Articole

Criza dinastică din România (1925 – 1930)

Membrii Regenţei – Patriarhul Miron Cristea, prinţul Nicolae şi Constantin Sărăţeanu (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org

articole preluate de pe: enciclopediaromaniei.rohistoria.ro

 

Criza dinastică din România (1925 – 1930)


 

Principele Carol în uniformă militară - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Principele Carol în uniformă militară – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Criza dinastică a reprezentat problema succesiunii la tronul României determinată de renunţarea principelui Carol la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei. După aventurile sale cu Zizi Lambrino, urmate de o scurtă perioadă de „fidelitate” faţă de soţia sa, principesa Elena, Carol a început să întreţină relaţii de notorietate publică cu Elena Lupescu, „o femeie de moravuri uşoare”, cu care a decis să rămână în străinătate. De la Veneţia, principele a trimis pe 12 decembrie 1925 o scrisoare tatălui său prin care îl anunţa că renunţă la calitatea de moştenitor al Coroanei.

După ce tentativele de a-l convinge pe Carol să renunţa la decizia sa eşuează, regele Ferdinand convoacă la Sinaia un Consiliu de Coroană pe 30 decembrie 1925. Aici, el a cerut participanţilor să ia „cunoştinţă de renunţarea principelui Carol, în urma căreia să se păşească fără întârziere la măsurile legale pentru recunoaşterea principelui Mihai ca principe moştenitor al României”. În ziua de 4 ianuarie 1926, Adunarea Naţională Constituantă a adoptat legile prin care se accepta renunţarea lui Carol, se modifica Statutul Casei Regale, principele Mihai era proclamat moştenitorul tronului şi se constituia o Regenţă care să exercite prerogativele suveranului, în cazul că acesta ar ajunge pe tron înainte de vârsta majoratului. Noua instituţie a intrat în vigoare după decesul regelui Ferdinand I pe 20 iulie 1927.

Regenţa devenit o sursă neîncetată de dispută pentru putere între partidele politice, iar instituţia reprezenta doar un decor, lipsită de orice autoritate. Naţional-ţărăniştii speculau nevoia poporului de fi condus de un adevărat şef de stat, însă acest lucru era făcut cu scopul de a-şi menţine puterea, fără nici un interes pentru persoana fostului principe. În cele din urmă, Carol a profitat de divergenţa existentă pe scena politică şi a sosit inopinat la Bucureşti în seara zilei de 6 iunie 1930. Cu mult tact şi abilitate şi-a atras de partea sa majoritatea liderilor politici, iar pe 8 iunie a depus jurământul în calitate de rege al României, punând astfel capăt crizei dinastice.

 

Prima renunţare la tron. Relaţia cu Zizi Lambrino. Anularea căsătoriei


 

Carol al-II-lea şi Zizi Lambrino - foto preluat de pe www.activenews.ro

Carol al-II-lea şi Zizi Lambrino – foto preluat de pe www.activenews.ro

Prima renunţare la tron a principelui Carol a survenit în plină campanie de război. De altfel, acesta îşi manifestase în dese rânduri scepticismul cu privire la viitorul instituţiei monarhice din România: „Ştiu bine că în 20 de ani România, ca toate celelalte ţări, va fi republicană, atunci de ce să fiu împiedicat să îmi trăiesc viaţa aşa cum vreau”! La 27 august 1918, principele moştenitor a părăsit, deghizat în uniformă de ofiţer rus, unitatea militară de la Târgu-Neamţ pe care o conducea onorific.

Pe 31 august, acesta s-a căsătorit la Odessa cu Ioana Lambrino, cunoscută sub numele de Zizi. Prin acest fapt, principele Carol încălcase două principii fundamentale: acela de a nu se căsători cu persoane care nu aparţin unei familii domnitoare şi acela de a nu dezerta dintr-o unitate militară.

Carol îl anunţă pe tatăl său despre căsătorie printr-o telegramă, precum şi despre faptul că renunţă la calitatea sa de moştenitor. După ce a primit telegrama, Ferdinand l-a trimis pe colonelul Ernest Baliff la Odessa cu misiunea de a-l convinge pe tânărul principe să se întoarcă în ţară şi cu o scrisoare din partea lui Alexandru Marghiloman, preşedintele Consiliului de miniştri, în care era ameninţat cu posibilele repercursiuni ale actelor sale. Deşi Carol a acceptat să se întoarcă în ţară, el nu s-a arătat dispus să renunţe la căsătorie.

În faţa acestor fapte, regele Ferdinand a decis să se consulte cu oamenii politici pentru a adopta o decizie în această privinţă. Poziţia lui Ionel Brătianu a fost că principele „nu era încă matur” şi trebuia să i se dea timp „pentru a se coace la minte”. În schimb, Alexandru Averescu a declarat regelui că tânărul principe nu avea „nici o calitate pentru domnie”. Generalul a relatat că la 29 octombrie 1916, când a primit ordinul să se retragă din faţa trupelor de ocupaţie, Carol a rămas să petreacă până la ora 2 noaptea, astfel că inamicul ajunsese la doar 20 de kilometri de locul unde afla principele moştenitor. De altfel, regina Maria era la rândul ei nemulţumită de atitudinea lui Carol din timpul războiului, într-o scrisoare din noiembrie 1916 reproşându-i că duce „o viaţă răsfăţată”, stând departe de zgomotul bătăliei.

Pentru a discuta problema părăsirii unităţii militare, regele a convocat un Consiliu al generalilor, la care au luat parte Constantin Hârjeu, Constantin Coandă, Arthur Văitoianu şi Eremia Grigorescu. Aceştia s-au pronunţat că „numai Majestatea sa poate decide asupra interpretărilor ce se pot face pentru încălcări de regulamente militare de către un membru al familiei regale”. După aceste consfătuiri, Ferdinand a hotărât să îl trimită pe Carol la mănăstirea Horaiţa din judeţul Neamţ, unde nu va putea să părăsească incinta lăcaşului de cult.

În acest timp, Casa Regală şi guvernul au făcut puternice presiuni pentru a o determina pe Zizi Lambrino să renunţe la mariaj în schimbul unei anumite sume de bani, însă aceasta a refuzat ţinând să devină „Zizi de Hohenzollern”. După îndelungi insistenţe, Carol a acceptat pe 29 octombrie să declare în scris că nu se opune anulării actului de căsătorie încheiat la Odessa, iar regele a hotărât amnistierea fiului său.

 

Continuarea relaţiei. A doua renunţare la tron


 

Zizi Lambrino împreună cu fiul ei Mircea Grigore Caol Lambrino (1920) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Zizi Lambrino împreună cu fiul ei Mircea Grigore Caol Lambrino (1920) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Carol şi Zizi continuau să comunice prin intermediul scrisorilor. Demersurile făcute de familia regală şi de oamenii politici pentru a-i despărţi pe cei doi nu au reuşit. Pe 8 ianuarie 1919, Tribunalul Ilfov a anulat căsătoria pentru nerespectarea unor cerinţe de ordin formal, dar Carol şi Zizi continuau să trăiască împreună, regele primind zilnic note informative cu privire la situaţia celor doi.

