Articole

(Marius Vintila) “Carnea e crimă”

Concert Morrissey la Bucuresti
foto: facebook.com

Update la “Carnea e crimă”

articol: Marius Vintila – mrvintila.wordpress.com

Marius Vintila - foto - facebook.com

Marius Vintila – foto – facebook.com

18 octombrie 2015

Sa ne amintim inceputul discutiei: eu am transmis celor care ma urmaresc pe Facebook ca sunt de acord cu un punct de vedere exprimat de Morrissey la concertul de miercuri, anume acela ca mancatul carnii e (in ziua de azi) participare la o crima. Am adus diverse argumente, care nu sunt scoase din burta, ci sunt rezultate recunoscute ale unor studii de specialitate. Nu am acuzat pe nimeni de consum de carne din culpa sau cu premeditare, nu m-am declarat superior persoanelor care mananca carne si nu am spus nimic care sa duca la aceasta idee. Dar diverse persoane care nu sunt de acord cu punctul meu de vedere au intervenit pe un ton defensiv, sarcastic sau glumet, ma rog … De aceea mi-a devenit clar ca acestor persoane nu le e indiferent subiectul si ca s-au simtit aratate cu degetul. Nu a fost cazul, dar banuiesc ca stiu ca ele stiu ca fac ceva gresit, dar le este greu sa recunoasca. Pe deasupra trebuie sa isi dovedeasca lor inselor ca au dreptate, ca sa impace cumva fapta cu gandul. Argumentele lor au fost aceleasi: de la ideea ca organismul omului modern are nevoie de carne ca sa duca un trai sanatos (e drept, unii medici sunt de aceasta parere) pana la eternul (fals) argument ca “daca de 2 milioane de ani omul haleste carne, nu e cazul sa schimbam asta tocmai acum”. (Ceea ce e corect. Functioneaza in multe situatii, de exemplu: daca femeile nu au votat niciodata pana acum 100 de ani, de ce sa voteze tocmai acum sau daca au existat sclavi pana acum 150 de ani cine l-a chemat pe Lincoln sa desfiinteze sclavia tocmai cand lucrurile mergeau mai bine …?) Insa punctul comun de atractie al tuturor argumentatiilor pro-carne a fost faptul ca vegetarienii se poarta ca adeptii fanatici ai unei religii care ii acuza pe ei si care incearca sa ii convinga sa treaca la vegetarianism. (Prefer termenul “vegetarian” fiindca in cazul asta limba romana are terminologia corecta, cu prefixele “lacto” sau “lacto-ovo”, cuvantul “vegan” insemnand in engleza acelasi lucru si neexistand oficial in romana.)

Dar, reluand, dragi carnivori, in primul rand nimeni nu v-a invitat sa participati la aceasta discutie ci ati intrat in dezbatere de buna voie, ceea ce indica clar ca subiectul va preocupa. In al doilea rand o religie presupune credinta in ceva ce nu se reveleaza oricarui adept, ori noi astia de nu mancam carne moarta credem in asta doar in urma constatarii – si dovedirii – unor stari de fapt. In al treilea rand chiar de ar fi vegetarianismul o religie, am vorbi despre un instrument neutru, care este bun sau rau numai fiindca adeptii ei fac din el ceva bun sau rau. Exista popi buni si exista Danieli si Tomitani. Religiile in sine sunt instrumente neutre, ca si internetul, spre exemplu. In al patrulea rand, recitind toate commenturile am constatat ca vegetarienii, spre deosebire de voi, au un discurs echilibrat si bazat in general pe fapte, mai putin pe impresii, si deloc pe mistouri, ceea ce ne indeparteaza si mai mult de ideea de prozelitism sau tratament superior din partea noastra. Si, in fine, in al cincilea rand, aproape toti pareti de acord sa existe vegetarieni in lume, dar sa nu incerce sa conteste industria si consumul de carne, sa isi vada de alegerea lor si in general sa nu ii vedeti pe strada. Eventual sa aiba cluburile lor sub pamant, sa nu manance snitele de soia in vazul lumii si sa nu afiseze steaguri cu PETA, cu Morrissey sau cu McCartney. Daca inca nu va suna cunoscut, continuam: sa nu se sarute pe strada, sa nu aiba dreptul sa se casatoreasca si sa nu afiseze curcubeul. In rest, vegetarienii sunt cool. Ei bine, dragi carnivori, asta nu se poate.Traim intr-o era cu 7 miliarde de oameni si 70 de miliarde de animale de sacrificiu pe planeta si chiar daca negam ca cresterea atator animale si macelarirea zilnica a multora reprezinta suferinta, si in numele Sfintei Fripturi nu vom renunta la ea, tot nu mai e loc unde sa cultivam atatea plante cate halesc animalele alea. Nici apa pentru atatea plante si nici rauri in care sa deversam rahatul viitoarelor chiftele. Stiu ca e greu sa recunoastem ca suntem co-partasi la o crima impotriva vietii insesi, dar finalmente va trebui sa o facem, fiindca alta solutie nu exista. Si daca vegetarianismul e deocamdata o problema de “optiune”, in cateva zeci de ani nu va mai fi. Pofta buna la masa !

foto: mrvintila.wordpress.com

foto: mrvintila.wordpress.com

articol preluat de pe: https://mrvintila.wordpress.com

 

Încă un update la “Carnea e crimă”. De data asta, pe înțelesul tuturor!

articol: Marius Vintila – mrvintila.wordpress.com

19 octombrie 2015

Sa mananci carne constitutie cel putin participare la crima fiindca:

- De vreo 60-70 de ani animalele sunt crescute in ferme ale groazei unde traiesc chinuit si sunt ucise in abatoare ale groazei unde mor chinuit.

- Pentru a produce carne (mai ales de vita) este necesar un consum energetic si de apa urias, carnea fiind proteina produsa cu cele mai mari costuri. Ea este atat de ieftina in zilele noastre fiindca pe de o parte, cantitatea produsa e uriasa iar costurile reduse la minimum ceea ce duce la viata aia chinuita din ferme, si pe de alta parte, “externalizarea costurilor” care e posibila din cauza globalizarii industriei alimentare. (exemplu: in Brazilia se taie padurea amazoniana, in locul ei se cultiva soia cu care se hraneste vaca din State care aterizeaza in farfuria chinezului). Pe vremuri costul carnii era mult mai mare de aceea foarte putina lume si-o permitea, de foarte putine ori pe luna, inclusiv in tarile europene bogate.

- Gazele emise de industria zootehnica sunt unica cea mai mare sursa de gaze de sera – 18 % – contribuind deci cel mai mult la incalzirea globala, in conditiile in care omul poate sa traiasca foarte bine (chiar mai sanatos) si fara carne.

Nu sunt argumente in favoarea consumului de carne urmatoarele afirmatii:

- Si plantele sufera cand le tai. Daca poti compara o oaie cu un mar atunci poate …

- Si plantele contin chimicale. Desi ele contin chimicale, asta nu are nici o legatura cu consumul de carne, la care daca renunti elimini o sursa mult mai serioasa de boala.

- Oricum consumul de carne e cea mai mica problema cand pe planeta sunt atatea razboaie. Daca pot sa scap niste fiinte de suferinta o fac fiindca imi sta in puteri, nu omor si eu fiindca oricum mor alte fiinte pe care nu imi sta in puteri sa le scap.

- Omul a mancat dintotdeauna carne. Faptul ca ai mostenit o stare de fapt nu inseamna ca nu vei voi sa o schimbi daca ea se dovedeste daunatoare in orice fel. Ce idee, becul electric, cand mii de ani ne-am descurcat perfect cu opaitul…

- Ma deranjeaza atitudinea vegetarienilor, care se cred superiori. Chiar daca asta ar fi un fenomen, in ce fel te poate face sa continui sa mananci carne daca stii ca e rau ? Doar ca sa le faci in ciuda vegetarienilor ?

In fine, nu sunt valabile cele doua intrebari eterne care urmaresc sa devieze discutiile despre consumul de carne:

- Ia spune – de cand esti tu vegetarian ? De parca cineva ar avea nevoie de o experienta de cel putin trei-patru ani, sau stiu eu, zece, ca sa aiba o parere argumentata sau corecta despre a fi vegetarian. Sa fim seriosi, nu e o stiinta. E o experienta accesibila oricui.

- De ce nu iti pastrezi tu optiunea pentru tine ? Fiindca sunt o persoana responsabila fata de niste biete animale, fata de colegii mei oamenii si stiu ca am argumentele care imi sustin optiunea. In plus, de cele mai multe ori cand ies cu prieteni sau cunoscuti la masa sunt obligat sa spun ca sunt vegetarian inca de cand dau chelnerului comanda. Apoi ei incep cu intrebarile si cu argumentele, care de multe ori seamana cu ce e mai sus.

In fine, cred ca momentul pentru a mai pune problema “moderatiei” in abordarea acestui subiect a trecut, in masura in care “carnivorii” considera “extremista” eliminarea produselor de origine animala din alimentatie. Iar asta fiindca situatia din industria zootehnica este ea insasi cu adevarat extrema. Daca nu credeti cautati pe net niste montaje cu imagini din ferme sau abatoare.Pe de alta parte, puneti-va problema cum pot sute de milioane de oameni din India, de exemplu, sa traiasca toata viata in acest “extremism” vegetal, din motive ce tin de religie sau din motive strict economice.

