Articole

Primul ministru SIE a devenit businessman din studenție în firma SIECO SRL. Iată ce afaceri făcea Victor Ponta în perioada în care e acuzat de Președintele Băsescu că a fost ofițer acoperit

15 octombrie 2014/0 Comentarii/în investigații, Politichie de Mărgăritar /de Uniti Schimbam/2.156 vizite

de Daniel Befu

acest articol a fost publicat pe investigații cenzurate în 14 martie 2014

EPISODUL XIV. Victor Ponta, fondator, asociat și administrator al unei firme care a avut contracte cu BANCOREX, RAPPS, FPS, RENEL…Conexiunile cu mama și sora premierului

SERIAL. PÂNZA DE PĂIANJEN CARE A PRINS ÎN PLASA EI ROMÂNIA. EXCLUSIV INVESTIGAȚII CENZURATE

Prim-ministrul României, Victor Ponta, în anii ’90 a fost, conform datelor de la Registrul Comerțului, fondator, o perioadă asociat și administrator al firmei SIECO SRL din București, companie abonată la contracte pe bani publici.

Conform istoricului firmei de la Registrul Comerțului, firma SIECO SRL a fost fondată în 14.02.1992 de următorii fondatori persoane fizice: BALAN ADRIAN FLORIN (TEHNICIAN) asociat 25%, IONITA ALEXANDRINA asociat 25%, LEASU IOAN (INGINER) asociat 25%, PONTA VICTOR VIOREL (STUDENT) asociat 25%, iar administratori: BALAN ADRIAN și LEASU IOAN.

În data 20.04.1993, firma notifică la RECOM retragerea acționarului LEAȘU IOAN și schimbarea cotelor deținute de ceilalți acționari (VICTOR PONTA ajungând la 33%), precum și o “Adaugare administrator”, citez: “numire PONTA VICTOR VIOREL administrator, Cetățenia română; Nascut(a) in BUCURESTI la data 20.09.1972; Puteri CF.STATUT”.

Pe 25.11.1993 se schimbă iar acționariatul, retrăgându-se IONITA ALEXANDRINA, astfel încât PONTA VICTOR VIOREL ajunge la o cotă de 50% din firma SIECO SRL.

În data de 31.05.1995 se modifică iar structura acționariatului, astfel: “Iese din societate urmatorul asociat/actionar: PONTA VICTOR VIOREL asociat (retragere), Cetatenia:română; Studii: STUDENT Nascut(a) in BUCURESTI la data 20.09.1972; Cota participare la beneficii / pierderi 50.0000000000 %”.

Deși începând cu 1995 Victor Ponta nu mai este prezent în societate în calitate de acționar, acesta rămâne însă administrator al SC SIECO SRL, până în 2002, conform informațiilor parvenite de la Registrul Comerțului:

Astfel, conform mențiunii din 19.06.2001, la rubrica Administratori/ Reprezentanti/ Cenzori, apare PONTA VICTOR VIOREL administrator ; Data numirii in functie07.02.1992. (n.r. este o neconcordanță, care se repetă și în alte mențiuni la RECOM, data oficială a numirii lui Ponta ca administrator fiind 20.04.1993)

După menționarea lui Victor Ponta ca administrator al SIECO SRL, e precizată Activitatea PRINCIPALÃ: “2830 – Producția generatoarelor de aburi (cu excepția cazanelor pentru încălzire centrală”, iar la secțiunea “Activitãți SECUNDARE”, sunt menționate:

1552 – Fabricarea înghețatei

1589 – Fabricarea altor produse alimentare

1591 – Fabricarea băuturilor alcoolice distilate

1593 – Fabricarea vinului din struguri

1594 – Fabricarea cidrului și a vinului din fructe (cu excepïia vinurilor din struguri proaspeïi)

1595 – Fabricarea altor băuturi obïinute prin fermentare

1598 – Producïia de ape minerale îmbuteliate la surse

1599 – Fabricarea băuturilor nealcoolice

4031 – Producerea aburului și apei calde

Ulterior, în data de 26.04.2002, aflăm că are loc: retragere din functie PONTA VICTOR VIOREL administrator, Nascut(a) in BUCURESTI la data 20.09.1972; Data numirii in functie 07.02.1992; Motiv/lege : conf. Legii nr.31/1990

Pentru a consulta informațiile obținute de la RECOM despre firma fondată și administrată de Victor Ponta, dați click aici: SIECO – 1

Dacă analizăm biografia oficială a lui Victor Ponta, constatăm că acesta a ocupat concomitent mai multe funcții în statul român, în paralel cu cea de administrator al unei companii private. Nu sunt familiarizat cu prevederile legislației de la începutul anilor 2000 referitor la acest subiect și e posibil ca actualul prim ministru să fi avut dreptul legal să fie concomitent și procuror și administraror de firmă între 1998 și 2002 (n.r. conform profilului său de pe cdep.ro, între 1998 și 2002, Ponta a fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția Anticorupție, Urmărire Penală și Criminalistică. Între 2000 și 2001 a ocupat funcția de coordonator al Biroului de Combatere a Spălării Banilor), sau șef al corpului de control al premierului Năstase (numit pe 4 aprilie 2001) și administrator de firmă abonat[ la bani publici (până în aprilie 2002).

UPDATE (ora 02.26AM) Cu ajutorul cititorilor (mulțumesc Elenina), am aflat că Legea in vigoare in perioada 1998-2002 in ceea ce priveste statutul magistratilor este

Legea nr. 92/1992, Art. 112. – Magistraţilor le este interzisă exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activităţilor de comerţ, participarea la conducerea unor societăţi comerciale sau civile. De asemenea, le este interzisă participarea la administrarea unor asemenea societăţi, articol care ulterior a suferit mici transformări: – Judecătorilor şi procurorilor le este interzisă exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activităţilor de comerţ, precum şi participarea la conducerea unor societăţi comerciale sau civile ori a regiilor autonome. De asemenea, le este interzisă participarea la administrarea unor asemenea societăţii sau regii autonome.

Firma fondată de premier, abonată de succes la instituții de renume ale statului, anterior ieșirii lui Ponta din firmă

Intrând pe site-ul firmei SIECO SRL (www.sieco.ro), descoperim portofoliul de lucrări cu care firma se mândrește. Printre ele apar și numele câtorva instituții care au funcționat (sub respectivele denumiri) atunci când Victor Ponta era fie acționar, fie administrator al SIECO. Astfel, enumerăm doar Fondul Proprietatii de Stat Focșani, Fondul Proprietatii de Stat Stavropoleos, Fondul Proprietatii de Stat Vulcan, Fondul Proprietatii de Stat Industriilor, Fondul Proprietatii de Stat Grivitei, BANCOREX Drobeta Turnu Severin, R.E.N.E.L. Turnu Severin etc.

Bancorex a fost radiată de la Serviciul Comerțului la data de 1 octombrie 1999 (Victor Ponta era încă administrator al SIECO SRL la momentul lichidării Bancorex). Nu știm data la care firma fondată de actualul premier a prestat pentru Bancorex, atunci când el era doar administrator, sau și acționar. Doar domnia sa poate răspunde la această întrebare. Eu am încercat în nenumărate rânduri (martor mi-e domnul Zaharescu, acum trimis la muncă departe…) să obțin un punct de vedere al premierului la multiplele aspecte semnalate de mine în seria de anchete publicate pewww.investigatiicenzurate.wordpress.com, însă Victor Ponta mi-a răspuns cu subiect și predicat, atunci când l-am întrebat ultima oară când e dispus să îmi răspundă la întrebări: “Dumitale niciodată”. Precizez, ca element important, că trebuie verificat în mandatul cărui președinte al Bancorex s-a derulat contractul firmei SIECO cu banca de stat. E important de văzut dacă în timpul mandatului de președinte al Bancorex al lui Dan Pascariu (numit șef al CA al Tarom de Guvernul Ponta), în timpul mandatului lui Vlad Soare, unul din vechea gardă de acționari ai FC Național (pe când Victor Ponta face parte din garda tânără de acționari ai FC Național), sau în timpul mandatului de consilier al președintelui Bancorex al lui Mircea Ursache 1997-1999 (pus vicepreședinte al ASF de Guvernul Ponta). Nu vreau să arunc vreo bănuială nici asupra lui Dan Pascariu, nici a lui Mircea Ursache, nici a lui Vlad Soare. Doar că Victor Ponta, care a ales (cu succes până acum) ca strategie de combatere a investigațiilor mele tăcerea, trebuie să iasă public cu lămuriri pentru excludera oricăror bănuieli la adresa celor trei domni.

Fondul Proprietății de Stat, actualul AVAS, a funcționat sub denumirea de FPS din 1992 până în 2001, când i s-a schimbat numele în Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Proprietății Statului (APAPS), din 2004 fiind rebotezat Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Victor Ponta a fost acționar ori administrator în firma SIECO în intervalul 1992-2002, deci contractele cu FPS s-au derulat în perioada în care domnia sa era în firmă. Anii ni-i poate preciza doar domnia sa.

Regia Autonomă de Electricitate (RENEL) este o fostă companie de stat, înființată în anul 1990, în locul “Departamentului Energiei Electrice și Termice” (DEET) – fost “Ministerul Energiei Electrice” (MEE) din perioada ceaușistă. Societatea deținea toate activitățile în domeniul curentului electric în România: producție, transport, distribuție. În anul 1998 RENEL a fost desființat prin spargere în mai multe companii. Și în cazul contractelor cu RENEL, Victor Ponta ocupa în firmă fie postul de administrator, fie avea calitatea de asociat.

Întreaga panoplie de lucrări din portofoliul SIECO SRL o puteți vizualiza dând click pentru mărire pe ilustrațiile de mai jos, care sunt capturi ale site-ului firmei:

Dintre lucrările din portofoliul SIECO SRL, mi-a atras atenția în mod special contractul laVILA LAC DOI din portofoliul RAPPS. De ce spun asta? Iată ce spune Vladimir Tismăneanu într-un editorial publicat pe Hotnews în ianuarie 2014: “Vila “Lac 2″ a fost complet remobilata si reamenajata pentru a fi resedinta de weekend a presedintelui Nastase, a primei doamne a tarii, Dana Nastase, si a oaspetilor lor”. Adică șeful lui Ponta a renovat vila statului (pe care și-o dorea pentru el). Mai știm, din portofoliul SIECO și că firma fondată de Ponta a făcut lucrări la VILA LAC DOI. Întrebarea e când? E posibil și ca VILA LAC DOI să fi fost renovată de mai multe ori, sau ca firma fondată de Ponta să nu fi fost contractată de statul român atunci când Năstase a renovat-o, ci în cu totul alt moment.

Știm doar că unul din apropiații lui Ponta și totodată coleg cu acesta în Guvernul Năstase, Eugen Bejinariu, a ocupat în perioada 2001 – 2003 funcția de Director General – Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat și în 2003 – 2004 pe cea de Ministru Coordonator al Secretariatului General al Guvernului, funcție din care controla RAPPS.

De asemenea, ulterior venirii alianței DA la Guvernare, cu Călin Popescu Tăriceanu în frunte, RAPPS a fost controlat de oamenii de încredere ai lui Dorin Cocoș. Așa cum am arătat în investigațiile anterioare, până în septembrie 2006 legăturile cuplurilor Ponta-Sârbu și Udrea-Cocoș au fost extrem de strânse, însă îi regăsim și ulterior împreună la evenimente mondene, până în 2009, iar firma cumnatului lui Ponta, Iulian Herțanu, a câștigat un contract de 11 milioane cu statul român în tandem cu firma partenerilor și prietenilor vechi ai lui Dorin Cocoș, (Dan Besciu și Sorin Vulpescu), Euroconstruct Trading 98, în ianuarie 2012. Aceste aspecte le poate lămuri din nou, tot Victor Ponta.

Buna cunoaștere a lui Ponta a patrimoniului RAPPS s-a văzut imediat după venirea sa la guvernare, când locatarul VILEI LAC TREI, Președintele României Traian Băsescu, l-a numit “dottore” fix înainte ca Nature să publice plagiatul său, iar ca replică, Ponta a făcut public planul de “retirement” al lui Băsescu la VILA DANTE, tot din portofoliul RAPPS.

Buna cunoaștere a RAPPS s-a văzut și când guvernul condus de Victor Ponta a permis rămânerea aceleiași conduceri care se consideră stat în stat și care nu răspunde nici unei solicitări de presă care ar putea strica jocurile regiei, decât dacă e forțată printr-o decizie a tribunalului (vezi speța cu SAR).

S-a văzut și când guvernul condus de Ponta a permis acel simulacru de transparentizare a listei cu mușterii a RAPPS, permițând în schimb organizarea unei licitații de înstrăinare a activelor la prețuri sub valoarea reală, care îi avantajează tot pe cei cu influență străveche în RAPPS.

Alte lucrări care mi-au atras atenția sunt cele efectuate de SIECO la PETROM. De ce spun asta? Pentru că și firma cumnatului lui Victor Ponta, Grossmann Engineering Group, a supt de la țâța generoasă a PETROM. Asta înseamnă că două firme în care apar membri ai familiei Ponta se adapă din banii PETROMULUI. Întrebarea la care poate răspunde premierul este dacă lucrările din portofoliul SIECO referitoare la PETROM s-au făcut când premierul în funcție era acționar al SIECO, când acesta era doar administrator al SIECO sau după plecarea sa în 2002? Dacă premierul nu v-a răspunde, așa cum mi-a promis-o în față, atunci când a vrut să arunce lista de întrebări pe care i-am înmânat-o, vă invit pe voi, angajați ai PETROM, să analizați portofoliul de lucrări efectuate de SIECO la acele obiective ale PETROM și să vă amintiți când au fost renovate sau dotate cu climatizare, instalație nouă de încălzire, etc. Și vă rog să scrieți anul efecturării lucrărilor în mesaje publice postate de voi pe site-ul www.investigatiicenzurate.wordpress.com.

Această investigație conține multe întrebări fără răspuns, pentru că răspunsurile șed tocmai la prim ministrul României. Vă rog, dragi cititori, să contribuiți la anchetă cu informații și despre alte lucrări efectuate de firma SIECO SRL la obiective ale statului, precum spitalele indicate pe site, dar și la altele necunoscute mie, dat fiind că SIECO, în finalul enumerării de lucrări din portofoliul său, încheie astfel:

“și multe, multe altele……………..”

Legătura firmei mamei lui Victor Ponta cu firma SIECO SRL

În data de 31.05.2001, firma SIECO anunță la RECOM că și-a schimbat sediul social la o nouă adresă: Modificare sediu social: sect. 5 Str. CAPORAL BURLACU ION, Nr.69, cod postal 70000, Act sediu: Contract de vânzare cumpărare Nr. 403 din data 09.03.1999

Conform Monitorului Oficial și a datelor de la RECOM, mama premierului, NAUM CORNELIA NICULINA și sora premierului, HERȚANU FLORINA ALEXANDRA au fost asociate în firma EXFIN 2000 SRL. În urma hotărârii din 13.05.2008 a Adunării Generale a Asociaților, mama lui Victor Ponta și-a cedat părțile sociale către o terță persoană, rămânând oficial în firmă doar Alexandra, sora prim-ministrului, cu 49%. Cu acel prilej s-a decis și deshiderea unui “punct de lucru pentru activitatea de contabilitate și audit financiar, consultanță în domeniul fiscal, având nr. 6920 în Codul CAEN, la etajul clădirii din Str. Cap.Burlacu Ion nr. 69, sector 5, București, conform contractului de închiriere nr. 2/04.10.2005 și a actului adițional nr. 1/01.10.2006 la contractul de închiriere”. Această adresă corespunde sediului SIECO SRL.

