Arhiva tag-ul pentru: Memoria Timpului

10 aprilie 2026

(articol reeditat)

Tăcerea firii și miza jertfei supreme

Sfânta și Marea Vineri reprezintă inima Săptămânii Patimilor, momentul în care timpul pare să se oprească în loc pentru a contempla Răstignirea și Moartea Mântuitorului. Este ziua celei mai adânci tristeți, dar și a celei mai mari speranțe, fiind singura zi din an în care nu se săvârșește Sfânta Liturghie, lăsând loc tăcerii și meditației profunde.

În cadrul pilonului Memoria Timpului, privim această zi dincolo de rânduiala cultului; o vedem ca pe un reper fundamental al Identității noastre spirituale, în care sacrificiul de sine devine singura cale spre biruința vieții. În această „Vineri Neagră”, comunitatea se adună în jurul Epitafului pentru a cânta Prohodul, transformând doliul într-o mărturie colectivă de iubire și recunoștință. Documentăm astăzi semnificația acestei zile pentru a înțelege că, fără suferința Crucii, bucuria Învierii nu ar putea fi deplină.

Sfânta şi Marea Vineri

Sinaxarul zilei ne arată că în Sfânta şi Marea Vineri se face pomenirea Sfintelor şi Mântuitoarelor şi înfrico­şătoarelor Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru lisus Hristos: scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oţe­tul, piroanele, suliţa şi, înainte de toate, crucea şi moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi.

Se mai face pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El.

Slujbele din această zi cuprind: Denia de Joi seara (în tim­pul căreia se citesc „cele douăsprezece Evanghelii” care vorbesc de Pătimirile Domnului, Ceasurile împărăteşti, de vineri dimineaţa, Vecernia, în timpul căreia se face şi „Punerea în mormânt” sau scoaterea Epitafului în mijlocul bisericii, spre închinare şi Pavecerniţa.

Toate cântările din Vinerea Patimilor arată răutăţile lumii căzute în păcat: trădarea lui Iuda, frica prea mare a ucenicilor şi lepădarea lui Petru, răutatea şi viclenia mai-marilor căr­turarilor şi fariseilor, laşitatea şi nedreptatea lui Ponţiu Pilat, violenţa soldaţilor, rătăcirea şi nerecunoştinţa mulţimilor, obrăznicia tâlharului nepocăit şi nepăsarea sau indiferenţa multora cărora lisus le-a făcut mult bine.

Aceasta este lumea păcatului care ucide, lumea patimilor egoiste şi a morţii.

Pe de altă parte, slujbele din Sfânta şi Marea Vineri inspi­rate din Sfintele Evanghelii, pe care imnografii le tâlcuiesc în stare de rugăciune şi doxologie, arată îndelung-răbdarea şi bunătatea Domnului Iisus Hristos faţă de toţi oamenii, adică iubirea Sa mai tare decât suferinţele chinurilor şi decât durerile morţii pricinuite de oameni.

foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Sfânta și Marea Vineri începe cu citirea Ceasurilor Împărătești, până la Vecernia de vineri după-amiază, în timpul căreia se face amintirea coborârii trupului Mântuitorului de pe Cruce.

Preotul este cel care împlinește coborârea de pe Cruce: el ia trupul Mântuitorului, simbolizat de Sfântul Epitaf (pânza pe care este pictată sau brodată imaginea lui Hristos) și îl așază în mijlocul bisericii pe un fel de năsălie care închipuie Mormântul Mântuitorului.

În timpul slujbei de seară, numită Prohodul Domnului (sau a Plângerii la mormânt), preotul ia Sf. Epitaf, ducându-l, în procesiune, în jurul bisericii înainte de a-l așeza în Altar, pe Sfânta Masă (unde urmează să rămână până în miercurea din ajunul Înălțării Domnului).

Procesiunea, urmată de credincioșii care poartă în mâini lumânări aprinse, simbolizează coborârea lui Hristos la Iad.

Sinaxar în Sfânta și Marea zi Vineri

În Sfânta și Marea Vineri, se prăznuiesc sfintele și mântuitoarele și înfricoșătoarele Patimi ale Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste față, palmele, insul­tele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița, și înainte de toate, crucea și moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi.