Si ultima chestie: e de rahat sa judeci un om dupa dieta si sa tragi concluzia ca daca e carnivor e automat o persoana nasoala. (Sau invers, daca e vegetarian e un om fain. Hitler era vegetarian si isi iubea cainele, Vadim iubea animalele etc …) Dar nici sa nu va asteptati, dragi carnivori, sa va protejam si sa nu ne mai comunicam ideile doar fiindca ati putea voi sa va simtiti trasi la raspundere sau aratati cu degetul. Ati ales carnea, traiti-va optiunea cu bune si rele. Asa cum si noi mergem la (cele mai multe) restaurante romanesti si gasim in meniu carnati si gratare in proportie de 95 la suta si suntem nevoiti sa comandam garnituri.

articol preluat de pe: https://mrvintila.wordpress.com

sursa: https://www.youtube.com

(Marius Vintila) Vând Volkswagen. În profit. (… and nothing else matteeeeers !)

foto: theguardian.com
articol: Marius Vintila – mrvintila.wordpress.com

Marius Vintila - foto - facebook.com

Marius Vintila – foto – facebook.com

28 septembrie 2015

Banuiesc ca nici cei mai acerbi aparatori ai bicicletei sau ai mersului pe jos, chiar si dintre cei care nu au mai vazut televizoare de pe vremea Diamantului, nu au scapat de valurile scandalului VW. Pentru mine, prima si ultima informatie din media oficiala legata de aceasta poveste a venit vineri cand am auzit la radio ca se inlocuieste vechiul director, demis, cu unul si mai vechi, care lucreaza de 40 de ani pentru familia Porsche si care – atentie ! – are misiunea de a readuce companiei CREDIBILITATEA (!) pierduta cu ocazia scandalului. Sper ca ati inteles: misiunea lui nu e de a conduce firma de 580 de mii de muncitori pe drumul producerii unor masini mai bune, mai ieftine, mai durabile si mai eco. Nu. Credibilitatea grupului e principala grija a actionarului majoritar, chestie pe care acesta nici macar nu are decenta sa o ascunda.

Pornind o discutie despre aceasta poveste exista desigur tentatia de a aduce pe tapet mai multe aspecte specifice gigantului teuton, aspecte care nu as vrea sa fie interpretate drept suturi in burta uriasului deja cazut. De la aroganta sloganului din reclamele TV (DAS AUTO inseamna “automobilUL” – daca as fi fost in locul aluia care a aprobat enormitatea asta i-as fi dat advertiser-ului cu propunerea in cap, mai ales ca VW e totusi parte a aceluiasi concern cu Audi, Porsche si Lamborghini) pana la problemele de calitate pe care gradul de rudenie dintre directori le provoaca produselor (problema reala), VW pare sa se inscrie perfekt pe curba descendenta a prabusirii mitului masinii germane. (Nu vorbesc de marcile de lux).

Cu toate acestea, problema care a dus la scandalul recent nu e specifica lui Volkswagen si nici macar fabricantilor de masini in general, ci e o problema care priveste toate corporatiile si goana lor dupa profit imediat, fara grija consecintelor nefaste, indiferent daca ele sunt legate de mediu, de sanatatea consumatorilor sau a angajatilor.

Scandalul VW, cu atat mai mult cu cat in rolul principal este o firma germana (firme pe care, prin intermediul unor clisee, le consideram a priori corecte, preocupate de calitatea produsului si de fericirea consumatorului), este definitoriu pentru apucaturile corporatiilor din secolului 21. Dupa mai mult de 70 de ani de crestere si dobandire a unor drepturi pe care initial nici nu le visau, corporatiile lasa la o parte orice grija fizica sau morala legata de consumator si se preocupa exclusiv si cu orice risc de cifrele de la final de trimestru si de visele umede ale marilor actionari.

Dar de fapt, care este riscul ? E drept, la bursa caderea a fost abrupta si cifrele par uriase, valoarea companiei scazand cu aproximativ 14 miliarde de euro. Insa Volkswagen a raportat pe 2014 vanzari record de 202,5 miliarde (industria auto e foarte profitabila, un Golf se fabrica cu 3 000 de euroi si se vinde cu 16 000), deci nu m-as mira daca, dupa un calcul scurt, ar rezulta ca de fapt minciuna a meritat din punct de vedere strict financiar. Si, cum memoria consumatorului e ca memoria alegatorului (scurta), ei fiind una si aceeasi persoana, dupa piruetele facute in mass media de un departament PR bine mustruluit, credibilitatea corporatiei se va restabili sicher si nici macar foarte langsam. Pana la urma, asta e ceea ce isi doresc actionarii. Se scot in fata tapii ispasitori, se arata presei si se dau afara, noi astia din familia Porsche ne miram la camera, ca si cand aia ar fi implementat softul mincinos de capul lor, fara stirea parintilor, si gata ! Merge, dom’le, Volkswagenu’? Merge. Ca de poluat nu te mai intreb. Doar esti firma serioasa. Germana. Urmatorul nivel va fi atins cand o masina va merge doar la drive test sau pana o scoti din curtea dealer-ului.

Dar – desi nu prea conteaza – cum ziceam, in mare masura vina apartine sistemului corporatist in sine. Raportarile trimestriale sunt dumnezeu. Si atata vreme cat nu ne gandim ce baga astia in cosmetice, ce mancam si ce vor respira copiii nostri in cativa ani (nu prea multi) ne vom simti cu adevarat misto in viata.

articol preluat de pe: https://mrvintila.wordpress.com

mediafax.ro: SCANDALUL VOLKSWAGEN: Elveţia A INTERZIS vânzarea modelelor diesel implicate în scandalul emisiilor. Măsura afectează şi mărcile Seat şi Skoda – VIDEO

(Marius Vintila) Refugiere humanum est, imigrare diabolicum

Imigranti in Ungaria
foto: economica.net
articol: mrvintila.wordpress.com

Marius Vintila - foto - facebook.com

Marius Vintila – foto – facebook.com

24 septembrie 2015

M-am ferit pana acum sa ies la rampa cu subiectul asta dintr-o retinere provocata mai intai de faptul ca nu aveam suficienta informatie si nu am avut nici timp sa ma documentez. Pe de alta parte, ma inhiba cascada de opinii, articole, stiri, filmulete si guri cascate care se starneste indata ce apare un nou subiect pe marginea caruia se pot bate campii. (Va reamintesc ca a fost necesar un intreg val de refugiati ca sa fie dat uitarii violul vasluian). In fine, apropo de batut campii … aseara, dezbatere Frontline despre refugiati. Cu streaming live. Nimeni nu are intrebari, ci doar pareri. Tata zicea ca fiecare are o parere si o gaura in cur. Adica, respect, mosule, fiecare tine la parerea lui, e unica si conteaza, deci o comunica cu glas tare fara sa ii mai asculte pe ceilalti sau fara macar sa gandeasca inainte sa deschida gura. Dogma si alta nu ! O singura persoana are o nisa de expertiza si pare foarte bine pregatita, restul, cand nu o intrerup pe persoana bine pregatita, se aventureaza in elucubratii care incep in Urukul lui Ghilgames si se incheie in Voluntari, unde e sediul unei asociatii a sirienilor din Romania. Pana si cei care au venit exclusiv pentru scandal (un baiat care-si scosese noua frizura si noua dreapta la sosea si un grup pe care l-am suspectat de ultraortodoxism capitalist cu valente isterice) isi dau seama ca nu au de unde sa apuce discutia pentru a da cu ea de pamant, fiindca nu ii asculta nimeni. Prietena mea Raluca Feher, unic importator al ONG-ului Frontline, indeamna la dialog, dar deja e pentalog, hexalog, orice altceva decat o discutie de la care sa pleci si cu ceva concluzii, nu doar cu senzatia ca ai participat la un talkshow de televiziune de stiri.

Am retinut totusi un punct de vedere care mi se pare definitoriu pentru acele persoane – si nu sunt putine – care au realmente intelegere si cred despre ele insele ca doresc sa traiasca in pace impreuna cu oricine vine din Orient sau din Africa trecand Mediterana pe barca, butoi sau butuc, dar au urmatoarea problema: cum ii triem pe astia de vin, cum aflam noi daca sunt ce zic, adica refugiati, cum stim ca nu-s teroristi sau imigranti. Ca sa stim o treaba. Adica cum ar veni, daca stii asta, iti dai seama imediat si ce trebuie sa faci: refugiatii – sa pofteasca, da’ sa sa stearga pe picioare, imigrantii – ne mai gandim, functie de pregatire, educatie, priviri si abibasi, restul sa se duca inapoi (!?), iar teroristii – la bulaul Guantanamo sa invete pana unde se intind drepturile omului si cine e omul ala care are drepturile.