Nu ne oprim asupra elementului bizar referitor la închirierea unui sediu cu doi ani și jumătate înainte de deschiderea unui punct de lucru, de către firma de contabilitate a familiei Ponta, ci asupra faptului că firma de contabilitate fondată de mama premierului și deținută de mama și sora premierului, după care de o terță persoană și de sora premierului, a deschis un sediu secundar de lucru în clădirea firmei SIECO SRL, acolo unde acționar și administrator a fost Victor Ponta.

În prezent firma EXFIN 2000 își desfășoară activitatea în aceeași clădire cu SIECO. În toamna lui 2012, când am vizitat sediul firmei EXFIN 2000, la birou le-am găsit pe mama premierului, care deși din 2008 nu mai este acționar în firmă, dă o mână de ajutor și pe ex-soția premierului Roxana Ponta, care e angajată a firmei, împreună cu alte rude ale familiei.

Punctez și că EXFIN 2000 SRL are în portofoliul său de clienți și firma SIECO SRL, la care firma de contabilitate stă în chirie (Citește aici investigația mea de pe RL în care prezint punctul de vedere al Corneliei Naum, mama lui Victor Ponta).

Concluzie, cu puține episoade înainte de finalul activității mele pe acest blog de atitudine împotriva cenzurii din presa românească

Nu este nimic rău în faptul că actualul premier al României are un background în economia de piață (chiar dacă o bună parte din contracte au fost cu statul). Cum nu este deloc nelalocul lui un jurnalist care cercetează trecutul celui care, de facto, ocupă a doua funcție de putere într-un stat. Istoria (fără ascunzișuri) a unei persoane aflate în funcție de putere e necesară pentru a identifica în trecut, semne potențiale ale comportamentului prezent și viitor al unui om de stat. Nelalocul lor mi se par trusturile de presă care de aproape doi ani de zile, de când Ponta e prim ministru, nu au ieșit cu nici o dezvăluire despre premier, exceptându-l pe Traian Băsescu, care a citit Nature înainte de a fi apărut la chioșcurile din America, după care s-a exprimat plastic: dottore.

Eu nu sunt caimacul jurnalismului (nu-s nici cel mai dalb, nici cel mai blând) și această investigație nu este una grea (Întrebați orice jurnalist de investigație cu experiență și vă va spune că dacă se dorea săparea în trecutul lui Ponta, informațiile despre SIECO se aflau numaidecât). Însă după evenimentele care s-au consumat în jurul acestor investigații care mi-au fost cenzurate, concluzionez că problema a fost alta: Ceea ce nu e pe agenda puternicilor zilei nu e nici pe agenda “presei mari” (da, cea credibilă, cu vedete, cu figuri morale, patriarhale, condeie de geniu). Și chiar și atunci când o investigație de tipul celei scrisă de mine în august 2012 despre contractele de zeci ce milioane de euro cu statul a firmei cumnatului lui Ponta, a răzbit într-un ziar, celelalte ziare și televiziuni s-au făcut că n-o văd, cu două infime excepții. Îmi amintesc obiceiul unui fost șef de ziar cu care am lucrat (ziar care nu a preluat investigația cu afacerile cu statul ale familiei Ponta), șef din valul nou (de viitor), care în fiecare dimineață alinia toate ziarele unul lângă altul și le analiza deschiderea de ziar, principalele titluri, layout-ul…

România e oglinda noastră

Articol realizat cu sprijinul RISE

ÎȚI RECOMAND SĂ CITEȘTI ȘI CELE DOUĂ INVESTGAȚII DE MAI JOS:

CENZURAT. DOCUMENTE. Partenerii de afaceri ai lui Victor Ponta din “FC Național”. Conexiunile lor cu conducerea ASF, cu SOV, Nicolae Popa, Dorin Cocoș, Florin Georgescu, Gabriel Oprea, Daniel Chițoiu, Rușanu, Dăianu și dezvoltatorii cartierului unde locuiește prim ministrul

și

Ce mi-a cerut un președinte de partid politic. Presa trebuie să fie liberă. Nu pot accepta propunerea ta de a te sprijini, în spatele cortinei, cu investigațiile mele în lupta ta politică. Scuze

articol preluat de pe http://investigatiicenzurate.wordpress.com/

Dosarul Microsoft și Moștenitorii Securității. Filiera ”Omului din Elveția”

14 octombrie 2014/0 Comentarii/în investigații, Politichie de Mărgăritar /de Uniti Schimbam/1.993 vizite

Daniel Befu

Comerțul exterior a fost principala sursă de venit a Securității în regimul comunist, dar și a familiei Ceaușescu. Nu e deloc întâmplător că membri ai fostelor ICE (Intrepredinderi de Comerț Exterior) se numără printre primii milionari post-decembriști, unii mai vizibili și notorii, alții mai puțin cunoscuți publicului larg. Un nume din a doua categorie – a celor ceva mai feriți – îl regăsim și în Afacerea Microsoft. Iar conexiunile lui și afacerile cu statul de după 1990 sunt impresionante. Despre cine e vorba?

Pentru început, câteva paragrafe din referatul DNA:

“S.C. IBM România SRL, cu acordul MEC, a concesionat toate drepturile către S.C. Forte Company SRL, societate reprezentată prin director Cristian Constantinescu şi Gabriela ………… Contractul a fost încheiat la data de 24.11.2002 şi este înregistrat la Ministerul Educaţiei şi Cercetării sub nr. 12272/25.11.2002.

La data de 23.12.2003 S.C. Siveco România S.A. a încheiat cu S.C. Forte Company SRL, cu acordul MECT contractul de cesiune având ca obiect drepturile ce-i reveneau firmei Siveco în temeiul condiţiilor specifice prevăzute în Secţiunea 5 şi Anexa generală nr. 1 din contract.

Tot la data de 23.12.2003 S.C. IBM România SRL reprezentată prin director general Vladimir Aninoiu a încheiat cu S.C. Forte Company, cu acordul MECT contractul de cesiune având ca obiect drepturile ce-i reveneau firmei Siveco în temeiul Condiţiilor specifice prevăzute în Secţiunea 3, Anexa generală 1 din Contract”.

În fragmentele de mai sus ale procurorilor se repetă de trei ori numele societății SC Forte Company SRL, care se interpune, ca o extra verigă, între furnizorii de software și beneficiar -Ministerul Educației.

În doi ani, precum Pipăruș Petru…

Vedem cum atât sucursala românească a IBM, cât și Siveco, își cedează drepturile câștigate prin contractele cu statul, și profiturile aferente, către conturile Forte Company SRL. Analizând cifrele de afaceri ale Forte Company SRL din anii anteriori interpunerii ca intermediar în contractele cu statul, observăm că în 2001 afacerile SRL-ului au fost de 17.401.536 lei, explodând în 2002 până la 67.074.098 lei, respectiv 56.563.000 lei în 2003, deci o creștere de aproape 400%, respectiv 300% față de anul de referință 2001.

Cine sunt personajele “forte” la nivelul acelor ani, 2002-2003, când s-au petrecut evenimentele? Indiciile duc către unul dintre personajele cheie din fostul comerț exterior al statului român în perioada comunistă. Astfel, din acționariatul acestei companii făceau parte, în acea perioadă, Costantinescu Cristian Eugen 41,2694 %, Yeh Chin Nan 27,2564 %, Caspruf Gheorghe Florin 20,2452 %, Mihu Traian 5,4532 %, Costică Marian 2,4984 %, Crupă Gheorghe 2,4984 % și Toma Traian 0,7790 %.

Offshore activ pe partea de operațiuni financiare ale Securității, în regimul Ceaușescu

Al treilea acționar ca mărime din Forte Company SRL, Gheorghe Florin Caspruf e menționat în compania elvețiană TRAWE SA, cu sediul în Geneva. Compania TRAWE SA a fost înființată 28.12.1976, fiind unul dintre vehiculele prin care compania de stat ICE TERRA SA făcea comerț extern cu produse ale economiei socialiste.

În același timp, compania elvețiană TRAWE SA este pomenită, conform Adevărul, și în raportul întocmit în 1990 de către o echipă de detectivi canadieni care au început să investigheze în 1990, la comanda Ministerului Justiției, pistele spre averea ascunsă a lui Nicolae Ceaușescu.

Celebrul ofițer defectat Liviu Turcu (ex-șef al serviciului operativ al DIE/CIE pentru SUA/Canada si sef al serviciului Europa de Vest, grupul de spatii Germania, Austria, Elvetia), pomenește în cartea “Ceauşescu and the Securitate: Coercion and Dissent in Romania, 1965-1989”, de compania elvețiană TRAWE SA ca fiind o societate comercială sub acoperire a fostei Securităţi. Ziarul Adevărul preciza într-un articol din 2006, că urmare a anchetei investigatorilor canadieni, în 1990 autorităţile române au cerut Oficiului Federal de Justiţie din Berna să blocheze conturile unora din administratorii TRAWE SA, suspectaţi că ar fi “ciupit” din banii lui Ceauşescu ().

ICE TERRA SA funcționa după modelul mai mediatizatei ICE DUNĂREA, care își derula operațiunile comerciale cu partenerii externi prin offshore-ul Crescent Commercial and Maritime LTD. De altfel, ofițerul Liviu Turcu menționează ICE TERRA SA alături de TRAWE SA, într-o listă de mai multe companii care colectau bani pentru securitate. Cităm un articol semnat de Liviu Turcu, publicat în Jurnalul Național, din 26 noiembrie 2009: “În afara comisioanelor plătite ca addendumuri confidenţiale la contractele “normale” de import-export şi care au constituit cea mai mare pondere ca volum, au mai fost obţinute comisioane confidenţiale rezultate din tranzacţii comerciale cu mărfuri neromâneşti pe piaţa internaţională. În aceste operaţiuni au fost folosite drept acoperire întreprinderi precum ICE TERRA, ICE DELTA, ICE CARPAȚI, ICE ROMTEHNICA, TRAWE şi într-o oarecare măsură ICE DUNĂREA”. (vezi și aici).

În unul din caietele CNSAS din 2011, cercetătorii prezintă modul cum opera TRAWE SA:

„«Deutsche Extrakt Kaffe», propunea ofiţerilor din U.M. 0625/C.P. o operaţiune bazată pe faptul că I.C.E. «Mercur» beneficia de un preţ preferenţial (85 dolari FOB Anvers per carton) pentru ţigările «Kent». Contractul I.C.E. «Mercur» prevedea un import de 70.000 cartoane/an, însă Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale estima că necesarul pieţei interne se cifra la 30-40.000 de cartoane. Ca urmare, a aprobat ca diferenţa să fie reexportată în Olanda prin societatea mixtă româno-elveţiană «Trawe S.A» – Geneva, la un preţ de cca 104 dolari cartonul. Din realizarea acestei operaţiuni, prin re-exportarea a 40.000 cartoane, I.C.E. «Mercur» a realizat un beneficiu net de 8 dolari per carton (320.000 dolari), iar societatea mixtă «Trawe S.A.», 3 dolari per carton, din care 50% (60.000 dolari) revenea părţii române. În plus, sursa „Penu» a obţinut de la cumpărătorul olandez, pentru serviciile sale de intermediere, 3 dolari per carton (respectiv 120.000 dolari)48, sumă care a fost virată în contul tranzitoriu de la B.R.C.E. nr. 47214338-300-6/CP/DEP 46.

În volumul “Major Business Organisations of Eastern Europe and the Commonwealth of Independent States 1991/92”, al editurii Springer Publishing Company, firma TRAWE SA e prezentată ca un joint venture al societății TERRA SA (fosta ICE TERRA SA, înființată în 1969). Mai mult, Caspruf Gheorghe Florin apare ca ocupant al poziției de director general al “Terra SA”.

Într-o investigație din Evz, din cadrul serialului CUPOLA, a jurnalistului de investigații Mihai Munteanu (care a studiat traseul postdecembrist al ofițerilor din servicii), aflăm că ICE TERRA SA se ocupa în comunism cu traficul de armament.

TRAWE SA se bucura de o atenție specială din partea lui Ceaușescu

În regimul comunist Securitatea a operat cu o multitudine de firme paravan tip offshore, însă TRAWE SA trebuie să fi fost unul dintre instrumentele importante pentru fluxul banilor regimului Ceaușescu, din moment ce în conducerea offshore-ului elvețian găsim două nume grele. Astfel, din acționariatul și echipa de administratori ai Trawe SA, au făcut parte Alain Winkelman (preşedinte), Helmuth Bohunowsky (delegat al sucursalei austriece a TRAWE SA), Ibrahim Salek, Theodore Brendle, Dan Andrei, Cornel Petroşanu, Jenel Matei, Nicolae Manole, Dumitru Filipescu, Florin Emanoil, Gilbert Kirschmann, Christian Jacquemoud șiGheorghe Florin Caspruf.

Dan Andrei este nepotul fostului ministru de externe comunist Ștefan Andrei și ulterior vicepremier în ultimii ani ai regimului Ceaușescu. Iată ce declara Ștefan Andrei, într-un interviu din 2007 referitor la prezența fiului său în offshore-ul elvețian TRAWE SA: “Nepotul meu nu avea nicio putere, erau acționari străini. S-a băgat pentru că era la TERRA și TERRA a deschis această firmă aici. N-am avut legaturi cu el acolo” (aici).

Un alt nume la fel de important prezent în TRAWE SA este cel la lui Jenel Matei, nepotul lui Marin Ceaușescu, fratele dictatorului Nicolae Ceaușescu (aici). Devenit cetățean austriac, Jenel Matei a renunțat la cetățenia română în 2004, decretul fiind semnat de premierul Adrian Năstase.

În această companie selectă de personaje, îl găsim în registrul companiilor din Elveția și pe Caspruf Gheorghe Florin ca având rolul de delegat al TRAWE SA în intervalul septembrie 1993-29 decembrie 2003. Asta înseamnă că Gheorghe Florin Caspruf a activat concomitent atât în offshore-ul elvețian, folosit de securitatea lui Nicolae Ceaușescu pentru operațiuni de colectare de valută, cât și ca acționar în firma Forte Company SRL, care s-a interpus în trei rânduri, 2002-2003 în cadrul contractelor IT semnate de IBM și SIVECO cu Guvernului Năstase.

De precizat că în tipografia Terra Part SA, unde acționari majoritari sunt membrii familiei Caspruf, apar în iunie 2006 printre acționarii minoritari următoarele trei nume:

Pe poziția 76. 109 Andrei Dan 171 171 0,0093 (similitudine de nume cu nepotul nomenclaturistului Ștefan Andrei)

Pe poziția 5. 9 Manole Nicolae 402 402 0,0217 (director al TERRA S.A., adjunctul lui Caspruf, prezent și el în TRAWE S.A.)

