Articole

USR susține forțele pro-europene de la Chișinău

USR susține forțele pro-europene de la Chișinău

foto preluat de pe www.facebook.com
articol preluat de pe www.usr.ro

Uniunea Salvați România - USR - foto preluat de pe facebook.com

Uniunea Salvați România – USR – foto preluat de pe facebook.com

25 februarie 2019

 

 

USR apreciază că alegerile pentru parlamentul Republicii Moldova aduc speranțe pentru forțele pro-europene, care s-au clasat pe locul doi în preferințele electorale, la doar câteva procente de socialiștii pro-ruși.

În ciuda semnalărilor multiple privind fraudarea masivă a votului, a propagandei, campaniilor de dezinformare şi de instaurare a fricii pe care forțele corupte şi pro-ruse de la Chişinău le-au dezlănţuit în perioada campaniei şi a unei prezențe scăzute la vot, cetățenii au votat semnificativ cu blocul electoral ACUM, demonstrând că îşi doresc o ţară europeană şi democratică.

Felicitări blocului electoral ACUM, Platforma DA şi PAS, pentru rezultatul obținut. Rămânem alături de forţele pro-europene din Republica Moldova în misiunea extrem de dificilă pe care o au de acum înainte de a se lupta pentru viitorul cetățenilor moldoveni, pentru democrație, stat de drept şi valori europene. DA şi PAS pot câştiga doar cu ajutorul cetățenilor, al României, al instituțiilor europene şi al tuturor forţelor democratice occidentale. Ne putem aştepta ca oamenii lui Plahotniuc să vireze spre Rusia în orice moment. Nu trebuie permis să se ajungă la aşa ceva. E nevoie de o delimitare clară de la Bucureşti şi de la Bruxelles față de grupările oligarhice şi cele pro-ruse de al Chişinău.”, a transmis președintele USR Dan Barna.

USR îndeamnă toate forţele politice din România la responsabilitate faţă de fraţii noştri de peste Prut şi la un sprijin cât se poate de tranşant faţă de un program de reforme structurale care să pună Republica Moldova pe calea către democrație, stat de drept şi care să aşeze statul vecin în mod ireversibil pe calea europeană. Republica Moldova are nevoie să îşi reia parcursul pe care îl arăta în urmă cu câţiva ani pe calea democratizării şi al europenizării. Guvernul şi Parlamentul din România trebuie să înceteze în a mai gira o noua guvernare a forţelor oligarhice din Republica Moldova!

Uniunea Salvați România este alături de cele două forţe pro-europene în misiunea de a aduce Europa mai aproape de cetățeni. În România, PSD şi ALDE au girat mult prea mult cu guvernarea coruptă a oamenilor lui Vlad Plahotniuc. Paralela între PSD-ALDE şi PDM devine din ce în ce mai evidentă şi indică o direcţie de o gravitate extremă pe care şi România o susţine şi o are, împotriva statului de drept, a democraţiei şi a valorilor europene şi în favoarea intereselor personale ale unor corupţi. Propaganda şi dezinformarea rusă par să funcţioneze de minune şi trebuie luptat de urgenţă împotriva acestei tendinţe”, a adăugat şi senatorul USR pentru românii cu domiciliul în afara României, Radu Mihail.

Uniunea Salvaţi România subliniază ferm nevoia ca Republica Moldova să beneficieze de un sprijin puternic din partea instituţiilor europene şi a tuturor forţelor democratice occidentale, care să se delimiteze ferm de grupările oligarhice şi pro-ruse de al Chişinău. Republica Moldova are nevoie de implicarea şi încrederea partenerilor europeni pentru drumul democratic şi european şi nu pentru corupţie şi o cotire spre Rusia.

articol preluat de pe www.usr.ro

(George Simion) Trei lucruri pe care Dăncilă nu le ştie despre Republica Moldova

Prim-ministrul României Viorica Dăncilă și Prim-ministrul Republicii Moldova Pavel Filip

foto preluat de pe www.b1.ro
articol de George Simion, preluat de pe adevarul.ro

 

George Simion - presedintele Platformei Unioniste Actiunea 2012

George Simion – presedintele Platformei Unioniste Actiunea 2012

22 noiembrie 2018

 

Astăzi are loc şedinţa comună a guvernelor României şi R. Moldova. Dacă premierul Dăncilă sau cineva din jurul ei ar avea expertiză pe zona românească de la est de Prut, această şedinţă ar avea importanţă. Însă, cum cunoaştem cu toţii adevărul, iată trei lucruri de care premierul Viorica Dăncilă trebuie să afle, exprimate plastic. Altfel, ne vom plictisi auzind de interconectări energetice şi rutiere care nu se mai fac niciodată

Pe scurt, Republica Moldova, ca parte a spaţiului unde trăiesc vorbitori de limba română ar trebui să fie formulat ca proiect unitar de ţară, mai ales în Anul Centenarului. Cum politicienilor noştri, pe lângă multe altele, le lipsesc viziunea şi curajul, ce trebuie să reţinem e că suntem ultimul stat din lume care susţine prostiile făcute de guvernul Republicii Moldova. Şi primul care l-a recunoscut pe harta lumii, prin nimeni altul decât Ion Iliescu.

Aşadar, pe înţelesul tuturor, mai ales a doamnei premier:

 

1. Nu te vor pe tine, ci banii tăi!

Nu este normal să susţinem un stat mafiot condus de Vlad Plahotniuc. Un stat care tocmai a fost tăiat de pe orice program de asistenţă macrofinanciară de către Uniunea Europeană. Deputaţii europeni au criticat Republica Moldova pentru că regresează în privinţa implementării standardelor democratice, într-o rezoluţie privind implementarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană adoptată de Parlamentul European săptămâna trecută cu 396 de voturi pro şi 76 împotrivă. Va urma reintroducerea vizelor.

Din cauza lipsei bunei-credinţe, a lipsei de experţi în luarea deciziilor şi a existenţei presiunii publice pe subiect, ce a făcut România în ultimii ani a fost să arunce bani pe fereastră, alimentând huzurul mafioţilor de la Chişinău şi susţinându-le statul. Banii contribuabilului român nu au mers către fraţii lui de peste Prut, şi chiar şi atunci când au mers, au fost mai mereu asumaţi de partidul de guvernământ.

Presiunea publică a venit din zona noastră, a societăţii civile (dacă e greu să ne identificaţi, doamna premier, noi suntem cei care au scris BASARABIA e ROMÂNIA peste tot). Iar noi cerem să sistaţi de urgenţă orice ajutor către guvernul central de la Chişinău. Liga Aleşilor Locali Unionişti, care grupează primăriile care au semnat declaraţii de Unire cu Ţara, pot reprezenta partenerii de dialog şi dezvoltare durabilă, dacă vrem să avem măcar şi o zonă prietenoasă cu România la est de Prut. Altfel, pentru mafioţii de la Chişinău suntem buni doar de plătit, ca la damele de companie. AJUNGE!

 

2. Dacă dragoste nu e, nimic nu e!

Acest articol este scris de un lider unionist care tocmai a primit o expulzare pe o perioadă de cinci ani în Republica Moldova. Nu mă aştept să cunoaşteţi acest aspect după cum o deputată de la dumneavoastră din partid nu cunoaştea ce înseamnă UNIONIST.

Ce pot să vă spun e că Ministerul de Externe condus de domnul Meleşcanu nu a reacţionat în niciun fel. Cunoscându-i mapa profesională şi convingerile personale, nu am aşteptări nici de la domnul Meleşcanu nici de la dumneavoastră. Însă alta e problema: în ultimele luni, mişcarea unionistă a fost persecutată grav în Republica Moldova, la nivelurile cele mai de bază în respectarea drepturilor la libera exprimare. Reprimarea unioniştilor va continua pe măsură ce alegerile din februarie 2019 se apropie, mergând până a le interzice sau bloca dreptul de a participa la ele: mai rău decât în perioada Voronin!