Se mai face încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, ce a fost răstignit împreună cu El.

După ce Domnul a fost vândut de pri­etenul și ucenicul Lui cu treizeci de arginți, a fost dus mai întâi la Ana arhiereul.

Acesta L-a trimis Ia Caiafa, care L-a scuipat și L-a lovit peste față; și pe când își bătea joc și râdea de El, a auzit spunându-I-se: «Profețește-ne, cine Te-a lovit!».

Acolo au venit și doi martori mincinoși care au mărturisit că Hristos a spus: «Stricați Templul acesta și în trei zile îl voi ridica!», precum și că este Fiul lui Dumnezeu.

Arhiereul și-a rupt hainele neputând suferi așa-numita de el hulă.

Când s-a făcut ziuă L-au dus în pretoriu la Pilat, «și ei n-au intrat, spune Scriptura, ca să nu se spurce, ci să poată mânca Paștile».

Giotto di Bondone (1267-1337), Cappella Scrovegni a Padova, Viaţa lui Hristos, Hristos înaintea lui Caiafa. Caiafa este cel aşezat care-şi rupe hainele din pricina spuselor lui Iisus, pe care le considera ca fiind o blasfemie – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Pilat a ieșit afară și i-a întrebat:

Care este vina Lui?

Și pentru că n-a găsit nici o vină Lui, L-a trimis la Caiafa; iar acesta L-a trimis din nou la Pilat, căci și Pilat se pornise spre uciderea Lui. Pilat a spus:

«Luați-L voi și răstigniți-L și după legea voastră judecați-L».

Ei au spus iarăși:

«Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni».

Prin aceste cuvinte au ațâțat pe Pilat ca să-L răstignească.

Pilat L-a întrebat pe Hristos dacă este împăratul iudeilor.

El a mărturisit că este, dar este împărat veșnic:

«împărăția Mea, a spus El, nu este din lumea aceasta!».

Pilat, voind să-L libereze, le-a spus mai întâi că nu-I găsește nici o vină deosebită, apoi le-a propus să libereze pe unul dintre cei închiși.

Iudeilor însă le-a fost mai drag Varava decât Iisus.

În sfârșit Pilat L-a dat iudeilor, după ce mai întâi L-a biciuit pe Iisus.

Este apoi dat soldaților, îmbrăcat cu hlamidă roșie, încu­nunat cu cunună de spini, și în mâini I-au pus trestie.

A fost batjocorit de soldați care-I spuneau: «Bucură-te, împăratul iudeilor!».

După ce L-au batjocorit așa, Pilat a spus din nou: «Nu găsesc în El nicio vină de moarte».

Ei însă au spus:

«Noi Îl osândim pentru că s-a numit pe Sine Fiul lui Dumnezeu».

Pe când spuneau acestea, Iisus tăcea. Mulțimea a strigat lui Pilat:

«Răstignește-L, răstignește-L!».

Ei voiau să-L dea unei morți necinstite, ca să îndepărteze din mijlocul lor amintirea Lui cea bună.

Pilat își bătea joc oarecum de ei zicându-le:

«Pe împăratul vostru să-L răstignesc?».

Ei au răspuns:

«N-avem alt împărat decât pe Cezarul».

Iudeii, pentru că n-au reușit nimic cu hulele lor, aduc în discuție pe Cezarul ca cel puțin așa să-și sature furia lor.

Într-adevăr au spus:

«Tot cel care se face pe sine împărat se împotrivește Cezarului».

În timpul acesta femeia lui Pilat, înfricoșată de visuri, a trimis la Pilat să-i spună:

«Să nu faci nimic dreptului acestuia!».

Căci ea, din pricina lui Iisus, suferise mult în timpul nopții.

Pilat s-a spălat pe mâini, lepădându-se prin asta de vina sângelui.

Iudeii însă au strigat:

«Sângele Lui peste noi și peste copiii noștri! Dar dacă-L slobozești pe El nu ești prieten Cezarului!».

Așadar, Pilat L-a legat, deși știa bine că este nevinovat, L-a osândit la moarte pe cruce, și le-a slobozit pe Varava.

