Articole

(Alexandru Cristian Surcel) Comisia de la Veneția şi CCR, justiția şi legile electorale, pe masa Preşedintelui

Președintele României Klaus IOHANNIS

foto: facebook.com
articol: Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto: facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto: facebook.com

25 septembrie 2017

 

Comisia de la Veneția şi CCR, justiția şi legile electorale, pe masa Preşedintelui

21 de organizații civice și neguvernamentale solicită Președintelui României 1) sesizarea Comisiei de la Veneția pentru o opinie privind 3 decizii și hotărâri ale CCR, 2) înființarea de urgență a unei Comisii pentru redactarea unui Cod electoral și 3) acțiuni și exprimarea imediată a unei poziții categorice privind pericolul grav și iminent pe care inițiativele actualei majorități guvernamentale îl reprezintă la adresa independenței justiției și luptei anticorupție.

Mai jos aveți scrisoare integrală deja trimisă Președintelui, iar aici găsiți analiza integrală a problemelor puse în discuție.

 

În atenția domnului Klaus Werner Iohannis, Președinte al României
Către Administrația Prezidențială

Domnule Președinte,

Organizațiile neguvernamentale și grupurile civice Aradul Civic, CIVICA (Iași), Evoluție În Instituție (#Insist), Inițiativa Craiova, Inițiativa România, Initiativa Timisoara (federație a 10 ONG-uri din Timișoara: Activ Civic, ACUM, Ariergarda, Asociația ARAS – filiala Timișoara, Asociația Culturală Diogene, Asociația SPICC, LGBTeam, Organizația Studenților din Universitatea Timișoara (OSUT), Pieces of Heaven, Yacht Club Timișoara), Institutul pentru Politici Publice, Oradea Civică (membre ale rețelei civice naționale Contract România), organizația neguvernamentală Centrul pentru Inovare Publică și grupurile civice Corupția ucide, Geeks for Democracy și #REZISTENȚA vă solicită o audiență cu următoarea agendă:

1. Vulnerabilități privind credibilitatea și imparțialitatea Curții Constituționale a României apărute ca urmare a tendinței recente în jurisprudența CCR spre excese și spre suprapunerea atribuțiilor acesteia peste alte puteri din stat;

2. Neîndeplinirea promisiunilor partidelor politice și ignorarea completă a solicitărilor societății civile cu privire la o reformă reală a legislației electorale în sensul liberalizării competiției politice și transparentizării finanțării partidelor politice;

3. Pericolul grav și iminent în care se află independența justiției și lupta anticorupție ca urmare a unor recente inițiative legislative guvernamentale și parlamentare.

În legătură cu acestea, organizațiile semnatare doresc să inițieze un dialog cu dumneavoastră și să vă prezinte argumente pentru următoarele solicitări:

1. Sesizarea de către Președintele României a Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneția) pentru o opinie privind problemele de drept ridicate de:

a. Decizia nr. 396/06.06.2017, prin care CCR impune Parlamentului să legifereze un prag valoric pentru infracțiunea de abuz în serviciu,

b. Hotărârea CCR 1/22.06.2017 privind regulile de redactare a opiniei separate sau concurente,

c. Decizia nr. 277/21.07.2017, care stabilește un drept exclusiv al CCR de a se pronunța direct asupra hotărârilor judecătorești supuse revizuirii în condițiile art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă,

care, în opinia noastră, sunt fie nelegale și netemeinice sau chiar contravin textului constituțional, fie sunt rezultatul arogării de către CCR a calității de legiuitor pozitiv, prin subminarea atribuțiilor altor puteri din stat.

2. Înființarea la nivelul Președinției a unei Comisii pentru redactarea unui Cod electoral care să pornească un amplu proces de consultare publică cu partidele politice și societatea civilă pentru reforma legislației electorale pentru aplicarea unor vechi deziderate ale societății civile, cum ar fi:

a. Revenirea la două tururi de scrutin pentru alegerea primarilor;

b. Eliminarea pragului electoral la alegerile locale pentru o cât mai bună reprezentare a comunităților locale;

c. Scăderea numărului de semnături necesare partidelor și independenților care doresc să candideze (la orice tip de alegeri);

d. Introducerea votului electronic la distanță pentru toate tipurile de alegeri, începând cu alegerile pentru Parlamentul European din 2019;

e. Îmbunătățirea prevederilor legale privind votul prin corespondență, care s-a dovedit un eșec la alegerile parlamentare din 2016;

f. Schimbarea modalității de finanțare a partidelor și a campaniilor electorale, astfel încât contribuțiile financiare (cotizații și donații) să se facă exclusiv prin metode de plată electronică, iar intrările și ieșirile de bani din conturile partidelor sau conturile de campanie să se publice în timp real, atât în timpul, cât și în afara campaniilor electorale;

g. Legalizarea crowdfunding-ului pentru finanțarea campaniilor electorale.

3. Exprimarea unei poziții publice categorice și neechivoce privind pericolul grav la adresa independenței justiției și luptei anticorupție, precum și la poziția României în Uniunea Europeană, pe care îl reprezintă:

a. Proiectul de lege anunțat la 23 august 2017 de către Ministrul Justiției, care introduce mai multe modificări în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească și Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii;

b. Inițiativa legislativă parlamentară depusă de Președintele Senatului pentru modificarea Legii nr. 303 din 28 iunie 2004, republicată, care modifică procedura de numire a procurorilor generali, adjuncților acestora și procurorilor șefi de secții din PICCJ, DNA și DIICOT;

c. Alte propuneri legislative parlamentare de natură să împieteze asupra puterii judecătorești și asupra actului de justiție.

Independent de răspunsul dumneavoastră la această solicitare, organizațiile semnatare vor informa Comisia Europeană, partenerii din NATO și UE și Comisia de la Veneția cu privire la derapajele de la democrație și stat de drept ale unor instituții din România și, dacă asaltul împotriva justiției și statului de drept nu va înceta, vom ieși în stradă așa cum am făcut-o la începutul acestui an.

Suntem la un pas de dezastru democratic și instituțional prin acapararea și subordonarea de către o putere politică autoritară și profund nedemocratică a instituțiilor independente ale statului. Rezultatele pe termen lung vor fi periclitarea bunăstării și libertății fiecărui cetățean român, pentru că acestea sunt indisolubil legate de integritatea publică, domnia legii și democrație.

Încurajăm și alte organizații civice sau profesionale, dar și partidele politice democratice, să preia aceste solicitări și să se exprime public în sensul apărării statului de drept, independenței justiției și luptei împotriva corupției.
În așteptarea răspunsului dumneavoastră la solicitarea noastră de audiență, vă trimitem și în scris punctul nostru de vedere detaliat cu privire la subiectele amintite.

Cu stimă,

Aradul Civic, CIVICA (Iași), Evoluție în Instituție (#Insist), Inițiativa Craiova, Inițiativa România, Inițiativa Timișoara (federație a 10 ONG-uri din Timișoara: Activ Civic, ACUM, Ariergarda, Asociația ARAS – filiala Timișoara, Asociația Culturală Diogene, Asociația SPICC, LGBTeam, Organizația Studenților din Universitatea Timișoara (OSUT), Pieces of Heaven, Yacht Club Timișoara), Institutul pentru Politici Publice, Oradea Civică (membre ale rețelei civice naționale Contract România), organizația neguvernamentală Centrul pentru Inovare Publică și grupurile civice Corupția Ucide, Geeks for Democracy și #REZISTENȚA

25.09.2017

articol preluat de pe: marturiilehierofantului.blogspot.ro

USR cere demisia ministrului Sevil Shhaideh urmărită penal în dosarul Belina

Sevil Shhaideh* viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administrației publice și fondurilor europene in guvernul condus de Mihai Tudose

foto: caleaeuropeana.ro
articol: usr.ro

22 septembrie 2017

 

USR cere demisia lui Sevil Shhaideh, urmărită penal în dosarul Belina

Dan Barna: Liviu Dragnea a capturat statul, el este cel care a fondat un stat paralel

USR consideră că punerea sub urmărire penală a lui Sevil Shhaideh, vicepremier şi ministru al Dezvoltării Regionale și cererea de avizare a urmării penale împotriva Rovanei Plumb, în dosarul Belina, reprezintă dovezi că Liviu Dragnea și-a creat, în interiorul administrației statului, o rețea personală de subordonați, care să răspundă ordinelor și intereselor lui.

