Articole

(Liviu Mihaiu) Conspiraţia proştilor şi imposibila convieţuire

Conspiraţia proştilor şi imposibila convieţuire

foto preluat de pe gandul.info
articol de Liviu Mihaiu (preluat de pe gandul.info)

Liviu Mihaiu - foto: facebook.com

Liviu Mihaiu – foto: facebook.com

2 februarie 2017

 

Conspiraţia proştilor şi imposibila convieţuire

Sunt tot felul de dezbateri în lumea elitelor ştiinţifice, cum că omenirii i s-ar micşora creierul. Romanticii zic că-i bine, clasicii zic că nu e. Extratereştrii, ăia cu capul mare, nu ne-au spus încă opinia lor şi aşteptăm invazia salvatoare pentru a-i invita la consultări. În România însă, în mode cert, se micşorează mai multe decât creierul.

În primul rând este numărul oamenilor competenţi implicaţi în scoaterea căruţei din noroiul parcă etern al eşecului, tragedie care ne plasează, după Siria, drept cea mai mare exportatoare de refugiaţi ai silei şi ai imposibilei convieţuiri. Suntem ţara care exportă cel mai mult creier din UE, procent care ajunge la 20% imigraţie intelectuală. În al doilea rând se micşorează numărul oamenilor şi instituţiilor care colaborează sau au aceeaşi opinie sau direcţie. Practic, ţara e blocată. Sluga este cel mai căutat model al adminstraţiei, iar prostul tenace este pontul prin care poţi ajunge “un om mare”. Contraselecţia este regula de aur.

Spaţiul public a ajuns un peisaj bruegelian de bâlci, în care maşinuţele electrice se izbesc într-un continuum mobile şi în care cei mai căutaţi specialişti ai binelui public sunt haterii şi acoperiţii serviciilor secrete, estimp ce Miron Cozma comentează la teve istoria Casei Regale.

Hăul dintre rural şi urban devine o antiteză sociologică, în care deştepţii de la oraş îi dispreţuiesc pe proştii asistaţi de la ţară care votează PSD-ul, devenit o obsesie a urii publice autofage. Adevărul şi elitele profesionale contează cel mai puţin, iar Justiţia a ajuns la cote de neîncredere populară fără precedent într-o ţară care, paradoxal, are cea mai bună poziţionare de la Decebal încoace în “rankingul” statelor de drept: “World Justice Report” ne plasează pe locul 29 în topul ţărilor cu state de drept la nivel mondial.

Pe plan extern, România contează mai puţin decât pe vremea dictaturii ceauşiste, iar miniştrii de externe ai grupului de la Vişegrad schimbă subiectul pe holurile Bruxelles-ului când apar românii, ca nu cumva să afle americanii ce pun la cale pentru săptămâna viitoare. În jurul nostru avem mai mulţi duşmani decât prieteni, iar bulgarii au ajuns să ne ia la mişto, dacă ne uităm la ultima declaraţie a premierului Borisov vizavi de încercările de a construi împreună nişte poduri peste Dunăre:

De şapte ori facem întâlniri cu colegii români, iar două luni mai târziu ei sunt în arest, unul câte unul, unul câte unul. Şi când tocmai am convenit pentru un al treilea pod (peste Dunăre – n.red.) şi căutăm finanţare pentru celelalte două, ei nu mai sunt, pentru că intră în închisoare. Acum trebuie să facem din nou întâlniri. Iar cel de-al treilea pod cu România este deosebit de important, pentru că sunt multe bănci care vor să dea credite“.

Dacă mai punem la socoteală şi vizita premierului nipon cu avionul de investitori pe tatamiul dâmboviţean, aflat în knock out tehnic din patru-n patru luni, peisajul este departe de a fi altceva decât un salon pustiu de terapie intensivă.

Preşedintele a ajuns şi el la perplexitate existenţială în declaraţiile publice: “Dar ce decizie este aceasta pe care trebuie să o iau eu!?“(Cotroceni, la căderea celui de-al doilea guvern PSD-ALDE şi nominalizarea celui de-al treilea).

Serviciile secrete au invadat toate puterile din stat devenind un mandarinat anticonstitutional, intreţinând subteran toate războaiele destabilizării.

Scena politică se află într-o gherilă de peste zece ani, iar Opoziţia are un singur proiect de reformă, cel al străzii: molestarea oricărui guvern, chiar şi pe trecerea de pietoni.

Societatea civilă a ajuns inamicul “extern” al statului, iar statul a ajuns cel mai mare inamic al cetăţeanului. Intelectualitatea s-a isterizat comportându-se ca într-o dispută de peluză a ultraşilor dinamovişti versus stelişti, subsumându-se servil în telegrame de susţinere politică a unui ministru agramat sau susţinând antidemocratic orice metodă de “a scăpa de ăştia”.

PSD-ul, în cea mai precară condiţie intelectuală din anii `50 incoace, a ajuns la fundul sacului cu dosare de cadre, apelând la Viorica drept ventriloc cu coc al frustrării dragniste.

Binele nu se simte prea bine şi, vorba Anei Blandiana, “sentimentul dominant este că trăim într-un tur de magie neagră“.

