În Memoria Timpului, data de 18 aprilie 1951 nu reprezintă doar semnarea unui acord comercial, ci momentul de maximă verticalitate în care Europa a decis să își rescrie destinul. După secole de conflicte sângeroase, lideri vizionari precum Robert Schuman și Jean Monnet au înțeles că pacea durabilă nu se poate construi pe simple promisiuni, ci pe o solidaritate de fapt, concretă și strategică. Astfel s-a născut Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO).
Pe platforma Uniți Schimbăm, analizăm acest act fondator nu doar ca pe un capitol de istorie economică, ci ca pe fundamentul propriei noastre identități. Alegerea de a pune sub o autoritate comună resursele necesare războiului a fost un exercițiu de curaj și demnitate care a transformat vechii inamici în parteneri. Acest articol explorează parcursul CECO ca pe o dovadă că, prin viziune și cooperare, putem depăși cele mai întunecate momente ale istoriei pentru a construi un viitor comun bazat pe valori europene autentice.
Geneza unei viziuni: Planul Schuman și reconcilierea istorică
Rădăcinile Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului nu se află în simple calcule economice, ci într-o nevoie profundă de supraviețuire civilizațională. După dezastrul celui de-al Doilea Război Mondial, Europa se afla în căutarea unei formule care să facă războiul nu doar de neconceput, ci și imposibil din punct de vedere material. La 9 mai 1950, Robert Schuman, inspirat de viziunea lui Jean Monnet, propunea un plan revoluționar: plasarea producției de cărbune și oțel a Franței și Germaniei sub o Înaltă Autoritate comună, într-o organizație deschisă participării și altor țări europene.
Această declarație a fost actul de verticalitate care a spart ciclul revanșard, propunând o solidaritate bazată pe interese concrete. Cărbunele și oțelul erau atunci „pâinea industriei” și baza logisticii militare; a le gestiona împreună însemna a pune sub control chiar motoarele conflictului.
Tratatul de la Paris și Cele Șase State Fondatoare
Răspunzând invitației franceze, șase state au ales să își unească destinele, definind astfel prima schiță a identității europene moderne: Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg. La 18 aprilie 1951, acestea au semnat Tratatul de la Paris, un document vizionar care depășea conceptele tradiționale de suveranitate absolută.
Tratatul a instituit o piață comună a cărbunelui și oțelului, eliminând taxele vamale și restricțiile cantitative, dar, mai important, a creat primele instituții supranaționale. Acestea au fost concepute să asigure o administrare imparțială, orientată către binele comun, prevenind formarea cartelurilor și asigurând aprovizionarea echitabilă a tuturor membrilor.
Arhitectura Instituțională: Precursoarea Uniunii de Astăzi
CECO nu a fost doar un acord comercial, ci un experiment democratic și administrativ fără precedent. Structura sa a anticipat actuala arhitectură a Uniunii Europene:
Consiliul Special de Miniștri: Reprezentantul intereselor statelor membre.
Adunarea Comună: Alcătuită din delegați ai parlamentelor naționale (precursoarea Parlamentului European).
Curtea de Justiție: Garanta respectarea legii și interpretarea uniformă a tratatului.
Această organizare a demonstrat că statele pot colabora strâns fără a-și pierde demnitatea, ci dimpotrivă, fortificându-și verticalitatea prin apartenența la un sistem bazat pe reguli și respect reciproc.
Pe parcursul celor 50 de ani de existență (tratatul a expirat, conform clauzei de durată, în 2002), CECO a reușit performanța incredibilă de a stabiliza industria grea a Europei și de a crea un spațiu de pace într-o regiune care fusese, timp de secole, câmpul de luptă al continentului. Succesul său a deschis calea pentru Tratatele de la Roma din 1957, care au extins integrarea economică, ducând în final la formarea Uniunii Europene.
În Memoria Timpului, CECO rămâne dovada vie că marile schimbări nu vin din declarații goale, ci din curajul de a construi instituții comune și de a împărți responsabilitatea viitorului. Este o lecție despre cum identitatea națională se poate îmbogăți prin identitatea europeană, sub cupola valorilor democratice.
Moștenirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului rămâne un punct de referință pentru oricine crede în forța transformatoare a dialogului. CECO a demonstrat că interesele naționale pot fi armonizate într-un cadru supranațional fără a sacrifica demnitatea, ci dimpotrivă, fortificând-o prin apartenența la o familie mai mare.
Astăzi, sub pilonul Verticalitate, privim înapoi la pionierii de la 1951 cu recunoștință. Ei nu au creat doar o uniune a resurselor, ci au definit identitatea unei Europe care alege, în mod conștient, pacea în locul confruntării. Lecția CECO este clară: marile schimbări încep cu pași mici, dar curajoși, ancorați într-o dorință sinceră de a uni destinele umane sub semnul libertății și al solidarității.
Nota Editorială:
Documentarea pentru acest material s-a realizat prin consultarea datelor istorice de pe platforma ro.wikipedia.org. Articolul pentru Uniți Schimbăm (2026) reprezintă o analiză aprofundată a Tratatului de la Paris, fiind redactat cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub îndrumarea echipei editoriale. Textul a fost structurat pentru a evidenția pilonii de Identitate, Verticalitate și Memoria Timpului, transformând informația brută într-o lecție despre demnitatea și viziunea fondatoare a Europei Unite.
În calendar ortodox 18 aprilie, suntem invitați la o meditație profundă asupra fidelității și uceniciei, repere fundamentale ale pilonului nostru de Verticalitate. În centrul acestei zile se află figura luminoasă a Sfântului Cuvios Ioan, cel care, prin ascultare și nevoință alături de Sfântul Grigorie Decapolitul, a demonstrat că adevărata libertate se naște din rigoarea spirituală. Alături de el, îi cinstim pe Sfântul Ierarh Cosma, Episcopul Calcedonului, mărturisitor neînfricat al cultului sfintelor icoane, și o întreagă ceată de martiri și cuvioși care au pecetluit cu viața lor adevărul credinței.
Sub pilonul Identitate, parcurgerea acestui calendar ortodox 18 aprilie ne reamintește că suntem verigi ale unui lanț neîntrerupt de mărturisire. Prin Memoria Timpului, recuperăm astăzi nu doar simple date biografice, ci modele vii de demnitate care au traversat veacurile pentru a ne inspira în prezent. Pe platforma Uniți Schimbăm, celebrăm prăznuirea acestor sfinți ca pe o confirmare a faptului că valorile spiritului rămân neschimbate, oferindu-ne busola necesară într-o lume în permanentă căutare de repere autentice.
În spiritul rigurozității și al respectului pentru textul sacru și hagiografic, restul acestui articol, care cuprinde viața și faptele sfinților din calendar ortodox 18 aprilie, este redat exact în forma originală în care a fost preluat din sursele citate. Această abordare ne permite să păstrăm intactă bogăția limbajului duhovnicesc și acuratețea detaliilor istorice, oferind cititorilor platformei Uniți Schimbăm o experiență autentică de cunoaștere și rugăciune.
Acest între sfinţi părintele nostru Ioan, din cruda vârstă urând viaţa lumească şi iubind pe Hristos, s-a dus către marele Grigorie Decapolitul şi, fiind făcut de către acela monah, era împreună cu el, nevoindu-se întru toate şi slujind lui Dumnezeu. Şi aşa de vestit s-a făcut întru ascultare şi aşa de plecat întru supunere şi prea gata spre slujire, încât şi marele Grigorie se bucura de el şi slăvea pe Dumnezeu. După săvârşirea sfântului Grigorie apoi s-a mutat la loc străin şi necunoscut şi acolo se nevoia. De aici mergând la Locurile Sfinte, s-a mutat la Lavra sfântului Hariton, şi s-a dat pe sine spre mai multe nevoinţe şi virtuţi şi aşa în pace s-a odihnit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului părintelui nostru Cosma, episcopul Calcedonului (Secolul al IX-lea).
Sfântul Cosma arhiereul şi mărturisitorul lui Hristos a fost din cetatea Constantinopol, şi din copilărie iubind pe Hristos a lăsat lumea aceasta deşartă, şi a fost tuns în cinul monahicesc. Şi cu postirea şi cu celelalte fapte bune pe sineşi curăţindu-se, s-a făcut locaş al Sfântului Duh, şi a fost pus episcop în Calcedon, în vremea răucredincioşilor luptători împotriva icoanelor şi multe nevoinţe a arătat, ajutând dreptei credinţe. Şi silit fiind de împăraţii eretici ca să se lepede de închinarea la sfintele icoane, nu i-a ascultat. Pentru aceea izgonire a suferit şi multe încercări a răbdat. Şi iarăşi chemat fiind, şi silindu-l ca să se împreuneze cu eresul acelora, n-a vrut să-i asculte. Întru scârbe fără de număr a fost aruncat şi împreună cu cuviosul Auxentie se nevoia. Şi fiind ispitit şi chinuit de către cei răucredincioşi şi ticăloşi luptători împotriva icoanelor, s-a săvârşit şi către Domnul s-a dus.
Tot în această zi, pomenirea preacuvioasei Maicii noastre Atanasia (Secolul al IX-lea).
Această fericită, cu numele nemuririi, s-a născut din părinţi dreptcredincioşi în insula Eghina. Învăţând apoi Psaltirea şi toată slujba bisericească, s-a dat pe sine lui Dumnezeu; părinţii ei însă au însoţit-o fără voia ei cu bărbat; dar după şaisprezece zile de însoţire, năvălind barbarii, au tăiat şi pe bărbatul ei cu sabia. Atunci sfânta înnoindu-şi gândul său cel dintâi se nevoia cum ar putea scăpa de părinţi, ca să nu ajungă la a doua însoţire şi în acestea zăbovindu-şi ea cugetul, a sosit poruncă împărătească, ca toate femeile de acolo cele întru văduvie să se însoţească cu păgânii, pentru care iarăşi fără voia ei, a ajuns la a doua însoţire.
Însă şi de mântuirea sa pururea îngrijindu-se, zăbovea în rugăciuni, împărţindu-şi bogăţia sa la săraci; iar după câtăva vreme a înduplecat pe bărbatul său să se facă monah, deşi era păgân. Care şi în câtăva vreme cu cuvioşie fiind împodobit s-a mutat către Domnul; şi de atunci câştigând ea slobozenie, şi-a împărţit toată averea şi luând cu sine şi alte femei, s-a dus la o sihăstrie, unde făcându-se călugăriţă, foarte se nevoia împreună cu acelea.
Hrana ei era numai puţină pâine şi apă după al nouălea ceas, dar şi acestea cu înfrânare. În cele trei posturi de peste an, numai cu verdeţurile se hrănea, şi acestea la două zile. Apoi după patru ani a fost rânduită să fie stareţă schitului şi de atunci a voit să fie ea cea mai mică decât toate călugăriţele; încât nici nu se cunoştea că este stareţă. Când dormea, nu pe aşternut, ci pe o piatră, înadins spre aceasta gătită culcându-se, se împărtăşea de puţin somn.
Iar după trecerea a patru ani îmboldită fiind de dorul liniştii, ieşind de acolo împreună cu cele ce merseseră la sihăstrie, s-au dus la loc liniştit, unde din destul secerau roadele liniştii. Iar mai înainte cu douăsprezece zile cunoscând sfânta mutarea sa către Dumnezeu şi vestind-o surorilor călugăriţe, mulţumea Domnului; iar pe ele adunându-le a rânduit pe cea care să fie în locul ei stareţă; şi în ziua de pe urmă când era să fie mutarea ei către Domnul, stăruind ea la cântarea Psaltirii împreună cu surorile, şi ajungând la sfârşitul ei, făcând pentru surori rugăciune, şi-a dat duhul lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Ioan cel din Ianina, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1527 şi care de foc şi de sabie s-a săvârşit.
Patria acestui fericit Ioan era țara grecească, ce se numea Epir, adică cetatea Ianina, care odată era scaun al lui Pir, împăratul elinesc cel de demult. Părinţii lui Ioan erau creştini dreptcredincioşi, de care rămânând orfan în anii tinereţilor sale, a mers la Constantinopol, căutând ca din osteneala mâinilor sale să-şi aibă cele de trebuinţa vieţii. Şi şi-a câştigat în târg un loc, între alţi lucrători cu mâinile şi târgoveţi. Astfel, cu oarecare meşteşug al său şi cu neguţătorie se hrănea, având îndestulare de cele ce îi erau spre trebuinţă. Pentru că Dumnezeu îi sporea lucrurile lui, pentru viaţa lui cea îmbunătăţită, de vreme ce tânărul era înţelept, temându-se de Dumnezeu şi poruncile Lui păzindu-le. Şi era numit de constantinopolitani, Epirotul, de vreme ce era cu neamul de la Epir.
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Ioan Culica, cel care a suferit în anul 1564 când s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului iararh Petru, patriarh al Ierusalimului († 552).
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Naucratie Studitul († 848).
Tot în această zi, pomenirea Sfinților noi mucenici Hristof și Iosif de la Mănăstirea Dionisiu (Muntele Athos) în anii 1818 și 1819.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosul Vasile Ratishvili de la Mănăstirea Iviron (Muntele Athos).
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
O moștenire a luminii și a curajului
Parcurgerea acestui calendar ortodox 18 aprilie ne demonstrează că sfințenia nu este un concept abstract, ci o realitate trăită prin jertfă, ascultare și o neclintită verticalitate. De la smerenia Sfântului Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul, până la mărturisirea prin sânge a Sfântului Mucenic Ioan din Ianina, fiecare martor al credinței prăznuit astăzi contribuie la consolidarea pilonului nostru de Identitate. Acești sfinți nu aparțin doar trecutului; prin Memoria Timpului, ei devin contemporanii noștri, oferindu-ne repere morale într-o epocă a schimbărilor rapide.
Pe platforma Uniți Schimbăm, prețuim fiecare pagină din calendar ortodox 18 aprilie ca pe o lecție de demnitate umană și spirituală. Modelele de viață prezentate astăzi ne îndeamnă să căutăm acea liniște roditoare și acea statornicie care au definit parcursul sfinților, reamintindu-ne că adevărata schimbare începe cu asumarea conștientă a propriilor valori. Rămânem, așadar, sub lumina acestor pilde, purtând mai departe făclia credinței și a integrității.
Nota Editorială:
Documentarea pentru acest material s-a realizat prin consultarea și preluarea de informații de pe platformele oficiale www.calendar-ortodox.ro și ro.orthodoxwiki.org. Articolul pentru Uniți Schimbăm (2026) a fost redactat cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub îndrumarea echipei editoriale, pentru a asigura integrarea acestor repere hagiografice în pilonii de Identitate și Verticalitate.
Credit Foto:Imaginea reprezentativă a fost preluată de pe ziarullumina.ro.
Memoria Timpului ne aduce astăzi în atenție figura luminoasă a Sfântului Mucenic Ioan din Ianina, prăznuit la 18 aprilie. Într-o epocă a marilor presiuni asupra credinței, Ioan a rămas un simbol de neclintit al verticalității, alegând jertfa supremă în locul abandonării valorilor sale fundamentale. Viața sa nu este doar o cronică a trecutului, ci o chemare vie la asumarea propriei noastre identități.
Pe platforma Uniți Schimbăm, considerăm că martiriul Sfântului Ioan din Ianina reprezintă chintesența demnității umane. Într-o lume care ne îndeamnă adesea la compromis, curajul său de a mărturisi Adevărul sub amenințarea morții ne oferă busola morală de care avem nevoie. Recuperăm această istorie nu doar ca pe un act de pioșenie, ci ca pe un fundament necesar pentru orice acțiune civică și spirituală conștientă.
În spiritul rigurozității și al respectului pentru textul sacru și hagiografic, restul acestui articol, care cuprinde Viața Sfântul Mucenic Ioan din Ianina, este redat exact în forma originală în care a fost preluat de pe doxologia.ro. Această abordare ne permite să păstrăm intactă bogăția limbajului duhovnicesc și acuratețea detaliilor istorice, oferind cititorilor platformei Uniți Schimbăm o experiență autentică de cunoaștere și rugăciune.
Sfântul Mucenic Ioan din Ianina († 1527) – foto preluat de pe doxologia.ro
Patria acestui fericit Ioan era țara grecească, ce se numea Epir, adică cetatea Ianina, care odată era scaun al lui Pir, împăratul elinesc cel de demult. Părinții lui Ioan erau creștini dreptcredincioși, de care rămânând orfan în anii tinereților sale, a mers la Constantinopol, căutând ca din osteneala mâinilor sale să-și aibă cele de trebuința vieții. Și și-a câștigat în târg un loc, între alți lucrători cu mâinile și târgoveți. Astfel, cu oarecare meșteșug al său și cu neguțătorie se hrănea, având îndestulare de cele ce îi erau spre trebuință. Pentru că Dumnezeu îi sporea lucrurile lui, pentru viața lui cea îmbunătățită, de vreme ce tânărul era înțelept, temându-se de Dumnezeu și poruncile Lui păzindu-le. Și era numit de constantinopolitani, Epirotul, de vreme ce era cu neamul de la Epir.
În vremea aceea, Constantinopolul era stăpânit de agareni, care țineau credința lui Mahomed, de a căror păgânătate mulți creștini s-au amăgit. Și erau mulți din cei ce ședeau la prăvăliile lor în târg, neguțători și meșteri, care, fiind mai întâi creștini, se abătuseră după aceea la credința cea rea a lui Mahomed și se uniseră cu agarenii. Între unii din aceia se întâmplase să-și aibă prăvălia fericitul Ioan, adevăratul creștin. Și era înconjurat din toate părțile de vecini călcători de lege, care se lepădaseră de Hristos și se lipiseră de Mahomed, cu care Ioan adeseori se certa, mustrând depărtarea lor, pentru că era tânăr, înțelept și îndrăzneț în grăire, vorbind pentru adevăr fără de frică.
Deci, au început mahomedanii a-l urî foarte, pe de o parte fiindcă îi mustra și-i ocăra adeseori, iar pe de altă parte, pentru că îl vedeau fericit la neguțătoria ce se făcea de dânsul, de vreme ce toate se înmulțeau în mâinile lui, și-l zavistuiau, gândind ce fel de pricină să găsească asupra lui, ca să-l piardă. Și înțelegând fericitul Ioan Epirotul răutatea gândită de dânșii, nu s-a temut, ci mai tare a dorit din tot sufletul să pătimească pentru adevărul lui Hristos.
Deci, mergând la întâiul preot al Bisericii Constantinopolului, la duhovnicescul lui părinte, în ziua Vinerii celei Mari, în anul 1500, a făcut mărturisirea greșelilor sale. Și a spus părintelui său despre vrăjmășia vecinilor săi care pizmuiau asupra lui și căutau să-l piardă. Apoi i-a spus a sa dorire, că voiește să pătimească pentru Hristos, cerând de la dânsul sfat folositor. Iar întâiul prezbiter, văzându-l tânăr de ani, nu l-a sfătuit să se dea la mucenicie, zicându-i: „O, fiule, vezi ca nu cumva să-ți aducă diavolul un gând ca acesta; pentru că acela s-a obișnuit a aduce la mulți gânduri ca acestea, îndemnându-i spre mucenicie, ca mai pe urmă, după ce vor slăbi, nesuferind muncile și căzând, să-i dea spre batjocură și râs la toată lumea, ca cei ce au început și n-au sfârșit, nerăbdând până la sfârșit”.