Interesant e și că TRAWE SA, offshore comunist înființat pentru a produce bani pentru Securitate, a rezistat 14 ani după momentul Revoluției, trăgându-i-se oblonul de-abia în 29.12.2003. La operațiunile de lichidare a firmei elvețiene cu acțiuni la purtător și capital social de 500.000 CHF, au participat atât Dan Andrei (nepotul lui Ștefan Andrei), cât și Gheorghe Florin Caspruf (la câteva zile după interpunerea firmei în care era acționar, în al treilea contract pe IT cu Guvernul României).

Legătura dintre Forte Company și Felix Telecom SA, altă firmă legată de structurile Securității și cu contracte de la Guvern

În Forte Company SA, al cărei nume e pomenit în trei rânduri în Dosarul Microsoft, alături de Caspruf Gheorghe Florin mai apare ca acționar minoritar și Traian Mihu, directorul tehnic al ICE FELIX SA înainte de 89. Traian Mihu apare și ca acționar minoritar și director în SC Felix Telecom SA, o altă companie abonată la contracte pe partea de IT în valoare de zeci de milioane de euro cu instituțiile statului român (în special cu cele din siguranța națională). Conform EVZ, Traian Mihu și Gheorghe Florin Caspruf s-au cunoscut în biroul multimilionarului postdecembrist George Păunescu (în comunism director în Ministerul Comerțului Exterior), au lucrat împreuă în cadrul operațiunilor AVS, unul reprezentând ICE FELIX, iar celălalt ICE TERRA.

La origini, Felix Telecom SA (întocmai ca și Forte Company SA) a avut printre fondatori ICE FELIX SA cu 25% și ICE TERRA SA cu 5% (adică exact compania pomenită de Liviu Turcu, ofițerul DIE/CIE defectat în 1989 ca fiind folosită în schemele de strângere de valută ale Securității), companie condusă de Gheorghe Florin Caspruf și preluată de acesta după 1989. Ulterior Felix Telecom a trecut în proprietatea Telrad Israel, apoi Mares Overseas (Belize) și Zostex Enterprises Ltd (Cipru).

De la căsuța poștală din Cipru, firma Felix Telecom a fost cumpărată de fostul general în rezervă Teodor Ileş, fost ofiţer DIE /CIE/SIE, unul dintre ofiţerii CIE implicaţi în operaţiunile AVS (Aport Valutar Special, care avea jobul de acoperire “diplomat în Elveția”). Ileș a fost partener de afaceri cu un avocat din Tel Aviv care a creat o reţea transfrontalieră de spălare de bani și cu un traficant de arme israelian, suspectat de apartenenţă la Mossad, a echipat armata unui dictator sud-american, conform unei anchete a EVZ din seria Cupola.

Felix Telecom, al cărei cofondator a fost și Gheorghe Florin Caspruf (prin TERRA SA), a încheiat din 2007 până în prezent contracte în valoare de 182,6 milioane lei cu următoarele instituții ale statului român:

Agentia de Administrare a Retelei Nationale de Informatica pentru Educatie si Cercetare (12.932.080 lei, respectiv 2.057.902 lei, contracte din 2013); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – Unitatea Militara 0572 Bucuresti (3.593.705 lei, respectiv 2.450.000 lei, contracte din 2013); Autoritatea Nationala pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii (1.700.000 lei, contract din 2013); U.M. 0894 Bucuresti (1.437.902 lei- contract din 2009); Ministerul Finantelor Publice (21.836.065 lei fără TVA- contract din 2010); HIDROELECTRICA SA (671.606 lei- contract din 2010); ASOCIATIA MANUFUTURE ROMANIA (91.875 lei, respectiv 1.438.134 lei- contracte din 2010); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (1.021.554 lei, respectiv 141.908 lei- contracte din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (1.606.189 lei- contract din 2010); U.M.0296 BUCURESTI (1.400.231 lei- contract din 2008); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (76.956 lei, respectiv 202.301 lei- contracte din 2008); Ministerul Finantelor Publice ( 3.515.436 euro, aproximativ 13.000.000 lei fără TVA, respectiv 81.000 lei – contracte din 2007); Ministerul Administratiei si Internelor – G.A.I.I.C.I. (167.758 lei- contract din 2009); Ministerul Finantelor Publice (9.665.387 lei fără TVA – contract din 2009); Ministerul Finantelor Publice (15.260.604 lei fără TVA- lei fără TVA – contract din 2008); Institutul pentru Tehnologii Avansate (192.387 lei- contract din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (208.000 lei- contract din 2009); U.M.0296 BUCURESTI (2.959.202 lei, respectiv 13.889.195 lei- contracte din 2008); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0319 Bucuresti (156.615 lei- contract din 2008); UM 0929 Bucuresti (764.213 lei- contract din 2008); U.M.0296 BUCURESTI (1.867.790 lei, 2.700.000 lei, 197.167 lei, respectiv 477.494 lei- contracte din 2008); CAMERA DEPUTATILOR (280.411 lei- contract din 2008); Inspecția Muncii (908.146 lei- contract din 2008); U.M.0296 BUCURESTI (5.962.866 lei, respectiv 13.312.728 lei- contracte din 2007); UNITATEA MILITARA 0461 BUCURESTI (1.511.300 lei- contract din 2010); CONSILIUL CONCURENTEI (429.999 lei- contract din 2009); COMPANIA NATIONALA ADMINISTRATIA CANALELOR NAVIGABILE SA CONSTANTA (345.500 lei- contract din 2008); OFICIUL PENTRU ADMINISTRAREA SI OPERAREA INFRASTRUCTURII DE COMUNICATII DE DATE ROEDUNET (19.605.680 lei- contract din 2008); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0328 BUCURESTI (106.902 lei- contract din 2011); U.M.0296 BUCURESTI (138.668 lei- contract din 2011); UM 0929 Bucuresti (328.018 – contract din 2007); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0319 Bucuresti (193.287 lei- contract din 2007); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (323.942 lei, 142.285 lei, respectiv 11.670 lei- contracte din 2007); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0328 BUCURESTI (395.076 lei- contracte din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (350.000 lei, respectiv 219.000 lei- contracte din 2010); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0328 BUCURESTI (142.858 lei, respectiv 166.382 lei- contracte din 2010); U.M.0296 BUCURESTI (316.111 lei- contract din 2011); Agentia de Administrare a Retelei Nationale de Informatica pentru Educatie si Cercetare (10.320.750 lei, 3.240.000 lei, respectiv 2.480.000 lei- contracte din 2010); AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA (335.200 lei- contract din 2012); INSTITUTUL PENTRU TEHNOLOGII AVANSATE (962.200 lei- contract din 2010); Ministerul Apararii – Unitatea militara 02415 Bucuresti (669.741 lei- contract din 2007); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (3.699.159 lei- contract din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (830.000 lei- contract din 2009); Ministerul Mediului si Padurilor (1.583.805 lei- contract din 2008); U.M.0296 BUCURESTI (593.142 lei- contract din 2008)

Contracte de valoare mai mică a încheiat și cu Ministerul Apararii – Unitatea militara 02415 Bucuresti, UNIVERSITATEA TEHNICA GHEORGHE ASACHI DIN IASI, Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti, MUNICIPIUL BUCURESTI, INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA BUCURESTI, Ministerul Administratiei si Internelor – Directia Generala Anticoruptie, UNITATEA MILITARA 0232 BUCURESTI, SERVICIUL DE INFORMATII EXTERNE.

Caspruf, asociat cu încă o ICE, care a produs o pagubă de 100 milioane de dolari

Caspruf Gheorghe Florin mai apare ca fondator în firma ISOCAS CONTRANSIMEX — S.A., Giurgiu, alături de Alfons Irinescu, un personaj pestriț. Acesta a fost director al unei alte societăți comuniste de comerț exterior, CONTRASIMEX SA. În 1999, Alfons Ionescu a devenit coleg în CA-ul și acționariatul CONTRASIMEX SA cu Ovidiu Mușetescu, ulterior devenit ulterior președinte al APAPS.

Începând cu 1992, Alfons Irinescu, în calitate de director al companiei CONTRASIMEX SA, a luat un împrumut de 93,5 milioane de dolari, garantat de Guvern, din care, în cei 12 ani care au urmat, n-a returnat decât o mică fracție, restul creditului fiind plătit din buzunarele românilor. Dosarele în justiție ale lui Alfons Ionescu urmare a pagubei de 100 milioane de dolari s-au soldat cu NUP, deși banii din creditul respectiv s-au scurs către personaje dubioase, gen Genică Boerică, conform investigațiilor de presă ale vremii. În 1998-19999 Alfons Ionescu a negociat în favoarea sa eșalonearea plății creditului restant al CONTRASIMEX SA cu Ionuț Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, pe vremea când cel din urmă era secretar de stat în Ministerul Finanțelor. CONTRASIMEX SA a fost și sponsor al PD-ului în 2004.

Alfons Ionescu mai apare și ca asociat, în firma CONTRASIMEX 2000 SRL, alături de fostul secretar de stat din MT, Alexandru Bunea. Partenerul de afaceri și contabilul lui Fathi Taher, Bunea a fost cercetat în Dosarul Flota și în Dosarul FNA-Banca Agricolă, alături de Sorin Ovidiu Vintu, și a fost asociat în European Imobiliar Developers cu cu Gigi Becali si Gabriela Crainiceanu, fosta șefă de cabinet a demnitarului PSD, Viorel Hrebenciuc , conform Rise Project.

Bunea are puzderie de contracte cu statul român, dar, prin intermediul fiicei sale, are legături cu spionajul la nivel înalt din Egipt. Astfel, o investigație a Rise Project dezvăluia că unul din oamenii de încredere ai lui Hosni Mubarak, fostul ofițer de informații Husein Salem, “tatăl” stațiunii egiptene Sharm El Sheikh, fost ofițer egiptean de informații, a construit, prin intermediul unui offshore din Insulele Virgine Britanice (Jolie Ville Hotels and Real Estate Ltd) mallul Jollie Ville din Pipera, amplasat în apropierea Grădinii Zoologice București. Ofițerul egiptean de informații a cumpărat la începutul anilor 2000 terenul de la Paula Raluca Bunea, fiica lui Alexandru Bunea și de la o parteneră de afaceri a lui Bunea și a fiicei sale. De altfel Paula Bunea e cea care, conform Rise Project s-a ocupat și de obținerea autorizațiilor de construcție pentru mall-ul din Pipera. În 2004, la inaugurarea mall-ului Jollie Ville, au participat premierul Adrian Năstase și ministrul de externe Mircea Geoană.

Preluarea Forte Company de către Siemens

În 2005 Forte Company SA a fost preluată de către grupul Siemens, iar Gheorghe Florin Caspruf a fost schimbat imediat din funcția de administrator. Rebotezată Forte Business Services SRL, compania a mai câștigat după 2007 câteva contracte cu statul:

- CN Aeroportul International Henri Coanda Bucuresti SA (1.043.092 lei – contract din 2008)

- AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA (3.748.500 lei – contract din 2008, câștigat în asociere cu IBM România)

-Ministerul Finantelor Publice (5.261.709 lei- contract din 2007)

-AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA (117.984 lei- contract din 2009)

-Ministerul Finanțelor Publice (14.696.525 lei, câștigat în asociere cu Bull Romania SRL- contract din 2008)

-Ministerul Finanțelor Publice (3.817.194 lei, câștigat în asociere cu Romsoft SRL- contract din 2008)

De asemenea, anterior implementării sistemului SEAP, Forte Company a derulat și contracte cu Ministerul Justiției- Administrația Națională a Penitenciarelor. Asta exceptând contractele cu Guvernul, unde s-a interpus între producători și beneficiar, precum și contractele pe care nu le cunoaștem.

Atâtea sforării, pe degeaba?

În ciuda activității intense cu statul și a preluării de către concernul Siemens, Forte Company a avut o activitate economică păguboasă pentru acționarii ei (cel puțin în acte), dacă analizăm datele la care am avut acces, din intervalul 1999-2008. Astfel, la o cifră de afaceri cumulată de 736 milioane RON, în 8 ani profitul a fost zero, doar în trei ani firma a fost pe profit (cumulat e aproximativ 850.000 euro), iar într-un an a înregistrat pierderi de 1.,8 milioane euro. Deci per total, după un amar de 10 ani de strădanii, acționarii companiei au reușit ca din activitatea economică susținută și continuă, să iasă la momentul tragerii liniei, cu pierderi de 1 milion de euro.

Toți oamenii premierului. Victor Ponta și Afacerea Microsoft

8 octombrie 2014/0 Comentarii/în investigații, Politichie de Mărgăritar /de Uniti Schimbam/1.547 vizite

Daniel Befu

Unul dintre martorii citați de referatul DNA în Dosarul Microsoft menționează numele lui Victor Ponta în declarațiile lui, dar procurorii mențin un element de suspans legat de faptul că premierul ar fi dat sau nu curs solicitării primite în perioada în care a fost șef al Corpului de Control al Primului Ministru, în Guvernul Năstase. Dincolo de aceste mențiuni, există însă numeroase legături între Victor Ponta și persoanele la care referatul DNA face trimitere ca fiind intermediari (brokeri) ai șpăgilor de milioane de dolari. În diferite momente ale carierei lui și în diferite contexte, pe Victor Ponta îl regăsim alături de Nicolae Dumitru – Niro, de Khalil Abi Chahine, de Dorin Cocoș și de Remus Truică – toți menționați ca brokeri în referatul DNA. Urmăriți cu atenție mențiunile legate de firma și proiectul Central Residential Park și veți înțelege, la final, de ce acest amănunt este extrem de important.

Victor Ponta și Nicolae Dumitru, zis și Niro și apartamentele familiei

Nicolae Dumitru, cotat în Top 300 Capital ediția 2013 cu o avere de 240 milioane euro, intrat mai nou și în politică, fiind în conducerea UNPR, este unul dintre destinatarii șpăgilor din Dosarul Microsoft. Cităm din referatul DNA:

“Astfel, din contul Fujitsu Siemens Computers a fost plătită în contul firmei Profinet, suma de circa 20.000.000 USD. Din contul firmei Profinet… au fost efectuate plăţi către Slytherin Marketing Ltd, iar de aici către următoarele firme/persoane:

Running Total Group Ltd. – firmă controlată de Nicolae Dumitru, circa 7.500.000 USD,
Nero Invest – suma de 450.000 USD”.

Firma Running Total Group Ltd. Este un offshore din Insulele Virgine Britanice, pe care-l mai găsim prezent în intervalul 4 august 2006-28 ianuarie 2008 și în acționariatul Central Residential Park SA, un cartier de lux construit în centrul Capitalei, fiind încadrat de sediul central al IGPR, de centrala de comunicații a Serviciului Român de Informații (locul unde se gestionează toate interceptările din România) de o unitate militară și de Circul de Stat.

În Central Residential Park, cartierul construit de Nicolae Dumitru, familia Ponta-Sârbu deține trei apartamente de lux, unul cumpărat de Daciana Sârbu în 2007 (când în acționariatul Central Park era și offshore-ul Running Total Group), unul cumpărat de Ilie Sârbu în 2009 (de la firma deținută de Nicolae Dumitru) și unul cumpărat de Victor Ponta în 2012 (de la un SRL care până cu câteva luni înaintea vânzării către președintele PSD, a fost deținut de un offshore din Panama cu acționariat ascuns, Sthemko Holding Inc, ceea ce înseamnă că proprietarul anterior al apartamentului care acum e deținut de premier putea fi oricine).