Eu – caci am si eu o parere la care tin – cred ca problema e mai simpla decat pare si ca de fapt nici nu e loc de dezbatere. In primul rand, pe termen scurt, situatia arata cam asa: daca ne referim la Romania, din cauza guvernelor din ultimii 25 de ani si a faptului ca in tara Schengen se traieste mai omeneste putem spune ca nu se pune problema ca cineva sa vrea sa stea aici mai mult de cateva luni pana isi linge ranile. Apoi, daca ne gandim la toata UE-a: putem noi sa trimitem sute de mii de oameni inapoi, inapoi asta fiind in vreo zece tari din Orient si Africa ? Nu, este imposibil, din zeci de motive, cel mai de bun simt fiind ala ca nu stii unde sa ii trimiti. Nu ai cum sa incarci niste sute de mii de oameni si sa ii lasi la granita dintre Siria si Iraq, oricat ar regreta baiatul ala cu noua lui dreapta de aseara. In continuare – este oare posibil sa aflam povestea reala a sute de mii de oameni si in functie de asta sa ii repartizam in societate dupa criterii democratico-capitaliste ? Raspuns corect – este imposibil. Deci, teroristi, refugiati sau imigranti, vrem sau nu, in final va trebui sa ii primim, treaba la care suntem cat de cat ok (ca europeni, zic) dar mai ales sa ii integram, treaba la care nu prea ne pricepem, dovada comunitatile turcesti, algeriene etc. din Germania sau Franta.

Pe termen mediu – cativa ani – lucrurile stau, zic eu, cam asa:

  1. Cauzele care au dus la aceasta criza majora nu vor disparea. Adica frontierele trasate cu rigla la ‘916 de puterile colonialist-imperialiste Franta si Marea Brianie vor continua sa faca brublem.
  2. SUA si aliatii nu se vor retrage din Orient (ca acolo e petrol) si vor incerca in continuare sa impuna “democratia” cu drona (vedem peste tot ce rezultate spectaculoase are) unor popoare carora oricum modelul nu li se potriveste.
  3. Clima nu se va imbunatati la marginea desertului deci haleala va fi din ce in ce mai putina.
  4. ISIS va continua sa recruteze baieti fara viitor din vestul care nu a reusit sa ii integreze.

Deci in concluzie oamenii vor continua sa plece de acolo si sa vina incoace. Deci in concluzie Europa va avea doua variante: sa isi inchida granitele si sa se transforme forevar in bastion al democratiei si egalitatii (“dar nu pentru catei”, vorba fabulei) sau sa primeasca in continuare imigranti indiferent de motivele care i-au adus in tara Schengen. Da, vor fi si niste teroristi dar nu trebuie sa ne speriem, statisticile spun ca in ultimii cinci ani mai putin de 2% din atentatele teroriste din Europa au avut autori musulmani, cifre pe care mass media le ignora. Pana la urma acum nu facem altceva decat sa platim oalele sparte cu glontul si baioneta de bravii ostasi engleji, americani si frantuji de-a lungul unor secole de agresiune si ipocrizie. Ca mai intai a fost Lawrence al Arabiei si abia dupa aia Omar Bakri Mohamed al Tottenham-ului. Mai exista desigur si opinia care spune ca vin islamicii si ne distrug valorile traditionale, care or fi alea. Am petrecut o ora cautand sa vedem care sunt valorile traditionale romanesti si pe net am gasit ceva … in engleza. Intreband un viitor antropolog am aflat ca valorile ar fi ortodoxia (specific romaneasca?), identificarea cu spatiul locuit de natie (noi estem romani!) si ospitalitatea. Ori cred ca la ospitalitate deja ne lovira tare astia, fiindca 60 la suta dintre romani vor ca amaratii care au trecut marea pe gonflabile fara locuri rezervate persoanelor cu copii, sa se duca dracului inapoi. Desi eu cred ca divinitatea, oricat de ortodoxa ar fi ea, nu il va certa pe credincios daca ajuta un om la necaz.

Deci daca noi, europenii, am vazut ca ne-a venit nota de plata, poate ar fi bine sa nu dam teapa si sa ii primim frumos pe refugiati. Fiindca au nevoie, fiindca suntem si noi responsabili de ce li se intampla si fiindca in final va trebui sa traim cu ei. Si daca tot vei avea un vecin musulman, e cel putin mai profitabil (daca uiti ca e mai intai omeneste) sa te intelegi bine cu el, nu sa te porti ca rudele din Mizil cand fata lu’ Costica l-a adus acasa pe viitorul ei sot, un doctor din Nigeria. Sau ca Johannis care le-a intors spatele ca un taranoi sas din secolul 17 cand lasa rumanii in afara portilor cetatii. Sa lasi si tu, cum ar veni, loc de salaam alekum.

articol preluat de pe https://mrvintila.wordpress.com

(Marius Vintila) Oktoberfest, române, din somnul cel de moarte!!

foto: oktoberfestromania.ro
articol: Marius Vintila – mrvintila.wordpress.com

Marius Vintila - foto - facebook.com

Marius Vintila – foto – facebook.com

5 septembrie 2015

Imi place berea. Dupa parerea mea nu exista nimic mai bun dupa un efort fizic serios, pe caldura, decat o bere foarte rece. Una. A doua nu mai are acelasi farmec, nici macar acelasi gust. De multe ori insa beau doua beri, sau chiar trei. Totusi, diferenta intre patru, cinci sau cincisprezece persoane sorbind o bere rece dupa efort fizic si 4000 de persoane band bere dupa alta bere, ragaind mici si carnati si pisandu-se pe un hectar patrat in jurul “locatiei” e ca diferenta dintre a sta la soare pe plaja pustie din Vama Veche a anului 1991 si a merge pe plaja din Mamaia la ora 12 intr-o sambata de iulie 2015. Pana la urma, veti spune, asta e strict o chestiune de gust. Daca insa “locatia” e curtea scolii unicului liceu cu profil de sport din Brasov, atunci lucrurile se schimba un pic. Fiindca, meine Damen und Herren, pine atz fenit la Oktoberfest !

Inca inaintea inceperii festivalului gazdele isi cer umile scuze cetatenilor care locuiesc in hectarul patrat mentionat pentru deranjul ce se va crea la orice ore intre 7 dimineata si 7 dimineata timp de doua saptamani sau chiar mai mult. Festivalul care isi face cunoscuta prezenta prin reclame uriase care portretizeaza gagici cu HALBE imense incadrand perechi de TZATZE imense, referire, probabil, la aspectul strict fizic pe care il presupune un eveniment ce are loc in incinta unui liceu de sport. Dupa culorile din fund, din funde sau din fundal, gagicile alea tin cu Universitatea Craiova. Sau cu landul Bavaria. Dar, aveti dreptate, asta e si ea o chestiune de gust.

Ce nu e o chestiune de gust este o hotarare de guvern, pe numarul ei 128/1994, care interzice in mod al naibii de explicit vanzarea de bauturi alcoolice in incinta unitatilor de invatamant, precum si in apropierea lor, indiferent de vacante, ore, anotimpuri sau coduri galbene de pipi la “locatie”. Si, meine Damen und Herren, berea e incadrata de codul fiscal in vigoare, la, genau, sectiunea beuturi alcoolice.

Stiiiu, stiu ! Sunt carcotas, chitibusar, cusurgiu, nu stiu sa ma bucur de o bauta colectiva etc., pe scurt, sunt un tip ingrozitor care nu are ce face decat sa comenteze cand ceva frumos si fin se desfasoara in orasul lui. Orasul lui, odinioara vestit pentru cele mai obiective culturale din Romania, Biserica Neagra si prima scoala in limba romana si care acum e la fel de vestit pentru halte doa obective, Paradisu’ Agvatic si Parc Aventura.

Dar stati ca m-am prins. E o competitie pentru ghinezbuc. Mai vestita decat prima scoala in limba romana va fi prima scoala cu profil de sport care gazduieste o parangelie (am ortografiat pe germana, sic!) cum e Oktoberfest.

Totusi, de ce acolo ? Din surse oficiale si neoficiale am aflat aceeasi chestie: ca organizatorii ar fi vrut sa organizeze treaba pe spatiul unde a fost Stadionul Municipal, la intrarea dinspre Bran, insa Primaria s-ar opune. Si nu le-ar da voie decat acolo la liceul de sport. Dar se pare ca nici acolo nu li se da autorizatie, pentru ca anul trecut, fiind sesizat de cetatenii de pe hectarul patrat patat de pisat din jurul “locatiei”, CJPC Brasov a venit si i-a gasit pe organizatori fara de autorizatie si cu o multime de nereguli (intre altele la o taraba niste placinte cu carne tocata erau depozitate la 26 de grade Celsius – incercati sa nu va ganditi la asta !!). Si desi CJPC este acronimul pentru Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorului, denumire destul de infricosatoare, nu s-a putut face nimic pentru cetatenii de pe langa “locatie”.

Daca ma intrebati pe mine, va ofer urmatoarea varianta de functionare a mecanismului, care se supune principiului parcimoniei al lui Occam. Organizatorii si primaria merg pe burta impreuna la modul urmator:

“-Ma baieti, eu nu va pot da autorizatie sa functionati acolo ca e ilegal, dar mergeti fara si daca vin astia cu reclamatii oricum trebuie sa aiba voie de la primarie sa va inchida.

-Dar ce ne facem cu ISU (Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta) ca nici de la ei nu avem patalama? (in 2014, conform Mediafax, Oktoberfest nu avea nici autorizatie de la ISU).

