gandul.info
Cu două zile înaintea şedinţei PNL în care se va alege preşedintele interimar al partidului, Crin Antonescu a fost invitat la Gândul Live, unde a vorbit despre relaţia cu Klaus Iohannis, cum îl percepe pe acesta, de ce ar trebui să-şi dea demisia Victor Ponta din funcţia de premier şi care este viitorul său politic
Fostul preşedinte al PNL, Crin Antonescu, a fost invitat, astăzi, la Gândul Live, emisiunea moderată de Claudiu Pândaru, unde a anunţat că îl va susţine pe Ludovic Orban pentru a deveni co-preşedinte PNL. Liberalul a precizat că a primit propuneri din partea colegilor pentru a reveni în fruntea partidului, dar le-a refuzat.
În privinţa preşedintelui ales, Klaus Iohannis, Crin Antonescu a spus că ştie mai multe despre acesta: ”Iohannis este un om care vorbeşte puţin şi gândeşte cât vorbeşte”. Fostul preşedinte liberal nu s-a implicat în campania prezidenţială a PNL, considerând că au fost prea multe lucruri neclare pentru el. ”Aproape totul”, a subliniat el. Cu toate acestea, Antonescu a afirmat că nu regretă că nu a candidat, datorită rezultatului alegerilor.
”În spatele unui om (n.r. – Klaus Iohannis), dacă această speranţă e pusă într-un singur om, ea e o speranţă nesăbuită şi nedreaptă. Nu va putea rezolva toate problemele societăţii româneşti”, a fost mesajul transmis de fostul lider PNL.
Crin Antonescu a declarat că Victor Ponta ar trebui să-şi dea demisia din fruntea Guvernului, dar că dacă ar demisiona nu ar mai reprezenta nimic pentru sistemul politic românesc.
”Ponta ar trebui să-şi dea demisia pentru că a pierdut alegerile într-un mod neaşteptat şi atât de clar”, a fost poziţia lui Antonescu.
Cu toate acestea, el l-a criticat pe fostul său partener pentru că nu a fost capabil să reformeze PSD.
”PSD l-a condamnat pe Ponta la condiţia de om care nu poate demisia, dacă nu e prim-ministru nu are nicio şansă să revină”, a susţinut Antonescu.
Cele mai importante declaraţii ale fostului preşedinte PNL, Crin Antonescu:
- În sistemul constituţional românesc acest raport dintre Palate, este unul dintre cele mai delicate şi presupune o opţiune fermă din partea preşedintelui. Dacă e să luăm lucrurile afirmate de Iohannis ne putem aştepta la oricare ipoteze. În mai multe rânduri, eu cred şi sper, domnia sa a vorbit despre un raport în spiritul Constituţiei, aşa cum nu a fost în timpul mandatelor lui Traian Băsescu. A vorbit în calitatea de preşedinte încă al unei formaţiuni politice combatante, noul PNL, despre dorinţa şi interesul domniei sale de a veni cât mai repede la guvernare. Ambele poziţii sunt corecte.Domnul Iohannis are dificial misiune de a amenaja după epoca postBăsescu un raport cu Guvernul.
- Sigur că au existat, întotdeauna căutarea alegerea unui nou conducător nu este un lucru simplu. Suntem destul de conservatori, ne e greu să ne imaginăm oameni care nu sunt acum lideri în poziţii viitoare. Opţiunea mea e clară, nu revin asupra ei. Motivaţiile sunt foarte solide, de ordin personal. Dacă doream să continui în fruntea PNL nu mă retrageam după alegerile europarlamentare, pentru că nu mă obliga nimeni.
- Nu ştiu dacă Iohannis a căutat alţi lideri, pesemne nu foarte mult. După ce a devenit preşedinte ales al României şi a săvârşit acţiunile publice cu CCR, după aceea a plecat în concediu. Mă îndoiesc că din acel concediu trăgea sforile în PNL.
- Au existat propuneri insistenţe ale colegilor să revin la conducerea PNL.