Atunci a zis tânărul: „Nădăjduiesc spre Hristosul meu, că nu mă va da spre batjocura vrăjmașilor mei, ci mai ales mă va întări, ca să biruiesc puterea vrăjmașului”. Iar întâiul preot i-a zis: „Fiule, scris este: Duhul este osârduitor iar trupul neputincios. Iar un lucru ca acesta pe care tu îl dorești, are trebuință de multă pregătire; îi trebuie neîncetat post și rugăciuni, cu care, după ce te vei curați de toată prihana păcatului, Dumnezeu îți va da înștiințare ce trebuie să faci; pentru că Dumnezeu voiește să Se sălășluiască în sufletele celor curați. Deci, ia aminte, iubitule, și mergi în pace. Iar eu voi ruga pe Dumnezeu, ca să te păzească pe tine de toți vrăjmașii tăi cei văzuți și nevăzuți, de oameni și de diavoli, și biruitor peste ei să te facă”. Aceasta zicând, a liberat pe tânăr cu pace.
Iar a doua zi, fericitul Ioan a mers iarăși la același duhovnicesc părinte, cu fața luminoasă și cu sufletul plin de bucurie. Și i-a grăit: „Cinstite părinte, în această noapte în vedenia somnului m-am văzut fiind în mijlocul unei văpăi, dar nearzându-mă, ci veselindu-mă și dănțuind, precum odinioară cei trei tineri în cuptorul Babilonului. Deci, cu ajutorul Celui Preaînalt, nădăjduiesc că lucrul cel cugetat de mine va ieși la bun sfârșit. Dar, te rog, cinstite părinte, să mă înarmezi cu ale tale rugăciuni”. Iar duhovnicescul părinte i-a grăit: „Dumnezeu să te întărească, fiule, ca să biruiești pe lup, pe balaurul cel nevăzut, și pentru Hristos cu mucenicia să te încununezi”. Și, astfel, a slobozit pe tânăr, întărindu-l pe el cu cuvinte folositoare, făgăduindu-i că se va ruga pentru dânsul lui Dumnezeu, ajutătorul său.
Iar după ce a mers fericitul Ioan la prăvălia sa din târg, l-au văzut dușmanii lui, care se sfătuiseră mai înainte pentru pierderea lui, și au zis unul către altul: „Oare nu este acesta cel care s-a lepădat la arătare în Tricu (Cetate în Tesalia)? Deci, cum se face acum că aici este creștin?”. Acestea auzindu-le tânărul și cu mânie căutând spre dânșii, a zis: „Oare despre mine grăiți unele ca acestea sau despre altcineva?”. Iar ei au zis: „Pentru tine, iar nu pentru altul; oare nu grăim adevărul?”. Răspuns-a fericitul: „Să nu-mi fie mie ca să mă lepăd de Hristos Dumnezeul meu, nici în Tricu, nici în altă parte, și niciodată să nu-mi fie mie aceasta; pentru că întru Hristos viețuiesc și voi viețui totdeauna și sunt gata a muri pentru El”. Iar ei, fiind foarte necăjiți pe dânsul, s-au umplut de mare mânie și, degrabă sărind de la locurile lor, au pornit spre dânsul și, punând pe el mâinile lor cele ucigașe, îl trăgeau la judecată. Iar sfântul tânăr, ca la ospăț mergea, cu fața luminoasă și cu sârguință. Și l-au dat judecătorului cel nedrept, făcându-se singuri asupra lui clevetitori, martori și judecători. Și puneau asupra lui o vină mincinoasă, cum că în Tricu, cetatea Tesaliei, s-ar fi lepădat de Hristos în văzul tuturor și ar fi primit credința mahomedană, iar după ce a venit în Constantinopol, iarăși s-a făcut creștin și pe Mahomed îl hulește. Deci, începându-se judecata, mai întâi se prefăceau că au durere în suflet și că le-ar fi milă de el, de aceea au început cu lacrimi a-l amăgi să se lepede de Hristos.
După aceea, văzându-l tare în credința creștină, cu îngroziri îl înfricoșau pe el: Dar nici așa sporind, l-au bătut fără milă și foarte mult muncindu-l cu bătaia, l-au aruncat în temniță, spre a se sfătui ce îi vor face. Iar a doua zi, scoțându-l, îl întrebau: „Te-ai gândit să te lepezi de Hristos și să fii una cu noi?”. Și văzându-l neschimbat, iarăși l-au bătut cu toiege noduroase până la sânge. Iar el ca un diamant tare răbda cu tăcere bătăile ce i se dădeau lui, ca și cum nu el, ci altcineva ar fi fost bătut. Și se ruga încetișor lui Dumnezeu, zicând: „Întărește-mă, Unule Atotputernice, Dumnezeule! Dă-mi putere și tărie și-mi întinde mâna cea ajutătoare din sfântul Tău locaș”. După aceea grăia către vrăjmașii săi: „Nimic din cele ce sunt în lume, bune sau rele, nu vor putea să mă întoarcă de la scopul meu niciodată. Să nu-mi fie mie vreodată să cred în alt chip decât creștinii, să nu-mi fie ca să fiu amăgit cu îmbunările, ori cu muncile să fiu biruit. Faceți ceea ce voiți, ca mai degrabă să mă trimiteți din această viață de scurt timp, la veșnica viață. Sunt rob al lui Hristos, lui Hristos Îi urmez și pentru Hristos mor, ca să locuiesc cu Dânsul în veci”. Atunci nedrepții judecători au poruncit, ca iarăși să arunce pe sfântul în temniță. Dar ei nu îl duceau pe mucenic, ci îl târau de păr într-o parte și în alta, lovindu-l peste obraz și călcându-l în picioare; și așa l-au închis în temniță.
Iar a doua zi scoțându-l iarăși și el grăind cu îndrăzneală aceleași cuvinte ca mai înainte și fiind neplecat în creștineasca credință, au poruncit ca iarăși să-l bată fără milă. Iar mucenicul, fiind bătut, cânta cu bucurie cântări bisericești: „Hristos a înviat din morți…”, și celelalte, pentru că erau zilele Paștilor. Deci, tot trupul lui s-a rănit de bătăi și pământul s-a roșit cu sângele lui, iar sfântul mucenic răbdând ca în trup străin, uneori cânta, iar alteori grăia către cei ce-l munceau: „Bateți, bateți, cu toată puterea voastră, bateți și pe cât puteți înmulțiți bătăile; dar să știți că niciodată nu veți putea să mă înstrăinați de la Hristosul meu și să mă faceți la un gând cu voi”. Iar muncitorii, rușinându-se, l-au aruncat pe mucenic iarăși în temniță. Și l-au muncit cu nevoia temniței, cu strâmtorarea legăturilor, cu foamea și cu setea câteva zile.
Scoțându-l iarăși după aceea, și nereușind să-l clintească cu nici un fel de munci din credința lui Hristos, l-au judecat spre ardere. Deci, când îl duceau la moarte, legat cu lanț de fier, ca pe o oaie la junghiere, unii îl loveau cu mâinile peste grumaji, alții îl dosădeau cu cuvinte ocărâtoare, iar alții cu durere îl sfătuiau să-și cruțe tinerețile sale. Dar mucenicul lui Hristos mergea nu ca la moarte, ci ca la o mare cinste. Și, ajungând la locul unde era aprins un foc mare, n-a așteptat până ce-l vor arunca în foc, ci singur a sărit în mijlocul văpăii. Iar muncitorii apucând de capătul lanțului de care era legat, l-au tras afară din foc pe mucenic. Iar el cu greu socotind lui aceasta, a zis către muncitori: „Pentru ce nu mă lăsați ca să ard în văpaie? Pentru ce nu mă lăsați să fiu jertfă bineplăcută Hristosului meu?”. Iar judecătorii, deși știau că este amară moartea prin arderea focului, însă de vreme ce dânsul o dorise, sărind în foc, altă judecată au hotărât. Deci, s-au gândit ca nu cu foc, ci cu sabia să-l omoare. Și au poruncit călăului să taie capul nebiruitului tânăr, iar după aceea trupul și capul să i le arunce în foc, ca să ardă desăvârșit.
Astfel a primit cununa muceniciei Sfântul Noul Mucenic al lui Hristos, Ioan Epirotul, în 18 zile ale lunii aprilie. Iar după arderea lui stingându-se focul, credincioșii au luat oarecare părți din oasele lui, rămase din foc. Și, luându-le cu cucernicie, cu cinste le-au ținut la dânșii, slăvind pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel lăudat împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, în veci. Amin.
Un model de demnitate peste veacuri
Pătimirea Sfântului Mucenic Ioan din Ianina ne oferă, prin Memoria Timpului, o perspectivă cutremurătoare asupra a ceea ce înseamnă să îți asumi identitatea cu orice preț. Într-o lume a Constantinopolului secolului al XVI-lea, marcată de presiuni sociale și religioase imense, tânărul Ioan a ales să nu fie un simplu spectator al propriei vieți, ci un protagonist al Adevărului.
Sub pilonul Verticalitate, viața sa rămâne un manifest împotriva compromisului moral. Gestul său de a sări singur în foc nu a fost unul de nesăbuință, ci dovada unei libertăți interioare pe care nicio silită judecată nu o putea încătușa. Pe platforma Uniți Schimbăm, recuperăm acest model de 18 aprilie pentru a ne reaminti că demnitatea umană se hrănește din curajul de a spune „nu” minciunii, chiar și atunci când prețul este viața însăși. Sfântul Ioan din Ianina ne învață că, prin statornicie, spiritul învinge întotdeauna materia și timpul.
Nota Editorială:Documentarea pentru reeditarea acestui articol s-a realizat prin consultarea surselor hagiografice menționate în versiunea originală (doxologia.ro), textul fiind păstrat integral pentru a conserva autenticitatea mărturiei. Reeditarea pentru platforma Uniți Schimbăm (2026) a fost realizată cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub coordonarea echipei editoriale, în scopul integrării acestui model de jertfă în pilonii de Identitate și Verticalitate.
Credit Foto:Imaginea reprezentativă a fost preluată de pe doxologia.ro.
Ziua de 18 aprilie ocupă un loc privilegiat în Memoria Timpului, fiind data la care, în anul 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris. Acest act vizionar a dus la înființarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), reprezentând primul pas decisiv către ceea ce astăzi numim Uniunea Europeană. Sub pilonul Identitate, acest moment ne reamintește că unitatea și cooperarea sunt fundamentele unei Europe durabile, născute din dorința de a transforma resursele războiului în instrumente ale păcii.
Parcurgând evenimentele zilei de 18 aprilie în istorie, regăsim numeroase dovezi de verticalitate și geniu uman, de la mari descoperiri științifice până la momente de cotitură politică. Pe platforma Uniți Schimbăm, celebrăm această zi ca pe o lecție de demnitate: puterea unor națiuni de a-și rescrie destinul comun prin dialog și viziune. Vă invităm să descoperiți cronologia acestei zile ca pe un exercițiu de recuperare a reperelor care ne definesc parcursul european și universal.
18 aprilie este a 108-a zi a calendarului gregorian și ziua a 109-a în anii bisecți. Mai sunt 257 de zile până la sfârșitul anului.
Latura Decapoliei altădată era împărţită în două. Cea aproape de Galileea, în Palestina, care se pomeneşte de Sfântul Evanghelist Matei, zicând: După Dânsul au mers multe popoare din Galileea şi din cele zece cetăţi; iar alta, cea mai de pe urmă, o mică latură în pământul Isauriei, care se numea tot Decapolia.
Dintr-acea Deca-polie a Isauriei a fost Cuviosul Grigorie, învăţătorul acestui Cuvios Ioan, a cărui pomenire se face acum.
Sf. cuv. m. Ioan, ucenicul Sf. Grigore Decapolitul(† secolul al IX-lea)
Romano-catolice
Sf. Atanasia din Egina
Sărbători Internaționale ale Zilei de 18 aprilie:
Ziua internaţională a monumentelor şi a siturilor
În fiecare an, la 18 aprilie, este sărbătorită Ziua internațională a monumentelor și a siturilor, ce oferă o oportunitate unică de a crește gradul de conștientizare asupra Comitetului Internațional al Monumentelor și Siturilor – ICOMOS și a activității pe care membrii săi o desfășoară pentru a conserva și proteja resursele culturale importante ale lumii, sub amenințarea accelerării dezastrelor și a conflictelor, indică site-ul oficial al ICOMOS, https://www.icomos.org/.
In fiecare an la data de 18 aprilie radioamatorii de pe intreg cuprinsul planetei sarbatoresc pe calea undelor Ziua internationala a radioamatorismului.
La data de 18 aprilie 1925, deci acum 95 de ani, a luat fiinta Uniunea Internationala a Radioamatorilor (International Amateur Radio Union, IARU).
Zimbabwe, oficial Republica Zimbabwe, este o țară situată în sud-estul Africii, cu capitala la Harare. Se învecinează cu Africa de Sud – la sud, Botswana – la sud-vest, Zambia – la nord-est și Mozambic – la vest. Zimbabwe cuprinde 8 provincii și 2 orașe. Etnia majoritară este reprezentată de negrii – 98% (shona – 71%, ndebele – 16%), alte etnii sunt albii și metișii asiatici. Religii: creștini – 45,4% (protestanți, inclusiv anglicani – 23,5%, romano-catolici – 7%), indigeni africani – 13,5%, animiști – 40.5%. Alfabetizare 85%. Parlament unicameral – Camera Adunării (150).
Evenimentele Zilei de 18 aprilie în Istorie:
- 18 aprilie 1025 – La Gniezno, Boleslav I a fost încoronat rege al Poloniei;
- 18 aprilie 1881 – Tavanele pictate ale Muzeului de Istorie Naturală din Londra au fost dezvelite odată cu deschiderea clădirii pentru public;
- 18 aprilie 1906 – Un cutremur devastator a distrus mare parte din orașul San Francisco;
- 18 aprilie 1946 – Ultima sesiune a Ligii Națiunilor s-a încheiat la Geneva, delegații fiind de acord să transfere o mare parte din activele acesteia către Organizația Națiunilor Unite
- 18 aprilie 1949 – Irlanda a devenit republică și a ieșit din Commonwealthul Națiunilor;
- 18 aprilie 1951 – A fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, primul pas către viitoarea Uniune Europeană
- 18 aprilie 1958 – Controversatul poet american Ezra Pound a fost externat din Spitalul St. Elizabeths , un spital de psihiatrie din Washington, DC, unde fusese încarcerat timp de doisprezece ani;
- 18 aprilie 2023 – Dominion Voting Systems a ajuns la o înțelegere de 787 de milioane de dolari cu Fox News privind acuzațiile de defăimare legate de alegerile prezidențiale americane din 2020 .
18 aprilie 1025 - Boleslaw Chrobry a fost încoronat în Gniezno, devenind primul rege al Poloniei.
Boleslav I al Poloniei (alte denumiri Boleslas sau Boleslav Cel Viteaz (n. 967 – d. 17 iunie 1025), cunoscut în trecut și ca Boleslav Cel Mare, a fost duce al Poloniei în perioada dintre anii 992-1025 și primul rege al Poloniei în 1025. Boleslav a fost fiul lui Mieszko I care a fost duce al Poloniei și al primei sale soții, prințesa Dubrawka a Boemiei. A fost numit după bunicul din partea mamei.
18 aprilie 1480 - S-a născut Lucrezia Borgia, fiica papei Alexandru al VI-lea; (d. 24.06.1519).
Lucreția Borgia (n. 18 aprilie 1480 – d. 24 iunie 1519) a fost fiica lui Rodrigo Borgia, un potentat din Valencia renascentistă care a devenit mai târziu Papa Alexandru al VI-lea, și a Vannozzei dei Cattanei. I-a avut ca frați pe Cesare Borgia, Giovanni Borgia și Gioffre Borgia. Familia Lucreției a servit ulterior drept model lui Niccolò Machiavelli, care a descris acțiunile politice dure și corupția sexuală despre care se crede că erau caracteristice papalității renascentiste. Lucreția a fost descrisă ca o femeie fatală, rol în care a apărut în numeroase lucrări de artă, romane și filme. Un tablou intitulat Portretul unei tinere de Dosso Dossi de la Galeria Națională Victoria, a fost identificat drept portret al Lucreției în noiembrie 2008. Mai multe alte tablouri, cum ar fi cel al lui Bartolomeo Veneziano, despre care s-a spus că ar fi ale ei, nu au fost acceptate de cercetători.
Ea este descrisă ca având păr blond lung până mai jos de genunchi, ten frumos, ochi căprui, dar care își schimbau culoarea, piept plin și înalt și o grație naturală care o făceau să pară că „merge pe aer”; toate aceste atribute erau foarte apreciate în Italia acelor ani. Se știe puțin despre Lucreția ca personaj istoric. Complicitatea sa în mașinațiunile politice ale tatălui și ale fraților săi nu poate fi clarificată. Cu certitudine, familia i-a aranjat mai multe căsătorii cu oameni importanți și puternici, cu scopul de a-și satisface ambițiile politice. Lucreția a fost căsătorită cu Giovanni Sforza, Alfonso de Aragon (duce de Bisceglie) și cu Alfonso d’Este (duce de Ferrara). Conform tradiției, Alfonso de Aragon era fiul nelegitim al regelui Neapolelui și Cesare ar fi aranjat asasinarea sa după ce relația cu el și-a pierdut utilitatea politică.
18 aprilie 1506 - A început construcția bazilicii Sfantul Petru din Roma, in timpul pontificatului papei Iulius al II-lea.
Bazilica Sfântul Petru (în italiană Basilica di San Pietro) din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, și cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume. Bazilica Sfântul Petru este una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni in Laterano, Bazilica Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor.
18 aprilie 1590 - S-a nascut Ahmed I, sultan al Imperiului Otoman; (d. 1617).
18 aprilie 1797 - S-a nascut Louis Adoplphe Thiers, eminent istoric si politician, jurnalist, primul presedinte al celei de-a III-a Republici Franceze (1871-1873); (d.03.09.1877).
18 aprilie 1846 - S-a nascut Nicolae Densușianu, istoric român; (d. 1911).
Istoricul Nicolae Densuşianu (1846 – 1911)
foto – ro.wikipedia.org
18 aprilie 1848 - A avut loc prima adunare politică a românilor din Transilvania, la Blaj, pe Cîmpia Libertăţii (Adunarea din duminica Tomii), (18 – 30 aprilie) la care se hotărăşte convocarea pentru 3 mai 1848, stil vechi (15 mai 1848, stil nou) a Marii Adunari Naţionale de la Blaj.
18 aprilie 1853 - A fost pusa in functiune prima linie de tren din India, care facea legatura intre Bombay si Tanna si avea o lungime de 36 km.