În următoarea perioadă, familia regală a încercat prin mai multe mijloace să îi ţină despărţiţi, însă Carol a refuzat constant să fie trimis la călătorii în străinătate pentru a fi îndepărtat de soţia sa. La presiunile lui Ionel Brătianu şi ale mamei sale, Carol s-a văzut nevoit să plece din nou pe front alături de regimentul său, deoarece trupele maghiare reluaseră focul împotriva trupelor române staţionate în munţii Apuseni. În acest context s-a produs a doua renunţare a lui Carol la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei. Astfel, pe 1 august 1919, principele a redactat două scrisori, una pentru Zizi Lambrino, în care se recunoştea soţul ei şi părintele copilului pe care îl poartă în pântece, şi una pentru tatăl său, prin care îl anunţa de decizia luată. După încheierea ostilităţilor, lui Carol nu i s-a mai permis să revină la Bucureşti, din noiembrie fiindu-i stabilit un domiciliu obligatoriu la Bistriţa

Aici, asupra principelui s-au făcut numeroase presiuni să renunţe la intransigenţa sa cu privire la acest subiect şi, cunoscându-i-se înclinaţiile şi capriciile, s-au organizat partide de vânătoare, defilări trupe, petreceri, precum şi diferite aventuri sentimentale, toate menite a-l face să uite de Zizi Lambrino. Astfel, la Bistriţa a fost trimisă Marie Martini, o elevă de la azilul „Elena Doamna” cu care Carol avusese o relaţie înainte de căsătoria cu Zizi. Marie a născut şi un fiu cu numele de Silviu, care a fost recunoscut de principe. Colonelul Nicolae Condeescu s-a ocupat ca acest lucru să nu fie aflat de opinia publică, iar Marie să păstreze discreţia. În cele din urmă, Marie se va căsători cu Leonescu, un şef de gară, care a primit o importantă sumă de bani pentru a ţine secretă paternitatea micului Silviu. Manevrele puse la cale de Curtea Regală au reuşit. Într-o discuţie din 5 ianuarie 1920 cu Nicolae Iorga şi Alexandru Vaida-Voevod, Carol a promis o „revenire solemnă” asupra deciziei luate la 1 august 1919.

Pe 8 ianuarie 1920, Zizi Lambrino a dat naştere unui copil, botezat Mircea Grigore, după care a recurs la şantaj, dând publicităţii scrisoarea prin care Carol se recunoştea părintele copilului şi soţul ei. În cele din urmă, pe 20 februarie 1920, principele îi cere lui Ferdinand să considere „ca nulă şi neavenită scrisoarea pe care am trimis-o Majestăţii voastre la 1 august” şi „în conformitate cu spiritul Constituţiei şi al legilor noastre de familie, mă devotez serviciului ţării şi al Majestăţii voastre”.

 

Căsătoria cu Elena a Greciei


 

Principesa Elena și principele moștenitor Carol - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Principesa Elena și principele moștenitor Carol – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

A doua zi, Carol este trimis într-o „excursie de studii” prin lume, finanţată din bani publici, pentru a încerca să o uite pe fosta sa iubită. Totodată, după puternice presiuni, Zizi Lambrino este obligată să părăsească ţara împreună cu fiul său în schimbul unei substanţiale pensii viagere. După încheierea călătoriei pentru studii, Carol nu a venit imediat în ţară, ci a rămas în Elveţia. Aici, prin grija reginei Maria, se afla principesa Elena a Greciei care era în căutarea unui soţ. Căsătoria lui Carol cu Elena s-a oficializat pe 10 martie 1921, iar la 25 octombrie acelaşi an s-a născut principele Mihai.

Cu câteva zile înainte a fost „rezolvată” şi problema relaţiilor dintre Carol şi vechea sa amantă, Marie Martini. Printr-un document, Marie şi soţul ei se angajau să păstreze „pentru totdeauna o atitudine corectă şi plină de deferenţă faţă de toţi membrii familiei regale, că nu vom întreprinde nici o acţiune contrară acestui angajament, observând, în acelaşi timp, cea mai mare tăcere asupra serviciilor îndeplinite”.

 

Relaţia cu Elena Lupescu


 

Carol al II-lea și Elena Lupescu la Paris (1936) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Carol al II-lea și Elena Lupescu la Paris (1936) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Carol era revoltat de tutela pe care Ionel Brătianu o exercita asupra regelui Ferdinand şi era hotărât să acţioneze pentru creşterea rolului monarhiei în viaţa statului. El îşi exprimase în repetate rânduri opinia că trebuie să fie făcută „curăţenie la palat” pentru a se înlătura influenţa ocultă a lui Barbu Ştirbey şi a reginei Maria, mai ales pentru a înlătura dominaţia lui Ion I. C. Brătianu asupra tatălui său. De asemenea, Carol nu se împăca cu gândul de a ocupa doar funcţii onorifice, în calitatea sa de moştenitor al Coronei, ci a căutat să intervină activ în viaţa politică. Treptat, tânărul principe şi-a atras antipatii pe întreaga scenă politică, iar căsnicia cu principesa Elena nu evolua într-o direcţie pozitivă. În acest context, Carol a cunoscut-o pe Elena Lupescu, persoana care îi va marca decisiv cariera şi activitatea.

Asupra momentului întâlnirii dintre cei doi există încă informaţii contradictorii. În memoriile sale, Elena Lupescu mărturisea că s-au întâlnit prima dată când erau încă nişte copii, în timp ce Constantin Argetoianu relatează că cei doi s-au cunoscut la Sinaia în timpul războiului.

Elena era soţia unui căpitan de la Vânători de Munte pe nume Tempeanu, dar acesta a cerut divorţul în momentul când a aflat de legătura soţiei sale cu principele moştenitor. Aceasta era caracterizată atât de Argetoianu, cât şi de Miron Cristea, ca fiind „o femeie de moravuri uşoare”, în timp ce principele Nicolae o menţionează drept „o amantă de profesie”. În însemnările sale zilnice, Carol fixează data întâlnirii cu Elena Lupescu pe 14 februarie 1925.

Elena era fiica evreului Nahum Grünberg din Iaşi, care a trecut la ortodoxism pentru a-şi deschide o farmacie, luându-şi numele de Nicolae Lupescu. Pamfil Şeicaru o descria pe Elena astfel: „o femeie vulgară, indecentă, stăpânind toate vicleşugurile în alcov, ştiind să reîmprospăteze până la epuizare dorinţa partenerului, ştiind să-şi domine oboseala şi care în loc de un leşinat sentimentalism, să-i servească o pitorească trivialitate”. Cert este că nimeni nu dăduse importanţă acestei aventuri, familia regală considerându-l un episod vremelnic din viaţa principelui aşa cum mai fusese multe astfel de episoade.

Totuşi, relaţia dintre Carol şi Elena Lupescu a evoluat în asemenea măsură încât principele moştenitor nu mai ţinea cont că era căsătorit şi avea un copil. Mai mult, repetatele eşecuri în tentativa de face „ordine la curte” şi de a se impune ca factor de decizie în România i-au creat principelui o stare de spirit extrem de încordată. El devenise obsedat de ideea că „este nu numai sabotat în acţiunile sale, dar şi înduşmănit în funcţiunile pe care le îndeplinea”. Toţi aceşti factori au provocat o stare de tensiune la Palat, iar Ferdinand nu vedea cu ochi buni atitudinea fiului său, atrăgându-i deseori atenţia că trebuie să-şi corecteze comportamentul şi să nu cadă pradă firii sale impulsive.