- Sunt doi colegi care nu sunt lipsiţi de argumente pentru a susţine candidatura. Îi preţuiesc pe amândoi, îi voi da acest vot lui Ludovic Orban. Nu e ceva adevărat dintr-o istorioară pe care o tot văd la colegi mai dubioşi ai dumneavoastră, un conflict, un război între mine şi Teodor Atanasiu. Îl ultima formulă guvernamentală, cea care trebuia să îl cuprindă şi pe Klaus Iohannis şi nu s-a înfăptuit, Atanasiu a fost o propunere pe care am făcut-o pentru Ministerul Economiei. Teoria că Atanasiu a condus o rebeliune care să mă înlăture pe mine e stupidă. Am o relaţie normală cu Atanasiu şi Orban. Ar fi fost foarte bine să putem scoate o figură mai proaspătă, nu avem această opţiune. Că eu fac o alegere, este normal să o fac.
- Mă interesează ce ar face domnul Orban în această poziţie şi despre acest lucru am schimbat câteva vorbe.
- Am candidat în 2009 la preşedinţie, a fost o candidatură semnificativă. Eram gata să o fac şi în 2012 în ciuda tuturor lucrurilor pe care simţeam că nu mai pot să le suport. Este multă ură, ignoranţă, prostie în viaţa publică, care este adusă nu numai de politicieni, ci şi de jurnalişti. Nu mă victimizez, am comparat cândva politica cu un serviciu de salubritate. La un moment dat ai opţiunea să spui nu. Am construit un proiect cât am putut. Alegerile s-au terminat aşa cum s-au terminat.
- Dacă Victor Ponta ar fi câştigat aş fi regretat complet că nu am candidat. Având în vedere că această variantă, Klaus Iohannis care a generat ceea ce puţină lume aştepta şi eu nu mai aşteptam o asemenea ripostă la toate lucrurile pe care PSD şi Ponta au înţeles să le facă. Lucrurile merg spre un făgaş natural, privesc cu strângere de inimă ce se întâmplă după 16 noiembrie.
- În spatele unui om, dacă această speranţă e pusă într-un singur om, ea e o speranţă nesăbuită şi nedreaptă. Nu va putea rezolva toate problemele societăţii româneşti.
- Poate că ştiu că este un om care vorbeşte puţin şi gândeşte cât vorbeşte.
- Eu ştiam foarte bine ce va însemna, din păcate o spun, Victor Ponta şi ghemul său de relaţii, neopesedismul Sebastian Ghiţă şi alţii.
- După 2004 am votat să scăpăm de Năstase şi uite peste ce am dat. E inacceptabil, băsiştii par să se întoarcă.
Despre implicarea în campania lui Iohannis
- Mi s-a cerut o participare la campanie de tip monoton, să mergem pe scene să spunem că e bine.
- Cred că cei care s-au uitat cu atenţie la mine în toţi anii de politică ştiu că eu nu am putut susţine convingător decât lucruri în care am crezut cu adevărat. Contribuţia mea la o campanie nu era să debitez texte scrise la partid.
- Au fost prea multe lucruri pentru mine neclare. Aproape totul. Când am spus că ştiu mai multe despre el decât majoritatea oamenilor, ştui că se poate avea încredere în acest om, dar când vorbim despre dificila misiune, în această privinţă nu ştiu. Dacă ne vom aştepta ca Iohannis să rezolve toate problemele, este o aberaţie. Dacă societatea românească va aştepta la rândul ei să rezolve Iohannis toate treburile se va rezolva rău.
- Am avut în anumite momente o comunicare mai intensă, în campanie o comunicare mai redusă, nu am o problemă cu Iohannis.
- Instinctul pentru care în 2009 am pus mâna pe telefon, instinctul că în România sunt aşteptaţi oameni care să nu aparţină consacraţi vechii clase politice a fost un instinct corect. Acesta a fost mesajul votului din 16 noiembrie. Cum faci din această condiţie de virginitate politică, cum faci cu mijloace politice, cu politicienii, cu partidele în carne şi oase să răspunză aşteptărilor oamenilor, care sunt masive şi radicale.
USL nu a fost un compromis mizerabil
- USL nu a fost un compromis mizerabil, dacă era mizerabil putea dura şi azi. Gândiţi-vă că există azi un Tăriceanu, loc pentru mizerie există oricând. Eu şi PNL am făcut un compromis, compromis e şi fuziunea cu PDL, când tendea să devină mizerabil am denunţat USL.