USR cere demisia lui Sevil Shhaideh din Guvernul României pentru a nu influența ancheta DNA din poziția înaltă pe care o deține, ca un semn de bună-credință.

Dosarul în care sunt cercetate Sevil Shhaideh și Rovana Plumb se referă, potrivit DNA, la trecerea ilegală, în 2013, a unor părți din Insula Belina și Brațul Pavel din proprietatea statului în proprietatea județului Teleorman și în administrarea Consiliului Județean Teleorman, pentru ca, doar la câteva zile, să fie închiriate, tot ilegal, unei firme private, prin acțiunea concertată a unor persoane cu funcții publice. Firma la care se referă DNA este TelDrum, controlată de Liviu Dragnea.

Aceste persoane, suspectate de DNA că au acționat împotriva legii, au fost ulterior recompensate de către Liviu Dragnea cu poziții importante în stat. Avem de-a face cu o captură a statului de către Liviu Dragnea, o situație în care instituțiile nu mai lucrează pentru binele public, ci pentru interesele private ale unui șef politic”, a declarat Dan Barna, purtător de cuvânt al USR.

USR atrage atenția că opinia publică este intoxicată cu o mistificare a realității, în condițiile în care PSD, în urma audierii, de azi, la DNA, a lui Sevil Shhaideh, se prezintă drept victimă a unui așa-zis „stat paralel” condus de George Maior, fost director al SRI, Ambasadorul României la Washington, care ar vrea să pună mâna pe PSD.

Este o contrafacere grosolană a realității. Liviu Dragnea caută un țap ispășitor și l-a înlocuit pe George Soros cu George Maior, cu obiectivul de a se prezenta drept victimă a unei mașinațiuni oculte. Adevărul este că Liviu Dragnea a fondat un stat paralel pe care anchetele DNA îl destructurează”, a mai spus Dan Barna.

Purtătorul de cuvânt al USR a adăugat: „Apreciem faptul că DNA nu se lasă indimidată de presiunile și amenințările continue la care este supusă personal de Liviu Dragnea, dar și de instituții pe care acesta și le-a subordonat, pentru a opri anchetele și procesele care-l privesc personal și lupta anticorupție din România”.

articol preluat de pe: usr.ro

 

* Sevil Shhaideh (n. 4 decembrie 1964, Constanța, România; născută Sevil Geambec) este o politiciană română de etnie turcă, membră a Partidului Social Democrat, care a făcut parte din Guvernul Ponta. Este strănepoată după mamă a cunoscutului istoric turc născut în România, Kemal Karpat.

A absolvit Academia de Studii Economice, Facultatea de Planificare Economică și Cibernetică în 1987. Este căsătorită din 2011 cu sirianul Akram Shhaideh, aceasta fiind a doua ei căsătorie.

La 21 decembrie 2016 Sevil Shhaideh a fost prima propunere făcută de președintele PSD, Liviu Dragnea, pentru funcția de prim-ministru al României, propunere refuzată de președintele Klaus Iohannis la 27 decembrie 2016.

Liviu Dragnea a declarat că Sevil Shhaideh a fost singura din partid în care a avut încredere că poate pune în aplicare programul de guvernare cu care formațiunea a câștigat alegerile, el arătând că aceasta va beneficia de un sprijin efectiv atât din partea sa, cât și a PSD.

Sevil Shhaideh s-a prezentat pe 22 Septembrie 2017 la DNA, pentru a fi informată că are calitatea de suspect într-un dosar de corupție. Anunțul a fost făcut chiar de vicepremier la ieșirea de la DNA.

sursa: ro.wikipedia.org

(Liviu Mihaiu) De ce i se rupe Statului poliţienesc de noi. Şi nouă de el

De ce i se rupe Statului poliţienesc de noi. Şi nouă de el

articol: Liviu Mihaiu

Liviu Mihaiu - foto: facebook.com

Liviu Mihaiu – foto: facebook.com

20 septembrie 2017

 

Nu cred că a existat în istoria României o perioadă mai populară şi suportivă politic pentru dominanţa anticonstituţională a serviciilor secrete ca în ultimii zece ani.

Când scriam, prin 2011, că vine o juntă militară de jos în sus, care va pune mâna pe boaşele Statului de drept, intelectualii încă aplaudau regimul care i-a băgat în seamă spunându-le fix ce voiau s-audă şi, care, la adăpostul urii împotriva hoţilor din clasa politică, a creat cea mai mare Poliţie Politică din întregul spaţiu UE.

Când implicatul numărul unu al intelectualităţii “civice”, Gabriel Liiceanu, îi spunea la microfon, cu decoraţia caldă pe piept, lui Băsescu cât de preşedinte al intelectualilor ne este el, el, Băsescu, omul Securităţii (confirmat nu numai de fostul preşedinte Emil Constantinescu, ci şi de către fostul său şef de dinainte de ’89, Silvian Ionescu) ordona Noii Securităţii în alcov şi prin hotărâri CSAŢ să ocupe tot Statul. Şi fix asta s-a întâmplat.

Azi, premierul Tudose, pe care Cpexul PSD îl punea să jure că nu are dublă comandă la SRI, taie la recenta rectificare bugetară de la Educaţie şi Cercetare (România este pe ultimul loc la Inovare şi Cercetare din UE) şi dă banii, aţi ghicit, la SRI, cel care are un buget de jumătate de miliard de euro în ţara cu aparatură de ascultare de un miliard de dolari şi cu cele mai multe mandate de ascultare pe siguranţă naţională din lume.

Când l-am intrebat, în urmă cu zece ani, pe profesorul Andrei Cornea, cum poate sprijini un securist in fruntea Ţării, profesorul care scrie la revista la care prestează cei mai mulţi acoperiţi ai intelectualităţii române, mi-a răspuns că: “Scopul scuză mijloacele!“. Când, de fapt, aşa cum se constată, mijloacele au alterat scopul şi Constituţia ţării.

Un troll îmi scria pe forumul emisiunii mele de la radio Guerrilla, apropos de “obsesia mea” cu poliţia politică din România:

Ce dacă conduc Securiştii!!!? Nu ei l-au împuşcat pe Ceauşescu?!?

Cu 25 de ani în urmă auzeam ceva asemănător apropos de tătucul Iliescu: “Ce dacă conduce Iliescu!!? Nu el a făcut Revoluţia!? Cine aţi vrea să conducă!? Voi, golanii din Piaţa Universităţii!?”

Ce a urmat ştim cu toţii: o degradare continuă a clasei politice româneşti până la eşecul de ţară de azi în care avem cel mai prost guvern posibil şi în care intelectualii şi specialiştii, în caz că nu emigrează, trăiesc într-o perfectă disonanţă cognitivă, vizavi de politică, dar şi sub imperiul unei mentalităţi de frică tipică epocii de aur la final: anii ’80.

