Scurtă introducere in geologie. (Deși pare tehnic, nu este deloc complicat. Și mai ales este important să înțelegeți aceste lucruri temeinic).

Hidrocarburile neconvenționale

Formațiunile geologice pot conține cantități mari de petrol și gaze, dar ele pot avea o viteza de recuperare la suprafață scăzută datorită permeabilității scăyute sau datorită distrugerii sau blocajelor care apar in timpul forajelor. Acest lucru este adevărat pentru trei tipuri de formațiuni geologice: nisipurile compacte, șisturi și formațiunile de cărbuni purtătoare de gaze, denumite generic hidrocarburi neconvenționale. Hidrocarburile (petrol și gaze) neconvenționale se deosebesc de cele convenționale, extrase pănă acum în Romania, prin localizarea lor in structuri geologice compacte, care trebuie sa fie sparte, pentru a permite accesul la ele. cele convenționale se gasesc în acumulări denumite și pungi. In discuția aprinsă care a inceput în Romania incă de la inceputul lui 2012, până acum s-a pus accentul mai ales pe gazele provenite din formațiunile de șist, deși în anii urmatori vom asista și la discuții legate de exploatarea rezervelor de hidrocarburi din celelalte formațiuni geologice.

Fracturarea hidraulică versus fracționarea hidraulică

Fracturarea hidraulică este un procedeu tehnologic care stimuleză puțurile forate în aceste formațiuni geologice, făcând profitabilă o extragere a lor care ar fi altfel extrem de costisitoare. Industria și autoritățile dezinformează constant, susținând faptul că fracturarea hidraulică se folosește de peste 60 de ani  la noi în țară. Esteste vorba de procedeul de fracționare hidraulică la zăcămintele convenționale, executat pentru stimularea zăcămintelor mature, în curs de epuizare, care folosește o cantitate de apă de 100 de ori mai mică decat fracturarea hidraulică, nu folosește substanțe chimice și folosește presiuni incomparabil mai mici, făcîndu-se doar pe forajul orizontal), realitatea este că acest procedeu, cum este cel pe care companiile care au concesionat peste 70% din teritoriul României, a fost dezvoltat și perfecționat în ultima decadă în SUA, începând cu 2003-2004. Este, de fapt vorba de fracturarea hidraulică combinată cu foraj orizontal, care perforează stratul de șist (cu grosimi de până la câteva sute de metri), provocând, datorită presiunilor mari cu care este injectat lichidul de foraj (1000 de atmosfere), spargerea rocilor in particule fine de nisip.

Procesul tehnologic

Fracturarea hidraulică se produce după ce forajul a fost executat și după ce în acesta s-a introdus tuburi izolante de oțel.  Tuburile izolante sunt perforate în zona stratelor care conțin hidrocarburile (gaz sau petrol), adică pe brațul orizontal. Astfel, atunci când se introduce fluidul de fracturare, acesta ajunge în rocă prin perforațiile din tuburile izolante. Roca (șistul, nisipurile compacte sau carbunele gazeifer) nu poate absorbi lichidul de fracturare cu viteza cu care acesta este injectat. În acest punct, presiunea creată de canitatea imensă de apă generează spargerea, fracturarea formațiunilor de șist. Odată realizate fracturile, injectarea de lichide incetează  și lichidul este retras către suprafață. Substanțele chimice introduse impreuna cu apa, în concentrație de 0,5% până la 1%, numite și aditivi (de regulă nisip sau bentonită), introduse odată cu apa, rămân în rocă pentru a menține  deschise fracturile.

În mod normal, se introduce în rocă un amestec de apă, aditivi și substanțe chimice. De asemenea, există modalități de a fractura puțurile, cum ar fi introducerea de propan sau nitrogen, sau chiar folosirea acizilor simultan cu fracturarea (acizii dizolva, practic, roca). Fracturarea cu acizi impică injecția de acizi, de regulă acid clorhidric, pentru a dizolva parțial roca și a curăța porii, pentru a permite eliberarea gazului și a fluidului de fracturare să curgă mai repede spre suprafață.

Din lichidul de fracturare folosit, în sol rămâne între 20% și 90%. Lichidul intors la suprafață se numește lichid de reflux, fiind, de regulă, pastrat neacoperit în cuvete (gropi și iazuri de retenție, cu o folie izolantă care cedează în timp) special amenajate în apropiere, înainte de a fi depozitate (se practică depozitarea ilegală pe câmpuri, în lacuri, păduri, numeorase asemenea cazuri au fost semnalate in SUA, multe din ele nefiind niciodata deschoperite, datorita dificultății supravegherii activității operatorilor).

Sursa: https://www.propublica.org/special/hydraulic-fracturing-national

Substantele chimice folosite in fracturare hidraulica

De regula, companiile tin secrete chimicalele utilizate in procesul de fracturare. In total, peste 760 de substante chimice sunt folosite de catre companii. Unele din ele extrem de toxice, in jur de 30 cancerigene. In SUA, publicarea lor nu este obligatorie, fiecare stat avand reglemetari in acest sens. Astfel, s-a ajuns la diferente extreme la nivelul transparentei privind cocktailul de fracturare intre statele SUA. In Europa, practica secretizarii acestei liste a substantelor chimice s-a importat din SUA, datorita lobby-ului puternic al industriei, care isi doreste replicarea conditiilor din SUA, de opacitate totala, singurul mod in care o asemenea activitatea extrem de nociva pentru sanatatea umana si a mediului se poate desfasura.

Totusi, unele companii fac “concesii” si publica liste neexhaustive cu chimicalele pe care le folosesc. Iata aici o lista (cu siguranta incompleta, pentru ca fiecare put de foraj necesita adaptarea listei, in functie de caracteristicile stratului geologic care trebuie fracturat) data publicitatii de firma Exxon Mobil in Polonia.

articol preluat de pe http://farafracturare.ro/