 

articol de Liviu Mihaiu (preluat de pe gandul.info)

(Cristina Andrei) Despre consultanții fiscali ai ANAF: pro și contra (dar mai mult contra)

Despre consultanții fiscali ai ANAF: pro și contra (dar mai mult contra)

foto preluat de pe pixabay.com
articol de Cristina Andrei

27 ianuarie 2018

 

I.  GENERALITĂŢI. Costuri de administrare a impozitului global pe venit

Cu fiecare analiză a specialiștilor, preconizatul impozit global pe gospodărie s-a dovedit tot mai defavorabil pentru toată lumea – cetățeni și stat, tot mai greu de pus în aplicare, tot mai nerentabil pentru economie. Pe scurt, noul sistem fiscal propus de PSD va duce la: reducerea veniturilor bugetare, ZERO lei la bugetul statului în 2018, creșterea sarcinii fiscale pentru PFA/PFI și, nu în ultimul rând, la creșterea costului de administrare (detalii despre toate acestea pe site-ul Curs de guvernare http://cursdeguvernare.ro/gabriel-biris-o-noua-revolutie-fiscala-in-ce-scop.html)

Costul de administrare a impozitului pe venit global va crește din două cauze:

  1. ANAF va avea de procesat 7 milioane de dosare și de emis 7 milioane de decizii de impunere – ceea ce înseamnă mulți bani în plus cu administrarea acestor hârtii (conform tarifelor de pe site-ul Poștei Române, doar trimiterea deciziilor ar costa în jur de 9,8 milioane lei, adică 2,17 mil. euro (anual); dar, cum statul român mai are bunul obicei de a trimite hârtii oficiale prin curieri privați, acest cost s-ar putea cel puțin dubla;
  2. ANAF va trebui să facă rost, în doi timpi și trei mișcări, de 35.000 de consultanți fiscali, plus logistica aferentă acestora (proiectul de lege zice că fiecare consultant va avea un cabinet) și, nu în ultimul rând, va trebui să scoată 10.000 lei / lună (2.173 euro lunar, deci 26.087 euro anual) pentru plata fiecărui consultant fiscal. Adică 913.045.000 (aproape un miliard) de euro pe an va scoate statul de la buget doar plata consultanţilor.

 

II. CONSULTANŢII FISCALI ÎN ROMÂNIA

Evident, despre acești consultanți fiscali voi vorbi mai detaliat în acest articol, detaliind probleme legate de pregătirea profesională a acestora și de costurile pe care le va suporta statul cu acești 35.000 de specialiști, în permanentă comparație cu situația din SUA, care este dată ca exemplu de guvernanții noștri.

În primul rând, trebuie subliniat faptul că în Corpul Consultanților Fiscali activează actualmente doar 4.500 persoane (fizice şi juridice). Rezultă, deci, că în viitorul apropiat vor trebui ”racolați” (dar și pregătiți) vreo 30.000 de specialiști în taxe. PSD ne-a zis zice nouă anul trecut că acest proces va dura doar o lună (data de start pentru selecție și pregătire fiind 1 decembrie 2018, iar de la 1 ianuarie 2019, teoretic, consultanții vor trebui să fie la posturi) și că nu va antrena costuri suplimentare, pentru că se va reduce personalul de la ghișeele publice (recte, cei vreo 4000 de funcționari ANAF de la ”operațiuni trezorerie” generează aceleași costuri pentru stat cât cei 35.000 de viitori consultanți!?)

 

II.1. Pregătirea viitorilor consultanţi fiscali

Citește mai mult

(Marius Vintilă) Cît respectăm legea care nu ne respectă

Protest “STOP Legile Justiției! Nu scăpați!”  (Bucuresti – 26 Noiembrie 2017)

foto preluat de pe Epoch Times Romania
articol – Marius Vintilă

29 noiembrie 2017

 

Cît respectăm legea care nu ne respectă

Văd cu uimire că oameni de a căror bunăvoință nu am motive să mă îndoiesc fac mofturi la încruntarea oficială a Departamentului de Stat al SUA vis-à-vis de demersurile mafiei dîmbovițene de a-și legaliza activitatea. Adică de ce se intervine, și mai ales, de ce așa direct, fată, peste capul UE și peste capul democrației, chiar al ei. Cum ar veni, persoanele în cauză ar valida, măcar în spirit, un răspuns arțăgos la degetul arătător american, cam ca al lui Ponta către Angela Merkel, dat într-o situație cumva similară acum vreo trei ani, că “să își vadă de Germania ei”.

Să fim înțeleși: consider, cu argumente, că SUA suferă de imperialism cronic cu pusee și recidive la răstimpuri, ca să nu mai vorbim de accese de intervenționism motivate de interese directe. Cei care îmi citesc blogul cu păreri neautorizate știu. Însă cînd în România ținem de un an, cu greu, frontul luptei împotriva legalizării mafiei, cred că e cazul să ne bucurăm de fiecare mînă întinsă care nu ne vizează direct portofelul. Să nu cădem în ridicolul acelei “deontologii” care ar aduce într-un studio de televiziune, bunăoară, pe victima unui atentat și pe atentator, care să își expună punctele de vedere în mod echitabil(!). Ca și în acest exemplu absurd, la București, cu excepția unor televiziuni cu discurs securistico-schizoid care mimează o normalitate dezarticulată, se știe exact cine sunt băieții răi. Și se mai știe că în orice luptă trebuie să ai în vedere care sunt armele adversarului și felul în care el le folosește. E foarte frumos să ne imaginăm că vom mai ieși de trei ori în stradă duminica pe înserat, să mai strigăm la niște clădiri goale și gata!… se va renunța la promovarea acelei umilitoare legalizări a hoției. Dacă puterea de la București ar fi ținut seama de protestele noastre, pînă acum am fi aflat. Din păcate însă, nu suntem în ring cu un adversar de aceeași categorie, ci ne batem cu niște profesioniști ai minciunii, lăcomiei și perversității, cu niște Goliați ai corupției pe orice plan. Și dacă suntem la fel de inteligenți ca biblicul David, vom încerca să învingem cu armele noastre, mai degrabă decît să jucăm după niște reguli luate ad literam care funcționează doar la zero Kelvin.

Însă cînd aproape toate acțiunile politicului bucureștean sunt, tehnic vorbind, aproape legale, iar lotrii par deciși să facă ce și-au propus fiindcă, ce să vezi, chiar pot, atît de facto cît și (caz rar!) de jure, sunt de părere că putem pune la păstrare visul ăla cu democrația perfectă, să îl viseze următoarele generații. Să primim încurajările de pe margine, iar dacă ele sunt date de către bătăușul blocului, și el recidivist, asta e. Să nu uităm că, strict în litera legii, noi nici măcar nu prea avem ce căuta în stradă fără aprobări.