18 aprilie 1873 - A murit chimistul german Justus von Liebig, ( n. 12 mai 1803), descoperitorul cloroformului, primul gaz narcotic folosit de medici in cursul operatiilor.
Copil fiind isi ajuta tatal in comertul cu chimicale. In copilarie, cand a fost intrebat ce vrea sa devina, a raspuns: “chimist”, starnind hohote de ras pentru ca la vremea aceea nu exista o astfel de meserie. O alta cunoscuta inventie a sa a fost extrasul din carne, care ii poarta numele. Liebig este considerat intemeietorul chimiei pentru agricultura.
18 aprilie 1878 - La București, a fost încheiată o Convenție comercială româno-elenă.
18 aprilie 1881 - Tavanele pictate ale Muzeului de Istorie Naturală din Londra au fost dezvelite odată cu deschiderea clădirii pentru public.
Tavanul Sălii Centrale (acum Sala Hintze) în 2013 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
O pereche de tavane decorate în Sala Centrală principală (oficial Hintze Hall din 2014) și în Sala de Nord, mai mică, ale Muzeului de Istorie Naturală din South Kensington , Londra, au fost dezvelite la deschiderea clădirii în 1881. Acestea au fost proiectate de arhitectul muzeului, Alfred Waterhouse , și pictate de artistul Charles James Lea . Tavanul Sălii Centrale este format din 162 de panouri, dintre care 108 înfățișează plante considerate semnificative pentru istoria muzeului, pentru Imperiul Britanic sau pentru vizitatorii muzeului, iar restul sunt picturi botanice decorative, extrem de stilizate. Tavanul Sălii de Nord, mai mică, este format din 36 de panouri, dintre care 18 înfățișează plante care cresc în Insulele Britanice . Pictate direct pe tencuiala tavanelor, acestea folosesc și aurirea pentru un efect vizual.
18 aprilie 1882 - S-a născut dirijorul american Leopold Stokowski (m. 13 septembrie 1977).
18 aprilie 1884 - La 18 aprilie stil nou (5 aprilie, stil vechi), la Răzeni, judeţul Chişinău, gubernia Basarabia, s-a născut Ion Constantin Inculeţ, om politic român, Preşedintele Sfatului Ţării a Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru român, membru al Academiei Române.
Ion C. Inculeţ (1884 – 1940) – foto preluat de pe www.rador.ro
Ion Constantin Inculeț (n. 5 aprilie 1884, Răzeni, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus, astăzi în Republica Moldova; d. 18 noiembrie 1940, București, România), om politic român, președintele Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular (din 1918) al Academiei Române. La 21 noiembrie 1917, Ion C. Inculeţ a fost ales preşedinte al Sfatului Ţării al guberniei Basarabia din cadrul Imperiului Rus, ulterior Republica Democratică Moldovenească. La 24 ianuarie, Sfatul Ţării a proclamat cu o majoritate de voturi independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti faţă de Imperiul Rus, iar la 27 martie 1918 a proclamat, cu 86 de voturi din 146, Unirea cu România. Hotărârea Sfatului Ţării din 27 martie 1918, stil vechi (9 aprilie 1918, stil nou), de Unire a Republicii Democratice Moldoveneşti cu patria-mamă România a fost semnată de Ion Inculeţ în calitate de preşedinte al Sfatului Ţării.
18 aprilie 1897 - A fost încheiată o Convenție comercială între România și Olanda.
18 aprilie 1898 - A murit Gustave Moreau, pictor simbolist francez (“Jupiter şi Semele”, “Atenienii eliberaţi de Minotaur”, “Licornii”); (n.06.04.1826).
18 aprilie 1898 - S-a nascut sahistul argentinian de origine română romana Juan Iliesco (n. Ion sau Ioan Traian Iliescu, Braila,Romania)– d. 2 februarie 1968, Argentina). A participat la mai multe ediții ale Campionatului național de șah al Argentinei (1931-1953). În 1941 a câștigat locul I, dar nu a fost numit campion deoarece avea încă cetățenie română la acea dată. În 1944 (de acum, cetățean argentinian), s-a plasat pe locul doi, după Hector Rosetto.
18 aprilie 1906 - Un cutremur cu o magnitudine de 7,8 grade pe scara Richter distruge mare parte din orașul San Francisco, California.
18 aprilie 1909 - În România este adoptată legea pentru darea în exploatare a terenurilor petroliere de pe proprietăţile statului.
18 aprilie 1909 - În România este înfiinţată Societatea comunală pentru construcţia şi exploatarea tramvaielor în oraşul Bucureşti, care primeşte concesiunea transportului de călători.
18 aprilie 1909 - Eroina poporului francez Ioana d’Arc, a fost beatificata de Biserica Catolică.
Ioana d’Arc (în franceză: Jeanne d’Arc; n. 6 ianuarie 1412 – d. 30 mai 1431) este una din figurile emblematice ale Franței și sfântă a Bisericii Catolice dar și foarte controversată întrucât unii autori au considerat că era schizofrenică (auzea voci). A fost supranumită de naționaliștii francezi Fecioara din Orleans și i s-a atribuit faptul că, în urma unor viziuni, Dumnezeu i-a spus să elibereze pământurile Franței care erau dominate de Anglia după Războiul de 100 de ani (1337–1453).
18 aprilie 1912 - Vasul RMS Carpathia ajunge la New York cu 706 supraviețuitori ai dezastrului Titanic.
RMS Carpathia în portul New York în 1912 – foto: ro.wikipedia.org
RMS Carpathia a fost o navă de pasageri folosită, la începutul secolului al XX-lea, pentru călătoriile transatlantice. A aparținut liniilor maritime Cunard. Vaporul a transportat, în luna aprilie a anului 1912, cei aproximativ 700 de supraviețuitori ai Titanicului în portul New York.
18 aprilie 1917 - S-a nascut Frederica de Hanovra, soţia regelui Paul I al Greciei; (d. 06.02.1981).
18 aprilie 1922 - România a semnat, alături de alte state, o notă adresată Germaniei, prin care protesta împotriva semnării Tratatului de la Rapallo, din 16 aprilie 1922, care încălca prevederile Tratatului de la Versailles.
Tratatul de la Rapallo (16 aprilie 1922) – Cancelarul Germaniei, Joseph Wirth (al doilea din stânga), alături de delegaţia sovietică (Leonid Krasin, Gheorghi Cicerin şi Adolf Ioffe) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Tratatul de la Rapallo a fost o convenție semnată în orașul italian Rapallo pe 16 aprilie 1922 între Germania (Republica de la Weimar) și Rusia Sovietică prin care fiecare dintre părți renunța la orice pretenție teritorială sau financiară față de cealaltă parte care decurgeau din Tratatul de la Brest-Litovsk semnat la sfârșitul Primului Război Mondial. Cele două guverne au decis de asemenea să normalizeze relațiile lor diplomatice. Tratatul a fost semnat în timpul Conferinței de le Genova de către ministrul de externe al RSFS Ruse, Gheorghi Cicerin și omologul său german, Walther Rathenau.
18 aprilie 1927 - S-a născut Samuel Phillips Huntington, politolog american; (d. 24.12.2008).
18 aprilie 1929 - S-a născut Ion Voinescu, fotbalist român, considerat unul dintre cei mai buni portari.
18 aprilie 1931 - În România s-a format un guvern de tehnicieni prezidat de Nicolae Iorga, secondat de Constantin Argetoianu (la ministerul de Finanţe şi Interne). Noul guvern a venit în urma demisiei guvernului naţional-ţărănesc prezidat de G.G. Mironescu.
18 aprilie 1936 - A trecut in eternitate compozitorul italian Ottorino Respighi;(n.9 iulie 1879).
18 aprilie 1941 -Al Doilea Război Mondial: Aviația SUA bombardează orasele Tokio, Yokohama și Nagoya.
18 aprilie 1941 - Franța a părăsit Societatea Națiunilor.
18 aprilie 1943 - Decesul comandantului marinei japoneze Isoroku Yamamoto la varsta de 59 ani. Isoroku Yamamoto,a fost comandantul japonez care a conceput atacul surpriză la Pearl Harbor 7 decembrie 1941,cand a fost distrusa flota americana. A fost ucis când avionul său a fost doborât de americani care au reuşit să descifreze codurile de comunicatii ale armatei japoneze.
18 aprilie 1945 - A fost fondată echipa de fotbal UTA.
UTA, acronim de la fosta Uzina Textilă Arad, (nume actual: F.C. UTA Arad), supranumită Bătrâna Doamnă a fotbalului românesc, este una dintre cele mai titrate echipe de fotbal din România. Câștigătoare de șase ori a Campionatului și de două ori a Cupei României, deține cele mai multe titluri dintre echipele de fotbal din provincie.
FC UTA Arad – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
18 aprilie 1946 - Ultima sesiune a Ligii Națiunilor s-a încheiat la Geneva, delegații fiind de acord să transfere o mare parte din activele acesteia către Organizația Națiunilor Unite.
Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o organizație interguvernamentală înființată în urma Conferinței de Pace de la Paris care a pus capăt Primului Război Mondial și precursoarea Organizației Națiunilor Unite. Societatea a fost prima organizație internațională de securitate având obiectivul principal să mențină pacea mondială. În perioada de maximă dezvoltare, între 28 septembrie 1934 și 23 februarie 1935, a avut 58 membri. Stabilite în Pactul Societății Națiunilor, scopurile principale ale Societății erau prevenirea războiului prin securitate colectivă, dezarmarea, și rezolvarea disputelor internaționale prin negociere și arbitraj. Printre altele erau tratate și probleme precum condițiile de muncă, tratamentul corect a locuitorilor indigeni, traficul de persoane și a drogurilor, comercializarea armelor, sănătatea mondială, prizonierii de război, și protejarea minorităților din Europa.
Ultima întrunire a Societății Națiunilor a avut loc în 12 aprilie 1946, la Geneva. La aceasta au participat delegații a 34 de țări.[188] La această ședință s-a discutat despre lichidarea Societății: bunurile valorau aproximativ 22.000.000 de dolari în 1946,[189] inclusiv Palatul Păcii și arhivele Societății au fost dat Organizației Națiunilor Unite, fondurile de rezervă au fost înapoiate națiunilor care le-au furnizat, și datoriile Societății au fost rezolvate.[59] Robert Cecil a afirmat la ultima adunare:
Să afirmăm cu îndrăzneală că agresiunea oriunde s-ar afla și oricum poate fi apărată, este o crimă internațională, că este datoria fiecărui stat iubitor de pace să aloce orice forță este necesară pentru a o zdrobi, că mașinăria Cartei, nu mai puțin ca mașinăria Pactului, este suficientă pentru acest scop dacă este folosită cum trebuie, iar orice cetățean binevoitor din fiecare stat să fie gata să se supună oricărui sacrificiu pentru a păstra pacea… Îndrăznesc să-mi impresionez ascultătorii că marea lucrare a păcii se află nu numai în interesele limitate ale națiunilor noastre, dar mai mult pe acele mari principii de drept și nedrept de care națiunile, la fel ca oamenii, depind.
Liga a murit. Mulți ani să trăiască Națiunile Unite!
Moțiunea care a desființat Societatea a fost votată unanim: „Societatea Națiunilor va înceta să mai existe, cu excepția scopului de a-i lichida afacerile.”[190] De asemenea, fusese stabilită și data la care să pună capăt existenței Societății, aceasta fiind a doua zi după închiderea sesiunii. Pe 19 aprilie, Președintele Adunării, Carl J. Hambro din Norvegia, a declarat „sesiunea douăzeci și unu și ultima a Adunării Generale a Societății Națiunilor închisă.”[189] Societatea Națiunilor și-a încetat existența în următoarea zi.
18 aprilie 1947 - Guvernul britanic a hotărât reluarea relațiilor comerciale cu România, după cel de-al Doilea Război Mondial.
18 aprilie 1947 - La Bratislava, a fost executat monseniorul Jozef Tiso, om politic, lider al fascistilor slovaci, seful statului slovac aliat al Germaniei intre anii 1939–1945; (n. 13.10.1887).
Monseniorul Jozef Tiso Th. D. (n. 13 octombrie 1887 – d. 18 aprilie 1947) a fost un politician slovac al Partidului Popular Slovac și preot romano-catolic. A ajuns membru în parlamentul Cehoslovaciei, apoi în guvernul cehoslovac și, în final, președinte al Primei Republici Slovace (care a existat în perioada 1939 – 1945). La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Tiso a fost judecat de autoritățile cehoslovace, condamnat la moarte și executat prin spânzurare.
18 aprilie 1949 - Irlanda părăsește Commonwealth–ul și devine o republică independentă.
18 aprilie 1951 - A fost înfiinţată Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului, primul pas către viitoarea Uniune Europeană.
Drapelul Comunitatății Europene a Cărbunelui și Oțelului- foto: ro.wikipedia.org
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a fost fondată în 1951 (Tratatul de la Paris), de Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg și Olanda pentru a partaja resursele de oțel și cărbune ale statelor membre, prevenind astfel un nou război european. A reprezentat aplicarea unul plan dezvoltat de economistul francez Jean Monnet, făcut public de ministru de externe francez Robert Schuman. A fost promovat intens de Statele Unite.
Jean Omer Marie Gabriel Monnet (n. 9 noiembrie 1888 – d. 16 martie 1979) este considerat arhitectul Unității Europene – foto: en.wikipedia.org
CECO a devenit fundația pentru Comunitatea Economică Europeană (redenumită ulterior Comunitatea Europeană și în final Uniunea Europeană prin Tratatul de la Maastricht). Tratatul de la Paris a intrat în vigoare la 23 iulie 1952, și spre deosebire de Tratatul de instituire a Comunității Europene, a avut o durată limitată la 50 de ani. În consecință, CECO a încetat să existe la 23 iulie 2002, iar responsabilitățile și bunurile sale au fost preluate de CE. Spre deosebire de cealaltă organizație europeană creată în 1949 după model interguvernamental (Consiliul Europei), CECO a fost creată ca organizație supranațională.
Jean-Baptiste Nicolas Robert Schuman (* 29 iunie 1886 Luxemburg, – † 4 septembrie 1963, Scy-Chazelles, Moselle, Franța) a fost un om de stat francez. Este considerat drept unul din părinții fondatori ai Uniunii Europene. În mai multe rânduri ministru, inclusiv ministru al Afacerilor Externe, apoi, în două rânduri, președinte al Consiliului de Miniștri al Franței, Robert Schuman a exercitat și funcția de președinte al Parlamentului European, între 1958 și 1960.
18 aprilie 1955 - A murit fizicianul Albert Einstein, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1921;(n.14.03.1879). Prin testament, Einstein a cerut ca funeraliile sa se desfasoare fara ritual religios sau ceremonie oficiala, sa fie incinerat, iar ora sa fie tinuta secreta. La crematoriu, trupul neinsufletit a fost insotit de cativa prieteni apropiati.
18 aprilie 1956 – S-a născut la Biloxi, Mississippi, actorul american Eric Roberts.
18 aprilie 1958 – Controversatul poet american Ezra Pound a fost externat din Spitalul St. Elizabeths , un spital de psihiatrie din Washington, DC, unde fusese încarcerat timp de doisprezece ani.
Pound fotografiat în 1913 de Alvin Langdon Coburn – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ezra Weston Loomis Pound (n. 30 octombrie 1885 Hailey, Idaho, SUA – d. 1 noiembrie 1972 Veneția, Italia) a fost un poet american, reprezentant de marcă al modernismului literar al secolului XX. Pound a urmat timp de doi ani cursurile Universității din Pennsylvania, după care a fost transferat la colegiul Hamilton. După finalizarea studiilor, activează ca profesor o perioadă scurtă de timp la colegiul Wabash.
Ezra Pound a sugerat numele unei mișcări britanice de avangardă, lansată în 1914, sub denumirea de vorticism, mișcare în legătură cu futurimsul și cubismul și s-a manifestat în special în domeniul artelor vizuale.[14]
Ezra Pound publică prima sa colecție de poezii With Tapers Quenched, în 1908. Aceasta a fost urmată de Personae and Exultations (1909) și de volumul de eseuri critice, Spirit of Romance (1910). Prima antologie Des Imagistes a apărut în anul 1914, an în care Pound a devenit coeditor al revistei Blast. Începând cu anul 1917 este redactor la revista Little Review și corespondent la Paris pentru The Dial.
Pound călătorește în Europa, stabilindu-se în cele din urmă la Londra. În această perioadă, Pound s-a implicat în politica fascistă și s-a întors în Statele Unite abia în 1945, când a fost arestat sub acuzația de trădare datorită difuzării propagandei fasciste la posturile de radio din Statele Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Considerat a fi nebun, a fost închis într-un azil timp de 12 ani. În această perioadă el a continuat să scrie poezie, publicând The Pisan Cantos în 1948 și Rock Drill: 85-95 de los Cantares în 1956. După ce a fost eliberat, în 1958, Pound a revenit în Italia.
Din creația poetică a lui Ezra Pound mai fac parte următoarele volume: A Lume Spento (1908), A Quinzaine for This Yule (1908), Exultations (1909), Canzoni (1911), Ripostes (1912), Cathay (1915), Lustra (ediția din 1916), Hugh Selwyn Mauberley (1920).
Întreaga creație poetică a lui Ezra Pound a fost publicată în doar două volume: Collected Shorter Poems (Londra,1984) – ediția americană fiind intitulată Personae: Collected Poems (1971) și The Cantos of Ezra Pound (1972).
Ezra Pound a decedat la 1 noiembrie 1972, la Veneția, Italia.
18 aprilie 1966 - Mao Zedung lanseaza conceptul de “Marea revoluţie culturală proletară”. China intră într–o fază de haos și teroare.
18 aprilie 1966: Mao Zedung lanseaza conceptul de “Marea revoluţie culturală proletară”. China intră într–o fază de haos și teroare – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Revoluția Culturală a fost lansată de Mao pentru a-și recăpăta controlul asupra Partidului Comunist. Deși sfarsitul ei a fost declarat oficial în 1969, termenul este astăzi folosit pentru a se referi și la perioada între 1969 și arestarea „Bandei celor patru” în 1976. Între 1968 și 1969, principalii locotenenți al lui Mao, vicepreședintele Lin Biao și nevasta lui Mao,Jian Quing, au organizat o miliție de tineri numită Garzile Rosii pentru a răsturna inamicii lui Mao și pentru a recăpăta control asupra aparatelor statului. În haosul și violențele care a urmat, milioane au murit sau au fost băgați la închisoare.
18 aprilie 1977 - S-a născut la Baia Mare, cântărețul, cantautorul si producătorul român Adrian Claudiu Sînă, membru fondator al trupei Akcent.
18 aprilie 1980 - Republica Zimbabwe îşi proclamă independenţa.
Zimbabwe, oficial Republica Zimbabwe, este o țară situată în sud-estul Africii, cu capitala la Harare. Se învecinează cu Africa de Sud – la sud, Botswana – la sud-vest, Zambia – la nord-est și Mozambic – la vest. Zimbabwe cuprinde 8 provincii și 2 orașe. Etnia majoritară este reprezentată de negrii – 98% (shona – 71%, ndebele – 16%), alte etnii sunt albii și metișii asiatici. Religii: creștini – 45,4% (protestanți, inclusiv anglicani – 23,5%, romano-catolici – 7%), indigeni africani – 13,5%, animiști – 40.5%. Alfabetizare 85%. Parlament unicameral – Camera Adunării (150).