-Ce urgente, ma baieti, ca daca e urgenta numaru unu’ faci pe casele de pe strada Cerbului, daca e numaru’ doi te duci pe aleea de sub Tampa … Muntele Tampa, ba! Si Doamne ajuta ca anu’ asta nici Iohannis nu mai vine ca anu’ trecut, ca deja l-am votat.”

Daca gresesc, sa imi fie cu pardon, dar imi imaginez ca sunt destul de aproape de adevar.

Gata. Iar nu m-am putut abtine sa spun ce stiu si ce am pe suflet, Oktoberfestpooper ce-mi sunt. Chestia e ca, pe barba lui Wotan, mi-ar placea sa traiesc intr-un loc unde nu se intampla din astea. Ca e rusine, pacat si e si ilegal. Si fiindca nu prea mai am chef sa plec pe undeva la varsta mea, trebuie sa fac cumva sa schimb trebile pe aici.

Acum chiar gata. Mai ales ca totusi nivelul de civilizatie al orasului care a nascut imnul national da clasa altor urbe, cum ar fi Targu Jiu, bunaoara. Acolo festivalul berii s-a tinut din nou pe heliportul (de 450 de mii de euro) care deserveste spitalul judetean, iar in caz de urgente helicopterul SMURD se roteste minute in sir ca boul pe deasupra tarabelor, ca vara trecuta. Olteni. Transforma bautul berii intr-o chestiune de sanatate si cand colo e o simpla treaba de educatie.

Hai PROST, dragi elevi !

articol preluat de pe https://mrvintila.wordpress.com

(Marius Vintila) Somnul coerciției naște monștri. Sau, mai des, misecuvinism

articol – Marius Vintila – mrvintila.wordpress.com

Marius Vintila - foto - facebook.com

Marius Vintila – foto – facebook.com

29 iulie 2015

Misecuvinismul e fratele mai mic si mai periculos al miserupismului. Pentru mine termenul dateaza de duminica, cand cineva l-a rostit la masa si i-am cerut voie persoanei sa-l folosesc, cu toate ca uitandu-ma pe net l-am gasit in contexte datand din 2011. Mi-a placut fiindca pune la incercare plasticitatea nu foarte pregnanta a limbii romane si fiindca misecuvinismul mi se pare a fi traducerea directa si fireasca a lui “entitled”, in sensul in care termenul e folosit in jargonul psihoterapeutic american, unde desemneaza unul din cele mai respingatoare defecte sociale ale caracterului uman: aceea de a se comporta ca si cand ar fi permanent pe mosia lu’ tac-su. Misecuvinist e ala care bate din picior la o coada de trei persoane desi vede ca functionarul sau vanzatorul ”da totul pe teren” sau ala de incearca sa sara peste rand la casa de la supermarket aratand spre cele trei produse din cos cand tu ai cinci. Misecuvinismul e ceea ce manifesta marlanii de parlamentari care isi aprind tigarile la iesirea din sala de plen strivind apoi chistoacele pe marmura si varandu-le sub covor, desi semnul cu fumatul interzis e mare in fata ochilor lor. Sau pitzipoanca care isi lasa porschele sau pejoul CC pe avarii paralel cu sirul de masini deja parcate pe marginea strazii, sugrumand singura traficul de la doua la o singura banda, in loc sa isi miste curul doua sute de metri din locul in care ar putea parca legal sau macar fara sa incurce cateva zeci de soferi.

De altfel in trafic misecuvinsimul se manifesta plenar, neingradit si din pacate de cele mai multe ori nesanctionat, dar nu fiindca misecuvinistii nu incalca de fapt regulile ci fiindca politia le inghite manifestarile considerandu-le minore si fara importanta. Exemplu: cu putina vreme in urma stateam la semaforul Tunari cu Stefan cel Mare pe breteaua corecta si semnalizam relaxat stanga sa intru pe Stefan cel Mare la lumina verde. Era noapte si eram singura masina la semafor. Din urma vine un Smart care se inscrie in stanga mea (nu in spate), desi acea banda apartine sensului de circulatie opus. Ma mir, dar in 24 de ani si cateva sute de mii de kilometri pe soselele romanesti am vazut multe, deci nu fac risipa de mirare pe Smartu’ ala. Si bine fac, fiindca iata ce a urmat: in loc sa vireze si el la stanga, cum banuiam, fiindca era in logica lucrurilor – si asa alterata de faptul ca se inscrisese pe sens opus – la lumina verde Smartu’ imi taie calea si face dreapta pe bulevard ! Nu stiu cum am reusit sa pun un singur semn de exclamare dupa fraza precedenta fiindca mirarea mea din seara aia merita mult mai multe. Pariez ca politia nu l-ar fi oprit pentru asta daca nu s-ar fi petrecut o ciocnire ceva, la fel cum nu ii opreste nici pe aia care au mai multe faruri decat e regulamentar, sau pe aia care forteaza depasiri silindu-l pe cel care vine din fata sa franeze. Culmea misecuvinismului si a indolentei o ating insa cei care nu semnalizeaza cand vad ca o alta masina asteapta sa iasa exact de pe strada pe care vor intra ei – fara sa semnalizeze – facandu-l pe cel ce astepta sa mai stea inca vreo zece masini in loc sa poata pleca de pe loc, cum e normal. Atunci cand refuza pur si simplu sa isi vada colegii de trafic si sa faca gestul ce presupune un minim de efort – de a misca UN DEGET (!!!), pe ala care actioneaza semnalizatorul – se poarta exact ca si cand drumul public ar fi al lor. Sigur, mai sunt si cei care trag pe dreapta in fata ta fara un semnal, fara o avarie, cei care pur si simplu se opresc in drum exact ca o vaca – in sensul primar de animal, sau cei care depasesc coada de cateva zeci de masini si intra in fata mimand firescul, doar fiindca ei considera ca la acea coada stau o gramada de fraieri. Acestor soferi le-as aplica pedeapsa pe care am vazut-o aplicata in Khatmandu celor care incurca circulatia netinand seama de partenerii de trafic: indiferent daca erau “soferi” de ricsa, biciclisti, motociclisti sau taximetristi, acestia erau croiti cu bete de bambus de niste politai neinduplecati si destul de solizi pentru rasa lor. Iluzia ca suntem civilizati pentru ca facem parte din UE – de altfel inteleg ca nici nu se stie pentru cat timp de acum inainte – nu trebuie sa ne induca in eroare. Aceasta pedeapsa ar fi ieftina si de efect. Probabil ca in Nepal ea exista fiindca foarte putina lume isi permite sa plateasca amenzi de circulatie si/sau fiindca multi dintre contravenienti nu pot fi gasiti acasa fiindca pur si simplu nu au una. Totusi cred ca acest tip de pedeapsa este unul dintre putinele ce ar functiona in cazul misecuvinistilor de profesie. De curand eram pe bicicleta la un concurs pe langa Tusnad si in fata mea pe poteca ingusta evolua unul din cei mai varstnici concurenti. Pedalam la vale destul de tare dar veteranul tinea la mandrie si nu ma lasa sa depasesc asa ca asteptam ca poteca sa imi scoata in cale un loc mai larg. La un moment dat iese din padure si paseste in poteca la 50 de metri in fata noastra un amarat de localnic cu un cos cu ciuperci. Din inaltimea seii bicicletei de doua mii de euro, ciocoiul nou ii striga “ia, fa-te, ba, mai asa !… “. Iobagul se da “mai asa” sa treaca domnia sa dobitocul de concurent, care trece mai departe invaluit in gloria umilirii inca unui sarac si in blestemele mele prea blande pentru o atare dovada de misecuvinism scarbos. Imi pare rau acum ca nu l-am luat pe mos la palme, macar verbale, cand a ajuns la sosire. Pana la urma in cazuri din astea marlania bate varsta si se cere pedepsita de primul om normal aflat la fata locului. Iertarea nu aduce decat repetarea gestului.

articol preluat de pe https://mrvintila.wordpress.com

continuareUN EXPERIMENT SOCIAL CU SUPERGLUE

foto – cdn.themetapicture.com


 bonus

What happens if you park in a disabled spot in Brazil… :D

Posted by Pirate FM on 9 Iulie 2015

(Marius Vintila) Headline-urile zilei (22 iulie) pe înțelesul tuturor

foto – politicstand.com
articol – Marius Vintila – mrvintila.wordpress.com
22 iulie 2015

Marius Vintila - foto - facebook.com

Marius Vintila – foto – facebook.com

Primesc de la AVAAZ (evident ca asa ceva nu se da la stiri) ca guvernul american va concesiona unei companii miniere o bucata de pamant a tribului apasilor pe care acestia o considera sfanta. Ghinion – o corporatie miniera considera aceeasi bucata pamant sfanta in sensul ca este aducatoare de profit iar profitul e nu-i asa, mai sfant ! … 300 de ani de jaf si exterminare continua. Sper ca nu exista cineva care sa mai creada in drepturi egale, pareri de rau gen “ne scuzati dar nu am vrut sa va ucidem in masa ca sa va luam pamanturile” si alte fariseisme cu care administratiile americane ataca sufletul sensibil si creierul moale al natiunii si al lumii, de ani si ani.
daca doriti sa semnati petitia: https://www.unitischimbam.ro/apel-catre-congresul-sua-salvati-oak-flat/

Oak Flat - foto - secure.avaaz.org

Oak Flat – foto – secure.avaaz.org

Pe Eurosport se da turul Frantei. Imi e greu sa inteleg cum acest sport incercat atat de des de scandaluri de dopaj care au culminat cu marea inselaciune numita Armstrong (am vazut un documentar de doua ore jumate pe subiect) mai poate avea fani care sa creada ca “baietii nostri” au devenit curati si acum alearga cu forte proprii catre noi si noi tricouri galbene si probe de urina libere de hormoni.

