlantică, de problematica unităţii naţionale, de asemenea asumată programatic la aceeaşi revoluţie din 1848. Respectivii consideră că ar fi nerealist sau desuet să mai discutăm în termenii unei noi Mari Uniri şi că viitorul românilor nu este într-un stat comun, ci ca două state separate într-o Uniune Europeană comună. Într-un fel, discutăm de formele fără fond ale lui Titu Maiorescu, într-o variantă contemporană, adică de calchierea fără discernământ a unor idei din gândirea politică occidentală, care pun ideea naţională în plan secund sau chiar o dezaprobă (prin asociere cu acel naţionalism excesiv şi exclusivist care a dus la declanşarea celui de-al doilea război mondial), dar fără adaptarea necesară la specificul românesc. Ori formele extreme de naţionalism nu au reprezentat niciodată în spaţiul românesc altceva decât opţiuni minoritare, fără apel la publicul larg. Procentajul maxim obţinut vreodată de un partid de această factură în alegerile parlamentare a fost de 15% în anul 1937, an în care mişcările naţionaliste extremiste de pe continentul european cunoşteau apogeul istoric. Excesele naţionaliste ale unor regimuri de dictatură, cel din anii 1940-1944 sau cel din cea de-a doua etapă a comunismului românesc (1965-1989), nu au împiedicat prăbuşirea acestor regimuri în faţa acţiunii unor opozanţi (îń 1944) sau revoluţionari (în 1989), care la rândul lor nutreau puternice simţăminte patriotice. În realitate, obiectivul unităţii naţionale s-a împletit permanent în aceşti 170 de ani cu dezideratul liberalizării, al democratizării, al construirii statului de drept şi al occidentalizării culturale a societăţii româneşti. De la generaţia paşoptiştilor la generaţia care a realizat revoluţia din 1989 şi manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii din 1990 nu a existat de fapt o separaţie între idealul modernist pro-occidental şi democratic şi idealul unionist. Iar în zilele noastre, tinerii unionişti sunt în primele rânduri ale mişcărilor sociale anticorupţie, pentru stat de drept, democraţie sau mediu sănătos, atât la dreapta, cât şi la stânga Prutului.

Prin urmare, este absurd să discutăm de Centenar fără să facem nicio referire la restabilirea unităţii naţionale, să ne limităm la o propunere de proiect de ţară construită doar pe o agendă internă sau pe ceea ce practic ar putea fi descris ca un program de guvernare. CENTENARUL 2018 TREBUIE SĂ FIE MOMENTUL ÎN CARE ROMÂNII, DIRECT, DAR ŞI PRIN REPREZENTANŢII LOR DIN CLASA POLITICĂ ŞI DIN SOCIETATEA CIVILĂ, DIN AMBELE STATE ROMÂNEŞTI ŞI DIN DIASPORA, TREBUIE SĂ-ŞI ASUME PE DE-A ÎNTREGUL PROIECTUL ISTORIC DE ŢARĂ, IDEEA DE LA 1848 ÎN FORMELE PREZENTULUI, ŞI ANUME EDIFICAREA UNUI STAT UNIFICAT, MODERN, CU UN REGIM DE DEMOCRAŢIE LIBERALĂ ŞI CU RESPECTAREA TUTUROR STANDARDELOR STATULUI DE DREPT, MEMBRU ACTIV ŞI VALOROS AL UNIUNII EUROPENE ŞI AL NATO. Iar următorul pas major către recâştigarea proiectului istoric de ţară este REUNIFICAREA REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA.

articol preluat de pe: marturiilehierofantului.blogspot.ro

cititi si Alianţa pentru Centenar, lansată la Bucureşti: „2018 este despre Basarabia”

(Diana Preasca) 100 de organizații civice din România, Republica Moldova și Diasporă vor constitui Alianța pentru Centenar

Sfatul Ţării 2 şi marşul unionist „Dăm start Unirii”

foto: facebook.com
articol: Diana Preasca

17 august 2017

 

100 de organizații civice din România, Republica Moldova și Diasporă vor constitui Alianța pentru Centenar, un plan de acțiuni concrete pentru anul 2018. Evenimentul va avea loc duminică, la Palatul Parlamentului din București, Sala „C. A. Rosetti”, în marja Conferinței „Centenarul Unirii și Basarabia”.

Se discută din ce în ce mai mult despre Centenarul Marii Uniri, dar de făcut, nu se face nimic coerent. Anul 2018 este an decisiv pentru destinul reunit al României și în acest sens ne conjugăm eforturile. Centenarul de la 1918 nu este complet fără Basarabia, prima provincie care s-a unit cu Țara, așadar, nu avem ce sărbători până nu creăm toate premizele pentru a stabili clar că următorul proiect de țară al României este unirea cu Basarabia”, susţin organizatorii.

Organizaţiile reunite în Alianța pentru Centenar își promit sprijin reciproc pentru realizarea proiectelor unioniste proprii sau a celor culturale ori sociale cu impact identitar.

Din rândul organizaţiilor fac parte sindicate (printre care şi cel de la metrou, şi de la CFR), asociaţii, fundaţii, federaţii de ONG-uri, comunităţi locale, grupuri informale din România, Republica Moldova şi Diaspora. Platforma Unionistă Acţiunea 2012 va fi una dintre cele o sută de organizaţii partenere.