18 aprilie 1982 - Prin decret guvernamental, se schimba denumirea capitalei Republicii Zimbabwe din Salisbury în Harare.
18 aprilie 1994 - A fost adoptat Legea impozitului pe venitul agricol.
18 aprilie 1996 - Miniștrii Apărării ai României și Ucrainei, Gheorghe Tinca și Valeri Șmarov, au semnat un Protocol privind dezvoltarea colaborării între Ministerul Apărării din România și cel din Ucraina.
18 aprilie 1996 - Senatul României a ratificat Convenția europeană pentru reprimarea terorismului, prin care era reglementată procedura extrădării persoanelor care sunt căutate pentru acte de terorism.
18 aprilie 2001 - Camera Deputaţilor a adoptat textul legii privind accesul liber la informaţiile de interes public.
18 aprilie 2002 - A murit exploratorul Thor Heyerdal, conducătorul expediţiei Kon-Tiki. Faima sa se datoreaza expediţiei pe care a condus-o în 1947 atunci când, însoţit de cinci bărbaţi, a traversat Oceanul Pacific in 101 zile pe pluta balsa botezata Kon-Tiki. A parcurs 8000 de km din Peru in Polinezia, dovedind că insulele polineziene au fost vizitate de oameni din America Latină.
18 aprilie 2002 - Fostul rege al Afganistanului, Mohammad Zaher Shah, s-a întors la Kabul, după 29 de ani de exil la Roma.
18 aprilie 2003 - A incetat din viata Emil Loteanu, regizor si scenarist din Republica Moldova (n. 1936), autorul filmului “Șatra”; (n. 06.11.1936).
Emil Loteanu (n. 6 noiembrie 1936, Clocuşna, judeţul Hotin, Regatul României, astăzi în raionul Ocniţa, Republica Moldova – d. 18 aprilie 2003, Moscova, Rusia) a fost un actor, regizor, scenarist, poet şi scriitor moldovean. Printre filmele regizate de el amintim: Poienile roşii (1966), Lăutarii (1971), Şatra (1975), Gingaşa şi tandra mea fiară (1978), Anna Pavlova (1983) şi Luceafărul (1986). A fost declarat drept „cel mai bun regizor al secolului XX din cinematografia moldovenească”.
18 aprilie 2007 - Google a lansat un instrument pentru protecția drepturilor de autor, denumit “Claim your content”.
18 Aprilie 2019 – A avut loc un accident teribil în Portugalia: 28 de turişti germani şi-au pierdut viaţa într-un accident rutier pe insula Maderia Cel puţin 29 de turişti germani, 11 bărbaţi şi 18 femei, şi-au pierdut viaţa miercuri într-un accident rutier petrecut pe insula portugheză Madeira, informează agenţiile de presă internaţionale. Accidentul a avut loc în localitatea de coastă Canico, la ora locală 18:30 (17:30 GMT). Vehiculul la bordul căruia se aflau aproximativ 50 de persoane a părăsit carosabilul într-o curbă şi s-a răsturnat, oprindu-se într-o casă construită în pantă. Şoferul autobuzului, care se pare că a pierdut controlul asupra vehiculului din motive ce urmează să fie investigate, precum şi ghidul care însoţea grupul de turişti, au fost răniţi, dar au scăpat cu viaţă.
18 aprilie 2019 – Africa de Sud – Cel puţin 13 morţi după prăbuşirea acoperişului unei biserici în urma ploilor torenţiale.
Cel puţin 13 persoane au murit şi alte 16 au fost rănite în Africa de Sud după prăbuşirea parţială a acoperişului unei biserici din provincia KwaZulu Natal (nord-est), în timpul slujbei religioase, au indicat autorităţile citate vineri de AFP. Incidentul a avut loc joi seara într-o biserică din localitatea Dlangubo, la nord de Durban, al treilea oraş ca mărime din ţară, în timpul unei slujbe religioase, a precizat purtătorul de cuvânt al ”ministerului” regional pentru probleme locale, Lennox Mabaso.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
18 aprilie 2023 – Dominion Voting Systems a ajuns la o înțelegere de 787 de milioane de dolari cu Fox News privind acuzațiile de defăimare legate de alegerile prezidențiale americane din 2020.
Marele Sigiliu al Statului Delaware – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Dominion Voting Systems v. Fox News Network (colocvial Dominion v. Fox ) a fost un proces american pentru defăimare intentat în martie 2021 de Dominion Voting Systems împotriva Fox News Channel și a companiei-mamă Fox Corporation . Plângerea Dominion solicita despăgubiri în valoare de 1,6 miliarde, susținând că mai multe programe Fox au difuzat declarații false conform cărora mașinile de vot ale Dominion au fost trucate pentru a fura alegerile prezidențiale din Statele Unite din 2020 de la președintele de atunci, Donald Trump . Fox News a susținut că raporta „opinii pure” cu privire la ceea ce spuneau alții, care, dacă ar fi adevărate, ar fi protejate de Primul Amendament la Constituție .
Dominion s-a concentrat pe acuzațiile formulate între noiembrie 2020 și ianuarie 2021 de gazdele Maria Bartiromo, Tucker Carlson, Lou Dobbs , Sean Hannity și Jeanine Pirro. Printre invitații care au apărut adesea alături de acești gazde s-au numărat avocații lui Trump, Rudy Giuliani și Sidney Powell , ambii fiind, de asemenea, dați în judecată individual de Dominion în instanța federală. În timpul verificărilor preliminare , au fost publicate comunicări interne ale Fox News, indicând faptul că gazde proeminente și directori de top știau că rețeaua raporta declarații false, dar continuau să facă acest lucru pentru a-și păstra telespectatorii din motive financiare.
Într-o hotărâre sumară din 31 martie 2023, judecătorul Eric M. Davis de la Curtea Superioară din Delaware a decis că niciuna dintre declarațiile contestate făcute de Fox News despre Dominion nu era adevărată și a dispus un proces pentru a stabili dacă rețeaua a acționat cu rea-intențiere . Mai multe personalități proeminente ale Fox News și directori executivi erau așteptați să depună mărturie la proces. Pe 18 aprilie, când declarațiile de deschidere erau pe cale să înceapă, judecătorul a anunțat că părțile au ajuns la o înțelegere. Fox News a fost de acord să plătească către Dominion 787,5 milioane de dolari și a recunoscut decizia anterioară a instanței conform căreia Fox a difuzat declarații false despre Dominion. Acordul nu a obligat Fox News să își ceară scuze. Este cea mai mare înțelegere media cunoscută pentru defăimare din istoria SUA. Mai târziu în acea lună, Tucker Carlson a fost concediat din funcția de gazdă a emisiunii Tucker Carlson Tonight , una dintre cele mai bine cotate emisiuni de știri de pe cablu, ca răspuns la acuzațiile din proces privind un mediu de lucru toxic pe platourile de filmare.
Retrospectiva asupra evenimentelor zilei de 18 aprilie în istorie ne confirmă faptul că progresul umanității este rezultatul unor momente de o imensă verticalitate. Semnarea Tratatului de la Paris în 1951, prin care se punea piatra de temelie a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, rămâne un simbol al capacității vizionare de a transforma resursele strategice în piloni ai păcii. Această zi nu marchează doar o reușită diplomatică, ci nașterea unei noi identități europene, bazată pe solidaritate și destin comun.
Prin Memoria Timpului, înțelegem că fiecare dintre evenimentele zilei de 18 aprilie în istorie – de la marile realizări politice la moștenirea lăsată de personalități universale – reprezintă o lecție de responsabilitate. Pe platforma Uniți Schimbăm, prețuim aceste repere cronologice ca pe un îndemn de a rămâne ancorați în valori autentice. Istoria zilei de astăzi ne reamintește că viitorul se construiește cu demnitate, învățând din trecut pentru a onora promisiunea unei lumi mai unite și mai conștiente de forța sa creatoare.
Nota Editorială:Documentarea pentru reeditarea acestui material s-a realizat prin consultarea și preluarea de informații de pe platformele cersipamantromanesc.wordpress.com și ro.wikipedia.org. Articolul pentru Uniți Schimbăm (2026) a fost restructurat cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub îndrumarea echipei editoriale, pentru a evidenția pilonii de Identitate, Verticalitate și Memoria Timpului, cu un accent deosebit pe actul fondator al comunității europene.
Memoria Timpului ne invită astăzi să explorăm evenimentele zilei de 16 aprilie în istorie, o dată ce adună laolaltă momente de cotitură, inovații și destine care au modelat lumea în care trăim. Istoria nu este doar o înșiruire de ani, ci o hartă a experienței umane, în care fiecare bornă cronologică ne ajută să ne înțelegem mai bine prezentul și să ne consolidăm pilonul Identitate.
Sub semnul Verticalității, analizăm astăzi faptele care au definit această zi, de la marile realizări culturale și științifice, până la evenimentele politice ce au pus la încercare demnitatea națiunilor. Pe platforma Uniți Schimbăm, considerăm că recuperarea trecutului este un act de responsabilitate. Parcurgând evenimentele zilei de 16 aprilie în istorie, nu facem doar o simplă trecere în revistă, ci ne reafirmăm dorința de a învăța din lecțiile timpului pentru a construi un viitor mai conștient.
16 aprilie este a 106-a zi a calendarului gregorian și ziua a 107-a în anii bisecți. Mai sunt 259 de zile până la sfârșitul anului.
Sfintele Mucenițe fecioare Agapia, Irina și Hionia - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro
Greco-catolice
Sf. m. Agapia, Irina și Hionia († secolul al VI-lea); Sf. Bernadeta Soubirous
Ziua mondială a vocii (World Voice Day) este celebrată, în fiecare an, la 16 aprilie, şi are ca scop creşterea conştientizării asupra importanţei vocii şi atragerea atenţiei asupra problemelor vocale, potrivit world-voice-day.org.
Celebrarea a început în 1999, în Brazilia, sub forma Zilei naţionale a vocii, fiind rezultatul iniţiativei venite din partea unor specialişti în otorinolaringologie, patologie vorbire-limbaj şi a unor profesori de canto.
Iniţiativa a fost urmată şi de alte ţări, precum Argentina şi Portugalia, această aniversare devenind Ziua internaţională a vocii.
În Statele Unite, Academia Americană de Otorinolaringologie, Chirurgia capului şi gâtului a recunoscut oficial această zi în 2002, când a devenit Ziua mondială a vocii – “World Voice Day”, notează sursa citată.
- 16 aprilie 1917 – Vladimir Ilici Lenin s-a întors la Petrograd din exilul în Elveția;
- 16 aprilie 1919 - A inceput Bătălia din Munţii Apuseni din cadrul Războiului româno-ungar de la 1919;
- 16 aprilie 1922 – A fost semnat Tratatul de la Rapallo;
- 16 aprilie 1925 – La Sofia, 150 de oameni au fost uciși și alți 500 răniți în atentatul de la biserica Sfânta Nedelia;
- 16 aprilie 1945 – A început Bătălia Berlinului (16 aprilie – 2 mai 1945);
- 16 aprilie 1990 – În România a avut loc o manifestaţie de protest împotriva refuzului puterii de a acorda viza de intrare în ţară Regelui Mihai;
- 16 aprilie 2007 – Un student a ucis 32 de oameni și a rănit alți 23 înainte de a se sinucide, în ceea ce a rămas cunoscut ca Masacrul de la Virginia Tech
16 aprilie 1457 î.Hr. - Batalia de la Megiddo, la nord de Palestina, a faraonului Thutmose al III-lea, impotriva triburilor rebele ale hyksosilor aflate sub comanda regelui Cades.
Într-o serie de campanii militare care au durat mai mult de 20 de ani, Tutmes al III-lea a condus armata Egiptului prin canioane montane periculoase și deșerturi vaste. Victoria sa cea mai faimoasă – ocuparea orașului Megiddo, la nord de Palestina – a fost prima bătălie înregistrată în totalitate din istorie. Trupele sale au capturat mai mult de 2000 de cai de la dușmani.
Marcus Salvius Otho (25 aprilie 32 – 16 aprilie 69), a fost împărat roman din 15 ianuarie până în 16 aprilie 69 si a fost al doilea împărat al Anului celor patru împărați. După asasinarea împăratului Galba și a lui Piso, la 15 ianuarie 69, Otho este proclamat împărat de către garda pretoriană, apoi confirmat de Senat.
Este aclamat de legiunile dunărene și de cele din Orient, în schimb Germania, Gallia, Hispania și Britannia îl recunosc pe Aulus Vitellius, guvernatorul Germaniei Inferior, proclamat de trupele de aici încă de la 1 ianuarie 69. Vitellius trimite trupe împotriva sa care traversează Alpii,iar la 14 aprilie 69 are loc la Bedriacum, la nord de Pad, bătălia decisivă dintre armatele lui Otho și cele ale lui Vitellius. Înfrânt, Otho se sinucide.
16 aprilie 73 - Fortareata evreilor Masada este cucerita de romani dupa un indelungat asediu. Cei circa 970 de iudei din Masada au preferat să se omoare, după un îndelungat asediu (între anii 70-73 d.C.), pentru a nu cădea în mâinile luptătorilor romani, care i-ar fi luat în robie. Deoarece sinuciderea era interzisă de religia lor, au fost tras la sorți câțiva bărbați care să-i omoare pe toți ceilalți asediați; după aceasta ultimii rămași s-au omorât ei între ei.
Totuși, două femei și cinci copii s-au ascuns, nu au fost omorâți, și au putut povesti mai târziu cele întâmplate. Rezistența împotriva unor forțe militare mult superioare și moartea asediaților constituie până azi un simbol al dorinței de libertate a iudaicilor. Curajul lor a fost admirat chiar și de către romani.
Masada (o romanizare a termenului ebraic מצדה, Metzadá, care provine din מצודה, metzudá, „cetate”, “fortăreață”) a fost o fortăreață antică cu o poziție strategică însemnată, pe o colină situată la marginea de răsărit a pustiului Iudeei, pe malul vestic al Mării Moarte. Colina se află la o altitudine de 63 metri deasupra nivelului mării, și la o înălțime de 450 metri față de nivelul Mării Moarte
16 aprilie 1113 - A murit Sviatopolk Iziaslavici (Sviatopolk al II-lea din dinastia Riurik) mare cneaz al Rusiei Kievene, (nascut cca 1050). A deomnit din anul 1093 pana la moartea sa. in 1113. A fost de asemenea cneaz al Novgorodului (1078 – 1088) si cneaz de Turov (1088-1093).
16 aprilie 1345 - Ștefan Uroș IV Dușan, regele Serbiei (din 8 septembrie 1331) devine țar al sârbilor și grecilor.
Ștefan Uroș IV Dușan (aprox.1308 – 20 decembrie 1355), a fost regele Serbiei (din 8 septembrie 1331) iar titulatura oficială era de “Bazileu și autocrat al sârbilor și romanilor”, din 16 aprilie 1345. Sub conducerea sa, Serbia și-a atins apogeul extinderii teritoriale, Țaratul Sârb fiind unul dintre cele mai mari state din Europa în acea vreme. Tilul său arăta că este conducătorul sârbilor dar și al vlahilor (romanilor).
Vlahii erau încă o populație numeroasă, răspândită în toate spațiile balcanice ale fostului Imperiu Roman de Răsărit. În 1347, Ioan al VI-lea Cantacuzino, devenit împărat al Imperiului Roman de Răsărit, nu a recunoscut titlul însușit de Dušan. Conform tradiției imperiale romane, în lume nu putea exista decât un singur împărat, ceilalți conducători fiind doar regi.
Stefan Uroš IV Dušan și Ioan Alexandru al Bulgariei au realizat o alianță, consfințită prin căsătoria regelui sârb cu Elena a Bulgariei, soră a lui Ioan Alexandru, în ziua de Paști din anul 1332.. Coroana sa este păstrată la mănăstirea Cetinje din Muntenegru.
16 aprilie 1495 - S-a născut umanistul german Peter Bienewitz (sau Bennewitz) Apianus ( d. 21 aprilie 1552) , cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul matematicii, astronomiei, cartografiei.
16 aprilie 1520 - În Spania începe Revolta comunităților împotriva domniei regelui Carol Quintul.
Portret al împăratului Carol Quintul, după Tițian – foto: ro.wikipedia.org
Carol Quintul (n. 24 februarie 1500 – d. 21 septembrie 1558) a fost împărat romano-german din 1519, până la abdicarea sa în 1556. A domnit, de asemenea, ca rege al Spaniei, cu titulatura „Carol I”, din 1516 până în 1556. Ca moștenitor a patru dintre casele regale importante din Europa, a realizat o uniune personală a unor teritorii întinse și dispersate, incluzând Sfântul Imperiu Roman, Aragon, Castilia, Napoli, Sicilia, Țările de Jos și coloniile spaniole din Americi. Când a renunțat la tron, și-a împărțit ținuturile între fiul său, Filip al II-lea al Spaniei, și fratele său, împăratul Ferdinand I.
16 aprilie 1582 - Conquistadorul spaniol Hernando de Lerma, fondeaza orasul argentinian Salta . Hernando de Lerma (nascut 1541), a fost numit de regele Spaniei Filip al II-lea, la 13 noiembrie 1577, guvernator al provinciei Tucumán, (în prezent in Argentina).
16 aprilie 1705 - Isaac Newton este înnobilat de regina Anne în timpul unei vizite regale la Trinity College, Cambridge.
Sir Isaac Newton la 46 de ani, într-un portret din 1689 al pictorului Godfrey Kneller – foto: ro.wikipedia.org
Isaac Newton (n. 4 ianuarie 1643 / S.V. 25 decembrie 1642, Woolsthorpe-by-Colsterworth, Lincolnshire, Anglia – d. 31 martie 1727 / S.V. 20 martie 1727, Kensington, Middlesex, Anglia), renumit om de știință englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom, președinte al Royal Society.
16 aprilie 1746 - Trupele guvernamentale britanice conduse de Prințul William, Duce de Cumberland distrug armata lui Charles Edward Stuart în Bătălia de la Culloden în Scoția
Prințul William Augustus (26 aprilie 1721[S.N.] – 31 octombrie 1765), a fost fiul cel mic al regelui George al II-lea al Marii Britanii și a reginei Carolina de Ansbach. A fost Duce de Cumberland din 1726.
Prințul Charles Edward Louis Philip Casimir Stuart (31 decembrie 1720 – 31 ianuarie 1788) cunoscut drept Bonnie Prince Charlie sau Tânărul Pretendent a fost al doilea pretendent iacobit la tronul Angliei, Scoției și Irlandei.
