Articole

Dacă dai cu mașina în groapă, ești plătit; Se întâmplă într-o țară din Europa

Independent.md

Există ţări în care gropile din şosele şi neplăcerile cauzate de acestea şoferilor sunt aproape inexistente, iar atunci când se întâmplă ca astfel de neplăceri să apară, conducătorii auto sunt despăgubiţi de către stat.

Marea Britanie este una dintre aceste ţări, în care gropile sunt o minune. Totuşi, la fiecare 11 minute, un şofer completează cerere de despăgubire pentru că şi-a stricat maşina din cauza unei gropi.

În 2013 şi 2014, autorităţile din Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia au rezolvat 12.000 de cazuri din cele 50.000 de solicitări.

Suma medie pe care au primit-o şoferii a fost 380 de euro pentru reparaţii, în scădere de la 480. Pe lângă aceşti bani, administraţiile au mai plătit 190 de lire medie pentru soluţionare (cheltuieli administrative cu reclamaţiile).

Surrey (Anglia) a condus la numărul de despăgubiţi – 3.900, iar 20% dintre ei au primit banii. Costurile administraţiei locale din Surrey au fost de 331.000 de euro.

Următorul oraş cu multe gropi în Anglia, după numărul de reclamaţii, e Essex. Aproape 3.000 de oameni şi-au distrus maşinile în gropi şi au cerut bani de la stat. Doar 4% dintre cazuri au fost onorate.

În momentul acesta, pe englezi i-ar costa 16 miliarde euro repararea tuturor drumurilor din Marea Britanie. Problema pe care o pun oamenii mai presus de despăgubiri este că gropile pot fi chiar mortale pentru şoferi, pasageri şi pietoni.

articol preluat de pe http://independent.md/

”TTIP – un cal troian?” – felul în care Corporatia strânge laţul în jurul guvernelor. OMG-urile vor fi băgate pe gât prin tratate europene

Mult prea puţin mediatizatul Tratat Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP), negociat între UE şi SUA a fost miercuri subiectul unei conferinţe de presă organizate de Coaliţia ”Stop TTIP.” Intitulată sugestiv ”TTIP – un cal troian?”, conferinţa şi-a propus să aducă în atenţia opiniei faţa nevăzută e acestui acord comercial, pe care politicienii îl prezintă drept aducător de bunăstare, locuri de muncă şi belşug.

Este însă TTIP ceea ce pretind politicienii că ar fi?

La această întrebare au încercat să răspundă organizatorul conferinţei, Lavinia Andrei, preşedintele fundaţiei Terra Mileniul III şi Jürgen Maier, directorul Forumului pentru Mediu şi Dezvoltare din Germania, coordonator al campaniei europene STOP TTIP.

Principalele temeri ale promotorilor campaniei STOP TTIP sunt că aceste acorduri comerciale, extrem de controversate având în vedere secretomania care le-a înconjurat, vor acorda o putere fără precedent corporaţiilor şi aceasta va aduce daune statelor de drept, protecţiei mediului şi drepturilor cetăţeanului.

Venit din Germania, ţară unde alianţa contra TTIP numără 87 de organizaţii, Jürgen Maier a prezentat câteva din motivele pentru care nemţii sunt contra tratatului UE-SUA.

“Populaţia din Germania este din ce în ce mai sceptică cu privire la acest tratat”, a declarat Jürgen Maier, precizând că cele 87 de organizaţii care se opun tratatului comercial UE- SUA fac parte asociaţii dintr-un spectru foarte larg, de la organizaţii de mediu, până la fermieri, avocaţi, sindicate, întreprinderi mici şi mijlocii etc.

în UE avem 1300 chimicale care nu sunt permise ca aditivi, în vreme ce în SUA sunt interzise doar 11 dintre ele. Ori industria cosmetică din SUA vede aceste reglementări ca fiind o aliere împotriva comerţului

Reamintim în context că în Germania, Iniţiativa Cetăţeneasca Europene împotriva TTIP a strâns peste 750.000 de semnături în trei luni de zile, iar sâmbătă, 17 ianuarie, în jur de 50.000. de persoane au luat parte la un amplu protest la Berlin, contra controversatului tratat UE-SUA.