Khalil Abi Chahine și implicarea lui în Central Residential Park

În referatul DNA se vorbește și despre implicarea firmei Menedil, în spatele căreia s-ar afla un afacerist libanez, necunoscut publicului român. Iată ce zic procurorii:

Menedil Associated SA – firmă controlată de Khalil Abi Chahine, circa 1.250.000 USD”.

Firma Meneldil e un off-shore cu acționariat ascuns din Insulele Virgine (având aceeași adresă cu Total Running Group Ltd- P.O. Box 958, Pasea Estate, Road Town, Tortola, Insulele Virgine Britanice). Meneldil o mai găsim prezentă și în acționariatul altor companii românești, avându-l reprezentant pe cetățeanul canadian de origine libaneză Khalil Abi Chahine. Între 11 martie 2005 – 4 august 2006, firma Meneldil Associated SA o găsim și în acționariatul Central Residential Park SA, compania care a dezvoltat cartierul de lux unde locuiește familia Ponta-Sârbu.

De altfel, în februarie 2009, cuplul Daciana Sârbu-Victor Ponta a participat la nunta lui Khalil Abi Chahine, de la Hotelul Hilton din Capitală. E același Khalil Abi Chahine care, în referatul procurorilor DNA apare menționat ca intermediar al mitelor din Dosarul Microsoft. Legătura lui Ponta cu Chahine datează însă cel puțin din anii 2004-2005 când ambii, fiecare cu câte 1%, erau asociați la FC Național.

Ce a fost FC Național: club de fotbal, de afaceri, de relații?

Povestea acționarilor/asociaților de la FC Național este una aparte. Astfel, în asocierea de la Fotbal Club Național 2000 SA îl regăsim alături de Ponta și Khalil Abi Chahine și pe Mircea Ursache. Ursache a ocupat funcția de director general al Biroului de Turism și Tranzacții (BTT) până în 1997, și a fost consilier al președintelui Bancorex între 1998 și 1999. Firma SIECO SRL, la care Victor Ponta era acționar și administrator, în ultimii ani de viață ai Bancorex, a executat lucrări pentru bancă. În 2013, Mircea Ursache a fost numit de Parlamentul controlat încă de coaliția USL (condusă de Ponta și Antonescu) vicepreședinte al Autorității de Supraveghere Financiară.

În acționariatul de la FC Național îl regăsim și pe Bartolomeu Finiș, a cărui soție, Carmen Finiș, a fost acționar în Domino Impex ‘94, firma care a pus mâna pe mai mult de 6.000 mp în Parcul Herăstrău, în urma unui document controversat de împroprietărire emis de BTT, semnat în anul 2000 de Ministrul Tineretului și Sportului Crin Antonescu. Vechiul prieten al lui Crin Antonescu, Dan Radu Rușanu, prin firma Dana Management SRL a fost cenzorul Domino Impex ‘94. Ani mai târziu, președintele PSD Victor Ponta îl agrea la șefia ASF pe Dan Radu Rușanu (cenzorul lui Finiș, asociatul din FC Național al microbistului Ponta). De asemenea, Ponta l-a acceptat ca Ministru de Finanțe pe finul lui Dan Radu Rușanu, Daniel Chițoiu. Daniel Chițoiu a fost totodată și el cenzor în una din firmele familiei Chahine, Silva Carpat Prodimpex, între 1999 și 2003. Bartolomeu Finiș este, în același timp, și un apropiat al grupării Bittner-Petrache-Cocoș (personaje invocate de DNA în Dosarul Microsoft), fiind asociat cu primii doi în Dobrovin SA.

Membru în Consiliul Director al Asociației Fotbal Club Național București a fost și Florin Georgescu, cel care în primul Guvern Ponta a fost vicepremier și Ministru al Finanțelor. Florin Georgescu apare și printre asociații lui Dorin Cocoș în Grupul Român de Investiții S.A. (GRI), din acționariatul căruia a făcut parte și Alexandru Bittner. De asemenea, prim-vicepreședintele ASF, Daniel Dăianu, a fost membru în Consiliul Director al Asociației Fotbal Club Național București. Fratele lui Daniel Dăianu, Dorin, a fost, la rândul lui, asociat cu Nicolae Dumitru (NIRO) în firma Mid Invest.

Practic, FC Național SA (și Asociația FC Național, gruparea fotbalistică schimbându-și de mai multe ori regimul juridic) a reunit politicieni și oameni de afaceri care au împărțit mai mult decât pasiunea fotbalistică. Păienjenișul e aproape sufocant și aproape imposibil de urmărit: asociați, fini, nași, parteneri de afaceri și parteneri politici.

Nașul Gabriel Oprea

Să revenim însă la proiectul Central Residential Park. În martie 2004, când Nicolae Dumitru a achiziționat de la stat Moara Dâmbovița S.A. și a demolat clădirile care stânjeneau ridicarea noului ansamblu imobiliar (aut. demolare 489/25V din 24.05.2004), Ioan Rus era ministru de Interne și vicepremier în Guvernul Năstase. Deoarece operațiunile de demolare a ruinelor Morii Dâmbovița se petreceau pe un perimetru imens aflat fix în spatele sediului central al Poliției Române, dar și a Centrului pentru Tehnologii Avansate al SRI și a unei alte unități militare operate de servicii, legea spune că ar fi fost necesare “avize speciale” din partea instituțiilor cu rol în siguranța națională (SRI, IGPR, Statul Major General). Din acest motiv e o probabilitate redusă ca la urechile Ministrului de Interne Ioan Rus să nu fi ajuns nici o informație despre proiectul care vrea să radă construcțiile pe un perimetru de câteva hectare chiar de lângă IGPR. Cert este însă faptul că în decembrie 2006 Ioan Rus semna și el un contract pentru achiziția unuia din apartamentele de lux construite de NIRO în spatele IGPR. De două ori ministru în Guvernele Ponta, Ioan Rus mi-a declarat la congresul PSD din 2013, referitor la legăturile sale cu Nicolae Dumitru: “Habar n-am. Eu pe NIRO nu l-am văzut în viața mea. Gabi Oprea mi-a spus la un moment dat. Eram vicepreședinte al partidului și m-am gândit că câștigă Năstase alegerile, că nu știu ce, și poate stau în București, să-mi iau un apartament în București. După aia am zis că nu mai vin în București niciodată, și l-am dat”.

În cursul dialogului cu Ioan Rus i-am atras atenția că Adrian Năstase nu mai avea alegeri de câștigat ulterior lunii decembrie 2006, momentul când fostul ministru de Interne și-a cumpărat apartamentul de la NIRO. La remarca mea, Ioan Rus și-a rectificat declarația: “Nu știu ce m-am gândit atunci și cine mi-a spus”, justificându-și confuzia prin faptul că au trecut mulți ani de la acel moment și între timp s-a așternut uitarea. Vicepremierul Gabriel Oprea, menționat de Ioan Rus în dialogul cu mine la Congresul PSD din 2013, mi-a declarat răstit că nu ştie nimic despre Central Residential Park. Deși vicepremierul Gabriel Oprea nu recunoaște ceva, tranzacțiile prin care cele 431 de apartamente de lux ale cartierului din spatele IGPR au fost înstrăinate de dezvoltator, s-au efectuat la biroul notarului public Nicoleta Bucur. La începutul anilor 2000, pe Nicoleta Bucur o regăsim ca membră în organizația PSD Sector 2; ulterior s-a transferat la PSD Ilfov, unde, în perioada cât președintele al PSD Ilfov a fost Gabriel Oprea, Nicoleta Bucur a ocupat funcția de șef al organizației de femei. Despre Nicoleta Bucur, un membru al anturajului lor politic, se spune că ar fi o apropiată a vicepremierului Gabriel Oprea, dar și a lui Neculai Onțanu, primarul Sectorului 2, pe raza căruia NIRO&Co au ridicat Central Park.

Totuși, despre Gabriel Oprea se știu mai multe. Cum ar fi că, printre altele, este nașul unuia dintre copiii premierului Victor Ponta (aici). De asemenea, conform Hotnews, care citează un articol din ziarul Național, Gabriel Oprea e și nașul de cununie al lui Nicolae Dumitru.

Același Gabriel Oprea este și președintele UNPR, partid în care s-a înscris și Nicolae Dumitru, înainte de alegerile din decembrie 2012, dorind să candideze pentru un loc de parlamentar. Însă numele lui a fost retras de pe liste, Ponta declarând la acel moment: “Nu există nici un Niro pe listele de candidaţi!… Nu Niro”. Nu știm din ce motive Ponta nu a fost de acord cu propunerea lui Gabriel Oprea de a-l pune pe liste unul dintre cei mai influenți afaceriști români (Niro). Să fi simțit (sau să fi știut) Ponta că Niro avea să cadă?

Este interesant, oricum, că în declarațiile de avere ale lui Victor Ponta de după anul 2008, acesta a omis să treacă apartamentul cumpărat de soția sa de la Nicolae Dumitru. Din acest motiv presa nu a făcut corelații între acest amănunt din averea Dacianei și Victor Ponta decât în 2013, la un an după ce Ponta a fost numit premier.

Dar pentru că tot vorbim de nășii, să consemnăm faptul că și Niro este nașul de cununie al lui Khalil Abi Chahine.

De la fotbal la automobilism. Cu Niro și cu Remus Truică

E posibil ca Victor Ponta, Daciana Sârbu și Ilie Sârbu să fi cumpărat apartamentele în mod accidental de la Niro. Însă Victor Ponta copilotul a făcut parte dintr-un echipaj sponsorizat două sezoane la rând (2010-2011) de firma de whisky Jack Daniel’s, cu câte 20.000 euro/ an/e chipaj pentru asistența tehnică a echipajului și mașinii de curse. Sediul reprezentanței din România a companiei americane care produce Jack Daniel’s (Brown-Forman Worldwide LLC Wilmington, Sucursala București) a funcționat în turnul de birouri a lui Niro de la adresa: Str. Nerva Traian nr 184-186, Sector 2. În 2004, la aceeași adresă și-a deschis “sediu secundar” și firma BDG Import, distribuitorul Jack Daniel’s în România, ai cărui acționari sunt Pepe Berciu și Ioan Biriș (ginerele lui Virgil Măgureanu, fostul șef al SRI).

În august 2012, revista OK Magazine a scris despre evenimentul prilejuit de lansarea paginii de Facebook “Finlandia Explore Midnight”, care a avut loc pe exclusivista plajă Nikki Beach de la Saint Tropez. Organizatorii evenimentului monden au fost Finlandia Vodka România și Fratelli Social Events. La evenimentul monden, printre oaspeți s-au numărat fostul patron al echipei de fotbal FC Național, Gino Iorgulescu și nevasta (adică asociatul lui Victor Ponta din FC Național 2000 SA) și cuplurile Silvana și Petru Berciu și Anca și Ion Biriș (distribuitorii Jack Daniel’s).

Berciu și Biriș sunt și partenerii de afaceri ai lui Remus Truică din cluburile Loft și El Capitan (administrate prin intermediul Romconsulting Restserv SRL). Remus Truică e nominalizat la rându-i în rețeaua șpăgilor din Dosarul Microsoft. Mai mult, administrator al Romconsulting Restserv SRL a fost Clejeneanu Dan Cristian, partener de afaceri al controversatului Petrică Paraschiv, (vicepreședinte al ANL în Guvernarea PDL-PSD), fondator al firmei TIPART, tipografie care, după pierderea alegerilor prezidențiale de către Mircea Geoană, a fost implicată în transferul unor datorii ale PSD de 1,8 milioane lei către offshore-ul cipriot Ocean Zone Energy.

Totodată reamintim că Truică și Ponta au fost colegi în Guvernul Năstase, unul fiind șeful Corpului de Control, iar celălalt șeful Cabinetului Primului Ministru. Două funcții de încredere oferite de Adrian Năstase.

Ministerul Mediului, numai bun pentru oamenii de la Central Residential Park

În 2 martie 2013, Anne Jugănaru (consiliera lui Adrian Severin la PE) a fost numită Secretar de Stat în Ministerul Mediului. În 23.04.2008, Central Residential Park SA a cumpărat firma Amcor Com Impex SRL de la Mihai Răducu Jugănaru, soțul Annei Rose Marie Jugănaru. În firma achiziționată de Central Residential Park SA, Anne Jugănaru a fost și ea asociată cu soțul ei până în iulie 2005. Ulterior preluării de către NIRO a firmei Amcor Com Impex SRL, administrator a fost o perioadă și Răducan Anca Daniela (aceeași persoană care a ocupat și funcția de administrator al firmei New Global Investments SRL, fondată de trioul Udrea-Cocoș-NIRO). Mai mult, sediul firmei fondate de familia Jugănaru e acum Șoseaua Ștefan cel Mare, nr. 13A, sediul Central Residental Park SA.

Un alt administrator al Central Residential Park SA a fost Clitemnestra Volschi. Aceasta a fost și asociată cu un anume Radu Popa în firma Quality ‘98 SRL. La o lună după instalarea Guvernului Ponta I, în iunie 2012, Radu Popa a fost numit de premierul Victor Ponta șeful Administrației Fondului pentru Mediu.

Avocatul firmelor lui Dorin Cocoș

Aici nu e prea mult de adăugat. Pur și simplu Victor Ponta a lucrat în anii 2005-2006 pentru Dorin Cocoș (al cărui nume, în referatul DNA apare ca fiind unul dintre destinatarii șpăgii din Dosarul Microsoft). Cercetând baza de date a Monitorului Oficial (partea a IV-a) din intervalul 2001-2011, am descoperit că numele cabinetului de avocatură al lui Victor Ponta apare de 11 ori. Dintre aceste unsprezece mențiuni, nouă sunt legate de grupul de afaceri construit în jurul lui Dorin Cocoș. Exprimat în procente, rezultă că 81% din mențiunile din Monitorul Oficial ale cabinetului de avocatură al lui Victor Ponta sunt în legătură cu Dorin Cocoș & Co:

- 25 aprilie 2005 Firma Telemedica S.A., care îl avea printre asociați la acea vreme și pe Dorin Cocoș (cu 29%) și câțiva dintre partenerii săi tradiționali, își modifică actul constitutiv la Cabinetul individual de avocatură Victor Ponta. Elena Udrea era șefa cancelariei prezidențiale.

- 25 aprilie 2005 În aceeași zi, firma Sanipharm SRL, din acționariatul căreia face parte și Mioara Radu (parteneră a cuplului Udrea-Cocoș, membru PDL și consilieră la Primăria Capitalei în mandatul lui Traian Băsescu) – își extinde acționariatul, intrând în firmă și alți asociați ai lui Dorin Cocoș. Modificarea se face printr-un «contract de cesiune încheiat la cabinetul individual de avocatură Victor Ponta”.

- 21 decembrie 2005 (respectiv pe 30 august 2006) Firma Centrul de Diagnostic Clinic Internațional (CDCI), își modifică structura acționariatului și adaugă un nou domeniu de activitate prin două acte adiționale, în josul cărora apare mențiunea: “redactat și editat de avocat Victor Ponta”. Unul dintre patronii CDCI, la acea vreme, era Anca Dinu, sora lui Dorin Cocoș (cu 70%).