La National Geografic Channel, televiziune cumparata de concernul Fox News al lui Rupert Murdoch (omul care a inventat tabloidul, adica stirile fara relevanta) se difuzeaza un serial (de propaganda) despre invaziile americane in Irak, Vietnam, ma rog, doar greatest hits, fara Grenada, Nicaragua, Salvador, Haiti, Panama etc. Ma intreb daca noii proprietari (de vreo 3 ani) ai canalului au aflat cu ce se ocupa initial National Geographic Society.

Donald Trump refuza sa isi ceara scuze pentru ca a pus la indoiala calitatea de erou de razboi a lui John McCain, treaba gresita din atatea puncte de vedere incat devine aproape corecta. In aria unei logici a umanismului razboiul nu are eroi, deci McCain nu are cum sa fie unul. Poate doar invingator, criminal, victima, ranit, prizonier, invalid, orfan etc. Dar Trump nu se refera la asta, desigur, ci doar urmareste ca, in paradigma militarista a gandirii americane combinata cu cea a PR-ului desantat din pre-campanie, sa il insulte pe McCain numai pentru a atrage atentia mass media asupra sa. Doi candidati republicani (in alegeri diferite, e drept), potential presedinti, sunt, unul un macelar din Vietnam care intamplator a ajuns si prizonier, altul un clown care daca nu s-ar fi nascut intr-o familie cu 300 de milioane de coco, ar fi ajuns cel mult povestasul gastii. Dincolo de portretele umanoide ale celor doi, mi se pare trist ca lumea inghite in continuare rahatul mediatic din diverse campanii, rahat la fel de spontan ca un meci de wrestling. Oare nimeni nu isi mai aminteste cum Obama a calcat-o in picioare pe Hillary ca dupa aia sa-i incredinteze functia de al doilea om in stat ? Cum ar trebui sa gandesti ca sa ti se para in regula ca presedintele tau sa iti zica “ba, nu o puneti pe asta presedinta ca nu merita, io-s mai bun, da’ secretary of state merge …da, i-am negat calitatile si mai ca nu am facut-o proasta de-a dreptul, da’ hai ba, nu cred ca v-ati lasat fraieriti … Doar era campanie ?!?!” Nu inteleg. Ce e asta, un joc de “nu te supara frate”pe care sute de milioane de oameni (in afara de cei care il practica) il iau in serios ? Imi scapa logica dupa care traieste lumea, sa nu vada esecul “democratiei” in chiar etapele cu care descrierea procesului democratic incepe. “It’s the home of the brave / and the land of the free/ where the less you know, the better off you’ll be.” cum spune zevonistul vers.

Cu adevarat nasol e insa faptul ca noi, astia din lumea a treia, nu doar ca ne aflam realmente cu mult in urma lor, dar suntem incurajati sa ne si dorim sa ajungem acolo. Atat de mult, incat de ani de zile copiem modele gresite fara sa stam o secunda sa ne gandim daca e cazul. De exemplu azi dimineata la Protv se discuta despre tinuta, vestimentara decat, nu morala sau intelectuala, pardon de expresie, a doamnei Iohannis. Cu siguranta e cea mai de seama problema cu care se confrunta natiunea. Sau poate ca madam poarta rochite la nivelul genunchilor ca sa arate ca austeritatea natiunii sau mai rau, salariul prezidential, nu i-a permis inca opt centimetri de material. Cand cu campania noastra impotriva fumatului in locuri publice ni se spunea ca treaba nu e o prioritate desi am aratat ca implementarea legii ar fi salvat vieti si ar fi economisit bani din bugetul mult prea hartanit al statului. Dar la stiri putine lucruri se pot bate cu fusta prezidentiala, poate doar skateboardul lui Ponta Jr.

Si da, toate acestea ar fi putut sa imi ramana ascunse daca as fi fost acasa unde nu am televizor … dar pana la urma a te preface ca nu vezi in jur nu inseamna deloc ca lucrurile nu se intampla. Din fericire privitul la televizor din an in paste permite alta perspectiva decat aceea pe care o ai/pierzi stand cu capul in cutia cu canale in fiecare zi.
Vizionare placuta in continuare!

articol preluat de pe https://mrvintila.wordpress.com

(Marius Vintilă) Să te ferescă Dumnezeu de Sfânta Ana

foto – ankaberger.blogspot.com
articol – Marius Vintilă
14 iulie 2015

Marius Vintila - foto - facebook.com

Marius Vintila – foto – facebook.com

Acest text nu e neaparat despre triatlonul Sfanta Ana, doar ca acea cursa la care am participat sambata a fost paiul care a rupt spinarea magarului. Si apoi, titlul mi s-a parut inspirat, desi unii ma vor judeca. Dar ce conteaza, stiu de pe acum ca dupa povestea asta unii organizatori de evenimente de sport private, ba chiar si ceva persoane de la Federatia Romana de Triatlon ma vor plimba intre o privire aruncata chioras si statutul de persoana indezirabila. Ca aproape intotdeauna cand te apuci sa critici pe cineva, de parca vina nu e a aluia care face greselile ci a ta ca i-ai spus ca a gresit. Dar ce sa fac ? Se pare ca de cativa ani buni de zile mi-am asumat rolul aluia care vorbeste cu glas tare cand toti ceilalti soptesc sau mormaie. Asa ca de ce sa nu imi duc misiunea un pas mai departe si sa exprim si cateva din nemultumirile noului val de sportivi, aceia amatori ? In plus marturisesc ca nu eram hotarat daca sa dau si numele competitiilor despre care voi scrie, dar cred ca nu mai traim in epoca lui “se stiu ei care sunt”. Daca as fi in locul unora din acesti organizatori m-as gandi serios la ce as face in continuare si la modul in care imi voi asuma responsabilitatea pentru evenimentul meu.

Aparuti in ultimii cinci-sase ani, sportivii amatori de competitie se reped, indiferent de varsta sau sex, cu sutele si uneori cu miile sa isi plateasca participarea la curse atletice (maratoane, ultramaratoane, triatloane etc.) unde isi vor scuipa plamanii, spre uimirea spectatorilor ocazionali care ii vor intreba pe traseu, “ba, da’ cat va da astia sa alergati atata … ” Si iaca cum am ajuns direct la miezul problemei, ma’ frendz. Fiindca la faza asta uimirea e si de partea sportivului, care nu intelege cum de altcineva nu intelege ca el a platit o taxa de participare organizatorului (si nu invers) pe care acela o foloseste pentru a achita tot ce tine de logistica concursului, de care in primul rand beneficiaza concurentii – dar din care ii mai ramane o parte si organizatorului, caci la un eveniment ca asta e de munca, nu gluma.

Au fost vremuri cand asemenea concursuri se organizau cu entuziasm si atat. De dragul sportului si atat. Eu am asistat intre anii 2001 si 2004 la trei editii ale unui triatlon extrem (de lung, deci de greu), conceput si pus in aplicare de Lucian Clinciu, veteran al acestor evenimente. Acele “iron-man”-uri erau organizate din nimic – daca nimic se poate numi entuziasmul unui sfert de Zarnesti care punea osul la munca si dadea gata concursul, cu pasta party cu tot. Taxe de participare erau, dar cu ele si cu bani de la primarie in urma cheltuielilor tot nu ii ramanea nimic aluia de fusese cu ideea.

Intre timp lucrurile s-au schimbat – as fi vrut sa spun “au evoluat” dar … tocmai despre asta e vorba, in unele cazuri nu au evoluat. In zilele noastre concursurile genereaza profit organizatorilor. Cine spune ca nu e adevarat, minte. Dar nu e nimic gresit in a face profit, dimpotriva. Foarte bine, fiindca, cum am spus, un concurs din asta, intr-o tara unde “organizare” e inca un concept teoretic de origine germana, pe langa faptul ca oricum inghite o munca infernala, e un cosmar logistic. Deci nu le cere nimeni sa lucreze pa daiboj. Insa in unele cazuri trebile au luat-o un pic intr-o directie nedorita.

Unul dintre cei mai vechi triatlonisti ai Romaniei mi se plangea sambata la Sf Ana ca taxa de 150 de lei pusa de organizatori e mare. Mai ales daca in punga cu kitul de concurs ai un tricou de BBC (bumbac, bre !) si o apa minerala de juma de litru (!), nu e nevoie sa fii carcotas ca sa te simti un pic .. sa nu spun batjocorit, dar ceva in paradigma asta. Fiindca unii dintre organizatori incep sa uite ca fara cel putin o suta-doua de “gorobeti” din astia ca mine, care vin si ei sa alerge dintr-o stranie placere sau ca sa povesteasca acasa cat au tras pe traseu, aceste concursuri nu s-ar tine.