16 aprilie 1780 - Este fondata Universitatea din Munster, in Renania de Nord-Westphalia, Germania. Universitatea isi are rădăcinile în Jesuitenkolleg Münster, fondat în 1588. Dar Universitatea moderna din Münster a fost înființată în 1780, avand initial patru facultăți: Drept, Sănătate Știință (Medicină), filosofie și teologie. Ceremonia de constituire a fost realizată de Franz von Fürstenberg Freiherr. Numele său actual a fost stabilit de către împăratul Wilhelm al II-lea în 1907.
16 aprilie 1818 - Senatul Statelor Unite ratifica Tratatul Rush-Bagot prin care se stabilea frontiera cu colonia engleza Canada.
16 aprilie 1828 - A decedat pictorul spaniol Francisco Jose de Goya y Lucientes ; (n. 30 martie 1746).
„Francisco de Goya”: autoportret, 1815 — Academia San Fernando, Madrid – foto: ro.wikipedia.org
Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franța) a fost un important pictor și creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. La un secol după Velázquez și cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referință pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curții regale, la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea.
Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.
16 aprilie 1844 - S-a născut romancierul francez Anatole France, laureat al premiului Nobel (d.12 oct. 1924).
Anatole France (n. 16 aprilie 1844, Paris – d. 12 octombrie 1924, Tours) este numele de scriitor al autorului francez Jacques Anatole François Thibault, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1921.
Motivația Juriului Nobel
„ca o recunoaștere a strălucitelor lui realizări literare, caracterizate prin noblețea stilului, o adâncă simpatie față de oameni, grație și un autentic temperament galic”
16 aprilie 1846 - Atentat eșuat contra regelui Ludovic-Filip I, comis într-un parc al castelului Fontainebleau de Pierre Lecomte. Atentatorul a fost executat la 8 iunie.
Ludovic-Filip de Orléans (n. 6 octombrie 1773, Paris – d. 26 august 1850, Surrey, Anglia) a fost rege al francezilor în perioada Monarhiei din Iulie între 1830 și 1848. Face parte din dinastia Bourbon-Orléans.
16 aprilie 1850 - A decedat Madam Tussaud, fondatoarea renumitului „Muzeu al figurilor de ceara” din Londra, ce-i poarta numele.
Madame Tussaud “at the age of 42, when she left France for Great Britain”. Portrait study (1921) by John Theodore Tussaud – foto: en.wikipedia.org
Marie Tussaud, pe numele de fata Grosholtz, s-a nascut in Franta, la Strasbourg, in 1 decembrie 1761. A invatat sa prelucreze ceara si arta modelarii de la medicul Philippe Curtius, in casa caruia mama ei a lucrat ca menajera. A fost profesoara de arta a surorii regelui Ludovic al XVI-lea, dar Revolutia Franceza din 1789 i-a schimbat viata, pentru ca a fost intemnitata pentru legaturile avute cu familia regala.
Dupa eliberare a fost obligata sa faca masti mortuare pentru prizonierii ghilotinati, pentru a-si dovedi supunerea fata de noii guvernanti. In 1802, a pleacat in Anglia impreuna cu cei doi fii si a inceput sa isi prezinte public figurinele din ceara confectionate. Timp de peste 30 de ani, a strabatut tara expunandu-si colectia sa, care cuprindea personalitati ale vremii.
Muzeul figurilor de ceara care ii poarta numele s-a infiintat in 1835, la Londra, pe Baker Street. Expozitia a fost mutata ulterior in sediul actual din Marylebone Road, in 1884, muzeul adapostind cateva dintre figurile de ceara create chiar de Madame Tussaud, in anii tineretii sale. Printre ele se numara cele ale lui Voltaire si Benjamin Franklin.
De asemenea, in incinta se afla chiar copia ei, pe care si-a facut-o personal chiar inainte de sfarsitul vietii. Statuile din Muzeul figurilor de ceara sunt ordonate in salile muzeului pe zone tematice: „Lumea filmului”, „Legendele muzicii”, „Petrecerea celebritatilor”, „Camera ororilor”, unde se afla expus si Vlad Tepes. De-a lungul anilor, muzeul a fost afectat de un incendiu, bombardat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar a ramas in picioare. In prezent, colectia numara peste 16.000 de exponate.
16 aprilie 1859 - A murit istoricul, ganditorul si politicianul francez Alexis de Tocqueville ; (n.29 iulie 1805).
Alexis Henri Charles de Clérel, viconte de Tocqueville (1805 – 1859) – foto: ro.wikipedia.org
Alexis Henri Charles de Clérel, viconte de Tocqueville (n. 29 iulie 1805 la Verneuil-sur-Seine (Ile-de-France); d. 16 aprilie 1859 la Cannes) a fost un gânditor politic, istoric și scriitor francez. Raymond Aron a pus în evidență aportul său la dezvoltarea sociologiei. Cartea sa „Despre democrația în America” i-a adus o largă apreciere și alegerea sa ca membru al Academiei franceze.
Opera sa s-a bucurat de o puternică popularitate în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în special după declinul marxismului. Tocqueville folosește, în general termenul de „democrație” ca un termen mai degrabă social decît politic, pentru a se referi la o societate caracterizată de egalitatea condițiilor sociale (fără o aristocrație privelegiată si cu cariere deschise tuturor cetățenilor).
16 aprilie 1864 - Este adoptată Legea pentru organizarea judecătorească din România.
15 aprilie 1867 - S-a nascut Wilbur Wright, unul dintre “Frații Wright”
Wilbur Wright – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Frații Wright, Orville (n. 19 august 1871, Dayton, SUA – d. 30 ianuarie 1948,Dayton, SUA) și Wilbur (n. 16 aprilie 1867, Millville, SUA – d. 30 mai 1912, Dayton, SUA), au fost doi aviatori, ingineri, inventatori și pionieri ai aviației americani, creditați în general cu inventarea, construcția și pilotarea reușite ale primului avion din lume.
Ei au efectuat primul zbor controlat, susținut și autopropulsat al unui aparat mai greu ca aerul la 17 decembrie 1903, la patru mile sud de localitatea Kitty Hawk, Carolina de Nord. În 1904–05, cei doi frați au dezvoltat, din prima lor mașină de zbor, primul avion practic cu aripi fixe. Deși nu au fost primii care au construit avioane experimentale, frații Wright au fost primii care au inventat mecanismele de control al zborului care au făcut posibil primul zbor autopropulsat.
Bogdan Petriceicu Hasdeu, născut Tadeu Hîjdeu, (n. 26 februarie 1838, Cristinești, Hotin, actualmente în Ucraina – d. 25 august 1907, Câmpina) a fost un scriitor și filolog român din familia Hâjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile.
16 aprilie 1879 - S-a născut scriitorul Gala Galaction; (m. 8 martie 1961).
Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pișculescu, n. 16 aprilie 1879, Didești, Teleorman – d. 8 martie 1961, București) a fost un scriitor, preot ortodox, profesor de teologie român de origine aromână, traducător al Bibliei în limba română din ebraică și greacă (împreună cu Vasile Radu și Nicodim Munteanu). În 1947 a fost ales în Academia Română.
16 aprilie 1889 - S-a născut genialul actor de comedie Charlie Chaplin, actor, regizor și producător britanic, creatorul personajului “Charlot”; (m. 25 dec. 1977).
Charles (Charlie) Spencer Chaplin (n. 16 aprilie 1889, Londra, Marea Britanie, d. 25 decembrie 1977, Vevey, Elveția.) a fost un actor și regizor englez. Este considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul XX. Cele mai renumite filme ale sale sunt City Lights (Luminile orașului), Modern Times (Timpuri noi) și The Great Dictator (Marele dictator).
16 aprilie 1896 - S-a născut Tristan Tzara, scriitor român, unul dintre inițiatorii curentului dadaist; (d. 1963).
Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896, Moinești – d. 25 decembrie 1963, Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist român evreu, născut în localitatea Moinești din România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste, care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură.
16 aprilie 1917 - Vladimir Lenin s-a întors din exil la Petrograd (în prezent Sankt Petersburg) si a preluat rolul de lider al Revoluției bolșevice.
Cu o lună mai înainte țarul Nicolae al II-lea fusese înlăturat de la putere.
16 aprilie 1917 -Primul razboi mondial. Începe a doua bătălie de la Aisne terminată cu victoria germanilor; a fost o tentativă franceză de a rupe frontul german între Soissons și Reims, sub ordinele generalului Nivelle.
Traian Moşoiu (n. 2 iulie 1868 la Tohanul Nou – d. 15 august 1932, Bucureşti) a fost un general român în Armata Română, în perioada 1918 – 1919, care a participat la eliberarea Transilvaniei. În perioada 2 martie 1920 – 12 martie 1920 a fost şi ministru de Război - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Armata regală română a respins atacul trupelor bolsevice ungare si a contraatacat, atingînd Tisa la 1 mai 1919. Ofensiva Ungariei bolşevice, care încheiase o alianţă cu bolşevicii lui Lenin, urmarea să desfiinţeze statul român printr-un atac combinat, initiat de unguri dinspre vest, prin Transilvania, şi de către ruşi dinspre est, prin Basarabia. Armatele celor două regimuri comuniste ar fi urmat să faca jonctiunea pe crestele Carpaţilor Orientali, deveniţi graniţă între Rusia Sovietică şi Ungaria bolşevică.
Din fericire, proiectul nu s-a putut realiza, atît din cauza ofensivei româneşti care a desfiinţat Ungaria bolşevică, cat şi datorita rezistenţei româneşti de pe Nistru contra bandelor bolşevice ce testau tăria apărării trupelor române si nu în ultimul rînd datorită ofensivei ruşilor albi ai generalului Denikin în sudul Ucrainei.
Această ofensivă ne-a dat Romaniei răgazul pe Nistru pentru a se putea concentra spre vest, spre ameninţarea Ungariei bolşevice. Generalul Traian Moşoiu a condus Comandamentul Trupelor din Transilvania pînă la 11 aprilie 1919, cînd conducerea este luată de generalul Gheorghe Mărdărescu, generalul Moşoiu preluînd comanda grupului de armate „Nord „.
Acesta a condus contraofensiva victorioasă încheiată cu ocuparea Budapestei, devenind comandant al garnizoanei române din Budapesta, apoi guvernator militar al teritoriilor ungare de la vest de Tisa. După revenirea sa din Ungaria, a fost pentru scurtă vreme ministru de război, apoi senator, şi, ulterior, ministru al comunicaţiilor (1922-1923) şi al lucrărilor publice (1923-1926).
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
16 aprilie 1919 - La 16 aprilie, la Dachau,in Germania, o fracţiune comunistã condusã de trei evrei ruşi: Levin, Axelrot şi Lewien, alungã autoritãtile locale, se instaleazã în palatul conţilor Wittelbasch şi, împreunã cu Eglhofer, jefuiesc bãncile locale şi imprimã chiar bani falşi pentru a-i plãti pe cei douãzeci de mii de miliţieni care-i urmeazã şi ii susţin.Aceasta miscare vine dupa ce la 7 aprilie Bavaria se proclamase republicã, avându-l ca preşedinte pe comunistul Toller.
Trupele rãmase încã credincioase disciplinei militare se închid în cazãrmi pentru a nu fi dezarmate. Comunistii sunt zdrobiti , cu ajutorul unor trupe conduse de generalul von Oven, trimise de la Berlin. Au loc apoi şapte sute de execuţii, printre care şi capii insurecţiei : Landauer, Eglhofer, Levin. Ceilalţi au fugit la Viena. Astfel eşueazã experienţa Republicii Sovietice Bavaria.
16 -17 aprilie 1920 - A avut loc Congresul Partidului Poporului din România, condus de Alexandru Averescu, aceptat fuzionarea cu gruparea lui Sergiu Niţă a Ligii Poporului din Basarabia, ceea ce a permis extinderea Partidului Poporului în Basarabia. Noul partid a avut de înfruntat în Basarabia opoziţia Partidului Ţărănesc, cel mai popular partid din Basarabia la acel moment. Congresul Partidului Poporului din România a fost constituit la 3 aprilie 1918 (16 aprilie 1918, stil nou) la Iaşi, România.
16 aprilie 1921 - S-a nascut Peter Ustinov, actor britanic; (d. 2004).
Peter Ustinov (nume original: Peter Alexander Freiherr von Ustinov, n. 16 aprilie 1921 – d. 28 martie 2004 ) a fost un actor britanic, membru al Academiei de Arte frumoase din Paris, deținător al Oscarului (1964 și 1960). El a fost nu numai un actor celebru, ci și ambasador onorific al UNICEF din anul 1971.
16 aprilie 1922 - A fost semnat Tratatul de la Rapallo (1922)
Tratatul de la Rapallo (16 aprilie 1922) – Cancelarul Germaniei, Joseph Wirth (al doilea din stânga), alături de delegaţia sovietică (Leonid Krasin, Gheorghi Cicerin şi Adolf Ioffe) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Tratatul de la Rapallo a fost o convenție semnată în orașul italian Rapallo pe 16 aprilie 1922 între Germania (Republica de la Weimar) și Rusia Sovietică prin care fiecare dintre părți renunța la orice pretenție teritorială sau financiară față de cealaltă parte care decurgeau din Tratatul de la Brest-Litovsk semnat la sfârșitul Primului Război Mondial.
Cele două guverne au decis, de asemenea, să normalizeze relațiile lor diplomatice și să „coopereze în spiritul bunăvoinței mutuale în întimpinarea nevoilor economice ale ambelor țări”. Tratatul a fost semnat în timpul Conferinței de le Genova de către ministrul de externe al RSFS Ruse, Gheorghi Cicerin și omologul său german, Walther Rathenau. Documentele ratificate au fost schimbate la Berlin, în 31 ianuarie 1923. Tratatul a fost înregistrat în „Seria de Tratate ale Ligii Națiunilor”, la 19 septembrie 1923.
În 5 noiembrie, la Berlin, a fost semnată o înțelegere suplimentară, prin care se extindeau prevederile tratatului germano-rus de la Rapallo la relațiile Germaniei cu RSS Ucraineană, RSS Belarus, RSS Georgiană, RSS Azerbaidjan, RSS Armeană și Republica din Orientul Îndepărtat. Documentele de ratificare ale acestei înțelegeri au fost schimbate la Berlin pe 26 octombrie 1923, iar protocolul suplimentar a fost înregistrat la „Seria de Tratate ale Ligii Națiunilor”,în 18 iulie 1924. Prevederile tratatului au fost întărite prin semnarea Tratatului de la Berlin.
16 aprilie 1924 - S-a nascut Henry Mancini, compozitor american născut în Cleveland Ohio, autor de muzica de film: The Pink Panther,Peter Gunn etc. A primit premii Oscar in 1962 (“Mic dejun la Tiffany’s”),in 1963 (“Zilele vinului şi trandafiri”) si in 1983 (“Victor / Victoria”), precum si un numar de 20 premii Grammy în cariera sa. A murit de cancer pancreatic şi de ficat 14 iunie 1994 la vârsta de 70 de ani.
16 aprilie 1925 - Comuniștii bulgari cu ajutorul sovietic comit un atac cu bombă asupra Catedralei Sfânta Nedelia în Sofia, Bulgaria, în care mai mult de 150 de persoane au murit, inclusiv politicieni și militari de rang înalt.
Biserica Sfânta Nedelia dupa atac – foto: ro.wikipedia.org
Partidul Comunist Bulgar, fiind scos în afara legii, Cominternul dirijat de la Moscova a trecut la atentate, inclusiv in lacasele sfinte, pentru a elimina pe cei mai de seamă reprezentanţi ai regimului aflat la Gruparea terorista comunista bulgara a aruncat în aer acoperișul bisericii aflate în centrul capitalei bulgare Sofia în timpul slujbei de înmormântare a generalului Konstantin Gheorghiev , care fusese ucis într-un alt atentat comunist in ziua de 14 aprilie. 150 de oameni, în principal membri ai elitei politice și militare a țării, au murit și circa 500 de persoane au fost rănite în atac.
16 aprilie 1927 - S-a născut Joseph Ratzinger, teolog german, din 2005 papă al Bisericii Catolice a Romei, sub numele de Benedict al XVI-lea, succesorul papei Ioan Paul al II-lea.
Benedict al XVI-lea, în latină Benedictus PP. XVI, născut Joseph Alois Ratzinger, (n. 16 aprilie 1927, Marktl am Inn, Bavaria), a fost al 265-lea papă al Bisericii Catolice, ales la 19 aprilie 2005 în urma Conclavului din 2005, ca succesor al papei Ioan Paul al II-lea. În același timp, a deținut funcția de episcop al Romei și suveran al statului Vatican. Este primul papă german după 482 de ani (ultimul papă german a fost Papa Adrian al VI-lea, în perioada 1522-1523).
Înaintea alegerii sale ca papă, cardinalul Ratzinger a fost decan al colegiului cardinalilor, prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței și președinte al Comisiei pontificale teologice internaționale. După anunțul retragerii, făcut pe 11 februarie 2013, a renunțat la funcție în data de 28 februarie 2013, ora 20.00 (CET), fiind primul papă din evul mediu până în prezent care a ales să renunțe la acest oficiu. Noul său titlu este acela de „papă emerit”.
16 aprilie 1930 – În China se declanșeaza războiul civil.
16 aprilie 1935 - Moare Panait Istrati, scriitor român de limbă franceză („Kira Kiralina”,”Ciulinii Bărăganului”); (n. 10 august 1884).
Panait Istrati- foto – ro.wikipedia.org
Panait Istrati (n. 10 august 1884 Brăila – d. 16 aprilie 1935, București, cu numele la naștere Gherasim Istrati (scriitor român de limbă română și franceză.
16 aprilie 1938 - Sunt arestați și condamnați la închisoare mai mulți conducători legionari, în frunte cu căpitanul Corneliu Zelea Codreanu. Ulterior, în noaptea 29-30 noiembrie 1938, lui Codreanu, si altor 12 conducători legionari le-a fost înscenată o evadare, fiind omorîţi în timpul unui transfer între închisori, la ordinul regelui Carol al II-lea.
Corneliu Zelea Codreanu and Iron Guard members in 1937 – foto: en.wikipedia.org
16 aprilie 1940 - S-a nascut Regina Margareta a II-a a Danemarcei.
16 aprilie 1943 - Chimistul elvetian Albert Hofmann (n.11 ianuarie 1906 – d.29 aprilie 2008) a descoperit efectele halucinogene ale LSD-ului. A lucrat la compania Sandoz unde a ajuns director al departamentului de produse naturale.S-a stins din viață la 102 ani, la locuinta sa din Basel, Elvetia, în urma unui atac de cord.
16 aprilie 1944 - Asupra României au loc primele bombardamente de noapte al aviaţiei engleze din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. La 15 – 16 aprilie 1944 au loc primele bombardament de noapte al aviaţiei engleze asupra României în cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial. În timpul bombardamentului este atacat Turnu Severin.
Bătălia Berlinului a fost una dintre ultimele bătălii finale, două grupuri de armate sovietice au atacat Berlinul pe direcțiile sud și est. Bătălia a durat de la sfârșitul lunii aprilie până la începutul lunii mai. Mai înainte ca lupta să se încheie, Adolf Hitler s-a sinucis. Apărătorii orașului s-au predat pe 2 mai 1945. Au mai existat câteva centre izolate de rezistență, care au încetat luptă până la predarea necondiționată a Germaniei de pe 8 mai (9 mai pentru URSS) 1945.