La eveniment vor participa și academicieni, istorici, europarlamentari și parlamentari de pe ambele maluri ale Prutului, precum și primari care vor semna acorduri de înfrățire.

articol preluat de pe: moldova.org

(Ştefan Sârbu) Parlamentul de la Chişinău votează schimbarea sistemului de vot. Societatea civilă, PAS şi DA protestează

Protest în faţa Parlamentului de la Chişinău împotriva modificării sistemului electoral 05.05.2017

foto: The Epoch Times Romania
articol: Ştefan Sârbu (The Epoch Times Romania

5 mai 2017

Parlamentul de la Chişinău votează schimbarea sistemului de vot. Societatea civilă, PAS şi DA protestează

În pofida lipsei unui consens naţional, dar şi a criticilor lansate de partenerii externi, deputaţii de la Chişinău au inclus subit pe agenda Legislativului proiectele privind schimbarea sistemului electoral al R. Moldova. Parlamentul este pichetat de protestatari.

UPDATE: Proiectul PD privind modificarea sistemului electoral şi introducerea votului uninominal a fost votat în prima lectură de către Parlamentul RM cu 52 voturi pentru. Printre deputaţii care au votat s-au numărat şi cei din Grupul Popular European al lui Iurie Leancă, care anterior declarase că nu vor susţine initiativa democraţilor.

Proiectul socialiştilor privind sistemul electoral mixt urmează să fie pus la vot, în plenul Parlamentului, la ora 17:30.

Protestatarii nu sunt lăsaţi să se apropie de clădirea Parlamentului fiind înconjuraţi de către poliţişti. Ei continuă să scandeze: “Jos regimul criminal!”, „Nu minţiţi poporul cu televizorul!”, “Jos dictatura!”, “Jos schimbarea regulilor jocului în timpul jocului!” etc.

Analistul român Sorin Ioniţă scrie pe pagina sa de Facebook că la Chişinău în momentul ăsta au iesit oamenii în piaţă, ca la noi acum 2 zile, ca să oprească porcăria de lege electorală. “Se vede că la ei nu dă Soros perdiem pentru câini, nu văd niciunul. Dar pe bune, acolo situaţia e mai dură, riscul mai mare, poliţia mai fără mănuşi.”

* * * * * * *

Maia Sandu, preşedinta Partidului Acţiune şi Solidaritate (PAS) anunţă că Partidul Democrat din Moldova (PDM) forţează votarea în prima lectură a modificărilor sistemului electoral, prin aceasta arătând că îi este absolut indiferent de părerea partenerilor străini, care au sunat alarma cu privire la pericolul instaurării unei dictaturi, a ignorat Comisia de la Veneţia, fără a aştepta raportul sau vizita de documentare a membrilor acesteia, a sfidat apelurile repetate ale instituţiilor europene, ale partidelor de opoziţie şi ale societăţii civile, liderul PAS concluzionând că “cele mai sumbre aşteptări s-au adeverit. PD-ul vrea să ne pună în faţa faptului împlinit.”

“Facem apel către societatea civilă, către forţele sănătoase ale societăţii să ne opunem şi să contracarăm acest act de batjocură. Doar împreună putem să oprim instaurarea dictaturii în Republica Moldova!”, scrie Maia Sandu pe pagina sa de socializare.

În contextul introducerii pe ordinea de zi a şedinţei de vineri a Parlamentului R. Moldova a proiectelor de lege privind votul uninominal, cât şi cel mixt, preşedintele Platformei DA, Andrei Năstase, a făcut apel la societate să se pregătească de eventuale proteste. „Pentru a salva ţara şi regiunea de dezmăţul regimului hibrid bazat pe corupţie şi geopolitică, e nevoie ca eforturile noastre politice interne şi externe să fie susţinute de societate, prin protest.”

Deputatul Partidului Liberal, Lilian Carp în cadrul unui briefing de presă susţinut în timpul şedinţei Parlamentului a declarat că din nou au fost introduse, pe ascuns, pe ordinea de zi proiectul ce prevede modificarea sistemului electoral din R. Moldova, fără ca acesta să fie dezbătut în comisii. “În asemenea condiţii nu poate fi pus pe ordinea de zi fiindcă s-a încălcat procedura. Putem spune, mai în glumă că balena uninominală a intrat şi în Parlamentul de la Chişinău, care vine să ucidă democraţia din Moldova.”

Analiştii politici presupun că cele două proiecte vor fi comasate, iar în final Moldova se va alege cu un sistem electoral mixt, aceasta fiind şi prima iniţiativă, enunţată doar verbal în cadrul unui interviu pentru tribuna.md, de către Vlad Plahotniuc.

Odată cu depunerea în Parlament a proiectului de lege privind modificarea Codului Electoral al RM, atât partidele de opoziţie, cât şi societatea civilă din Moldova s-au declarat împotrivă. Şi unii deputaţi europeni au declarat că modificarea sistemului electoral nu este o prioritate pentru Republica Moldova, iar puterea de la Chişinău ar trebui să se axeze pe problemele reale ale cetăţenilor. La 4 mai şi liderii partidelor europene PPE şi ALDE au atenţionat, potrivit unei declaraţii comune, că vor solicita stoparea finanţărilor din partea UE, dacă PDM va modifica sistemul electoral din Moldova fără susţinerea opoziţiei şi a societăţii civile, uninominalul fiind doar o încercare disperată de menţinere a democraţilor la putere.