Marius Ghilezan, un veteran al jurnalismului anticomunist, scria deunăzi în “România liberă” despre escaladarea urii şi a dezbinării în România sub comdanda culoarelor media şi a agendelor serviciilor secrete în spaţiul public:

Ba, mai mult, unul dintre halebardierii sistemului urlă: “Voi muri cu dinţii în gâtul vostru!”. Păi, ăsta e, măi, rolul agentului de influenţă? Violenţa ca acţiune de constrângere socială aplicată de un grup ascuns asupra restului societăţii in vederea obţinerii unor anumite modele specifice de comportament, acţiuni sau a unei schimbări a gândirii colective a fost studiată de mult. Ei vor să gândeşţi ca ei, să te supui Măriei Sale Sistemul. Big Brother.ul guvernează in toată splendoarea şi strălucirea sa. Omerta e in casa puterii. Europenişti de tresă, lingăi de clanţe de ambasadă..cultivă terorare pentru instituirea in formă calificată a principiului dominoului….dacă nu le acorzi complezenţeşi nu le confirmi agendele, eşti vândut sau trădător. Ipochimenii au luat in stăpânire o ţară şi nimeni nu se revoltă.”

Rezultatul este un uragan de ură la cote fără precedent in România. La toate astea, preşedintele Iohannis stă şi se uită revoltat că nu s-a putut anticipa mezociclonul de la Timişoara..

Nu există putere în statul nostru care să nu aibă în intestine agenţii săi secreţi la butoane. Presa, Magistratura, Parlamentul şi Executivul sunt infestate de “cyborgii” cu misiunea înaltă de IT-işti ai anticorupţiei. Legi organice ale Statului şi Constituţia sunt incălcate de ani de zile din “rezonuri de stat”, în aplauzele celor care vor, pe bună dreptate, eradicarea celui mai mare flagel al administraţiei politice româneşti: Corupţia.

Iar cei câţiva judecători de la CCR care s-au opus la instalarea unui Big Brother românesc anticonstituţional au fost ameninţaţi şi operaţionalizaţi de către cel mai puternic serviciu secret al ţării (episodul Maior versus Daniel Morar) sau de către agenţii din presă care i-au demantelat imediat cu cel mai infam atribut la modă : Pesediştilor.

Estimp opoziţia politică nu mişcă-n front pe subiectul amestecului puterilor în stat la gândul că pot fi executaţi dacă se opun “luminii oficiale” a celor care conduc de fapt ţara în conivenţă cu preşedintele, pe care-l vor sprijini cu toţii şi pentru al doilea mandat, şi care preşedinte, îi va aduce la guvernare cu ajutorul aceloraşi servicii secrete şi mijloace. Case closed.

Azi serviciile secrete româneşţi sunt un stat în stat, de care clasa politică nu se atinge nici cu floarea unui amendament la Legea siguranţei naţionale veche din 91.

Acest subiect, ca şi guvernanţa americană, sunt două subiecte tabu pentru clasa politică, preşedinţie, presă (cu două, trei excepţii) sau societatea civilă. Serviciile secrete azi nu sunt controlate parlamentar, ci parlamentul este sub control al serviciilor, deţinând peste 30 % dintre scaune sub acoperire. Serviciile fac afaceri cu turn over-uri ameţitoare şi reprezintă un mandarinat extrem de influent in toate puterile din stat. Nu există afacere frauduloasă cu Statul sau privatizare cu cântec in care să nu fi fost băgaţi atât securişti sau agenţi ai serviciilor secrete de azi (vezi cazul Sebastian Ghiţă, cel care câştiga toate licitaţiile de resort, fără nici un fel de opoziţie şi care ameninţa firme concurente cu execuţia şi falimentul. Sau presiunile SRI prin infiltraţii săi instituţionali in cazul Institutului Geologic, implicat in diagnosticarea exploatării de la Roşia Montana.ca să dăm numai două cazuri).

Sunt două subiecte tabu în presa noastră “pro-occidentală” şi anticorupţie “cu orice preţ”: Securitatea română (cea mai numeroasă pe cap de locuitor din UE) şi politica intervenţionistă a SUA. Intâmplător sau nu, civilii din presă numesc acest tip de presă oarbă la critica sistemului de Securitate “unităţi militare de propagandă”. Politica oficială a ultimilor doi preşedinţi şi a ultimilor cinci guverne a fost mărirea bugetelor de siguranţă naţională şi lipsa controlului autentic al activităţii serviciilor secrete.

În urmă cu ceva ani, un ayatolah al presei scria că “nu mai există un interes public pentru dosarele Securităţii şi Securitate. Nu mai sunt un subiect atât de “tare” ca să mai pasioneze publicul românesc“. Nu ştiu dacă nu cumva îşi dorea asta, dar e cert că azi, acelaşi “intelectual public” se face nu vede nimic din abuzurile noii Securităţii asupra Statului de Drept pentru care luptă la baionetă. În fapt, am ajuns să salvăm 99% dintre torţionari şi să le facem pensii speciale la securişti. În acelaşi timp, se încearcă radierea unor nume din istoria României precum Mircea Vulcănescu, iar numele lui Mihail Sadoveanu, cel care a semnat condamnarea la moarte a ţăranilor care s-au opus colectivizării, este nume de bulevard şi librărie în mai toată România. În aplauzele aceloraşi intelectuali care sunt plecaţi să lupte pentru Statul de Drept.

România este pur şi simplu blocată irevocabil. Aproape nimic nu mai merge în administraţie, Opoziţia votează împotriva oricărei iniţiative a Puterii, chiar şi când aceasta se referă la azile de bătrâni sau copii, spaţiul public a ajuns un balamuc cu acte in regulă, ba mai mult, în spaţiul public s-a trecut la faza pe pumni şi picioare. Iar Preşedintele Ionannis e la ONU, uitându-se atent la problemele globale ale omenirii.

articol preluat de pe: gandul.info

USR: Firmele sunt puse din nou să plătească nota de plată a minciunilor PSD – ALDE

USR: Firmele sunt puse din nou să plătească nota de plată a minciunilor PSD – ALDE

foto: agerpres.ro
articol: usr.ro

21 septembrie 2017

 

Partidul Uniunea Salvați România atrage atenția că mutarea contribuțiilor de la angajator la angajat ascunde o mare minciună a programului de guvernare PSD – ALDE deoarece anulează majorarea salariilor din sectorul bugetar cu 25%.

Coaliția PSD – ALDE a promis în campania electorală că va adopta o lege a salarizării unitare care să majoreze salariile din sectorul public cu 25% începând de la 1 ianuarie 2018. În realitate, prin mutarea contribuțiilor de la angajator la angajat are loc doar o creștere a salariului brut cu 22,75% în timp ce salariul net va rămâne la același nivel.

Majorarea salariilor din sectorul bugetar cu 25% se dovedește o minciună, iar membrii guvernului PSD – ALDE încearcă să o mușamalizeze prin acest artificiu”, afirmă deputatul Dan Barna, purtătorul de cuvânt al USR.

Grav este că în ciuda asigurărilor oficiale că prin această măsură nu vor scădea salariile, Guvernul pregătește o lege care să oblige toți angajatorii din România să majoreze salariile brute cu cca. 20%.

Propunerea ministrului de Finanțe de a obliga firmele să modifice contractele de muncă este o aberație din punct de vedere economic și reprezintă un nou abuz al guvernării PSD – ALDE în războiul pornit cu companiile private și mediul de afaceri”, consideră purtătorul de cuvânt al USR.

Partidul Uniunea Salvați România cere Guvernului să renunțe la măsurile de destabilizare a economiei prin intervenția abuzivă în relațiile contractuale dintre angajatori și angajați sau introducerea contului separat pentru plata TVA.

Coaliția PSD – ALDE a demonstrat în opt luni de guvernare că este incapabilă să onoreze promisiunile electorale, provocând haos în administrarea finanțelor publice și în economie prin măsuri populiste fără acoperire bugetară.

articol preluat de pe: usr.ro

USR solicită mobilizarea autorităților pentru implementarea unui sistem național de alertă prin SMS

Furtuna violenta la Timisoara (17 septembrie 2017)

foto: twitter.com
articol: usr.ro

18 septembrie 2017

 

Partidul Uniunea Salvați România propune organizarea unei dezbateri în Parlamentul României pe tema implementării unui “sistem național de alertare a populației prin SMS în caz de dezastru”, în contextul tragicelor evenimentele care au avut loc în weekend din cauza fenomenelor meteo extreme.