16 aprilie 1953 - Regina Elisabeta a II-a lansează yacht-ul regal HMY Britannia.
HMY Britannia – foto: ro.wikipedia.org
16 aprilie 1955 - S-a născut Henri, Marele Duce de Luxemburg.
Henri, Mare Duce de Luxemburg – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Marele Duce Henric (n. 16 aprilie 1955, Betzdorf, districtul Grevenmacher) este suveranul Marelui Ducat de Luxemburg. Este fiul cel mare al Marelui Duce Jean și al Prințesei Josephine-Charlotte a Belgiei. Bunicii materni au fost regele Leopold al III-lea și regina Astrid a Suediei. Este văr cu regele Filip al Belgiei.
16 aprilie 1964 -The Rolling Stones isi lanseaza primul album, care le poarta numele.
The Rolling Stones este o trupă englezească de muzică rock care a devenit populară la începutul anilor 1960. Trupa a fost formată la Londra în 1962 de Brian Jones, Mick Jagger și Keith Richards. The Rolling Stones a lansat 55 de albume și compilații și au avut 37 de piese în top-10 singles. În 1989 trupa a intrat în Rock and Roll Hall of Fame iar în 2004, revista Rolling Stone i-a clasat pe locul 4 în 100 Greatest Artists of All Time.
Au vândut peste 200 de milioane de albume în întreaga lume. In octombrie 1960 Mick Jagger și Keith Richards, foști colegi de școală, s-au întâlnit pe peronul gării din orașul lor natal, Dartford. Împreună cu Dick Taylor au format grupul Little Boy Blue & The Blues Boys. Doi ani mai târziu, în iunie 1962, au înființat trupa The Rolling Stones (după piesa “Rollina”½ Stones Blues”, interpretată de Muddy Waters).
La 12 iulie 1962 are loc primul concert la Marquee club din Londra. Grupul era format din Mick Jagger (voce), Keith Richards (chitară solo), Ian Stewart (pian), Brian Jones (chitară ritmică), Dick Taylor (chitară bas) și Tony Chapman (tobe). În 1963, casa de discuri Decca și directorul ei artistic Dick Row, celebru pentru refuzul de a-i înregistra pe Beatles, a înregistrat primul lor single.
16 aprilie 1972 - A fost lansată la Cape Canaveral, Florida, naveta spațială „Apollo 16″, care a aselenizat la 20 aprilie 1972.
Rachetă Saturn V lansând misiunea Apollo 16 către Lună – foto: ro.wikipedia.org
Apollo 16 a fost a zecea misiune umană din programul Apollo, a cincea misiune care a aselenizat și prima misiune care a aselenizat într-una din zonele înalte ale Lunii. Ea a fost lansată la 16 aprilie 1972 și s-a încheiat la 27 aprilie. A fost o misiune de clasă J, cu rover lunar și a adus înapoi 94,7 kg de mostre de rocă și sol lunar. Misiunea a conținut trei EVA-uri pe Lună: una de 7,2 ore, alta de 7,4 ore și o a treia de 5,7 ore, precum și o activitate extravehiculară de 1,4 ore pe drumul dintre Lună și Pământ.
Echipajul “Apollo 16″, de la stânga la dreapta: Mattingly, Young, Duke – foto: ro.wikipedia.org
Subsatelitul Apollo 16 a fost lansat din Modulul de Comandă și Serviciu în timp ce acesta se afla pe orbita Lunii. El a efectuat experimente de studiu al câmpurilor magnetice și ale particulelor solare. El a fost lansat la 24 aprilie 1972 la ora 21:56:09 UTC și a orbitat Luna timp de 34 de zile, și 425 de revoluții. În drum spre Lună, astronauții misiunii Apollo 16 au realizat mai multe fotografii ale Pământului, dintre care una prezintă America de Nord acoperită în porțiunea sa nordică de nori. În ciuda unei avarii a Modulului de Comandă, avarie care era să ducă la renunțarea la aselenizare, Apollo 16 a reușit să aselenizeze pe Terra Descartes la 21 aprilie.
John Young sare salutând drapelul american – foto: ro.wikipedia.org
16 aprilie 1972 - A murit Yasunari Kawabata, scriitor japonez, laureat al Premiului Nobel; (n. 1899).
16 aprilie 1990 - În România a avut loc o manifestaţie de protest împotriva refuzului puterii de a acorda viza de intrare în ţară Regelui Mihai.
16 aprilie 2007 - În Statele Unite în campusul Universității Virginia Tech, un student a ucis 32 de oameni și a rănit alți 23 înainte de a se sinucide, în ceea ce a rămas cunoscut ca Masacrul de la Virginia Tech.SUA.
Studenţi de la Virginia Tech aducând un ultim omagiu colegilor dispăruţi – foto: ro.wikipedia.org
A fost cel mai sângeros incident petrecut într-o instituție de învățământ din istoria Statelor Unite, numărul de persoane decedate ajungand la 33, printre victime fiind si profesorul de inginerie și mecanică Liviu Librescu, originar din Romania (n.1930). Autorul atacului, Cho Seung-hui, născut în Coreea de Sud și crescut în Virginia, avea drept de rezidență în SUA si era student al acestei universități și locuia în campusul universitar. Dupa atac, acesta s-a sinucis.
16 aprilie 2008 - A murit cercetătorul american Edward Lorenz, considerat părintele Teoriei haosului şi a efectului fluturelui; (n. 1917).
Lecțiile trecutului pentru demnitatea prezentului
Parcurgând evenimentele zilei de 16 aprilie în istorie, înțelegem că timpul nu este doar o succesiune de momente, ci un martor al rezilienței umane. De la inovații care au schimbat fața societății, până la decizii politice ce au pus la încercare verticalitatea națiunilor, fiecare punct din cronologia acestei zile contribuie la definirea pilonului nostru de Identitate.
Pe platforma Uniți Schimbăm, credem că a onora Memoria Timpului înseamnă a învăța din erorile și victoriile trecutului pentru a acționa cu discernământ astăzi. Istoria zilei de 16 aprilie ne reamintește că progresul autentic este cel care nu își uită rădăcinile și care pune preț pe valorile fundamentale ale omenirii. Rămânem martori conștienți ai cursului istoriei, pregătiți să clădim viitorul pe fundația solidă a adevărului istoric.
Nota Editorială:
Documentarea pentru evenimentele zilei de 16 aprilie în istorie a fost realizată prin consultarea și preluarea de informații de pe platformele cersipamantromanesc.wordpress.com și ro.wikipedia.org. Reeditarea acestui material pentru Uniți Schimbăm (2026) a fost efectuată cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub îndrumarea echipei editoriale, pentru a asigura integrarea acestor repere istorice în pilonii de Identitate și Verticalitate ai publicației.
Calendar Ortodox 16 aprilie: Sf. Mc. fecioare Agapia, Irina și Hionia
Joia din Săptămâna Luminată ne găsește astăzi, 16 aprilie, cufundați în bucuria pascală, amintindu-ne că lumina Învierii strălucește cel mai puternic prin cei care și-au păstrat sufletele curate. În Calendarul Ortodox, această zi este marcată de cinstirea Sfintelor Mucenițe fecioare Agapia, Irina și Hionia, trei surori din Tesalonic care au ales moartea martirică în locul lepădării de Hristos, în timpul persecuțiilor lui Dioclețian.
Sub pilonul Verticalitate, privim spre jertfa lor ca spre o dovadă supremă de demnitate umană și spirituală. Într-o lume a compromisului, curajul lor de a rămâne fidele Adevărului ne oferă o lecție vie despre ceea ce înseamnă să fii „purtător de lumină”. Prin Memoria Timpului, recuperăm astăzi istoria acestor fecioare care, sub pilonul Identitate, ne reamintesc că rădăcinile noastre creștine s-au hrănit din statornicia martirilor. Pe platforma Uniți Schimbăm, celebrăm această zi din Săptămâna Luminată ca pe o chemare la puritate și neclintire în fața încercărilor vremii.
Sinaxar 16 Aprilie
În această lună, în ziua a şaisprezecea pomenirea sfintelor muceniţe fecioare Irina, Agapi şi Hionia.
Sfintele Mucenițe fecioare Agapia, Irina și Hionia – Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe basilica.ro
Irina, Agapi şi Hionia erau trei surori, provenind dintr-o familie bogată şi influentă din Tesalonic. Pe vremea în care s-a tăiat capul mucenicului Hrisogon de către Diocleţian pentru mărturisirea în Hristos, aproape de iezerul unde locuiau aceste trei surori: Agapi, Irina şi Hionia cu un oarecare Zoil, rob al lui Dumnezeu, arătatu-s-a Hrisogon lui Zoil în vis, zicîndu-i că sfânta Anastasia va să ia parte la luptă cu acele trei surori, şi cu dânsul să-şi săvârşească nevoinţa muceniciei. Dacă a aflat acestea, a urmat sfânta după Zoil, şi a intrat la sfinte, şi le-a sărutat; şi le slujea apoi. Aflând aceasta Diocleţian a trimis de le-a adus şi le-a dat pe seama domnului ţării de le-a chinuit şi iarăşi au fost date pe seama altui domn, anume Sisinic, care pe Agapi şi pe Hionia le-a ars în foc, iar sfintei Irina, unul din slujitori întinzându-şi arcul şi săgetând-o, i-a adus sfârşitul.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Felix episcopul, Ianuarie preotul, Furtunat şi Septemiu.
În al optulea an al împărăţiei lui Dioeleţian şi Maximian, a ieşit poruncă pe la toate locurile ca să se ardă toate cărţile creştinilor. De aceea a fost trimis în cetatea Tibiuca un oarecare Marian, bărbat prea spurcat, care a adus înaintea sa pe Felix episcopul, pe Ianuarie preotul, pe Furtunat şi pe Septemiu, şi citindu-le porunca împărătească, cerea numaidecât cărţile ce erau la ei. Iar preasfântul episcop a zis către ei: “Scris este guvernatorule: nu daţi cele sfinte câinilor, nici aruncaţi mărgăritarele înaintea porcilor. În zadar te nevoieşti, deşi ai cu tine poruncile împărăteşti.” Guvernatorul a zis: “Lasă vorbele nebuneşti, şi fă voia împăratului, căci altfel te voi trimite legat la proconsul.” Şi sfântul i-a zis: “Precum mă aflu către tine, asemenea şi către toţi, şi către însuşi împăratul tău mă voi afla.” Atunci închizându-l în temniţă, fără de nici o îngrijire l-a lăsat trei zile, apoi scoţându-l, l-a mai cercetat; şi legându-l pe el şi pe cei împreună cu el, i-a trimis la proconsul. Acela iarăşi cercetându-i, i-a pus la închisoare. Şi după şase zile scoţându-i, i-a trimis legaţi la prefectul pretorilor, care, după ce i-a primit şi i-a îngrozit foarte mult, i-a aruncat într-o cumplită temniţă cu multă pază şi după paisprezece zile, scoţându-i de acolo, şi încă cercetându-i, i-a băgat pe ei într-o corabie la un loc cu cai, legaţi de picioarele cailor; iar sfinţii tăvălindu-se printre picioarele cailor fără să guste hrană sau apă patru zile, mulţumeau lui Dumnczeu. Şi ajungând la limanul unei cetăţi, au fost cercetaţi pe ascuns de cărtre creştini. Şi de acolo mergând la cetatea numită Tavromeni, şi plutind încă pe la Licaonia, au venit la cetatea Eluron. Atunci ticălosul prefect, dezlegând pe sfinţi din legături, cu glas lin le făcea întrebările; iar sfinţii grăind dimpotrivă, că nici cărţile nu le dau, nici idolilor nu jertfesc, a poruncit el ca ei să fie tăiaţi de sabie; şi aflând ei hotărârea, au făcut rugăciune şi, tăindu-li-se capetele, au primit cununile din mâna Domnului.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Leonid, Harisa, Nichi, Galini, Calida, Nunehia, Vasilisa şi Teodora.
Aceşti sfinţi mucenici erau din Grecia. Leonid a fost prins în Trizina, începător fiind duhovniceştei cete în zilele de prăznuire a sfintei Învieri a lui Hristos, şi a fost adus la Corint. Iar Harisa, Nunehia şi maica Nunehiei, Vasilisa, Nichi, Galini, Calida şi Teodora, fiind şi acestea din Grecia, adusu-s-au şi ele la Corint, către guvernator. Acesta aflând că sfântul Leonid avea neclintită credinţa în Hristos, a poruncit să-l spânzure şi să-l strujească fără milă, şi apoi să fie aruncat în adâncul mării cu cei ce erau împreună cu el. Atunci se zice că fericita Harisa cânta strigând, ca oarecând Mariam, când s-au înecat în mare egiptenii: “O milă am alergat, Doamne, şi oaste m-a gonit, Doamne, şi nu m-am lepădat de Tine. Doamne, mântuieşte sufletul meu.” Iar ceilalţi care împreună ascultau şi cântau, au ajuns până la mare; şi intrând în corabie, îndelungând cântarea, au înotat până la treizeci de stadii; apoi fiind legaţi cu pietre, i-au scos afară şi i-au aruncat în mare; şi a fost mucenicia lor cu o zi înainte de Paşti.
Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Irina.
Această sfântă era de loc din Grecia. În timpul Paştilor, când şi sfântul Leonid a mărturisit cu cei împreună cu el în aceeaşi casă de rugăciune slăvind pe Dumnezeu, era acolo şi sfânta Irina împreună cu creştinii din acea vreme. Pârâtă fiind, guvernatorul a pus-o la închisoare, din care scoţând-o, i-a tăiat limba, i-a scos dinţii, şi i s-a tăiat şi capul.
Tot în această zi, sfântul mucenic Mihail Vurliotul, care a suferit mucenicia în Smirna, la anul 1772, şi care de sabie s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Lumina care nu apune
Prăznuirea Sfintelor Mucenițe Agapia, Irina și Hionia în această Joie a Săptămânii Luminate ne reamintește că victoria Învierii se manifestă prin curajul de a nu trăda valorile fundamentale. Jertfa lor, păstrată vie în Memoria Timpului, este o dovadă că adevărata verticalitate nu se teme de trecerea anilor sau de asprimea încercărilor. Sub pilonul Identitate, ne asumăm astăzi moștenirea acestor fecioare mărturisitoare, înțelegând că demnitatea și credința sunt singurele repere care pot ghida o societate spre lumină. Pe platforma Uniți Schimbăm, rămânem dedicați promovării acestor modele de neclintit, care ne învață că, alături de Hristos, viața învinge întotdeauna moartea. Hristos a Înviat!
Nota Editorială:
Documentarea acestui material s-a realizat prin consultarea platformei oficiale calendar.patriarhia.ro. Conținutul efectiv al articolului a fost preluat integral și păstrat în forma sa originală de pe site-ul www.calendar-ortodox.ro. Reeditarea acestui material pentru Uniți Schimbăm (2026), în contextul liturgic al Joii din Săptămâna Luminată, a fost realizată cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub îndrumarea echipei editoriale, pentru a integra pilonii de Identitate și Verticalitate.
Credit Foto:Imaginea reprezentativă a fost preluată de pe ziarullumina.ro.
Calendar Ortodox 15 aprilie 2026: Mărturia Apostolilor în lumina Învierii
Miercuri, 15 aprilie, parcurgem a treia zi din Săptămâna Luminată, o perioadă în care întreaga creație exultă sub semnul biruinței lui Hristos. În Calendarul Ortodox, această zi este dedicată cinstirii Sfinților Apostoli Aristarh, Pud și Trofim, ucenici apropiați ai Sfântului Apostol Pavel și stâlpi ai Bisericii primare, cărora li se alătură curajul și jertfa Sfântului Mucenic Crescent. Fiind o zi de „Harți”, restricțiile de post sunt ridicate, lăsând loc bucuriei depline a comuniunii.
Sub pilonul Identitate, privim spre acești primi misionari ca spre modele de verticalitate spirituală. Ei au înțeles că marea călătorie a credinței începe cu un „da” rostit în fața Adevărului, indiferent de prețul plătit în istorie. Prin Memoria Timpului, legăm astăzi efortul lor apostolic de nevoia noastră contemporană de sens și demnitate. Pe platforma Uniți Schimbăm, celebrăm această zi ca pe o invitație de a ne asuma propriul parcurs cu aceeași fermitate, purtând lumina Învierii în tot ceea ce clădim.
Aceştia au fost din cei şaptezeci de ucenici şi urmau marelui apostol Pavel, propovăduind şi răupătimind împreună cu dascălul lor toate prigoanele lui; iar după moartea lui li s-au tăiat şi acestora capetele de Neron. Acestea le-a lăsat scrise în limba latinească fericitul Dorotei, mergând la Roma.
Acest sfânt a fost din Mira Lichiei, de neam strălucit, înaintat în vârstă. Văzând că păgânătatea se semeţeşte, şi legea idolilor se înalţă, şi are pe mulţi supuşi sub robia rătăcirii, de se închinau la cel fără de suflet, el intrând în mijlocul lor, şi îndemna să părăseasră deşertăciunea şi să se întoarcă spre Dumnezeul, cel cinstit de crestini ca un făcător al tuturor şi a toată suflarea şi de viaţă dătător. Iar guvernatorul numindu-l pe sfânt bicisnic şi nenorocit, că insuşi de bunăvoia lui şi-a ales a ajunge la torturi, sfântul zise că mai mare fericire şi cinste este a pătimi cineva pentru Hristos. Şi întrebându-l de soartă, de patrie şi de nume, el pentru toate zicea că este creştin. Şi nevrând nici de formă să dea cinstire idolilor, cum îl sfătuia guvernatorul la toate, ci mărturisea şi zicea că nu poate trupul să facă alta decât ceea ce vrea sufletul, de care trupul este ocârmuit. De accea a fost supus la chinuri în timpul cărora şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.
Aceste sfinte erau din marea cetate Roma, de bun neam şi bogate, uceniţe fiind ale sfinţilor apostoli Petru şi Pavel. După sfârşitul cărora, adunând noaptea sfintele lor moaşte, şi îngropându-le, au fost pârâte la Neron împăratul, care le-a pus întâi la închisoare. Apoi fiind scoase, şi spunând ele că rămân întru mărturisirea lui Hristos, au fost spânzurate, şi li s-au tăiat sânii şi mâinile şi picioarele şi limbile şi la sfârşit li s-au tăiat şi capetele de sabie.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Leonid episcopul Atenei.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Teodor preotul şi Pavsolipic.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
O bucurie fără margini
Ziua de astăzi ne învață că sfințenia nu este un atribut al trecutului, ci o chemare prezentă, vie, care se hrănește din lumina Săptămânii Luminate. Pilda Sfinților Apostoli Aristarh, Pud și Trofim, alături de mărturia Sfântului Crescent, rămâne înscrisă în Memoria Timpului ca o dovadă că adevărata verticalitate se manifestă prin statornicie în momentele de încercare. Sub pilonul Identitate, ne regăsim astăzi rădăcinile într-o tradiție care pune bucuria Învierii mai presus de orice temere. Pe platforma Uniți Schimbăm, încheiem această zi de sărbătoare cu inima deschisă, înțelegând că suntem, la rândul nostru, chemați să fim martori ai Luminii. Hristos a Înviat!