- 13 februarie 2006 Sanipharm SRL își deschide un punct de lucru în incinta Facultății de Chimie – potrivit unui act adițional “redactat și editat de către avocat Victor Ponta, titular al Cabinetului individual de avocat Ponta Victor Viorel”.

- 13 februarie 2006 Tot atunci, Clinica de Diagnostic Complex Interdepartamental SRL, patronată și de Mioara Radu, își deschide un punct de lucru în incinta Institutului de Medicină Legală “Mina Minovici” – lucru atestat de actul adițional “redactat și editat de avocat Victor Ponta”. Ulterior, pe 5 noiembrie 2006, Dorin Cocoș preia 90% din această firmă tot printr-un “contract de cesiune încheiat la Cabinet de Avocatură Victor Ponta”.

- 3 noiembrie 2006 Au loc schimbri în acționariatul Telemedica SA. Spiridon Cristu (asociat vechi al lui Cocoș și fost administrator RAAPPS) cedează 32% din acțiuni către însuși Dorin Cocoș. Operațiunea se realizează legal “în urma unui contract de cesiune încheiat la cabinetul individual de avocatură Victor Ponta”.

- 7 noiembrie 2006 La firma Centrul de Testare al Forței de Muncă SA se semnează “contractul de cesiune atestat de către avocat Victor Ponta”, prin care mai mulți asociați își cedează acțiunile. Printre cedenți figurează și Victor Cocoș (tatăl lui Dorin Cocoș – n.r.).

- 11 decembrie 2006 Firma Medcomplex SRL, deținută de Dorin Cocoș (cu 90%), își modifică structura patronală printr-un “contract de cesiune încheiat la cabinetul de avocat Victor Ponta”. Vezi documentul AICI. În plus, un banal “search” pe Google dezvăluie că Medcomplex SRL (aparținând lui Dorin Cocoș) are același număr de telefon cu firma de contabilitate Exfin 2000, înființată de mama lui Victor Ponta. Medcomplex apare și în declarațiile de avere ale Elenei Udrea, pe vremea când era ministru în Guvernul Boc. Astfel, familia Udrea-Cocoș a încasat dividende de 2,53 milioane lei de la această companie.

În total Victor Ponta a prestat servicii avocațiale pentru șase companii deținute de Dorin Cocoș, de Victor Cocoș (tatăl lui Dorin) și de Anca Dinu (sora lui Dorin). Actele adiționale ale celor șase firme au fost modificate fie chiar “de avocatul Victor Ponta”, fie la “Cabinetul Avocatului Victor Viorel Ponta”.

Interesant, în cazul primului ministru Victor Ponta, că nimeni nu l-a obligat să-și atârne blazonul de SRL-urile lui Dorin Cocoș (mai ales că unul dintre aceste SRL-uri în Guvernarea Năstase îi dijmuise pe românii care vroiau să plece legal la muncă în străinătate, fiind obligați de stat să-și ia patalama de la firma lui Cocoș). Însă domnia sa a vrut să transmită public în acei ani să se știe că Dorin Cocoș și-a încheiat actele la el. Pur și simplu, chiar dacă o fi redactat acte adiționale pentru alte SRL-uri, nu și-a mai trecut numele în ele.

”Tinerii lui Adrian Năstase”

Acum șapte ani relațiile private dintre Victor Ponta și familia Udrea-Cocoș au fost semnalate de reporterii ziarului Gândul și paparazzii revistei VIP. Pe 11 septembrie 2006, în restaurantul EuroHotels al lui Dorin Cocoș, din apropierea Arcului de Triumf, cuplurile Daciana Sârbu-Victor Ponta și Elena Udrea-Dorin Cocoș au fost surprinse luând cina împreună. Asta se întâmpla la două zile după ce Elena Udrea a participat la școala de vară a TSD, organizată de Victor Ponta – pe atunci liderul tinerilor social-democrați. Totuși, conform unui interviu luat lui Victor Ponta de revista VIP, acesta a negat prietenia cu Udrea-Cocoș. Reproducem:

“Reporter VIP: Elena Udrea și soțul său, Dorin Cocoș, au participat la nunta dvs., precum și la botezul Irinei. Până la urmă, erați prieteni?

Victor Ponta: Nu, nu eram prieteni….

Victor Ponta: După cum am mai spus, noi ne cunoaștem – eu, Gabi Oprea, George Maior, Eugen Bejinariu; eram toți în aceeași echipă, secretari de stat in garda tânără a lui Adrian Năstase. Nu aveam cum să știu că, după ceva timp, drumurile oamenilor se mai despart, dar asta nu mă face să regret că ne-am cunoscut. Ma întrebați mai devreme de ce a fost Elena Udrea la nunta mea și la botezul fetitei mele. Tocmai din acest motiv, pentru că și soțul doamnei Udrea făcea parte din grupul tinerilor lui Adrian Năstase. Eu sint singurul care a rămas pe drumul pe care am pornit cu toții, în echipă.”

Ani mai târziu, în ianuarie 2012, în timpul protestelor de stradă, firma lui Iulian Herțanu, cumnatul lui Victor Ponta (Grossmann Engineering Group) își adjudeca cel mai bănos contract cu statul din istoria sa. Licitația fost câștigată în tandem cu “Euroconstruct Trading ’98” – societatea vechilor prieteni și parteneri de afaceri ai lui Dorin Cocoș: Dan Besciu și Sorin Vulpescu. Toți trei au fost asociați în West Tour ’98 SRL, iar Cocoș și Besciu – în Casa de Pensii Private Concordia Română și în Grupul Român de Investiții (vezi aici).

Central Residential Park și Dorin Cocoș

Mai sus am arătat cum pe brokerul unei mite de 1,25 milioane de euro din Dosarul Microsoft, Khalil Ani Chahine, îl leagă de Victor Ponta o relație de prietenie, dar și una de asociere. Mai mult, cei doi frecventează aceleași grupuri de interese implicate în multe afaceri controversate ale ultimilor 15 ani.

Astfel, Piața Crângași din Capitală a fost “înstrăinată” pentru 25 de ani de către Consiliul Local Sector 6, prezidat de Cristian Poteraș (PDL), firmei Zenith Business Group SRL, în spatele căruia se aflau firmele controlate de Dorin Cocoș, de frații Creștin și Central Residential Park SA (unde locuiește Ponta).

Imediat ce a pus mâna pe Piața Crângași, Zenith Business Group SRL a subcontractat lucrările de modernizare a pieței firmei All Plan Construction, deținută de Aureliana Poteraș (nevasta Primarului Sectorului 6). În plus, CNI, din subordinea MDRT, condus de soția lui Dorin Cocoș, i-a dat la rându-i un contract cu statul firmei nevestei lui Poteraș și MADR a mai vrut să-i dea și un al doilea contract pe bani publici, însă presa a semnalat problema și atunci Aurelia Poteraș și-a cedat brusc acțiunile deținute în firma All Plan Construction, unor personaje necunoscute: Puiu Bogdan Călin și Anca Dragoman. În datele de la Registrul Comerțului îi găsim atât pe Anca Dragoman, cât și pe Puiu Bogdan Călin în firma Headquarters Center SRL, alături de… Khalil Abi Chahine.

Mai mult, atât pe Anca Dragoman, cât și pe Puiu Bogdan Călin îi mai găsim ca lucrând pentru RMGC la începutul anilor 2000, alături de Gabriel Dumitrașcu. Pe fostul director al RMGC Gabriel Dumitrașcu, premierul Victor Ponta l-a pus șef al Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie – OPSPI) și i-a dat însărcinarea de a negocia cu Rompetrol. Negocierea s-a încheiat, în ianuarie 2014, cu iertarea Rompetrol de a plăti datoria de aproximativ jumătate de miliard de dolari, pe care o avea către statul român. Precizăm de asemenea și că firma de publicitate Herțanu Projects SRL, deținută de mama și cumnatul lui Victor Ponta, a avut contracte cu Rompetrol atât sub Dinu Patriciu, cât și sub KazMunaiGaz.

De asemenea, în 2012, Abi Chahine a cumpărat de la Meneldil Associated SA, părțile sociale pe care offshore-ul din Insulele Virgine le deținea în EEI Imobiliara, unul din acționarii Central Residential Park Doi, alături de frații Creștin și gruparea Cocoș.

Ca să închidem cercul, revenim la Piața Crângași, dată de Cristian Poteraș (PDL), firmei Zenith Business Group SRL, controlată de gruparea Cocoș-Creștin-Niro. Din acționariatul Zenith Business Group SRL a făcut parte și Centrul de Diagnostic Clinic Internațional (CDCI), adică firma pentru care a lucrat avocatul Victor Ponta între 2005 și 2006.

De încheiere. Sau de început?

Și acum cireașa de încheiere (cel puțin pentru moment) Informațiile din referatul DNA arată că plățile s-ar fi făcut (cel puțin) în două tranșe, unele în Guvernarea Năstase (către Running Total și Menedil) și altele în 2009 (către ESSIM Partners și DD Land Oil din Cipru, respectiv Dinu Pescariu). Ce înseamnă acest lucru? Atât Menedil, cât și Running Total sunt acționari ai Central Residential Park SA. Dacă cele două offshore-uri au încasat șpaga în timpul Guvernului Năstase (înainte de 2004), rezultă că blocurile din Central Residential Park au fost construite din banii din Afacerea Microsoft. Situație în care faptul că Daciana Sârbu, Victor Ponta, Ilie Sârbu, Ioan Rus, Dan Andronic și mulți alții au intrat în posesia unor apartamente dintr-un cartier construit din bani de șpagă capătă o cu totul altă semnificație. Și s-ar putea ca tot ce ați citit mai sus, la fel și Afacerea Microsoft, să fie doar vârful icebergului. Începutul, și nu sfârșitul anchetei.

***

Text documentat și cu ajutorul avocatului Alberto Kurtyan (cel care a câștigat în justiție dreptul de a avea acces gratuit la datele din Monitorul Oficial) și cu ajutorul jurnaliștilor de investigație de la Rise Project. Editare: Mihai Goțiu
articol preluat de pe http://romaniacurata.ro

Elena Udrea și Afacerea Microsoft. Legăturile: Clitemnestra, Niro, Khalil, Boștină și Asociații

5 octombrie 2014/0 Comentarii/în investigații, Politichie de Mărgăritar /de Uniti Schimbam/1.811 vizite

Daniel Befu

În care se arată că legăturile dintre Elena Udrea și personajele din Afacerea Microsoft nu au fost doar prin intermediul fostului soț, Dorin Cocoș. Actualul candidat la președinție cunoștea direct și a avut legături personale cu unele dintre acestea. Și se mai arată cum Ministerul Turismului (condus în 2009 de Elena Udrea) a încheiat un contract cadru de reprezentare juridică după o licitație în care ambii (și singurii) competitori aveau legături cu afacerile familiei Cocoș. Dar și cu Dinu Pescariu.

***

Înainte ca numele să fie purtat de o sfântă a creștinătății, Elena a fost soția lui Menelau și apoi a lui Paris, motiv suficient pentru a porni războiul Troiei. Elena acelor vremuri a avut o cumnată la fel de celebră, Clitemnestra, soția lui Agamemnon, fratele lui Menelau. La mii de ani de atunci, o altă Elenă, mult mai cunoscută românilor, afirma (în aprilie 2013, aici) că ”nu știe cine e Clitemnestra”. Evident, că nu se referea la Clitemnestra lui Agamemnon (că nu se așteaptă cineva ca Elena Udrea să cunoască istorie antică), ci la Clitemnestra Volschi (fostă Gâdea). Om de afaceri și consilier local de București (din partea PSD), Clitemnestra Volschi a scăpat în mod ciudat de urmărirea penală după ce, în 2005, a prezidat o ședință de consiliu în care a fost adoptat planul urbanistic de detaliu (PUD) pentru propriul proiect imobiliar (Central Residential Park).

Documentele o contrazic însă pe Elena Udrea. Clitemnestra Volschi a reprezentat o firmă în care Elena Udrea a fost acționară (personal, nu prin soțul ei), iar actele consemnează o ședință în care cele două au lucrat cot la cot. Iar legăturile merg mai departe.

Elena Udrea și offshore-urile din Afacerea Microsoft

SRL-ul New Global Investments a fost înființat în vara anului 2006, și i-a avut ca fondatori pe Elena Udrea (25%), Dorin Cocoș (25%) și NIRO 95 Impex (50%, firmă controlată de Nicolae Dumitru – Niro). Conform mențiunilor din Monitorul Oficial, la ședința din 16 august 2006 a firmei New Global Investments SRL, Elena Udrea și Clitemnestra apar pomenite una după cealaltă: “Cu unanimitate de voturi, președinte de ședință este numită d-na Udrea Elena Gabriela și secretar de sedință este numită d-na Volschi Clitemnestra”. În același an, 2006, găsim o tranzacție în care offshore-ul Running Total Group LTD (controlată tot de Nicolae Dumitru – Niro) este reprezentat de Clitemnestra Volschi (Gâdea). Această firmă, Running Total Group LTD apare în rechizitoriul procurorilor DNA , ca fiind unul din vehiculele prin care s-ar fi mediat șpaga de la Fujitsu Siemens GMBH Austria, către destinatarul Nicolae Dumitru – Niro.

Practic, prin New Global Investments, Elena Udrea are o legătură directă atât cu Nicolae Dumitru – Niro, cât și cu Clitemnsestra Volschi, ambii implicați în offshore-urile menționate de DNA în Afacerea Microsoft.

Elena Udrea, prietenă cu Khalil Abi Chanine

O altă companie offshore implicată în transferul șpăgilor, Meneldil Associated SA, apare ca fiind reprezentată în diverse tranzacții de milionarul de origine libaneză Khalil Abi Chahine. La nunta acestuia ținută la hotelul Hilton din Capitală, Elena Udrea și Dorin Cocoș au participat în calitate de invitați. Mai mult, Elena Udrea a recunoscut într-un interviu acordat la începul lui 2013, acordat suprasemnatului, că este prietenă cu Khalil Abi Chahine. Chahine este de altfel finul lui Nicolae Dumitru, fostul partener de afaceri al Elenei Udrea.

Elena Udrea și împrumuturile de la Dinu Pescariu

Când Elena Udrea a preluat portofoliul Turismului a trecut în declarația de avere o datorie de 200.000 lei către Dinu Pescariu, personaj al cărui nume apare în Afacerea Microsoft ca fiind intermediar al șpăgilor. De asemenea, acesta apare în rechizitoriul procurorilor ca fiind cel care colecta partea lui Dorin Cocoș. Ulterior, în declarația de avere a Elenei Udrea apărea menționată o datorie de 500.000 euro pe care Dorin Cocoș, soțul ei, o avea către Dinu Pescariu. Iată ce declara martorul din referatului DNA: ”Iar diferenţa de circa 9.000.000 euro va fi transferată către Dinu Pescariu. Din această sumă urma ca Dinu Pescariu să-i dea lui Dorin Cocoş suma convenită între ei”.

Martorul plasează în timp dialogul ca fiind purtat în anul 2009, iar datoria Elenei Udrea către Dinu Pescariu nu apare în declarația de avere din 16 decembrie 2008, ci e menționată întâia oară de-abia în declarația de avere din 15.06.2009, deci după 6 luni petrecute ca ministru în Guvernul Boc I. Elena Udrea a menționat în declarația de avere că respectivul împrumut de la Pescariu ar fi fost contractat în 2008, însă la arhiva de garanții mobiliare nu se regăsește nicio mețiune privitoare la vreun debit al Elenei Udrea față de Dinu Pescariu.