Şi vă întreb, pe dumneavoastră mai puţin, pe cititorii noştri mai mult: CE CĂUTĂM NOI ÎN REPUBLICA MOLDOVA? Dacă nu repararea unei nedreptăţi istorice comise împotriva poporului român? Dacă nu apărarea drepturilor cetăţenilor care se autoidentifică ca români? Foarte bine securiştii români puteau trata acest stat cum tratează alte state din împrejurime precum Serbia şi Ucraina, adică bussines ca de obicei. Ah, poate asta şi se întâmplă…

Până se clarifică statul român ce naiba vrea în Republica Moldova, vă reamintesc doamna premier o fază penibilă la care aţi participat: şedinţa solemnă din 27 martie 2018, şedinţă în care aţi citit de pe foaie un discurs învechit, în care nimeni nu mai crede: aşa-zisa integrare europeană a Republicii Moldova. Vă scriu asta nu cu ură şi nu cu gesturile obscene atât de uzitate de societatea noastră în ultima vreme, ci cu durere în suflet că veţi repeta acelaşi discurs prăfuit şi astăzi.

Pe 27 martie nici măcar nu vă informase cineva ce avea să zică Dragnea la microfon! iar Declaraţia, votată unanim de parlamentul României spunea aşa:

consideră ca fiind pe deplin legitimă dorinţa acelor cetăţeni ai Republicii Moldova care susţin unificarea celor două state ca o continuare firească în procesul de dezvoltare şi afirmare a naţiunii române şi subliniem că acest act depinde de voinţa acestora

Atunci, pe noi, mişcarea unionistă, cine ne apără, doamna premier Dăncilă? AJUNGE!

 

3. Trimite DNA să meargă să îi ia!

Ştiu că nu este un slogan prea popular în rândurile voastre, ale politicienilor, de la Roşia Montană încoace. Dar hei, uitaţi, cred că acesta e singurul lucru care v-ar spăla păcatele. Unirea Basarabiei cu România este subiectul care i-ar fi spălat păcatele chiar şi liderului dumneavoastră spiritual, Ion Iliescu.

Trimiteţi procurorii anti-mafie, doamna Dăncilă, scăpaţi de ei din România, mai scăpaţi şi de nişte personaje prost-văzute în cercurile dumneavoastră precum Codruţa Koveşi sau Monica Macovei (dacă Traian Băsescu nu a dus treaba până la capăt în Basarabia) şi reuşiţi, pentru prima oară în istorie să faceţi din România şi din Uniunea Europeană un model de succes, cu larg sprijin popular. Vă asigur că altfel nu vor avea o imagine bună nici securiştii noştri nici birocraţii de la Bruxelles. Şi vă jur că nici nu i-aş pomeni, dar e în joc şi viitorul meu şi al naţiunii mele:

În Basarabia, pe pământuri româneşti, cu populaţie majoritar românească, pe banii contribuabilului român, domnesc nişte golani şi formează statul Republica Moldova care astăzi e anti-românesc.

AJUNGE!

 

articol preluat de pe adevarul.ro

(George Simion) Unirea Republicii Moldova cu România – proiect european

Unirea Republicii Moldova cu România – proiect european (UNITED. Better for Europe, better for people, better together – titlul prezentării din Parlamentul European)

foto si articol preluate de pe adevarul.ro

6 septembrie 2018

 

În premieră, vocea Unirii s-a făcut auzită răspicat într-o audiere publică din Parlamentul European. Viitorul Republicii Moldova se hotărăşte şi în instituţiile europene, bănuite de multe ori pe nedrept, de amorţeală sau indiferenţă. La Bruxelles a fost prezentă o delegaţie de primari unionişti din România şi Republica Moldova, alături de istorici, academicieni şi vectori de opinie.

La invitaţia europarlamentarului independent Mircea Diaconu, circa 30 de membri ai Ligii Aleşilor Locali Unionişti au contribuit la dezbaterea conferinţei prilejuite de Centenarul Marii Uniri a României. Lor li s-au adăugat reprezentanţii comunităţii etnicilor români din Cernăuţi (Ucraina), Vasile Tărâţeanu, şi Bugeac, Anatol Popescu, a românilor de pe Valea Timocului din Serbia, Zavisa Jurj, academicieni şi politicieni din Republica Moldova, deputatul român Constantin Codreanu, simpatizanţi şi activişti unionişti de pe cele două maluri ale Prutului, dar şi profesionişti din ţară şi din Diaspora.

Fotografii din cadrul evenimentului aici

Sala de şedinţe care a găzduit conferinţa a răsunat de emoţia din vocea basarabenilor care ne povesteau abuzurile la care sunt supuşi într-un stat a cărei putere politică este capturată de clanuri mafiote. Dar poate mai important a fost faptul că oameni cu expertiză au discutat concret despre modalităţi de colaborare, pe de-o parte între unităţile teritorial-administrative, pe de altă parte între acestea şi statul român. Mai întâi în plenul conferinţei şi apoi în cadrul unor întrevederi private cu o serie de europarlamentari români din partea mai multor partide şi independenţi care au câştigat mandate în Parlamentul European, pragmatismul a prevalat, s-au schimbat idei şi contacte şi s-au pus bazele unor colaborări ulterioare. Dezbaterea a decurs firesc şi singurul aspect la care n-am avut răspuns în faţa celor care m-au întrebat a fost că, de peste 10 ani de când România face parte din Uniunea Europeană, a fost primul prilej care li s-a acordat acestor voci de a vorbi cu glasul Basarabiei la Bruxelles, în centrul puterii europene.

 

Să avem curajul să propunem Europei o temă generoasă: Unirea noastră

De ce n-am spune mai des în Parlamentul European că Basarabia e România şi că obiectivul nostru de ţară este reîntregirea naţiunii române prin unirea pe cale paşnică şi consensuală a celor două state româneşti? Ce altceva în afară de ignoranţă, comoditate şi exces de conformism faţă de birocraţii de la Bruxelles şi Strasbourg ne împiedică să aducem aceste teme în prim-planul relaţiei României cu Uniunea Europeană?

Unirea României cu Republica Moldova poate fi proiectul de perspectivă cu care ţara noastră să aibă un impact pozitiv asupra Uniunii Europene. Într-o Europă care se desolidarizează şi se scindează pe falii etnice sau economice ce exemplu minunat ar oferi România punând în discuţie reunificarea poporului român? După căderea comunismului în Europa, singurul exemplu de reîntregire statală a fost unificarea Germaniei, iar tendinţa curentă este una de sciziune, suficient fiind să privim la Spania (Catalonia) sau Marea Britanie (Scoţia).

Discutând cu europarlamentari străini, este lesne de constatat că, în larga lor majoritate, ei nici măcar nu sunt conştienţi de faptul că Republica Moldova a făcut parte din România, că oamenii de rând vorbesc limba română sau că pe noi cei născuţi pe tărâmul de la Nistru pân’ la Tisa ne leagă Ştefan, Eminescu, tricolorul, leul, o istorie comună milenară, precum şi Actul Unirii din 27 Martie 1918, care a fost ratificat la Bucureşti şi Chişinău şi nu a fost invalidat. Şi nu este câtuşi de puţin vina străinilor faptul că ei nu ştiu ori nu le pasă de raptul teritorial din 1940 şi separarea poporului român. Este vina celor cu funcţii de reprezentare în statul român faptul că Basarabia nu face parte din discursul public oficial al României la Bruxelles.

Conferinţa a fost primul pas în direcţia unui lobby activ al societăţii civile din România şi Republica Moldova faţă de Unire. Să ne resemnăm cu graniţa pe Prut este cel mai comod lucru pentru europarlamentarii care au primit loc eligibil pe listele de partid spre a se odihni 5 ani la Bruxelles, cu salariul şi facilităţile oferite de demnitatea funcţiei, fără a face nimic altceva decât a răspunde ordinelor politice.

Resping cu tărie făţărnicia factorilor politici români care afirmă că susţin parcursul european al Republicii Moldova, deşi cunosc faptul că Uniunea Europeană nu are niciun interes către extinderea spre Est, iar Acordul de Asociere semnat în 2014 este în fapt un capăt de linie în relaţia Chişinău-Bruxelles.