Nota Editorială:
Documentarea acestui material s-a realizat prin consultarea platformei oficiale calendar.patriarhia.ro. Conținutul efectiv al articolului a fost preluat integral și păstrat în forma sa originală de pe site-ul www.calendar-ortodox.ro. Reeditarea acestui material pentru Uniți Schimbăm (2026), în contextul liturgic al Miercurii din Săptămâna Luminată, a fost realizată cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub îndrumarea echipei editoriale, pentru a integra pilonii de Identitate și Verticalitate.
Calendar Ortodox 13 aprilie: Lunea din Săptămâna Luminată ne găsește astăzi, 13 aprilie, sub semnul unei bucurii care copleșește orice întristare, amintindu-ne că Învierea Domnului este temelia vieții noastre. În această zi sfântă, Calendarul Ortodox strălucește prin prăznuirea unor figuri emblematice pentru pământul românesc: Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, ctitorul de suflete și marea sa mamă, Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, precum și continuarea cinstirii Sfântului Mucenic Sava de la Buzău. Acestora li se alătură, în soborul rugătorilor, Sfântul Sfințit Mucenic Artemon și Sfântul Mucenic Elefterie Persul.
Sub pilonul Identitate, privim spre Sfântul Calinic ca spre un model de verticalitate și sfințenie românească, cel care a unit rugăciunea profundă cu grija neobosită pentru neam și biserică. Prin Memoria Timpului, recuperăm astăzi aceste repere de demnitate, înțelegând că lumina Săptămânii Luminate se reflectă cel mai frumos în chipurile sfinților noștri. Pe platforma Uniți Schimbăm, celebrăm această zi ca pe o confirmare a forței noastre spirituale, cinstindu-i pe cei care, prin viața lor, au devenit punți vii între cer și pământul românesc.
Acest sfânt părinte al nostru a pătimit pentru Hristos la anul 372, în vremea prigoanei lui Atanaric, de la dregătorul Atarid, săvârșindu-se prin înecare în râul Buzăului. Despre aceasta a scris Marele Vasile, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, cerând moaștele sale de la Biserica din Gotia.
Viața Sfintei Cuvioase Filofteia de la Pasărea, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica († 1833)
Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica († 1833) – foto preluat de pe doxologia.ro
Schimonahia Filoteia Antonescu, mama Sfântului Calinic de la Cernica, a fost căsătorită de tânără. După ce a rămas văduvă, a ales calea monahismului la Mănăstirea Pasărea, unde a primit schima cea mare (cu numele de Filofteia), făcându-se pildă de viețuire pentru maicile din obște. Schimonahia Filoteia Antonescu, era de loc din București, fiică de părinți credincioși. Din botez a primit numele Floarea. S-a căsătorit din tinerețe cu Antonie, un tânăr credincios alături de care va întemeia o frumoasă familie creștină, stabilindu-se în mahalaua Sfântul Visarion din București, unde și-au crescut în dragoste de Dumnezeu și de patrie cei patru fii pe care i-au primit de la Dumnezeu.
Sf. Mucenic Artemon s-a născut din părinţi creştini, în Laodiceea, Siria, în prima jumătate a secolului al III-lea. Încă de mic s-a pus în slujba bisericii, fiind cititor timp de 16 ani.
Pentru râvna sa Episcopul Sisinius l-a hirotonit diacon. Sf. Artemon şi-a îndeplinit şi această datorie cu fervoare şi conştiinciozitate timp de 28 de ani după care a fost făcut preot. Ca preot Sf. Artemon a slujit Biserica creştină 33 de ani, ducând numele creştinismului printre păgâni. Când împăratul Diocleţian (284-305) a început persecuţia îngrozitoare împotriva creştinilor, Sf. Artemon era deja bătrân. Împăratul a scos un edict prin care îi obliga pe creştini să jertfească la idoli.
Sf. Sisinius, ştiind de ameninţarea sosirii comandorului militar Patricius în Laodiceea, au mers împreună cu Preotul Artemon şi alţi creştini la templul zeiţei Artemis, unde au zdrobit şi au dat foc idolilor, făcîndu-i una cu pământul.
După aceea, Sf. Sisinius şi Sf. Artemon au adunat creştinii în biserică, încurajîndu-i să nu se lepede de credinţa lor şi să nu se teamă de chinuri.
Când a ajuns în Laodiceea, Patricius a sărbătorit festivalul de 5 zile închinate unor zei păgâni, după care s-a îndreptat spre templul lui Artemis ca să aducă ofrande zeilor. Aflînd cine a distrus templul, a mers cu un detaşament de soldaţi la biserica unde creştinii se aflau la rugăciune.
Cînd s-a apropiat de biserică a simţit dintr-o dată un fior, după care a făcut febră încât abia mai sufla. Soldaţii l-au dus acasă şi l-au pus în pat. El a spus că l-au blestemat creştinii şi că Dumnezeul lor îl chinuie. Deşi s-a rugat la idolii săi, aceştia nu l-au făcut bine. Atunci a trimis după Sf. Sisinius şi i-a cerut ajutorul promiţînd să-i ridice statuie din aur în mijlocul oraşului dacă îl ajută. Sfântul i-a răspuns: “Păstrează-ţi aurul, dar dacă vei crede în Dumnezeu, El te va tămădui.”
Temîndu-se că va muri, Patricius a declarat că crede în Dumnezeu şi s-a vindecat. Dar această minune nu a putut vindeca sufletul înrăit al păgânului. Chiar dacă nu s-a atins de Sf. Sisinius, el nu a renunţat la edictul imperial împotriva altor creştini din oraşul Cezareea. Pe drum s-a întâlnit şi cu Sf. Artemon, care era urmat de şase măgari sălbatici şi două căprioare.
Când Patricius l-a întrebat cum putea controla acele animale sălbatice, sfântul i-a răspuns că o face prin cuvântul lui Dumnezeu. Păgănii i-au descoperit lui Patricius că şi Sf. Artemon a participat la distrugerea templului lui Artemis şi a dat ordin să fie arestat şi dus în Cezareea. Sf. Artemon a plecat cu soldaţii fără frică dar a trimis animalele la Sf. Sisinius. Văzînd animalele, Sf. Sisinius s-a întrebat de ce au venit acele animale la el, iar o cerboaică, primind grai prin har dumnezeiesc i-a răspuns că slujitorul lui Dumnezeu Artemon a fost prins de necredinciosul Patricius şi că îl duce în lanţuri în Cezareea. El ne-a poruncit să venim aici şi să îţi spunem ce s-a întâmplat.” Să nu te minunezi că Domnul, Care a dat glas asinului lui Valaam (Num. 22:28), a făcut să grăiască şi cerboaica.” Episcopul l-a trimis pe diaconul Phileas la Cezareea ca să verifice această informaţie.
În Cezareea Patricius l-a pus la judecată pe Sf. Artemon, obligîndu-l să se închine în templul lui Asclepius. În templul acela al păgânilor trăiau multe vipere veninoase. Preotul păgân nu a deschis niciodată uşile şi nici nu a pus cele pentru jertfă în faţa idolului. Dar Sf. Artemon, chemînd numele lui Dumnezeu, a deschis uşile şi a dat drumul şerpilor. Păgânii au dat să fugă dar sfântul i-a oprit şi a ucis şerpii dintr-o suflare. Unul din preoţii păgâni, Vitalius, a crezut în Dumnezeu şi l-a rugat pe Artemon să-l boteze.
Patricius a crezut că Sf. Artemon a ucis şerpii cu vrăjitorie, aducîndu-l iar la judecată şi la chinuri trupeşti. Între timp, cerboaica a ajuns în Cezareea şi s-a lăsat la picioarele mucenicului, lingîndu-i rănile. Din voia lui Dumnezeu aceasta a glăsuit din nou, vorbind împotriva păgânilor fără credinţă. Cerboaica i-a spus lui Patricius că va fi luat de două păsări de pradă şi va fi aruncat într-un cazan cu smoală fierbinte. Enervat la culme, el a dat ordin soldaţilor să tragă cu arcul în animal dar acesta a scăpat. De frică să nu vină tot mai mulţi spre credinţa Sf. Artemon pentru minunile pe care le-a făcut, Patricius a dat ordin să fie executat.
Ei au umplut un cazan uriaş cu smoală fiartă vrînd să-l arunce pe sfânt în el. Patricius a mers călare până la gura cazanului ca să vadă dacă într-adevăr cazanul fierbea. Atunci doi îngeri în formă de vultur l-au ridicat pe păgân şi l-au aruncat în smoala fiartă, astfel că nu a mai rămas nici urmă de os din el.
La văzul minunii, toţi au fugit în afară de Sf. Artemon care l-a binecuvântat şi slăvit pe Dumnezeu. Când sfântul a terminat rugăciunea, din pământ a izvorât un firicel de apă. Sf. Artemon a botezat pe preotul păgân Vitalius şi pe mulţi alţi păgâni care au ajuns să creadă în Hristos. În dimineaţa următoare, Sf. Artemon i-a împărtăşit pe noii botezaţi cu Sfintele Taine.
Mulţi din cei botezaţi au fost hirotoniţi diaconi şi preoţi iar Vitalius a devenit Episcopul Palestinei. Sf. Mucenic Artemon, călăuzit de pronia cerească a propovăduit Evanghelia în Asia Mică. Apoi un înger l-a dus într-un loc care i s-a descoperit şi unde a convertit pe mulţi la Creştinism. Acolo şi-a aflat sfârşitul, pentru că păgânii l-au prins şi i-au tăiat capul (+ 303).
Sf. Artemon este prăznuit în 24 martie după calendarul grecesc.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ierarh Martirie, Arhiepiscop al Ierusalimului (†486)
Martirie al Ierusalimului a fost patriarh al Bisericii Ortodoxe a Ierusalimului între anii 478 și 486 (precedat de Anastasie I, urmat de Sallustius). El este ctitorul unui mănăstiri care-i poartă numele, Mănăstirea lui Martirie, situată pe drumul de la Ierihon la Ierusalim, în Țara Sfântă.
Martirie s-a născut în Capadocia în prima jumătate a secolului al V-lea. În anul 457 a intrat împreună cu prietenul său Ilie (originar din Arabia) în Mănăstirea lui Eftimie, care se află la est de Ierusalim, sub ascultarea și îndrumarea duhovnicească a sfântului Eftimie cel Mare, rămânând până la moartea sfântului printre ucenicii apropiați ai acestuia. Căutând însă o viață mai singuratică, Martirie a părăsit lavra și a devenit pustnic într-o peșteră aflată ca la 15 stadii la vest de mănăstirea părintelui său duhovnicesc.
După moartea cuviosului Eftimie în anul 473, a fost hirotonit preot de patriarhul Anastasie și a slujit la Biserica Sfintei Învieri din Ierusalim.
A devenit patriarh în anul 478, și a păstorit până la moartea sa, în anul 486. Patriarhul Martirie a fost cel care a resfințit Mănăstirea cuviosului Eftimie după reconstruirea acesteia sub formă de chinovie, în anul 483. În vremea păstoririi lui, cea mai mare parte a monahilor din Palestina care nu primiseră învățătura Sinodului de la Calcedon au reintrat în comuniune cu Biserica Ortodoxă și sub ascultarea Patriarhiei Ierusalimului. Patriarhul Martirie a fost și un apropiat susținător și ocrotitor al lucrării duhovnicești a Sfântului Sava.
Patriarhul Martirie a adormit în pace la 13 aprilie 486.
Viața sfântului patriarh Martirie este povestită de Chiril din Schitopolis în Viața Sfântului Sava, capitolul 19. Deși nu apare în sinaxarele bizantine, patriarhul Martirie este pomenit în Calendarul palestino-georgian din secolul al X-lea (Garitte, Calendrier, pp. 198, 259, 369) și apare în Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Dimitrie Peloponisiu care s-a nevoit la anul 1803.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor muceniri Maxim, Cvintilian şi Dada.
În zilele împăraţilor Maximilian şi Diocleţian, fiind prinşi sfinţii aceştia în satul Oxivia, au fost duşi la Tavrichie şi Gaiu.
Şi guvernatorii stând la cercetare, sfinţii mărturisind pe Hristos, au fost băgaţi la închisoare; iar când dormeau ei a venit diavolul semuindu-le lor cele dimpotrivă; şi după ce s-au sculat ei au stat la rugăciune, întărindu-se unul pe altul, şi venind îngerul Domnului i-a făcut pe ei îndrăzneţi.
Iar după ce s-a făcut ziuă, sculându-se ei şi foarte silniciţi fiind de rău-credincioşi, nu s-au lepădat de Hristos, ei în chip limpede şi cu îndrăzneală mărturisindu-L Dumnezeu adevărat şi Făcător al totului, au fost bătuţi cumplit şi puşi la închisoare; apoi mai în urmă, împreună cu ceilalţi fiind cercetaţi li s-au tăiat capetele.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Elefterie Persul.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Teodosie.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Zoil.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
O zi a luminii și a regăsirii de sine
Prăznuirea de astăzi, 13 aprilie, ne arată că Identitatea noastră este indisolubil legată de lumina Învierii și de chipurile luminoase ale sfinților care au sfințit pământul românesc. Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica și toți sfinții prăznuiți în această Lune a Săptămânii Luminate rămân în Memoria Timpului ca repere de neclintit ale unei verticalități care nu apune. Ei ne învață că sfințenia și demnitatea nu sunt concepte abstracte, ci moduri de a trăi și de a ne raporta la eternitate. Pe platforma Uniți Schimbăm, primim această zi ca pe un îndemn de a ne purta credința cu aceeași bucurie și fermitate, fiind încredințați că, prin unitate și spirit, putem depăși orice întuneric. Hristos a Înviat!
Nota Editorială:
Documentarea acestui material s-a realizat prin consultarea platformelor calendar.patriarhia.ro, www.calendar-ortodox.ro și ro.orthodoxwiki.org. Reeditarea conținutului pentru Uniți Schimbăm (2026), adaptată contextului special al Lunii din Săptămâna Luminată, a fost realizată cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini.
Credit Foto: Imaginea reprezentativă a fost preluată de pe ziarullumina.ro.
Sfânta Cuvioasă Atanasia de la Eghina ne oferă una dintre cele mai frumoase și echilibrate lecții de viață din paginile sinaxarului. Într-o lume a extremelor, ea a reușit să împletească, cu o noblețe rară, ascultarea față de părinți, datoria de soție și, ulterior, chemarea profundă către asceză și monahism. Viața sa nu a fost o retragere din fața lumii, ci o asumare conștientă a fiecărei etape, transformând fiecare încercare într-o treaptă spre desăvârșire.
Sub pilonul Identitate, Sfânta Atanasia apare ca un model de reziliență și înțelepciune feminină, demonstrând că sfințenia nu este condiționată de locul în care te afli, ci de starea inimii. Prin Memoria Timpului, recuperăm astăzi profilul unei femei care, deși a trăit în secolul al IX-lea, ne vorbește despre importanța milosteniei discrete și a verticalității morale. Pe platforma Uniți Schimbăm, onorăm personalitatea ei ca pe o dovadă că adevărata putere stă în capacitatea de a sluji celorlalți cu smerenie, rămânând neclintit în fața curentelor trecătoare ale epocii.
Sfânta Cuvioasă Atanasia de la Eghina († 860) – foto preluat de pe doxologia.ro
Calea dintre datoria lumească și chemarea cerească
Născută în insula Eghina, în sânul unei familii evlavioase, Atanasia a simțit încă din copilărie dorința de a se dedica vieții monahale. Totuși, respectând voința părinților săi, a acceptat taina căsătoriei. Această primă etapă a vieții sale a fost marcată de o tragedie timpurie: după doar 16 zile de la nuntă, soțul ei a pierit într-o incursiune a barbarilor care atacau insula.
Rămasă văduvă, Atanasia a văzut în acest eveniment ocazia de a se retrage în rugăciune, însă contextul social și noi presiuni imperiale au forțat-o să se căsătorească a doua oară. Cu o verticalitate spirituală remarcabilă, ea a reușit să transforme și această a doua căsnicie într-un spațiu al virtuții. Și-a convins soțul să descopere calea credinței, acesta dedicându-se ulterior vieții monahale și sfârșindu-și zilele în pace, ca rob al lui Dumnezeu.
Ctitorirea comunității și asceza tăcută
Liberă de orice obligație lumească, Sfânta Atanasia și-a împărțit averea celor aflați în suferință și s-a retras împreună cu alte femei evlavioase într-un loc izolat, unde au pus bazele unei mănăstiri. Aici, a fost aleasă egumenă, devenind un reper de smerenie pentru obștea sa. Deși deținea autoritatea, ea a ales să fie cea care slujește, purtând haine aspre și refuzând orice privilegiu.
Căutând o liniște și mai adâncă, a petrecut șapte ani la Constantinopol, unde a trăit într-o asceză riguroasă, fiind căutată de mulți pentru sfat și mângâiere. Simțindu-și sfârșitul aproape, s-a întors în Eghina. Cu doar câteva zile înainte de trecerea la cele veșnice, a rânduit ultimele detalii pentru comunitatea sa și s-a rugat pentru unitatea surorilor.
A trecut la Domnul cu seninătate, lăsând în urmă mărturia unei vieți în care milostenia a fost singura bogăție. Tradiția consemnează că, la 40 de zile după moartea sa, în timpul unei liturghii de pomenire, sfânta s-a arătat în duh, îndemnându-i pe cei vii să nu înceteze a-i ajuta pe cei săraci, căci aceasta este calea prin care sufletul găsește milă în fața lui Dumnezeu.
O moștenire a luminii și a milei creștine
Viața Sfintei Cuvioase Atanasia de la Eghina rămâne în Memoria Timpului ca o mărturie a faptului că asceza cea mai roditoare este cea dublată de dragostea față de aproapele. Prin modul în care și-a împărțit averea săracilor și a ctitorit comunități de rugăciune, ea a demonstrat că adevărata bogăție este cea care se dăruiește. Sub pilonul Identitate, figura ei ne îndeamnă la o introspecție asupra propriilor valori, reamintindu-ne că verticalitatea nu se manifestă prin mândrie, ci prin tăria de a rămâne buni într-o lume adesea aspră. Pe platforma Uniți Schimbăm, celebrăm această pildă de sfințenie ca pe un reper de demnitate feminină, a cărui lumină continuă să inspire căutarea echilibrului și a sensului profund în viața de zi cu zi.
Nota Editorială:
Prezentul material a fost documentat și adaptat după textul biografic publicat pe platforma doxologia.ro. Reeditarea conținutului pentru Uniți Schimbăm (2026) a fost realizată cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, păstrând acuratețea faptelor istorice și spirituale.
Credit Foto: Imaginea reprezentativă a fost preluată de pe doxologia.ro.