- Ponta nu s-a putut transforma din păcate, nu a putut deveni liderul care mută PSD, ci doar reprezentantul său, un reprezentant obişnuit, şi din acel moment ar fi fost mizerabil să minţim, să trecem sub tăcere aceste lucruri, să candidăm, să fim preşedinţi pe la Senat. Nu ştiu câţi din valul de oameni care m-au ocărât pentru că am rupt USL că nu era greu să-mi imaginez ce cost va avea pentru mine acest lucru, că nu aveam unde explica acel lucru, că dacă nu se întâmpla azi aveam un cu totul alt preşedinte şi pasiunea pe care o descopăr acum la mulţi împotriva domnului Ponta era înăbuşită. Am făcut un compromis care nu era mizerabil, chiar dacă pentru aceasta cineva a plătit un preţ.
- Eu m-am retras pentru că noi din PNL nu am reuşit să obţinem un scor care să ne scutească de următorul compromis, acest tip de combinaţie cu PDL. Eu am spus, da fuziunea trebuie făcută. Eu am apărut într-una din ultimele acţiune ca preşedinte alături de Vasile Blaga şi am asumat acest proiect.
- Va fi un rol important al viitorului co-preşedinte al PNL. Eu am demisionat pentru că nu am obţinut acel rezultat care îi permitea PNL să aibă un alt traseu. Am decontat din proprie iniţiativă. Nu te duci în politică să obţii o funcţie cât mai înaltă. Ce doream eu să fac nu se putea dacă nu am obţinut 20%.
Demisia lui Ponta după pierderea alegerilor
- Cred că demisia este unul dintre actele cele mai fertile în democraţie, este o marcă de personalitate, spre deosebire de ceea ce cred mulţi că dacă nu mai eşti pe o poziţie de conducere ai murit, ai dispărut, dimpotrivă, demisia te poate relansa. Am fost extrem de trist că am fost atacat şi pentru faptul că mi-am dat demisia din funcţia de preşedinte al Senatului. Majoritatea pe care deţineam acest mandat nu mai exista, majoritatea era de partea domnului Ponta. Trebuia să fac o echilibristică penibilă. M-a uimit că domnul Ponta a spus că m-am sinucis politic, nu e normal să-l facem pe Ponta diavolul politiciii româneşti, văd oameni care se ocupau să ocupe un loc pe culoarul prezidenţial cum îl atacă. Dragnea m-a atacat spunând că sunt un simplu pieton.
- Oamenii ăştia nu înţeleg că dacă ai ceva de spus, eşti cineva, care nu e legat de funcţie. Eu vorbesc şi îmi dau demisiile mele, dacă mă întrebaţi ce aş fi făcut în locul domnului Ponta e absurd, nu am fost. Şansa de relansare pentru Victor Ponta sub şocul acestui rezultat, pe domnul Ponta l-a lovit trenul, a fost un şoc, nu se aştepta, şi sigur că şocul acesta îţi pune problema. Nu îşi poate demisia, pentru că e domnul Ponta, are majoritatea pe care o are.
- Domnul Ponta dacă nu are această funcţie înseamnă prea puţin, acesta este locul lui în sistemul politic românesc. Dacă nu a putut transforma PSD într-un vehicul pentru un proiect, atunci PSD l-a condamnat pe Ponta la condiţia de om care nu poate demisia, dacă nu e prim-ministru nu are nicio şansă să revină. Încercarea de a se păstra într-o poziţie în care e vulnerabil, încasează, nu îi prinde bine. Demisia pentru un om foarte tânăr, drept răspuns. Domnul Ponta e orgolios spre arogant de a simula această umilinţă, de a fi prietenos cu opoziţia, totul ca să încerce să dea un răspuns acestui fenomen, ce s-a întâmplat la 16 noiembrie. Primul răspuns ar fi fost o demisie, dacă domnul Ponta nu ar fi fost cel care e, în PSD-ul care e.
- Dacă vrem schimbarea majorităţii după preşedinte să ducem alegerile după preşedinte.
- Ponta ar trebui să-şi dea demisia pentru că a pierdut alegerile într-un mod neaşteptat şi atât de clar.
- Cred, poate sunt naiv, că pentru primul tur, estimările s-au făcut raportat la 2009, au votat binişor mai mult decât în 2009. După ce s-a întâmplat la primul tur, devine de nescuzat prostia, este cuvântul cel mai prietenos pe care îl pot găsi.