 

A treia renunţare la tron. Proclamarea lui Mihai ca principe moştenitor


 

Prinţul Mihai în 1927 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Prinţul Mihai în 1927 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pentru a-l mai despărţi măcar câtva timp de amanta sa, Ferdinand şi Maria au decis să-l trimită pe fiul lor la Londra, pentru a reprezenta Casa Regală din România la funeraliile reginei Alexandra a Marii Britanii. Iniţial, principele a refuzat, simulând un accident de cal şi apoi împuşcându-se în picior, dar n-a reuşit să schimbe decizia luată. După ce a asistat la funeralii, Carol a plecat la Paris, unde a întâlnit-o pe Elena Lupescu, iar de aici au plecat împreună la Veneţia.

Pe 12 decembrie 1925, tânărul principe a adresat tatălui său o scrisoare prin care îl anunţa pentru a treia oară că renunţă la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei. Profund nemulţumit de atitudinea fiului său, Ferdinand a decis să-l trimită în Italia pe Constantin Hiott, ministrul Casei Regale, pentru a-l determina pe Carol să se răzgândească. Decizia principelui a fost irevocabilă, astfel că, pe 28 decembrie, Hiott se întoarce la Bucureşti cu o nouă scrisoare de renunţare a lui Carol către tatăl său, în care a adăugat: „Milano, 28 decembrie 1925”.

În aceste condiţii, Ferdinand convoacă la Sinaia un Consiliu de Coroană pe 30 decembrie 1925. Regele a luat cuvântul:

Dacă un asemenea act din partea lui ar fi fost fără precedent, aş mai păstra poate iluzii şi speranţe [...] Grija ce port acestei Coroane nu-mi îngăduie să mai las posibilitatea de reînnoire a unei asemenea crize, care e deja prea mult că s-a repetat.

În continuare, regele a cerut participanţilor să ia „cunoştinţă de renunţarea principelui Carol, în urma căreia să se păşească fără întârziere la măsurile legale pentru recunoaşterea principelui Mihai ca principe moştenitor al României”. Aşadar, nu era vorba de o dezbatere, în urma căreia să rezulte o hotărâre, ci ea fusese luată, iar cei convocaţi erau solicitaţi să contribuie la îndeplinirea deciziei regale. Cum Ferdinand a declarat categoric că principele Carol este „o creangă putredă în dinastie, pe care trebuie să o tai spre a salva Coroana”, toţi liderii politici prezenţi la Sinaia s-au supus voinţei suveranului.

Mihai era fiul lui Carol cu principesa Elena, dar la acea vreme el nu avea decât patru ani, astfel că trebuia să se adopte o măsură ce să prevadă posibilitatea preluării tronului de către micul principe, neputând să-şi exercite prerogativele de suveran atât timp cât era minor. Acest fapt nu era uşor, deoarece Constituţia nu prevedea modalităţi de procedare în astfel de situaţii. În aceste condiţii, puterea de decizie a rămas în mâinile lui Ionel Brătianu, preşedinte al Partidului Naţional Liberal şi al Consiliului de miniştri, cel care domina viaţa politică din România cu autoritate.

 

Actele de la 4 ianuarie 1926


 

Principele Nicolae al României (1903 - 1978) a fost cel de-al doilea fiu al Regelui Ferdinand I şi al Reginei Maria, fratele mai mic al Regelui Carol al II-lea şi unchi al Regelui Mihai I al României - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Principele Nicolae al României (1903 – 1978) a fost cel de-al doilea fiu al Regelui Ferdinand I şi al Reginei Maria, fratele mai mic al Regelui Carol al II-lea şi unchi al Regelui Mihai I al României – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Miron Cristea (1868 - 1939) a fost un teolog, publicist, filolog, politician român cu vederi antisemite, senator, regent (20 iulie 1927 - 8 iunie 1930) și, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925 - 1939). În perioada 1 februarie 1938 – 6 martie 1939, a fost cel de-al 38-lea prim-ministru al României. La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Miron Cristea (1868 – 1939) a fost un teolog, publicist, filolog, politician român cu vederi antisemite, senator, regent (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930) și, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925 – 1939). În perioada 1 februarie 1938 – 6 martie 1939, a fost cel de-al 38-lea prim-ministru al României. La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gheorghe Buzdugan (n. 10 februarie 1867, Focșani - d. 7 octombrie 1929, București) a fost un om politic și un jurist român, membru de onoare (din 1929) al Academiei Române. A fost membru al Regenței instituite în urma renunțării la tron a principelui Carol. Între 5 august 1924 și 5 iunie 1927 a fost președintele Curții de Casație, poziție din care a demisionat pentru a îndeplini funcția de regent - foto (1929) preluat de pe ro.wikipedia.org

Gheorghe Buzdugan (1867- 1929) a fost un om politic și un jurist român, membru de onoare (din 1929) al Academiei Române. A fost membru al Regenței instituite în urma renunțării la tron a principelui Carol. Între 5 august 1924 și 5 iunie 1927 a fost președintele Curții de Casație, poziție din care a demisionat pentru a îndeplini funcția de regent – foto (1929) preluat de pe ro.wikipedia.org

În ziua de 4 ianuarie 1926, Adunarea Naţională Constituantă a adoptat legile prin care se accepta renunţarea lui Carol, se modifica Statutul Casei Regale, principele Mihai era proclamat moştenitorul tronului şi se constituia o Regenţă care să exercite prerogativele suveranului, în cazul că acesta ar ajunge pe tron înainte de vârsta majoratului. Aceste acte legislative au fost pregătite de guvernul liberal condus de Ionel Brătianu şi, cu toate exagerările vădite ale opoziţiei, era evident că adoptarea acestui act era în avantajul fruntaşului liberal. Regenţa se compunea din trei persoane: principele Nicolae, care se afla sub tutela reginei Maria şi era intimidat de personalitatea lui Brătianu, patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ambii fiind devotaţi preşedintelui liberal.

 

Legea de renunţare a Principelui Carol la succesiunea tronului (4 ianuarie 1926)

Art. unic. — Adunările Naţionale constituante primesc renunţarea A.S. Principelui Carol la succesiunea Tronului şi la toate drepturile, titlurile şi prerogativele de care, în virtutea Constituţiei şi a Statutului Familiei Regale, se bucura până astăzi ca Principe Moştenitor al României, şi membru al Familiei Domnitoare.

Pe temeiul art. 77 din Constituţie, Reprezentaţiunea Naţională constată că succesiunea Tronului României revine astfel de drept A.S.R. Principelui Mihai coborâtorul direct şi legitim în ordinea de primogenitură bărbătească a Regelui Domnitor.

(„Monitorul Oficial“, nr. 4, din 5 ianuarie 1926)

 

Legea privitoare la instituirea Regenţei (4 ianuarie 1926)

Art. unic. — Adunările Naţionale Constituante întrunite conform art. 79 din Constituţie primesc Regenţa instituită de M.S. Regele Ferdinand I, pe temeiul art. 83 din Constituţie pentru a exercita puterile Regale şi tutela A.S.R. Moştenitorul Tronului în cazul când acesta ar fi chemat să domnească în timpul minorităţii sale.