I-am solicitat Elenei Udrea să explice dacă banii au fost împrumutați prin notariat sau în alt mod? De pildă un împrumut ca “între prieteni”, luat prin semnătură privată și fără dată certă, poate lăsa loc de interpretări privind momentul la care a avut loc (înainte sau după Afacerea Microsoft). Elena Udrea, pentru România Curată: “Cum nu am făcut eu împrumutul, nu știu. Dar dacă l-am declarat public înseamnă că nu a avut nimeni niciun motiv să ascundă ceva” (!?).

Elena Udrea și avocatul Ministerului Turismului și al lui Dinu Pescariu

Numele avocatului Doru Boștină și firmele lui de avocatură (cea din România și un offshore înregistrat în Cipru) apar în Afacerea Microsoft ca vehicul de transfer al unor sume de 1,8 milioane de euro, respectiv 700.000 de euro, către ministrul Comunicațiilor, Gabriel Sandu. Gabriel Sandu, Gheorghe Ștefan – Pinalti, Dorin Cocoș, respectiv Șerban Tănăsescu, apar în referatul procurorilor ca făcând parte dintr-un trio de influențatori ai deciziilor guvernamentale, conform declarațiilor din referatul DNA. Firma de avocatură a lui Boștină a reprezentat, printre altele, și Ministerul Turismului în mandatul Elenei Udrea. Iar ”competitor” la licitație a fost o firmă de avocatură care avea ca și clienți societățile comerciale ale lui Dorin Cocoș.

”Prin contractul încheiat între societatea civilă de avocaţi „Boştină şi Asociaţii” şi Bell Communications Ltd, urma ca această societate să ne plătească în tranşe un onorariu de succes de 1.800.000 dolari. Am înţeles de la el că această firmă Bell Communications Ltd, fără a-mi da prea multe amănunte, prin această firmă se făceau plăţi către oficialii români, însă la vremea respectivă nu mi-a menţionat niciun nume de oficial român.

A mai menţionat faptul că dorea ca acest onorariu de succes pe care noi urma să-l încasăm să fie împărţit între societatea noastră şi el personal, nemenţionând o proporţie anume, ci menţionând cuvântul „frăţeşte”, eu înţelegând prin aceasta „50% – 50%”.

(…)

”În acest context, pe măsură ce transferam bani din contul din Cipru al Boștină & Associates Limited în contul „Boştină şi Asociaţii” SPRL îi remiteam în cash domnului Șerban Tănăsescu cu ocazia întâlnirilor avute cu acesta. La fiecare dintre aceste întâlniri, când îşi primea banii, mă asigura că problemele vor fi rezolvate şi că a discutat şi cu domnul Gabriel Sandu, care îl asigura la rândul lui de rezolvarea problemelor.”

Declarație din Dosarul Microsoft; prin corelarea informațiilor, Emilia Șercan (vezi aici) îl identifică pe Doru Boștină ca fiind autorul declarației

Ca o coincidență (?), la nivelul anului 2009, societatea de avocatură a lui Boștină a câștigat un contract cadru de reprezentare juridică cu Ministerul Turismului, condus de soția lui Dorin Cocoș, Elena Udrea. Interesantă este însă procedura de atribuire a contractului, verificată la un moment dat de Camera Deputaților:

“Analizând documentele puse la dispoziţia Comisiei de către Ministerul Turismului care fac parte din dosarul de achiziţie publică, Comisia a constatat faptul că au existat două oferte, respectiv cea a cabinetului de Avocatură Adina Serenela Manole înregistrată la Ministerului Turismului cu nr. 707 din data 18.05.2009, ora 16.25 şi oferta Casei de Avocatura Boştină şi Asociaţii SPRL, care nu a fost înregistrată la Ministerul Turismului. A fost declarată câştigătoare oferta Casei de Avocatura Boştină şi Asociaţii SPRL”.

Ce n-au descoperit însă deputații este că numele competitoarei lui Boștină, Manole Serenela Adina, apare în 15.01.2004 și ca fiind cea care a redactat actele adiționale în firma Centrul de Evaluare Medicală și Testare a Forței de Muncă S.A., în care asociat era Dorin Cocoș, dar și actele adiționale din 14.07.2003, când asociat era Victor Cocoș (tatăl lui Dorin Cocoș). Manole Adina Sereneal apare și în 7.10.2003 ca avocat care a redactat actele adiționale ale firmei Centrul de Asistență Medicală S.A., în care asociat era Dorin Cocoș. Avocata mai apare, de asemenea și în 28.07.2003 în firma Telemedica SA, unde asociat era și Dorin Cocoș. Ea apare și ca redactantă a actelor din 14.07.2003 ale firmei Centrul de Expertiză Medicală a Forței de Muncă S.A., unde acționari erau la acel moment Anca Dinu și Dorin Cocoș.

Aceeași avocată apare și în datele de 7.07.2003 și 15.04.2003 ca fiind cea care a redactat actele firmei Elan Group S.R.L., din acționariatul căreia făceau parte la acel moment Elena Gabriela Udrea și Dorin Cocoș. Manole Serenela Adina s-a ocupat în 15.04.2003 și de actele firmei Trei Cocoși – Complex International SRL, momentul la care din acționariat făcea parte sora lui Dorin Cocoș, Anca Dinu. Numele avocatei Manole Serenela Adina mai apare menționat și ca apărător al lui Bogdan Tonolla în legătură cu restituirea unor proprietăți ale lui Maximilian Tonolla la Parcul Circului, terenuri care ulterior au ajuns, conform articolelor din presă, la Gheorghe Stelian, cel care i-a vândut Elenei Udrea terenul din strada Frederic Chopin, unde familia Udrea-Cocoș a construit un bloc de lux (detalii aici). De asemenea, numărul de telefon (072254….) al avocatei Adina Serenela Manole îl găsim la EHI Turism SRL, firmă unde asociat a fost Dorin Cocoș și la Limas Group (firmă parteneră cu Anca Dinu, sora lui Cocoș). Iar în 31.01.2005, Manole Adina Serenela redactează actele firmei Euro Hotels Internațional Co SRL, unde asociat și administrator era Dorin Cocoș. Mai mult, numărul de telefon al Serenelei Adina Manole apare și la societatea Clamari Tradin Impex SRL (unde Elena Udrea era asociat iar soțul său director conform JN), firmă a cărei adresă este: Bd. Averescu Alexandru, Maresal nr. 32-34, Sector 1, adică fosta adresă a Euro Hotels Internațional Co SRL.

O întrebare este cât se poate de legitimă în acest context. Competiția licitației pentru contractul cadru de reprezentare a Ministerului Turismului, din 2009, a fost una reală sau doar una mimată, între două firme de avocatură care prestau pentru aceeași clienți (firmele și grupul de interese din jurul lui Dorin Cocoș)?

Conform propriului site, printre clienții firmei de avocatură Boștină și Asociații se numără numeroase ministere – Comunicațiilor, Economiei și Finanțelor, IMM-urilor, Mediului, Transporturilor, Turismului -, precum și regii publice ori consilii județene. Printre partenerii privați se numără Fujitsu Siemens, dar și… Fundația Dinu Pescariu.

nota redacției: articolul a fost editat și completat de Mihai Goțiu/ foto main: Florin Eșanu/Epoch Times

articol preluat de pe http://romaniacurata.ro/

Scandalul Microsoft și Rețeaua Truică

4 octombrie 2014/0 Comentarii/în investigații, Politichie de Mărgăritar /de Uniti Schimbam/1.923 vizite

Daniel Befu

”Persoanele implicate în trafic de influenţă şi luare de mită în acest contract sunt Adrian Năstase, prim-ministru în perioada 2000-2004, Alexandru Bittner care intermedia plata mitelor către Adrian Năstase, Remus Truică, şeful Cancelariei primului-ministru, Victor Ponta, şeful Corpului de Control al premierului, Ecaterina Andronescu…”

declarație a unui martor, reținută în referatul DNA legat de Dosarul Microsoft

Dintre toate personajele enumerate de martorul din Dosarul Microsoft, cel al lui Remus Truică a fost cel mai puțin mediatizat în ultimele zile. Cunoscut îndeosebi datorită scandalurilor mondene – unul din divorțurile celebre ale României și o presupusă relație amoroasă cu Patricia Kass – Remus Truică este ignorat oarecum pe nedrept. Cu toate acestea, Remus Truică este unul dintre personajele cheie al istoriei noastre contemporane. Un antrepenor care și-a ratat primele afaceri, dar a prosperat după ce a intrat în anturajul familiei Năstase. A ajuns șeful cancelariei lui Năstase, de unde a fost nevoit să-și dea demisia în urma unui scandal, îl regăsim ulterior drept consilier al premierului Călin Popescu Tăriceanu sau partener de afaceri cu Tal Silberstein – consilier al aceluiași Tăriceanu și consultant al lui Traian Băsescu. Conexiunile lui Truică merg însă mai departe, până la Beny Steinmetz, unul dintre principalii acționari ai Gabriel Resources care vizează aurul de la Roșia Montană și implicat în alte proiecte imobiliare și energetice în România, dar și în scandalul Loteria. Apropierea de PSD, nu o exclude pe cea de celebrul cuplu Udrea-Cocoș. Iar dacă vă întrebați de ce amănuntele mondene au fost mai amplu mediatizate decât cele legate de afacerile lui, o explicația ar putea fi apropierea de numele unor jurnaliști și patroni de presă ca Sorin Roșca Stănescu, Dan Andronic ori Cristian Burci. Cu siguranță, memoriile lui Remus Truică, dacă și le va scrie vreodată, ar putea inspira scenariști și regizori, dar și istoricii României. Până la memorii însă…

Istoria romanțioasă

Povestea lui Remus Truică este una romantică, până la un moment dat. Și-a început afacerile cu un butic (magazin alimentar) care, conform prietenilor, ar fi falimentat însă în 1996, în locul lui deschizând un internet-cafe la parterul vilei familiei prietenei sale (ulterior devenită soția sa), Irina Orțan. Nimic nu anunța vacanțele în Marea Caraibilor, vila pe o insulă tropicală, Saint Martin, iahtul de 7 milioane de euro botezat cu numele soției (IRENA), domeniul nesfârșit de pădure și lac, la țară, lângă Capitală, Ferrari și Aston Martin în garaje și concert aniversar la care printre invitați se afla și un (fost) premier al României. O zi sărbătorită în stilul marilor oligarhi ruși, cu un concert cu Patricia Kaas, care a încasat un onorariu de 80.000 euro, presa de cancan scriind însă că a fost vorba de mai mult decât onorariu. Pe soția sa, Irina, a sărbătorit-o la Nikki Beach pe Coasta de Azur, că nu degeaba are și un apartament de lux la Monte Carlo. Despărțirea a fost una cu scântei, pe o insulă din Marea Caraibilor și cu un proces telenovelă, spre deliciul presei mondene, care nu s-a interesat însă și de bătălia pentru împărțirea de… offshore-uri. Aceasta e latura romanțioasă a ascensiunii și vieții lui Remus Truică. O altă latură e mai greu de urmărit, pentru că e presărată de imposibile nume de offshore-uri și conexiuni politice și economice. Dar nu imposibil, cu atât mai mult cu cât doar cu această latură intrăm în istorie.

“L-am acceptat în cabinetul meu, pentru că era tânăr şi voia să muncească, deşi avea o stare materială solidă, la recomandarea lui Alexandru Bittner”

Adrian Năstase, citat de Gândul, despre începutul carierei lui Remus Truică

Rețeaua Totală: Bittner, Petrache, Jianu, Bejenariu. ”Primul milion de euro”

Din 1999 până în 2002, când a fost numit șef de cabinet al lui Adrian Năstase, Remus Truică a fost asociat și administrator în firma Total Net SRL. Asociații lui la momentul ieșirii din firmă erau: Irina Truică, Nell Cobar Emil, Bittner Alexandru și Petrache Adrian Ionel, iar cenzor Jianu Radu Viorel, ulterior intrat în acționariat. Firma TotalNet SRL a prins numeroase contracte cu Guvernul și instituțiile subordonate (Ministerul Finanţelor Publice, Televiziunea Română, Petrom, Secretariatul General al Guvernului) în perioada în care Truică era șef de cabinet al lui Năstase. Total Net e, de pildă, firma care a instalat echipamentele pentru videoconferințele cu prefecții, ținute de premier. Total Net apare și în Strategia Naţională pentru Implementarea Societăţii Informaţionale, document aprobat prin Hotărâre de Guvern, în decembrie 2002, fiind nominalizată ca firma care a primit licenţă pentru instalarea, operarea şi întreţinerea unor reţele publice pentru comunicaţii de date, conform unui articol din România liberă.

Având atâtea uși deschise pentru contracte cu statul, Total Net a devenit interesantă pentru RDS, care a cumpărat 70% din acțiuni cu 1,5 milioane euro. Nașul cuplului Truică, Eugen Bejinariu (combinator al înstrăinărilor patrimoniului cel mai valoros al statului, personaj lăsat de Adrian Năstase premier al țării preț de câteva zile în 2004) declara pentru România liberă că în urma acestei tranzacții și-ar fi făcut Truică primul milion de euro.

Pe Radu Viorel Jianu (acționar minoritar în Total Net) îl găsim prezent în numeroase firme ce gravitează în jurul lui Dorin Cocoș, inclusiv în celebra Dalli Exim, firma concesionară a parcărilor din centrul Capitalei. Însă numele lui Viorel Jianu apare și în timpul mandatului Elenei Udrea la MDRT, ca ocupant al postului de director responsabil cu investițiile în cadrul Companiei Naționale de Investiții (din subordinea MDRT), iar mai apoi ca director al Departamentului Achiziții Publice din RATB. Apoi Jianu a fost arestat, după ce primise o șpagă de 60.000 pentru favorizarea unei firme la o licitație.

Scandalul Snagov. Și o continuare cu SRS

Remus Truică a fost nevoit să părăsească funcția de șef de cabinet de premierul Adrian Năstase după un scandal de presă legat de modul în care a dobândit în mai 2003, proprietatea a peste două hectare de teren din Pădurea Snagov, suprafață completată cu alte hectare pentru care a cumpărat drepturile litigioase la prețuri derizorii. Astfel un oarecare Mihai Nasta, proprietar de drept al unui teren amplasat în Pădurea Scroviștea, a depus în 2003 o cerere de retrocedare, după care și-a cedat drepturile asupra terenului lui Truică. Solicitarea a fost aprobată cu celeritate, dar nu doar atât. În loc ca parcela să fie repartizată pe raza localităţii Scroviştea, unde era amplasamentul terenului revendicat, aceasta a fost repartizat pe malul lacului, în localitatea Snagov. Ca să se poată schimba amplasamentul terenului, Truică a avut nevoie de semnătura lui Ion Dumitru, directorul Romsilva (care i-a dat-o), dar și de semnăturile prefectului de Ilfov, Teodor Filipescu, şi ale primarul Snagovului, Teodor Biriş, ambii PSD-iști (iar Truică era șeful de cabinet al președintelui PSD).