Când a văzut Iuda aceasta, aruncând arginții a plecat și ducându-se a luat o frânghie și s-a spânzurat; în urmă s-a umflat mult și a crăpat.

“Ecce homo!” Reprezentarea lui Antonio Ciseri din 1871 a lui Ponțiu Pilat prezentându-l pe Isus publicului – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Ostașii L-au bătut peste față cu trestia și I-au pus în spate crucea.

Apoi au silit pe Simon Cirineanul, să-I ducă crucea.

Au ajuns pe la ceasul al treilea la locul Căpățânei și acolo L-au răstignit.

A fost răstignit împreună cu doi tâlhari ca să fie și el socotit un făcător de rele.

Pentru a-L înjosi, soldații au împărțit hainele Lui, iar pentru cămașa Sa, care era făcută dintr-o bucată și nu avea nicio cusătură, au aruncat sorți, săvârșind cea mai mare nelegiuire.

Dar nu numai acestea, ci și pe când era pe cruce își băteau joc de El, zicând:

«O, Cel ce strici Templul și în trei zile Îl zidești, mântuiește-Te pe Tine».

Și iarăși:

«Pe alții a mântuit, dar pe Sine nu poate să se mântuiască».

Și iarăși:

«Dacă ești împăratul lui Israel, coboară-Te acum de pe cruce și vom crede în Tine!».

Iudeii, dacă ar fi crezut în cele ce spuneau, ar fi trebuit să se apropie de El fără nicio îndoială, căci într-adevăr Hristos era recunoscut de întreaga fire nu numai ca împărat al lui Israel, ci și al întregii lumi.

Ce însemna, oare, întunecarea soarelui în ceasul al treilea și în miezul zilei?

Ce însemna cutremurarea pământului?

Ce însemna despicarea pietrelor, care au mustrat învârtoșarea inimii iudeilor?

Ce însemna învierea multor trupuri, care ne-a învederat credința în învierea obștească și puterea Celui ce-a pătimit?

Ce însemna sfâșierea în două a catapetesmei Templului, ca și cum și ea ar fi fost supărată din pricina Celui care a fost slăvit în ea și pătimește acum?

Ce însemnau apoi celelalte lucruri descoperite, dar care n-au putut fi văzute?

Andrea di Bartolo, Way to Calvary, c. 1400. The cluster of halos at the left are the Virgin Mary in front, with the Three Marys – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Așadar în ceasul al treilea, după cum spune dumnezeiescul Marcu, a fost răstignit.

Din ceasul al șaselea până în ceasul al nouălea s-a făcut întuneric.

Longhin sutașul, când a văzut aceste lucruri minunate și mai cu seamă întunecarea soarelui, a strigat cu voce mare:

«Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta!».

Unul dintre tâlhari Îl insulta pe Iisus; celălalt însă Îl ținea de rău cu asprime pe acesta, și a mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu.

Mântuitorul i-a răsplătit credința lui și i-a făgăduit petrecerea în rai împreună cu El.

În sfârșit, după ce a fost insultat din destul, Pilat a scris pe Cruce și cuvintele: «împăratul iudeilor».

Deși iudeii s-au împotrivit să scrie așa, zicând că El s-a numit împărat al iudeilor, totuși Pilat a spus împotriva lor din nou:

«Ce-am scris, am scris!».

Apoi Mântuitorul a strigat:

«Mi-e sete!».

Ei au amestecat oțet cu fiere și l-au dat să bea.

Și spunând:

«Săvârșitu-s-a», înclinând capul și-a dat Duhul.

Toți s-au îndepărtat de acolo.

Lângă Crucea Lui stătea numai Mama Lui și sora ei, Maria lui Cleopa, pe care Ioachim i-o născuse lui Cleopa ce murise fără copii.

Mai era încă și Ioan, iubitul Lui ucenic.

Nerecunoscătorii iudei, pentru că nu voiau să vadă trupurile pe Cruce, au cerut lui Pilat (pentru că era marea zi a Paștelui și era Vineri) ca să sfărâme fluierele picioarelor osândiților spre a muri mai repede.