Dezbatere USR în Parlament pe tema sistemului de alertă a populației: Avertizările meteo nu trebuie transformate în campanii de imagine

Deputatul USR Cătălin Drulă, în calitate de președintele al Comisiei pentru Tehnologia Informației, a invitat toate instituțiile cu atribuții în domeniu (ISU/DSU/STS/ANM/ANCOM) și operatorii de telefonie mobilă la o dezbatere pe această temă, miercuri, 20 septembrie, începând cu ora 10:00, în Parlamentul României.

Cel mai eficient sistem de alertare a populației asupra unor fenomene meteo extreme care se dezvoltă rapid este cel prin SMS-Cell Broadcast. Este vorba de trimiterea unui SMS către toți abonații aflați într-o anumită zonă geografică – suportul tehnic este prevăzut în protocoalele GSM, mesajele au prioritate înainte oricăror alt tip de comunicații și alertarea se face instantaneu și fără a fi nevoie să fie instalate alte aplicații pe telefonul mobil. În România, au existat discuții cu operatorii de telefonie mobilă și cu reglementatorul pieței, ANCOM, pentru a face interfața de alerte de tip cell broadcast, dar după cum vedem nu există încă”, a declarat deputatul USR Cătălin Drulă, președintele al Comisiei pentru Tehnologia Informației.

Din punct de vedere tehnologic, piesele acestui puzzle există deja, trebuie doar puse împreună. Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) din Ministerul Afacerilor Interne primește deja toate alertele meteo nowcasting de la INMH/ANM și dispune de un sistem de geolocare pentru alerte. Este necesară interfațarea între ANM, DSU și operatorii de telefonie mobilă, precum și de cadrul legal care să stabilească responsabilitățile și obligațiile actorilor acestui sistem.

Am propus Comisiei pentru Tehnologia Informației să organizăm o dezbatere împreună cu instituțiile abilitate pentru a vedea care sunt pașii necesarii și responsabilitățile pentru ca acest sistem să fie implementat cât mai curând. De asemenea, cred că e necesară o lege care să stabilească obligațiile părților (INMH, DSU, operatori de telefonie mobilă) și să constituie baza acestui sistem de alertare. Similar, în SUA a fost elaborat the Warning, Alert, and Response Network (WARN) Act în 2006”, a declarat deputatul USR Cătălin Drulă.

SUA au implementat acest sistem din anul 2012, Canada îl va avea operațional de anul viitor. Sistemul de alertare nu ar fi numai pentru furtuni, ci și pentru alte situații excepționale: dezastre naturale, incendii, inundații, accidente deosebite (revărsări de substanțe chimice), accidente majore care blochează căi de comunicații.

articol preluat de pe: usr.ro

(Liviu Mihaiu) Clientul nostru, stăpânul nostru. Blow job description

Richard Nixon si Nicolae Ceauşescu

foto: historia.ro
articol: Liviu Mihaiu

Liviu Mihaiu - foto: facebook.com

Liviu Mihaiu – foto: facebook.com

14 septembrie 2017

 

 Clientul nostru, stăpânul nostru. Blow job description

 

După albanezi suntem al doilea popor filoamerican din lume. Avem America în ADN şi-n DNA.

America este în privirea pierdută pe cer a bunicilor noştri după venirea pe tancuri a comunismului stalinist; în eliberarea, după 23 august, a prizonierilor americani care ne-au bombardat rafinăriile de la Ploieşti; iî pachetele cu armament şi mâncare paraşutate partizanilor anticomunişti; în vizitele oficiale ale lui Ceauşescu în SUA unde s-a tras primul in poză cu Mickey Mouse; în cel mai influent serial pentru întreg capitalismul românesc, “Dallas”(suntem singura ţară din lume unde JR a fost perceput ca personaj pozitiv); în cele mai multe filme cu cowboy rulate în vremea dictaturii comuniste dintre toate dictaturile comuniste; în stricarea relaţiilor de camaraderie cu sârbii pentru un război care s-a dovedit mai târziu fabricat de o mare firmă de PR specializată război; în decoraţiile din pieptul Securităţii române subcontractate în numele idealurilor de pace şi prosperitate euroatlantincă; în scutul anti-rachetă de la Deveselu; în Irak şi Afganistan, unde am fost singura ţară din lume care a deţinut comanda asupra unor batalioane americane; în nesfârşita bucurie, încununată de curcubeu pe cer bucureştean, în 2002, a primirii pe pâmânt românesc a trei preşedinţi americani de către trei preşedinţi români (Nixon-Ceuşescu; Clinton-Constantinescu; George W Bush-Iliescu); în cohortele de politicieni, ziarişti, procurori, ongişti şi intelectuali care trec ritualic pe la ambasada americană, ce azi ţine locul Legaţiei germane de dinainte de 23 august ’44 sau al Comisariatului sovietic de după ’47.

Aşa cum spunea şi Şeful legaţiei germane la Bucureşti, Killinger, înainte de întoarcerea armelor, aşa poate spune azi orice ambasador american:

Orice frunză pică la Bucureşti, noi aflăm imediat!

Logica şi dialectica întregii societăţi româneşti este imuabil favorabilă oricărui tip de retorică pro-americană. Orice gest, orice fel de influenţă yankee este la fel de hipnotizantă pentru noi pe cât de populară este în mentalul românesc filmografia americană.

Republicanismul intelectualităţii noastre este durabil de 27 de ani şi incumbă toate formele de recunoştinţă pe care România le are faţă de singurul preşedinte american ce are statuie in România: Ronald Reagan, adevăratul eliberator al ţării de comunism.

Primul post privat care a crescut o generaţie in valorile proamericane, ProTv, este pe primul loc de la apariţia sa, 1 decembrie 1995, şi până astăzi.

Orice critică la adresa politicilor americane este brutal desfiinţată şi categorisită ca fiind de sorginte pro-rusă.

Nu există ceva sau cumva pe care vreun fel de guvern, fie de stânga, sau de dreapta, să-l fi refuzat vreodată oricărei entităţi ce aparţine Statului sau Corporaţiei americane.

Ambasadorul american este realmente Pilatul din Pont al ţării, oriunde s-ar duce pe teritoriul ei: la Guvern, la Cameră, la Serviciile secrete, la Camerele de comerţ, la Preşedinte, in Ţinutul Secuiesc.

Visul oricărui demnitar român este să fie primit sau decorat de americani, într-o “sfântă zi”.

Faima oricărui jurnalist român este la zenit, şi “apoi pot să şi mor”, când îl va putea intreba ceva, cândva, pe Preşedintele american. Sau să fie intern măcar o zi la “Washington Post” sau la “CNN”.

Toţi comenatorii şi moderatorii care vor să fie implacabili încep cu : “Haideţi să vă spun cum e la americani…”

Visul oricărui cineast român este să ia Oscarul. Şi lista este departe de a fi definitivă in ceea ce priveşte visul subconştient românesc de a fi al 51 lea stat american.

Dacă în SUA se spune: “America nu este o ţară, ci o afacere”, în România este o religie nucleară.

Propaganda pro-americană a unităţilor militare din presa română şi submisivitatea administraţiei române am găsit-o chiar şi in ultimul taxi pe care l-am luat: “Dacă nu cu americanii, atunci cu ruşii!?”, mi-a spus mândru şoferul cu facultate. Şi este cea mai “oficială” afirmaţie a dependenţei româneşti faţă de Big Brother.

Orice fel de lobby sau trafic de influenţă, de ordin comercial sau militar, este considerat de toată lumea o ofrandă adusă Aliatului Suprem. Sau o binecuvântare a lui.