De ce a pierdut alegerile Ponta: votul din diaspora
- De ce şi cum a procedat domnul Ponta şi cei din jur nu ştiu. Cred că domnul Ponta nu a pierdut alegerile din cauza diasporei, şi a reverberaţiilor în ţară a acestei întâmplări. A fost un catalizator, un detonator. Domnul Ponta a pierdut şi dincolo de tristeţea pe care o acord destinului fostului meu asociat e că în România există un milion, două de oameni noi ca alegători, rari ca alegători, care nu mai înghit tot felul de lucruri care s-au petrecut în demagogia politică. Domnul Teodorescu, profesorul Bogdan Teodorescu, Sultănescu şi domnul Ghiţă şi domnul Gândea au făcut o campanie pe stil vechi, România trecuse pe stil nou pe calendar.
- Măgăria cu bileţelele cum taie Iohannis pensiile, eficace în anii 90, până la atacurile cu doză personală, au creat contraefect. Pentru aceasta Victor Ponta ar fi trebuit să demisioneze.
- Problema din diaspora nu a fost inventată pentru că nu se apucă cineva să convingă oameni din ţări libere să vină la vot. Această întâmplare îţi e preluată şi amplificată.
- Domnul Ponta putea fi salvat dacă avea o mentalitate de om tânăr. A fost acuzat că într-un dialog cu Iohannis a spus că dreptul la vot e o lozincă. Sunt tentat să cred că nu a vrut să o spună în sensul rău. Dacă avea într-adevăr în sânge respectul acesta pentru dreptul acesta al omului, de a vota, dacă avea cultul dreptului la vot, nu ar fi trebuit să fie un scandal de campanie. Pur şi simplu văzând că nişte compatrioţi nu pot vota, te pui în situaţie, cum ar fi dacă eu Victor Ponta sunt în gară la Paris, mă duc la ambasadă şi nu pot să-i trag una lui Iliescu.
- Trebuia să se gândească cum să facă pentru ca oamenii aceia să poată vota.
- Nu aş putea fura un vot, nu de frica Poliţiei, pentru că am acest cult al acestui biet vot. Am câştigat şi cu sânge şi cu nenorocire, era de aşteptat ca Victor Ponta să aibă undeva în fibra sa de om politic această chestie. Întâmplarea aceasta l-a pedepsit pe domnul Ponta că nu are acest lucru.
- Eu am spus prostie, nu în sensul de a jigni pe Ponta, domnul profesor sau vreu predicator din jurul său.
Antonescu despre dezbaterile televizate Iohannis – Ponta
- Prima întâlnire Ponta – Iohannis mi-a lăsat un gust amar, pot să înţeleg post-factum că şi până şi întâlnirea aceea a mers bine pentru domnul Iohannis. Ca un om care trăiesc în lumea această politică de presă, am privit cu un alt ochi decât a privit acel milion care a venit la vot, să pedepsească formele politicului până la Ponta. În termenii unei confruntări, lucrurile nu au mers grozav pentru Klaus Iohannis. de la lipsa de experienţă până la lipsa de pregătire.
- Într-o campanie dacă ai privilegiul pe care-l ai atunci eşti protagonistul unei campanii este că vorbeşti cu concetăţenii tăi, nu că-i dai replici lui Ponta.
- Norocul domnului Iohannis a fost că deşi lucrurile nu au mers grozav din partea domnului Iohannis emana un parfum de autenticitate, chiar dacă nu era pregătit pentru un subiect. Dinspre partea domnului Ponta, care mai ales spre sfârşitul unei emisiuni care a mers bine pentru domnia sa a avut nişte sclipiri de aroganţă, agresivitate, de tip şef, de prim-ministru care îi amintea cum a stat Iohannis în biroul său. Domnul Ponta e un om de replică, dar a greşit doza, dar a potenţat pe bietul Iohannis..
- Lumea ţine cu cei autentici şi cu cei slabi la modul general. Iohannis a emanat forţă. Dacă reluaţi discuţia fără sonor, Iohannis a câştigat. Iohannis era mai sincer prin prezenţa sa acolo.
Plagiatul lui Ponta
- Nu am vorbit şi nu am să vorbesc niciodată, când a izbucnit scandalul eu eram coleg cu el în USL. Am tăcut atunci. Dacă am tăcut atunci, nu o să mă apuc să îl înjur că a plagiat.