Cel mai controversat aspect al TTIP şi CETA (tratatul UE – Canada) sunt aşa-numitele ISDS, clauze ce permit corporaţiilor să conteste la curţi internaţionale de arbitraj private, legile naţionale care nu le convin. De exemplu, dacă un Parlament naţional votează o lege ce ar afecta o investiţie şi profitul unei companii, aceasta din urmă ar avea dreptul să intenteze un proces împotriva legii potrivnice. Procesele vor fi judecate nu de instanţe de judecată publică, teoretic imparţiale, ci de o curte de arbitraj.Deciziile acestor curţi de arbitraj nu pot fi atacate cu apel şi presupun, de regulă, penalităţi foarte mari pentru guverne.

De ce se opun atâţia oameni TTIP-ului? Pentru că au înţeles că acest tratat nu este bun pentru afaceri, nu va aduce numeroase locuri de muncă, ba dimpotrivă, a argumentat Jürgen Maier.

TTIP nu este despre comerţ liber – între UE şi SUA există deja relaţii comerciale de mulţi ani precum şi tratate – ci despre “armonizarea reglementarilor” , a adăugat directorul Forumului pentru Mediu şi Dezvoltare din Germania, iar “armonizare” înseamnă practic modificarea standardelor după care funcţionăm în prezent, pentru a corespunde nevoilor corporaţiilor din SUA.

Astfel, “dacă în UE noi avem legislaţie care intezice utilizarea organismelor modificate genetic, în SUA ei nu au o asemenea legislaţie iar firmele de business înţeleg reglementările prin care europenii interzic OMG-urile nu ca fiind legitime ci ca fiind împotriva comerţului cu astfel de produse modificate genetic.”, a explicat Maier.

Şi în industria cosmeticelor, în UE avem 1300 chimicale care nu sunt permise ca aditivi, în vreme ce în SUA sunt interzise doar 11 dintre ele. Ori industria cosmetică din SUA vede aceste reglementări ca fiind o aliere împotriva comerţului, a mai exemplificat Jürgen Maier.

“Cum credeţi că va arată această armonizare? Vom fi de acord să acceptăm să reducem numărul chimicalelor interzise de la 1300 la 650 pentru a ne armoniza cu SUA?”, s-a întrebat directorul Forumului pentru Mediu şi Dezvoltare din Germania, adăugând ca lumea a început să înţeleagă că în ceea ce priveşte TTIP-ul, este vorba mai puţin despre comerţ cât despre reglementări care vor da multă putere pentru corporaţii în detrimentul populaţiei.

Al doilea subiect important este cel al serviciilor publice care vor fi supuse presiunii pentru a deveni din ce în ce mai comerciale şi ar putea pierde partea de subvenţii, a subliniat Maier.

De exemplu, în SUA spitalele sunt private, pe când în UE multe spitale sunt publice şi se pune accent pe asigurarea unui pachet de servicii gratuite pentru populaţie.

În aceste condiţii, investitori americani ar putea pune presiune pe guvernele statelor UE să asigure condiţii egale pentru firmele americane şi cele de stat ceea ce se duce la două rezultate: fie spitalele private să primească subvenţii de la stat (cu alte cuvinte de la cetăţenii care cotizează la buget) fie ca unităţilor medicale de stat să li se retragă finanţarea, pentru ca americanii să nu se simtă discriminaţi.

“Este clar că nu vom avea o creştere economică şi locuri de muncă ci mai multă sărăcie în Europa, dar mai mult profit pentru multinaţionale.” a concluzionat Maier.

La rândul său, Lavinia Andrei a reamintit că România s-a confruntat deja cu situaţii în care investitori “străini”, folosindu-se de mecanisme de tip ISDS existente în numeroase contracte bilaterale de liber-schimb încheiate cu diverse state au dat România în judecată şi au câştigat. Este celebru cazul prin care România a pierdut în faţa fraţilor Micula 20% din restul acţiunilor deţinute la OMV Petrol, iar, mai nou Gabriel Resources ameninţă cu un arbitraj internaţional, dacă nu i se permite să exploateze aur cu cianuri în Apuseni. Pentru RMGC un mecanism de tip ISDS care să-i apere interesele ar fi o(altă) mină de aur, nu însă şi pentru cetăţeni.,

Dacă actualele tratate bilaterale pe care România le are cu alte state (şi care includ mecanisme) de tip ISDS pot fi eventual reziliate, nu acelaşi lucru se va putea face şi cu TTIP, pe care nu-l vom putea denunţa fără a ieşi din UE, deşi România nu a participat direct la negocierea lui.

