Articole

1 Decembrie, ”Fără fracturare hidraulică, fără cianurare”, la Bruxelles. Dar cu Alexandru Popescu și prietenii lui din diaspora

”Pe 1 Decembrie, oameni din multe orașe europene se vor reuni la Bruxelles cu ocazia unui eveniment ce se va desfășura sub motto-ul «Fără fracturare hidraulică, fără cianurare»”, se arată într-un comunicat asumat de echipa de sprijin pentru Alexandru Popescu.

Evenimentul va debuta cu un marș din Piața Schuman până la Parlamentul European și va continua cu un miting ce se va desfășura chiar lângă Parlamentul European, în Piața Luxemburg. Pe 1 Decembrie, Ziua Națională a României, Alexandru Popescu, activistul care a traversat Europa pe jos ca să ajungă la Bruxelles pentru a  înmâna Parlamentului European  mesajul societății civile românești, va citi declarația sa în cadrul manifestării și în mijlocul celor veniți să-l susțină. Alexandru a străbătut câteva capitale europene (Budapesta, Viena, Praga, Paris, Bruxelles) în demersul său de trezire a conștiințelor și de a face oamenii să conștientizeze impactul ireversibil al proiectelor care implică fracturarea hidraulică și cianurarea. A parcurs, pe jos, mai mult de 2.800 km, pentru a ajunge la Bruxelles și pentru a spune, clar și răspicat, că trebuie să fim toți, împreună, în această luptă pentru drepturile noastre fundamentale, drepturi puse în primejdie de proiectele marilor corporații.

Geza Tarjanyi (Gayzer Frackman) sosește și el la Bruxelles în aceeași zi, după parcurgerea distanței dintre Blackpool și Bruxelles pe jos, pentru a aduce mesajul anti-fracturare al activiștilor britanici și pentru a tansmite un puternic mesaj de solidaritate.

Programul zilei de 1 Decembrie :

10:10-10:30 Întâlnire în Piața Schuman și apoi plecare către Piața Luxemburg.

Sosirea lui Alexandru Popescu și a lui  Geza Tarjanyi , din Marea Britanie

11:00-13:00 Miting în Piața Luxemburg, lângă Parlamentul European

Citirea declarațiilor împotriva fracturarii hidraulice și a cianurării

Discursuri ale celor veniți la Bruxelles din toată Europa și din țară, special pentru acest eveniment, precum și din partea reprezentanților unor ONG-uri de mediu din Bruxelles

14:00-15:00 Eveniment în Parlamentul European, găzduit de către  Verzi /EFA & GUE

Discursuri de întâmpinare rostite de gazdele evenimentului

Schimb informal de opinii între cei prezenți

Perspective și propuneri pentru viitor.

Organizatorii doresc să mulțumească tuturor celor care au făcut ca, prin eforturile lor, acest eveniment să fie posibil! Mulțumim tuturor celor care au făcut eforturi considerabile pentru a fi la Bruxelles  și pentru a spune, împreună, într-un singur glas: FĂRĂ FRACTURARE HIDRAULICĂ, FĂRĂ CIANURARE!

articol preluat de pe www.romaniacurata.ro

”Dărâmă sonda!” Protest împotriva fracturării hidraulice și TTIP

Catiusa Ivanov
“Dărâmă sonda”, “Respect Pungești”, “Stop exploatării gazelor de șist”, “Viitorul este trist cu gazele de șist”, “Nu corporația face legislaţia”, “Chevron go home”, “Și casa ta ar putea fi luată dacă se găseşte aur sub ea”, “Nu vrem fracturare hidraulică” și “Stop TTIP” sunt doar câteva dintre mesajele transmise de cei circa 100 de oameni adunați sâmbătă în Piața Universității din Capitală. Protestul a fost organizat de Green Peace România și mai multe ONG-uri care se împotrivesc exploatării gazelor de șist și tratatului transatlantic pentru comerț și investiții pentru a sărbători ziua internațională împotriva fracturării hidraulice.

“Astăzi, 11 octombrie sunt mai multe evenimente ce se sărbătoresc simultan. Unul dintre ele, cel mai important la nivel global este Global FrackDown sau ziua mondială de luptă împotriva fracturării hidraulice, ediția a III-a. Este și al treilea an în care se sărbătorește și în România. Astăzi ne alaturăm acestui eveniment care se desfășoară în peste 300 de orașe din lume. Întrucât ultimul an a fost un an plin de evenimente pe această temă a gazelor de șist, avem cunoscut un fenomen Pungești de la care astăzi se împlinește un an. Avem alte locuri din lume unde au avut loc întâmplări între comunitățile locale care au fost invadate pur și simplu de companiile exploatatoare sprijinite de forțele de ordine din fiecare stat. Tot astăzi Europa protestează împotriva tratatului dintre Uniunea Europeană și SUA – Tratatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții – Acest tratat ale cărui negocieri se desfășoară în secret au atras protestele întregii societăți civile din Europa și a unor zone politice. Trebuie să vă spunem că acest tratat reprezintă o amenințare la adresa democrației în sine. Se încearcă printr-un tratat între UE și SUA să se treacă peste suveranitatea cetățenilor, dar și peste suveranitatea statelor. Practic tratatul vine să aducă o supremație a corporațiilor asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor și ale suveranității statelor”, a declarat George Epurescu, unul dintre liderii protestatarilor.