Iată două exemple din miile intâmplate:

Am intervenit pentru ca Guvernul României să concesioneze zăcăminte de gaze de şist către Chevron!” -Mark Gitenstein, in calitate de fost ambasador SUA.

Eric Stewart, preşedintele Consliului de Afaceri Americano-Român(AMRO), i-a înmânat premierului Sorin Grindeanu o “foaie de parcurs” privind statul de drept (atenţie: statul de drept. n.a), din partea marilor companii americane prezente in România, pentru a o lua in considerare in activitatea sa

Dacă Rusia (circulă această legendă geopolitică in mediile discrete) ne-ar oferi Basarabia în schimbul Deveselului şi al recunoşterii Crimeeii (Basarabia lor), cu certitudine, noi am refuza-o cu sfântă indignare, înjurându-i pe toţi unioniştii ca fiind plătiţi de ruşi.

Explicaţia psihanalitică şi antroplogică stă ca un oximoron profetic într-o povestire cât se poate de reală, dintr-o bătălie pe viaţă şi pe moarte intre Securitate şi Partizanii anticomunişţi care primeau sprijin material de la americani:

În urmă cu fo 65 de ani, şedinţă de Partid şi Securitate ad-hoc într-o casă în care, sus în pod, se ascundeau partizanii. Comuniştii şi securiştii înarmaţi o scaldă în multe ţuici şi până la urmă încep să cânte din toţii rărunchii: “Ţine Doamne partizanii/ Până vin americanii!”.

God Bless Romania!

articol preluat de pe: gandul.info

(Marius Vintilă) Ce-aș mînca daca aș fi/ Andrei Pleșu, pentru-o zi

Ce-as manca daca as fi/ Andrei Plesu, pentru-o zi

foto: delectant.com
articol: Marius Vintilă

Marius Vintila - foto - facebook.com

Marius Vintila – foto: facebook.com

13 septembrie 2017

 

De curînd domnul profesor Pleșu aborda în “Dilema Veche”, în treacăt, cu umorul și cu bonomia intelectuală care îl caracterizează, subiectul vegetarianismului.

Concluzia la care ajunge textul, fără mari eforturi de nuanțare, este că pe acest tărîm nu sunt dileme. Sunt doar etichete, clare pentru oricine înțelege cele mai elementare chestiuni despre libertatea de exprimare a gustului și poftei.

Se știe că orice scrie domnul Pleșu este citit în cheia unei recomandări condescendente cu aer demiurgic, respectată cu sfințenie… desigur. Ceea ce nu reprezintă o problemă per se. De fapt, Doamne ajută ca toți cei ascultați cu atenția de care beneficiază domnul Pleșu să gîndească precum dumnealui! O problemă per se mi se pare însă faptul că uneori domnul Pleșu pare să uite cîtă atenție se acordă fiecărui rînd scris de dumnealui și implicit responsabilitatea pe care vrînd-nevrînd o are la fiecare mesaj public.

Sunt vegetarian. Șase zile pe săptamînă – în medie – mănînc “de post”. Asta e formula pe care o folosesc la restaurant. La noi în țară puțină lume pare să știe că vegetarianul nu se hrănește cu produse de origine animală fără să țină post și doar cîțiva cetățeni pare să fi întîlnit unul în carne și oase (sic!). În una din șapte zile – tot în medie – îmi permit și produse de origine animală, de cele mai multe ori o brînză bună și (sau) ouă la micul dejun. Sunt vegetarian în primul rînd din motive etice, apoi fiindcă am “conștiință eco-planetară sănătoasă” adică sunt conștient de impactul pe care industria cărnii ieftine o are asupra mediului (studii recente relevă că este cea mai dăunătoare, mai poluantă chiar decît industria auto) și mă comport ca atare. În fine, sunt vinovat și de faptul că, la fel ca mulți contemporani informați, susțin că dieta vegetariană este mai sănătoasă. Pe deasupra, sunt și mîndru de opțiunile mele legate de dietă și conștient că altele oricum nu (mai) avem.

Uneori, pentru a căpăta mîncare “vegană”, (cuvînt pe care refuz să îl folosesc fiindcă limba română are deja termenul de “vegetarian”) adică patru garnituri pe o farfurie, folosesc terminologia ortodoxă ca să înțeleagă chelnerul ce îi cer și să nu îmi propună pește. Asta spune multe despre educația românilor în materie de vegetarianism.

Ironia e că posturile ortodoxe de o zi și de mai multe însumează aproximativ 32 de săptămîni pe an, adică mai mult de trei cincimi din an ar trebui să ne hrănim exclusiv cu vegetale dacă am fi la fel de receptivi la dieta ortodoxă cum suntem la chemarea grătarului încins.

Omul e omnivor, spune poetul, adică poate mînca și carne, însă nu este obligatoriu să o facă. Poți trăi ani de zile, chiar toată viața, în post continuu, într-o foarte bună stare de sănătate, în vreme ce bolile pe care le capeți în relativ scurtă vreme dacă te hrănești predominant cu cărnuri sunt numeroase și teribile. De aceea medicii și dieteticienii zilelor noastre recomandă fie dieta exclusiv vegetariană, fie una cu foarte puțină carne.

Nu este obligatoriu să fii monah ca să ai conștiința deplină a alegerii dietei tale. Vegetarienii știu exact ce fac cînd renunță – zilnic – la carne. Pe de altă parte presupun că și monahii sunt conștienți de componenta etică a gestului lor de a nu mînca animal ucis, și nu doar de potențiala îngreunare a demersului lor spiritual la nivel de digestie și energie.

Pînă de curînd, majoritatea oamenilor erau atît de săraci încît rar își permiteau carne. A mînca cu precădere legume, rădăcinoase, cereale, fructe, nu era o treabă de opțiune. Aproape toți eram aproape vegetarieni, de cele mai multe ori din necesitate. În Japonia primul decret care le interzicea cetățenilor carnea datează din anul 675, apoi ele s-au înmulțit și au fost în vigoare sute de ani. Japonezii și-au dat repede seama că nu își permit să piardă atîtea suprafețe cultivabile cu legume și grîne în favoarea creșterii animalelor, ramură incomparabil mai consumatoare de resurse.

Astăzi, datorită (aș zice mai degrabă “din cauza”) petrolului ieftin, care în ultimii 60 de ani ne-a adus în pragul colapsului ecologic, adică al unei premature morți a speciei, avem putința de a mînca la fiecare masă carne. O simplă navigare pe net poate să îi dea oricui o idee despre costurile reale, în bani și în resurse, pe care le presupune treaba asta. Prețul moral: viața animalelor în ferme, moartea lor, sau chiar moartea noastră din cauză că suntem clienții fideli pe care industria cărnii ieftine se poate baza.

Din cei trei factori existenți în problemă, industria cărnii, total nesustenabilă, guvernele (conștiente de valorile poluării cauzate de industrie și de starea de sănătate a cetățenilor), și cetățenii înșiși, nici unul nu este dispus să cedeze. Ortodocși sau shintoiști (japonezii au ajuns unii dintre cei mai mari consumatori de carne per capita), nu ne putem opri din a crea, dintr-o poftă profund umană, o din ce în ce mai mare cerere de carne (profund animală) fără să ținem cont că planeta nu mai are resurse pentru poftele noastre. Iar faptul că poate sperăm să ni se termine mandatul înainte să vedem consecințele nu înseamnă că nu trebuie să ne pese.

Încă nu se taxează consumul de carne cum se taxează un motor uriaș pe o mașină “sport”, dar cred că în curînd se va ajunge și la asta, în ciuda unui lobby acerb ce va fi făcut de industrie.