Reprezentaţiunea Naţională primeşte numirea celor 3 persoane care compun această regenţă:A.S. Principele Nicolae, I.P.S.S. Dr. Miron Cristea, Patriarhul României şi d-l George Buzdugan, actualul Prim-Preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(„Monitorul oficial“, nr. 4, din 5 ianuarie 1926)

 

Ziarul „Adevărul” consemna: „Ceea ce a făcut domnul Ionel Brătianu, condus de preocupări personale şi egoism politic, constituie cea mai gravă lovitură adusă principiului monarhic”. Constantin Argetoianu remarca: „Criza dinastică a devenit peste noapte pivotul politicii româneşti. Oamenii politici şi partidele au fost supuşi unei noi clasificări şi socotiţi apţi sau inapţi pentru guvernare după cum puteau fi sau nu bănuiţi că ar favoriza o eventuală revenire a prinţului”. Totodată, Nicolae Iorga declara: „Acum nu mai erau doi stăpâni în România, ci unul singur: Ion Brătianu. Dinastia de Argeş biruise cu totul pe cea de Sigmaringen. Ion I. C. Brătianu rămânea stăpânul, singurul şi absolutul stăpân al unei ţări, care avea nesfârşită răbdare”.

La 11 februarie 1926, regele Ferdinand a hotărât ca fostul principe să primească numele de Carol Caraiman, eliberându-i-se un paşaport diplomatic. Carol s-a stabilit la Paris cu Elena Lupescu, unde primea regulat importante sume de bani şi alte mijloace materiale din partea Casei Regale. În vara anului 1926, regele Ferdinand urma să facă o vizită în Franţa, iar generalul Condeescu a fost trimis la Paris pentru a pregăti întâlnirea suveranului cu fiul său. Generalul i-a arătat lui Carol că regele ar fi dispus să-l ierte dacă se despărţea de Elena Lupescu şi îşi relua căsnicia cu principesa Elena. Discuţia nu a dat nici un rezultat, Carol punând condiţii întoarcerii, pe care tatăl său nu a dorit să le accepte. Totuşi, importanţi lideri politici au notat că în urma întâlnirii în sufletul regelui se produsese un reviriment ce tindea spre o conciliere cu fiul său.

 

Decesul regelui Ferdinand. Intrarea în funcţiune a Regenţei


 

Regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen al României (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen - d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Ferdinand (nume la naștere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și al reginei Maria a II-a. Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen al României (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Ferdinand (nume la naștere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și al reginei Maria a II-a. Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pe timpul tuturor acestor agitaţii dinastice şi crize politice nimeni nu a acordat o atenţie deosebită faptului că sănătatea regelui Ferdinand, şi aşa destul de precară, se înrăutăţea de la o zi la alta. După ce a fost tratat de mai mulţi doctori de renume, atât din ţară, cât şi din străinătate, s-a stabilit că suveranul României suferea de cancer de colon. Agonia lui Ferdinand s-a prelungit, acesta petrecându-şi ultimele clipe din viaţă la Sinaia. În dimineaţa zilei de 20 iulie 1927, a fost emis un comunicat oficial care anunţa moartea regelui Ferdinand I la orele 02:15. Comunicatul oficial despre decesul regelui Ferdinand I este însoţit de o cuvântare a prim-ministrului liberal către poporul român:

Primul rege al României Mari a murit. O boală cumplită a întrerupt prematur această domnie glorioasă care a îndeplinit visul de secole al poporului nostru. Românii nu vor putea uita niciodată că regele Ferdinand s-a sacrificat pentru binele ţării”.

În seara zilei de 20 iulie 1927 a avut loc şedinţa comună a Adunării Deputaţilor şi a Senatului, în cadrul căreia cei trei regenţi, principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au depus jurământul:

Jur credinţă Majestăţii Sale regelui Mihai I. Jur de a păzi Constituţiunea şi legile poporului român, de a menţine drepturile lui naţionale şi integritatea teritoriului.

Prin intrarea în funcţiune a Regenţei, începea o nouă etapă în istoria monarhică a României. Din acest moment era evident că această instituţie devenise un decor, întreaga putere aflându-se în mâinile lui Ion I. C. Brătianu, preşedintele Partidului Naţional Liberal. Principele Nicolae nu avea o vocaţie politică şi, după cum însuşi recunoscuse, a acceptat sarcina de regent ca o povară de care s-ar fi debarasat de bucurie. De asemenea, ceilalţi doi regenţi îi datorau această funcţie fruntaşului liberal.

Dacă în timpul vieţii regelui, partidele de opoziţie nu aveau întotdeauna curaj să îl acuze deschis pe Ferdinand că este înfeudat liberalilor, acum criticile la adresa Regenţei erau directe şi vehemente. Cel mai critic era Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc, conturându-se astfel două tabere politice cu vederi substanţial diferite privind instituţia Regenţei: PNL, care acţiona pentru menţinerea actelor de la 4 ianuarie, şi PNŢ, care recunoştea Regenţa ca pe un fapt împlinit, dar care o supunea unor critici virulente, ameninţând cu anularea acelor acte şi restaurarea pe tron a lui Carol. Aşadar, fostul principe devenea un obiect de manevră în lupta politică pentru putere dintre cele două tabere, fără nici un entuziasm privind persoana acestuia.

Carol şi-a manifestat pentru prima dată dorinţa de a reveni în ţară la 31 iulie în cotidianul parizian „Le matin”. El ţinea să precizeze că „pentru un motiv de demnitate” a fost silit „de împrejurări grave, de către persoane şi prin mijloace asupra cărora cred de cuviinţă să mă abţin de a da astăzi lămuriri”, să renunţe la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei. Carol conchidea: „Această situaţie îmi dă dreptul să intervin personal [...] niciodată n-aş putea pregeta de a mă supune poporului meu şi de a răspunde chemării sale, când ea s-ar îndrepta către mine”.

Guvernul a interzis publicarea declaraţiei în presa românească şi a confiscat ziarele străine venite în România, în care era cuprinsă aceasta. Mai mult, la sugestia lui Brătianu, I. G. Duca a redactat un document care să precizeze exact modul în care organele Ministerului de Interne trebuiau să acţioneze în cazul în care Carol s-ar putea întoarce în ţară. Astfel, începea să se contureze un curent de opinie în favoarea fostului principe, susţinători ai acestuia, care erau denumiţi „carlişti”.

 

Confruntările politice dintre carlişti şi partizanii Regenţei


 

Principele Carol şi Ionel Brătianu, la vânătoare (1922 - 1926) - foto preluat de pe enciclopediaromaniei.ro

Principele Carol şi Ionel Brătianu, la vânătoare (1922 – 1926) – foto preluat de pe enciclopediaromaniei.ro

Următoarea perioadă a fost marcată de ciocnirile politice dintre Brătianu şi carlişti. Un eşec în această confruntare a survenit în cazul Manoilescu. Acesta îl vizitase pe Carol la Paris, iar la revenirea în ţară a fost arestat. Brătianu pusese agenţi de informaţie în străinătate să urmărească toate mişcările din jurul principelui. El argumenta aceste măsuri, considerându-l inamic al statului pe acela care doreşte să ia Coroana de pe capul suveranului legitim. Procesul lui Mihail Manoilescu a avut loc pe 10 noiembrie, dar spre surprinderea tuturor, judecătorii au decis achitarea acestuia. Acest fapt a însemnat eşecul argumentelor primului ministru, dar şi un succes pentru Partidul Naţional Ţărănesc, care căpăta mai multă încredere în forţa proprie pentru această confruntare.

