Articole

Cum putem schimba sistemul

/0 Comentarii/în /de /1.559 vizite

Motto –  Cei care au privilegiul de a şti, au datoria de a acţiona !

Albert Einstein

În ultimul timp aud mereu expresia – să schimbăm sistemul! Suntem pregătiţi oare pentru asta? Vrem cu adevărat să schimbăm un sistem în care majoritatea oamenilor s-au înfipt atât de adânc? Şi dacă îl schimbăm, ce punem în loc?

Cei mai mulţi cauta soluţia în spaţiul îngust pus la dispuzitie de către păpuşari, respectiv în schimbarea clasei politice. Păstrăm astfel acelaş sistem, făcând rocada dorită de către cei ce administrează birocraţia. Lucrurile astea s-au repetat de câteva ori în viaţa noastră. Au urmat speranţe de scurtă durată urmate de lungi amăgiri. Ajungem la o vârstă când, privind în spate, observăm o viaţă risipită, stoarsă de resurse, observăm că de fapt perioada aşteptată de noi nu a venit niciodată, observăm că nu am trăit, iar când privim în viitor vedem aceiaşi succesiune de speranţe şi amăgiri, o mare datorie financiară şi nimic bun de lăsat urmaşilor noştrii.

Dar ce este sistemul? Ce dorim să schimbăm?

Ca o definiţie rapidă, sistemul poate fi definit ca fiind suma de lideri ce s-au ridicat din rândul oamenilor în diferite domenii, financiar, politic, militar, ştiinţific şi care duc într-o anumită direcţie soarta întregii ţări. N-am să intru în amănunte despre ordinele primite de către aceşti “conducători” sau la structurile mai înalte care păzesc la “buna funcţionare a planetei” ci am să mă limitez la descrierea sistemului românesc.

În altă ordine de idei, se poate spune că sistemul este şi ceea ce noi alegem să facem, o medie a sumei dorinţelor noastre. Când aceasta medie e grosiera, apar soluţii de schimbare grosiere – război, revoluţii, revolte; când aceasta medie e culta, apar soluţiile inteligente – salt tehnologic, evoluţie socială, spirituală. Bineînţeles că aceste alegeri care credem că sunt ale noastre pot şi sunt influenţate în funcţie de interesele „păpuşarilor”. Putem, şi avem destule exemple, să ne rupem de la manipularea mediatică şi să căutăm soluţiile cele mai fiabile pentru viitorul nostru.

Conștientizare sau iluzie?

Primul pas ar fi implicarea noastră a tuturor şi conştientizarea faptului că trăim într-o lume cu valori fabricate pe bandă rulantă. Un exemplu, în acest sens, ar putea fi decizia de a vota pe un candidat sau pe altul. Credeţi că alegeţi voi? Dintre cine? Individul X, Y sau Z este pus în faţa voastră iar ei, la rândul lor, au fost aleşi de către „altcineva” să reprezinte interesele, mai mult sau mai puţin ale voastre. Şi astfel se crează iluzia alegerii voastre.

Cum ar fi să mergem la vot şi să anulăm TOŢI buletinele de vot ?Ar fi ăsta un precedent istoric ? Ar fi. Se poate face asta ? Unii ar spune că e o utopie şi poate că au dreptate. În cazul ăsta să mergem la vot şi TOŢI CEI NEMULTUMINTI DE CLASA POLITICA să anuleze buletinele de vot! Lucru realizabil doar în măsura în care conştientizam că sistemul care ne-a fost pus pe tavă de un sfert de veac e putred. E realizabil doar dacă ştim că nu oamenii de rând au ales democraţia.A fost implantata ideea şi noi… doar am acceptat-o.