La eveniment au participat și câțiva cetățeni de la Pungești care au fost felicitați pentru acțiunile lor și au primit o bornă pe care scria “Pungești KM. 0 Demnitate Curaj România”.

Cetățenii care au participat la protest se împotrivesc atât exploatării gazelor de șist cât și TTIP-ului. “Am venit să tragem un semnal de alarmă contra fracturării hidraulice la gazele de șist. Sunt și împotriva TTIP-ului, dar în special împotriva exploatării gazelor de șist. Fracturarea hidraulică este o metodă foarte poluantă apoi că în România nu s-au luat toate măsurile de protecție a cetățeanului, iar cetățeanul pe Legea 35 are dreptul la un mediu curat”, a declarat Maria Ciocârlan, 36 de ani.

“Am venit fiindcă sunt împotriva acestor încercări de a porni și în România fracturarea hidraulică și sunt în solidaritate cu mișcarea internațională împotriva fracturării hidraulice. Pe de altă parte, în România este și o mișcare împotriva acestor tratate comerciale cu SUA și Canada, referitor la rezolvarea disputelor între investitori și stat, care dau investitorilor prea mari drepturi și pot duce la scăderea standardelor din UE la nivelul celor din America de Nord”, a explicat Robert Tecuţ, 29 ani.

fracking-day-1
fracking-day-2
fracking-day-3
fracking-day-4
fracking-day-5
fracking-day-6
fracking-day-7
fracking-day-8
fracking-day-9
fracking-day-pungesti
fracking-day-rosia-montana
articol preluat de pe http://romaniacurata.ro/

Comunicat de presă – Ziua internaţională antifracturare, 11 octombrie 2014

Sâmbătă, 11 octombrie 2014, este Ziua internațională împotriva fracturării hidraulice, sau Global Frackdown, o zi în care se organizează în toată lumea (inclusiv în România) proteste și manifestări menite să tragă un puternic semnal de alarmă asupra acestei tehnologii extrem de periculoase de extragere a hidrocarburilor neconvenționale, fracturarea hidraulică.

10689705-10204079532020221-3105920419565032891-n

Global Frackdown se află la a treia ediție și implică în fiecare an sute de orașe și comunități de pe toate continentele, care se alătură acestui apel la rațiune adresat elitelor politice și economice ale lumii. Acestea par să se comporte din ce în ce mai mult de parca ar exista o planeta B pe care să se poată refugia când această planetă va fi iremediabil distrusă, și asta mai ales datorită amenințării extreme a fracturării hidraulice, dar și a altor tehnologii.

Întrucât anul acesta a fost marcat de proteste puternice ale societății civile europene privind negocierile intransparente, nedemocratice privind cele 3 tratate bilaterale SUA-UE, Canada-UE privind liberalizarea totala a comerțului și serviciilor intre cele doua blocuri, data de 11 octombrie marchează în Europa și un moment în care fracturarea hidraulică și TTIP&CETA&TISA sunt din nou puse pe tapet. Și expuse ca ceea ce sunt deja: lovituri de grație la adresa standardelor europene atinse până acum în privința protecției mediului și a protecției sociale.”

Și anul acesta, România se alătură protestului global împotriva fracturării hidraulice. Fiecare oraș/comună este invitată să își arate creativitatea, capacitatea de organizare pentru evenimente de orice natură: artistică, culturală, informativă, de protest, toate în registru pașnic.

Până acum și-au anunțat participarea mai multe orașe din țară și din diaspora, așteptăm și alte orașe și comunități să li se alăture.

Încă o dată, mobilizări de genul acesta sunt menite să dovedească cât de penibile și de lipsite de orice legătură cu realitatea sunt afirmații precum cea a lui Iulian Iancu, președintele Comisiei pentru Industrie din Camera Deputaților, privind sprijinirea de către Moscova a protestelor împotriva gazelor de șist, dar și ale lui Anders Fogh Rasmussen, secretarul general NATO, cu aceleași acuzații.