 

Oligarhii şi afiliaţii lor conduc Republica Moldova într-o manieră abuzivă

Republica Moldova nu este câtuşi de puţin pregătită pentru aderarea la UE, nici măcar cât era de pregătită România în momentul accederii din 2007. Singurul sens pe care îl au cele 6 (şase!) judeţe româneşti interbelice care astăzi formează Republica Moldova este în componenţa României. Câştigul ar fi deopotrivă pentru poporul român reîntregit şi pentru Uniunea Europeană şi NATO, care ar dobândi între Prut şi Nistru o zonă stabilizată prin garanţiile americane faţă de România, suficiente pentru a descuraja eventualele agresiuni dinspre Răsărit. Rezultatul pragmatic al reunificării ar fi acela că armata modernă a României, formată din 90.000 de militari profesionişti şi susţinută de Statele Unite, va controla frontiera pe Nistru cu mult mai bine decât o pot face în prezent 5.000 de militari moldoveni.

În pofida sprijinului politic şi asistenţei financiare din partea Uniunii Europene, Republica Moldova este un stat eşuat, corupt, violent, nedemocratic, fragil, iar eşecurile sale subminează politicile europene în regiune şi contribuie la creşterea sentimentului anti-european în rândul populaţiei.

Pe de altă parte, reunificarea malurilor Prutului va aduce şi în R.Moldova legea europeană, ordinea constituţională specifică statelor UE, precum şi mecanismele anticorupţie din România renumite la nivel continental prin eficienţa lor.

Un mic grup de oligarhi şi acoliţii lor tratează Moldova ca pe un domeniu feudal

Ajutorul UE către Chişinău a fost delapidat sau în cel mai bun caz risipit. Un miliard de dolari americani a dispărut, fiind furat din sistemul bancar moldovenesc (hoţul este cunoscut de toţi – de culmea!), şi peste 300 de milioane de euro din ajutorul UE au fost deturnate de către oligarhii locali în ultimii ani, motiv pentru care programul de asistenţă UE a devenit nepopular în rândul cetăţenilor de bună credinţă ai Republicii Moldova.

Video

Conferinţa principală a evenimentului a fost transmisă în direct de către Calea Europeană:

Economia moldovenească totalizând 4 miliarde de euro este comparabilă cu a unui singur judeţ românesc. Ridicarea ei la nivelul românesc adică la 65% din standardul UE, ar costa 1,5% din PIB-ul României pe an, timp de 8 ani. Şi să nu scăpăm din vedere faptul că economia moldovenească este deja integrată în arhitectura economică a Uniunii Europeane, aceasta constituind principalul partener, cu care realizează 70% din schimburile comerciale, în special în agricultură şi domeniul serviciilor.

Unirea Republicii Moldova cu România - proiect european - foto preluat de pe adevarul.ro

Unirea Republicii Moldova cu România – proiect european – foto preluat de pe adevarul.ro

Peste 85% dintre cetăţenii moldoveni sunt eligibili la ora actuală să devină cetăţeni UE prin redobândirea cetăţeniei române a bunicilor lor. Deja peste 30% dintre moldoveni sunt cetăţeni europeni (români) sau rezidenţi de drept în spaţiul comunitar european. Beneficiul reunificării ar fi o justiţie europeană pentru încă două milioane de cetăţeni moldoveni (rezidenţi la ora actuală în Republica Moldova) care nu deţin cetăţenia română.

Dar mai presus de toate, reunificarea României ar fi un exemplu de succes al forţei UE de transformare a ţărilor din componenţă. „Unitate în diversitate” este deviza Uniunii Europene, iar Unirea noastră este un proiect generos care nu exclude nicio minoritate şi nicio categorie socială a Republicii Moldova. Uniţi avem nevoie de fiecare om onest pentru bunăstarea pe care ne-o datorăm nouă înşine.

 

articol preluat de pe adevarul.ro

Unire2018.ro – Cel mai mare program de voluntariat pentru Anul UNIRII

Unire2018.ro - Cel mai mare program de voluntariat pentru Anul UNIRII

foto preluat de pe www.facebook.com/unire2018ro

 

Alianța pentru Centenar va crea Marea Hartă Unionistă digitală, disponibilă oricui și oriunde. Harta va servi drept un instrument esențial pentru realizarea Unirii. Este, totodată, cel mai mare program de voluntariat făcut la nivelul Republicii Moldova, României și a întregii Diaspore.

1 Decembrie 2018: FACEM Unirea - foto: facebook.com

1 Decembrie 2018: FACEM Unirea – foto: facebook.com

Mii de voluntari vor concura între ei pentru puncte și pentru locurile fruntașe ale clasamentului, aducându-și totodată aportul la înfăptuirea unui proces istoric de prea mult timp amânat: Unirea Republicii Moldova cu România.

Este pentru prima oară când aprecierea implicării voluntare a unor oameni nu mai depinde de criterii arbitrare, ci se bazează pe reguli clare și niveluri bine definite. Dincolo de un simplu proces de voluntariat, organizațiile unioniste doresc să dea către restul societății de pe ambele maluri de Prut un exemplu de construcție bazată pe valoare.

Fie că vorbim de o țară din Europa, un județ din România sau un sat din Republica Moldova, utilizatorii avansați ca nivel vor putea vedea în timp real datele privind ceilalți unioniști, iar implicarea în proiect nu este condiționată geografic. Premiile cu care vor fi recompensați cei mai bravi voluntari sunt oferite de către alți unioniști, care nu au timp să voluntarieze: de la tricouri și alte materile unioniste până la excursii în România/Republica Moldova sau locuri exotice precum Tenerife (Insulele Canare).

 

Există 3 metode importante prin care puteți să sprijiniți în anul 2018 procesul de unificare a malurilor de Prut:

 

ÎNSCRIINDU-TE CA SUPORTER AL UNIRII – Completezi formularul și răspândești în mediul tău informațiile primite și susținerea pentru proiectul unionist. La finalul zilei vom arăta că suntem sute de mii de suflete care vor să redevenim o singură ȚARĂ.

ACTIVÂND CA VOLUNTAR – Completezi formularul, apoi începi să acumulezi puncte în urma activităților. Crești de la un nivel la altul și pui umărul la scrierea istoriei.

DONÂND – De la 10 lei la mii de euro sau donând resurse materiale, de la cărți la mașini sau excursii, fiecare își aduce contribuția la o mișcare care pornește de jos în sus.

 

Indiferent dacă ești SUPORTER, VOLUNTAR sau/și DONATOR, de fiecare dintre noi va fi nevoie pe 1 Decembrie 2018 și în fiecare zi a anului 2018. Marea Mobilizare Unionistă e despre folosirea tuturor energiilor disponibile în sens unificator.

Punctele din programul de voluntariat vor fi acordate automat, la îndeplinirea unor acțiuni, majoritatea online (comentarii, likeuri, evenimente, promovare etc) care țin de propria persoană, de contactarea altor unioniști sau de atragerea de oameni noi în mișcare (prin intermediul linkului personal). Totodată, pentru cei care se remarcă prin inventivitate și prin rezultate, puncte se acordă și manual, de către coordonatori. O listă completă de acțiuni poate fi găsită aici.

Pentru a deveni cel mai bun unionist dintre unioniști la îndemnul unui mare adevăr istoric: ”Întrebaţi istoria și veţi ști ce suntem, de unde venim și unde mergem” (Mihail Kogălniceanu), aveți nevoie de Implicare, Activism, Curaj și Dragoste de Țară. Împreună putem unifica aceste calități într-o forță unionistă care va face să dispară pentru totdeauna granița dintre frați!

articol preluat de pe www.unire2018.ro

10tv.md

Basarabia e România

2018: Alianța pentru Centenar

Unirea – ODIP

Actiunea 2012

(George Simion) Igor fără de Ţară

Igor Dodon şi simbolul nostru românesc: capul de bour, privit frontal, simbolizând puterea

foto preluat de pe adevarul.ro
articol de George Simion (preluat de pe adevarul.ro)

6 februarie 2018

George Simion - presedintele Platformei Unioniste Actiunea 2012

George Simion – presedintele Platformei Unioniste Actiunea 2012

 

Igor fără de Ţară

Chiar în aceste zile şi în săptămânile şi lunile care vor urma, Republica Moldova se uneşte cu România, comună cu comună, localitate cu localitate, om cu om. Pas cu pas, pe măsură ce tot mai multe unităţi administrative semnează Declaraţia de Unire cu Ţara, cărei ţări îi va mai fi preşedinte Igor Dodon?