Comoditate vs. obișnuință

Putem distruge acest sistem corupt doar când vom renunţa la conforul fotoliului, doar când ne vom vindeca de boala filozofelii pe grupurile de socializare, când ne vom dezbrăca de haina apatiei şi vom merge să punem întrebări şi să cerem răspunsuri cui trebuie. Trebuie să schimbăm media dorinţelor noastre grosiere şi materialiste la o media culta, medie care există în opinia mea dar nu e fructificata, prin victorii obţinute de către o societate civilă. Iar când spun “societate civilă” să nu vă gândiţi la papagalii care se presupune că ar reprezenta “voinţa societăţii civile” ci la adevăraţii lideri care ştiu cum se poate face o schimbare. Ce frumos ar fi realizăm că suntem bipezi, să ridicăm capul din ţărâna, să observăm că avem coloana vertebrală şi că putem atinge cerul cu creştetul capului, chiar dacă pentru asta vom avea genunchii zdrobiţi şi coatele zdrelite!

Toleranță zero… valoare zero

Romanii nu sunt nici mai prosti, nici mai degeneraţi, nici mai hoţi decât alte naţii ale acestei lumi. Suntem doar ţinte pentru tâlharii mondiali, suntem sistematic vânaţi, exterminaţi, împinşi spre pribegie, scoşi tot timpul în fata drept plaga Europei, iar vina o purtam doar noi pentru că suntem prea toleranţi.

Acceptăm fără să ripostăm orice nedreptate care ni se pune în cârca pe principiul “trece şi asta” . Tot pe principiul ăsta ne acceptăm şefii la locurile de muncă numiţi în posturi pe grade de rudenie şi, tot în acest fel, ne acceptăm conducătorii incompetenţi, escroci sau vânduţi intereselor păpuşarilor mondiali, iar când un astfel de fapt banal şi evident e pus în faţa noastră… ne prefacem că nu îl vedem.

Vrem să schimbăm sistemul ? Am putea continua cu schimbarea sistemului de valori în care ne bălăcim fiecare dintre noi fără să realizăm. Am putea fi consecvenţi în părerile şi judecata noastră, să avem o voce comună în problemele sociale. Am putea să nu mai fim miloşi cu cei care încalcă legea indiferent de ce au realizat până în momentul respectiv, indiferent cât de “săraci şi oropsiţi” pozează prin presa, indiferent cât de bogaţi şi influenţi sau cât de amărâţi sunt, de la cel care arunca hârtia pe jos până la cei care ne fură zi de zi prin facturi.

Greu… dar nu imposibil!

Sunt voci care spun că schimbarea/uciderea sistemului cu parul nu rezolvă situaţia prin simplul fapt că nu reprezintă o garanţie că pot construii ceva mai bun. Ei sunt buni doar la uciderea sistemului nu şi la crearea unuia nou, nu neapărat prin faptul că sunt negativi, ci doar pentru că nu ştiu să ţină un echilibru între drepturi, libertăţi şi obligaţii în interiorul noului sistem, dau drepturi mai mari decât e nevoie, cer obligaţii doar când societatea e în prag de criză, iar asta poate duce la tensiuni sociale mai devreme sau mai târziu. Din acest motiv trebuie o colaborare a indivizilor care vin cu soluţii pentru dărâmarea sistemului şi a celor care vor şi pot construi unul nou.

Însă, pentru că latura umană e însetate de putere, acest lucru e greu de realizat. Greu, dar nu imposibil. Dacă ştim când să îi dăm la o parte pe cei ce vizează puterea şi să îi înlocuim cu cei care au soluţii pentru societate, avem o şansă. Dacă nu vrem să distrugem sistemul prin forţa ci prin acţiunile noastre în mod repetat, trebuie să ne întrebăm dacă societatea actuală are o forţă capabilă să stea la masa negocierilor cu pârghiile puterii. O structură socială care să emită cerinţe pertinente şi care să ofere soluţii concrete, lăsând la o parte sloganele de genul “jos cutare/sus cutare”. În momentul în care această forţa va fi creată avem o şansă, una destul de mare.

Aport personal…

Pentru a se realiza acest lucru fiecare dintre noi putem contribui. Atragerea de oameni în jurul nostru sau apartenenţa noastră la un grup cu idei similare poate fi un început. Un singur grup nu se poate ridica împotriva sistemului şi nici nu poate cere pretenţii, însă mai multe astfel de „insule” conectate de aceleaşi idealuri pot face diferenţa. Închipuiţi-vă douăzeci, treizeci sau chiar o sută de grupuri conectate… având acelas numitor comun!