A, și dacă tot vorbim de asta, am participat duminică seară la cel mai flasc marș de 20.000 de pînă acum. Oamenii se tîrau răsfirați și fără de lozinci în gură, fără chef aș zice, printre căsuțele din povești ale tîrgului de Crăciun din Piața Constituției, de parcă erau fabricați din ceață. (Apropo, sper că știți că madam Firear a aprobat un tîrg de Crăciun preventiv și în Piața Victoriei, de pe 2 pînă pe 20 decembrie, astfel că orice manifestație pe locul respectiv devine și mai ilegală.) E adevărat, spre deosebire de acum cinci ani, zeci de mii de oameni au făcut pasul de pe canapea în stradă. Din păcate, cam tîrziu, fiindcă asta se pare că nu mai e de ajuns. Poate că a venit momentul să schimbăm ceva: fie programul marșurilor, fie intensitatea lor, fie itinerariul, fie pe toate trei. Sau să trecem direct la nesupunere civică. Care și ea este, în esență, ilegală, după cum ilegală a fost și demonstrația anti-Ceaușescu din 22 decembrie 1989, dacă înțelegeți ce vreau să zic.

Însă, doamnelor și domnilor ce vă manifestați exact ca românul care, dacă nu îl inviți la petrecere, e nemulțumit, iar dacă îl inviți, nu vine, unde găsim bucurie mai mare decît a ne opune cu ajutorul acțiunilor ilegale, unora profund și definitiv imorale?

articol preluat de pe cuvintecuvintila.blog

(Liviu Mihaiu) De ce sunt intelectualii noştri altfel. Adică in delir

De ce sunt intelectualii noştri altfel. Adică in delir

Eu, când eram mic, voiam să mă fac intelectual. Acum, când mă uit la intelectualii noştri civici, vreau să mă fac mic din nou.

articol de Liviu Mihaiu
foto captura youtube.com
23 noiembrie 2017

Liviu Mihaiu - foto: facebook.com

Liviu Mihaiu – foto: facebook.com

 

Suntem în situaţia în care, azi, în România, nu se poate face nimic. Totul e blocat. Fiecare familie şi instituţie din România este într-un război total cu alte familii sau instituţii. Tot ce înseamnă normalitate, după care tânjim de zeci de ani de zile, este azi într-o gravă criză autoimună.

În anii ’90, când Ion Iliescu şi Piaţa Universităţii erau ca materia şi antimateria sau când Corneliu Coposu era dus cu tabul ca să fie salvat de furia populară împotriva “moşierilor” , nu era atât de ireductibilă treaba politică cum este azi. Acum, bătălia din România este una de dimensiuni apocaliptice din punct de vedere sociologic. Este un război simbolic între ţărani asistaţi şi orăşeni pauperizaţi, între cei cu Occidentul şi cei cu PSD, între cei care sunt cu Kovesi şi cei care nu sunt cu ea.

Şi taberele ar putea fi numerotate până la sfâşitul acestei pagini. N-au existat niciodată mai multe tabere în această ţară, în care trădarea şi delaţiunea s-au servit în toate breakfasturile luptei pentru şi contra Puterii.

Linşajul a ajuns atât de firesc, încât eşti pasibil să fii linşat dacă nu vrei să linşezi pe nimeni. Toţi sunt partizani, iar când vin cu argumente se acuză că sunt partizani, pe cale de consecinţă, argumentele nu-s valide. E nu numai disonanţa cognitivă a elitelor sau sindromul Dunning-Kruger al partidelor, e o situaţie din care nu se poate ieşi decât prin răsturnarea ordinii de drept (alo, SRI-ul! Ia mai băgaţi nişte ascultări pe siguranţă naţională!) sau printr-o minune a păcii sociale venită teofanic.

E clar că Binele este, în familia şi firma naţiunii noastre România, la terapie intensivă.

Statul a ajuns o mlaştină care, nu numai că nu funcţionează nici cu cei mai bine intenţionaţi guvernanţi, dar, la această oră, maşina este atât de gripată, încât, practic, este mult mai eficient să nu te bagi.

Pur şi simplu, în dezbaterile din România, nu mai există referenţial. Dacă vrei s-aduci Comisia de la Veneţia să conducă Justiţia Română, nu vei reuşi dacă propunerea va veni din vreuna din tabere. Eu îl numesc sindromul Duda: cel mai injurat om din Casa Regală este singurul etnic român din Casa Regală. Orice propunere trebuie să vină din Occident. Orice soluţie trebuie să vină de la americani sau Bruxelles. Altfel, este suspectă de “a fi prea rea, prea ca la ţară”. Luca Piţu îl numea “sentimentul românesc de ură de sine”.

La dezbaterile de la GDS nu mă mai duc de foarte mulţi ani. Nu pentru că nu-mi plac dezbaterile (fac debate de când mă ştiu), nu pentru că cei mai cei dintre minţile cetăţii au sprijinit orbeşte un securist in fruntea Statului, ale cărui consecinţe vor afecta cel puţin o generaţie. Şi nici pentru că au totemizat uşa ambasadei SUA, nu pentru că nu le respect minţile şi operele, ci pentru că nu am ce învăţa de la dezbaterile din centrul de forţă al intelectualităţii de sufragerie civică.