Menţionăm că internauţii deja s-au mobilizat pe reţelele de socializare, o parte dintre ei pichetând Parlamentul de la Chişinău începând cu ora 15.00.

articol preluat de pe: epochtimes-romania.com

(Maria Maevschi) Ziua Mondială a Libertăţii Presei „sărbătorită” la Chişinău prin pichetarea Parlamentului

Jurnalistul Vitalie Călugăreanu şi preşedintele Parlamentului Andrian Candu

foto: facebook.com / Vitalie Calugăreanu
articol: Maria Maevschi – epochtimes-romania.com

3 mai 2017

 

Ziua Mondială a Libertăţii Presei „sărbătorită” la Chişinău prin pichetarea Parlamentului

Numeroase organizaţii nonguvernamentale de media din Moldova au pichetat sediul Parlamentului, cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei, în semn de protest faţă de îngrădirea accesului la informaţie, jurnalişti fiind nevoiţi să scrie sute de scrisori către instituţiile statului.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei, mai multe organizaţii neguvernamentale de media din Republica Molodva au făcut, miercuri 3 mai, o nouă evaluare a situaţiei presei din ţară. Potrivit ONG-urilor media, actuala situaţie, după cum arată şi rapoartene naţionale şi cele internaţionale, este în ultimul timp în declin, începând cu 2013 încoace. „Riscăm să ajungem în grupul ţărilor în care presa nu este liberă”, a specificat directoarea executivă a Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI), Nadine Gogu.

Memoriul privind libertatea presei pentru perioada 3 mai 2016 – 3 mai 2017 constată că în ultimul an au fost perpetuate vechile probleme, cum ar fi concentrarea mass media, polarizarea politică, în special pe domeniul audiovizualului, cadrul legal defectuos, limitarea accesului la informaţie, ingerinţa factorului politic în activitatea Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA) şi a mass media, condiţiile economice precare care nu permit mass mediei să se dezvolte şi să fie cu adevărat independente.

Pe lângă aceste probleme, în acest an au mai fost constatate cazuri de abuzuri verbale şi fizice împotriva jurnaliştilor. Au fost înregistrate cazuri când mass media a fost dată în judecată de primele persoane în stat, fiind acuzate de defăimare. Au fost cazuri de presiune şi intimidare a jurnaliştilor”, a declarat Nadine Gogu în cadrul unei conferinţe de presă.

Aceasta a ţinut să precizeze că pe segmentul legislaţiei au fost făcute mici progrese în ultimul an, însă acestea nu au permis ca situaţia presei să se schimbe în bine. Ce ţine de propaganda străină, îndeosebi cea a Kremlinului care în ultimul an marchează tot ce se întâmplă în Moldova, autorităile RM au venit de multe ori cu declaraţii că ar fi peocupaţi de această problemă, venind chiar cu anumite idei de reducere a propagandei şi de protejare a spaţiului informaţional, „dar din ceea ce vedem, de facto, CCA în ultimul an a oferit licenţe unor posturi de televiziune care vor retransmite conţinut de limbă rusă”.

Mai mult decât atât, directoarea CJI a mai menţionat că în prezent în Modlova ar exista un climat care nu este deloc prietenos cu mass media, de fapt, este unul ostil, fiind dificil să fii jurnalist, să rămâi independent în condiţiile actuale pe piaţa moldovenească.

În context, în faţa Parlamentului Republicii Moldova, a avut loc o acţiune de protest a jurnaliştilor prin care cei prezenţi au încercat să reamintească deputaţilor că presa se confruntă cu anumite probleme despre care se vorbeşte de mai mulţi ani. „Acum din păcate avem mai puţină presă independentă, dar avem presă dependentă de finanţele politicienilor, sau a oamenilor de afaceri”, a punctat Gogu, conform privesc.eu.

Această îngrădire semnifică jurnalistul întemniţat între cei patru pereţi şi înconjurat de rafturi de scrisori de la autorităţi. Jurnalistul din Republica Moldova, pentru a obţine informaţia de interes public este impus, practic, să scrie scrisori către autorităţi pentru a obţine acestă informaţie, pe când, cu mult mai simplu ar ca această informaţie să fie accesibilă online, tranparentă şi posibil de accesat pentru fiecare cetăţean din R. Moldova”, a subliniat jurnalistul de la Ziarul de Gardă, Sergiu Bejenari, din interiorul unei cuşti improvizate.

În faţa presei a ieşit preşedintele Parlamentului, Andrian Candu care a dat dreptate jurnaliştilor prezenţi, că „în Parlament se crează un grup de lucru, aa cărui menire este să vină cu propuneri mai ample de îmbunătăţire a legislaţiei, al noului cod al audiovizualului”.

articol preluat de pe: epochtimes-romania.com

(George Simion) SOS: Ne va găsi 2018 cu pantalonii în vine?

Unirea – obiectiv naţional?

foto: adevarul.ro
articol: George Simion

George Simion

George Simion

2 martie 2017

 

Anul viitor se împlinesc 100 de ani de la realizarea unirii tuturor teritoriilor unde trăiesc români în cadrul aceluiaşi stat. Este România de astăzi capabilă măcar să marcheze demn aniversarea sau va fi Centenarul un prilej de bălăcărire şi de politicianism? Cu gândul la un adevărat proiect de ţară, timpul trece şi deja suntem în momentele când marea victorie din primul război mondial ar fi trebuit sărbătorită….

Trecută de la guvernul Ponta la guvernul Cioloş, prin reformatare totală şi continuată în acelaşi stil de guvernul Grindenau, nimeni nu pare să-şi asume responsabilitatea pentru cei 100 de ani de când România a redevenit Mare. În tot acest timp, lipseşte un consens la nivel de societate prin care anul 2018 să fie startul unor proiecte de ţară.

Guvernul Cioloş a înfiinţat un Departament pentru Centenar pentru a arăta că programul România 100 a lui Ponta nu era bun. Acum, timidul departament centenar ar trebui întărit şi ajutat să îşi îndeplinească menirea. Nu există, cu un an înainte de prima unire a unei provincii istorice cu Ţara ( Basarabia -27 martie 1918), un program articulat privind marcarea celor 100 de ani. De comisia pentru proiect de ţară de la Cotroceni nu s-a mai auzit nimic, după cum nici mult-trâmbiţata strategie pentru Republica Moldova a preşedintelui Iohannis întârzie să nască ceva concret.