Vestea care a şocat întreaga opinie publică a survenit doar câteva zile mai târziu. Joi, 24 noiembrie 1927, la ora 06:45, Ion I. C. Brătianu, preşedintele Partidului Naţional Liberal şi prim-ministrul Românei, a încetat din viaţă din cauza unei infecţii a amigdalelor. Nimeni îşi putuse închipui acest deces subit al celui mai puternic om din stat. Nicolae Iorga aprecia că în acea zi se sfârşea „o dominaţie fără pereche ca autoritate în lunga serie a cabinetelor ministeriale din epoca intitulată constituţională”. În aceeaşi zi, Regenţa l-a numit prim-ministru pe Vintilă I. C. Brătianu, care în aceeaşi zi fusese ales şi noul preşedinte al liberalilor. Acesta s-a menţinut ferm pe linia apărării actului de la 4 ianuarie 1926, în timp ce PNŢ şi-a menţinut criticile virulente la adresa puterii.

Partidul Naţional Ţărănesc a pornit o amplă campanie de răsturnare a guvernului liberal, care a culminat cu adunarea populară de la Alba-Iulia din 6 mai 1928, cu acest prilej înregistrându-se şi prima tentativă a lui Carol de reveni în ţară. Acesta trebuia să sosească în timpul adunării, iar pe 10 mai să fie proclamat rege. Planul a eşuat deoarece autorităţile engleze nu au permis avioanelor care trebuiau să îl transporte pe principe să decoleze, pe motiv că pasagerii „nu aveau actele în regulă”. Astfel, „surpriza senzaţională” de care vorbeau fruntaşii naţional-ţărănişti nu s-a mai produs.

La rândul său, cabinetul liberal a punctat un important succes pe linia discreditării lui Carol, determinând-o pe principesa Elena ca în ziua de 7 iunie să adreseze preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti o petiţie prin care cerea desfacerea căsătorie sale cu Carol deoarece acesta a părăsit-o şi locuia în străinătate, „unde duce în mod public o viaţă absolut inconciliabilă cu demnitatea căsătoriei”. În şedinţa din 21 iulie 1928, Curtea de Apel a pronunţat sentinţa de divorţ întrucât Carol părăsise domiciliul conjugal, fapt ce constituia „o insultă gravă la adresa soţiei

În cele din urmă, nemaiputând face faţă presiunilor politice şi ale opiniei publice, Vintilă Brătianu şi-a depus mandatul pe 3 noiembrie 1928. Demisia s-a dorit a fi „o lecţie politică” şi marca sfârşitul dominaţiei liberale din politica românească. Regenţa l-a numit prim-ministru pe Iuliu Maniu în ziua de 10 noiembrie. Perioada guvernării lui Vintilă Brătianu a discreditat partidul în ochii maselor de cetăţeni, fapt ce a fost reflectat în alegerile parlamentare din noiembrie 1928, când PNL a obţinut un procent de numai 6,55 %, în timp ce PNŢ a obţinut cel mai mare succes electoral înregistrat vreodată de un partid politic din România în perioada interbelică, de 77,76%.

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bădăcin – d. 5 februarie 1953, Sighetu Marmației) a fost un om politic român, deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947), deținut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române -  foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Iuliu Maniu (1873 – 1953) a fost un om politic român, deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947), deținut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române. cititi mai mult pe unitischimbam.ro – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Lipsa de autoritate a Regenţei


 

Constantin Sărățeanu (n. 18 iunie 1862, Buzău – d. 23 mai 1935, București) a fost un magistrat și om politic român, care a îndeplinit funcțiile de ministru de interne (1918) și de membru al Regenței instituite în urma renunțării la tron a principelui Carol (1927 - 1930) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Constantin Sărățeanu (1862 - 1935) a fost un magistrat și om politic român, care a îndeplinit funcțiile de ministru de interne (1918) și de membru al Regenței instituite în urma renunțării la tron a principelui Carol (1927 – 1930) – foto (1929) preluat de pe ro.wikipedia.org

În perioada următoare, instituţia Regenţei a pierdut tot mai mult din imagine în faţa opiniei publice şi a liderilor politici. Principele Nicolae, cel care trebuia să fie coloana vertebrală a instituţiei, manifesta tot mai mult dezinteres politic. Automobilist pasionat şi petrecăreţ din fire, Nicolae provoca adesea scandaluri şi nu ezita să se afişeze în public cu amantele sale sau să ceară bani de la guvern pentru cumpărarea sau construcţia de locuinţe personale. El considera că din cauza fratelui său mai mare ajunsese în această situaţie, afirmând într-un schimb de scrisori cu acesta că „Regenţa este o porcărie fără autoritate şi cu trei capete, grea de dus şi proastă conducătoare”. Carol profita de starea de spirit a fratelui său şi încerca să îl atragă de partea sa: „ar fi nevoie mai mult ca oricând să fim unul lângă altul, căci pentru unul singur e greu, dar fiind doi, cu acelaşi suflet, cu acelaşi sânge s-ar putea face mult [...] Tu eşti înconjurat de duşmani apropiaţi şi mai îndepărtaţi”.

La 7 octombrie 1929, Gheorghe Buzdugan a încetat din viaţă, ceea a provocat destabilizarea formulei iniţiale a Regenţei. Întrunit două zile mai târziu, Parlamentul trebuia să aleagă un nou regent. La sugestia lui Iuliu Maniu, în această funcţie a fost ales Constantin Sărăţeanu, fost consilier la Curtea de Casaţie. Această alegere a nemulţumit profund partidele de opoziţie. I. G. Duca declara: „Tentativa domnului Maniu de a coborî Regenţa la nivelul combinaţiilor de partid şi de familie rămâne şi constituie o gravă atingere adusă unei instituţii care, prin natura ei, trebuie să fie un arbitru suprem în afară şi deasupra tuturor partidelor politice”. Maniu însuşi avea să explice acest gest în 1936: „Şi am ales pe marele bărbat de stat, Constantin Sărăţeanu, care mi-a făgăduit că dacă naţiunea română va voi pe rege, nu se va opune”.

Aşadar, prestigiul Regenţei suferea încă o gravă lovitură, atât personalitatea ştearsă, cât şi maniera în care a fost impus Sărăţeanu au contribuit la compromiterea definitivă a Regenţei, care a apărut în ochii opiniei publice ca o instituţie subordonată partidului aflat la putere. Tensiunea socială şi politică din ţară era pe cale de a atinge punctul culminant. Miron Cristea îi mărturisea lui Nicolae Iorga că „Regenţa nu merge pentru că nu are cap. Prinţul îşi fumează ţigările, Sărăţeanu cercetează cărţile, eu, un preot, nu pot decât să încerc a împăca”. La rândul lor, carliştii au devenit foarte activi, susţinând că situaţia grea din ţară se datora faptului „că-i lipseşte un stăpân, care să rămână un arbitru cu autoritate deasupra partidelor politice”, iar „mizeria şi nedreptatea nu vor înceta decât odată cu întoarcerea lui Carol salvatorul, singurul care va putea aduce naţiunea pe drumul cel bun”. Analizând situaţia din ţară, Carol începea să creadă tot mai mult că revenirea sa în ţară ar fi posibilă fără sprijinul direct al vreunui partid politic, profitând însă de divergenţele ce existau între ele.