Ca activist de mediu am făcut sute de proiecte în sprijinul comunităţii, ca să nu ştiu că în aula ghedesistă oamenii vorbesc cu ochii în tavan şi se aprobă sectar între ei, validându-şi narcisic părerile. După care nu se întâmplă nimic sau creşte gradul de ură din curtea cetăţii. GDS-eul nu este un grup pe care să-l fi regăsit între muncitori ca la polonezi sau în inchisoare, din solidaritate cu alţi intelectuali, asemenea fostului preşedinte Vaclav Havel. Acolo nu se fac proiecte. Acolo se caută doar memorabilitatea unui discurs pentru un mai bun ranking al box office-ului pe persoană fizică sau juridică.

În fapt, revista “22″ este la fel de partizană ca “Era socialistă”. Nu face gazetărie, ci propagandă. În fapt, foarte puţin mai practică sportul ăsta pe canoane deontologice.

Istoricul Stephane Courtois, autorul “Cărţii negre a Comunismului” din 1997, cel care a făcut “nota” genocidului comunist la 100 de milioane de victime, spunea intr-un interviu acordat pressone.ro: “În comunism nu se mai ştie cine e victima şi cine e călăul. În final, toată lumea este compromisă.” Iar Alain Besançon spunea că esenţa diabolică a comunismului este că îi face pe oamenii buni să devină răi şi falsifică Binele.

Când la GDS, un intelectual alfa şi autopropusul #hater număr Unu al societăţii civile cerea în urmă cu câteva zile unui procuror şef să condamne – în locul judecătorului – un lider politic, iar alt intelectual, avocat de renume, cere, de faţă cu magistraţi şi procurori şi cu un lider politic al Opoziţiei, scoaterea unui partid în afara legii, atunci nu mai am nici o îndoială că trăim din plin cele mai crunte consecinţe ale comunismului, iar GDS-eul este un grup de comunişti fanatici deghizaţi în agenţi americani, pregătiţi de o nouă revoluţie culturală maoistă.

Iar “Republica lui Platon”, pe care au citit-o toţi de-acolo, este primul semnal ancestral de alarmă că intelectualii o pot lua razna în proximitatea puterii.

În ultima sa carte de istorie, “Intelectualii şi Puterea”, savantul american Mark Lilla, istoric al ideilor, spunea: „cum se face că tradiţia occidentală a gândirii politice, care începe cu criticarea tiraniei de către Platon în «Republica»… a ajuns într-o etapă în care a devenit respectabil să susţii că tirania e bună, chiar frumoasă?”(pg 221) sau „Dionysios este contemporanul nostru. De-a lungul ultimului secol, şi-a luat multe nume: Lenin şi Stalin, Hit­ler şi Mussolini, Mao şi Ho Şi Min, Castro şi Trujillo, Amin şi Bokassa, Saddam şi Khomeini, Ceauşescu şi Miloşevici… Problema lui Dionysios e veche de când lumea. Cea a partizanilor săi intelectuali e nouă. Cum Europa continentală a dat naştere la două mari regimuri tiranice în secolul XX, comunismul şi fascismul, ea a născut şi un nou tip social, pentru care avem nevoie de un nume nou: intelectualul filotiranic”(pg 220).

PS. Şi eu merg la manifestaţiile impotriva guvernului Dragnea-Tudose-Ionuţ Mişa-Şerban Nicolae-Liviu Pleşoianu. Dar nu cer procurorilor să salte pe nimeni. Asta mi se pare una dintre cele mai periculoase forme de alienare a responsabilităţii publice.

articol preluat de pe www.gandul.info

Congresul extraordinar al USR. Dan Barna a fost ales noul președinte (28 octombrie 2017)

Congresul extraordinar al Uniunii Salvați România pentru alegerea unui nou președinte (28 octombrie 2017, Hotel Piatra Mare, Poiana Brașov)

foto captura video facebook.com

28 octombrie 2017

 

Congresul extraordinar al USR. Discurs Levente Elek: USR trebuie să devină să fie agentul schimbării clasei politice și a României

 

 

Congresul extraordinar USR: Discursul candidatului Vlad Alexandrescu

 

 

Congresul extraordinar USR. Discursul candidatului Dan Barna

 

 

Dan Barna este noul președinte al Uniunii Salvați România

 

Conferinta de presa

 

(recorder.ro) Mesajul generaţiei Z: „Raise your fucking voice şi nu mai credeţi totul de-a gata!“

Tudor Helgiu (16 ani) refuză să accepte reguli înainte de a primi explicații

 

Mesajul generaţiei Z: „Raise your fucking voice şi nu mai credeţi totul de-a gata!“

foto preluat de pe recorder.ro
articol de Laurențiu Ungureanu si David Muntean (recorder.ro)

23 octombrie 2017

 

Tinerii născuţi după anul 2000 (numiţi, în limbajul sociologilor, Generaţia Z) s-au făcut mari şi ne vorbesc despre principii şi libertate. La mijlocul săptămânii trecute, mai mulţi elevi de la Liceul „Inochenţie Micu“ din Cluj-Napoca au fost scoşi de la ore şi trimişi acasă pe motiv că aveau părul lung şi erau nebărbieriţi. Unul dintre ei a ieşit în faţă şi a cerut explicaţii.

Tudor Helgiu (16 ani) i-a solicitat directorului să justifice necesitatea unei astfel de reguli şi i-a reproşat că a modificat regulamentul liceului peste noapte, fără să consulte elevii şi părinţii. Iar când un elev îndrăzneşte să întrebe „de ce?“, în învăţământul românesc din anul 2017 se produce un scurtcircuit.