Inclusiv primarul din satul Sadova, în care trăieşte o covârşitoare majoritate moldovenească şi unde s-a născut Igor Dodon, a anunţat că va vota, alături de mulţi alţi localnici, Declaraţia de Unire până la 27 martie 2018, când se împlinesc 100 de ani de la revenirea Basarabiei alături de România. Până la ora actuală, 12 (douăsprezece) unităţi administrative de pe întinsul Republicii Moldova au semnat deja Declaraţia de Unire cu România, acestea fiind următoarele: Parcova, din raionul Edineţ; Puhoi, Ulmu, Văsieni, Bardar, Ruseştii Noi din raionul Ialoveni; Opaci din raionul Căuşeni; Goteşti din raionul Cantemir, Nişcani şi Săseni din raionul Călăraşi, Sărătenii Vechi din raionul Teleneşti şi Festeliţa din Ştefan Vodă.

Presa liberă din Republica Moldova relatează astăzi declaraţia primarului localităţii Sadova, Vladimir Susarenco, care spune că administraţia consiliului local este de punctul de a semna Declaraţia de Unire şi că are în vedere organizarea de festivităţi majore prin care să sărbătorească 100 de ani de când Sfatul Ţării a votat Unirea cu Ţara.

Să nu mire pe nimeni din România faptul că politicienii din administraţia locală a Republicii Moldova sunt în prezent cei mai curajoşi factori de decizie care depun eforturi pentru Unire în beneficiul cetăţenilor pe care îi reprezintă. În România reîntregită cu Moldova de peste Prut, primarii şi consilierii locali care îşi deservesc cu cinste şi pricepere comunităţile care i-au ales vor continua să fie primari şi consilieri.

Am mai spus-o şi o repet de câte ori am ocazia: în Republica Moldova profesează specialişti foarte buni în domeniile lor: diplomaţi, economişti, ingineri, profesori, inclusiv politicieni. Cu toţii ar fi mult mai împliniţi să-şi practice meseria în România reîntregită sau reprezentând-o până la cel mai înalt nivel european şi mondial. Unii politicieni din administraţia centrală de la Chişinău preferă siguranţa relativă pe care le-o oferă un stat slab şi clientelar, în loc să aibă viziunea şi ambiţia de a conduce o Românie reunificată, cu până la 25 de milioane de cetăţeni. Ca să nu mai vorbim de faptul că interesul legitim general al cetăţenilor moldoveni de orice etnie ar fi să se bucure de bunăstarea şi stabilitatea pe care le propune Europa civilizată, în opoziţie cu himera post-sovietică reprezentată de Uniunea Vamală Euroasiatică. În acest sens, i-am transmis un mesaj lui Igor Dodon, de la Cimitirul Bellu din Capitală:

Pe unii dintre politicienii care se opun cu înverşunare Unirii îi pot înţelege. De pildă, în baza competenţelor profesionale, actualul nepreşedinte Igor Dodon nu ar aspira decât la un post de subsecretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice în România reîntregită. Sau poate ar accepta o slujbă onorifică de director economic într-o companie privată cu capital majoritar rusesc.

Istoria universală, acest fir narativ specific şi profund uman, ne-a lăsat povaţa lui Ioan Fără de Ţară, care a urcat pe tronul Angliei prin uzurpare în secolul al XIII-lea şi a rămas în istorie ca monarh slab. Chiar şi calificativul „slab” pare indulgent când analizăm obiectiv primele 14 luni din mandatul lui Igor Dodon în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova. Nimic din ce a promis în campania electorală din 2016 nu i-a reuşit până acum, dar găseşte de fiecare dată să arate acuzator către vinovaţii care nu îl lasă să reformeze statul: unioniştii.

Aflat într-un dialog la distanţă cu mişcarea unionistă, care îi asigură consecvent pe locuitorii ambelor maluri ale Prutului că nu va curge sânge la Unire, nepreşedintele Igor Dodon a ieşit recent să declare la NTV Moldova năzdrăvănia că „Unirea înseamnă război civil”. Dacă asta are de gând să facă Igor Fără de Ţară atunci când moldovenii vor cere Unirea cu Ţara, îmi doresc ca el să aibă consilieri buni care să-i reamintească o vorbă înţeleaptă din scriptură: „Cine scoate sabia, de sabie va pieri” (Matei 26:52).

Nu este în interesul nimănui să se ajungă la momente precum cele din 6-8 aprilie 2009, când clădirea Parlamentului şi cea a Preşedinţiei de la Chişinău au fost incendiate de manifestanţi în revolta spontană anti-comunistă aprinsă de fraudarea alegerilor din 5 aprilie. Pe atunci, Dodon era pe faţă comunist, astăzi s-a „rebranduit” socialist, dar este aceeaşi coadă de topor care se opune interesului celor din neamul său. Nu vă lăsaţi induşi în eroare de numele rusificat, căci Igor Fără de Ţară este moldovean la fel cum sunt şi eu, aşa cum declară rudele sale din satul natal Sadova, unde primarul unionist şi localnicii au cântat „Treceţi batalioane române” de 1 Decembrie 2017:

Dacă nefericitul rege medieval Ioan Fără de Ţară era fratele eroului cruciat Richard Inimă de Leu, la fel de nefericitul Igor Fără de Ţară va fi fratele fostului preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici, acum pensionar de lux al Rusiei, dat jos din funcţie în stradă după ce s-a pus împotriva voinţei poporului său.

2018 e despre Basarabia, 2018 e despre Unire!

 

articol de George Simion (preluat de pe adevarul.ro)

(Alexandru Cristian Surcel) Alianţa Pentru Centenar

Alianţa Pentru Centenar

foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro
articol: Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto: facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto: facebook.com

 

Despre misiunea Alianţei Pentru Centenar

21 august 2017

Ieri, 20 august 2017, la Sala C.A. Rosetti a Palatului Parlamentului, Bucureşti, România, a avut loc conferinţa CENTENARUL UNIRII ŞI BASARABIA, care a reunit circa 100 de ONG-uri, federaţii de ONG-uri, platforme civice, sindicate, din România, din Republica Moldova şi din diaspora, care au decis, în prezenţa reprezentanţilor majorităţii partidelor politice parlamentare din România şi a reprezentanţilor mai multor partide politice unioniste din Republica Moldova, să constituie ALIANŢA PENTRU CENTENAR, o coaliţie dedicată desfăşurării de evenimente şi de acţiuni, culturale sau revendicative, de-a lungul anului 2018, în vederea formulării, promovării şi adoptării oficiale a reunificării celor două state româneşti drept proiect de ţară.

De asemenea, organizaţiile astfel reunite şi-au promis sprijin reciproc pentru realizarea proiectelor proprii, fie ele cu caracter unionist sau mai larg identitar cultural ori social.

Nu în ultimul rând, pe lângă Rezoluţia de constituire a Alianţei Pentru Centenar şi de proiectele concrete menţionate de la tribuna conferinţei sau în discuţiile pregătitoare ale acesteia, a fost adoptată o Declaraţie relativă la drepturile românilor din Ucraina, care cere încetarea de către autorităţile ucrainene a închiderilor de şcoli cu predare în limba română şi redeschiderea tuturor şcolilor de acest fel care au fost închise din 1991 până în prezent, încetarea în pratica statului ucrainean a falselor separări între români, moldoveni şi volohi şi recunoaşterea faptului că este vorba de o singură minoritate naţională, vorbitoare a unei singure limbi, limba română, şi adoptarea unei noi legi a limbilor regionale şi minoritare care să dea dreptul la folosirea limbii române în administraţie şi în justiţie în localităţile unde vorbitorii de limbă română, indiferent cum se autodenumesc, reprezintă cel puţin 20% din totalul populaţiei.

Cum spuneam mai devreme de proiecte concrete, cu titlu exemplificativ şi cu menţiunea că acţiunile şi evenimentele care vor fi efectiv organizate vor fi convenite de comun acord de organizaţiile participante şi contributoare la Alianţa Pentru Centenar, citez următoarele activităţi ce ar putea fi desfăşurare de-a lungul anului 2018:

1. Efectuarea de demersuri pentru adoptarea de către toate partidele parlamentare, sub auspiciile Academiei Române şi ale Preşedintelui României, a unui nou pact de tip Snagov, privind reunificarea celor două state româneşti.