În 2018, Cioloş dorea să pună, simbolic, prima piatră a viitoarei autostrăzi Piteşti-Sibiu:

Acest proiect de autostradă va fi şi parte a legii centenarului, care va avea o componentă de infrastructură prioritară pentru România dedicată centenarului. (…) Legea centenarului va sublinia nu doar prioritatea acestor proiecte, dar şi un cadru instituţional, administrativ, care să permită accelerarea acestor proiecte de investiţii. Deci, din acest punct de vedere, întrebarea care se pune nu mai este dacă autostrada Piteşti — Sibiu va fi construită, ci cât de repede vom reuşi să finalizăm acest proiect, care este o prioritate“, a mai afirmat premierul Cioloş.

Până la urmă, legea centenarului nu a mai cuprins nicio autostradă. Mai mult, un nod în gât ne-a stat în momentul când se vorbea despre Centenar dar nu auzeai nimic despre Basarabia, Marea Unire şi teritoriile care nu mai fac parte acum din Ţară. Greşeală e repetată, până acum, şi de actualul Guvern Grindeanu.

În altă ordine de idei, Patriarhia Română doreşte să inaugureze catedrala Mântuirii Neamului. Academia Română, în majoritatea ei timorată acum de vestitul apel de Unitate, răstălmăcit şi politizat de presa de opoziţie, lipseşte din a oferi ghidaj către naţiunea română.

Guvernarea PSD-ALDE are toate uneltele la îndemână să facă din 2018 un motiv de sărbătoare dar, din primele două luni de guvernare, nu am văzut niciun semn că va fi aşa. Mai mult, ieşirile reprezentanţilor puterii în public par a se diminua, de frica protestelor şi la orizont avem o societate dezbinată. Despre ce fel de regim “naţionalist” se vorbeşte când tocmai istoria şi identitatea noastră nu sunt respectate?

Unirea - obiectiv naţional? - foto: adevarul.ro

Unirea – obiectiv naţional? – foto: adevarul.ro

 

2018 e despre Basarabia

Anul 2016 s-a terminat cu victoria lui Igor Dodon în Republica Moldova. Ciracul pro-Kremlin de la Chişinău nu are nicio pârghie administrativă importantă pe care o poate folosi. Deşi vor să pretexteze pe seama lui Dodon lipsa de acţiune cronică, unii diplomaţi şi funcţionari ar trebui să înţeleagă că la finalul lui 2018 chiar ne aşteaptă un dezastru peste Prut şi vor plăti pentru lipsa aceasta de fapte. Îngăduirea unui alt stat românesc, separat de Ţară, la 100 de ani de la Marea Unire, este, în sine, un atac la România. Dă de gândit altora care au fel de fel de pretenţii. (Şi) la asta s-au referit academicienii români în apelul lor.

Dar un stat anti-românesc, peste Prut, cum se poate profila în anii care vin, este un eşec major al României moderne.

 

Măcar în al doisprezecelea ceas!

Pentru ca, in extremis, anul 2018 să fie unul în care România să-şi găsească vocaţia, e nevoie să forţăm statul român la acţiune. Sub toate formele lui: instituţii, putere centrală, legislativ, autorităţi locale, statul român trebuie să marcheze ultima mare victorie a României, ca naţiune: anul 1918.

Mai departe de atât, însă, toţi trebuie să contribuim la proiecte şi programe de viitor, în domeniile în care activăm. Fac un apel, pe această cale, la întreaga societate civilă, oficializată sau nu, să-şi dea mâna într-o mare coaliţie şi să contribuie la reuşita anului 2018. Încă se mai poate!

articol preluat de pe: adevarul.ro

(George Simion) Proiectul unionist în anul 2017

De la simplu slogan, “Basarabia e România” a devenit un subiect pe agenda publică

foto: adevarul.ro
articol: George Simion

George Simion

George Simion

2 ianuarie 2017

 

Proiectul unionist în anul 2017

Demiterea lui Igor Dodon, dezvoltarea puţinelor produse media de limba română din Republica Moldova şi acţiuni concrete din partea noului Guvern şi Parlament de la Bucureşti sunt principalele priorităţi pe care unioniştii le vor avea în 2017. Ce s-a reuşit şi ce nu s-a reuşit în anul care a trecut şi care sunt şansele de realizare în următorii ani a dezideratului reunificării, în următorul articol….

Cuprinşi de febra competiţiilor electorale şi de o sfâşietoare perioadă de interimari, în 2016 proiectul Republicii Moldova a fost trecut în stand-by. Spaţiul mediatic comun, clamat de vremelnicul ministru delegat pentru românii de pretutindeni, Dan Stoenescu, a fost abandonat rapid la remaniere, odată cu plecarea lui Stoenescu de pe post. Nimeni, în afară de organizaţiile civice, nu a dorit să sufle vreun cuvânt. La orizont, în viitorul cabinet Grindeanu, se anunţă un minister, în adevăratul sens al cuvântului, pentru Politicile pentru românii de pretutindeni. Îşi va găsi Republica Moldova locul aici? Se vor respecta promisiunile făcute de către cvasi-totalitatea partidelor politice în timpul marşului unioniştilor din octombrie?