 

Venirea în ţară. Atitudinea liderilor politici


 

Carol al II-lea şi fiul său Mihai (1936) - foto preluat de pe enciclopediaromaniei.ro

Carol al II-lea şi fiul său Mihai (1936) – foto preluat de pe enciclopediaromaniei.ro

Pe 27 mai 1930, la castelul Coesmes, aflat la 180 de km de Paris, Carol a convocat trei ataşaţi din Franţa cu care au pus la punct planul revenirii sale în ţară. Carol urma să părăsească Franţa cu un automobil spre München, unde trebuia să urce la bordul unui avion, care ateriza la Bucureşti pe platoul din preajma palatului regal de la Cotroceni. Conform celor stabilite, pe 3 iunie, Carol şi doi apropiaţi au plecat de la Paris la München, unde au ajuns două zile mai târziu. În dimineaţa zilei de 6 iunie, aceeaşi trei s-au îmbarcat într-un avion închiriat de unul dintre consfătuitorii de la castelul Coesmes. După mai multe peripeţii generate de o serie de defecţiuni apărute la avion, aceştia au ajuns deasupra spaţiului aerian al Capitalei abia spre seară.

Pilotul nu a riscat o aterizare în plină noapte pe platoul de la Cotroceni şi s-a îndreptat spre aerodromul Băneasa care avea instalaţie pentru iluminatul pistei. La ora 22:05, comandantul aerodromului, care tocmai se pregătea să plece, a înregistrat semnalul unui avion care dorea să aterizeze. Când a coborât, Carol avea faţa acoperită cu o eşarfă neagră. Când a aflat cine este misterioasa persoană, comandatul l-a însoţit personal pe principe la cazărmile 2 şi 9 vânători, pentru a-l pune în contact cu coloneii Paul Teodorescu şi Gabriel Marinescu. Aceştia „l-au luat sub protecţia lor” şi s-au îndreptat spre Palatul Cotroceni.

Aici a fost întâmpinat de principele Nicolae care l-a îmbrăţişat cu bucurie. Carol i-a telefonat lui Iuliu Maniu, care i s-a adresat cu „Bine aţi venit Alteţă”! Din discuţia avută, Maniu i-a propus principelui numirea în cadrul Regenţei, urmată de abrogarea legilor din 4 ianuarie 1926, dar a ridicat din nou problema renunţării la relaţia cu Elena Lupescu şi refacerii căsătoriei cu principesa Elena. Toate acestea au fost respinse de Carol, dar a înţeles că fruntaşul naţional-ţărănist nu se va opune restauraţiei dacă îşi va atrage de partea sa majoritatea liderilor politici.

În acest sens, pe parcursul zilei de 7 iunie, Carol a avut întâlniri cu diverşi lideri politici, toţi exprimându-se pentru anularea actului de la 4 ianuarie. Majoritatea fruntaşilor naţional-ţărănişti nici nu au mai ridicat problema relaţiei dintre Carol şi Elena Lupescu spre deosebire de şeful lor. Principele a reuşit să îşi atragă şi o parte din tinerii liberali conduşi de Gheorghe Brătianu. PNL a fost singurul care s-a opus, adoptând rapid o rezoluţie prin care condamna energic atitudinea principelui şi afirma că acest partid rămânea cu „nestrămutată hotărâre” la punctul de vedere fixat în legile din 4 ianuarie 1926. Duca aprecia: „Fapta de astă noapte este cea mai primejdioasă consolidării noastre naţionale şi situaţiunii ţării în toate privinţele”. Potrivit unor surse, acesta ar fi declarat că „preferă să i se taie mâna decât s-o întindă aventurierului”.

Deşi nu s-a opus anulării actelor ce au instituit Regenţa, Maniu a prezentat demisia guvernului pe 7 iunie, la ora 18, invocând considerente de ordin moral şi anume că nu putea contribui la detronarea regelui Mihai I, căruia îi jurase credinţă. Regenţa l-a numit în funcţie pe Gheorghe Mironescu, care a anunţat convocarea Reprezentanţei Naţionale în ziua de duminică, 8 iunie 1930, „pentru a decide asupra exercitării prerogativelor regale”.

 

Restauraţia. Depunerea jurământului


 

Carol depune jurământul în faţa Parlamentului pe 8 iunie 1930 - foto preluat de pe enciclopediaromaniei.ro

Carol depune jurământul în faţa Parlamentului pe 8 iunie 1930 – foto preluat de pe enciclopediaromaniei.ro

În ziua de 8 iunie cele două Corpuri legislative au votat numirea Alteţei Sale Regale Carol al II-lea ca rege al României. Fiul său Mihai a primit titlul onorific de Mare Voievod de Alba Iulia. Acest act a îmbrăcat forma unei adevărate lovituri de stat. Constituţia prevedea clar că regele domneşte până la moarte sau până la abdicare, iar regele Mihai era în viaţă şi nici nu abdicase. De asemenea, dacă un membru al Regenţei demisiona sau devenea indisponibil, trebuia ales un alt regent, aşa cum se procedase în octombrie 1929.

Carol venise în România prin încălcarea unui angajament scris, confirmat de Parlament şi de regele Ferdinand. Fără îndoială, elementele subiective au jucat un rol important la reuşita restauraţiei, dar factorul determinant al succesului l-a constituit necesitatea resimţită de societatea românească de a avea un regim monarhic stabil. Din acest punct de vedere, Parlamentul a preferat un rege tânăr şi viguros unei Regenţe lipsite de prestigiu şi autoritate. Principele Carol a ştiut să profite de contradicţiile dintre partidele politice şi din sânul lor, manipulându-le, pentru a deveni printr-o temerară acţiune personală, regele Carol al II-lea.

După depunerea jurământului, a rostit un discurs în care a ţinut să menţioneze că nu venea cu gânduri de răzbunare şi că a şters din inimă „şi cea din urmă umbră de mâhnire”. Totodată, a precizat că el nu a renunţat de bună voie la drepturile şi obligaţiile care îi reveneau ca moştenitor al tronului, ci a fost silit să plece în pribegie de „de aceea care au încercat prin acţiunea lor nechibzuită să rupă legătura indisolubilă dintre mine şi tot ce simte româneşte”. Carol şi-a declarat hotărârea de a strânge „într-un mănunchi pe toţi cei care au voinţa şi puterea de a colabora pentru propăşirea patriei” şi a lansat un apel către toţi românii „fără deosebire de opinie politică” să se strângă în jurul tronului.

 

Legea prin care Principele Carol este proclamat rege (8 iunie 1930)

Articol unic — Corpurile legiuitoare întrunite într-o singură Adunare şi constituite ca Reprezentaţiunea Naţională declară anulată:

Legea promulgată prin înaltul decret regal nr. 13, publicată în „Monitorul oficial“, nr. 4 din 5 ianuarie 1926, prin care s-a primit renunţarea principelui Carol la succesiunea Tronului şi la toate drepturile, titlurile şi prerogativele de care, în virtutea Constituţiei şi a Statutelor Regale, se bucura, ca principe moştenitor şi membru al Familiei domnitoare.