2. Obţinerea modificării legislaţiei electorale astfel încât cetăţenii români din Republica Moldova să participe la alegerile din România în cadrul unei circumscripţii electorale separate de cea pentru diaspora, circumscripţia nr. 44.

3. Stabilirea de parteneriate media care să permită popularizarea proiectului de ţară, a iniţiativelor Alianţei Pentru Centenar şi a organizaţiilor componente.

4. Instrumentalizarea deputaţilor şi senatorilor din grupul Prietenii Unirii din cadrul Parlamentului României pentru promovarea de propuneri legislative care să rezolve chestiuni delicate, precum cea a dificultăţilor birocratice întâmpinate de cetăţenii Republicii Moldova şi ai Ucrainei care au dreptul să redobândească cetăţenia română sau de copiii acestora când ajung la vârsta majoratului.

5. Promovarea în cadrul unei eventuale reforme constituţionale sau ca iniţiativă cetăţenească a unui text care să declare dreptul la reunire al românilor, fie ca articol în cadrul Constituţiei, după modelul Constituţiei Republicii Federale Germania din 1949, fie ca parte a unui preambul la Constituţie.

6. Desfăşurarea de lobby pe lângă Guvernul României pentru reînfiinţarea unei structuri specializate, dedicate relaţiei cu Republica Moldova, cum a fost Oficiul pentru Gestionarea Relaţiilor cu Republica Moldova în perioada 2000-2004, sau chiar a unui Minister al Reunificării, după modelul din Republica Coreea.

7. Organizarea unui târg al proiectelor culturale unioniste şi identitare şi sprijinul pentru realizarea celor mai interesante dintre acestea.

8. Susţinerea de proiecte sociale faţă de persoane şi de familii defavorizate din Republica Moldova, mai ales orfani, veterani din războiul de pe Nistru etc.

9. Efectuarea de donaţii de carte.

10. Promovarea constituirii Fondului Moldova, prin care ajutorul financiar al României să fie direcţionat direct acolo unde este necesar, fără a mai alimenta corupţia din Republica Moldova.

11. Realizarea de broşuri şi materiale video adresate membrilor minorităţilor naţionale din Republica Moldova, despre realităţile României şi ale minorităţilor naţionale similare din România.

Reamintesc, enumerarea de mai sus este doar exemplificativă.

Mai departe, chiar dacă acest text va avea o lungime nepractică pentru anii în care trăim, în care oamenii îşi găsesc mai greu răbdarea necesară parcurgerii unor texte mai lungi, cred că e necesar să vedem cum de la 1848 încoace aspiraţia către unitate naţională s-a îmbinat cu dorinţa de modernizare şi de integrare în civilizaţia Occidentului şi de ce ideea unor universitari şi politicieni din zilele noastre de a separa aceste planuri este complet greşită.

(A) Anul 2018 este anul Centenarului Marii Uniri, desfăşurate pe parcursul anului astral 1918 în trei etape, prin Unirea Basarabiei cu România la 27 Martie/9 Aprilie, prin Unirea Bucovinei cu România la 28 Noiembrie şi prin Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România la 1 Decembrie. Realizarea deplinei unităţi naţionale în jurul statului constituit cu 59 de ani mai devreme prin unificarea celor două principate istorice, Moldova şi Ţara Românească (Mica Unire), şi devenit independent cu exact patru decenii mai înainte, reprezenta încununarea unor eforturi consecvente a mai multe generaţii, cu începere de la revoluţia din 1848, aşadar întinse pe şapte decade. Dar Marea Unire mai reprezenta şi împlinirea unui curs natural al istoriei, care-i apropiase tot mai mult în plan cultural, social, economic şi politic pe românii trăitori de-a lungul arcului carpatic, între Nistru, Tisa, Dunăre şi Marea Neagră, încă de la constituirea primelor formaţiuni statale medievale la cumpăna mileniilor I şi II, pe fondul originii autohtone comune şi a deplinei unităţi etno-lingvistice. Rod al revoluţiilor izbucnite în teritoriile dominate de imperiile în prăbuşire la sfârşitul primului război mondial, Marea Unire a fost deopotrivă încununarea binemeritată a marelui preţ de sânge plătit de ostaşii armatei regale române şi de voluntarii ardeleni, bănăţeni şi bucovineni în Munţii Carpaţi, la Turtucaia şi în celelalte bătălii ale anului 1916 şi pe câmpurile de luptă de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz şi Caşin în 1917, şi a trebuit apărată împotriva agresiunii bolşevice în Basarabia în 1918, în Ungaria în 1919 şi în Siberia în 1918-1920.

(B) În cele şapte decenii de care aminteam anterior, dintre 1848 şi 1918, lupta pentru realizarea unităţii naţionale s-a îngemănat cu strădania modernizării societăţii româneşti, a integrării acesteia în Europa civilizată, de care secolele de dominaţie otomană şi mai ales perioada regimului fanariot (1711/1716-1821) o îndepărtaseră într-o anumită măsură. Atunci s-a constituit şi s-a împământenit aspiraţia pro-occidentală a inteligenţei româneşti, care astăzi se traduce în asumarea valorilor statului de drept şi ale democraţiei liberale şi în integrarea euro-atlantică a României. Marea Unire a însemnat şi succesul acestui demers, astfel că perioada interbelică, cea a României Mari, deşi de numai două decenii, cu toate neajunsurile ei, rămâne în amintire ca perioada în care toţi românii au cunoscut dezvoltarea cea mai fertilă din punct de vedere cultural şi o importantă înflorire economică.

(C) Evenimentele celui de-al doilea război mondial aveau însă să întoarcă roata istoriei pentru mai multe decenii, atât cu privire la întreruperea cursului european şi occidental al evoluţiei societăţii româneşti, cât şi cu referire la menţinerea deplinei unităţi naţionale. Seria de dictaturi deschisă în 1938, dar, mai ales, regimul totalitar comunist dintre 1945 şi 1989, ne-au readus sub zodia „hatârului şi a bacşişului”, care încă şi azi rivalizează cu realităţile epocii fanariote. Iar tragicul an 1940 a dus la pierderi de populaţii şi de teritorii, care, cu un nou imens preţ de sânge pe fronturile întinse din Caucaz în Europa Centrală, au putut fi doar parţial reparate. A rămas deschisă rana pregătită prin semnarea la 23 august 1939 a Pactului Ribbentrop-Molotov, produsă prin ultimatumurile din 26 şi 27 iunie şi evacuarea din 28 iunie 1940 şi permanentizată de marile puteri învingătoare prin Tratatul de pace de la Paris din 1947.

(D) Cursul firesc al istoriei nu poate fi însă deturnat pentru totdeauna, chiar şi prin voinţa celor mai puternici. Valul de revoluţii din 1989 a dus la destrămarea utopiei marxist-leniniste şi la prăbuşirea totalitarismului comunist în Europa, iar anul 1991 a asistat la implozia sub propria greutate a imperiului care s-a opus cel mai activ realizării dezideratelor românilor, atât cele cu privire la unitatea naţională, cât şi cele relative la integrarea în civilizaţia occidentală: Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). În urma Uniunii Sovietice au rămas mai multe republici independente, cel puţin formal, între care şi un al doilea stat românesc, Republica Moldova, rupt de România ca rezultat al evenimentelor descrise mai devreme. Încă de la început s-a pus problema reunificării celor două state, dar aceasta nu s-a putut realiza atunci din cauza opunerii altor puteri străine şi a ezitărilor sau jocurilor duble ale unor responsabili din cele două capitale, Bucureşti şi Chişinău. Evenimente tragice precum mineriadele din 1990-1991, în România, sau războiul de pe Nistru din 1992, în Republica Moldova, au accentuat forţele inerţiale care au împiedicat de atunci şi până acum refacerea unităţii naţionale.