Semnalează-ne evenimentul tău la: farafracturare@gmail.com

Echipa ”Dezvoltare fără fracturare”
www.farafracturare.ro
Foto http://epurescu.ro

Naomi Klein, despre capitalism și schimbările climatice, în ajunul lansării cărții “This changes everything”

Articol tradus și adaptat în limba română de Maria Olteanu, din articolul original de pe Open Democracy:

Naomi Klein a devenit cunoscută la nivel mondial în 1999, explicând cum corporațiile ne exploatează nesiguranța, temerile pentru a ne face să cheltuim bani pe care nu îi avem, sau lucruri care nu ne sunt necesare (No logo). În 2007, ea a reușit să disece cu măiestrie modul în care cei care sunt la comanda economiei mondiale folosesc momentele de criză socială și de mediu, pentru a justifica tranferul avuției publice în mâna celor ultra-bogați (Doctrina Șocului). Se știe mai puțin despre alternativele pe care Klein le documentează prin implicare directă, documentare și săpături intense, de la extinderea divestment-ului (trecerea de la energia fosilă la cea regenerabilă), până la proiecte energetice administrate de comunități și rezistența împotriva conductelor de petrol extras din nispirurile bituminoase.

În ajunul publicării noii ei cărți, ‘This Changes Everything: Capitalism vs the Climate,’ ( Asta schimbă totul), Klein i-a acordat un interviu lui Liam Barrington-Bush la Peoples Social Forum (Forulum social al cetățenilor) în Ottawa, pentru a vorbi despre sursa speranței ei într-o lume care poate părea foarte întunecată. Ea ne amintește că într-o lume în care oamenii sunt tratați ca și consumatori și relațiile (interumane) ca tranzacții, “nu suntem ceea ni se spune că suntem”.

LBB: În articolul dvs. recent din the Nation, scriați: “Datorită modului în care piața și triumfalismul tehnologic ne-au schimbat viața cotidiană. ne lipsesc multe din instrumentele necesare pentru a înțelege faptul că schimbările climatice sunt reale – ca să nu mai vorbim despre încrederea că a trăi într-un mod diferit este posibil. Ce v-a făcut să credeți că un alt mode de viață este posibil?

NK: Cred că în mare parte faptul că am fost îndeajuns de norocoasă să văd și alte moduri de viață și pentru că am trăit și eu, la rândul meu, altfel. Norocoasă să știu că nu numai că nu e capătul lumii să trăiești altfel, ci, în cele mai multe cazuri, mi-a adus cele mai fericite momente din viață.

Cred că adevărul este că petrecem foarte mult timp temându-ne de ce am pierde dacă am lua această criză în serios. Am avut această experiență trăind in Argentina pentru câțiva ani; Am revenit în SUA pentru că a trebuit să țin un discurs la o universitatea americană. Avea loc în Colorado și am zburat direct din Buenos Aires, care se afla în flăcări în acele momente; cultura era atât de bogată, simțul comunității atât de puternic. Faptul că am făcut parte din asta a reprezentat experiența cea mai marcantă a vieții mele.

Am sfârșit prin a mă caza la un hotel Holiday Inn, cu vederea înspre o parcare, și totul era atât de trist. M-am dus la curs și mi-am făcut jocul. Era vorba despre Argentina și despre criza economică. La momentul respectiv, economia americană se afla în boom și nimeni nu se gândea că asta li s-ar putea întâmpla și lor. O tânără îmi spuse: “Aud ce spuneți, dar de ce ar trebui să-mi pese? ”

Și a fost amuzant, pentru că, de obicei, oamenii nu spun asta în mod normal. Adică unii o gândesc, dar ea chiar a spus: ‘…nu înțeleg de ce ar trebui să îmi pese, pentru că am o viață minunată. Mă duc cu mașina la școală, la fel și la Walmart (n.red, cel mai mare lanț de supermarketuri din SUA) și mă întorc cu mașina acasă. Iar eu chiar mă gândeam: nu prea sună a viață minunată, știi?

Arundhati Roy le spune amricanilor că le pare rău pentru ei, că îi pare că stau acasă să aibă grijă de mașina de spălat. ’ Adevărul este că atunci când ai fost expus unui mod de viață în care ai parte de mai multă viață comunitară, unde ușile sunt mai deschise între oameni, mai ales simți nevoia să cumperi mai puțin, pentru că nu mai mergi la cumpărături pentru a îți suplini alte nevoi pe care nu ți le poți satisface. Nu mergi la cumpărături pentru identitate și nici pentru sentimentul de comunitate.

Există un ciclu virtuos care se declașează când construim o comunitate; fie că construim comunități rpin mișcări sociale sau în alt mod, pentru că simt că chiar cred că de multe ori mergem la cumpărături pentru a umple aces gol în cele mai multe cazuri. Mereu am simțit că singurul lucru care te face să nu umpli acel gol doar dacă îl umpli altfel, dacă ești prea obosit sau dacă uiți.