Și au sfărâmat fluierele picioarelor celor doi tâlhari, căci mai trăiau încă; dar când au venit la Iisus și L-au văzut că murise, s-au oprit de a le mai sfărâma.

Unul dintre ostași, ca să facă plăcere iudeilor nerecunoscători, a întins sulița și L-a împuns pe Hristos în coasta dreaptă și îndată a ieșit sânge și apă; apă, pentru ca să se vadă că era om, sânge, pen­tru ca să se vadă că era mai presus de om.

Sau altă explicație: sânge din pricina împărtășirii cu dumnezeieștile sfințenii, iar apă din pricina botezului.

“Răstignirea lui Iisus Hristos”. Tablou de Giovanni Battista – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Aceasta a văzut-o Ioan și a mărturisit-o, și adevărată este mărturia lui.

El a fost de față la toate și le-a văzut și ceea ce a văzut a scris.

Căci dacă ar fi mințit, n-ar fi scris și cele care par că sunt spre necinstirea învățătorului.

Se spune că Ioan fiind de față atunci a strâns din coasta curgătoare de viață într-un vas preasfântul și dumnezeiescul Sânge.

După ce s-au să­vârșit aceste fapte mai presus de fire, pe înserate, Iosif din Arimateea, ucenic al Lui care se ascunsese ca și ceilalți, s-a dus cu îndrăzneală la Pilat, pe care-l cunoștea, și i-a cerut trupul lui Iisus.

Pilat i-a îngăduit să-L ia, iar Iosif, pogorându-L de pe Cruce, L-a dat jos cu multă evlavie.

Pe când se lăsa noaptea, a venit Nicodim, aducând un amestec preparat de multă vreme din smir­nă și aloe. L-a înfășurat în giulgiuri, după cum obișnuiau să facă iudeii, și L-au în­gropat în apropiere în mormântul săpat în piatră al lui Iosif, unde nu mai fusese îngropat nimeni înainte.

“Coborârea de pe Cruce”, (Rubens, Catedrala din Antwerpen) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

S-a făcut așa, ca nu cumva să se creadă că altul a înviat, atunci când a înviat Hristos.

Evanghelistul a amintit de amestecul de aloe și smirnă; aceste mirodenii aveau însușirea de a lipi; și s-a întrebuințat amestecul de smirnă și aloe ca să nu se creadă că a fost furat atunci când vor vedea giulgiurile și mahrama lăsate în mormânt.

Într-adevăr, cum ar fi fost cu putință furtul, o dată ce smirna și aloea nu mai lăsau să se dezlipească giulgiurile de trup, deoarece se făceau una cu trupul, ca și cam s-ar fi născut o dată cu el?

Toate aceste fapte minunate s-au întâmplat Vineri.

Pen­tru aceasta purtătorii de Dumnezeu Părinți au rânduit ca Vineri să se facă pomenire de toate acestea cu zdrobire de inimă și cu umilință.

Trebuie să se știe că Domnul a fost răstig­nit în ziua a șasea a săptămânii, adică Vineri, pentru motivul că la creație omul a fost făcut în ziua a șasea.

A fost răstignit în ceasul al șaselea din zi, pentru că în acest ceas, după cum se spune, și Adam și-a întins mâinile, și a luat fructul din pomul oprit și a murit.

Pentru aceasta trebuia să fie recreat omul în același ceas în care a fost zdrobit.

A fost răstignit în grădină, pentru că și Adam a călcat porunca în grădina raiului.

Băutura amară pe care a gustat-o Hristos preînchipuia gustarea lui Adam.

Loviturile cu palmele arătau slobozirea noastră.

Scuiparea și purtarea necinstită cu El arătau cin­stirea noastră.

Cununa cu spini, îndepăr­tarea blestemului, hlamida de purpură, îmbrăcămintea împărătească, în locul hai­nelor de piele.

Piroanele, desăvârșita ne­mișcare a păcatului nostru.

Crucea, pomul cel din rai.

Coasta împunsă preînchipuia coasta lui Adam din care a fost făcută Eva, prin care a venit călcarea poruncii.

Sulița arată că îndepărtează de la mine sabia cea de foc.

Apa din coastă este icoana botezului.

Sângele și trestia ne arată că Hristos ne-a dăruit, scriind cu litere roșii, vechea patrie.