(E) Totuşi, chiar dacă, după o experienţă totalitară mult mai dură decât în orice altă ţară europeană, societatea românească s-a pus mai greu în mişcare ulterior căderii regimurilor comuniste, acest lucru s-a întâmplat, iar progresele nu pot fi negate. În 1995, prin Pactul de la Snagov, sub auspiciile Academiei Române, toate forţele politice parlamentare conveneau reluarea cursului occidental al devenirii civilizaţionale şi istorice româneşti ca proiect de ţară. Prin urmare, în anul 2004 România reuşea să devină membru cu drepturi depline al NATO, iar la 1 Ianuarie 2007 membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, legată de asemenea prin parteneriate strategice cu Statele Unite ale Americii, Franţa, Polonia etc. De asemenea, evenimentele ultimilor 5-6 ani arată o societate civilă tot mai activă şi mai implicată, care a reuşit de mai multe ori să se impună în faţa clasei politice. Chiar dacă mai persistă şi fenomene negative precum o anumită extindere a corupţiei, care la rândul său obligă la păstrarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) şi care face din integrarea în spaţiul Schengen încă un deziderat, ca şi menţinerea vizelor pentru Statele Unite, putem spune nu numai că proiectul de ţară afirmat în 1995 s-a împlinit, dar şi că, în fine, România pare să depăşească zona formelor fără fond, pe care acum puţin mai mult de un secol le sesiza şi le reclama Titu Maiorescu, şi că a atins un standard de stat de drept şi de democraţie care nu a existat nici în perioada interbelică.

(F) Din păcate, mult mai puţin notabile au fost progresele dincolo de Prut. După îngheţarea conflictului de pe Nistru şi menţinerea în zonă a unei forţe de ocupaţie şi după pierderea speranţei unei reunificări rapide cu România, dar şi sub influenţa unei mass media străine, cu nostalgii pentru imperiul sovietic de-abia prăbuşit şi pentru cel ţarist destrămat acum un secol, a urmat o perioadă de regres. Constituţia adoptată în 1994 a făcut o anumită întoarcere spre moldovenismul primitiv de sorginte sovietică, iar între 2001 şi 2009 regimul preşedintelui Vladimir Voronin şi al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova a acţionat deschis împotriva asumării identităţii româneşti şi a apropierii de România. După ce guvernările pro-europene ce s-au succedat din 2009 până în prezent au eşuat în corupţie generalizată şi oligarhizare de factură post-sovietică, pe fondul unui enorm absenteism, alegerile prezindenţiale din anul 2016 au fost câştigate de un candidat cu un discurs antiromânesc chiar mai acerb decât cel al fostului preşedinte Voronin şi chiar mai aservit unor interese străine decât acesta, şi anume Igor Dodon, liderul Partidului Socialiştilor din Republica Moldova. Cu toate acestea, Republica Moldova a reuşit în decembrie 2013 să semneze Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, iar mişcări sociale repetate ne arată că generaţia luptei de eliberare naţională de la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90 are tot mai mulţi continuatori. Mişcările unioniste ale tinerilor basarabeni au fost tot mai ample, începând cu 1995 şi cotinuând cu 2002 şi, mai ales, cu revolutia Twitter din aprilie 2009. Ulterior acesteia, din 2011, o tot mai activă mişcare unionistă de tineret s-a făcut simţită prin Platforma Unionistă Acţiunea 2012, prin Tinerii Moldovei şi apoi prin mişcarea ODIP. Dacă, după declanşarea războiului din Ucraina în anul 2014 şi după alegerea ca preşedinte a lui Igor Dodon, integrarea separată a Republicii Moldova în Uniunea Europeană devine un obiectiv tot mai nerealist, reunificarea cu România păstrează valenţele unui autentic proiect de ţară pe ambele maluri ale Prutului.

(G) Constatăm totuşi existenţa şi la Bucureşti şi la Chişinău a unor categorii de formatori de opinie şi de discipoli ai acestora care separă în mod artificial cursul occidental al devenirii istorice româneşti, asumat încă de la revoluţia din 1848, aşa cum arătam mai devreme, şi avatarul său actual, integrarea europeană şi euro-atlantică, de problematica unităţii naţionale, de asemenea asumată programatic la aceeaşi revoluţie din 1848. Respectivii consideră că ar fi nerealist sau desuet să mai discutăm în termenii unei noi Mari Uniri şi că viitorul românilor nu este într-un stat comun, ci ca două state separate într-o Uniune Europeană comună. Într-un fel, discutăm de formele fără fond ale lui Titu Maiorescu, într-o variantă contemporană, adică de calchierea fără discernământ a unor idei din gândirea politică occidentală, care pun ideea naţională în plan secund sau chiar o dezaprobă (prin asociere cu acel naţionalism excesiv şi exclusivist care a dus la declanşarea celui de-al doilea război mondial), dar fără adaptarea necesară la specificul românesc. Ori formele extreme de naţionalism nu au reprezentat niciodată în spaţiul românesc altceva decât opţiuni minoritare, fără apel la publicul larg. Procentajul maxim obţinut vreodată de un partid de această factură în alegerile parlamentare a fost de 15% în anul 1937, an în care mişcările naţionaliste extremiste de pe continentul european cunoşteau apogeul istoric. Excesele naţionaliste ale unor regimuri de dictatură, cel din anii 1940-1944 sau cel din cea de-a doua etapă a comunismului românesc (1965-1989), nu au împiedicat prăbuşirea acestor regimuri în faţa acţiunii unor opozanţi (îń 1944) sau revoluţionari (în 1989), care la rândul lor nutreau puternice simţăminte patriotice. În realitate, obiectivul unităţii naţionale s-a împletit permanent în aceşti 170 de ani cu dezideratul liberalizării, al democratizării, al construirii statului de drept şi al occidentalizării culturale a societăţii româneşti. De la generaţia paşoptiştilor la generaţia care a realizat revoluţia din 1989 şi manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii din 1990 nu a existat de fapt o separaţie între idealul modernist pro-occidental şi democratic şi idealul unionist. Iar în zilele noastre, tinerii unionişti sunt în primele rânduri ale mişcărilor sociale anticorupţie, pentru stat de drept, democraţie sau mediu sănătos, atât la dreapta, cât şi la stânga Prutului.

Prin urmare, este absurd să discutăm de Centenar fără să facem nicio referire la restabilirea unităţii naţionale, să ne limităm la o propunere de proiect de ţară construită doar pe o agendă internă sau pe ceea ce practic ar putea fi descris ca un program de guvernare. CENTENARUL 2018 TREBUIE SĂ FIE MOMENTUL ÎN CARE ROMÂNII, DIRECT, DAR ŞI PRIN REPREZENTANŢII LOR DIN CLASA POLITICĂ ŞI DIN SOCIETATEA CIVILĂ, DIN AMBELE STATE ROMÂNEŞTI ŞI DIN DIASPORA, TREBUIE SĂ-ŞI ASUME PE DE-A ÎNTREGUL PROIECTUL ISTORIC DE ŢARĂ, IDEEA DE LA 1848 ÎN FORMELE PREZENTULUI, ŞI ANUME EDIFICAREA UNUI STAT UNIFICAT, MODERN, CU UN REGIM DE DEMOCRAŢIE LIBERALĂ ŞI CU RESPECTAREA TUTUROR STANDARDELOR STATULUI DE DREPT, MEMBRU ACTIV ŞI VALOROS AL UNIUNII EUROPENE ŞI AL NATO. Iar următorul pas major către recâştigarea proiectului istoric de ţară este REUNIFICAREA REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA.

articol preluat de pe: marturiilehierofantului.blogspot.ro

cititi si Alianţa pentru Centenar, lansată la Bucureşti: „2018 este despre Basarabia”

(Diana Preasca) 100 de organizații civice din România, Republica Moldova și Diasporă vor constitui Alianța pentru Centenar

Sfatul Ţării 2 şi marşul unionist „Dăm start Unirii”

foto: facebook.com
articol: Diana Preasca

17 august 2017

 

100 de organizații civice din România, Republica Moldova și Diasporă vor constitui Alianța pentru Centenar, un plan de acțiuni concrete pentru anul 2018. Evenimentul va avea loc duminică, la Palatul Parlamentului din București, Sala „C. A. Rosetti”, în marja Conferinței „Centenarul Unirii și Basarabia”.