Ca sa continui cu Sf Ana, care imi e proaspat in memorie, ne-au pus – fiindca nu au fost in stare sa rezolve problema cu numaratul capetelor de inotatori pe doua ture – sa iesim din apa dupa prima tura, sa topaim o suta de pasi pe mal, sa reintram prin poarta ca sa bipaie chipul, dupa care sa ne aruncam iar in noroiul de juma de metru pentru a doua tura in ligheanul ala. Iar la final nu am primit nici macar o amarata de medalie de participare, lucru mai sfant ca Sfanta Ana si aici si in strainatate, la acest tip de concursuri. Macar una de plastic, cum am primit anu’ trecut la Haromszek Tri (unde nici pana in ziua de azi nu mi-am aflat rezultatul, desi am trimis vreo trei mailuri celor de la “organizare”, dar asta e altceva).

Dar sa inchei cu Sf Ana, cea mai teribila experienta de concurs de pana acum. In afara de frumusetea traseului bine marcat si bine patrulat (sa nu uitam plusurile), nu am mai primit mai nimic: nici un voucher pentru ceva mancare (desi i-au adus pe unii care faceau gulas pe bani, insa pentru mine, om dificil, vegetarian, nu a contat), nici sunet din instalatia de sonorizare (suficient de mare poate pentru o masina). Asa ca sedinta tehnica, amanata juma’ de ora, s-a tinut in soapta si a durat vreo 7 minute, ceea ce cu greu a putut suplini absenta pe site (neactualizat din 2012 !) a unei poze-harta care sa se poata deschide. Contactat telefonic, numitul Gyuri, organizator, a declarat pe propria raspundere ca site-ul nu s-a mai actualizat pentru ca “totul ie lo fel ca atunceo”.

Si desigur a mai fost concursul copiilor; stand noi asea sa ne asezam in zona de tranzitie indata vedem niste copii tasnind in apa, apoi iesind brusc din apa si incepand sa alerge cu biclele printre noi. Niste adulti incercau sa le faca loc, ii incurajau de unde am dedus ca ala era ceea ce organizatorii numeau “triatlonul copiilor”. Aici deja schimbam paradigma si trecem la aia cu “cinism”. A, circulatia vehiculelor nu a fost intrerupta, am bagat printre masini niste km de bicla – bine ca-s obisnuit din Bucuresti. La final, niste clujeni vorbeau intre ei comparand cat de bine organizat a fost triatlonul cu distante lungi de la Oradea fata de asta. Si mi-au spus ca de aia 150 de lei macar un zambet se asteptau sa primeasca.

Uitandu-ma mai sus imi dau seama ca as mai avea de spus cateva lucruri despre Sf Ana si nu de bine, dar deja am obosit si simt ca imi face rau. De aceea o sa pun un “bref’ dupa care voi trece in revista pe scurt si alte greseli semnificative din concursuri cunoscute, toate desfasurate “sub egida” Federatiei Romane de Triatlon, care daca vrea sa aiba niste concursuri serioase ar trebui sa mai incrunte din cand in cand din sprancene:

– La NO STRESS Mogosoaia, un concurs de altfel bine organizat, s-a gresit cronometrarea in asa hal incat pe un podium au venit doi concurenti in ordine inversa, dar ei se stiau intre ei si atunci l-au corectat pe cel de la microfon (impreuna cu mine pe scena era si un organizator) care le-a raspuns ca oricum erau doar sase secunde diferenta intre ei deci, cum spune numele concursului, sa nu se streseze. Tot aici primul sosit la proba de sprint nu a gasit drum spre sosire fiindca drumul spre poarta nu fusese inca deschis. A fost amuzant cum a trecut peste covorul electronic si a ridicat mainile razand, la care i s-a spus “stai nu aici e sosirea”, mai ridica mata o data mainile in partea aia, dupa poarta, ca acolo e de fapt sosirea.

– La Mamaia Triathlon anul trecut afisarea timpilor finali a durat aproape o saptamana, concurentii fiind premiati dupa timpii intermediari. De altfel, desi triathlon international, una din portile de cronometrare era fictiva – trecand prin ea chip-ul nu scotea nici un sunet. In schimb voluntarii da, fiindca te trezeai ca tipau la tine sa le arati numarul de concurs.

– La editia din iarna trecuta a Triatlonului de iarna de la Izvorani aceeasi problema cu incurcarea timpilor de catre aceeasi firma furnizoare de servicii de cronometrare (pe asta o stiu din auzite, dar sursa e buna).

– La Haromszek Tri anul trecut plasa cu kitul continea niste item-uri de haleala pe care nu doar ca mi-a fost teama sa le mananc dar nu le-am nici macar de pomana ca sa nu otravesc pe cineva. Biscuiti pe langa care Eugenia e o marca de delicatesa de la cofetaria vieneza Sacher, cornuri fata de care cele din programul guvernamental erau un pranz de lux.

– De multe ori site-urile sunt neactualizate: la Sf Ana de trei ani, cum spuneam, Haromszek nici nu are site – desi asta pare cea mai usoara problema intr-o tara de IT isti.

– Si altele si altele.

Pai si atunci, ma vor intreba unii, de ce te mai duci ? Fiindca imi place atmosfera de concurs, imi place sa socializez cu oameni pe care ii simt din tribul meu, imi place sa vad locuri noi in tara asta misto (care va ramane curand cheala de paduri, mai ceva ca mine) si imi place sa imi scot sufletul sa vad pana unde ma duce, in cadru organizat. Daca se poate, bine organizat. Si se poate, fiindca exista multe concursuri facute bine, cum sunt de altfel si unele din cele de mai sus (daca nu luam in considerare greselile mentionate).

Insa am simtit nevoia sa vorbesc fiindca pana la urma daca tot se aud sopocaieli de nemultumire printre concurenti dar nimeni nu spune lucrurilor pe nume, organizatorii nu vor avea repere, reactii, semnale, ca sa stie pe unde se situeaza.

Apropos de reactii, cuvantul triatleti, pe care cu atata bucurie il folosesc multi in prezentarile lor, desi suna bine, nu e corect. De fapt nici macar nu exista.

UPDATE: Azi dimineata m-a sunat Vlad Stoica, organizatorul celor mai multe triatloane si maratoane din Romania. Mi-a explicat ca timpii intermediari raman intermediari pana la rezolvarea eventualelor contestatii si pana la confruntarea cu timpii manuali, la orice competitie de tipul acesta, chiar si la cele de afara. A recunoscut ca poarta aia nu functiona anul trecut la Mamaia, iar despre Izvorani nu am vorbit. Un alt organizator, Cornel Iosiv, de la No Stress, m-a abordat pe Facebook si ii raspund tot acolo. Ma bucur ca exista reactii, dar numai de la cei care se descurca cel mai bine. Aia la care concursul e un dezastru isi baga capul inapoi de unde si l-au scos ca sa citeasca ce am scris, si continua.

articol preluat de pe https://mrvintila.wordpress.com

(Marius Vintila) Cin’ se ia cu gayyy bineee, îi dau haina de pe mine …

foto – adevarul.ro
articol – Marius Vintila – mrvintila.wordpress.com

Marius Vintila - foto - facebook.com

Marius Vintila – foto – facebook.com

9 iulie 2015

Stai la masa cu prietena ta si cu un domn. Delicat. Absolvent de psihologie. Usor efeminat, dar nu deranjant. Vorbeste o limba romana excelenta, foarte important in ziua de azi, il are pe “pe care“ la el tot timpul. Subtil in conversatie, cu opinii proprii fundamentate si pe lecturi, nu doar pe filme sau jocuri. Deodata marturiseste deschis ca “nu prea ii plac tiganii” desi – sau tocmai pentru ca – a crescut cu ei intr-un cartier bogat in membri ai etniei respective din Brasov. Dar e destul de cult ca sa iti faca placere sa mai iei un vin, chiar daca se face tarziu si treci peste afirmatia cu tiganii, in definitiv ai atatia alti prieteni cu care nu abordezi subiectul daca nu vrei sa se uite la tine urat ca esti un ciudat – un luptator idealist antidiscriminare cand este, ah, asa de evident ca tiganii sunt de vina pentru ce sunt si pentru ca sunt ! Asa ca te pregatesti sa mai stai … Si vine acel moment dat dracului cand domnul marturiseste cu buzele un pic tuguiate si cu un gest de usoara lehamite din incheietura mainii cu care tine tigara ca el “ii suporta” pe homosexuali, ba chiar ii sunt prieteni (!) dar ca asta cu casatoriile e prea mult. Ca nu e vorba deloc de drepturile lor civile care in mod normal sunt aceleasi cu alte oricarui alt cetatean, ci dimpotriva, e vorba despre o conspiratie care urmareste rarirea populatiei, ca doua generatii de acum inainte nu se vor mai naste. DELOC. PAS. NADA. NIENTE. ZERO. ZIP. Zicand acestea domnul se scuza si se ridica sa mearga la toaleta. Ce faci in cazul asta ? Mai stai si il astepti sa vina inapoi desi iti doresti sa se intample orice acolo la toaleta numai sa nu se mai intoarca, sau chemi chelnerul cu nota si minti ca ti s-a facut somn ?