Se spune că în locul în care a fost răstignit Hristos, se afla căpățâna lui Adam.

Pricina pentru care locul în care a fost răstignit Domnul se numește locul Căpățânii este aceasta: pe vremea potopului, căpățâna lui Adam a fost scoasă afară din pământ și co­linda de colo-colo despuiată de carne și stingheră; era o vedenie îngrozitoare pentru cei care o vedeau.

Solomon, din respect pen­tru strămoș, împreună cu toată oastea, a acoperit-o cu foarte multe pietre.

De asta a și fost numit de atunci locul acela: «pardosit cu pietre».

Unii sfinți aleși spun, pe temeiul predaniei, că și Adam a fost îngropat acolo de un înger.

Așadar, acolo unde era stârvul, acolo s-a așezat vulturul Hristos, veșnicul împărat.

Noul Adam a tămăduit prin lemn pe vechiul Adam, ce căzuse prin lemn.

Prin milostivirea Ta cea mai presus de fire, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.

Imnografie

Troparul Sfintelor şi Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos

Glas 5

Să tacă tot trupul omenesc şi să stea cu frică şi cu cutremur, şi nimic pământesc întru sine să nu gândească, că Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor merge să Se junghie şi să Se dea spre mâncare credincioşilor. Şi merg înaintea Lui cetele îngereşti cu toată căpetenia şi puterea, heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, feţele acoperindu-şi şi strigând cântarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia!

Evangheliile din Sfânta şi Marea Vineri

Biserica a rânduit să fie citite un număr de 12 Evanghelii ca simbol al celor 12 Apostoli, dar și pentru ca Jertfa Răscumpărării să fie înțeleasă pe deplin de către credincioși.

De asemenea, dimineața în Sfânta și Marea Vineri se oficiază slujba Ceasurilor Împărătești în cadrul căreia se citesc patru evanghelii aferente fiecărui Ceas Împărătesc și care sunt legate de patimile Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Evangheliile din cadrul Deniei celor 12 Evanghelii:

Ioan 13, 31 – 18, 1;

Ioan 18, 1-28;

Matei 26, 57-75;

Ioan 18, 28-40; 19, 1-16;

Matei 27, 3 – 32;

Marcu 15, 16-32;

Matei 27, 33-54;

Luca 23, 32-49;

Ioan 19, 25-37;

Marcu 15, 43-47;

Ioan 19, 38-42;

Matei 27, 62-66;

Pogorârea de pe Cruce (Rembrandt, 1634) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Evangheliile din cadrul Ceasurilor Împărătești:

La Ceasul întâi

Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 27, 1-56

Iar făcându-se dimineață, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.

Și, legându-L, L-au dus și L-au predat dregătorului Ponțiu Pilat. Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a căit și a adus înapoi arhiereilor și bătrânilor cei treizeci de arginți,

Zicând: Am greșit vânzând sânge nevinovat.

Ei i-au zis: Ce ne privește pe noi? Tu vei vedea.

Și el, aruncând arginții în templu, a plecat și, ducându-se, s-a spânzurat.

Iar arhiereii, luând banii, au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preț de sânge.

Și ținând ei sfat, au cumpărat cu ei Țarina Olarului, pentru îngroparea străinilor.

Pentru aceea s-a numit țarina aceea Țarina Sângelui, până în ziua de astăzi.

Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: ‘Și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit fiii lui Israel,

Și i-au dat pe Țarina Olarului după cum mi-a spus mie Domnul’.

Iar Iisus stătea înaintea dregătorului. Și L-a întrebat dregătorul, zicând: Tu ești regele iudeilor? Iar Iisus i-a răspuns: Tu zici.

Și la învinuirile aduse Lui de către arhierei și bătrâni, nu răspundea nimic.

Atunci I-a zis Pilat: Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta?

Și nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, încât dregătorul se mira foarte.

La sărbătoarea Paștilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze mulțimii un întemnițat pe care-l voiau.

Și aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba.

Deci adunați fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiți să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Hristos?

Că știa că din invidie L-au dat în mâna lui.

Și pe când stătea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui i-a trimis acest cuvânt: Nimic să nu-I faci Dreptului aceluia, că mult am suferit azi, în vis, pentru El.