 

 

Retrospectiva anului 2016

 

Jumătate din primarii din Republica Moldova au fost prezenţi la parlamentul României în aprilie 2016 într-o reunire cu omologii lor din România. Înfrăţiri între localităţi s-au realizat la eveniment şi,mai apoi, pe tot parcursul anului, fiind unul din procesele continue. Evenimentul a fost organizat de societatea civilă în parteneriat cu autorităţile locale şi nu a beneficiat de nicio prezenţă din partea guvernului Cioloş.

foto: adevarul.ro

 

Tot societatea civilă, în colaborare cu sute de parteneri din toată România, au reuşit să deruleze cel mai mare proiect al anului, aducând 40 000 de oameni din Republica Moldova la diferite obiective turistice din România, în perioada mai-noiembrie, sub genericul CUNOAŞTE-ŢI ŢARA. 800 de astfel de grupuri au văzut, unii pentru pentru prima oară, România.

foto: adevarul.ro

În paralel, în Republica Moldova, Tinerii Moldovei au mers pe biciclete în 600 de sate, vorbind cu oamenii şi ducând procentele unioniştilor aproape de 35% în sondajele de opinie.

foto: adevarul.ro

Din păcate, numărul unioniştilor nu a fost suficient pentru a evita victoria lui Igor Dodon în alegerile prezidenţiale din noiembrie. De altfel, ar fi fost greu oricui să lupte cu maşinăria olihgarhului Plahotniuc, susţinută şi de unele cercuri de la Bucureşti. Câteodată, bicicletele nu pot învinge maşinăriile de bani…

Faptul că Plahotniuc l-a susţinut pe Dodon nu mai este negat nici de către oligarh, care a declarat la ultimul congres al partidului său:

Pentru că ne vedem pentru prima dată după recentele alegeri prezidentiale, în acest format larg, vreau să vă felicit pe toţi pentru munca depusă în campania electorală şi respectiv, pentru rezultatul bun la care am ajuns.”

Ce este suspect, pe lângă atitudinea duplicitară a lui Plahotniuc, este non-combatul candidatei democrate, Maia Sandu, care nu a avut o prestaţie reuşită nici în campania electorală iar lipsa ei de reacţie în contestarea fraudelor masive de la urnele de vot a ridicat multe semne de întrebare.

Doar unioniştii au fost cei care au ieşit în stradă după terminarea alegerilor, alegându-se apoi cu mai multe dosare de cercetare penală, pentru arborarea drapelelor româneşti. Organizaţiile civice unioniste pregătesc iniţierea demiterii lui Igor Dodon din funcţia de preşedinte, primele sale gesturi fiind mai mult decât grăitoare pentru a-l descalifica de la a ocupa o astfel de demnitate. Alţii însă, îşi pregătesc funcţiile şi alegerile parlamentare din 2018…

foto: adevarul.ro

Înscăunarea lui Dodon şi dosarele penale nu i-au speriat pe unionişti, care au boicotat numirea în funcţie iar, pe 1 Decembrie, au desfăşurat 1 kilometru de tricolor pe străzile Chişinăului.

foto: adevarul.ro

Tot pe 1 Decembrie, unioniştii au fost prezenţi la Bruxelles, unde au manifestat între clădirile Consiliului Uniunii Europene şi a Comisiei Europene, şi unde s-au văzut cu mai mulţi parlamentari europeni români.

foto: adevarul.ro

Din punct de vedere al manifestaţiilor stradale, anul 2016 a fost unul bun. 50 000 de oameni au ieşit în stradă la Chişinău pentru a cere Unirea cu Ţara. Este cea mai mare manifestare de acest gen din ultimii ani.

foto: adevarul.ro

 

Proiectele concrete au continuat prin aducerea a 450 de profesori din România la ultimul clopoţel din şcolile şi liceele din România, bazele colaborării dintre instituţiile de învăţământ şi a unui congres al cadrelor didactice de pe ambele maluri ale Prutului în anul 2017.

foto: adevarul.ro

Iar pentru a încheia acest corolar, cea mai mare reuşită a anului a fost crearea, prin intermediul colectei de fonduri, unui studio de producţie video la Chişinău şi a unuia la Bucureşti, care au început deja să fie folosite pentru produse unioniste în audio-vizualul din Republica Moldova, unde ponderea posturilor în limba română este net inferioară.

foto: adevarul.ro

Ca o notă personală a autorului, ca participant în toate aceste proiecte derulate în 2016 şi ca reprezentant al societăţii civile care, indiferent de cine este la putere, trebuie să vină cu propuneri şi să îşi păstreze spiritul critic:

măcar în anul care vine ne vom putea exercita în voie funcţia democratică, fără a fi acuzaţi că munca, pe care o depunem de ani de zile pe baricadele reîntregirii naţionale, vine în avantajul unuia sau altuia dintre actorii publici.

La orizont va fi anul 2018, centenarul Marii Uniri. Şi în acest domeniu, haosul instituţional este unul mare, iar rezultatele cumulate ale guvernelor Ponta/Cioloş rămân la stadiul de bune intenţii.

Fiţi alături de mişcarea unionistă în anul 2017, pentru că, mai devreme sau mai târziu, reunirea va avea loc. La mulţi ani români, în cadrul oricăror graniţe v-aţi afla!

articol preluat de pe: adevarul.ro

(George Simion) Dodon va fi preşedinte doar cu voie de la Iohannis

Cine îl întoarce pe Dodon cu faţa spre România?

foto: adevarul.ro
articol: George Simion

George Simion

George Simion

 

10 noiembrie 2016

Am spus acest lucru şi în primul tur al alegerilor din Republica Moldova: Vlad Plahotniuc este personajul care a fost complice la scorul mare obţinut de Igor Dodon. În turul 2 de alegeri, scenariul pare să se repete, cu vina directă a preşedintelui Iohannis. Multe personaje conectate la Cotroceni deja mizează pe un Dodon preşedinte. Singurul lucru care mai poate răsturna acum situaţia este o prezenţă masivă la vot pentru Maia Sandu.