“Tratatul a fost negociat în mare secret. De un an şi ceva ONG-urile au început să pună la dispoziţie materiale care s-au scurs către presă. Comisia Europeană a început şi ea, la presiunea opiniei publice să dea numite documente, dar SUA nu vor să facă publice negocierile, mai mult a cerut UE să nu facă publice nici către guverne anumite documente.”, a arătat Jürgen Maier.

Astfel, în ceea ce priveşte CETA, acest tratat a fost, potrivit directorul Forumului pentru Mediu şi Dezvoltare din Germania, negociat timp de şase ani, în secret. După aceşti şase ani de negocieri, au fost publicate 1500 de pagini. Parlamentele ţărilor UE au o înţelegere pusă pe 1500 de pagini şi teoretic ar trebui să spună da, căci acest tratat a fost negociat cu UE, ceea ce nu înseamnă democraţie reală ci una de tip URSS, a arătat Maier.

Mai mult, acest tratat exclude practic principiul precauţiei pe care ecologiştii din Europa s-au zbătut sa îl aibă. Când vom avea acest tratat vom avea starea de fapt din SUA unde este invers, până ce un lucru nu este demonstrat că este periculos nu este interzis.”, a precizat şi Lavinia Andrei.

Sunt 30 de parlamente care vor trebui să zică da pentru aceste tratate (28 state membre, plus Parlamentul European plus legiuitorii SUA) şi sperăm ca măcar unul din cele 30 de parlamente să spună nu.”, au concluzionat organizatorii conferinţei.

Despre campania europeană STOP TTIP

Prin intermediul acestei campanii aproximativ 340 organizaţii neguvernamentale din majoritatea ţărilor UE au demarat o Iniţiativă Cetăţenească Europeană independentă, prin care solicită oprirea negocierilor pentru Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP) şi neratificarea Acordului Economic şi Comercial UE-Canada (CETA). În cele trei luni de la lansare, coaliţia a adunat peste un milion două sute de mii de semnături.

Organizaţiile din România membre în Coaliţia ”STOP TTIP” sunt: TERRA Mileniul III, Salvaţi Roşia Montană, ActiveWatch România, Grupul de Intervenţie Civică, Centrul pentru Resurse Civice, Miliţia Spirituală, Mining Watch România, România fără Ei, România Vie şi Asociaţia Edelvais.

video http://epochtimes-romania.com/news/ttip-un-cal-troian-felul-in-care-corporatia-strange-latul-in-jurul-guvernelor-omg-urile-vor-fi-bagate-pe-gat-prin-tratate-europene-video—229023

articol preluat de pe http://epochtimes-romania.com/

Spectacol video-mapping multimedia unic în Europa – iMapp Bucharest 555

Sâmbătă, 20 septembrie, la Palatul Parlamentului a avut loc, începând cu ora 23:00, „iMapp Bucharest 555”, un spectacol multimedia unic în Europa.

La iMapp Bucharest 555 au fost proiectate 5 show-uri a câte 5 minute și 55 de secunde, pe cea mai impresionantă suprafață pe care o poate oferi o clădire. Deși fațada Palatului Parlamentului a mai fost folosită pentru proiecții, a fost prima dată când a fost încorporată într-un proiect de video-mapping, care a presupus o imagine 3D complexă, ce a animat prin forme și culori suprafața clădirii, folosind fiecare element arhitectonic pentru a personaliza și reinterpreta aria gigantică a construcției, de aproximativ 20.000 de metri pătrați.

iMapp-1

iMapp-3

iMapp-2

Selecția echipelor de artiști a fost efectuată în urma unui concurs desfășurat pe site-ul oficial al evenimentului, la care au participat echipe de artiști din întreaga lume. Dintre participanți, au fost selecționate 5 echipe cu un portofoliu deosebit, cărora li s-a oferit posibilitatea de a-și transforma ideile și viziunea în realitate, printr-un show de excepție. După ce au avut loc toate cele 5 video-mappinguri, unul dintre ele a fost desemnat favoritul publicului, în urma unui vot prin sms, în timp real. Astfel, începând cu ora 23.05, show-ul a debutat cu echipa “Maxintensity” din Ungaria, urmată de echipa “The Macula” – Cehia, echipa “Damien Fountain” din Franța, “Les Ateliers Nomad” din România și s-a încheiat cu proiecțiile echipei “SevenZero” din Polonia.