Ministrul Educaţiei a spus că e dreptul liceelor să decidă conduita propriilor elevi, directorul a rămas cu regulamentul în vigoare şi a refuzat să mai comenteze, iar unii dintre cetăţenii intraţi în dezbatere i-au închis gura tânărului rebel: “Dacă erai al meu, te tundeam chel”. Şi gata, cazul despre lungimea părului în şcoli a fost rezolvat. Nu e voie, elevii să facă bine să respecte regulile şi să dea pletele jos.

cititi continuarea pe: recorder.ro

(Alexandru Cristian Surcel) Comisia de la Veneția şi CCR, justiția şi legile electorale, pe masa Preşedintelui

Președintele României Klaus IOHANNIS

foto: facebook.com
articol: Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto: facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto: facebook.com

25 septembrie 2017

 

Comisia de la Veneția şi CCR, justiția şi legile electorale, pe masa Preşedintelui

21 de organizații civice și neguvernamentale solicită Președintelui României 1) sesizarea Comisiei de la Veneția pentru o opinie privind 3 decizii și hotărâri ale CCR, 2) înființarea de urgență a unei Comisii pentru redactarea unui Cod electoral și 3) acțiuni și exprimarea imediată a unei poziții categorice privind pericolul grav și iminent pe care inițiativele actualei majorități guvernamentale îl reprezintă la adresa independenței justiției și luptei anticorupție.

Mai jos aveți scrisoare integrală deja trimisă Președintelui, iar aici găsiți analiza integrală a problemelor puse în discuție.

 

În atenția domnului Klaus Werner Iohannis, Președinte al României
Către Administrația Prezidențială

Domnule Președinte,

Organizațiile neguvernamentale și grupurile civice Aradul Civic, CIVICA (Iași), Evoluție În Instituție (#Insist), Inițiativa Craiova, Inițiativa România, Initiativa Timisoara (federație a 10 ONG-uri din Timișoara: Activ Civic, ACUM, Ariergarda, Asociația ARAS – filiala Timișoara, Asociația Culturală Diogene, Asociația SPICC, LGBTeam, Organizația Studenților din Universitatea Timișoara (OSUT), Pieces of Heaven, Yacht Club Timișoara), Institutul pentru Politici Publice, Oradea Civică (membre ale rețelei civice naționale Contract România), organizația neguvernamentală Centrul pentru Inovare Publică și grupurile civice Corupția ucide, Geeks for Democracy și #REZISTENȚA vă solicită o audiență cu următoarea agendă:

1. Vulnerabilități privind credibilitatea și imparțialitatea Curții Constituționale a României apărute ca urmare a tendinței recente în jurisprudența CCR spre excese și spre suprapunerea atribuțiilor acesteia peste alte puteri din stat;

2. Neîndeplinirea promisiunilor partidelor politice și ignorarea completă a solicitărilor societății civile cu privire la o reformă reală a legislației electorale în sensul liberalizării competiției politice și transparentizării finanțării partidelor politice;

3. Pericolul grav și iminent în care se află independența justiției și lupta anticorupție ca urmare a unor recente inițiative legislative guvernamentale și parlamentare.

În legătură cu acestea, organizațiile semnatare doresc să inițieze un dialog cu dumneavoastră și să vă prezinte argumente pentru următoarele solicitări:

1. Sesizarea de către Președintele României a Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneția) pentru o opinie privind problemele de drept ridicate de:

a. Decizia nr. 396/06.06.2017, prin care CCR impune Parlamentului să legifereze un prag valoric pentru infracțiunea de abuz în serviciu,

b. Hotărârea CCR 1/22.06.2017 privind regulile de redactare a opiniei separate sau concurente,

c. Decizia nr. 277/21.07.2017, care stabilește un drept exclusiv al CCR de a se pronunța direct asupra hotărârilor judecătorești supuse revizuirii în condițiile art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă,

care, în opinia noastră, sunt fie nelegale și netemeinice sau chiar contravin textului constituțional, fie sunt rezultatul arogării de către CCR a calității de legiuitor pozitiv, prin subminarea atribuțiilor altor puteri din stat.

2. Înființarea la nivelul Președinției a unei Comisii pentru redactarea unui Cod electoral care să pornească un amplu proces de consultare publică cu partidele politice și societatea civilă pentru reforma legislației electorale pentru aplicarea unor vechi deziderate ale societății civile, cum ar fi:

a. Revenirea la două tururi de scrutin pentru alegerea primarilor;

b. Eliminarea pragului electoral la alegerile locale pentru o cât mai bună reprezentare a comunităților locale;

c. Scăderea numărului de semnături necesare partidelor și independenților care doresc să candideze (la orice tip de alegeri);

d. Introducerea votului electronic la distanță pentru toate tipurile de alegeri, începând cu alegerile pentru Parlamentul European din 2019;

e. Îmbunătățirea prevederilor legale privind votul prin corespondență, care s-a dovedit un eșec la alegerile parlamentare din 2016;

f. Schimbarea modalității de finanțare a partidelor și a campaniilor electorale, astfel încât contribuțiile financiare (cotizații și donații) să se facă exclusiv prin metode de plată electronică, iar intrările și ieșirile de bani din conturile partidelor sau conturile de campanie să se publice în timp real, atât în timpul, cât și în afara campaniilor electorale;

g. Legalizarea crowdfunding-ului pentru finanțarea campaniilor electorale.

3. Exprimarea unei poziții publice categorice și neechivoce privind pericolul grav la adresa independenței justiției și luptei anticorupție, precum și la poziția României în Uniunea Europeană, pe care îl reprezintă:

a. Proiectul de lege anunțat la 23 august 2017 de către Ministrul Justiției, care introduce mai multe modificări în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească și Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii;

b. Inițiativa legislativă parlamentară depusă de Președintele Senatului pentru modificarea Legii nr. 303 din 28 iunie 2004, republicată, care modifică procedura de numire a procurorilor generali, adjuncților acestora și procurorilor șefi de secții din PICCJ, DNA și DIICOT;

c. Alte propuneri legislative parlamentare de natură să împieteze asupra puterii judecătorești și asupra actului de justiție.

Independent de răspunsul dumneavoastră la această solicitare, organizațiile semnatare vor informa Comisia Europeană, partenerii din NATO și UE și Comisia de la Veneția cu privire la derapajele de la democrație și stat de drept ale unor instituții din România și, dacă asaltul împotriva justiției și statului de drept nu va înceta, vom ieși în stradă așa cum am făcut-o la începutul acestui an.