Acea lipsă de imaginație are legătură cu lucruile la care am fost expuși. de aceea Occupy Wall Street, cu toate defectele sale, a reprezentat un moment atât de transformator pentru mulți. BPentru că a fost un moment în care îți spui: ‘Oh! Nu suntem ceea ni s-a spus că suntem! A fost acel sentiment de surpriză că există atâția oameni în orașul ăsta care vor să vorbească cu străinii și să se conecteze nemediat.

LBB: În același articol, scriați, referindu-vă la viața dvs. fără rădăcini, că poetul Wendy Bell v-a încurajat să vă “opriți undeva. Și să începeți acel proces milenar de a-l cunoaște”. Cum vedeți relația între simțul locului și soluțiile pentru lucri atât de complexe precum schimbările climatice și capitalismul?

NK: Încă din anii ‘70, imaginea iconică a mișcării ecologiste a fost globul pământesc, Pământul văzut din spațiu. Iar asta însemna o relație dezrădăcinată cu pământul, era viziunea astronautului legată de planetă – această postură de semi-zeu – ne uităm în jos la pământ.

Cred că multe greșeli ale marilor grupuri de verzi, se trag de la idee că ecologismul este ceva despre întreaga planetă. Deci dacă e vorba despre ăntreaga planetă, poți să neutralizezi poluarea pe care o produci in Richmond, facând schimb cu Honduras, unde poluarea nu este atât de puternică. Și lumea devine o placă de șah.

Nu cred că poți iubi o întreagă planetă. Cred că ceea ce conduce cele mai puternice mișcări de rezistență este dragostea pentru anumite locrui. Și acele locuri sunt, întâmplător, cele care au cele mai mari bazine de carbon sub ele, și ele, datorită tehnologiei, se leagă cu alte locuri.

De aceea ne spune Wendell Berry , ‘treba fiecăruia este să își iubească locul mai mult decât alt loc.’ Și dacă toți ar face asta, ar fi bine. Nimeni nu are nevoie să iubească întreaga planetă!

LBB: Am fost in Perth, Ontario de cărând. În unele moduri, Perth este doar un alt orășel nord-american, dar este și un loc unde un simț puternic de localism aduce împreună un amestec adevărat de oameni; elemente din comunitatea de fermieri tradiționali, hippies reîntorși la pământ, supraviețiutori off the grid (in afara rețelei) Transition Towners (n. red. pentru mai multe informații, vezi Transition Towns), voluntari pentru băncile alimentare tradiționale, împreună cu cei care lucrează la modele mai participative de a aborda nevoile alimentare ale cominității. Credeți că un astfel de soluție localistă are potențialul de a aduce împreună acele diviziuni politice care au făcut imporibilă schimbarea la scară macro pentru atâta vreme?

NK: Nu sșiu dacă asta conține soluțiile, dar cu siguranță are anumite potențiale care sunt mai greu de realizat în orașe. În special, sunt convinsă de faptul că în comunitățile tradiționale de fermieri, diviziunile stâga-dreapta sunt mai ușor de depășit, deoarece totul se reduce la tradiție și la o istorie a responsabilității. Deci este clar o deconectare reală între acea filozofie, care are rădăcini adânci, și capitalismul modern, care se reduce la ‘folosește și aruncă.’

La fel și în organizarea ecologistă, oamenii găsescă că dacă ești capabil să te adresezți și să revigorezi acea tradiție a responsabilității, ai oportunitatea de a trece de liniile politice (n. red clasice, stanga, dreapta). Chiar și dacă fermierii conservatori nu cred că schimbările climatice sunt reale, tot cred în principiul protejării pământului și al apei, și în responsabilitatea de a-l lăsa în condiții mai bune decât l-au găsit. Deci dacă crezi în asta, nu prea contează dacă crezi în schimbări climatice sau nu, pentru că nu îți vor fractura pământul.

LBB: Sunt povestiri speciale pe care le-ați auzit sau experimentat în călătoriile dumneavoastră, care vă dau speranță pentru ieșirea din mizeria actuală?

NK: Cred că mișcarea cea mai inspirantă din ultimii ani pentru mine este mișcarea împotriva conductei pentru petrol din nisipuri bituminoase Northern Gateway , din British Columbia. Nu este pentru că ar fi mai inspirantă decât alte mișcări, doar mi s-a părut – și îmi pare – cea mai frumoasă și pozitivă mișcare la care am participat, deoarece este o combinație superbă a rezistenței împotriva a ceva ce oamenii nu vor, dar și o clebrare a locului.