Proiectul a fost organizat de Primăria Municipiului București prin creart și a presupus o imagine 3D complexă, ce animă prin forme și culori suprafața clădirii, folosind fiecare element arhitectonic pentru a personaliza și reinterpreta aria gigantică a construcției, de aproximativ 20 000 de metri pătrați. Astfel, „relieful” clădirii devine protagonistul unui spectacol dinamic de sunet, culoare și lumină.

articol preluat de pe http://www.bucuresti555ani.ro

iMAPP Bucharest, 555 years, 2014 – Bucuresti 555, Constitutiei

Angela Merkel- pusă la zid în Bundestag de către o deputată (video): “Sunteți unul dintre vasalii Americii, la originea unui război economic nesăbuit, care lovește în principal economia Germaniei și a Europei!”

gandeste.org

Pe 26 noiembrie, în fața parlamentului german, Sahra Wagenknecht o acuză pe Angela Merkel că slujește interesele americanilor într-un mod care este evident în detrimentul bunăstării cetățenilor germani și ai Uniunii Europene.

Un singur lucru bun a ieșit din ceea ce s-a întâmplat în Ucraina și războiul rece care s-a instaurat între Rusia, pe de o parte și Statele Unite și Uniunea Europeeană, pe de altă parte: acela că acum, o lume întreagă a înțeles cât de profund corupți și aserviți sunt liderii europeni, iar Angela Merkel nu face excepție de la această regulă.
Iată rechizitoriul la care o supune Sahra Wagenknecht pe Angela Merkel:

“Lăsați impresia că există, doamnă Merkel, alte interese pe care le considerați mai importante decât cele ale firmelor germane, acelea sunt interesele guvernului american și ale firmelor americane. În discursul dumneavoastră de la Sydney, doamnă Merkel, v-ați indignat profund pentru faptul că la 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului contiuă să existe o gândire învechită, conform unor sfere de influență, care calcă în picioare dreptul internațional.

“Cine ar putea crede așa ceva?”, ați afirmat! Aceste declarații ridică niște întrebări pe care vi le adresez: Doamnă Merkel, pe ce lume trăiți? Unde ați trăit în ultimii 25 de ani? Unde vă aflați atunci când Statele Unite au călcat în picioare dreptul internațional în Irak, cu scopul de a-și extinde sfera de influență asupra petrolului irakian? Unde vă aflați atunci când dreptul internațional în Afghanistan era și încă este subminat, cu participarea Germaniei? Unde erați atunci când Libia era bombardată, atunci când opoziția siriană a fost înarmată și afiliată ISIS, după livrarea armelor? Toate acestea, în opinia dumneavoastră, au fost conforme cu dreptul internațional?

Bineînțeles, nu putem vorbi despre sfere de influență aici, nu-i așa? Pot să vă recomand să citiți cartea lui Zbigniew Brzezinski, care a fost pentru multă vreme un scrise în 1997 este: “Marele eșichier: supremația Americii și ale imperativelor sale geostrategice.”

articol preluat de pe http://gandeste.org/

Platforma Europeană pentru Libertăţi

Platforma Europeană pentru Libertăţi (European Liberties Platform-ELP) este o rețea informală de organizaţii non- guvernamentale (ONG-uri) care monitorizează respectarea libertăţilor civile în Europa. Scopul principal al Platformei este sprijinirea activităţilor de advocacy şi a eforturilor de mobilizare întreprinse de organizațiile partenere. Platforma îşi propune de asemenea să sporească reprezentarea intereselor drepturilor omului la nivel național și la nivelul Uniunii Europene (UE). Liberties.eu, website-ul cu știri despre drepturile omului al rețelei și care permite e-participarea, reprezintă piatra de temelie a Platformei. Liberties.eu este o resursă indispensabilă pentru serviciul de comunicarea multilingvă al ELP, existând cu scopul de a împărtăși și a crește gradul de conștientizare cu privire la probleme legate de drepturile omului în Europa .