Suntem la un pas de dezastru democratic și instituțional prin acapararea și subordonarea de către o putere politică autoritară și profund nedemocratică a instituțiilor independente ale statului. Rezultatele pe termen lung vor fi periclitarea bunăstării și libertății fiecărui cetățean român, pentru că acestea sunt indisolubil legate de integritatea publică, domnia legii și democrație.

Încurajăm și alte organizații civice sau profesionale, dar și partidele politice democratice, să preia aceste solicitări și să se exprime public în sensul apărării statului de drept, independenței justiției și luptei împotriva corupției.
În așteptarea răspunsului dumneavoastră la solicitarea noastră de audiență, vă trimitem și în scris punctul nostru de vedere detaliat cu privire la subiectele amintite.

Cu stimă,

Aradul Civic, CIVICA (Iași), Evoluție în Instituție (#Insist), Inițiativa Craiova, Inițiativa România, Inițiativa Timișoara (federație a 10 ONG-uri din Timișoara: Activ Civic, ACUM, Ariergarda, Asociația ARAS – filiala Timișoara, Asociația Culturală Diogene, Asociația SPICC, LGBTeam, Organizația Studenților din Universitatea Timișoara (OSUT), Pieces of Heaven, Yacht Club Timișoara), Institutul pentru Politici Publice, Oradea Civică (membre ale rețelei civice naționale Contract România), organizația neguvernamentală Centrul pentru Inovare Publică și grupurile civice Corupția Ucide, Geeks for Democracy și #REZISTENȚA

25.09.2017

articol preluat de pe: marturiilehierofantului.blogspot.ro

USR cere demisia ministrului Sevil Shhaideh urmărită penal în dosarul Belina

Sevil Shhaideh* viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administrației publice și fondurilor europene in guvernul condus de Mihai Tudose

foto: caleaeuropeana.ro
articol: usr.ro

22 septembrie 2017

 

USR cere demisia lui Sevil Shhaideh, urmărită penal în dosarul Belina

Dan Barna: Liviu Dragnea a capturat statul, el este cel care a fondat un stat paralel

USR consideră că punerea sub urmărire penală a lui Sevil Shhaideh, vicepremier şi ministru al Dezvoltării Regionale și cererea de avizare a urmării penale împotriva Rovanei Plumb, în dosarul Belina, reprezintă dovezi că Liviu Dragnea și-a creat, în interiorul administrației statului, o rețea personală de subordonați, care să răspundă ordinelor și intereselor lui.

USR cere demisia lui Sevil Shhaideh din Guvernul României pentru a nu influența ancheta DNA din poziția înaltă pe care o deține, ca un semn de bună-credință.

Dosarul în care sunt cercetate Sevil Shhaideh și Rovana Plumb se referă, potrivit DNA, la trecerea ilegală, în 2013, a unor părți din Insula Belina și Brațul Pavel din proprietatea statului în proprietatea județului Teleorman și în administrarea Consiliului Județean Teleorman, pentru ca, doar la câteva zile, să fie închiriate, tot ilegal, unei firme private, prin acțiunea concertată a unor persoane cu funcții publice. Firma la care se referă DNA este TelDrum, controlată de Liviu Dragnea.

Aceste persoane, suspectate de DNA că au acționat împotriva legii, au fost ulterior recompensate de către Liviu Dragnea cu poziții importante în stat. Avem de-a face cu o captură a statului de către Liviu Dragnea, o situație în care instituțiile nu mai lucrează pentru binele public, ci pentru interesele private ale unui șef politic”, a declarat Dan Barna, purtător de cuvânt al USR.

USR atrage atenția că opinia publică este intoxicată cu o mistificare a realității, în condițiile în care PSD, în urma audierii, de azi, la DNA, a lui Sevil Shhaideh, se prezintă drept victimă a unui așa-zis „stat paralel” condus de George Maior, fost director al SRI, Ambasadorul României la Washington, care ar vrea să pună mâna pe PSD.

Este o contrafacere grosolană a realității. Liviu Dragnea caută un țap ispășitor și l-a înlocuit pe George Soros cu George Maior, cu obiectivul de a se prezenta drept victimă a unei mașinațiuni oculte. Adevărul este că Liviu Dragnea a fondat un stat paralel pe care anchetele DNA îl destructurează”, a mai spus Dan Barna.

Purtătorul de cuvânt al USR a adăugat: „Apreciem faptul că DNA nu se lasă indimidată de presiunile și amenințările continue la care este supusă personal de Liviu Dragnea, dar și de instituții pe care acesta și le-a subordonat, pentru a opri anchetele și procesele care-l privesc personal și lupta anticorupție din România”.

articol preluat de pe: usr.ro

 

* Sevil Shhaideh (n. 4 decembrie 1964, Constanța, România; născută Sevil Geambec) este o politiciană română de etnie turcă, membră a Partidului Social Democrat, care a făcut parte din Guvernul Ponta. Este strănepoată după mamă a cunoscutului istoric turc născut în România, Kemal Karpat.

A absolvit Academia de Studii Economice, Facultatea de Planificare Economică și Cibernetică în 1987. Este căsătorită din 2011 cu sirianul Akram Shhaideh, aceasta fiind a doua ei căsătorie.

La 21 decembrie 2016 Sevil Shhaideh a fost prima propunere făcută de președintele PSD, Liviu Dragnea, pentru funcția de prim-ministru al României, propunere refuzată de președintele Klaus Iohannis la 27 decembrie 2016.

Liviu Dragnea a declarat că Sevil Shhaideh a fost singura din partid în care a avut încredere că poate pune în aplicare programul de guvernare cu care formațiunea a câștigat alegerile, el arătând că aceasta va beneficia de un sprijin efectiv atât din partea sa, cât și a PSD.