M-am simțit foarte norocoasă să fiu martora acestui proces în care oameni din această parte specială de lume, se simt cu adevărat mai legați de locul lor și au creat aceste coaliții incredibile pentru apărarea lor, cum ar fi Declarația Save the Fraser, semnată de mai mult de 100 de comunități de First Nations (aborigeni).

Lupta pentru aceste proiecte extreme de extracție devine un loc special pentru refacere istorică. Folosim aceste cuvinte și avem aceste marșuri de reconciliere între populațiile aborigene și coloniști și este foarte gol. Dar ceea ce a contat cel mai mult în British Columbia a fost realizarea de către non-indigeni a faptului că sunt extrem de norocoși că atât de mult din provincia lor este pământ care a rămas în mâna aborigenilor.

Pe acest fundal și în această istorie a conflictului – care încă există – poți auzi un fermier non-aborigen spunând ‘Sunt atât de recunoscător vecinilor mei aborigeni pentru că nu au renunțat niciodată la aceste drepturi, pentru că asta este ceea ce îmi protejează apa.’

Și asta este extraordinar! Nu pot să cred cât de tare s-a schimbat țara mea într-un timp atât de scurt. Este faptul că indigenii și neindigenii luptă împreună pentru ceea ce e esențial – luptă pentru sănătatea copiilor lor, pentru apa lor, pentru pământul lor și înțeleg – noi înțelegem că soarta noastră este cu adevărat interconectată, comună.

Deci aceste cuvinte pe care le folosim, precum solidaritate și altele asemenea, devin dintr-o dată concrete. Practic, dacă nu suntem dispuși să ne prelucrăm trecutul, legat de cine a creat această criză (între aborigeni și non-aborigeni) și despre modul cum se va traduce în politici și resurse, ne ducem pe copcă.

O altă mișcare pe care am găsit-o extrem de inspirantă în ultimii ani este despre cât de rapid se răspândește mișcarea privind trecerea de la energiile fosile la cele regenerabile (n. red, in enlgeză divestment) în campusurile universitare și în orașe. Cred că asta spune despre faptul că oamenii înșeleg că există dinamici de putere în joc în bătălia climatică pe care multe din NGO-urile verzi au incercat să le definească. Acolo unde siscursul era de genul, ‘suntem toți în asta, miliardarii își vor da mâna cu celebritățile de la Hollywood, cu Exxon Mobil și cu fondul de Conservare a Naturii și vom repara asta împreună!’

Ceea ce a fost cu adevărat inspirant despre faptul că am fost parte din echipa care a lansat mișcarea a fost că am realizat că oamenii erau pregătiți de așa ceva! Era ca și cum așteptau pe cineva să vină să-i întrebe!

Nu cred că această tactică va duce Exxon Mobil la faliment sau să schimbe ceva cu adevărat, dar ceea ce împi are inspirant este faptul că am observat faptul că mulți oameni sunt pregătiți să folosească tactici mai confrontaționale decât mișcările tradiționale verzi oferiseră. Și cred că asta reprezintă semnul care dă speranță pentru viitor.

LBB: Eșistă teme particulare sau modele pe care le-ați ales între diferite surse de inspirație, care credeți că ar putea oferi indicii oamenilor care vor să ia inițiativă?

NK: Cred că o altă mișcare insiprantă este cea de creștere a producției de energie regenerabilă din Germania. Acesta este un studiu de caz cu adevărat important, deoarece Germania e o economie post-industrială, vestică, mare, puternică, care a realizat în ultimul deceniu o trecere impresionantă către modelul energiilor regenerabile, mai ales solară și eoliană.

Dar ceea ce este cu adevărat interesant este modelul tranziției de dimensiuni mici, descentralizat, bazat pe cooperative, care se răspândețte cel mai ușor, care îi atrage pe oameni. Acesta este un model important. Democrația energetică este ceea ce mai mulți oameni folosesc pentru a descrie acest fenomen, și în care este vorba doar de trecere de la energia fosilă la energiile verzi, este de asemenea o schimbare a modelului de posesie și control al surselor de energie și al destinației lor.

Ceea ce propulsează modelul german nu este numai faptul că oamenii nu vor energie nucleară, că nu își doresc energie din cărbuni; este faptul că vor să aibă control asupra energiei lor, că ți doresc ca resursele și profiturile să rămână în comunitățile lor. Și asta se întâmplă într-un moment de austeritate, când e un lucru mare să reușești să aduci resursele în proprietatea comunităților. Deci aceste mișcări sunt foarte mult mișcări pro-democrație. Nu este vorba doar de proveniența energiei și culoarea ei, este vorba și de autodeterminare și control comunitar.

Și există designuri ale politicilor guvernamentale care descentralizează energia. Dacă ne uităm la Germania, constatăm că nimic din toate astea nu ar fi posibile dacă Germania nu ar avea niște ținte îndrăznețe. Nu s-ar putea face ad-hoc, la nivel local. Nu s-ar ajunge la ceea ce a realizat Germania, ceea ce înseamnă că 25% din producția de energie provine din surse alternative și asta va continua să crească.