Membri ELP sunt organizaţii care activează în mai multe domenii relevante pentru drepturile omului şi libertăţile civile în Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Polonia, România, Spania și Olanda. ELP se va extinde în continuare, cu scopul de a include organizații din toate cele 28 de state membre ale UE. Liberties.eu îşi propune să mobilizeze sprijinul public pentru a revigora democrațiile în UE și a consolida mișcarea europeană a drepturilor omului.

Toate informaţiile distribuite prin Liberties.eu aparțin ONG-urilor partenere ELP care au cunoștințele și experiența directă cu problemele legate de drepturile omului din țările lor. În conformitate cu misiunea sa, ELP își propune să sprijine şi să ajute organizațiile care activează în domeniul libertăților civile și susținătorii lor prin utilizarea instrumentelor inovatoare de e – participare. Platforma îşi propune să îndeplinească trei scopuri specifice. În primul rând, Liberties.eu facilitează colectarea de informații și diseminarea acestora într-un mod uşor de utilizat şi uşor accesibil. În al doilea rând , se permite interacţiunea între organizaţii şi cetăţeni prin integrarea mijloacelor de social media (Facebook, Twitter, YouTube etc ), creându-se posibilitatea unor dezbateri. În al treilea rând, Platforma ajută la creşterea sprijinul public pentru campanii naţionale şi reuneşte o diversitate de voci din întreaga UE. Caracteristica fără precedent a Liberties.eu este disponibilitatea conţinutului în toate limbile organizaţiilor membre, conţinut asigurat în timp real de traducători şi editori.

ELP a fost înfiinţată cu sprijinul Fundaţiei Open Society (OSF) oferit în cadrul Proiectului European pentru Libertăţi Civile.
articol preluat de pe liberties.eu/ro

Cum a “vândut” SUA lumii fracturarea hidraulică. Diplomaţie cu miros de gaze

Mark Gitenstein, fost ambasador al Statelor Unite la București, recunoaște, într-o declarație acordată publicației americane Mother Jones, că a intervenit pe lângă guvernul de la București pentru a debloca procesul de concesionare de perimetre de explorare de gaze de șist către compania americană de petrol și gaze Chevron.

Declarația face parte dintr-un articol intitulat “Cum a vândut Hillary Clinton fracturarea hidraulică în întreaga lume“, articol care prezintă modul în care, în mandatul de secretar de stat al lui Clinton, Departamentul de Stat al SUA a colaborat îndeaproape cu mari companii energetice americane pentru a promova dezvoltarea de zăcăminte de gaze de șist prin fracturare hidraulică la nivel global, ca parte a unui demers american mai amplu de luptă împotriva schimbărilor climatice, de creștere a resurselor energetice ale lumii și de subminare a influenței politice exercitate de Rusia în Europa prin “arma” Gazprom.

“Potrivit declarațiilor, telegramelor diplomatice și altor documente obținute de Mother Jones, în cadrul programului derulat de către Departamentul de Stat, oficiali americani, unii dintre ei având legături strânse cu industria energetică, au ajutat companii petroliere americane să obțină concesiuni de gaze de șist extrem de profitabile în străinătate, stârnind îndoieli cu privire la adevăratele interese servite de către respectivul program”, scrie publicația citată.

În articol, în care sunt prezentate demersurile de lobby și advocacy pentru dezvoltarea gazelor de șist purtate de americani în mai multe state din Europa, cum ar fi Polonia, Bulgaria sau România, dar și la Comisia Europeană, se afirmă că, în unele cazuri, Departamentul de Stat s-a implicat direct în negocierea acordurilor petroliere dintre guvernele respective și companiile americane.

Astfel, potrivit sursei citate, Mark Gitenstein, în postura sa de ambasador al SUA la București, s-a întâlnit cu directori ai Chevron și cu oficiali români, pentru a-i presa pe cei din urmă să concesioneze către Chevron perimetre de explorare pentru gaze de șist.

Citește mai mult pe Energy Report

articol preluat de pe http://farafracturare.ro/

Eşecul României. Eşecul patriotismului

Cand Moţi a devenit eroul Bulgariei eliminând Steaua la 11m ajungând nume de peluză pe un viitor stadion, mi-am adus aminte de două păreri ale unor intelectuali despre ce mai înseamnă să fii român în România de azi: „patriotismul inseamnă în primul rând eficienţă” – HRPatapievici. Mircea Cărtărescu, la Radio România: „sunt european înainte de a fi român“.
Moţi s-a încadrat mănuşă în cele două definiţii. A fost european eficient la locul de muncă. A fost el oare un mare patriot român!!?