Pare greu de realizat însă avem la dispoziţie instrumente pe care bunicii sau părinţii noştri nu le aveau. Un asemena instrument este internetul. Sifonarea sistemului poate începe de aici. Ştiu. Am afirmat mai sus că ar trebui să ne dezlipim de confortul fotoliului  şi de  reţelele de socializare. Însă asta doar după ce acele grupuri sunt destul de mari pentru a fi o ameninţare la adresa sistemului. Internetul poate fi acel factor catalizator care să scoată la iveală hibele sistemului şi trebuie să ne folosim de asta până la momentul în care, ce cei ce trag deocamdată sforile, nu îl vor contrala sau chiar interzice. Ei şi-au dat seama că oamenii sunt mai aproape chiar fiind la mii de kilometri distanţă. Să ne folosim de asta cât nu e prea târziu.

Instrumentele de propagandă

Un alt factor ce trebuie luat în considerare este distrugerea reţelelor prin care sistemul îşi implementează directivele şi vectorii de propagandă. Sistemul se foloseşte de mijloacele moderne de răspândire a informaţiei, TV, ziare, net, însă nu se sprijină pe asta. Sistemul se sprijină pe valorile de credinţe ale oamenilor. Un astfel de sistem de valori este RELIGIA. În opinia mea, şi a multor altora, religia este piatra de temelie şi canalul principal de propagandă.

Aşa au supravieţuit sistemele din cele mai vechi timpuri. Cu ajutorul aceste invenţii sistemul a controlat şi a îngrădit anumite graniţe în latura umană. Odată depăşit acest nivel de supunere oarbă şi de frică de divinitate putem realiza că nu e nevoie să aşteptăm mântuitori, că nu avem de ca să stăm în genunchi sau cu ochii spre cer aşteptând semne. Doar în acest fel vom fi stăpâni pe viaţa noastră şi vom participa direct la schimbările de care avem nevoie pentru a lăsa urmaşilor noştri posibilitatea de a se ridica mai sus decât am visat noi.

De cele mai multe ori schimbarea unui sistem se produce brusc, cu victime colaterale şi implică doar schimbarea stăpânilor sau a centrelor de putere. Schimbarea reală se produce lent începând cu schimbări în mentalitatea individuală şi cea colectivă; nu se produce în toată masa de manevră, ci creşte treptat… iar indivizii care se opun devin din ce în ce mai puţini.

Schimbarea a început!

Această schimbare – în opinia mea – a început deja. Ceea ce e important acum e unirea celor ce au descoperit că transformarea vine din interior. Un sistem social nu poate fi distrus sau schimbat decât la atingerea unei mase critice – un număr minim de indivizi fără putere de decizie sau un număr şi mai mic de persoane cu putere de decizie, doritori de schimbare.

Privind în trecut putem observa că dorinţa de schimbare se naşte din acumularea de nemulţumiri sau frustrări de natură economică, socială, intelectuală, sentimentală, sexuală, care se pot pot rezuma la sentimentul de bine, plăcere sau împlinire. Dacă sentimentul de mulţumire se realizează economic, mental şi spiritual, atunci noul sistem poate fi considerat bun. În consecinţă sunt puţini cei ce doresc schimbarea de dragul schimbării, ci doar dacă nu li se îndeplinesc condiţiile enumerate mai sus… ceea ce în România cred că e valabil pentru majoritatea oamenilor.

Sistemul poate fi schimbat doar de o viziune comună. Dacă nu împărtăşim cu toţii aceleaşi convingeri actulii păpuşari vor fi stăpâni şi peste o mie de ani.

articol preluat de pe http://grupuleridan.wordpress.com/2014/09/14/556/

 

Cum va fi distrus sistemul bancar din Moldova

/0 Comentarii/în /de /1.813 vizite

Mirosul criminal al tranzacțiilor

Banca Națională a Moldovei continuă practica sa de complicitate la tranzacții cu amprentă criminală. Pachetul de legi, asupra cărora guvernul și-a asumat responsabilitatea în vara acestui an, a intrat în vigoare. Acest pachet de legi include și unele modificări la legislația ce reglementează transparența pe piața bancară.