E nevoie de aceste politici îndrăznețe și e nevoie să spunem adio energiilor foslie – pentru asta e nevoie de reglementare. Pentru asta trebuie să ai o relație cu guvernul pentru a câștiga aceste politici. Asta nu înseamnă că trebuie să fii în guvern, pentru că, apropo, Angela Markel nu e deloc de stânga (n. red, cum sunt considerați ecologiștii), însă mișcarea împotriva energiei nucleare și a cărbunelui sunt îndeajuns de puternice pentru a câștiga această luptă, ceea ce e extraordinar.

În mod similar, mă uit la ceea ce se întâmplă în Spania cu trecerea de la mișcarea de stradă a Indignaților, la Podemos, o platformă politică care se intersectează cu politica tredițională, dar într-un mod nou, proaspăt. Cred că asta e un alt model pe care începem să-l vedem, un model de intersectare cu politicile, cu statul, dar în același timp de descentralizare a puterii și de adâncire a dempcrației locale.
articol preluat de pe http://farafracturare.ro/

Amendă record pentru contaminare ca urmare a fracturării în Pennsylvania. Pedepsirea vinovaților e, însă, departe

În statul Pennsylvania, care se laudă cu cea mai susținută activitate de fracturare hidraulică din SUA, în ciuda unui lobby foarte puternic, și datorită distrugerii masive și incontenstabile, autoritățile de mediu, până de curând total depășite de situație (și mai ales forțate să fie așa), au început să își facă datoria. Extem de timid și, din păcate pentru mediu, extrem de târziu, întrucât consecințele sunt iremediabile. “Remedierea” de care vorbesc autoritățile se face doar pe hârtie, iar cuantumul amenzilor este ridicol.  Pentru a ilustra cum este aplicată politica de protecția mediului în cazul fracturării hidraulice, vă prezentăm un caz extrem de interesant, care, deși a ănregistrat cea mai mare amendă acordată unei firme care fracturează în statul Pennsylvania, prezintă destule elemente care ridică foarte multe semne de întrebare.

Din publicația Marcellus Monitor, aflăm faptul că Range Ressources, una din cele mai importante companii care face fracturare hidraulică în Pennsylvania, al cărui nume apare frecvent și în filmul Gasland, este amendată cu 4,15 milioane de dolari, ceea ce repreintă cea mai mare amendă aplicată unei companii din domeniul fracturării Concomitent cu această amendă, Departamentul de Protecția Mediului (DEP) din PA hidraulice din statul PA decide și închiderea a cinci iazuri de decantare în sistem centralizat a lichidelor de circulație inversă (flowback), datorită scurgerilor (deloc accidentale) care au avut loc de la acestea, care au afectat apa și solul. De asemenea, DEP PA a recomandat atingerea noilor standarde de siguranță în privința iazurilor de decantare, în curs de elaborare de către DEP, la alte două iazuri ale Range Ressources. În același timp, DEP încearcă să minimizeze impactul acestor scurgeri, subliniind că nu a avut loc contaminarea apei potabile.

Din recomandările pentru cele două iazuri care au nevoie de un upgrade, reținem folosirea unei geomembrane electroconducătoare care va permite “mai buna identificare a scurgerilor”. Despre faptul că mult din acest lichid de flowback depozitat în aceste iazuri se evaporă în atmosferă, substanțele rămânând în suspensie, până la următoarele precipitații, nu aflăm nimic din evaluarea superficială a DEP.

Ca și cum ar avea de-a face cu un elev care își face conștiincios temele, atunci când doamna îl trage de urechi, comunicatul de presă al DEP ne anunță că Range va investiga și remedia integral orice contaminare a pânzei freatice cauzată de operațiunile anterioare la iazurile în cauză. Tot ca pe un elev cuminte, DEP așteaptă Range Ressources la raport trimestrial, pentru a afla cum merge închiderea/remedierea iazurilor în cauză.

De asemenea, ordinul DEP mai prescrie Range Ressources să înceapă investigarea imediată a apei și a solului în fiecare din cele 7 iazuri vizate, pentru a determina “ce impact, dacă e cazul a existat ca urmare a operării iazurilor de către Range Ressources.  Comunicatul conchide, împaciutor, că dacă se va constata vreo contaminare -adică constatarea o face tot Range Ressources!!! – companiei i se va solicita să o remedieze. Adică compania se va autosesiza! Asta se numește, în SUA, protecția mediului!