Însă arhiereii și bătrânii au ațâțat mulțimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă.

Iar dregătorul, răspunzând, le-a zis: Pe cine din cei doi voiți să vă eliberez? Iar ei au răspuns: Pe Baraba.

Și Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheamă Hristos? Toți au răspuns: Să fie răstignit!

A zis iarăși Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai tare strigau și ziceau: Să fie răstignit!

Și văzând Pilat că nimic nu folosește, ci mai mare tulburare se face, luând apă și-a spălat mâinile înaintea mulțimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veți vedea.

Iar tot poporul a răspuns și a zis: Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri!

Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit și L-a dat să fie răstignit.

Atunci ostașii dregătorului, ducând ei pe Iisus în pretoriu, au adunat în jurul Lui toată cohorta,

Și dezbrăcându-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamidă roșie.

Și împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și în mâna Lui cea dreaptă trestie; și, îngenunchind înaintea Lui își băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor!

Și scuipând asupra Lui, au luat trestia și-L băteau peste cap.

Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.

Și ieșind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă crucea Lui.

Și venind la locul numit Golgota, care înseamnă: Locul Căpățânii,

I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; și, gustând, nu a voit să bea.

Iar după ce L-au răstignit, au împărțit hainele Lui, aruncând sorți, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul: ‘Împărțit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămașa Mea au aruncat sorți’.

Și ostașii, șezând, Îl păzeau acolo.

Și deasupra capului au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus, regele iudeilor.

Atunci au fost răstigniți împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta și altul de-a stânga.

Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-și capetele,

Și zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul și în trei zile îl zidești, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!

Asemenea și arhiereii, bătându-și joc de El, cu cărturarii și cu bătrânii, ziceau:

Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, și vom crede în El.

S-a încrezut în Dumnezeu: Să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu.

În același chip Îl ocărau și tâlharii cei împreună-răstigniți cu El.

Iar de la ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea.

Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?

Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl strigă Acesta.

Și unul dintre ei, alergând îndată și luând un burete, și umplându-l de oțet și punându-l într-o trestie, Îi da să bea.

Iar ceilalți ziceau: Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască.

Iar Iisus, strigând iarăși cu glas mare, Și-a dat duhul.

Și iată, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat;

Mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s-au sculat.

Și ieșind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă și s-au arătat multora.

Iar sutașul și cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!

Și erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I,

Între care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și a lui Iosi, și mama fiilor lui Zevedeu.

Răstignirea Domnului – foto preluat de pe basilica.ro

La Ceasul al treilea

Sfânta Evanghelie după Marcu, capitolul 15, 16-41

Iar ostașii L-au dus înăuntrul curții, adică în pretoriu, și au adunat toată cohorta.

Și L-au îmbrăcat în purpură și, împletindu-I o cunună de spini, I-au pus-o pe cap.

Și au început să se plece în fața Lui, zicând: Bucură-Te regele iudeilor!

Și-L băteau peste cap cu o trestie și-L scuipau și, căzând în genunchi, I se închinau.

Și după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură și L-au îmbrăcat cu hainele Lui. Și L-au dus afară ca să-L răstignească.

Și au silit pe un trecător, care venea din țarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui.

Și L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăcește ‘locul Căpățânii’.

Și I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat.

Și L-au răstignit și au împărțit între ei hainele Lui, aruncând sorți pentru ele, care ce să ia.

Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea.

Și vina Lui era scrisă deasupra: Regele iudeilor.

Și împreună cu El au răstignit doi tâlhari: unul de-a dreapta și altul de-a stânga Lui.

Și s-a împlinit Scriptura care zice: Cu cei fără de lege a fost socotit.

Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau, clătinându-și capetele și zicând: Huu! Cel care dărâmi templul și în trei zile îl zidești.

Mântuiește-Te pe Tine Însuți, coborându-Te de pe cruce!

De asemenea și arhiereii, batjocorindu-L între ei, împreună cu cărturarii, ziceau: Pe alții a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască!

Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem și să credem. Și cei împreună răstigniți cu El Îl ocărau.

Iar când a fost ceasul al șaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea.