Acestea sunt adevăruri, nu opinii – e, cum ar veni, realitatea. Suntem departe de epoca ceasurilor petrecute la o cinzeacă de țuică în băcănie, la degustare de mezeluri fine cu băieții. Și dacă nu ar fi vina noastră, a tuturor, s-ar putea spune că nu e vina nimănui, nici a ungurilor, nici măcar a vegetarienilor ălora militanți, că trăim alte vremuri.

Și eu îmi aduc aminte cu nostalgie de salamurile uscate pe care le “coștoleam” la o țuică sau la un pahar de vin. Însă mi se pare mai important să ai compasiunea și conștiința (eco-planetară sau nu) să renunți la o mică plăcere pentru a face foarte puțin bine (dar de ajuns) unui om pe care nu îl vei întîlni niciodată dar care datorită ție și altora ca tine va trăi o zi în plus sau va avea încă o zi apă curată de băut. Sau poate că ai scutit o vacă (o vacă proastă, normal, fără conștiință evoluată) de a trăi și muri într-o fermă din alea.

În nu mai știu care carte a lui Balzac, cred că în “Goriot”, se punea următoarea dilemă morală: devii nemăsurat de bogat instantaneu dacă accepți ca în momentul în care intri în posesia uriașei averi să moară un mandarin în China. O persoană pe care nu o cunoști, nu știi cum o cheamă, nu vei afla niciodată nimic despre ea, și nu vei fi pedepsit pentru moartea ei. Trebuie doar să accepți să moară ca să primești imensa avere. Ai face-o?

Dacă presupunem că pentru o persoană decentă minimum de moralitate înseamnă să nu facă rău în mod conștient, nici măcar indirect, vedem de ce un vegetarian are dreptul să fie și militant chiar dacă asta îi irită pe alții. Vegetarianul a renunțat la acea formă de a face rău pe care consumatorul de carne preferă să o ignore sau să o uite la fiecare masă. În virtutea cutumei de a nu privi în farfuria vecinului vegetarianul poate să îl lase în pace pe carnivor să își savureze friptura sau să îl facă atent că este responsabil pentru tot ce se află în farfuria lui dacă acel ceva a avut părinți. E de dezbătut care atitudine e de preferat, obiectiv vorbind. În schimb, e clar pe care o preferă carnivorul.

Vegetarianul dăunează mai puțin sănătății speciei decît carnivorul, avantajul său moral este evident, iar cine alege să mănînce carne își asumă și alt fel de responsabilitate decît pe aceea a propriei sănătăți, dacă este o persoană conștientă de sine. În această chestiune, nu se mai poate pune problema în acel fel simplist numit “fiecare cu opțiunea lui”. Dacă vegetarianul alege să vorbească despre asta, fie și la sfînta masă carnivoră, este, din punctul meu de vedere, îndreptățit să o facă. În general însă, experiența pe care o am cu vegetarienii e că ei preferă să tacă. Dacă sunt întrebați admit aproape cu un soi de jenă că nu mănîncă niciodată carne. Altfel, riscă să ajungă fără să vrea subiectul de discuție al convivilor, ceea ce nu e prea plăcut. Am mai scris despre asta.

Din nefericire, am ajuns să trăim vremurile în care a mînca carne a devenit un lux moral cu un cost economic acceptabil. Și dacă pe om luxul nu îl doare la buzunar sau fizic, nimic nu mai contează. Cînd nu se vede imediat, răul făcut nu există, nici măcar dacă ni-l facem nouă.

În fine, nu pentru oricine delicatesa reprezintă forma supremă de a-ți exprima bucuria de a trăi. Poate că pe un vegetarian a trăi conștient și corect față de ceilalți îl bucură la fel de mult cît pe un gurmand carnivor o îmbucătură de bife de lomo clasa una, adusă azi din Argentina cu avionul. Pun pariu că majoritatea vegetarienilor ar comanda un prînz fără carne chiar dacă acel prînz ar fi ultima lor dorință.

articol preluat de pe: cuvintecuvintila.blog

USR: Guvernul Tudose minte românii cu o rectificare pozitivă și sacrifică din nou investițiile

USR: Guvernul Tudose minte românii cu o rectificare pozitivă și sacrifică din nou investițiile

foto si articol: usr.ro

9 septembrie 2017

 

Partidul Uniunea Salvați România avertizează că guvernarea PSD – ALDE manipulează cifrele bugetului de stat pentru a prezenta o rectificare bugetară pozitivă în care veniturile si cheltuielile statului sunt în creștere.

În realitate, Guvernul Tudose refuză să recunoască propria incompetența și să admită în mod oficial că rectificarea bugetară reflectă situația dezastruoasă a finanțelor publice după opt luni de guvernare PSD-ALDE.

Deși ministrul Finanțelor Publice a anunțat o rectificare prin care veniturile și cheltuielile bugetare sunt în creștere, proiectul de rectificare bugetară prezentat de Ministerul Finanțelor Publice arată realitatea că veniturile și cheltuielile bugetului de stat sunt în scădere și doar deficitul bugetar este în creștere.

Faptul că, în ciuda unei creșteri economice importante, veniturile bugetului de stat sunt rectificate în scădere cu 1,3 miliarde de lei este o dovadă clară a eșecului programului de guvernare al coaliției PSD – ALDE și confirmă că estimările inițiale au fost eronate.

”Dincolo de modul în care este definită această rectificare bugetară, în esență este o rectificare negativă pentru că sunt tăiate fonduri de aproape 10 miliarde de lei de la investiții în infrastructură și proiecte europene și transferate la cheltuielile cu salariile și pensiile”, afirmă deputatul Dan Barna, purtătorul de cuvânt al USR.

Uniunea Salvați România consideră că este regretabil că guvernarea PSD – ALDE a redus drastic alocările bugetare în domenii extrem de importante pentru dezvoltarea României: fondurile ministerului Transporturilor au fost diminuate cu 6,25 miliarde de lei, iar cele pentru co-finanțarea proiectelor europene cu 3,48 miliarde de lei.

Reducerea fondurilor pentru infrastructura de transport și pentru proiectele europene reprezintă una dintre cele mai grave nerealizări ale guvernării PSD – ALDE care arată concentrarea coaliției de guvernare doar pe măsuri populiste, fără o acoperire bugetară reală, ignorând complet dezvoltarea viitoare.

Partidul Uniunea Salvați România cere guvernului să vină cu soluții de rectificare bugetară care să așeze cheltuielile statului pe baze economice reale și să renunțe la politica populistă care a dus la sacrificarea investițiilor în situația în care în ultima parte a anului nu mai sunt fonduri pentru plata unor salarii la stat.

articol preluat de pe: usr.ro

(Alexandru Cristian Surcel) De la Curtea Constituţională la Curtea Prostituţională

Curtea Constituţională

foto: vivafm.ro
articol: Alexandru Cristian Surcel

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto: facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto: facebook.com

10 iulie 2017

 

De la Curtea Constituţională la Curtea Prostituţională

Mâine, marţi, 11 iulie 2017, Curtea Constituţională a României (CCR) are pe ordinea de zi o excepţie de neconstituţionalitate la adresa art. 392 (fapte săvârşite în legătură cu un referendum) raportat la art. 386 (coruperea alegătorilor) Cod penal. Referendumul în discuţie este cel privind demiterea Preşedintelui din 2012, iar dintre cei şase petenţi, patru sunt persoane condamnate odată cu Liviu Dragnea. Acesta din urmă nu a fost condamnat cu această încadrare ci conform art. 13 din Legea nr. 78/2000 care precizează că “Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.”