- În România este de râs dacă nu eşti doctor, sunt cadre universitare de la Elena Udrea, care pleznesc de doctorate. Sigur că nu îi scuză de răspundere, îl face altcineva. Lucrarea se face.
- Domnul Ponta e trecător, plagiatul nu. Cum vă explicaţi şi cum dormiţi liniştit cu faptul că în societatea românească un fenomen la fel de masiv cum e corupţia şi anume plagiatul nu a stârnit nicio discuţie până un amărât de politician nu a fost prins şi nu a înţeles nici el. Cu Ponta e terminată chestiunea, e un caz clasat. Faptul că lumea academică, universitară, cu moţ, există un număr semnificativ de impostori asta nu ne deranjează, mai mult decât că un om politic a avut această problemă.
- Despre această chestiune nu am vorbit, nu vorbesc acum. Nu asta problema mea cea mai importantă cu Victor Ponta, deşi admit că este una gravă.
Ponta şi subiectul ofiţerului acoperit
- Cum să vezi oameni tineri în funcţie la PSD şi să nu te gândeşti că nu sunt securişti. Tineri semeţi din garnitura domnului Băsescu au petrecut ascensiuni. Nu asta a fost problema mea. Nu am avut această temă. Îmi pare rău că domnul Băsescu în acest subiect a făcut ceea ce a făcut zece ani. A enunţat, a spus lucruri adevărate, a formulat-o mai bine decât a făcut-o altcineva, a ieşit în a şaptea zi în agonia lui de evacuare, să nu permitem ca serviciile să submineze democraţia, a fost un discurs puternic. Îmi pare rău că a ţinut discursul Băsescu şi nu Ponta, îmi pare rău că nu l-a ţinut Iohannis. Povestea cu Ponta ofiţer s-a acoperit pe stil acoperit, o raportare găinărească, care a făcut o turnătorie publică cu jumătate de gură, din partea domnului Ponta, pesemne că nu putea, mai clar, din partea presei româneşti spunând două lucruri: ce măreţ lucru este să fii ofiţer al ţării tale. Eu am un cult pentru ofiţerii ţării tale, eu sunt civil.
- NU e bine să fie ofiţeri în politică şi presă. S-a terminat destul de jenant. Nu are importanţă dacă a fost ofiţer acoperit. Este o chestiune care ţine de biografia domnului Ponta. Importantă este tema pe care cu acest prilej chiar Traian Băsescu a enunţat-o. Este evident că serviciile sunt din ce în ce mai importante şi mai lăudate. Sigur că dacă oamenii fac treabă bună, trebuie lăudaţi. Mă mir cum de presa românească face asta. Sunt performante pentru că nu pot permite, fiind conectate şi la parteneriate internaţionale, nu îţi permiţi să dai chix ca partidele româneşti.
- Eu nu fac o vină serviciilor. Spaţiul acesta se umple în mod natural, dacă nu avem instituţii puternice, opinie puternică, presă politică suficient de puternică, Parlament puternic, vidul acesta se umple în mod normal. Se umple şi de la servicii. Extrem de interesant această dialectică în SUA, care are cele mai puternice presă, preşedinte, servicii. Noi avem servicii puternice, opinie slabă şi politicieni de râs.
- Probabil da, ar trebui să-şi dea demisia cineva. Orice accident în care se pierd vieţi e cumplit. Asemănarea cumplită este că oamenii aceia şi în Apuseni şi ieri au trăit după momentul şocului. Lucrurile deşi stârnesc sentimente, lucrurile trebuie abordate cu calm şi argumente tehnice. Nu pot spune eu acum cine trebuie să demisioneze. Faptul că accidentul s-a produs pe lumină, aproape de un mare oraş, dacă nu în interiorul marelului oraş, nu în creierii munţilor, nu sub o calamitate, pentru asta trebuie să existe undeva o disfuncţie şi cineva trebuie să răspundă.
- Domnul Radu Stroe i-am solicitat demisia nu pentru cât credeam atunci în lipsa unei concluzii pentru că era vinovat, ci pentru un tip de atitudine neinspirată. Şi domnul Barbu , care a plecat să facă spiritism politic cu USL 2, ambilor le-am cerut demisia pentru că le-am spus ce înseamnă occidentalizarea României. În lichidarea feudalismului românesc, un ministru chiar dacă bun, chiar dacă necorupt, atunci când a comis o gafă, când a formulat neadecvat să demisioneze. Demisia nu este ghilotina, un act normal din viaţa politică. Cred că aici nu vorbim de demisii, ci de demiteri dacă vor fi concluzii, ce anume nu funcţionează în aceste sisteme.