Și la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăcește: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?

Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie.

Și, alergând, unul a înmuiat un burete în oțet, l-a pus într-o trestie și I-a dat să bea, zicând: Lăsați să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare.

Iar Iisus, scoțând un strigăt mare, Și-a dat duhul.

Și catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos.

Iar sutașul care stătea în fața Lui, văzând că astfel Și-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!

Și erau și femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic și a lui Iosi, și Salomeea,

Care, pe când era El în Galileea, mergeau după El și Îi slujeau, și multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim.

Gabriel Wuger, 1868 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

La Ceasul al șaselea

Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 23, 32-49):

Și erau duși și alții, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El.

Și când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpățânii, L-au răstignit acolo pe El și pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta și unul de-a stânga.

Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac. Și împărțind hainele Lui, au aruncat sorți.

Și sta poporul privind, iar căpeteniile își băteau joc de El, zicând: Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască și pe Sine Însuși, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu.

Și Îl luau în râs și ostașii care se apropiau, aducându-I oțet.

Și zicând: Dacă Tu ești regele iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți!

Și deasupra Lui era scris cu litere grecești, latinești și evreiești: Acesta este regele iudeilor.

Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniți, Îl hulea zicând: Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și pe noi.

Și celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă?

Și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău.

Și zicea lui Iisus: Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în împărăția Ta.

Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai.

Și era acum ca la ceasul al șaselea și întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea.

Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâșiat pe la mijloc.

Și Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu. Și acestea zicând, Și-a dat duhul.

Iar sutașul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost.

Și toate mulțimile care veniseră la această priveliște, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-și pieptul.

Și toți cunoscuții Lui, și femeile care Îl însoțiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea.

Pietro Perugino, 1482 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

La Ceasul al nouălea

Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 18, 28-40 și 19, 1-37:

Deci L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu; și era dimineață. Și ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce, ci să mănânce Paștile.

Deci Pilat a ieșit la ei, afară, și le-a zis: Ce învinuire aduceți Omului Acestuia?

Ei au răspuns și i-au zis: Dacă Acesta n-ar fi răufăcător, nu ți L-am fi dat ție.

Deci le-a zis Pilat: Luați-L voi și judecați-L după legea voastră. Iudeii însă i-au răspuns: Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni;

Ca să se împlinească cuvântul lui Iisus, pe care îl spusese, însemnând cu ce moarte avea să moară.

Deci Pilat a intrat iarăși în pretoriu și a chemat pe Iisus și I-a zis: Tu ești regele iudeilor?

Răspuns-a Iisus: De la tine însuți zici aceasta, sau alții ți-au spus-o despre Mine?

Pilat a răspuns: Nu cumva sunt iudeu eu? Poporul Tău și arhiereii Te-au predat mie. Ce ai făcut?

Iisus a răspuns: Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăția Mea nu este de aici.

Deci i-a zis Pilat: Așadar ești Tu împărat? Răspuns-a Iisus: Tu zici că Eu sunt împărat. Eu spre aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.

Pilat I-a zis: Ce este adevărul? Și zicând aceasta, a ieșit iarăși la iudei și le-a zis: Eu nu găsesc în El nici o vină;

Dar este la voi obiceiul ca la Paști să vă eliberez pe unul. Voiți deci să vă eliberez pe regele iudeilor?

Deci au strigat iarăși, zicând: Nu pe Acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba era tâlhar. 

Deci atunci Pilat a luat pe Iisus și L-a biciuit.

Și ostașii, împletind cunună din spini, I-au pus-o pe cap și L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie.

Și veneau către El și ziceau: Bucură-te, regele iudeilor! Și-I dădeau palme.

Și Pilat a ieșit iarăși afară și le-a zis: Iată vi-L aduc pe El afară, ca să știți că nu găsesc în El nici o vină.

Deci a ieșit Iisus afară, purtând cununa de spini și mantia purpurie. Și le-a zis Pilat: Iată Omul!

Când L-au văzut deci arhiereii și slujitorii au strigat, zicând: Răstignește-L! Răstignește-L! Zis-a lor Pilat: Luați-L voi și răstigniți-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină.