Declară, de asemenea, anulată legea promulgată prin înaltul decret regal nr. 14 din 4 ianuarie 1926, prin care Reprezentaţiunea Naţională primeşte Regenţa numită de Majestatea sa, regele Ferdinand I.

În consecinţă, pe temeiul art. 77 şi 79 din Constituţie, Reprezentaţiunea Naţională constată că succesiunea Tronului României se cuvine de drept Alteţei sale regale principelui Carol, coborâtor direct şi legitim în ordine de primogenitură bărbătească a regelui Ferdinand I.

(„Monitorul oficial“, partea I-a, nr. 124 bis din 8 iunie 1930)

 

cititi si:

- Carol al II-lea al României (1893 – 1953)

- Iuliu Maniu (1873 – 1953)

Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian (Secolele III – IV)

foto preluat de pe basilica.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; basilica.ro; doxologia.ro

 

Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian de la Durostorum

Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian au trăit în secolele III – IV.

Erau ostaşi în armata romană în legiunile de la Dunăre şi îşi îndeplineau serviciul militar la Durostorum, în provincia romană Moesia Inferior.

Mărturisindu-L pe Hristos în vremea persecuției din timpul împăratului Maximian Galeriu, au luat cununa muceniciei.

Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe 8 iunie.

Sf. Mc. Nicandru şi Marcian (Secolele III – IV) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Sf. Mc. Nicandru şi Marcian (Secolele III – IV) – foto preluat de pe ziarullumina.ro

În cursul unui război pe care Imperiul Roman l-a purtat împotriva perşilor, în anul 298, împăratul Maximian decide eliminarea din armată a ostașilor creștini, considerând răspândirea creștinismului drept vinovată de decăderea Imperiului Roman și că aceştia nu luptă cu destulă vitejie pentru a apăra hotarele sau integritatea Imperiului.

Sfinții Nicandru și Marcian s-au declarat creștini, alături de cu alți patru sfinți ostași, anume Pasicrat, Valentin, Isihie și Iuliu, cel din urmă fiind veteran al armatei romane.

Ca urmare, au fost aruncați în închisoare.

Au fost nou îndemnați și apoi amenințați cu chinurile, ca să se lepede de Hristos, dar ei au refuzat.

Au fost apoi supuși la chinuri, ca să se lepede de credința lor: au fost înțepați cu sulița, pârjoliți în foc, puși pe cărbuni aprinși și bătuți cu toiegele; apoi li s-a turnat apă sărată peste rănile deschise și au fost târâți prin cioburi ascuțite, zdrobindu-li-se astfel fețele.

Dar ei au rămas statornici în credința în Domnul Iisus Hristos.

Atunci împăratul, în ziua de 8 iunie 298, a poruncit să li se taie capetele, cei doi primind astfel cununa muceniciei.

 

Troparul – Glasul 4

Mucenicii Tăi, Doamne, Nicandru si Marcian, întru nevoinţele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Calendar Ortodox 8 iunie 2024

articol preluat de pe calendar-ortodox.ro

(articol in curs de editare)

 

Calendar Ortodox 8 iunie 2024
Sf. Mc. Nicandru şi Marcian;
† Aducerea moaştelor Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat

 

Sinaxar 8 Iunie

În această lună, în ziua a opta, pomenirea aducerii moaştelor Sfântului Marelui Mucenic Teodor Stratilat.

Acesta a trăit în zilele lui Liciniu, născut fiind în Evhaita, de acolo trăgându-se cu neamul, şi petrecând în Heracleea ce se afla lângă Marea Neagră, fiind om frumos la trup, dar şi mai frumos la suflet, împodobit cu cuvântul şi cu cunoştinţa, şi cu cealaltă înţelepciune.

Acesta trecând prin toate felurile de chinuri, lăsând la pământ fericitul său trup, izvor de tămăduiri izvorăşte pentru cei ce merg către dânsul cu credinţă.

Iar sfântul său suflet petrece, şi locuieşte în ceruri.

Aducere a cinstitului său trup prăznuim astăzi. Căci mutarea acestuia de la Heracleea la Evhaita, şi aşezarea lui în casa părintească a sfântului, după cum însuşi mucenicul a poruncit pentru aceasta lui Uar slugii sale, mai înainte de a i se tăia capul.

cititi mai mult despre Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea Praznicului Preasfintei de Dumnezeu Născătoare, ce s-a săvârşit întru Sostenio.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Nicandru şi Marchian.

Aceştia pentru mărturisirea în Hristos, pe vremea mai-marelui Maxim, fiind cercetaţi au fost puşi în închisoare.

După aceasta iarăşi fiind chemaţi a se lepăda de Hristos, şi neplecându-se, au fost striviţi cu unghii de fier; după aceea au fost chinuiţi în multe chipuri, iar la sfârşit au primit moartea cea de sabie.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Caliopia.

Sfânta Muceniţă Caliopia. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 8 iunie - foto: doxologia.ro

Sfânta Muceniţă Caliopia – foto preluat de pe doxologia.ro

Aceasta a trăit pe vremea împăratului Deciu, strălucită cu tinereţea trupului şi cu frumuseţea sufletului.

Fiind prinsă a fost silită să se lepede de dragostea şi de credinţa în Hristos.

Dar întrucât cu tărie se ţinea de aceasta, a fost chinuită în felurite chipuri; apoi în urmă i s-a tăiat capul spre lauda Domnului nostru Iisus Hristos.

 

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Melania, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Atre, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Nicandru, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Marcu, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Naucratie, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Teofan, care a mărturisit în Constantinopol, la anul 1559, care prin cătuşe s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 

La ordinea zilei – 8 iunie 2020

Ziua mondială a oceanelor (ONU)

foto preluat de pe www.facebook.com/WorldOceansDay
articole preluate de pe www.agerpres.ro

 

Sărbătorile Zilei de 8 iunie

Ortodoxe – (†) Sfânta Treime

Greco-catolice – Sf. Treime. Aducerea moaştelor Sf. Teodor Stratilat

Romano-catolice – Sf. Medard, ep.

 

Ziua mondială a oceanelor (ONU)

Sărbătorită în fiecare an la 8 iunie, Ziua mondială a oceanelor are rolul de a reaminti importanţa pe care o au oceanele în ce priveşte influenţa asupra planetei şi a speciei umane. Tema pentru 2020, dedicată acestei zile, este “Innovation for a Sustainable Ocean“, potrivit www.un.org.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Vreme caldă în următoarele două săptămâni, cu 30 de grade în Muntenia şi Moldova; după 9 iunie creşte instabilitatea atmosferică

Vremea va fi caldă în toată ţara în următoarele două săptămâni, cu maxime termice care vor atinge 30 de grade în Muntenia şi Moldova, însă de la jumătatea acestei săptămâni creşte instabilitatea atmosferică în majoritatea regiunilor, potrivit prognozei pentru următoarele două săptămâni publicate luni de Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM).
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

Cod galben de vijelii în 18 judeţe, pe parcursul zilei de luni

 

Situația din România – 8 iunie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

Până astăzi, 8 iunie, pe teritoriul României, au fost confirmate 20.604 de cazuri de persoane infectate cu virusul COVID – 19 (coronavirus). Dintre persoanele confirmate pozitiv, 14.826 au fost declarate vindecate și externate.