Motto: „Înainte de a fi comunist sunt român”. Lucreţiu Pătrăşcanu.

A devenit un curent „cerebral”, un raţionalism ideologic să scapi de povara iubirii de ţară sau chiar de mamă. A-ţi iubi mama sau ţara este o slăbiciune dezgustătoare. Dacă ţara este nemernică şi mama o beţivă nedemnă de iubirea noastră!!!? România e altfel pentru că nu mai are motive în a se iubi pe sine ca naţiune. Nu are motive, „raţional” vorbind. Astăzi patriotic este să fii corect: să-ţi plăteşti taxele la timp, să lupţi pentru justiţie sau pentru afimarea universală şi narcisică a dezlănţuitei tale personalităţi pe care ţara nu o merită, un sistem ticăloşit de facto, condusă de niste neisprăviţi ajunşi acolo din… lipsa de patriotism a altora.

Ce mai e astăzi iubirea de ţară şi la ce foloseşte ea!? Sună ca dracu! A la Vlahuţă, un romantism poporanist demn de vulgata din faţa bisericiii neamului prost. „A renunţa la românism înseamnă, pentru noi românii, a renunţa la viaţă, a te refugia în moarte”, scria Mircea Eliade ca prostu-n păpuşoi. Un alt „dobitoc” naţional delira astfel: „Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubirea ţărânei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire de ţară”, Mihai Eminescu, Timpul, (V) 1880, 22 iulie.

627x0

 

E o modă intelectualist-globalistă să-i înjuri pe patrioţi şi pe cei credincioşi. Adică exact pe cei care au făcut ca naţiunea română să fie posibilă şi ţara să existe. Paşoptiştii, cea mai importantă şi eficientă generaţie de la baza modernizării şi înfiinţării statului naţional, ar părea astăzi niste ridicoli nedemni de valorile europene şi „neuroatlantice” cu fumurile lor burghezo-patriotarde şi probabil numai educaţia joasă a lui Vadim Tudor i-ar fi împiedicat să se-nscrie în Partidul România Mare.

Acum este hipsterşte şi cool să fii un „highly disillusioned”.

Un profesor american spunea că dacă la limită, ar avea de ales între a-şi trăda cel mai bun prieten sau ţara, şi-ar trăda ţara fără ezitare. Raţional vorbind, are dreptate: ţara se mai descurcă şi cu trădarea ta, că-i mare, dar prietenul tău, nu..

E adevărat, totul a inceput cu naţional comunismul care ne-a lecuit de munca patriotică, de curăţat stiuleţi la munci agricole, de cântat ţara „la minut”. Tâmpiţelul patriotism de clasa a IV-a pe care comuniştii l-au cultivat până la promiscuitate în filmografia naţională, la şcoală sau pe stradă ne-au lecuit definitiv si irefutabil de responsabilitatea asta milităroasă si stupidă a patriotismului.

Acum, aşa cum xeroxul se suprapune inamovibil cu orice copiator, aşa şi patriotismul este una cu naţionalismul. Trăim niste vremuri în care a fi patriot a devenit nu numai periculos, nu numai „roşu” şi caraghios, dar şi de autentic prost gust intelectual  Apoi a venit oroarea bătăilor interetnice din 1990 de la Târgu Mureş, nocivitatea existenţei securistice a partidului condus de cântăreţul de curte al ceauşeştilor, PRM şi Vadim Tudor. Apoi a fost persecuţia trecutului legionar.

627x0 (1)

 

O întreagă vânătoare de intelectuali interbelici s-a petrecut in publicaţiile euroatlantice ale intelighenţiei dezabuzate ale dialogului social. În anii 90,  intelectualii au simţit nevoia să-şi pună cenuşă în capul lui Eliade, Cioran, Ţuţea, ba chiar a lui Eugène Ionesco (madame Alexandre Laignel-Lavastine -„Cioran., Eliade, Ionesco.L’oublie du fascisme”, o carte resentimentară, cu rol demascator, menită intru o lesnicioasă deschidere editorială) şi a tuturor intelectualilor interbelici care au cochetat în vreun articol cu utopia mistic ortodoxă a anilor ’40. Articole după articole au început să-i demanteleze pe intelectualii „de dinainte de 47″ ca „aşa ceva să nu se mai intâmple”. Mândria de a fi român a fost desfiinţată „piesă cu piesă” în spaţiul public sub privirile nepăsătoare ale vârfurilor intelectualităţii civice, surdinaţi de atracţia „Dogmei”.