Sevil Shhaideh s-a prezentat pe 22 Septembrie 2017 la DNA, pentru a fi informată că are calitatea de suspect într-un dosar de corupție. Anunțul a fost făcut chiar de vicepremier la ieșirea de la DNA.

sursa: ro.wikipedia.org

(Liviu Mihaiu) De ce i se rupe Statului poliţienesc de noi. Şi nouă de el

De ce i se rupe Statului poliţienesc de noi. Şi nouă de el

articol: Liviu Mihaiu

Liviu Mihaiu - foto: facebook.com

Liviu Mihaiu – foto: facebook.com

20 septembrie 2017

 

Nu cred că a existat în istoria României o perioadă mai populară şi suportivă politic pentru dominanţa anticonstituţională a serviciilor secrete ca în ultimii zece ani.

Când scriam, prin 2011, că vine o juntă militară de jos în sus, care va pune mâna pe boaşele Statului de drept, intelectualii încă aplaudau regimul care i-a băgat în seamă spunându-le fix ce voiau s-audă şi, care, la adăpostul urii împotriva hoţilor din clasa politică, a creat cea mai mare Poliţie Politică din întregul spaţiu UE.

Când implicatul numărul unu al intelectualităţii “civice”, Gabriel Liiceanu, îi spunea la microfon, cu decoraţia caldă pe piept, lui Băsescu cât de preşedinte al intelectualilor ne este el, el, Băsescu, omul Securităţii (confirmat nu numai de fostul preşedinte Emil Constantinescu, ci şi de către fostul său şef de dinainte de ’89, Silvian Ionescu) ordona Noii Securităţii în alcov şi prin hotărâri CSAŢ să ocupe tot Statul. Şi fix asta s-a întâmplat.

Azi, premierul Tudose, pe care Cpexul PSD îl punea să jure că nu are dublă comandă la SRI, taie la recenta rectificare bugetară de la Educaţie şi Cercetare (România este pe ultimul loc la Inovare şi Cercetare din UE) şi dă banii, aţi ghicit, la SRI, cel care are un buget de jumătate de miliard de euro în ţara cu aparatură de ascultare de un miliard de dolari şi cu cele mai multe mandate de ascultare pe siguranţă naţională din lume.

Când l-am intrebat, în urmă cu zece ani, pe profesorul Andrei Cornea, cum poate sprijini un securist in fruntea Ţării, profesorul care scrie la revista la care prestează cei mai mulţi acoperiţi ai intelectualităţii române, mi-a răspuns că: “Scopul scuză mijloacele!“. Când, de fapt, aşa cum se constată, mijloacele au alterat scopul şi Constituţia ţării.

Un troll îmi scria pe forumul emisiunii mele de la radio Guerrilla, apropos de “obsesia mea” cu poliţia politică din România:

Ce dacă conduc Securiştii!!!? Nu ei l-au împuşcat pe Ceauşescu?!?

Cu 25 de ani în urmă auzeam ceva asemănător apropos de tătucul Iliescu: “Ce dacă conduce Iliescu!!? Nu el a făcut Revoluţia!? Cine aţi vrea să conducă!? Voi, golanii din Piaţa Universităţii!?”

Ce a urmat ştim cu toţii: o degradare continuă a clasei politice româneşti până la eşecul de ţară de azi în care avem cel mai prost guvern posibil şi în care intelectualii şi specialiştii, în caz că nu emigrează, trăiesc într-o perfectă disonanţă cognitivă, vizavi de politică, dar şi sub imperiul unei mentalităţi de frică tipică epocii de aur la final: anii ’80.

Marius Ghilezan, un veteran al jurnalismului anticomunist, scria deunăzi în “România liberă” despre escaladarea urii şi a dezbinării în România sub comdanda culoarelor media şi a agendelor serviciilor secrete în spaţiul public:

Ba, mai mult, unul dintre halebardierii sistemului urlă: “Voi muri cu dinţii în gâtul vostru!”. Păi, ăsta e, măi, rolul agentului de influenţă? Violenţa ca acţiune de constrângere socială aplicată de un grup ascuns asupra restului societăţii in vederea obţinerii unor anumite modele specifice de comportament, acţiuni sau a unei schimbări a gândirii colective a fost studiată de mult. Ei vor să gândeşţi ca ei, să te supui Măriei Sale Sistemul. Big Brother.ul guvernează in toată splendoarea şi strălucirea sa. Omerta e in casa puterii. Europenişti de tresă, lingăi de clanţe de ambasadă..cultivă terorare pentru instituirea in formă calificată a principiului dominoului….dacă nu le acorzi complezenţeşi nu le confirmi agendele, eşti vândut sau trădător. Ipochimenii au luat in stăpânire o ţară şi nimeni nu se revoltă.”

Rezultatul este un uragan de ură la cote fără precedent in România. La toate astea, preşedintele Iohannis stă şi se uită revoltat că nu s-a putut anticipa mezociclonul de la Timişoara..

Nu există putere în statul nostru care să nu aibă în intestine agenţii săi secreţi la butoane. Presa, Magistratura, Parlamentul şi Executivul sunt infestate de “cyborgii” cu misiunea înaltă de IT-işti ai anticorupţiei. Legi organice ale Statului şi Constituţia sunt incălcate de ani de zile din “rezonuri de stat”, în aplauzele celor care vor, pe bună dreptate, eradicarea celui mai mare flagel al administraţiei politice româneşti: Corupţia.

Iar cei câţiva judecători de la CCR care s-au opus la instalarea unui Big Brother românesc anticonstituţional au fost ameninţaţi şi operaţionalizaţi de către cel mai puternic serviciu secret al ţării (episodul Maior versus Daniel Morar) sau de către agenţii din presă care i-au demantelat imediat cu cel mai infam atribut la modă : Pesediştilor.