Ar fi însă greşit să credem că Preşedintele Camerei Deputaţilor şi al PSD nu are nicio miză în pronunţarea CCR din acest caz. Sunt posibile două variante care l-ar avantaja pe Liviu Dragnea: cea în care CCR, prin decizia pe care o va pronunţa, va face o trimitere la art. 13 din Legea nr. 78/2000, impunând fie o anumită interpretare a acestuia, fie, mai grav, dând indicaţii Parlamentului cum să modifice acel articol de lege, fie reinterpretând conţinutul articolelor 386 şi 392 din Codul penal în aşa fel încât să dispară natura penală a faptelor concrete ce au dus la condamnarea prepuşilor lui Liviu Dragnea. Dacă acest lucru se va întâmpla, atunci folosirea influenţei/autoriăţii de către Dragnea în timpul referendumului din 2012 nu ar mai putea fi considerată ca exercitată în vederea obţinerii de foloase necuvenite, deci faptele actualului preşedinte PSD nu ar mai fi încadrabile în definiţia infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000. Următorul pas ar fi pentru domnia sa atacarea hotărârii judecătoreşti de condamnare definitivă cu o cale extraordinară de atac, cum este revizuirea, şi casarea acesteia, cazierul domniei sale urmând a fi “spălat”, iar calea spre funcţia de prim-ministru deschisă.

Cu actuala Curte Constituţională nu ar trebui să ne mirăm de un astfel de rezultat. Întotdeauna, departe de a fi ce ar fi trebuit să fie, adică o instanţă populată de magistraţi cu mare experienţă şi vechime, a căror singură prioritate să fie impunerea respectării Constituţiei, CCR a fost un fel de pension pentru bătrânii politruci. Dar de la venirea la preşedinţia acesteia a domnului Valer Dorneanu, PSD-ist din epoca lui Ion Iliescu şi fost titular al funcţiei parlamentare deţinute în prezent de Liviu Dragnea, şi de când acesta şi-a dat mâna cu fostul procuror de casă al Preşedintelui Traian Băsescu, Daniel Morar, Curtea Constituţională a început să încalce sistematic Constituţia şi chiar să uzurpe rolul Parlamentului de legislator pozitiv primar.

De altfel, aceasta a fost problema de drept constituţional pe care am ridicat-o la dezbaterea cu “profesioniştii” de luni, 3 iulie, a doua după cea cu societatea civilă de miercuri, 28 iunie, organizată de Ministrul Justiţiei în legătură cu problema pragului valoric pentru infracţiunea de abuz în serviciu (de altfel, din toată dezbaterea, am fost singurul care a ridicat problema aspectului de drept constituţional şi nu doar a celui de drept penal).

Astfel, în motivarea Deciziei nr. 392/06.06.2017, ca parte a unei consideraţii pe care nu se sprijinea verdictul la excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Bombonica Prodana, fosta soţie a preşedintelui PSD, CCR a pretins Parlamentului să legifereze un prag valoric dincolo de care fapta încadrabilă ca abuz în serviciu să dobândească caracterul penal. Din nou, discutăm de fapt de interesul lui Liviu Dragnea, care are în stare de judecată un al doilea dosar, de instigare la abuz în serviciu, în care prejudiciul este evaluat la 107.000 de lei (aşa că prin OUG 13 s-a încercat stabilirea unui astfel de prag valoric la 200.000 de lei). Teoretic, deciziile CCR, inclusiv motivările, au caracter obligatoriu, dar în dreptul anglo-saxon, de unde este împrumutat precedentul judiciar care operează în cazul deciziilor CCR, acest caracter revine doar verdictului şi consideraţiilor pe care se sprijină verdictul, nu şi consideraţiilor colaterale.

Mai mult decât atât, în acest caz se pune problema dacă CCR poate da instrucţiuni atât de specifice Parlamentului, dacă îi poate impune soluţii legislative. Da, nu există niciun dubiu că este în puterea Curţii Constituţionale să suspende aplicarea dispoziţiilor legale pe care le găseşte ca fiind neconstituţionale, precum şi că interpretările în cheie constituţională ale textelor de lege de către Curtea Constituţională sunt obligatorii. Dar în momentul în care Curtea Constituţională nu se limitează la a semnala existenţa unei lipse de constituţionalitate pe care Parlamentul are un anumit termen pentru a o repara, fiind însă la latitudinea Parlamentului să găsească soluţia care să rezolve deficienţa semnalată de CCR, ci se apucă efectiv să impună Parlamentului o anumită soluţie tehnică, atunci Curtea se erijează în legiuitor pozitiv primar. Ceea ce contravine flagrant Constituţiei.

Astfel, art. 61 alin. (1) din Constituţia României precizează în modul cel mai tranşant: “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.” Parlamentul poate să delege această autoritate Guvernului, abilitându-l să emită Ordonanţe şi Ordonanţe de Urgenţă, care ulterior însă trebuie şi ele confirmate prin lege adoptată de Parlament, dar calitatea sa de unic legiuitor pozitiv primar e atât de puternică încât chiar şi referendumul naţional convocat de Preşedintele României conform art. 90 din Constituţie are doar caracter consultativ. Tocmai prin prisma acestui caracter consultativ şi a faptului că Parlamentul este, în România, totuna cu puterea legislativă, a putut face acesta abstracţie de rezultatele referendumului din 2009 (în ciuda frustrării unora, care încă se manifestă şi azi), chiar dacă tot Constituţia prevede în art. 2 alin. (1) că: “Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.”

Deci, ceea nu pot cetăţenii cu drept de vot chemaţi la referendum, deşi titulari ai suveranităţii naţionale, poate Curtea Constituţională? Adică să ordone Parlamentului ce şi cum să legifereze; în cazul de faţă pragul valoric la abuzul în serviciu, lăsând doar cuantumul pragului la latitudinea Legislativului? Evident că nu. Este cât se poate de clar că ne aflăm în faţa unei uzurpări a Parlamentului de către un organism care nici măcar nu este desemnat prin alegeri libere, periodice şi corecte, aşa cum prevede art. 2 alin. (1) din Constituţie.Cum însă îi controlăm pe controlori? Ce ne facem când exact titularii controlului de constituţionalitate încalcă flagrant Constituţia, bazându-se pe caracterul obligatoriu al deciziilor lor.

Ei bine, un prim răspuns este că orice recomandare a CCR care excede semnalării deficienţei de constituţionalitate sau interpretării din perspectivă consituţională a textului de lege aşa cum este el scris, ar trebui privită exact ca o recomandare şi exceptată de la caracterul obligatoriu al deciziei CCR. Curtea Constituţională nu are calitatea de legiuitor pozitiv, aşadar orice soluţii propuse Parlamentului ar trebui privite ca elemente de doctrină juridică şi tratate ca nişte propuneri neobligatorii. Iar pentru confirmarea acestei discerneri între elementele obligatorii şi recomandările neobligatorii din deciziile Curţii Constituţionale, ar fi foarte indicat ca Preşedintele Klaus Ioahnnis să se adreseze Comisiei de la Veneţia (care, din păcate, nu poate fi sesizată de societatea civilă, ci numai de autorităţile statului).

De altfel, amplificarea în ultimul timp a manevrelor îndreptate împotriva campaniei anticorupţie avându-l ca principal instigator pe Liviu Dragnea, inclusiv prin utilizarea cozilor de topor de la Curtea Constituţională, a dus la o accentuare a protestelor din Piaţa Victoriei, care continuă neîntrerupt din 31 ianuarie. Duminică, 2 iulie, au mărşăluit pe ploaie până la sediul CCR din Palatul Parlamentului circa două mii de oameni, iar alte câteva sute au realizat un nou marş ieri, 9 iulie, până la sediul DNA. Cu o Jandarmerie vizibil mai ostilă, care s-a încăpăţânat să nu permită ocuparea unei benzi pe carosabil şi care, spre final, a şi “îndubat” două persoane: pe Cristian Mihai Dide şi pe un domn care filma ridicarea din stradă a primului (şi care a fost apoi eliberat nesancţionat, semn clar că singurul scop a fost împiedicarea filmării). Alte proteste au avut loc în cele două duminici şi la Sibiu şi în alte oraşe.