Dar pe Vlad Plahotniuc au mizat mulţi de la Bucureşti, din instituţiile şi serviciile conduse de preşedinte Iohannis. Aceiaşi oameni, puţin diferiţi, ne explică faptul că Igor Dodon nu este un individ atât de rău, că vom putea în continuare avea relaţii privilegiate cu Republica Moldova, care nu se va îndepărta de “parcursul european”. Peste Prut, trustul lui Vlad Plahotniuc, bloggeri şi vectorii de opinie ai oligarhului şi primarii PD spun una dar fac alta şi înclină decisiv balanţa pentru Dodon.

Anti-românul Igor Dodon , brusc, vrea să ne fie frate iar ambasadorul României la Chişinău dă semnale cel puţin stranii. “În ceea ce ne priveşte, rezultatul ar trebui să fie unul singur: indiferent cine va fi preşedintele ales în mod democratic al Republicii Moldova, România îşi va dori să aibă relaţii corecte, relaţii principiale, pe baza cărora să poată fi continuate şi consolidate toate formele de cooperare” a declarat ambasadorul României la Chişinău, Daniel Ioniţă, la o zi după primul tur al scrutinului prezidenţial din Republica Moldova. Un ambasador nu vorbeşte niciodată de unul singur.

Trebuie să înţelegeţi, nu sunt anti-român, sunt vecinii noştri, trebuie să fim în relaţii bune cu România, chiar frăţeşti”, a declarat pentru ProTV Chişinău potenţialul preşedinte al Republicii Moldova, Igor Dodon. Desigur, dacă acest lucru se va întâmpla, Klaus Iohannis, cel care coordonează politica externă a României, va trebui să dea multe explicaţii şi să spună clar cine sunt vinovaţii. Interesele Germaniei în zonă, planul de federalizare a Republicii Moldova şi abandonarea a trei milioane de români, chiar şi sora lui Renato Usatâi, soţia prietenului preşedintelui,Michael Schmidt, sunt tot atâtea semne de întrebare.

 

 

Cine se scuză, se acuză

O unire cu Basarabia este posibilă, dar în acelaşi timp nu cred că este posibilă în viitorul apropiat“, a spus şeful statului, la dezbaterea “Politica: De la teorie la practică“, organizată la BCU miercuri. Preşedintele a căutat să dea vina pe predecesorii săi pentru proiectele “cvasi-unioniste” eşuate, de genul Iurie Roşca sau Vlad Filat. Sau, de ce nu, poate Vlad Plahotniuc?

“Am analizat împreună cu cei care se pricep ce s-a întâmplat în relaţia dintre România şi Moldova din ’90 încoace, ce s-a făcut bine, ce s-a făcut rău. Am ajuns la concluzia că intervenţia noastră în Moldova a fost cel puţin ineficientă, ca să nu folosesc alte cuvinte, că iar sar unii politicieni în sus că nu le apreciez munca. (…) De foarte multe ori, în loc să ajutăm Moldova, instituţiile, partidele, am ajutat persoane din Moldova, iar acele persoane câteodată au avut rezultate bune, dar uneori au dus anumite proiecte politice în derizoriu.

Este condamnabil că astfel de lamentări au loc înainte de al doilea tur de scrutin. Preşedintele, în loc să îşi caute scuze, ar trebui să fie în prima linie în încurajarea participării masive la vot şi în trimiterea unui mesaj clar: România este alături de Maia Sandu. Sau preşedintele ştie mai mult decât spune privind soarta alegerilor din Republica Moldova iar Vlad Plahotniuc nu mai poate fi controlat de cei care se lăudau altfel? Oricum ar fi, să dai acum vina pe “greaua moştenire” este o ticăloşie, mai ales că te apropii de 2 ani de mandat.

Iar cine spune acuma că Dodon poate fi cooperant să fie verificat: a spus acelaşi lucru şi despre Voronin!

 

 

Votaţi Maia Sandu!

Fraţii noştri basarabeni, cei care citiţi aceste rânduri: împotriva lui Plahotniuc, împotriva intereselor marilor puteri de menţinere a Republicii Moldova într-o permanentă zonă gri, aveţi obligaţia să mergeţi la vot. Surprize s-au mai întâmplat de-a lungul istoriei. Chiar dacă minoritatea rusofonă este disciplinată şi merge la vot, chiar dacă oamenii social vulnerabili sunt duşi de politicienii corupţi cu forţa şi li se impune cu cine să voteze, minuni se pot întâmpla chiar şi în mica Românie de peste Prut.

Cu Iohannis sau cu cei de lângă el care au pregătit această trădare, ne mai lămurim noi după aceea. Voi mergeţi la vot, pentru că aici sunt milioane de oameni care îşi văd viitorul împreună cu voi, spre progres şi demnitate. Orice ar fi, noi, românii, suntem alături de voi!

 

articol preluat de pe: adevarul.ro

(Iulia Modiga) Igor Dodon vs. Maia Sandu în turul II al alegerilor prezidențiale

Igor Dodon si Maia Sandu

foto: infoprut.ro
articol: Iulia Modiga

Iulia Modiga - foto: facebook.com

Iulia Modiga – foto: facebook.com

31 octombrie 2016

 

Rezultatele preliminare ale alegerilor prezidențiale de duminică, după numărarea a 99% dintre voturi, arată că marea ”bătălie” pentru fotoliul de președinte se va purta între socialistul Igor Dodon și liderul PAS Maia Sandu.

Situația după numărarea a 99,33% de procese-verbale indică faptul că Igor Dodon a obținut 48,26%, Maia Sandu – 38,42%, Dumitru Ciubașenco (PN) – 6,01%, Iurie Leancă (PPEM) – 3,11%, Mihai Ghimpu (PL) – 1,08%. Ceilalți 4 candidați – Ana Guțu din partea Partidului Dreapta și independenții Silvia Radu, Maia Laguta și Valeriu Ghilețchi, au obținut sub 1% din voturi.

