(Marius Vintila) Vând Volkswagen. În profit. (… and nothing else matteeeeers !)
foto: theguardian.com
articol: Marius Vintila – mrvintila.wordpress.com
Marius Vintila – foto – facebook.com
28 septembrie 2015
Banuiesc ca nici cei mai acerbi aparatori ai bicicletei sau ai mersului pe jos, chiar si dintre cei care nu au mai vazut televizoare de pe vremea Diamantului, nu au scapat de valurile scandalului VW. Pentru mine, prima si ultima informatie din media oficiala legata de aceasta poveste a venit vineri cand am auzit la radio ca se inlocuieste vechiul director, demis, cu unul si mai vechi, care lucreaza de 40 de ani pentru familia Porsche si care – atentie ! – are misiunea de a readuce companiei CREDIBILITATEA (!) pierduta cu ocazia scandalului. Sper ca ati inteles: misiunea lui nu e de a conduce firma de 580 de mii de muncitori pe drumul producerii unor masini mai bune, mai ieftine, mai durabile si mai eco. Nu. Credibilitatea grupului e principala grija a actionarului majoritar, chestie pe care acesta nici macar nu are decenta sa o ascunda.
Pornind o discutie despre aceasta poveste exista desigur tentatia de a aduce pe tapet mai multe aspecte specifice gigantului teuton, aspecte care nu as vrea sa fie interpretate drept suturi in burta uriasului deja cazut. De la aroganta sloganului din reclamele TV (DAS AUTO inseamna “automobilUL” – daca as fi fost in locul aluia care a aprobat enormitatea asta i-as fi dat advertiser-ului cu propunerea in cap, mai ales ca VW e totusi parte a aceluiasi concern cu Audi, Porsche si Lamborghini) pana la problemele de calitate pe care gradul de rudenie dintre directori le provoaca produselor (problema reala), VW pare sa se inscrie perfekt pe curba descendenta a prabusirii mitului masinii germane. (Nu vorbesc de marcile de lux).
Cu toate acestea, problema care a dus la scandalul recent nu e specifica lui Volkswagen si nici macar fabricantilor de masini in general, ci e o problema care priveste toate corporatiile si goana lor dupa profit imediat, fara grija consecintelor nefaste, indiferent daca ele sunt legate de mediu, de sanatatea consumatorilor sau a angajatilor.
Scandalul VW, cu atat mai mult cu cat in rolul principal este o firma germana (firme pe care, prin intermediul unor clisee, le consideram a priori corecte, preocupate de calitatea produsului si de fericirea consumatorului), este definitoriu pentru apucaturile corporatiilor din secolului 21. Dupa mai mult de 70 de ani de crestere si dobandire a unor drepturi pe care initial nici nu le visau, corporatiile lasa la o parte orice grija fizica sau morala legata de consumator si se preocupa exclusiv si cu orice risc de cifrele de la final de trimestru si de visele umede ale marilor actionari.
Dar de fapt, care este riscul ? E drept, la bursa caderea a fost abrupta si cifrele par uriase, valoarea companiei scazand cu aproximativ 14 miliarde de euro. Insa Volkswagen a raportat pe 2014 vanzari record de 202,5 miliarde (industria auto e foarte profitabila, un Golf se fabrica cu 3 000 de euroi si se vinde cu 16 000), deci nu m-as mira daca, dupa un calcul scurt, ar rezulta ca de fapt minciuna a meritat din punct de vedere strict financiar. Si, cum memoria consumatorului e ca memoria alegatorului (scurta), ei fiind una si aceeasi persoana, dupa piruetele facute in mass media de un departament PR bine mustruluit, credibilitatea corporatiei se va restabili sicher si nici macar foarte langsam. Pana la urma, asta e ceea ce isi doresc actionarii. Se scot in fata tapii ispasitori, se arata presei si se dau afara, noi astia din familia Porsche ne miram la camera, ca si cand aia ar fi implementat softul mincinos de capul lor, fara stirea parintilor, si gata ! Merge, dom’le, Volkswagenu’? Merge. Ca de poluat nu te mai intreb. Doar esti firma serioasa. Germana. Urmatorul nivel va fi atins cand o masina va merge doar la drive test sau pana o scoti din curtea dealer-ului.
Dar – desi nu prea conteaza – cum ziceam, in mare masura vina apartine sistemului corporatist in sine. Raportarile trimestriale sunt dumnezeu. Si atata vreme cat nu ne gandim ce baga astia in cosmetice, ce mancam si ce vor respira copiii nostri in cativa ani (nu prea multi) ne vom simti cu adevarat misto in viata.
articol preluat de pe: https://mrvintila.wordpress.com