Şi, ce este mai ironic, deşi detestă marea majoritate a ocupanţilor scaunelor de deputat şi de senator, protestatarii sunt cei care, în acest moment, apără această instituţie fundamentală a democraţiei care este Parlamentul. Nu autoasumatul zgomotos tribun al supremaţiei parlamentare, actualul Preşedinte al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, care vituperează contra “Binomului”, a justiţiei, a ambasadelor şi a multinaţionalelor, dar care nu are dificultăţi cu uzurparea rolului Parlamentului de către o Curte Constituţională din ce în ce mai deraiată de la rolul său în organigrama statului, ci exact protestatarii sunt adevăraţii apărători ai rolului Parlamentului şi ai separaţiei puterilor în stat.

articol preluat de pe: marturiilehierofantului.blogspot.ro

(Liviu Mihaiu) De ce cred că Nicuşor Dan are dreptate

Nicuşor Dan, fost președinte USR

foto (captura video): facebook.com
articol: Liviu Mihaiu

Liviu Mihaiu - foto: facebook.com

Liviu Mihaiu – foto: facebook.com

7 iunie 2017

 

De ce cred că Nicuşor Dan are dreptate

Partidele politice trec prin cea mai mare criză internă de când s-au infiinţat. Şi USR-ul, cel mai nou şi gherilist partid, trece printr-o criză. Mulţi dezamăgiţi, frământări interne, anti-comunicare, anti-modele, gherilă, drepturi lgbt, strigăte de luptă, atacuri, principii ferme, Clotildischisme, tabere şi socoteli.

Cultura de valori a acestui partid este în coagulare. Aici găseşti de toate pentru toţi. Dar în primul rând găseşti oameni bine intenţionaţi şi cinstiţi în proporţii confortabile. Cum găseşti şi infiltraţi ai serviciilor secrete. Ca peste tot.

Despre USR se zice în târgul nostru animat de scenarii, conspiraţii şi denunţări, că este “partidul sistemului”. Nu. Nu este partidul sistemului, ci a fost ajutat de sistem şi de Preşedinte ca el să existe şi să-i fie bine, în imperativul de a reînnoi clasa politică. În Spania, sistemul i-a inventat omologului USR, Podemos, un partid care să-l concureze, pe nume Ciudadanos, ajuns in alegerile din 2015, al treilea partid din Spania.

La noi, nu e incă cazul. Dar s-ar putea ca USR-ul să se divizeze in două partide, dacă Nicuşor Dan nu revine la matcă, într-o formă sau alta.

Iar una din aripi, cel mai probabil aripa Ghinea, va fi opţiunea celor care au grijă ca reforma clasei politice să meargă după calendarul propus.

La cum îl ştiu pe Nicuşor Dan, o va lua de la capăt. De la zero. Dar de data asta alături de o mână generoasă de parlamentari şi lideri de organizaţii.

Nu poţi spune că USR este de stânga sau de dreapta. Nici nu cred că mai e azi valabilă încadrarea. E la fel de relevantă precum cea de dreptaci, stângaci sau ambidextru. Eu unul sunt ambidextru din punct de vedere al ideologiei. Mă regăsesc şi-n stânga, şi-n dreapta.

Nu există un motiv mai bun să guvernezi decât cel al dezideratului universal al Părintelui pentru Copilul său: Educaţie, Sănătatea, Cultura Civică şi Mediul. Adică un copil educat, sănătos, cu personalitate, implicat şi care trăieşte într-un mediu curat şi sustenabil. E tot ce-şi doreşte un părinte pentru copilul său. Politicile durabile şi sustenabile devin o masă critică integratoare stângii şi dreptei. Bipolaritatea celor două doctrine nu mai reprezintă astăzi democraţia şi diversitatea pe care o pretinde “ideologia Pământului”.

Acum ceva timp, Nicuşor Dan şi-a dat demisia din partid. El a motivat astfel această decizia de a reacţiona la poziţionarea progresistă a majorităţii partidului în chestiunea drepturilor minorităţilor sexuale şi de a se opune referendumului iniţiat de Coaliţiei pentru Familie, iniţiat de BOR:

Decizia asta, în opinia mea, este greşită din trei puncte mari de vedere. Primul dintre ele este că duce dezbaterea publică către o temă nesănătoasă, adică tradiţie vs modernism/progresism şi pentru România are riscul să facă din aceasta tema principală a dezbaterii publice. Adică, nu cine fură vs cine nu fură, ci cine apară tradiţiile faţă de elemente progresiste. În peisajul ăsta, USR-ul care fusese până acum în opoziţie cu partidele vechi, partidul anti-corupţie prin excelenţă şi partidul care apără statul de drept, va deveni partidul drepturilor minorităţilor, aşa va fi el catalogat.”

Consiliul politic al USR se adună din nou în jurul datei la care, la PNL, sunt alegeri pentru un nou lider. În jur de 17 iunie. Pentru a se defini o soluţie de compromis pentru cestiunea ardentă care a despărţit apele mării în USR şi care a dus la demisia fondatorului acestui partid. Cum marile priorităţi definite ale USR nu conţin şi această dilemă pe care Vestul a rezolvat-o în diferite moduri dând celor de acelaşi sex posibilitatea de a forma o familie, adică de a se căsători şi a adopta şi copii, teofania progresistă şi ateistă aflată în litigiu va zgudui şi antagoniza cel mai nou partid din Parlamentul României.

Poporul românesc sondat s-a împărit în două felii: 70% pentru “familia tradiţională”, deci impotriva căsătoriilor gay şi a adopţiilor, şi 30% pentru liberalizare drepturilor minorităţilor sexuale. Intr-o ţară în care sărăcia reprezintă aproape două treimi, iar mai mult des peste două treimi se declară ortodocşi, tendinţele anticonservatoare, antireligioase şi progresiste vor intâmpina o rezistenţă atăt de mare încât se va isca încă un război intern de care nimeni nu are nevoie. Cu-atât mai mult USR-ul, care a început să realizeze că fără proiecte pentru comunitate, “religia anticorupţie şi anti PSD”, practicată pe toate holurile instituţiilor statului de către acest partid, nu mai poate câştiga nici simpatie, nici alegeri, ci doar epuizante şi dizolvante dezbateri şi injurături.

În jurul unei reforme ce necesită timp, dezbateri publice şi educaţie de la firul ierbii, nu poţi veni să-ţi plafonezi partidul la bazinul strict urban de centrul oraşului, chiar dacă majoritatea partidului vrea să-ndrepte o persecuţie de istorie indelungată.

Pentru că, nu-i aşa, orice partid visează să ia puterea în urma unui proces electoral pentru a-şi impune vizunea asupra reformei Statului de la butoanele acestuia.. Poziţionându-se anti “Familia Tradiţională”, USR-ul admite că niciodată nu va lua puterea, ci cel mult va putea face alianţe de guvernare cu “partidele vinovate” pe care le-a desfiinţat în discursul public de până acum.

În filmul “Gladiatorul“, generalul gladiator Maximus, intrat în arena supravieţuirii sau morţii, striga obsesiv colegilor aflaţi sub scutul falangei militare organizate: “Stay Together! Stay Together!

Cred că este mult mai important ca cel mai progresist partid să nu se rupă şi să rişte pierderea alegerilor, decât să clameze o soluţie radicală şi rapidă, pe care Parlamentul nu o va vota oricum în această legislatură.

Iar soluţia nepoziţionării de nici o parte, nu este în contractul public pe care orice votant l-a semnat cu partidul pe care l-a votat.

Iar soluţia pentru a împăca şi pe cei 30%, şi pe cei 70% şi revenirea lui Nicuşor Dan in USR, există in două variante din trei: Pro parteneriatul civil (acceptabil de ambele tabere). Contra căsătoriilor gay ( pe care majoritatea românilor nu o pot astăzi accepta)

articol preluat de pe: gandul.info