Ulterior, în 2011, presa a relatat că Remus Truică, împreună cu Sorin Roșca Stănescu, au încercat să obțină alte 22 de hectare din lacul Snagov, cu sprijinul administrației locale. E vorba de o insulă răsărită din aluviunile depozitate ca urmare a decolmatărilor lacului, motiv pentru care Apele Române consideră că insula respectivă face parte tot din suprafața lacului. Consiliul Local Snagov și CJ Ilfov consideră suprafața de teren răsărită dintre ape ca aparținând comunei și vor să o includă, conform EVZ, în noul PUG.

Caracatița off-shore

În iunie 2003 fost înființată și Team Services SRL, care acum are ca acționar unic o altă firmă, Ina Trade Com SRL, în spatele căreia este Irina Truică (fosta soție). La început, din acționariatul firmei au făcut parte Untaru Elena Ruxandra, Mănăilescu Amelia și offshore-ul LANDER REAL ESTATE LTD (adresa: Akara Bldg.,24 de CastroStreet, Wickhams Cay I, Road Town, Tortola, Ins. Virgine Britanice). În 2005, cele două acționare românce și-au cedat acțiunile către Aparaschivei Cristian Relu, care, în vara lui 2005 le-a transmis mai departe firmei Ina Trade Com SRL, iar Irina Truică a fost numită administrator.

Untaru Elena Ruxandra apare în firme legate de numele senatorului Gabriel Mutu. Mănăilescu Amelia apare ca parteneră și manager în lanțul de case de amanet Tezaur, alături de Raluca Petcu, cea din urmă fiind tot o asociată a senatorului Gabriel Mutu în domeniul spațiilor comerciale preluate din patrimoniul statului român. De altfel, politicianul Gabriel Mutu este un personaj care în anii 2000 a făcut numeroase afaceri imobiliare cu gruparea din jurul lui Dorin Cocoș.

Truică și acționarii din spatele proiectului Roșia Montană

Remus Truică a făcut afaceri și cu unul din principalii acționari ai Gabriel Resources, compania mamă a RMGC. E vorba de Beny Steinmetz, un israelian a cărei avere a fost evaluată de Forbes la 8 miliarde de dolari. Acesta a cumpărat de pe bursa din Toronto 16% din acțiunile corporației care vrea să dea drumul la zăcământul aurifer de la Roșia Montană. Astfel, Remus Truică apare ca asociat cu 50% în firma BRG Residencial Consulting Services SRL, înfiinţată în 31 octombrie 2007, restul de 50% aparţinând unui offshore din BVI, Riverside Real Estate Corp Ltd (cu adresa: Akara Bldg.,24De Castro Street, Wickhams Cay I,Road Town,Tortola, Ins. Virgine Britanice). Administrator al firmei, pe lângă Truică, a fost numit Sandra Merloni-Horemans, o belgiancă care conduce operațiunile lui Beny Steinmetz din mai multe țări. Beny Steinmetz Group (BSG) are numeroase afaceri controversate. În 2008 s-a scris despre implicarea în conflictele civile legate de controlul câmpurilor de diamante din Sierra Leone, dar și despre înșelarea statului Congo (vezi aici).

Anul trecut The New Yorker sau The Guardian au scris pe larg despre modul în care a dobândit cel mai important zăcământ de fier din Guineea (cumpărând cu 167 de milioane de dolari, zăcăminte a căror valoare este estimată la peste 5 miliarde de dolari!). Acuzațiile de corupție din acest caz au dus la o anchetă a Departamentului de Justiție al SUA și al FBI, unul dintre directorii companiei fiind arestat (detalii pe VoxPublica, aici și aici)

Divizia imobiliară a firmelor lui Beny Steinmetz a încercat să dezvolte și proiecte imobiliare în România, în special în București, în perioada în care primar era Adriean Videanu. Proiectul Planorama s-a încheiat cu un mare scandal. Investițiile de sute de milioane de dolari promise că vor fi făcute în România s-au redus la câteva zeci. Adirean Videanu a devenit însă unul dintre principalii susținători ai proiectului minier de la Roșia Montană.

Pe palier cu Iliescu și Institutul Șincai

Fostul consilier al lui Năstase e prezent și în firma SOLARO GREEN ENERGY INVESTMENT SRL, cu sediul în cadrul ICPE-ului. Fondată de Truică Ilie (tatăl său, 83 ani), a fost cedată societății din Hong Kong: SOLARO DEVELOPMENT LIMITED (adresa: WORKSHOP 20, 14/F, THRIVING IND CTR 26-38 SHA TSUI RD TSUEN WAN NT). Firma din Hong Kong e reprezentată de Truică, iar administratori sunt Remus Truică și Wong Shun Cheung. Domeniul de activitate al firmei este “Producţia de energie electrică” și Truică și-a prezentat firma ca fiind o asociere cu grupul chinez Sungen, activ în domeniul panourilor fotovoltaice (vezi aici). Punctul de lucru al acestei societăți este în București, pe strada Atena, la numărul 11. La aceeași adresă cu firma de energie administrată de Remus Truică am găsit că a funcționat și Institutul Ovidiu Șincai, al PSD-ului și în presă s-a precizat că imobilul de la respectiva adresă e administrat de RAAPPS, dar din el 78 de camere au fost închiriate PSD-ului (amănunte aici). Mai mult, conform Mediafax, pe strada Atena nr 11 a funcționat cabinetul senatorial al fostului Președinte al României Ion Iliescu. Pe “Remus și Ion” îi leagă un eveniment comun din 2004. Astfel, Ion Iliescu l-a decorat la Cotroceni pe Remus Truică în 2004 cu Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler. Tot pe strada Atena, nr 11 e și adresa organizaţiei PSD sector 1.

În cadrul mai multor firme de energie la care acționar majoritar este firma reprezentată de Truică, SOLARO GREEN ENERGY INVESTMENT SRL, a fost cooptat și Simion Nicolae Eduard, care a ocupat funcția de șef serviciu operațiuni de piață în cadrul BNR.

O ”adresă” de 35 milioane euro

În mai 2006 se înființa Saxonia Consulting SRL, cu asociat unic SAXONIA CONSULTING ESTABLISHMENT GMBH (adresa: Liechtenstein, FL – 9490 Vaduz, Birkenweg 6) și Irina Truică ca administrator. Aceeași adresă cu a firmei din Liechtenstein: “FL – 9490 Vaduz, Birkenweg 6”, o mai găsim într-un anunț din 2 iunie 2004 al Societății Naţionale de Radiocomunicaţii – S.A., care sună așa: “Ofertant câştigător a fost firma: MARKLINK Communications Establishment, Birkenweg 6, FL-9490, Vaduz, Liechtenstein. Natura produselor care se vor livra de către ofertanţii câştigători: echipamente de comunicaţii care să asigure modernizarea reţelei de distribuţie şi emisiune a radiodifuziunii televizate, cod CPSA 3220.11. Preţul contractului: 35 milioane de dolari, exclusiv T.V.A”.

Remus Truică și Dan Andronic

În iulie 2007 s-a înființat TRG AGENT DE ASIGURARE SRL, care-i are ca asociați pe israelianul Gil Shraga Birger (10%), pe Remus Truică (30%) și offshore-ul STG VENTURES LTD (adresa: Geneva Place, 333 Waterfront, Drive, Road Town, Tortola, Etaj 2, Ins. Virgine Britanice) reprezentat Marius Andrei Marcovici. Administrator al TRG AGENT DE ASIGURARE SRL a fost numit în 2008 Marius Andrei Marcovici, fost consilier personal al premierului Călin Popescu Tăriceanu.

Același offshore, STG VENTURES LTD, asociat cu Truică mai apare în 2005 și în acționariatul firmei FIRST ONE COMMUNICATION – S.A., dar de data asta reprezentat nu de un cetățean din Irlanda de Nord, ci de Dan Andronic, actualul director general al EVZ. Prezența în TRG AGENT DE ASIGURARE SRL a lui Truică alături de Marius Marcovici, de israelianul Gil Shraga Birger (din grupul consultantului politic Tal Silberstein) și de offshore-ul al cărui reprezentant apare la un moment dat și Andronic, se explică prin faptul că Dan Andronic a fost și consilierul lui Adrian Năstase, iar mai apoi al lui Călin Popescu Tăriceanu.

În septembrie 2004 a fost înființată GENERIC PHARMA SRL, de către Aparaschivei Cristian Relu, al cărei obiect de acrtivitate era: “Comerţ cu ridicata al produselor farmaceutice”. În octombrie 2004 a intrat în acționariat și Rădoi Dițescu Cristian Dan, care apoi a preluat toate părțile sociale ale firmei al cărei sediu social era acasă la mama Irinei Truică. Rădoi Dițescu Cristian Dan a fost șeful liniei de gardă la Spitalul Universitar de Urgență București și consilier prezidential pe probleme de sanatate in guvernarea CDR (1996-1998) și ex membru PNȚCD (vezi aici). În iulie 2005, în cadrul GENERIC PHARMA SRL intră ca asociat firma STG VENTURES LTD (adresa: 333 WATERFRONT DRIVE WICKHAM’S, CAY ROAD TOWN TORTOLA, Ins. Virgine Americane), reprezentată de David Howe, cu 66% și Remus Truică, cu 33%, scoțându-l pe Rădoi Dițescu Cristian Dan din firmă.

E vorba de același offshore al cărui reprezentant a fost, la un moment dat, Dan Andronic. Directorul EVZ a recunoscut la un moment dat cine e în spatele STG Ventures LTD, firmă al cărei reprezentant a fost: „Off-shore-ul este al lui Shimon, Tal si Gil”, iar Remus Truică a confirmat pentru EVZ că în spatele offshore-ului STG se află strategii politici israelieni care i-au consiliat de-a lungul vremii pe Traian Băsescu, Adrian Năstase și Călin Popescu Tăriceanu: „Da, ne-am asociat în această societate care trebuia sa fie o interfață pentru distribuția produselor farmaceutice generice. Adică, medicamente generice. Firma însă nu are și nici n-a avut activitate pentru că, în fine, n-am avut timp să ne ocupam prea mult de ea. Îi cunosc foarte bine pe Silberstein, Sheves și Birger și, fiind prieteni, ne-am asociat. I-am cunoscut în perioada în care aceștia au lucrat pentru Nastase si PSD” ( ).

În locul fostului consilier prezidențial, a fost numit din administrator Aparaschivei Cristian Relu. Numele acestuia apare și ca șef al boardului înntr-o firmă elvețiană: Miroxx Swiss AG:

Afaceri cu Paul Lambrino

Într-un interviu acordat ziarului Adevărul, Irina Truică a declarat că fostul ei soț l-a ajutat pe prințul Paul să revendice mai multe proprietăţi în baza unor acte succesorale, printre care Pădurea Fundul Sacului, de 47 de hectare, de pe malul Lacului Snagov. Truică, prin intermediul unui offshore, RECIPLIA SRL, ar fi cumpărat drepturile succesorale ale prințului pentru 4 milioane de euro. RECIPLIA SRL e deținută de un offshore cipriot, RECIPLIA LIMITED (sediul: Nicosia, str. Andrea Zakou Egkomi, P.C.), prim administrator fiind Sandra Merloni-Horemas, aghiotanta miliardarului Benny Steinmetz, din 2010 succedându-i-se ca administrator Marcovici Marius Andrei, fostul consilier al premierului Tăriceanu (aici).

Remus Truică, Cristi Burci și ginerele lui Măgureanu

În firma METROSCREEN GRUP SRL, înființată în august 2002, asociați au fost firma ROMANIAN INVESTMENT & DEVELOPMENT SRL și persoanele fizice Palaz Mihai Lucian, Irina Truică și Zaharia Schrotter, fiecare cu câte 25%. Acționarul ROMANIAN INVESTMENT & DEVELOPMENT SRL era la rându-i deținut de o firmă: ALABANY HOLDINGS LLC., cu sediul in 208 West State Street, Trenton, New Jersey 08608-1002, S.U.A. reprezentată prin Cristi Cristian Ionel Burci. În 2003 părțile sociale deținute de ALBANY au fost cedate către o companie elvețiană M.G. MEDIA GROUP INTERNATIONAL HOLDING – S.A., cu sediul în Via Francesco Soave 8, CP 6901, Lugano reprezentată de avocatul Alin Drînceanu. Acesta este partener în casa de avocatură Șova, Rațiu și Asociații cu Dan Șova (aici).

În firma ROMCONSULTING RESTSERV SRL, fondată în august 2006 de Vladimir Cohn, în acționariatul căreia au intrat mai întâi senatorul Gabriel Mutu și Iordăchescu Bogdan Cătălin. În 2010 firma e deținută în mod egal de Remus Truică, Vladimir Cohn, Pepe Berciu și Ioan Biriș. Ultimii doi sunt coacționarii “BDG Import SRL”, importatorul și distribuitorul “Jack Daniel’s” în România. Ion Biriș este ginerele lui Virgil Măgureanu.Truică și ginerele lui Măgureanu au deschis prin această firmă cluburile de fițe “Loft” și “El Capitan”. Administratorul ROMCONSULTING RESTSERV SRL, Clejeneanu Dan Cristian, a fost partener de afaceri și cu Petrică Paraschiv, fost director adjuct al ANL în Guvernarea PDL-PSD în 2009, personaj implicat în transferul unei datorii a PSD de 1,8 milioane lei, către un offshore cipriot, OceanZone Energy LTD:

De asemenea, Truică a fost asociat cu Biriș și Berciu și în LEADER ART CONSTRUCT SRL din 2008, firmă în care apar din nou, la un moment dat, ca acționari Petcu Raluca și Mănăilescu Amelia, care apar ca managerițe în LIPSCA SA și în legătură cu numele senatorului Gabriel Mutu.

La final prezentăm o secvență din lupta pentru avere a soților Truică, urmare a divorțului, bătălie care nu s-a purtat doar prin tribunalele românești. Astfel, în anii 2012-2013, cei doi s-au judecat la The Eastern Caribbean Supreme Court in The High Court of Justice, în legătură cu modul în cara va fi împărțit offshore-ul IRNAMA LTD din Anguila, unde Remus Truică era managing director și Irina Truică era second managing director. Ce patrimoniu ascundea acel offshore, doar cei doi știu.

O știre din martie 2014 anunță că au început procedurile de executare silită a domeniul său, pentru o datorie bancară de 3 milioane de euro. Asta înseamă că Remus Truică ar trebui să fie acum din nou un român ca majoritatea populației, adică sărac. Dar acesta n-ar fi un destin de șef de cabinet.

VA CONTINUA

(nota redacției – articolul a fost editat și completat de Mihai Goțiu)

articol preluat de pe http://romaniacurata.ro/

Parlamentul României protejează Mafia asigurărilor (III. Metoda „Sfântu’ Așteaptă“)

2 octombrie 2014/0 Comentarii/în investigații, Politichie de Mărgăritar /de Uniti Schimbam/1.473 vizite

A devenit o tradiție ca din fiecare marți Parlamentul României să facă o „marțe neagră“, cu hotărâri în defavoarea populației. În marțea din 17 iunie 2014, Comisia Economică, Industrii, Servicii din Senat a respins proiectul de lege care prevedea crearea unui „Corp al experților și evaluatorilor tehnici auto din România“.