Esti invitat cu prietena ta in vizita la un cuplu tare fain. El, om de afaceri de success, serios si tare pe nisa lui, cu masina italiana la scara dar rebel fata de toate – celelalte – clisee ale societatii de consum. Ea, sensibila, citita, gata oricand pentru un sacrifciu mai mic sau ceva mai mare pentru binele comunitatii. Dar cand vine vorba de gay … “sa se pupe mai mult pe aleile laterale, noi nu am fost educati asa si e prea tarziu sa mai facem ceva. Nu stiu, cred ca daca s-ar legaliza casatoria intre persoanele de acelasi sex ar fi ciudat…” In acel moment iar ai de ales: fie dai din cap neutru si amani discutia pentru altadata, daca iti vei mai dori o alta data, fie te pregatesti sa strangi din dinti si sa incepi argumentatia pe linia convingerii tale care iti spune ca e firesc ca homosexualii sa se bucure de exact aceleasi dreputi ca tine, hetero alb si cu coaie.

Ma gandesc la convingerea multor activisti, si a mea, ca natura umana il indeamna pe om mai degraba la solidaritate, intelegere, gesturi umanitare decat la jaf, violenta, intoleranta, distrugere. Pai si atunci … Unde ne e empatia ? Unde e compasiunea ? Unde sunt sentimentele de intelegere proprii naturii noastre umane ? Cum, odata ajunsi in pozitii de invidiat de catre multi dintre membrii societatii, nu ne simtim responsabili si de fericirea altora al caror stil de viata si preferinte sociale, de distractie si afective, au facut din ei niste prigoniti ai societatii, oricare ar fi fost ea si aproape oriunde, timp de sute de ani ? De ce nu putem accepta ca un homosexual ajuns la varsta a treia poate avea prin lege dreptul la bunurile partenerului lui de o viata sau dreptul sa ii poarte numele daca asta isi doreste sau dreptul sa fie oficial apartinator ca sa isi poata vedea partenerul in spital, la o adica ?

Insa noi mai degraba spunem intai un “nu” definitiv care nu vine nici macar din noi, ci din prejudecatile care bantuie Occidentul de secole, din false motive de origine crestina si dintr-o jena pudibonda, aceeasi care te face sa depui o reclamatie anonima (!) la asociatie cu subiectul “vecinii care si-o trag cu prea mult zgomot.”

Sunt satul de mutrele care se stramba de-a valma cand se aduce vorba despre tigani, homosexuali, unguri, evrei, negri, musulmani si alte si alte grupuri de persoane care nu alta vina decat ca sunt altfel decat ei.

Pe de alta parte e greu sa nu dai de acele mutre mai pe oriunde. De multe ori vechi cunostinte, pe care aveai impresia ca te poti baza, au alunecat in directii ciudate, se duc la conferintele lui Dan Puric sau, mai rau, au votat cu Tariceanu. Si pana la urma daca te apuci sa urasti homofobii, iredentistii, antisemiti, rasistii, bigotii, neolegionarii etc. s-ar putea sa ai ceva dificultati in a-ti selecta prietenii, fie ei si de pe Facebook. Sau ai varianta sa ii intelegi si pe ei cu toate complexele si frustrarile lor. Daca nu probabil ca ajungi sa participi la seri de speed dating doar ca sa iti faci prieteni. Sau, la disperare, sa le organizezi tu insuti.

articol preluat de pe https://mrvintila.wordpress.com/

(Marius Vintila) Zenu’ transilvănean de uz casnic; Aplicabilitate și garanție

#8 Marș pentru Roșia Montană
foto – facebook.com
articol – Marius Vintila – mrvintila.wordpress.com

Marius Vintila - foto - facebook.com

Marius Vintila – foto – facebook.com

9 iunie 2015

Dupa o plimbare – cu o durata relativ fireasca – printre valorile moralei, eticii, chiar filosofiei si dupa omenestile framantari ce datoreaza mult contextului nasterii si petrecerii vietii unui om (educatie, etc.) hotarasem in urma cu cativa ani ca stiu calea de urmat. Valorile fundamentale ale oricarei religii statutate (bune in sine, dincolo de absurditatea institutionalizarii) dar si ale oricarui curent de gandire umanist parea ca mi se potrivesc si am adoptat compasiunea, empatia si obligativitatea nejudecarii faptelor semenilor ca arme de capatai pentru descifrarea complexitatii situatiilor de viata.

Spre exemplu de curand am trait o intamplare careia armele mele i-au facut fata. Persoana de care se leaga intamplarea e cunoscuta prietenilor mei, in timp ce pentru ceilalti numele nu are relevanta. Foarte pe scurt, persoana, candva foarte apropiata mie, mi-a furat din bani – o suma suficient de mare ca sa nu poata fi considerata mica – iar in momentul in care a fost descoperita nici macar nu a recunoscut cu mai mult de jumatate de gura, necum sa isi ceara iertare. Sigur, as fi putut sa imi castig dreptatea in instanta dar am ales sa trec senin peste fapta, razand in sinea mea ca, in mod ironic, persoana respectiva care traieste de multi ani intr-o tara vorbitoare de engleza, inca nu a invatat ca “money” nu are plural si se refera in continuare la bani folosind formulari de tipul “my money are …” !. Ceea ce e cu atat mai ciudat cu cat se pare ca banii ocupa in viata ei un loc destul de important. In fine … Gestul meu de a ignora posibilitatea recuperarii sumei (plus despagubiri) printr-un act de justitie ce ar fi avut loc in acea tara (unde jocul cu justitia a bagat multi puternici dupa gratii) mi-a impartit apropiatii in doua foarte vocale coruri: unul de voci aprobatoare iar celalalt … exact.

Insa in vreme ce aplicarea metodelor “zen” pe care mi le-am ales dupa potriveala functioneaza multumitor in cazuri personale asemanatoare celui descris mai sus, sunt alte situatii in care ele esueaza de departe. E vorba de acele situatii sociale in care intentionalitatea greselii este nu doar evidenta ci si repetata si chiar folosita ca metoda si corelata cu exercitarea puterii de catre liderii oficiali. Dau ca exemplu recenta rasturnare a bolovanului mafiei lemnului, care a creat ocazia unei priviri de ansamblu asupra viermuielii faunei ce traieste si face profit sub bolovan. Observati va rog ca folosesc prezentul.

Cum poti sa ignori un asemenea fenomen si sa mergi mai departe incercand, desigur, sa pui in valoare o bucata din rezerva strategica de empatie, si mai ales, cui ar folosi asta? Aratatul cu degetul ar trebui sa fie cel mai inofensiv gest care condamna. Dupa care, in caz de recidiva (care deja se petrece in mod organizat) sa urmeze firesc strigatul, cheia pe portiere, prastia cu bolduri, sutul in turloaie, demonstratia pasnica, dronele cu cacat, nesupunerea civica, demonstratia violenta si, in cazul in care mafia nu depune armele, plutonul de x-ec.

Adeseori m-am gandit daca as putea sa apas cu sange rece pe tragaci in timp ce teava ar fi indreptata spre o ceafa inca vie. Si daca da, a cui ar fi ceafa de la capatul tevii? Timp de ani de zile raspunsul meu dat mie insumi a fost “a lui Iliescu”. Da. Intotdeauna am cautat sa masor cu o pedeapsa gravitatea faptei de a fi avut sansa sa poarte Romania catre un viitor opus prezentului pe care il traim si nu a facut-o din motive strict egoiste. Dupa care fanteziei mele cu pac-pac i s-a adaugat un nou personaj, in postura victimei celui de la doilea glonte: Basescu. Apoi altii si altii, intre care magnatii padurilor retezate sau executivii cianurarii, pana cand, recunosc, visul meu a ramas fara gloante. In schimb fantezia a prins a transcende faza de fantezie si a face pasul spre stadiul – rational – de solutie. De ce radical, spurcaciugne, cum ar zice domnu” Rostogan? Fiindca orice ministru al mediului din ultimii 25 de ani se pisa de sus pe empatia si pe protestele noastre pasnice, cum de altfel aproape orice politician isi rade in barba facandu-si nevoile pe nevoile natiei. Cum naiba sa ceri in mod pasnic pedepsirea vinovatilor prin metode legale intr-o tara in care legalitatea reprezinta abaterea de la norma si nicaieri in viitorul apropiat nu se intrevede schimbarea acestei stari de fapt? Cum putem sa pornim de la premisa ca la “cremenal” se va face dreptate … ca si cand “cremenalul” ar functiona? Cand santajul, falsul, traficul de influenta, spalarea de bani sunt practici curente de imbogatire pe spatele poporului, fara cel mai mic gand la binele public (de care vor fi putut beneficia si proprii lor copii), cum sa inteleaga acei oameni ideea de compasiune? Mi-a povestit cineva cum noaptea la partide de braconaj pe langa Bacau se dadea drumul unor zeci de ursi tineri, aproape pui, stramutati din alte zone, intr-o portiune de codru ras, si baronii locali, laolalta cu capii locali ai politiei, ii impuscau cu armele la foc automat inainte sa apuce sa se ascunda – oricum nu ar fi avut unde. Ce pedepse ne pune la dispozitie democratia capitalist-securista pentru asemenea indivizi? Pentru cine e de ajuns ca vinovatul sa execute trei ani cu televizor si frigider cand a taiat la ras craca de sub picioarele unei intregi generatii?