Astfel, BNM era obligată sa divulge toți proprietarii tuturor băncilor comerciale. BNM tace. BNM promovează și facilitează în continuare tranzacțiile dubioase și pline de mister.

Tranzacția privind procurarea Unibank, de către BEM, va pune cruce definitiv pe perspectiva BEM, iar activitatea acesteia ar putea fi afectată dezastruos și ireversibil. Plus la aceasta, foarte ferm dezmint orice afirmație, precum că Federația Rusă are ca scop-țintă nobilă investiții în piața bancară din Moldova, pentru a acorda suport palpabil în dezvolta mediului de afaceri.

Scopul real al Federației Ruse este, ca prin dimensiunea financiar-bancară să pună pe butuci tot sistemul monetar-bancar din Republica Moldova. Mai jos voi descrie realitatea tranzacției de procurarea a Unibank de către BEM. Însă până atunci, trebuie să clarificăm unele aspecte despre intențiile reale ale Federației Ruse, politicii ei asupra economiei Moldovei și sistemului bancar. Pe lângă faptul că Rusia blochează pe toate căile economia Moldovei, mai exercită presiuni indirecte pentru ca aceasta să degradeze și mai mult. Moldova din punct  de vedere al intereselor economice, financiare și investiționale nu reprezintă pentru Rusia nici un interes. În realitate Moldova este foarte vulnerabilă la compartimentul exporturi și segmentul financiar din partea Rusiei. Interesul Rusiei constă în declanșarea unei crize financiare de proporții ca mai apoi, mai mulți ani, Moldova să nu-și poată reveni. Respectiv prin aceste instrumente Rusia va aștepta provocarea unor nemulțumiri în masă pentru a declara că vectorul european aduce numai sărăcie Moldovei. În așa fel, prin dimensiunea financiar-economică, Rusia va traversa spre aplicarea presiunilor politice asupra Moldovei, ceea ce nu a reușit cu Ucraina.

Este foarte simplu de înțeles că capitalul rusesc apare nu numai la Unibank și BEM, ci practic în majoritatea societăților de asigurări, companii financiare și bănci comerciale din Moldova.

Tranzacția de procurare a Unibank este doar numai un început de declanșare a crizei financiare de proporții.

Unul din instrumentele de declanșare a crizei poate fi cursul de schimb al leului. Acesta poate fi provocat de către capitalul rusesc spre devalorizarea leului, fapt ce ar provoca panică în rândurile populației spre cumpărarea masivă a dolarului și euro.

Însăși repercusiunea tranzacției de cumpărare a Unibank se bazează pe efectul de multiplicare a efectelor. BEM nu dispune de mijloacele necesare pentru a efectua această tranzacție și va purcede la împrumuturi. Aceste împrumuturi vor crea dificultăți asupra lichidităților BEM. Orice dificultate de așa gen provoacă scoaterea banilor din depozitele economiilor populației pentru a fi convertite în dolari și alte monede străine. La un moment, BEM ar putea să nu-și mai poată acoperi obligațiunile financiare față de clienții săi. Prin urmare, aceasta va forma un deficit de monedă străină pe piața valutară ceea cea ar forma un curs exagerat de devalorizare a leului.

Banca Națională are toate instrumentele de a interveni în această situație și a interzice realizarea unei așa tranzacții. Însă aceasta nu se va întâmpla, deoarece banii sunt mai dulci, iar ce va urma după aceasta pe Drăguțanu nu-l interesează, fie măcar potopul.

Cum va fi  pusă BEM pe butuci?

Trecutul băncii Unibank de la momentul fondării ei a devenit un mister. Acest mister s-a întunecat și mai mult în anul 2012, când datorită inacțiunilor guvernatorului Băncii Naționale, dl Drăguțanu, a fost subminat și cutremurat tot sistemul financiar-bancar din Moldova. Atunci s-a confirmat faptul că dumnealui este pus în această funcție pentru a acorda servicii de ocrotire a unor persoane dubioase, de deposedare a unor proprietari ale unor bănci comerciale și societăți pe asigurări, inclusiv pentru acordarea serviciilor de complicitate la criminalizarea pieței financiare și bancare.