Se discută din ce în ce mai mult despre Centenarul Marii Uniri, dar de făcut, nu se face nimic coerent. Anul 2018 este an decisiv pentru destinul reunit al României și în acest sens ne conjugăm eforturile. Centenarul de la 1918 nu este complet fără Basarabia, prima provincie care s-a unit cu Țara, așadar, nu avem ce sărbători până nu creăm toate premizele pentru a stabili clar că următorul proiect de țară al României este unirea cu Basarabia”, susţin organizatorii.

Organizaţiile reunite în Alianța pentru Centenar își promit sprijin reciproc pentru realizarea proiectelor unioniste proprii sau a celor culturale ori sociale cu impact identitar.

Din rândul organizaţiilor fac parte sindicate (printre care şi cel de la metrou, şi de la CFR), asociaţii, fundaţii, federaţii de ONG-uri, comunităţi locale, grupuri informale din România, Republica Moldova şi Diaspora. Platforma Unionistă Acţiunea 2012 va fi una dintre cele o sută de organizaţii partenere.

La eveniment vor participa și academicieni, istorici, europarlamentari și parlamentari de pe ambele maluri ale Prutului, precum și primari care vor semna acorduri de înfrățire.

articol preluat de pe: moldova.org

(Ştefan Sârbu) Parlamentul de la Chişinău votează schimbarea sistemului de vot. Societatea civilă, PAS şi DA protestează

Protest în faţa Parlamentului de la Chişinău împotriva modificării sistemului electoral 05.05.2017

foto: The Epoch Times Romania
articol: Ştefan Sârbu (The Epoch Times Romania

5 mai 2017

Parlamentul de la Chişinău votează schimbarea sistemului de vot. Societatea civilă, PAS şi DA protestează

În pofida lipsei unui consens naţional, dar şi a criticilor lansate de partenerii externi, deputaţii de la Chişinău au inclus subit pe agenda Legislativului proiectele privind schimbarea sistemului electoral al R. Moldova. Parlamentul este pichetat de protestatari.

UPDATE: Proiectul PD privind modificarea sistemului electoral şi introducerea votului uninominal a fost votat în prima lectură de către Parlamentul RM cu 52 voturi pentru. Printre deputaţii care au votat s-au numărat şi cei din Grupul Popular European al lui Iurie Leancă, care anterior declarase că nu vor susţine initiativa democraţilor.

Proiectul socialiştilor privind sistemul electoral mixt urmează să fie pus la vot, în plenul Parlamentului, la ora 17:30.

Protestatarii nu sunt lăsaţi să se apropie de clădirea Parlamentului fiind înconjuraţi de către poliţişti. Ei continuă să scandeze: “Jos regimul criminal!”, „Nu minţiţi poporul cu televizorul!”, “Jos dictatura!”, “Jos schimbarea regulilor jocului în timpul jocului!” etc.

Analistul român Sorin Ioniţă scrie pe pagina sa de Facebook că la Chişinău în momentul ăsta au iesit oamenii în piaţă, ca la noi acum 2 zile, ca să oprească porcăria de lege electorală. “Se vede că la ei nu dă Soros perdiem pentru câini, nu văd niciunul. Dar pe bune, acolo situaţia e mai dură, riscul mai mare, poliţia mai fără mănuşi.”

* * * * * * *

Maia Sandu, preşedinta Partidului Acţiune şi Solidaritate (PAS) anunţă că Partidul Democrat din Moldova (PDM) forţează votarea în prima lectură a modificărilor sistemului electoral, prin aceasta arătând că îi este absolut indiferent de părerea partenerilor străini, care au sunat alarma cu privire la pericolul instaurării unei dictaturi, a ignorat Comisia de la Veneţia, fără a aştepta raportul sau vizita de documentare a membrilor acesteia, a sfidat apelurile repetate ale instituţiilor europene, ale partidelor de opoziţie şi ale societăţii civile, liderul PAS concluzionând că “cele mai sumbre aşteptări s-au adeverit. PD-ul vrea să ne pună în faţa faptului împlinit.”

“Facem apel către societatea civilă, către forţele sănătoase ale societăţii să ne opunem şi să contracarăm acest act de batjocură. Doar împreună putem să oprim instaurarea dictaturii în Republica Moldova!”, scrie Maia Sandu pe pagina sa de socializare.

În contextul introducerii pe ordinea de zi a şedinţei de vineri a Parlamentului R. Moldova a proiectelor de lege privind votul uninominal, cât şi cel mixt, preşedintele Platformei DA, Andrei Năstase, a făcut apel la societate să se pregătească de eventuale proteste. „Pentru a salva ţara şi regiunea de dezmăţul regimului hibrid bazat pe corupţie şi geopolitică, e nevoie ca eforturile noastre politice interne şi externe să fie susţinute de societate, prin protest.”

Deputatul Partidului Liberal, Lilian Carp în cadrul unui briefing de presă susţinut în timpul şedinţei Parlamentului a declarat că din nou au fost introduse, pe ascuns, pe ordinea de zi proiectul ce prevede modificarea sistemului electoral din R. Moldova, fără ca acesta să fie dezbătut în comisii. “În asemenea condiţii nu poate fi pus pe ordinea de zi fiindcă s-a încălcat procedura. Putem spune, mai în glumă că balena uninominală a intrat şi în Parlamentul de la Chişinău, care vine să ucidă democraţia din Moldova.”

Analiştii politici presupun că cele două proiecte vor fi comasate, iar în final Moldova se va alege cu un sistem electoral mixt, aceasta fiind şi prima iniţiativă, enunţată doar verbal în cadrul unui interviu pentru tribuna.md, de către Vlad Plahotniuc.

Odată cu depunerea în Parlament a proiectului de lege privind modificarea Codului Electoral al RM, atât partidele de opoziţie, cât şi societatea civilă din Moldova s-au declarat împotrivă. Şi unii deputaţi europeni au declarat că modificarea sistemului electoral nu este o prioritate pentru Republica Moldova, iar puterea de la Chişinău ar trebui să se axeze pe problemele reale ale cetăţenilor. La 4 mai şi liderii partidelor europene PPE şi ALDE au atenţionat, potrivit unei declaraţii comune, că vor solicita stoparea finanţărilor din partea UE, dacă PDM va modifica sistemul electoral din Moldova fără susţinerea opoziţiei şi a societăţii civile, uninominalul fiind doar o încercare disperată de menţinere a democraţilor la putere.

Menţionăm că internauţii deja s-au mobilizat pe reţelele de socializare, o parte dintre ei pichetând Parlamentul de la Chişinău începând cu ora 15.00.

articol preluat de pe: epochtimes-romania.com

(Maria Maevschi) Ziua Mondială a Libertăţii Presei „sărbătorită” la Chişinău prin pichetarea Parlamentului

Jurnalistul Vitalie Călugăreanu şi preşedintele Parlamentului Andrian Candu

foto: facebook.com / Vitalie Calugăreanu
articol: Maria Maevschi – epochtimes-romania.com

3 mai 2017

 

Ziua Mondială a Libertăţii Presei „sărbătorită” la Chişinău prin pichetarea Parlamentului

Numeroase organizaţii nonguvernamentale de media din Moldova au pichetat sediul Parlamentului, cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei, în semn de protest faţă de îngrădirea accesului la informaţie, jurnalişti fiind nevoiţi să scrie sute de scrisori către instituţiile statului.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei, mai multe organizaţii neguvernamentale de media din Republica Molodva au făcut, miercuri 3 mai, o nouă evaluare a situaţiei presei din ţară. Potrivit ONG-urilor media, actuala situaţie, după cum arată şi rapoartene naţionale şi cele internaţionale, este în ultimul timp în declin, începând cu 2013 încoace. „Riscăm să ajungem în grupul ţărilor în care presa nu este liberă”, a specificat directoarea executivă a Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI), Nadine Gogu.

Memoriul privind libertatea presei pentru perioada 3 mai 2016 – 3 mai 2017 constată că în ultimul an au fost perpetuate vechile probleme, cum ar fi concentrarea mass media, polarizarea politică, în special pe domeniul audiovizualului, cadrul legal defectuos, limitarea accesului la informaţie, ingerinţa factorului politic în activitatea Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA) şi a mass media, condiţiile economice precare care nu permit mass mediei să se dezvolte şi să fie cu adevărat independente.