1.433.000 de cetățeni și-au exprimat votul la alegerile de duminică, ceea ce constituie 48,96% din numărul alegătorilor înscriși în listele electorale. Cele mai active au fost femeile, prezente în număr de 758.024, iar bărbații 672.047.

Doar 10,07% au fost tinerii care s-au prezentat la urne, adică 144.063. Aproximativ 376.900 persoane care s-au prezentat la secțiile de votare au o vârstă cuprinsă între 26 și 40 de ani, 372.167 de persoane cu vârstele cuprinse între 41 și 55 de ani, iar cei mai în vârstă au fost si cei mai active – 415.536 de persoane cu vârstele cuprinse între 56 și 70 de ani și-au exprimat dreptul la vot.

 

(Liviu G. Stan) Maia Sandu, câștigătoare în Chișinău și București

articol: Liviu G. Stan

Liviu G. Stan -  foto - facebook.com

Liviu G. Stan – foto – facebook.com

31 octombrie 2016

 

Barasabenii din Bucureşti, în special cei tineri şi studenţii, au votat într-o proporţie covârşitoare, de peste 90%, candidatul PAS, Maia Sandu, în primul tur al scrutinului prezidenţial din Republica Moldova.

În secţiile de vot din capitala României au fost înregistrate 3.656 de voturi. 90,80% dintre acestea au fost obţinute de Maia Sandu.

Candidatul socialist Igor Dodon a obţinut doar 2,21%, Mihai Ghimpu – 2,07%, iar Iurie Leancă – 1,96%.

Scrutinul s-a desfășurat la secțiile deschise la Ambasada și la consulatul Republicii Moldova la București.

La Ambasadă, din 2.382 de voturi înregistrate, Maia Sandu a obţinut 2.125, în timp ce Igor Dodon doar 57.

Din cele 1.274 de voturi înregistrate la Consulatul Republicii Moldova, 1.164 au ajuns în contul Maiei Sandu, în timp ce Igor Dodon abia a obţinut 24 de voturi.

În ceea ce priveşte situaţia din capitala Republicii Moldova, Maia Sandu a fost votată de 48,58 % dintre cetățenii din Chișinău, care s-au prezentat la urne, în timp ce socialistul Igor Dodon a obţinut 41,97% din sufragii.

 

articole preluate de pe: infoprut.ro

 

PENTRU CINE VOTĂM LA ALEGERI? MAIA SANDU: TEHNOCRATUL CARE A ALES SĂ ÎNVINGĂ POLITICIENII

articol: transparency.md

17 octombrie 2016

 

În preajma alegerilor prezidențiale, Ziarul NAȚIONAL a lansat un ciclu de articole din care vom afla mai multe despre candidaţii la Preşedinţia Republicii Moldova. Nu pretindem la adevăr în ultima instanță, dorim doar să le oferim cetățenilor mai multe surse de informații pentru ca aceștia să facă o alegere conștientă. Această inițiativă este parte a proiectului „Consolidarea statului de drept şi democratic: contribuţia societăţii civile”, susţinut financiar de Ambasada Olandei prin Programul Fondului de Responsabilitate.

 

Maia Sandu - foto: facebook.com

Maia Sandu – foto: facebook.com

Maia Sandu este candidatul „Partidului Acțiune și Solidaritate” (PAS) înregistrat de CEC cu nr. 7 în cursa prezidențială. Este economist de profesie. În 1994–1998, 2005–2006 activează în cadrul Ministerul Economiei, în 1998–2005 — economist, Oficiul Băncii Mondiale în Moldova, din 2007 — coordonator de program, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, în 2010–2012 — consilier al directorului executiv, Banca Mondială, Washington DC, SUA. În 2012–2015 — ministru al Educaţiei în guvernele Filat 2 şi Leancă. 2014–2015 — membră a PLDM. Din 2016 — preşedinte al PAS.

 

Candidat tehnocrat

Maia Sandu este un tehnocrat prin excelență. Maia Sandu și-a dat demisia din postul de consilier al directorului executiv al Băncii Mondiale în Washington DC pe 20 iulie 2012, iar pe 24 iulie același an a fost numită la șefia Ministerului Educației. Declarația de avere pentru anul 2012 a Maiei Sandu arată diferența considerabilă dintre salariul de consilier în SUA și cel de ministru în Republica Moldova. În șapte luni, în SUA, Sandu a încasat 70 000 de dolari, pe când în cinci luni în Moldova – doar 33 877 de lei.

La Ministerul Educației, Maia Sandu s-a remarcat prin promovarea reformelor, apreciate pozitiv de unii și contestate vehement de alții. Noul Cod al Educației cu siguranță poate fi trecut la capitolul active. În ce privește optimizarea școlilor și instalarea camerelor de luat vederi la BAC (după care rata de promovare s-a înjumătățit!), opiniile sunt împărțite. Cei care critică aceste reforme – de pe poziții populiste, din punctul nostru de vedere, îi reproșează că lichidarea școlilor conduce la dispariția satelor. Doar că ei înșiși nu au răspunsuri la aceste întrebări – ce facem cu satele depopulate, cu școlile fără învățători și elevi? Or, criticii ce mai aprigi sunt din zona comuniștilor (iar acum și a socialiștilor), pe timpul guvernării cărora au și dispărut cca 400 de mii de locuri de muncă la sate.