Dacă spui că eşti patriot sau că eşti mândru că eşti român eşti în proximitatea ameţitoare a naţionalismului. Până si moşul pe care-l admirăm cel mai mult dintre intelectualii interbelici în viaţă, Neagu Djuvara, spunea recent in ultimul său interviu din ziarul Gândul  :

„Cu sintagma «mândri că suntem români» ne întoarcem la epoca legionară, e un anacronism într-o epocă în care să nu mai fim naţionalişti fiecare, ci să fim europeni şi să ne înţelegem cu vecinii nostri europeni.” Tot astăzi, pentru tinerii din România, este important că sunt români în proporţie „decâtului” de 23%. Ei sunt azi „raţionalişti” din moment ce „divaisurile” lor electronice de care sunt dependenţi până la sociopatologie sunt produse ştiinţifice ale binelui tehnologic. Dacă eşti însă, să zicem, un german sau un american care-şi clamează patriotismul atunci eşti demn de toată admiraţia noastră snoabă. Străinii ăştia ar avea şi motive să-şi iubească baştinile. Sunt „eficiente”, iar dobânzile la băncile germane sunt de trei ori mai mici decât în România, iar Germania a luat şi Cupa Mondială la fotbal…

S-a intâmplat altceva însă decât ne-am dorit în urma europenizării de carton: a început desfiinţarea sau ignorarea mai tuturor modelelor intelectuale din România; ascunderea oricărui trecut eroic sub preşul eşecului de ţară; nepăsarea criminală în faţa distrugerilor de patrimoniu; indiferenţa nesimţită la migraţia a milioane de creiere românesti; contestarea imnului naţional în şcolile naţionale; cultivarea sentimentului că toţi străinii sunt mai buni ca noi şi toate consecinţele etologice şi chiar economice ale antipatriotismului de rit nou.

627x0 (2)

 

Mi-aduc aminte cum a reacţionat România la profanarea mormântului eroului naţional din războiul de independenţă, fostul ministru de Răsboiu si al Afacerilor Străine, Iacob Lahovary, aruncat la propriu din cavoul său la gunoi de către familia „eroului” contemporan Marean Vanghelie.

Nici o bulversare semnificativă a „sentimentului românesc al fiinţei”; nici un scandal de breaking news; nici o luare de poziţie a vreunui „orificiu naţional” în afara anchetelor ziarului „Adevărul” sau a manifestaţiilor de stradă a redactorilor de la Radio Guerrilla.

Setul de valori naţionale a ajuns depozit de biciclete ca mormântul lui Kogălniceanu sau într-o cutie prăfuită, precum inima Reginei Maria, pe un raft al Muzeului Naţional de Istorie, care are 700.000 de obiecte în cutii de carton şi care stă să se dărâme la cel mai mic cutremur din Bucureşti.

Scriam atunci, în anii 90, în replica la un articol al lui Norman Manea, unul dintre „komisarii literari” cei mai preocupaţi să radă valorile româneşti controversate istoric, că avem mai mare nevoie de modele ca de tancuri petroliere. Eram totalmente iraţional!

Fuga de iubirea de ţară ca de plata întreţinerii a devenit cu timpul un sport naţional ca şi hatingul antireligios. În timp ce europenismul şi filoamericanismul sunt deja religii oficiale „new age” de „bon ton”.

O declaraţie ca următoarea nu ar mai fi posibilă azi în România în gura vreunui demnitar român:

„Am crescut trup şi suflet pentru patria mea: aspiraţiile şi îimplinirile ei au făcut parte din însăşi fiinţa mea. România a fost şi este dragostea vieţii mele, motivul pentru care exist”. (Principesa Ileana)

Şi nu poţi să spune despre femeia care l-a infruntat la ceas de noapte pe Emil Bodnăraş pentru a stopa crimele comuniste asupra Armatei Române că nu a fost…europeană.

articol preluat de pe adev.ro