Exact ca la 17 august, 2012, Banca Națională, în afacerea de acaparare a BC Unibank de către BEM, se face ca ”mortul în popușoi”. Acum BNM acționează în aceiași manieră, numai că pe alte frecvențe.

Această tranzacție provoacă un adevărat flux de contradicții.

1. Nu este clar din punct de vedere teoretic, dar și la modul practic cum ar putea crește prețul de piață a acțiunilor BEM, în condițiile, când această tranzacție este una doar de cumpărare a pachetului de sută la sută a acțiunilor Unibank.

2. A fost o înțelegere preventivă? Cum BNM poate accepta o așa tranzacție, în care nu este cunoscută situația, dar și soarta celorlalți acționari ai Unibank, dacă aceștia există și nu e doar numai un singur acționar.

3. Alte surse afirmă, faptul că cele 22 de pachete de acțiuni ale Unibank, care au fost vândute la 17 august 2012, au fost cumpărate de mai multe persoane afiliate sau controlate de o singură persoană.

4. În conformitate cu legislația ce reglementează funcționarea instituțiilor bancare, este strict interzis ca o singură persoană să controleze mai mult de 33,33% dintr-o instituție bancară, inclusiv prin toate persoanele fizice și juridice afiliate.

În concluzie, putem presupune că tot misterul asupra tranzacției din 17 august 2012 de la Unibank, cu cele 22 de pachete de acțiuni, astăzi este pe calea de a fi legalizat, iar proprietarul de facto al Unibank își va putea recupera investiția făcută în anul 2012 cu un surplus mare de profit.

Este foarte simplu de înțeles că declarațiile lui Șor, vin după ce BNM a dezvăluit misterul tranzacției de la BEM cu Unibank. În acest sens, apar mai multe semne de întrebări. Ilan Șor declară că prețul acțiunilor Unibank vor fi formate la Bursa de Valori. Dat fiind faptul că despre aceasta nu mai vorbește nimeni, putem presupune cu precizie de 99% că prețul deja este format în culise.

Prețul acțiunilor Unibank la data de 17 august 2012, când foștii proprietari au fost deposedați de acțiuni, era de 387,0 lei. Astăzi, prețul real al acțiunilor acestei bănci nu poate fi determinat. Însă, analizând situația acestei bănci, putem presupune că prețul unei acțiuni astăzi este unul mult sub prețul de 387,0 lei.

Interesul mare a celui ce deține controlul asupra BEM, de a procura Unibank, confirmă sută la sută afirmațiile despre faptul că una și aceiași persoană deține controlul asupra Unibank. Văzând că situația de la Unibank lunecă spre prăpastie, cel care controlează Unibank, având instrumentul BEM în mâinile sale, a decis să-și răscumpere capitalul investit în Unibank, în anul 2012. Astfel vor fi utilizate mijloacele BEM pentru ca cineva să-și salveze propriul capital.

Ce va urma este greu de spus.

Această tranzacție ar putea să înrăutățească situația ambelor acestor bănci. De ce? Deoarece, odată recuperându-și capitalul investit în Unibank, persoana misterioasă își va exporta capitalul obținut peste hotare, sau îl va investi în alte active, presupun nu în Moldova.

Există încă un aspect foarte important legat de această tranzacție. Prețul real al acțiunilor Unibank astăzi este mult mai jos, decât cel de la 17 august 2012. Prin urmare, cel care a pornit această tranzacție, el e și proprietarul real pe care BNM nu vrea să-l facă public. El își dorește să câștige un venit mai mare, decât banii investiți în anul 2012, la momentul procurării celor 22 de pachete de acțiuni ale Unibank.

În așa fel, ne putem aștepta la o umflare artificială a prețului unei acțiuni de la 387,0 lei la 430,0-450,0 lei.

