Somnul coerciției naște monștri. Sau, mai des, misecuvinism

articol – Marius Vintila – mrvintila.wordpress.com

Marius Vintila – foto – facebook.com

29 iulie 2015

Misecuvinismul e fratele mai mic si mai periculos al miserupismului. Pentru mine termenul dateaza de duminica, cand cineva l-a rostit la masa si i-am cerut voie persoanei sa-l folosesc, cu toate ca uitandu-ma pe net l-am gasit in contexte datand din 2011. Mi-a placut fiindca pune la incercare plasticitatea nu foarte pregnanta a limbii romane si fiindca misecuvinismul mi se pare a fi traducerea directa si fireasca a lui “entitled”, in sensul in care termenul e folosit in jargonul psihoterapeutic american, unde desemneaza unul din cele mai respingatoare defecte sociale ale caracterului uman: aceea de a se comporta ca si cand ar fi permanent pe mosia lu’ tac-su. Misecuvinist e ala care bate din picior la o coada de trei persoane desi vede ca functionarul sau vanzatorul ”da totul pe teren” sau ala de incearca sa sara peste rand la casa de la supermarket aratand spre cele trei produse din cos cand tu ai cinci. Misecuvinismul e ceea ce manifesta marlanii de parlamentari care isi aprind tigarile la iesirea din sala de plen strivind apoi chistoacele pe marmura si varandu-le sub covor, desi semnul cu fumatul interzis e mare in fata ochilor lor. Sau pitzipoanca care isi lasa porschele sau pejoul CC pe avarii paralel cu sirul de masini deja parcate pe marginea strazii, sugrumand singura traficul de la doua la o singura banda, in loc sa isi miste curul doua sute de metri din locul in care ar putea parca legal sau macar fara sa incurce cateva zeci de soferi.

De altfel in trafic misecuvinsimul se manifesta plenar, neingradit si din pacate de cele mai multe ori nesanctionat, dar nu fiindca misecuvinistii nu incalca de fapt regulile ci fiindca politia le inghite manifestarile considerandu-le minore si fara importanta. Exemplu: cu putina vreme in urma stateam la semaforul Tunari cu Stefan cel Mare pe breteaua corecta si semnalizam relaxat stanga sa intru pe Stefan cel Mare la lumina verde. Era noapte si eram singura masina la semafor. Din urma vine un Smart care se inscrie in stanga mea (nu in spate), desi acea banda apartine sensului de circulatie opus. Ma mir, dar in 24 de ani si cateva sute de mii de kilometri pe soselele romanesti am vazut multe, deci nu fac risipa de mirare pe Smartu’ ala. Si bine fac, fiindca iata ce a urmat: in loc sa vireze si el la stanga, cum banuiam, fiindca era in logica lucrurilor – si asa alterata de faptul ca se inscrisese pe sens opus – la lumina verde Smartu’ imi taie calea si face dreapta pe bulevard ! Nu stiu cum am reusit sa pun un singur semn de exclamare dupa fraza precedenta fiindca mirarea mea din seara aia merita mult mai multe. Pariez ca politia nu l-ar fi oprit pentru asta daca nu s-ar fi petrecut o ciocnire ceva, la fel cum nu ii opreste nici pe aia care au mai multe faruri decat e regulamentar, sau pe aia care forteaza depasiri silindu-l pe cel care vine din fata sa franeze. Culmea misecuvinismului si a indolentei o ating insa cei care nu semnalizeaza cand vad ca o alta masina asteapta sa iasa exact de pe strada pe care vor intra ei – fara sa semnalizeze – facandu-l pe cel ce astepta sa mai stea inca vreo zece masini in loc sa poata pleca de pe loc, cum e normal. Atunci cand refuza pur si simplu sa isi vada colegii de trafic si sa faca gestul ce presupune un minim de efort – de a misca UN DEGET (!!!), pe ala care actioneaza semnalizatorul – se poarta exact ca si cand drumul public ar fi al lor. Sigur, mai sunt si cei care trag pe dreapta in fata ta fara un semnal, fara o avarie, cei care pur si simplu se opresc in drum exact ca o vaca – in sensul primar de animal, sau cei care depasesc coada de cateva zeci de masini si intra in fata mimand firescul, doar fiindca ei considera ca la acea coada stau o gramada de fraieri. Acestor soferi le-as aplica pedeapsa pe care am vazut-o aplicata in Khatmandu celor care incurca circulatia netinand seama de partenerii de trafic: indiferent daca erau “soferi” de ricsa, biciclisti, motociclisti sau taximetristi, acestia erau croiti cu bete de bambus de niste politai neinduplecati si destul de solizi pentru rasa lor. Iluzia ca suntem civilizati pentru ca facem parte din UE – de altfel inteleg ca nici nu se stie pentru cat timp de acum inainte – nu trebuie sa ne induca in eroare. Aceasta pedeapsa ar fi ieftina si de efect. Probabil ca in Nepal ea exista fiindca foarte putina lume isi permite sa plateasca amenzi de circulatie si/sau fiindca multi dintre contravenienti nu pot fi gasiti acasa fiindca pur si simplu nu au una. Totusi cred ca acest tip de pedeapsa este unul dintre putinele ce ar functiona in cazul misecuvinistilor de profesie. De curand eram pe bicicleta la un concurs pe langa Tusnad si in fata mea pe poteca ingusta evolua unul din cei mai varstnici concurenti. Pedalam la vale destul de tare dar veteranul tinea la mandrie si nu ma lasa sa depasesc asa ca asteptam ca poteca sa imi scoata in cale un loc mai larg. La un moment dat iese din padure si paseste in poteca la 50 de metri in fata noastra un amarat de localnic cu un cos cu ciuperci. Din inaltimea seii bicicletei de doua mii de euro, ciocoiul nou ii striga “ia, fa-te, ba, mai asa !… “. Iobagul se da “mai asa” sa treaca domnia sa dobitocul de concurent, care trece mai departe invaluit in gloria umilirii inca unui sarac si in blestemele mele prea blande pentru o atare dovada de misecuvinism scarbos. Imi pare rau acum ca nu l-am luat pe mos la palme, macar verbale, cand a ajuns la sosire. Pana la urma in cazuri din astea marlania bate varsta si se cere pedepsita de primul om normal aflat la fata locului. Iertarea nu aduce decat repetarea gestului.

articol preluat de pe https://mrvintila.wordpress.com

continuare - UN EXPERIMENT SOCIAL CU SUPERGLUE

foto – cdn.themetapicture.com

bonus