Niciodata pana acum nu m-am situat de partea suporterilor lui “ochi pentru ochi” preferand abordarea (mult mai molateca) a lui Isus in varianta oficiala servita de biserica (in realitate se pare ca Isus a fost un revolutionar autentic, mai degraba un fan al metodei careia azi i-am spune “a glontelui”). Dar oare mijloacele nonviolente mai sunt de efect intr-o societate unde bataia obrazului trece neobservata iar sanctiunea cu “ne-votatul” provoaca doar o intoarcere a capului in directia cealalta daca nu e an electoral?

Mi se pare de acum ca ranile facute de ei cer rani macar la fel de adanci ca sa fie bagate in seama. Si chiar daca stim ca orice revolta face victime colaterale, deci nevinovate, uneori la fel de numeroase ca si cele ale revolutiei franceze cu teroarea care a urmat, trebuie sa ne gandim ca poate merita. Fiindca altfel executam cu totii un taras etern pe coate, pe care speram (din patru in cinci ani) ca il vom incheia. De fapt il luam intotdeauna de la capat, cu fiecare premier adus in fata justitiei dar nedemis de presedinte din motive greu (dar asa de lesne) de inteles.

Pe barba lui Jupiter (sau mii de tunete si trasnete, cum preferati), nu ne putem retrage cu totii la tara sa traim din rosiile de pe aracii din spatele casei (desi ar merita incercat si asta) pur si simplu fiindca intr-o buna zi o sa vina acolo Chevron cu voia lui alde Ponta si va sapa dupa gaz de sist. Si nu ne vom putea duce duminica la padure pur si simplu fiindca padure nu va mai fi dupa ce astia termina cu ea. Si, dupa cum am mai zis, vom ajunge sa respiram praf si ne hranim cu PET-uri in timpul indelungilor plimbari pe vaile secate ale raurilor de munte pe care au fost plantate microhidrocentrale.

Ma rog, poate ca exagerez, poate ca nu sunteti de acord cu mine si asteptati (si intr-un fel e normal dupa sutele de productii holivudiene) sa vina de la sine un mare hepiend pentru toti romanii ca un urias uichend de Rusalii combinat cu 1 mai si sfanta Maria forevar. Poate ca lucrurile despre care am scris mai sus sunt prea departe de noi si nu ne preseaza suficient incat sa renuntam la meciurile noastre de toate zilele. Poate ca numai copiii nostri se vor bucura de “binefacerile” unei asemenea societati. Si daca e vorba doar de copiii nostri, ce ne intereseaza pe noi ? Apropo, cat a fost Barcelona cu Inter?

articol preluat de pe https://mrvintila.wordpress.com/

(Marius Vintila) Conu’ Leonida față cu inacțiunea

foto – reporterntv.ro
articol – Marius Vintila – mrvintila.wordpress.com

Marius Vintila - foto - facebook.com

Marius Vintila – foto – facebook.com

MAY 26, 2015 / MRVINTILA

Declaratiile recente, de dupa alegeri, ale premierului Cameron au ingrijorat acea parte a presei, care, chiar daca e presa mainstream, se simte mai aproape de miscarea pentru drepturile omului. Cameron declara nici mai mult nici mai putin ca UK va intoarce foaia si ii va controla prin masuri exceptionale si pe cetatenii “obedienti”, adica pe majoritatea, desi ei nu ar avea vreun gand sa conteste sistemul prin vreo opozitie oricat de blanda. Un film de Hollywood cu Tom Cruise in rolul principal poate rareori sa constituie un reper pentru orice, totusi declaratiile lui Cameron mi-au amintit de departamentul “Precrime” din Minority Report. Asta in contextul in care “1984” e oricum cea mai citata carte in presa online din ultima vreme. Carte care, cum spunea cineva, nu era menita sa constituie un manual, ci un avertisment. De ce spun asta ? Pai, sa vedem.

Ieri, in Peru, revoltele cetatenilor din doua provincii care voiau oprirea exploatarii aurului prin cianurare au fost intampinate cu munitie de razboi. Un cetatean a fost impuscat mortal.

Fortele de politie din numeroase orase americane primesc de cel putin doi ani echipamente casate din Iraq. Vestele antiglont, castile bej, pustile de asalt M-16 si blindatele (!) constituie acum in multe localitati (din alea cu cate 4-5000 de suflete) echipamente standard pe care se presupune ca politia le va folosi la un moment dat impotriva cetatenilor – altfel, ce sa caute in dotarea politiei ?

Dezvaluirile facute in ultimii ani de diversi cetateni care au avut acces la informatii prin imprastierea a sute de mii de documente secrete online nu au incriminat guvernele si pe nici unul din cei responsabili. Dimpotriva, au fost intoarse impotriva celor care au facut dezvaluirile, ca si cum ei ar fi vinovatii, si nu autorii faptelor. Ce consecinta a avut faptul ca intreaga lume a aflat ca telefonul personal al lui Merkel era urmarit de NSA ? Nici una. Doar Snowden a fost blamat ca lumea a aflat asta.

Acum Cameron, cu declaratiile lui care i-au ingrozit pana si pe jurnalistii din presa “oficiala”.

In Spania s-a votat legea care prevede inchisoare si amenzi de zeci de mii de euro pentru cei care iau parte la orice seamana a demonstratie de strada.

La noi se incearca pentru a patra oara trecerea legii Big Brother, ca sa ne fie foarte clar ca suntem a priori vinovati si nu invers.

Va rog sa imi spuneti ca ce vad eu venind nu e adevarat, astept argumentele voastre. Insa daca e adevarat, regimul lui Ceausescu a fost o intepatura de albina in comparatie cu ce urmeaza.

In primul rand fiindca nu avem alternativa: daca inainte de ‘89 stiam ca exista un loc unde erai liber sa muncesti si sa gandesti ce iti place, si locul ala era aproape oriunde peste granita de vest, acum aceasta posibilitate se va fi inchis. Muncesti – la corporatie – dar numai daca nu te asociezi in sindicate (vezi Codul Muncii de la noi, dar si situatia din majoritatea firmelor americane, cu exceptia sindicatelor “istorice”).

In al doilea rand, majoritatea celor care ar putea sa schimbe aceasta stare de fapt prin reactii dure (adica cetatenii) se tampesc privind la TV emisiuni care fie le spun ce sa gandeasca, cum sa se alinieze la societate, ce trebuie sa isi cumpere ca sa fie “normali”, fie ii indeparteaza de problemele reale ale societatii, care sunt si ale lor. In consecinta, refuza sa ia in considerare orice opinie diferita de ce le livreaza teveul. Pana cand nu e grav afectat la nivel personal din cauza sistemului nimeni nu reactioneaza. In plus, tot din cauza mass media si a succesiunii rapide a informatiei, majoritatea oamenilor nu mai sunt obisnuiti sa citeasca sau macar sa fie atenti la aceeasi sursa de informatie mai mult de zece minute, daca nu e vorba de un meci de fotbal in direct. Stiu ca ceea ce scriu eu acum in 1000 de cuvinte ar trebui spus intr-o carte intreaga, dar, in cazul fericit in care ar fi publicata, cine o va citi ?

In al treilea rand dependenta cetatenilor de sistem se accentueaza pe zi ce trece. Nimeni nu mai poate trai din ce produce singur, poate doar putinii tarani fermieri condamnati sa practice agricultura “de subzistenta” (expresia folosita in media din Romania este definitorie). Si atunci pentru a-si putea hrani copiii omul pleaca capul la corporatie si merge mai departe spunandu-si “ce pot eu sa fac?” Raspunsul este: totul. Doar ca trebuie sa fie constient de asta.

Dar mass media nu ii va spune, sindicat nu are, pe Fb da like la filmulete cu pisici fiindca oricum nu are rabdare sa se documenteze, activistii imbracati funky care ies sa protesteze la fiecare incalcare flagranta a drepturilor cetatenilor nu prezinta destula credibilitate, iar obisnuinta de a iesi in strada cu sutele de mii mai exista doar in cateva tari.

Cine ar vrea sa inceapa o operatiune de constientizare a cetateanului va trebui sa se intoarca la metodele de sfarsit de secol 19. Sa citim din nou cartile lui Panait Istrati ca sa invatam cum sa umblam cu constientizarea din comunitate in comunitate, cu frica de gorilele angajate de corporatie, sperand ca poate copiii nostri se vor bucura de libertatea pentru care luptam noi acum.

Sau sa alegem sa mergem cu gloata. E mai usor. E destul rau in lume pentru ca si raul pe care-l facem noi insine, fie si din pura ignoranta si indiferenta, sa treaca neobservat. Sa ne prefacem ca clima nu se schimba chiar in timp ce eu scriu textul asta si ca e misto sa visam ca intr-o buna zi vom avea sansa sa trecem la cei 1 la suta, care vor fi de fapt 0,5 sau chiar mai putin, dar din ce in ce mai jenant de bogati.

Si sa ne prefacem ca lumea e de fapt libera, chiar daca viata noastra se va transforma sigur (caci de “incet” nu se mai pune problema) intr-un Truman Show. Un Truman Show pe pedepse cu inchisoarea.

articol preluat de pe https://mrvintila.wordpress.com