Toată povara de procurare a BC Unibank va fi aruncată pe umerele Băncii de Economii. Aceasta înseamnă că BEM iar va deveni un colac de salvare a unor capitaluri compromise prin expunerea sa unui risc major, poate chiar și cu prețul unei insolvabilități.

Să ne amintim cazul cu Investprivatbank, când cazul a fost instrumentat de Igor Dodo, pe atunci ministru al economiei, BEM a fost expusă unor amenințări, care au format și situația din vara anului 2012.

BNM declară cu tam-tam că tranzacția de procurare a Unibank nu va afecta că cota statului în BEM. Drăguțanu se declară mândru că nu va fi o tranzacție de fuzionare. Însă nu spune nimic despre consecințele unei așa tranzacții (menționate și la început). Este corect că în tranzacția de procurare a Unibank, pachetele acționarilor nu-și vor modifica ponderea (cotele). Însă, este evident că se va schimba situația la BEM, în așa fel, încât cotele deținute de către proprietari nu le vor mai fi de folos.

Dacă această tranzacție era de fuzionare, atunci într-adevăr cotele proprietarilor puteau fi modificate, inclusiv ale statului.

Respectiv, această tranzacție presupune recuperarea unor investiții, care actual sunt  expuse unor riscuri imprevizibile, în special care pot fi asumate de cel care a cumpărat Unibank la 17 august 2012. Aceste fapt este încă o dovadă asupra faptului că tranzacția de cumpărare a Unibank, de către BEM, are la bază doar recuperarea investiției de la 17 august 2012.

Veriga Dodon-Șor

Alt moment important este faptul că unul din proprietarii Unibank este Viorel Melnic. Acesta a deținut funcția de viceministru al economiei pe timpul guvernării comuniste, șef al serviciului vamal. În prezent acesta deține funcția de  vicepreședinte al Partidului Socialiștilor și președintele Consiliului de Administrație al Unibank. El este și cumătrul lui Igor Dodon, fost ministrul al economiei.

Viorel Melnic toată viața sa a activat la stat. Din unele surse de informații acesta deține un număr de 65 001 acțiuni la Unibank. Valoarea de cumpărare a lor constituie 25 155 387,0 lei la data de 17 august 2012. Este foarte important de întrebat acest individ, de unde a luat bani, pentru procurarea acestor acțiuni la Unibank, dacă toată viața a primit salariu, doar de bugetul de stat.

În așa fel se demonstrează că picioarele reale ale tranzacției de procurare a BC Unibank cresc nu numai de la Ilan Șor ci și de la Igor Dodon. După cum se cunoaște atât Șor cât și Dodon sunt reprezentanții politico-financiari ai Federației Rusa la Chișinău.

Viorel Melnic exponentul economico-politic a lui Dodon are conexiuni cu rețeaua de firme lui Șor Duty-free, cu alte rețele de companii de import export, care au căpătat o dezvoltare exponențială în timpul aflării li Viorel Melnic la funcția de șef al vămilor moldovenești.

În presa moldovenească apăruse întrebarea de unde va lua BEM bani pentru procurarea Unibank. Dacă ne amintim cum a fost cumpărat un pachet de acțiuni foarte important de la BEM, în vara anului 2013, de către o firmă din Moscova cu doar 2000 de ruble rusești (50 EUR) în fondul statutar, atunci răspunsul este evident.

Toate acțiunile care se întreprind în prezent de către BEM în complicitate cu Banca Națională a Moldovei pentru a duce la capăt tranzacția de procurare a Unibank, duc spre a face din Banca de Economii – Țap Ispășitor.

Mai mult BEM va recurge la credite de la companiile financiare rusești, ca mai apoi să nu le poată rambursa.

Respectiv aceasta va duce la lichidarea celei mai importante bănci comerciale din Moldova. Cu celelalte bănci don Moldova, Rusia se va clarifica mult mai ușor, deoarece ele sunt expuse riscului mai mult ca BEM. BEM mai are și suportul statului, însă prin schema dezvăluită, ar putea fi distrusă ireversibil…

Gheorghe Costandachi

articol preluat de pe http://independent.md/