Antonescu: Nu cred că rămân mult în politică
- Nu cred că rămân mult în politică. În lumea asta, sunt mereu multe lucruri de făcut. E foarte mult de politica din România. Văzând votul din 16 noiembrie, ştiind că entuziasmul trece, că speranţa are viaţă scurtă, că politicienii trebuie să facă cu mijloacele realului aspiraţiile ideale. Omul care îşi sacrifică o zi liberă are dreptul să spună vrea aşa. Alegătorul poate spune vreau să dispară toţi tembelii, mediocrii din politică, politicianul trebuie să ia act de această voinţă a cetăţeanului, dar trebuie să aibă acel ceva care îl face pe el politician. Trebuie să transforme pe cât poate, cu mijloace puţine aceste aspiraţii. Când nu eşti hoţ, prost, când investeşti încredere în oameni despre care descoperi că deşi au trăit o viaţă fără să fie miniştri, pleacă şi din partid, se duc şi cu domnul Ponta acasă, vezi domnul Chiţoiu, Gerea, Stroe. Când vezi că te baţi pentru nişte oameni şi îi susţiii şi jumătate sunt la puşcărie pentru că prezumpţia de nevinovăţie şi s-au dus acolo să facă nu ce vorbeai tu.
- Când orice de pe stradă crede că are dreptul la televizor, pe Facebook să tragă şi el un scuipat, el are dreptul, dar ai şi tu dreptul să spui cu eşecuri, mirări, facem şi altceva. Eu doresc să mă ocup şi de altceva decât de politică. De politică cât a fost, m-am ocupat. Nu am rămas dator celor cu care am făcut politică, sunt dator celor care şi-au pus speranţa. Aş putea pleca şi mâine, nu o fac brusc, nu îmi este indiferent ce se întâmplă cu acest partid, dacă mai rămân, dacă nu devin coleg de partid cu Traian Băsescu.
”La PNL, mă văd nevoit să constat că nu trece ziua fără să mai fie unul ridicat”
- Nu este deloc neimportant ce se întâmplă cu această dreaptă. Pesediştii au păţit-o din nou, dar asta nu ne face pe noi cu nimic mai bun. Zece ani cu Traian Băsescu au dovedit că nu te scuteşte să ai propriii tăi corupţi. A înflorit în anii aceştia, tot felul de reţele de corupţie. PNL, despre care am avut pretenţia că e format din oameni cinstiţi, mă văd nevoit să constat că nu trece ziua fără să mai fie unul ridicat. Am spus, ceva nu e în regulă aici. S-ar putea să nu fie chiar aşa întemeiată acuzaţia, nu se mai poate spune că DNA vine şi îţi ia doi trei pe nimic.
- Nu mai pot să văd realitatea că şi PNL este un partid doritor doar să vină la administrarea statului român întru bugetul său public. În condiţiile astea, când facem noi această fuziune, facem noi compromisul că ne-am detestat, că ce e în fundul pedeliştilor faţă de mine, dar lăsăm acestea la o parte. Către ce plecăm mai departe, spre aceleaşi discursuri demagogice despre independenţa justiţiei, spre a înţelege ceva din toată povestea aceasta. Cum tratăm mandatul lui Traian Băsescu, sunt lucruri care s-au pus la frigider, cum le tratăm
- Dacă îi intră cuiva în cap din PNL că a câştigat cineva această campanie electorală, inclusiv domnu Iohannis, să nu mai vorbesc de la domnul Blaga în jos se înşală amarnic. Oamenii au amendat ce s-a întâmplat în politică până acum, Ponta era din filmul acela şi Iohannis nu.
- Dacă vrei să avem un partid de dreapta să clarificăm nişte lucruri, eu trebuie să ştiu dacă în acest partid, dacă doreşte domnul Traian Băsescu să se întoarcă, ce face acest partid. Eu cu domnul Băsescu nu pot fi în acelaşi partid, indiferent dacă mai sunt politician sau nu.
articol preluat de pe http://www.gandul.info/