Pe lângă aceste probleme, în acest an au mai fost constatate cazuri de abuzuri verbale şi fizice împotriva jurnaliştilor. Au fost înregistrate cazuri când mass media a fost dată în judecată de primele persoane în stat, fiind acuzate de defăimare. Au fost cazuri de presiune şi intimidare a jurnaliştilor”, a declarat Nadine Gogu în cadrul unei conferinţe de presă.

Aceasta a ţinut să precizeze că pe segmentul legislaţiei au fost făcute mici progrese în ultimul an, însă acestea nu au permis ca situaţia presei să se schimbe în bine. Ce ţine de propaganda străină, îndeosebi cea a Kremlinului care în ultimul an marchează tot ce se întâmplă în Moldova, autorităile RM au venit de multe ori cu declaraţii că ar fi peocupaţi de această problemă, venind chiar cu anumite idei de reducere a propagandei şi de protejare a spaţiului informaţional, „dar din ceea ce vedem, de facto, CCA în ultimul an a oferit licenţe unor posturi de televiziune care vor retransmite conţinut de limbă rusă”.

Mai mult decât atât, directoarea CJI a mai menţionat că în prezent în Modlova ar exista un climat care nu este deloc prietenos cu mass media, de fapt, este unul ostil, fiind dificil să fii jurnalist, să rămâi independent în condiţiile actuale pe piaţa moldovenească.

În context, în faţa Parlamentului Republicii Moldova, a avut loc o acţiune de protest a jurnaliştilor prin care cei prezenţi au încercat să reamintească deputaţilor că presa se confruntă cu anumite probleme despre care se vorbeşte de mai mulţi ani. „Acum din păcate avem mai puţină presă independentă, dar avem presă dependentă de finanţele politicienilor, sau a oamenilor de afaceri”, a punctat Gogu, conform privesc.eu.

Această îngrădire semnifică jurnalistul întemniţat între cei patru pereţi şi înconjurat de rafturi de scrisori de la autorităţi. Jurnalistul din Republica Moldova, pentru a obţine informaţia de interes public este impus, practic, să scrie scrisori către autorităţi pentru a obţine acestă informaţie, pe când, cu mult mai simplu ar ca această informaţie să fie accesibilă online, tranparentă şi posibil de accesat pentru fiecare cetăţean din R. Moldova”, a subliniat jurnalistul de la Ziarul de Gardă, Sergiu Bejenari, din interiorul unei cuşti improvizate.

În faţa presei a ieşit preşedintele Parlamentului, Andrian Candu care a dat dreptate jurnaliştilor prezenţi, că „în Parlament se crează un grup de lucru, aa cărui menire este să vină cu propuneri mai ample de îmbunătăţire a legislaţiei, al noului cod al audiovizualului”.

articol preluat de pe: epochtimes-romania.com

(George Simion) SOS: Ne va găsi 2018 cu pantalonii în vine?

Unirea – obiectiv naţional?

foto: adevarul.ro
articol: George Simion

George Simion

George Simion

2 martie 2017

 

Anul viitor se împlinesc 100 de ani de la realizarea unirii tuturor teritoriilor unde trăiesc români în cadrul aceluiaşi stat. Este România de astăzi capabilă măcar să marcheze demn aniversarea sau va fi Centenarul un prilej de bălăcărire şi de politicianism? Cu gândul la un adevărat proiect de ţară, timpul trece şi deja suntem în momentele când marea victorie din primul război mondial ar fi trebuit sărbătorită….

Trecută de la guvernul Ponta la guvernul Cioloş, prin reformatare totală şi continuată în acelaşi stil de guvernul Grindenau, nimeni nu pare să-şi asume responsabilitatea pentru cei 100 de ani de când România a redevenit Mare. În tot acest timp, lipseşte un consens la nivel de societate prin care anul 2018 să fie startul unor proiecte de ţară.

Guvernul Cioloş a înfiinţat un Departament pentru Centenar pentru a arăta că programul România 100 a lui Ponta nu era bun. Acum, timidul departament centenar ar trebui întărit şi ajutat să îşi îndeplinească menirea. Nu există, cu un an înainte de prima unire a unei provincii istorice cu Ţara ( Basarabia -27 martie 1918), un program articulat privind marcarea celor 100 de ani. De comisia pentru proiect de ţară de la Cotroceni nu s-a mai auzit nimic, după cum nici mult-trâmbiţata strategie pentru Republica Moldova a preşedintelui Iohannis întârzie să nască ceva concret.

În 2018, Cioloş dorea să pună, simbolic, prima piatră a viitoarei autostrăzi Piteşti-Sibiu:

Acest proiect de autostradă va fi şi parte a legii centenarului, care va avea o componentă de infrastructură prioritară pentru România dedicată centenarului. (…) Legea centenarului va sublinia nu doar prioritatea acestor proiecte, dar şi un cadru instituţional, administrativ, care să permită accelerarea acestor proiecte de investiţii. Deci, din acest punct de vedere, întrebarea care se pune nu mai este dacă autostrada Piteşti — Sibiu va fi construită, ci cât de repede vom reuşi să finalizăm acest proiect, care este o prioritate“, a mai afirmat premierul Cioloş.

Până la urmă, legea centenarului nu a mai cuprins nicio autostradă. Mai mult, un nod în gât ne-a stat în momentul când se vorbea despre Centenar dar nu auzeai nimic despre Basarabia, Marea Unire şi teritoriile care nu mai fac parte acum din Ţară. Greşeală e repetată, până acum, şi de actualul Guvern Grindeanu.

În altă ordine de idei, Patriarhia Română doreşte să inaugureze catedrala Mântuirii Neamului. Academia Română, în majoritatea ei timorată acum de vestitul apel de Unitate, răstălmăcit şi politizat de presa de opoziţie, lipseşte din a oferi ghidaj către naţiunea română.

Guvernarea PSD-ALDE are toate uneltele la îndemână să facă din 2018 un motiv de sărbătoare dar, din primele două luni de guvernare, nu am văzut niciun semn că va fi aşa. Mai mult, ieşirile reprezentanţilor puterii în public par a se diminua, de frica protestelor şi la orizont avem o societate dezbinată. Despre ce fel de regim “naţionalist” se vorbeşte când tocmai istoria şi identitatea noastră nu sunt respectate?

Unirea - obiectiv naţional? - foto: adevarul.ro

Unirea – obiectiv naţional? – foto: adevarul.ro

 

2018 e despre Basarabia

Anul 2016 s-a terminat cu victoria lui Igor Dodon în Republica Moldova. Ciracul pro-Kremlin de la Chişinău nu are nicio pârghie administrativă importantă pe care o poate folosi. Deşi vor să pretexteze pe seama lui Dodon lipsa de acţiune cronică, unii diplomaţi şi funcţionari ar trebui să înţeleagă că la finalul lui 2018 chiar ne aşteaptă un dezastru peste Prut şi vor plăti pentru lipsa aceasta de fapte. Îngăduirea unui alt stat românesc, separat de Ţară, la 100 de ani de la Marea Unire, este, în sine, un atac la România. Dă de gândit altora care au fel de fel de pretenţii. (Şi) la asta s-au referit academicienii români în apelul lor.

Dar un stat anti-românesc, peste Prut, cum se poate profila în anii care vin, este un eşec major al României moderne.

 

Măcar în al doisprezecelea ceas!

Pentru ca, in extremis, anul 2018 să fie unul în care România să-şi găsească vocaţia, e nevoie să forţăm statul român la acţiune. Sub toate formele lui: instituţii, putere centrală, legislativ, autorităţi locale, statul român trebuie să marcheze ultima mare victorie a României, ca naţiune: anul 1918.

Mai departe de atât, însă, toţi trebuie să contribuim la proiecte şi programe de viitor, în domeniile în care activăm. Fac un apel, pe această cale, la întreaga societate civilă, oficializată sau nu, să-şi dea mâna într-o mare coaliţie şi să contribuie la reuşita anului 2018. Încă se mai poate!

articol preluat de pe: adevarul.ro