Estimp opoziţia politică nu mişcă-n front pe subiectul amestecului puterilor în stat la gândul că pot fi executaţi dacă se opun “luminii oficiale” a celor care conduc de fapt ţara în conivenţă cu preşedintele, pe care-l vor sprijini cu toţii şi pentru al doilea mandat, şi care preşedinte, îi va aduce la guvernare cu ajutorul aceloraşi servicii secrete şi mijloace. Case closed.

Azi serviciile secrete româneşţi sunt un stat în stat, de care clasa politică nu se atinge nici cu floarea unui amendament la Legea siguranţei naţionale veche din 91.

Acest subiect, ca şi guvernanţa americană, sunt două subiecte tabu pentru clasa politică, preşedinţie, presă (cu două, trei excepţii) sau societatea civilă. Serviciile secrete azi nu sunt controlate parlamentar, ci parlamentul este sub control al serviciilor, deţinând peste 30 % dintre scaune sub acoperire. Serviciile fac afaceri cu turn over-uri ameţitoare şi reprezintă un mandarinat extrem de influent in toate puterile din stat. Nu există afacere frauduloasă cu Statul sau privatizare cu cântec in care să nu fi fost băgaţi atât securişti sau agenţi ai serviciilor secrete de azi (vezi cazul Sebastian Ghiţă, cel care câştiga toate licitaţiile de resort, fără nici un fel de opoziţie şi care ameninţa firme concurente cu execuţia şi falimentul. Sau presiunile SRI prin infiltraţii săi instituţionali in cazul Institutului Geologic, implicat in diagnosticarea exploatării de la Roşia Montana.ca să dăm numai două cazuri).

Sunt două subiecte tabu în presa noastră “pro-occidentală” şi anticorupţie “cu orice preţ”: Securitatea română (cea mai numeroasă pe cap de locuitor din UE) şi politica intervenţionistă a SUA. Intâmplător sau nu, civilii din presă numesc acest tip de presă oarbă la critica sistemului de Securitate “unităţi militare de propagandă”. Politica oficială a ultimilor doi preşedinţi şi a ultimilor cinci guverne a fost mărirea bugetelor de siguranţă naţională şi lipsa controlului autentic al activităţii serviciilor secrete.

În urmă cu ceva ani, un ayatolah al presei scria că “nu mai există un interes public pentru dosarele Securităţii şi Securitate. Nu mai sunt un subiect atât de “tare” ca să mai pasioneze publicul românesc“. Nu ştiu dacă nu cumva îşi dorea asta, dar e cert că azi, acelaşi “intelectual public” se face nu vede nimic din abuzurile noii Securităţii asupra Statului de Drept pentru care luptă la baionetă. În fapt, am ajuns să salvăm 99% dintre torţionari şi să le facem pensii speciale la securişti. În acelaşi timp, se încearcă radierea unor nume din istoria României precum Mircea Vulcănescu, iar numele lui Mihail Sadoveanu, cel care a semnat condamnarea la moarte a ţăranilor care s-au opus colectivizării, este nume de bulevard şi librărie în mai toată România. În aplauzele aceloraşi intelectuali care sunt plecaţi să lupte pentru Statul de Drept.

România este pur şi simplu blocată irevocabil. Aproape nimic nu mai merge în administraţie, Opoziţia votează împotriva oricărei iniţiative a Puterii, chiar şi când aceasta se referă la azile de bătrâni sau copii, spaţiul public a ajuns un balamuc cu acte in regulă, ba mai mult, în spaţiul public s-a trecut la faza pe pumni şi picioare. Iar Preşedintele Ionannis e la ONU, uitându-se atent la problemele globale ale omenirii.

articol preluat de pe: gandul.info

USR: Firmele sunt puse din nou să plătească nota de plată a minciunilor PSD – ALDE

USR: Firmele sunt puse din nou să plătească nota de plată a minciunilor PSD – ALDE

foto: agerpres.ro
articol: usr.ro

21 septembrie 2017

 

Partidul Uniunea Salvați România atrage atenția că mutarea contribuțiilor de la angajator la angajat ascunde o mare minciună a programului de guvernare PSD – ALDE deoarece anulează majorarea salariilor din sectorul bugetar cu 25%.

Coaliția PSD – ALDE a promis în campania electorală că va adopta o lege a salarizării unitare care să majoreze salariile din sectorul public cu 25% începând de la 1 ianuarie 2018. În realitate, prin mutarea contribuțiilor de la angajator la angajat are loc doar o creștere a salariului brut cu 22,75% în timp ce salariul net va rămâne la același nivel.

Majorarea salariilor din sectorul bugetar cu 25% se dovedește o minciună, iar membrii guvernului PSD – ALDE încearcă să o mușamalizeze prin acest artificiu”, afirmă deputatul Dan Barna, purtătorul de cuvânt al USR.

Grav este că în ciuda asigurărilor oficiale că prin această măsură nu vor scădea salariile, Guvernul pregătește o lege care să oblige toți angajatorii din România să majoreze salariile brute cu cca. 20%.

Propunerea ministrului de Finanțe de a obliga firmele să modifice contractele de muncă este o aberație din punct de vedere economic și reprezintă un nou abuz al guvernării PSD – ALDE în războiul pornit cu companiile private și mediul de afaceri”, consideră purtătorul de cuvânt al USR.

Partidul Uniunea Salvați România cere Guvernului să renunțe la măsurile de destabilizare a economiei prin intervenția abuzivă în relațiile contractuale dintre angajatori și angajați sau introducerea contului separat pentru plata TVA.

Coaliția PSD – ALDE a demonstrat în opt luni de guvernare că este incapabilă să onoreze promisiunile electorale, provocând haos în administrarea finanțelor publice și în economie prin măsuri populiste fără acoperire bugetară.

articol preluat de pe: usr.ro