 

Calitatea de lider politic

În iulie 2015, PLDM o desemnează pe Maia Sandu candidat la funcţia de prim-ministru. Dar „partenerii de alianță” – PD și PL – obstrucționează această desemnare. Drept rezultat, Maia Sandu s-a declarat „dezamăgită de clasa politică” și, pe 23 decembrie 2015, a anunțat că lansează „o mișcare pentru crearea unui nou partid politic”. Două săptămâni mai târziu, ea a anunțat public că toți cei care o susțin pot depune cerere de aderare la viitoarea formațiune politică – Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS). Iar pe 26 mai curent, Ministerul Justiției a înregistrat oficial partidul.

 

Deși este un lider politic începător, Maia Sandu demonstrează că nu are prea multe iluzii referitoare la regulile jocului politic autohton, în care s-a antrenat: „Înțelegem foarte bine că, în această campanie, guvernarea nu vine cu un singur candidat. Ea are câțiva candidați declarați – Lupu, Ghimpu și Leancă, și unul nedeclarat – Dodon. Dar are și o serie de candidați „căpușă”, „clone”, scopul cărora nu este de a obține voturi pentru sine, ci de a „fura” voturi de la alții, astfel încât, într-un final, să fie avantajați candidații oficiali ai guvernării”.

Încearcă să construiască un partid de tip nou, ca antiteză celor care fac politica actuală. Unul bazat pe valori, cu oameni promovați pe principiul meritocrației, fără scheme obscure de finanțare. E o abordare salutabilă din mai multe puncte de vedere, deși unii ar numi-o naivă și fără mari șanse cu referire la politica de pe malul Bâcului. E ca și cum te-ai așeza să joci poker cu trișori profesioniști și ai vrea să câștigi.

Sloganul electoral al candidatei „Am ales să înving!” este unul atractiv. Dar specialiștii în campanii electorale ar remarca că acesta nu se pliază tocmai exact pe imaginea de tehnocrat și experiența anterioară a candidatului. Îl vom considera mai degrabă drept un avans.

 

cititi mai mult pe: transparency.md

 

 

(George Simion) Mergeți la vot! Și votați pentru UNIRE!

George Simion

foto: facebook.com
articol: George Simion

George Simion

George Simion*

Mergeți la vot! Și votați pentru UNIRE!

28 Octombrie 2016

 

Cuprinși de febra jocurilor de culise de pe malul Bâcului, un lucru văd că nu mai e prezent din actuala agendă publică: apelurile către oameni să meargă la vot. Poate intenționat?

Care e motivul pentru care Plahotniuc l-a retras pe Lupu din cursă pare să fi ocupat mintea oamenilor. Hai să privim dincolo de bariera de fum a mai marilor vremii. În fond, antiromânul Lupu s-a dovedit un incompetent: la câți bani și resurse administrative s-au băgat în el, n-a fost în stare să intre în turul doi….

Altceva trebuie să ne intereseze pe noi. Pentru prima oară avem candidați deschiși prounioniști. Probabil nu vor trece în turul doi. Dar, prin faptul că ne reprezintă curentul de gândire, nu pot lua 1%, cum anunță acum sondajele. În mare parte e din vina candidaților, cum a fost vina lui Lupu și a staffului său electoral: o campanie și un lider ar trebui asumat mult mai bine de un curent cum e al nostru. Înseamnă că, undeva, au existat probleme. Înseamnă că unioniștii nu i-au girat până la capăt, altfel ar fi intrat în turul doi.

Asta e situația…. Candidează Mihai Ghimpu și Ana Guțu. Votați-i! Dacă nu vă place figura nici a unuia nici a alteia, votați împotriva lui Dodon. Numai votați! După manifestația de sâmbătă de la București, problema Unirii s-a pus atât de mult în România cât nu s-a mai pus din perioada în care Ilie Ilașcu era închis în cușcă. Toate partidele își asumă ceva concret pe Republica Moldova. Ar fi păcat acuma să permitem ca un individ precum Dodon să ajungă președinte. Toți ne-ar reproșa că noi vrem Unire, dar l-am pus pe Dodon președinte.

Așa că, frații mei, pui de lei (cum zice rapsodul Tudor Ungureanu din Căpriana), mergeți la vot** pentru Unire, indiferent cu cine ați vota!

 

articol preluat de pe: timpul.md

 

* George Simion este, printre altele, activist civic și militant pentru Unirea cu Republica Moldova. Cu un masterat în Istoria comunismului românesc, este pasionat de trecutul neamului românesc și felul în care putem învăța din el. Într-o lume din ce în ce mai dezinteresată de valorile naționale, crede că patriotismul și puterea societății civile unite poate face diferența pentru o Românie mai bună.

** Alegeri prezidențiale în Republica Moldova, 2016 vor avea loc pe data de 30 octombrie 2016. Este pentru prima dată din anul 2000 când Președintele Republicii Moldova va fi ales prin vot direct de cetățeni. Posibilitatea organizării alegerilor directe reiese din Hotărârea din 4 martie 2016 a Curții Constituționale, prin care modificările art.78 din Constituția Republicii Moldova din data de 5 iulie 2000 sunt declarate neconstituționale, iar astfel Constituția R.M. se reîntoarce la redacția anterioară modificărilor. Pentru validarea primului tur de scrutin este necesară participarea a cel puțin 1/3 din numărul cetățenilor înscriși în listele electorale. Dacă nici un candidat nu va acumula cel puțin jumătate din voturile alegătorilor care vor participa la alegeri, atunci pe 13 noiembrie 2016 se va organiza al doilea tur cu participarea primilor doi candidați stabiliți în ordinea descreșterii numărului de voturi obținute în primul tur. Pentru cel de-al doilea tur nu este stabilit un prag minim de participare.
ro.wikipedia.org