Iudeii i-au răspuns: Noi avem lege și după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu.

Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut.

Și a intrat iarăși în pretoriu și I-a zis lui Iisus: De unde ești Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un răspuns.

Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te eliberez și putere am să Te răstignesc?

Iisus a răspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dat ție de sus. De aceea cel ce M-a predat ție mai mare păcat are.

Pentru aceasta, Pilat căuta să-L elibereze; iar iudeii strigau zicând: Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu ești prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.

Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Iisus și a șezut pe scaunul de judecată, în locul numit pardosit cu pietre, iar evreiește Gabbata.

Și era Vinerea Paștilor, cam la al șaselea ceas, și a zis Pilat iudeilor: Iată Împăratul vostru.

Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Răstignește-L! Pilat le-a zis: Să răstignesc pe Împăratul vostru? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezarul.

Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit. Și ei au luat pe Iisus și L-au dus ca să fie răstignit.

Și ducându-Și crucea, a ieșit la locul ce se cheamă al Căpățânii, care evreiește se zice Golgota,

Unde L-au răstignit, și împreună cu El pe alți doi, de o parte și de alta, iar în mijloc pe Iisus.

Iar Pilat a scris și titlu și l-a pus deasupra Crucii.

Și era scris: Iisus Nazarineanul, Împăratul iudeilor!

Deci mulți dintre iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Și era scris: evreiește, latinește și grecește.

Deci arhiereii iudeilor au zis lui Pilat: Nu scrie: Împăratul iudeilor, ci că Acela a zis: Eu sunt Împăratul iudeilor.

Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris.

După ce au răstignit pe Iisus, ostașii au luat hainele Lui și le-au făcut patru părți, fiecărui ostaș câte o parte, și cămașa. Dar cămașa era fără cusătură, de sus țesută în întregime.

Deci au zis unii către alții: Să n-o sfâșiem, ci să aruncăm sorții pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinească Scriptura care zice: ‘Împărțit-au hainele Mele loruși, și pentru cămașa Mea au aruncat sorții’. Așadar ostașii acestea au făcut.

Și stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui și sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, și Maria Magdalena.

Deci Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău!

Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.

După aceea, știind Iisus că toate s-au săvârșit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete.

Și era acolo un vas plin cu oțet; iar cei care Îl loviseră, punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în oțet, l-au dus la gura Lui.

Deci după ce a luat oțetul, Iisus a zis: Săvârșitu-s-a. Și plecându-Și capul, Și-a dat duhul.

Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice.

Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el.

Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele.

Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă.

Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi.

Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: „Nu I se va zdrobi nici un os”.

Şi iarăşi altă Scriptură zice: „Vor privi la Acela pe care L-au împuns”.

După acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui.

Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe.

Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei.

Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat.

Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape.

“Punerea în mormânt”, (Caravaggio, 1602-1603) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Evangheliile de la Vecernie:

Matei 27, 1 – 38

Luca 23, 39-43

Matei 27, 39-43, 45-54

Ioan 19, 31-37

Matei 27, 55-61

De la întunericul Crucii spre lumina Învierii

În finalul acestei zile de tăcere și profundă smerenie, Sfânta și Marea Vineri ne reamintește că nicio jertfă făcută din iubire nu este zadarnică. Coborârea de pe Cruce și punerea în mormânt nu sunt sfârșitul, ci pregătirea tainică pentru biruința supremă asupra morții. Pe platforma Uniți Schimbăm, prețuim acest moment din Memoria Timpului ca pe un exercițiu de introspecție și curățare interioară, esențial pentru a înțelege profunzimea identității noastre creștine. Rămânem, așadar, în fața Sfântului Epitaf, purtând în suflet tăcerea sâmbetei ce va urma și certitudinea că, după orice vineri a suferinței, lumina Învierii va străluci neîndoielnic, oferind sens și speranță fiecărei lupte pentru dreptate și adevăr.

Nota Editorială:

Acest material sintetizează informații din sursele: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro; basilica.ro. Adaptarea pentru platforma Uniți Schimbăm (2026) a fost realizată cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini.

Credit Foto: Imaginea reprezentativă a fost preluată de pe ziarullumina.ro.