Este evident că proverbul cu lupul paznic la oi se potrivește de minune în cazul aplicării reglementărilor de mediu în SUA și a principiului “poluatorul plătește“. Cum este evident și faptul că range Ressources nu va plăti nimic, nu va remedia nimic, câtă vreme nu există presiune pentru ca lucrurile să se schimbe.

N.B: Cele mai multe sonde și instalații conexe rămân, însă, neinvestigate, nesupervizate, necuantificate/necartate. Unul din motive îl reprezintă și scăderea capacității administrative a instituțiilor de protecția mediului, care au suferit reduceri masive de personal, de 50% din personal, odată cu bula gazelor de șist în statul Pennsylvania. De asemenea, concomitent cu capacitatea instituțională, a scăzut și rezistența angajaților DEP la presiunile enorme venite de la cel mai înalt nivel, în sensul aplicării legislației de protecția mediului în vigoare, și așa extrem de slabă și de slăbită. 

Îndrăznim să facem un exercițiu de imaginație și să transferăm această poveste pe meleagurile noastre? Cam care credeți că ar fi amenda, în caz că ar fi? Cam câte cazuri de poluare ar fi trecute cu vederea, mușamalizate exemplar?

Pentru a evita să ajungem în situația în care au ajuns cei din statul Pennsylvania, este nevoie să ne trezim înainte ca fracturarea hidraulică să ia amploare în România și în Europa. După aceea, va fi mult prea târziu. Odată instalați, nu vor mai putea fi stopați.

foto www.infocivic.ro

articol preluat de pe http://farafracturare.ro

Grupul de Intervenție Civică – G.I.C.

Descriere

Ne-am adunat o mână de oameni foarte diferiți cu țeluri și perspective comune; și cu multe idei. Am ales într-un final să ne numim “Grupul de Intervenție Civică”; pentru că ni s-a părut dur; și ne plăcea să fim văzuți ca cei care sunt acolo unde-i doare pe românii care au rămas singuri în lupta cu nedreptatea; și acolo unde nimeni altcineva nu se bagă. Intervenim. Educăm. Și zicem noi, o facem destul de bine. Vrem ca acțiunile noastre să răsune peste munți și văi, ca un strigăt pătrunzător, vibrant; pentru că vrem să facem dreptate; și pentru că iubim țara asta, natura ei frumoasă, oamenii diferiți și frumoși, cultura-i bogată și pământul strămoșesc.

Vă provocăm să trăiți conștienți! Și vă instigăm să luați atitudine și să fiți păsători!

Alexandru Popescu a ajuns la graniță. Și nu a fost ”singur pe drum”

Am întâlnit și am povestit cu mulți oameni pe drum. Unii nu știau prea multe despre Roșia Montană și probelemele gazelor de șist. Mi-au promis că vor citi mai multe pe temele astea. Cu aproximativ o sută am devenit prieten pe Facebook, după ce am plecat din Ploiești. Dacă măcar unul dintre cei cu care am vorbit se va informa despre ce înseamnă Roșia Montană și frackingul a meritat să fac drumul ăsta”. E o scurtă mărturisire a lui Alexandru Popescu, la sosirea lui în Cluj. Între timp, a ajuns la Oradea și se pregătește să treacă în Ungaria. A parcurs cu bine peste 500 de kilometri, dar încă de cinci ori pe atâta mai are de mers pe jos, pe ruta Budapesta – Viena – Berlin – Paris – Bruxelles, unde speră să ajungă pe 1 Decembrie, și unde, la Parlamentul European va transmite mesajul: românii nu vor cianură și gaze de șist.
articol preluat de pe http://romaniacurata.ro

DEZVOLTARE FĂRĂ FRACTURARE

Ce este fracturarea hidraulică

Scurtă introducere in geologie. (Deși pare tehnic, nu este deloc complicat. Și mai ales este important să înțelegeți aceste lucruri temeinic).image

Hidrocarburile neconvenționale

Formațiunile geologice pot conține cantități mari de petrol și gaze, dar ele pot avea o viteza de recuperare la suprafață scăzută datorită permeabilității scăyute sau datorită distrugerii sau blocajelor care apar in timpul forajelor. Acest lucru este adevărat pentru trei tipuri de formațiuni geologice: nisipurile compacteșisturi și formațiunile de cărbuni purtătoare de gaze, denumite generic hidrocarburi neconvenționale. Hidrocarburile (petrol și gaze) neconvenționale se deosebesc de cele convenționale, extrase pănă acum în Romania, prin localizarea lor in structuri geologice compacte, care trebuie sa fie sparte, pentru a permite accesul la ele. cele convenționale se gasesc în acumulări denumite și pungi. In discuția aprinsă care a inceput în Romania incă de la inceputul lui 2012, până acum s-a pus accentul mai ales pe gazele provenite din formațiunile de șist, deși în anii urmatori vom asista și la discuții legate de exploatarea rezervelor de hidrocarburi din celelalte formațiuni geologice.