Sfintele Paști reprezintă inima universului creștin, momentul în care cursul istoriei se schimbă definitiv prin biruința vieții asupra morții. Nu este doar o sărbătoare a calendarului, ci evenimentul central care oferă sens existenței umane, transformând suferința în speranță și mormântul în izvor de lumină. Învierea Domnului este temelia pe care s-a clădit întreaga noastră civilizație spirituală, fiind garanția că adevărul și iubirea au ultimul cuvânt.
Sub pilonul Identitate, privim Sfintele Paști ca pe reperul suprem care ne definește ca popor și ca indivizi, amintindu-ne de capacitatea noastră de regenerare și de forța spiritului de a depăși orice întuneric. Prin Memoria Timpului, recuperăm astăzi bucuria pascală nu doar ca pe un ritual strămoșesc, ci ca pe o necesitate a prezentului: aceea de a ne ancora viața într-o verticalitate care privește spre veșnicie. Pe platforma Uniți Schimbăm, celebrăm această zi ca pe fundamentul oricărei schimbări autentice, înțelegând că dincolo de orice jertfă se află promisiunea unei înnoiri totale.
Sfintele Paști
În Sfânta și Marea Duminică a Paștilor prăznuim Învierea cea dătătoare de viață a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Stihuri:
Hristos pogorând la luptă cu iadul, singur.
După ce a luat pradă multă de biruință, S-a ridicat.
Numim sărbătoarea de azi Paști, după cuvântul care în vechiul grai evreiesc însemnează trecere; fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus, la început, lumea dintru neființă întru ființă. În această zi smulgând Dumnezeu pe poporul israelitean din mâna Faraonului, l-a trecut prin Marea Roșie și tot în această zi, S-a pogorât din ceruri și S-a sălășluit în pântecele Fecioarei. Iar acum, smulgând tot neamul omenesc din legăturile iadului, S-a suit Ia cer și l-a adus iarăși la vechea vrednicie a nemuririi.
Dar pogorându-Se la iad Domnul, nu a înviat pe toți câți erau acolo, ci numai pe cei care au voit să creadă în El; și sufletele sfinților din veac, ținute cu sila de iad, le-a slobozit și a dăruit tuturor putința să se urce la ceruri.
Drept aceasta, bucurându-ne peste fire, prăznuim, cu strălucire, învierea, închipuind bucuria cu care s-a îmbogățit firea noastră prin îndurarea milostivirilor lui Dumnezeu. De asemenea, dându-ne unul altuia obișnuita sărutare de înviere, prăznuim și risipirea vrajbei, arătând prin aceasta unirea noastră cu Dumnezeu și cu îngerii Săi.
Iar învierea Domnului, așa s-a petrecut: La miezul nopții pe când străjerii păzeau mormântul, pământul s-a cutremurat și un înger s-a pogorât și a răsturnat piatra de pe mormânt. Ostașii văzând aceasta, s-au înspăimântat și au fugit; numai după aceea s-a petrecut venirea femeilor la mormânt, sâmbătă după miezul nopții, aproape de revărsatul zorilor. Învierea a cunoscut-o întâi Maica lui Dumnezeu, care, după cum grăiește Evanghelia de la Matei, ședea la mormânt împreună cu Maria Magdalena. Dar spre a nu se arunca îndoială asupra învierii, din pricina dragostei de mamă pentru Fiul său, de aceea zic Evangheliștii că Domnul S-a arătat mai întâi Măriei Magdalena. Ea a văzut și pe îngerul, ce sta pe piatră, și plecându-se, a văzut și pe cei dinăuntrul mormântului, care au vestit învierea Domnului și au grăit:
„A înviat, nu este aici, iată locul unde L-au pus pe Dânsul”.
Deci, auzind ea acestea, a alergat degrab la ucenicii cei mai înflăcărați, la Petru și la Ioan, și le-a vestit lor învierea. Iar întorcându-se ea cu cealaltă Mărie la mormânt, le-au întâmpinat pe ele Hristos, zicându-le:
„Bucurați-vă!”
Drept era, ca seminția femeiască să audă ea, mai întâi, bucuria, ca una ce a auzit mai întâi:
„întru dureri să nască fii”.
Ele fiind biruite de dragoste, s-au apropiat și s-au atins de preacuratele Lui picioare, voind să-L cunoască mai cu dinadinsul. Apostolii au venit Ia groapă și Petru numai plecându-se în mormânt, s-a întors înapoi, iar Ioan a intrat înăuntru, a privit mai cu de-amănuntul și a pipăit giulgiul și mahrama capului (Luca 24, 12; Ioan 20, 3-8).
Magdalena, spre a se încredința mai cu dinadinsul despre cele ce văzuse, a venit iarăși împreună cu celelalte femei la mormânt, cam pe la revărsatul zorilor și au stat afară și plângeau. Dar uitându-se ea în mormânt văzu doi îngeri strălucind de lumină, care, certând-o oarecum, i-a grăit:
„Femeie de ce plângi? Pe cine cauți? Pe Iisus Nazarineanul cauți? Pe Cel răstignit? S-a sculat, nu este aici”.
Și îndată s-au ridicat cuprinși de teamă, văzând pe Domnul. Iar aceea întorcându-se a văzut pe Hristos stând și părându-i-se că El este grădinarul (că mormântul era în grădină) I-a zis:
„Doamne, dacă tu l-ai luat pe El, spune unde L-ai pus; și eu îl voi lua pe Dânsul, și căutând ea din nou către îngeri,
Mântuitorul a grăit Magdalenei:
„Mărie!”;
iar ea înțelegând dulcele și cunoscutul glas al lui Hristos, voia să se atingă de El. Dar El a zis:
„Nu te atinge de Mine, că încă nu M-am suit la Tatăl Meu; precum socotești, ție ți se pare că Eu sunt încă om; ci mergi la frații Mei și spune-le, cele ce ai văzut și auzit”;
și Magdalena a făcut așa. Luminându-se de ziuă, ea a venit iarăși la mormânt cu celelalte; iar cele ce erau cu Ioana și cu Salomeea au venit la răsăritul soarelui și, pe scurt grăind, femeile au venit la mormânt adesea și între ele era și Născătoarea de Dumnezeu. Că ea este aceea pe care Evanghelia o numește Maria lui Iosie; Iosie era fiul lui Iosif. Nu se știe însă ceasul când a înviat Hristos. Unii zic că la cântarea cea dintâi a cocoșilor; alții când s-a întâmplat cutremurul, iar alții într-altă dată.
Deci așa petrecându-se faptele, iată că unii din cei ce păzeau mormântul au venit și au spus arhiereilor cele întâmplate; iar aceștia mituindu-i cu bani, i-a înduplecat să spună că ucenicii lui Hristos au venit în timpul nopții și L-au furat. În seara acelei zile însă ucenicii fiind adunați laolaltă de frica iudeilor, și ușile fiind încuiate, a intrat Iisus la dânșii, că era cu trup nestricăcios, și ca de obicei le-a vestit lor:
„Pace vouă!”
Ei, văzându-L, s-au bucurat peste măsură de mult și au primit prin suflare, mai desăvârșită lucrarea Preasfântului Duh.
În ce privește însă, învierea Domnului în a treia zi de la înmormântare, așa să știi: Joi seara și Vineri ziua, fac o zi (așa socoteau evreii întinderea unei zile); apoi Vineri noaptea și Sâmbăta întreagă, fac altă zi; – iată deci a doua zi.
Altă zi o face noaptea de Sâmbătă și o parte din ziua de Duminică (fiindcă după o parte a începutului se înțelege întregul), deci altă întindere de zi. Iată dar și ziua a treia. Sau alt fel: Hristos S-a răstignit Vineri la ceasul al treilea;
de la ceasul al șaselea și până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric, aceea înțelegeți-o o noapte; deci iată o întindere de o zi de la ceasul al treilea până la al nouălea. Apoi, după întuneric iată ziua și noaptea de Vineri; deci a doua întindere de zi.
în sfârșit ziua Sâmbetei și noaptea ei fac, iată, a treia întindere de zi. Că deși Mântuitorul a făgăduit să ne facă bine în trei zile, totuși binefacerea a plinit-o El într-un răstimp mai scurt.
A Cărui slavă și putere este în vecii vecilor. Amin!
Sfintele Paști
Sfintele Paști (gr. Πάσχα) reprezintă sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
Paște este transcrierea cuvântului grec, care la rândul lui este transcrierea ebraicului pesach, ambele cuvinte însemnând trecere sau traversare.
Sfintele Paști ortodoxe, de obicei, sunt mai târziu cu una sau cu cinci săptămâni față de sărbătoarea similară a creștinilor care țin de calendarul gregorian.
Totuși, ocazional, Sfintele Paști pot fi la o distanță de două, patru sau șase săptămâni (dar niciodată trei) din cauza faptului că vechiul calendar iulian folosește o formulă diferită de pascalie la calcularea datei Sfintelor Paști.
Învățătura despre învierea Domnului nostru Iisus Hristos se află în centrul credinței creștine:
“Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră“, spune apostolul Pavel (I Corinteni 15, 17).
Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, S-a întrupat pentru noi și a noastră mântuire, a suferit, a fost dat la moarte și a treia zi a înviat din morți (Crezul).
Învierea Domnului Iisus Hristos din morți este centrul credinței creștine ortodoxe.
Sărbătoarea este precedată de douăsprezece săptămâni de pregătire, care sunt împărțite în: duminicile premergătoare postului, Postul mare și Săptămâna Patimilor.
Credincioșii încearcă să parcurgă această perioadă cu smerenie, iertare, împăcare, rugăciune, post, generozitate și studiul elementelor credinței.
La sosirea sărbătorii, se țin mai multe slujbe îmbinate într-una singură.
Slujba Învierii este alcătuită în timp de Sfinții Părinți ai Bisericii, și în special de sfântul Ioan Damaschinul (†748) pentru unele părți esențiale, cum ar fi Canonul Paștilor și Stihirile Paștilor (a se vedea mai jos capitolul Imnografie).
Slujba de la miezul nopții
La ceva timp după miezul nopții din Sâmbăta Mare se ține slujba numită Slujba de la miezul nopții.
În practica slavă, preotul intră în mormânt și ia epitaful, îl duce prin Ușile Împărătești și îl așază pe masa altarului unde rămâne timp de 40 de zile, până la Înălțarea Domnului.
În practica bizantină, epitaful este deja scos din mormânt (în timpul slujbei numită Prohodul Domnului din Vinerea Mare, seara).
Slujba învierii
Slujba învierii începe cu o procesiune care are loc la miezul nopții.
Credincioșii ies din biserica neluminată cântând, purtând steagurile, icoane, lumânări și Evanghelia (liturgică).
Procesiunea ocolește biserica și se întoarce în fața ușilor principale care sunt închise.
În practica greacă, antiohiană și românească, acum se citește Evanghelia care spune că mormântul este gol.
În cultul ortodox sirian și cel românesc (pe alocuri și la greci), după citirea Evangheliei, preotul bate în ușă și poartă un dialog cu o persoană din biserică, strigând cuvintele Psalmului 23, 7-10:
„Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. // Cine este acesta Împăratul slavei? // Domnul Cel tare și puternic, Domnul Cel tare în război. // Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. // Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.”
În cultul slav nici una din aceste practici nu există.
Apoi, se cântă troparul pascal pentru prima dată, împreună cu versurile Psalmului 67 (68) care vor preceda toate slujbele acestei perioade:
Înviază Dumnezeu risipindu-se vrăjmașii Lui, și fugind de la fața Lui toți cei ce-L urăsc pe El ! Precum se împrăștie fumul și nu mai este, precum se topește ceara de la față focului topește fumul de la fața focului, Așa pier păcătoșii de la fața lui Dumnezeu, iară drepții se veselesc. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea! Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le.
Ușile sunt deschise și credincioși intră în biserică.
Biserica este luminată și împodobită cu flori.
Este mirele ceresc și simbolul mormântului gol.
Preoții au veșminte albe, simbolul hainelor strălucitoare ale învierii de obște.
Icoana Sfintelor Paști, este așezată în mijlocul bisericii, acolo unde mai înainte a fost epitaful.
Îl arată pe Hristos spărgând porțile iadului și eliberându-i pe Adam și Eva din robia morții.
Preoții spun frecvent către credincioși: „Hristos a înviat!” – iar credincioșii răspund: „Adevărat a înviat!” – și cădește icoanele și poporul.
După intrarea în biserică, se cântă canonul pascal atribuit Sfântului Ioan Damaschinul împreună cu troparul Învierii ca refren repetat frecvent.
Slujba se termină cu stihira pascală:
Ziua învierii! Și să ne luminăm cu prăznuirea, și unul pe altul să ne îmbrățișăm. Să zicem: fraților și celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le !
Ceasurile
Apoi, în unele tradiții, se cântă Ceasurile Sfintelor Paști.
În concluzie, preotul sau preoții citesc solemn Predica de Sfintele Paști a Sfântului Ioan Gură de Aur.
Această predică este o invitație adresată tuturor credincioșilor să uite de păcate și să se bucure pe deplin de sărbătoarea Învierii lui Hristos.
Sfânta Liturghie
Apoi, urmează Sfânta Liturghie care începe cu cântarea, încă o dată, a troparului festiv împreună cu versurile Psalmului 67 (68).
Antifoanele Liturghiei sunt versuri speciale din psalmi care măresc și slăvesc mântuirea Domnului.
Apoi, troparul este repetat iarăși și iarăși.
Versul botezului din Galateni: Căci, câți în Hristos v-ați botezat în Hristos v-ați îmbrăcat (Galateni 3:27) înlocuiește trisaghionul.
Citirile îi duc înapoi în timp pe credincioși, la începuturi, și prezintă creația și re-creația lumii prin Cuvântul Viu al lui Dumnezeu, Fiul Său Iisus Hristos.
Citirile din Apostol sunt din Faptele Apostolilor și constau în primele nouă versuri. Citirea din Evanghelie constă din primele șaptesprezece versuri din Evanghelia după Ioan. Există obiceiul ca în această zi să fie citită Evanghelia în mai multe limbi.
Apoi continuă Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur ca de obicei. Troparul Învierii se cântă iarăși și iarăși. Este cânta și în timpul împărtășirii credincioșilor. Pentru creștinii ortodocși, Împărtășirea în ziua Sfintelor Paști este foarte importantă. Multe parohii iau predica pascală a Sfântului Ioan Gură de Aur ca atare și îi împărtășesc pe toți credincioșii care participă la slujbă.
Ziua neînserată
Pentru ortodocși, sărbătoarea Sfintelor Paști revelează misterul zilei a opta. Nu este numai o rememorare a zilei istorice a Învierii Mântuitorului. Este și o cale de a experimenta o creare din nou a lumii, o gustare a noii și fără de sfârșit Împărății a lui Dumnezeu.
Această nouă zi este exprimată pe înțelesul credincioșilor prin lungimea slujbelor pascale, prin repetiția slujbelor din Săptămâna luminată și prin acele aspecte importante care se mențin în slujbe în următoarele patruzeci de zile până la Înălțarea Domnului. Aceste patruzeci de zile sunt tratate ca una singură.
Alte tradiții
Adesea, feluri de mâncare care au fost oprite în perioada postului, sunt aduse în coșuri pentru a fi binecuvântate de preoți. Acestea sunt, de obicei: ouă, brânză, carne, prăjituri. Toate acestea, sunt apoi mâncate după Sfânta Liturghie.
În cultul grec, după Liturghie se mănâncă supă de miel sau alte mâncăruri cu carne de miel. În cultul slav sunt împărțite mâncăruri care au fost binecuvântate înainte.
În România există tradiția de a sfinții pâine (uneori cu imaginea Crucii sau a Învierii desenate pe ea) numită Paști. Această pâine este sfințită la Liturghia din Sâmbăta Mare sau spre sfârșitul Sfintei Liturghii din ziua de Paști în memoria lui Hristos cel Înviat, Care este „Pâinea Vieții Eterne coborâtă din Ceruri și care ne hrănește cu hrana milei Sale divine.” Această pâine, stropită cu vin, este împărțită credincioșilor în loc de anafură și se mănâncă dimineața înainte de orice altceva pe toată durata Săptămânii Luminate.
De asemenea, credincioșii schimbă între ei sau ciocnesc ouă vopsite cu vopsea roșie. Oul roșu simbolizează viața cea nouă, primită prin Sângele Mântuitorului.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Imnografie
Tropar (Melodie aparte)
Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viața dăruindu-le!
La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
Acesta era întru început la Dumnezeu.
Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.
Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.
Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el.
Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină.
Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.
În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.
Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.
Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era.
Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har.
Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos
Lumina Învierii, izvorul schimbării noastre
Sfintele Paști nu reprezintă doar finalul unui parcurs de asceză, ci începutul unei vieți trăite în lumina demnității și a iubirii. Această sărbătoare ne reamintește că, în Memoria Timpului, nicio jertfă făcută pentru adevăr nu rămâne nerăsplătită și că întunericul nu are niciodată ultimul cuvânt. Sub pilonul Identitate, Învierea rămâne ancora care ne ține uniți și ne dă forța de a ne reconstrui, indiferent de încercările istoriei. Pe platforma Uniți Schimbăm, primim această lumină ca pe un îndemn la o transformare autentică, fiind încredințați că spiritul pascal ne poate ghida spre o societate mai dreaptă, clădită pe verticalitate și respect față de viață. Hristos a Înviat!
Nota Editorială:
Documentarea acestui material s-a bazat pe informațiile oferite de platformele ro.orthodoxwiki.org; basilica.ro. Adaptarea conținutului pentru Uniți Schimbăm (2026) a fost realizată cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini.
Credit Foto: Imaginea reprezentativă a fost preluată de pe ziarullumina.ro.
![Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o organizație interguvernamentală înființată în urma Conferinței de Pace de la Paris care a pus capăt Primului Război Mondial și precursoarea Organizației Națiunilor Unite. Societatea a fost prima organizație internațională de securitate având obiectivul principal să mențină pacea mondială.[6] În perioada de maximă dezvoltare, între 28 septembrie 1934 și 23 februarie 1935, a avut 58 membri. Stabilite în Pactul Societății Națiunilor, scopurile principale ale Societății erau prevenirea războiului prin securitate colectivă, dezarmarea, și rezolvarea disputelor internaționale prin negociere și arbitraj. Printre altele erau tratate și probleme precum condițiile de muncă, tratamentul corect a locuitorilor indigeni, traficul de persoane și a drogurilor, comercializarea armelor, sănătatea mondială, prizonierii de război, și protejarea minorităților din Europa - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/04/Societatea-Na--iunilor-e1460927540812.png)
![Prințul William Augustus (26 aprilie 1721[S.N.] – 31 octombrie 1765), a fost fiul cel mic al regelui George al II-lea al Marii Britanii și a reginei Carolina de Ansbach. A fost Duce de Cumberland din 1726 - in imagine, Prințul William, Duce de Cumberland, portret de Sir Joshua Reynolds, 1758 - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/04/Prin--ul-William-Duce-de-Cumberland-e1460753122916.jpg)