Peste o săptămână, tot într-o marți deci, Comisia pentru Transporturi și Energie din Senatul României respinge și ea proiectul de lege, pe motiv că doar ASF (instituția aia care era condusă de arestatul Daniel Radu Rușanu) are dreptul să propună un text de lege în domeniul asigurărilor.

Ce abuz a perpetuat Senatul prin aceste două „marți negre“

Prin crearea respectivului organism independent nu am mai fi asistat la miile de abuzuri pe care asigurătorii le fac cu bună știință astăzi, tocmai pentru că evaluatorii daunelor accidentelor auto sunt angajații companiilor de asigurări. Nu am mai fi avut următoarea situație în care probabil v-ați aflat mulți dintre dumneavoastră: vă este mașina avariată din cauza unui șofer bezmetic și aveți dreptul să o reparați pe asigurarea RCA a respectivului. Surpriză însă! Asigurarea este făcută la o companie care amână trei luni acceptul de plată, printr-o metodă pe cât de ingenioasă, pe atât de ilegală, până vi se face lehamite și plătiți din buzunar reparația.

Claim Expert, care e parte din grupul VIG, ce face constatările de daună pentru Asirom și Omniasig, comunică inspectorilor săi de daună că toate mașinile care au suferit avarii în anumite situații intră din oficiu „în cercetări“ de nouăzeci de zile. Practic, toate mașinile care intră în astfel de cercetări nu pot beneficia de reparație timp de nouăzeci de zile, fără acordul scris al asigurătorului. Și acum ia uitați ce categorii de avarii li se par suspecte: cele produse din cauză că s-a efectuat o manevră de mers înapoi, cele produse unor autovehicule cu volan pe dreapta și cele produse unor autovehicule cu numere străine etc. Adică li se par suspecte situații normale în șoferie, ca marșarierul, și mai ales într-o Europă unită, unde nu e o ciudățenie să vezi mașini din Anglia, cu volan pe dreapta, sau din altă țară, cu numere de înmatriculare „străine“. Este abuz cras să introduci din oficiu în cercetări de nouăzeci de zile toate mașinile avariate care au astfel de caracteristici normale. Astfel de cercetări se impun doar în situații izolate, atunci când există suspiciuni de fraudă. Păi ce fraudă e, băi, tată, să ai volan pe dreapta sau să te fi lovit unul în timp ce dădea cu spatele?

Refuzând să creeze un corp național de inspectori de daună, care să se supună unui regulament unic și normal la nivel de țară, Parlamentul României girează astfel de abuzuri făcute de asigurători pentru interesul lor. Pe de o parte, Parlamentul României îi obligă pe toți șoferii să-și facă RCA, prin lege, iar apoi tot el îi lasă să fie bătaia de joc a asigurătorilor.

Parlamentul se face complice la abuzuri

Faptul că respectiva Comisie pentru Transporturi și Energie din Senat indică ASF-ul ca fiind unica instituție ce poate propune acte normative cu privire la domeniul asigurărilor este o idioțenie. Este ca și cum Parlamentul ar lăsa de fiecare dată alte instituții să decidă în locul lui un text de lege. De ce naiba mai avem parlamentari, de ce se mai fac dezbateri în Parlament dacă apanajul elaborării unui text de lege nu este în fișa postului senatorilor și deputaților? Este o jignire faptul că Parlamentul indică ASF ca fiind singura instituție ce poate elabora o lege care să înlăture abuzurile legate de RCA, pentru că tocmai ASF trebuia să sancționeze astfel de abuzuri și s-a făcut că plouă. Cum naiba să ceri unui paznic orb sau care face pe orbul să redacteze un regulament de pază al bostănăriei de asigurări auto obligatorii? Dacă Parlamentul cere chiar unui astfel de paznic orb să facă noi regulamente de pază, înseamnă că Parlamentul e de acord cu proasta securizare a sistemului de asigurări față de abuzuri și hoții.

Dragi șoferi, orice proiect de lege în țara asta poate fi introdus în dezbatere în Parlament nu numai dacă vrea cutare instituție asf-istă, ci și dacă o cere populația (minimum 100.000 de semnături) sau la inițiativa unui parlamentar. Să apară parlamentari onești în privința asta ne este cam slabă speranța, fiindcă asigurătorii au suficienți bani încât să cumpere trei parlamente ca ale României. Urmează ca și Camera Deputaților, care e for decizional la acest proiect de lege, să se exprime în plen. Dacă într-o marțe neagră și Camera Deputaților va decide la fel ca Senatul, rămâne soluția cealaltă, cu semnăturile. Noi punem la dispoziție un portal unde vor fi publicate doleanțele șoferilor abuzați de asigurători, urmând să punem la cale și strângerea de semnături, dacă va fi cazul. Trimiteți-ne pățaniile voastre la daune@reclama-i.ro.

(va urma)

Alexandru Căutiș
articol preluat de pe http://www.kmkz.ro
Foto http://www.parlament.ro

10 miliarde de euro în IT din 2000 până în prezent. Cât a fost mita?

1 octombrie 2014/0 Comentarii/în investigații, Politichie de Mărgăritar /de Uniti Schimbam/1.519 vizite

Dosarul achiziţiilor de licenţe Microsoft şi de software şi calculatoare pentru şcoli deschis de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), în care până acum nouă foşti miniştri sunt acuzaţi de neglijenţă în serviciu, trafic de influenţă sau de faptul că ar fi pretins şi primit mită de zeci de milioane de dolari şi euro de la câştigătorii contractelor, pune în prim plan haosul şi lipsa de transparenţă a achiziţiilor făcute de către stat, perpetuate de-a lungul anilor, care practic simplifică şi încurajează eventuale abuzuri cu banii publici.

În ultimii 14 ani statul a cheltuit circa 10 miliarde de euro pe echipamente IT, software, servicii IT şi de comunicaţii, potrivit estimărilor ZF, care iau în calcul datele disponibile de pe piaţa IT&C, evoluţia cifrei de afaceri a companiilor din industrie, cât şi fondurile de aproximativ 20 de miliarde de euro pe an alocate investiţiilor şi bunurilor şi serviciilor de la buget.

Este estimarea ZF corectă, pentru a putea avea un prim reper într-o analiză a proiectelor IT&C ale administraţiei? Oficial, nu există niciun răspuns la această întrebare, pe care ZF a adresat-o aproape tuturor miniştrilor comunicaţiilor, din 2006 până în prezent cel puţin – inclusiv lui Dan Nica şi Gabriel Sandu – care sunt acuzaţi în dosarul de la DNA.

Bugetul general consolidat nu include un capitol separat care să evidenţieze fondurile alocate de stat pentru achiziţia echipamentelor hardware şi a serviciilor şi soluţiilor IT, acestea fiind incluse la capitolul cheltuieli cu bunuri şi servicii. În perioada 2006-2013, intervalul de timp pentru care sunt disponibile datele privind bugetele general consolidate pe site-ul Ministerului de Finanţe, cheltuielile cu bunuri şi servicii realizate de stat au crescut cu aproape 70%, de la 22,7 miliarde lei (6,45 miliarde euro) în 2006, la 38,5 miliarde lei (8,7 miliarde de euro) anul trecut. Pentru 2014, fondurile statului pentru achiziţia de bunuri şi servicii sunt prevăzute la 39,3 miliarde lei, până la sfârşitul lunii august fiind cheltuite 23,1 miliarde lei. În ceea ce priveşte ponderea cheltuielilor statului cu bunuri şi servicii, acesta s-a diminuat în anii de criză, ajungând în 2009 la 5,8% din PIB, de la 6,8% în 2006. Anul trecut însă, ponderea cheltuielilor cu bunuri şi servicii ale statului a crescut la 6,2% din PIB, faţă de 5,9% în 2012.

De asemenea, nu există date referitoare la sumele de bani alocate pentru achziţiile de echipamente de calcul sau de soluţii software nici la nivelul administraţiilor de stat, bugetele acestora neavând de asemenea niciun capitol inclus în buget care să ofere detalii cu privire la fondurile destinate acestor achiziţii.

Spre exemplu, grupa cheltuielilor cu bunuri şi servicii din bugetul Ministerului pentru Societatea Informaţională (MSI) este defalcată pe diferite tipuri de cheltuieli, precum furnituri de birou, încălzit, iluminat, poştă etc., însă nu există un alineat care să evidenţieze şi fondurile alocate pentru cumpărarea echipamentelor hardware şi software.

Şi Institutul Naţional de Statistică (INS) a încercat să facă o anchetă pentru a centraliza datele legate de numărul de echipamente de calcul din administraţiile de stat şi costul acestora, însă nu a reuşit să obţină informaţii complete. Practic, nu toate administraţiile de stat au fost de acord să pună la dispoziţia INS informaţiile necesare, susţinând că datele respective sunt confidenţiale.

De asemenea, nu există o evidenţă a proiectelor IT&C guvernamentale, care să includă valoarea şi numele câştigătorilor, care să poate fi rapid accesată, şi care să permită analize ale acestor achiziţii. Unele date sunt publicate pe portalul guvernamental cu date deschise lansat recent de executiv, însă informaţiile sunt greu de interpretat, nu includ absolut toate achiziţiile iar prelucrarea lor este dificilă în condiţiile în care unele au şi erori de preluare a datelor.

Companiile private de analiză a industriei IT&C au totuşi o serie de estimări ale cheltuielilor statului. „Din datele incluse în studiul PAC «Software and IT Services Industry (SITSI)» pentru România, în 2013 s-au cheltuit doar în sectorul public (administraţie publică centrală, locală, educaţie, sănătate, asigurări sociale, apărare şi securitate internă) peste 400 de milioane de euro, incluzând aici hardware, software şi servicii informatice, însă fără comunicaţii, echipamente speciale, tehnologie militară şi civilă etc.“, a declarat pentru ZF Eugen Schwab-Chesaru, directorul pentru Europa de Est al companiei de consultanţă şi cercetare de piaţă Pierre Audoin Consultants (PAC). „În companiile controlate de stat (utilităţi, transporturi, bănci, puţină industrie militară), fără să fi făcut o analiză precisă în domeniu, estimez că s-au mai cheltuit aproximativ 200-250 de milioane euro pe echipamente, soft şi servicii. Evoluţia acestor cheltuieli în ultimii cinci ani nu a fost spectaculoasă, creşterea medie fiind mică, însă concentrarea de „market share“ la un număr mic de actori a fost şi este un fenomen îngrijorător“, a adăugat el.

Cifrele avansate de şeful PAC privind achiziţiile statului de 600-650 mil. euro în 2013 arată că estimarea ZF de 10 miliarde de euro cheltuieli IT&C în ultimii 14 ani pare a fi una plauzibilă.

Dincolo de absenţa datelor privind achiziţiile, care îngreunează sau fac imposibilă o analiză care să arate, de exemplu, dacă nu cumva statul cumpără mereu de la aceleaşi persoane sau companii (cum s-a întâmplat în cazul licenţelor Microsoft), o problemă este şi faptul că nu există un organism care să facă ordine în acest segment, care să impună reguli şi să monitorizeze dacă acestea se respectă.

„Nu este o problemă de investiţii şi de cheltuire a fondurilor. E o problemă de organizare şi management“, afirmă Călin Rangu, directorul executiv al CIO Council, o asociaţie care include 60 de directori IT din companii mari, care au gestionat implementarea unor proiecte de informatizare de milioane de euro şi care urmăreşte de ani de zile inclusiv ce face sectorul public.

„În plus e nevoie de viziune şi strategie multianuală. Până nu va fi definită o arhitectură informatică guvernamentală, nu se vor defini serviciile pentru cetăţean şi serviciile interne guvernamentale, cu indicatori de perfromanţă tehnică şi fianciară pe servicii, până nu vei stabili cum echipezi aceste servicii cu infrastructură pentru a atinge nişte obiective, proiectele IT vor avea în continuare un grad foarte mic de succes. Acel concept de CIO Office guvernamental, în subordinea primul ministru, care probabil să înglobeze şi serviciul on-line existent, ar putea să fie un început. în opinia noastră secretarul de stat Radu Puchi, care a demarat acest serviciu cu rezultate bune în cotnextul actual, dar lipsindu-i multe pârghii şi resurse, ar putea să agrege mono-cefal un astfel de proiect.Trebuie să se răspundă la întrebări fundamentale, pe bază unor analize cost-beneficiu şi apoi să se investeazscă, doar astfel se pot economisi bani. Dacă se doreşte cloud computing guvernamental, să se facă, deoarece în acelaşi timp se vor elibera bugetele cu zeci de data centere distribuite în fiecare instituţie, în condiţii precare de mutle ori, care nu vor mai fi necesare. Dar astfel o analiză cost-beneficiu va dovedi imediat că se poate. Dacă se vorbeşte de Microsoft de ce nu se iau servicii 365 în cloud? Atunci am şti exact câţi utilizatori sunt deoarece i-ar număra Microsoft când emit factura lunară şi ai putea avea poate o evidenţă centralizată a utilizatorilor. Iar dacă dispare să zicem o agenţie guvernamentală cu 50 angajaţi, pentru acei 50 de angajaţi, luna următoare, nu s-ar mai emite factură, că nu mai sunt uitlizatorii. Lucrurile uneori pot fi simple. În plus se ştie şi cât costă o asemenea licenţă pentru clienţii de retail – 5 euro pe lună – astfel că nu se pot impune costuri mai mari“, a spus Rangu.

„Referitor la eficienţă şi modul de cheltuire a banilor publici, părerea mea rămâne ca e nevoie de logică şi competenţă“, afirmă Chesaru. „Dacă există, la nivelul administraţiei publice aceste două elemente, atunci achiziţiile publice vor fi făcute strict legat de nevoile reale (şi sunt foarte, foarte multe în România !) de informatizare a instituţiilor şi proceselor de lucru, iar preţurile de achiziţie vor fi cele dictate natural de piaţă (nu neapărat mici !), funcţie de valoarea experţilor şi a produselor (software şi hardware) necesare. Însă, atât timp cât achiziţiile publice (şi alocările de fonduri) se face „la cererea“ şi uneori chiar „sub presiunea“ unui grup sau altul de furnizori, atunci cu siguranţă că returul pe investiţie („sfântul RoI“) va fi slab, iar risipa de fonduri imensă. Din punctul meu de vedere, IT-ul în sectorul public sau în companii subordonate statului nu înseamnă imprimante sau PC-uri sau access point-uri sau chiar servere : IT-ul în sectorul public înseamnă automatizare şi eficientizare de procese, care necesită anumite echipamente informatice (calculatoare, imprimante, scanere, routere, servere, storage, reţelistica, etc.), produse software (sisteme de operare, stocare, back-up, aplicaţii, baze de date, platforme de integrare, securitate, tool-uri de analiză, etc.) şi foarte multe servicii (consultanţă, re-design de proces şi de arhitectură IT, dezvoltare customizata, integrare de sisteme HW & SW, formarea/ trainingul utilizatorilor finali, etc.). Faptul că s-au pus în faţă achiziţiile de „cutii“ (HW & SW) denotă, de fapt, superficialitatea şi reaua credinţa a responsabililor din administraţie. Întotdeauna când aud de un „proiect“ unde se achiziţionează sute, mii de echipamente, însă fără niciun concept şi finalizare în automatizare de proces, acolo îmi este clar, cu sau fără anchetă DNA, că ceva nu e în regulă.“

articol preluat de pe http://www.zf.ro/

foto http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/