Fracturarea hidraulică versus fracționarea hidraulică

Fracturarea hidraulică este un procedeu tehnologic care stimuleză puțurile forate în aceste formațiuni geologice, făcând profitabilă o extragere a lor care ar fi altfel extrem de costisitoare. Industria și autoritățile dezinformează constant, susținând faptul că fracturarea hidraulică se folosește de peste 60 de ani  la noi în țară. Esteste vorba de procedeul de fracționare hidraulică la zăcămintele convenționale, executat pentru stimularea zăcămintelor mature, în curs de epuizare, care folosește o cantitate de apă de 100 de ori mai mică decat fracturarea hidraulică, nu folosește substanțe chimice și folosește presiuni incomparabil mai mici, făcîndu-se doar pe forajul orizontal), realitatea este că acest procedeu, cum este cel pe care companiile care au concesionat peste 70% din teritoriul României, a fost dezvoltat și perfecționat în ultima decadă în SUA, începând cu 2003-2004. Este, de fapt vorba de fracturarea hidraulică combinată cu foraj orizontal, care perforează stratul de șist (cu grosimi de până la câteva sute de metri), provocând, datorită presiunilor mari cu care este injectat lichidul de foraj (1000 de atmosfere), spargerea rocilor in particule fine de nisip.

Procesul tehnologic

Fracturarea hidraulică se produce după ce forajul a fost executat și după ce în acesta s-a introdus tuburi izolante de oțel.  Tuburile izolante sunt perforate în zona stratelor care conțin hidrocarburile (gaz sau petrol), adică pe brațul orizontal. Astfel, atunci când se introduce fluidul de fracturare, acesta ajunge în rocă prin perforațiile din tuburile izolante. Roca (șistul, nisipurile compacte sau carbunele gazeifer) nu poate absorbi lichidul de fracturare cu viteza cu care acesta este injectat. În acest punct, presiunea creată de canitatea imensă de apă generează spargerea, fracturarea formațiunilor de șist. Odată realizate fracturile, injectarea de lichide incetează  și lichidul este retras către suprafață. Substanțele chimice introduse impreuna cu apa, în concentrație de 0,5% până la 1%, numite și aditivi (de regulă nisip sau bentonită), introduse odată cu apa, rămân în rocă pentru a menține  deschise fracturile.

În mod normal, se introduce în rocă un amestec de apă, aditivi și substanțe chimice. De asemenea, există modalități de a fractura puțurile, cum ar fi introducerea de propan sau nitrogen, sau chiar folosirea acizilor simultan cu fracturarea (acizii dizolva, practic, roca). Fracturarea cu acizi impică injecția de acizi, de regulă acid clorhidric, pentru a dizolva parțial roca și a curăța porii, pentru a permite eliberarea gazului și a fluidului de fracturare să curgă mai repede spre suprafață.

Din lichidul de fracturare folosit, în sol rămâne între 20% și 90%. Lichidul intors la suprafață se numește lichid de reflux, fiind, de regulă, pastrat neacoperit în cuvete (gropi și iazuri de retenție, cu o folie izolantă care cedează în timp) special amenajate în apropiere, înainte de a fi depozitate (se practică depozitarea ilegală pe câmpuri, în lacuri, păduri, numeorase asemenea cazuri au fost semnalate in SUA, multe din ele nefiind niciodata deschoperite, datorita dificultății supravegherii activității operatorilor).

Sursa: https://www.propublica.org/special/hydraulic-fracturing-national

Substantele chimice folosite in fracturare hidraulica

De regula, companiile tin secrete chimicalele utilizate in procesul de fracturare. In total, peste 760 de substante chimice sunt folosite de catre companii. Unele din ele extrem de toxice, in jur de 30 cancerigene. In SUA, publicarea lor nu este obligatorie, fiecare stat avand reglemetari in acest sens. Astfel, s-a ajuns la diferente extreme la nivelul transparentei privind cocktailul de fracturare intre statele SUA. In Europa, practica secretizarii acestei liste a substantelor chimice s-a importat din SUA, datorita lobby-ului puternic al industriei, care isi doreste replicarea conditiilor din SUA, de opacitate totala, singurul mod in care o asemenea activitatea extrem de nociva pentru sanatatea umana si a mediului se poate desfasura.

Totusi, unele companii fac “concesii” si publica liste neexhaustive cu chimicalele pe care le folosesc. Iata aici o lista (cu siguranta incompleta, pentru ca fiecare put de foraj necesita adaptarea listei, in functie de caracteristicile stratului geologic care trebuie fracturat) data publicitatii de firma Exxon Mobil in Polonia.

articol preluat de pe http://farafracturare.ro/