Totodată, până acum, 1334 persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19, au decedat.

GCS: Încă cinci persoane infectate cu noul coronavirus au murit; numărul total al deceselor – 1.339

De la ultima informare transmisă de Grupul de Comunicare Strategică, au fost înregistrate alte 125 noi cazuri de îmbolnăvire.

La ATI, în acest moment, sunt internați 146 de pacienți.

Pe teritoriul României, în carantină instituționalizată sunt 2.113 de persoane. Alte 94.405 de persoane sunt în izolare la domiciliu și se află sub monitorizare medicală.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 506.115 de teste.

Situația din România - 8 iunie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 - Grupul de Comunicare Strategică - foto preluat de pe www.facebook.com

Situația din România – 8 iunie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică – foto preluat de pe www.facebook.com

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 3.304 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 114 cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 28 au fost dec larați vindecați.

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:

Până la data de 7 iunie 2020, au fost raportate 1.435.607 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andora. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Regatul Unit, Spania , Italia, Franţa și Germania.

ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*

Regatul Unit 284.868 (+1.557) / 40.465 (+204) / 1.239 (+9)
Spania 241.310 (+332) / 27.135 (+1) / 150.376 -
Italia 234.801 (+270) / 33.846 (+72) / 165.837 (+759)
Franţa 153.634 (+579) / 29.142 (+31) / 70.961 (+34)
Germania 183.979 (+301) / 8.668 (+22) / 169.224 (+266)

Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 7 IUNIE 2020

CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAȚI*

6.835.723 (+129.721) /398.636 (+3.923)/ 3.143.148 (+55.767)

* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 6 iunie – 7 iunie 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.
Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

 

Un nou caz Floyd, în toiul protestelor antirasiste: Un polițist a aplicat electroșocuri, a lovit și a imobilizat cu genunchiul pe gât un american de culoare, în timp ce un alt polițist încerca să își calmeze colegul

Un nou caz Floyd a apărut în toiul unor proteste antirasiste care s-au extins în toată lumea. Pe pagina de YouTube The Battousai a apărut o înregistrare video în care un polițist aplică electroșocuri și ține genunchiul pe gâtul unui american de culoare care a opus rezistență în fața oamenilor legii și care era recalcitrant.

Pe înregistrarea care este datată 5 iunie, adică după episodul George Floyd, se aude cum bărbatul strigă de mai multe ori ”I can’t breathe” (Nu pot să respir), la fel ca afro-americanul ucis prin asfixiere de un polițist care i-a ținut piciorul pe gât timp de 8 minute și 45 de secunde.

În video se mai aude și cum polițistul asupra căruia era camera care a înregistrat incidentul încearcă să își calmeze colegul care aplicase electroșocuri americanului de culoare și îl imobilizase cu genunchiul apăsat pe gât: ”Anthony, relaxează-te!”. Polițistul nu își ascultă colegul și, în timp ce îi aplica electroșocuri bărbatului imobilizat, îl lovește în zona capului (min. 02:58)
cititi mai mult pe www.g4media.ro

 

Moartea lui George Floyd: Cauţiune de 1 milion de dolari, cu condiţii, pentru ex-poliţistul Derek Chauvin

Un tribunal din Minneapolis a stabilit la 1 milion de dolari cauţiunea în cazul fostului ofiţer de poliţie care l-a ţintuit la pământ pe George Floyd timp de aproape nouă minute, înainte de decesul acestuia, conform documentelor tribunalului citate luni de agenţiile internaţionale de presă.

Derek Chauvin (44 de ani) a acceptat condiţiile tribunalului, care includ să nu contacteze familia lui Floyd, să nu lucreze în sfera securităţii, să nu părăsească statul Minnesota şi să predea armele de foc.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

 

SUA: Poliţia din Minneapolis va fi “destructurată”

Ne-am angajat în destructurarea serviciilor de poliţie aşa cum le cunoaştem în oraşul Minneapolis şi reconstruirea cu populaţia noastră a unui nou model de securitate publică cu scopul de a asigura în mod real siguranţa populaţiei noastre“, a declarat preşedinta Consiliului municipal, Lisa Bender, la postul CNN.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Belgia: Poliţia a reţinut aproape 240 de persoane la protestul antirasist din centrul Bruxellesului

Două sute treizeci şi nouă de persoane au fost reţinute duminică la Bruxelles în timpul tulburărilor care au avut loc după o controversată manifestaţie antirasistă organizată în semn de protest faţă de uciderea afro-americanului George Floyd de către un poliţist alb în Minneapolis (SUA), transmite luni EFE.

Circa 10.000 de persoane au participat la protestul din faţa Palatului de Justiţie, din centrul capitalei belgiene, un marş avizat de primarul Bruxellesului, socialistul Philippe Close, dar căruia i se opunea şefa guvernului liberal Sophie Wilmes, din cauza situaţiei sanitare excepţionale ca urmare a pandemiei de coronavirus.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Furtuna tropicală Cristobal a lovit coastele statului american Louisiana

Furtuna tropicală Cristobal a lovit coastele statului Louisiana duminică, în sud-estul Statelor Unite, potrivit Centrului Naţional pentru Uragane (NHC), informează AFP. La ora 22:00 GMT, furtuna a ajuns pe coasta de sud-est a acestui stat însoţită de viteze ale vântului de până la 80 de kilometri pe oră, potrivit aceleiaşi surse. Rafalele au atins 102 kilometri la oră pe o insulă din largul coastelor Mississippi. Preşedintele american Donald Trump a anunţat că va semna o declaraţie care instituie starea de urgenţă în regiune, măsură care permite deblocarea fondurilor federale.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Revista Presei din 8 iunie

 

articole preluate de pe www.agerpres.ro
cititi si Evenimentele Zilei de 8 iunie în Istorie

Evenimentele Zilei de 8 iunie în Istorie

Carol al II-lea, rege al României

foto preluat de pe historia.ro
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

8 iunie este a 159-a zi a calendarului gregorian și ziua a 160-a în anii bisecți.

 

Sărbătorile Zilei de 8 iunie

(BOR) Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian; Aducerea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat; Sfânta Muceniţă Caliopia

Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian de la Durostorum, au trăit în secolele III – IV. Erau ostași în armata romană de la Dunăre, încartiruiți în cetatea Durostor. Mărturisindu-L pe Hristos în vremea persecuției din timpul împăratului Maximian Galeriu, au luat cununa muceniciei. Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe 8 iunie - foto: doxologia.ro

Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian de la Durostorum – foto: doxologia.ro

Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian de la Durostorum, au trăit în secolele III – IV. Erau ostași în armata romană de la Dunăre, încartiruiți în cetatea Durostor. Mărturisindu-L pe Hristos în vremea persecuției din timpul împăratului Maximian Galeriu, au luat cununa muceniciei. Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe 8 iunie.

 

(BRU) Mutarea moaștelor sf. Teodor Stratilat (în secolul al V-lea)

Sfântul mare mucenic Teodor Stratilat este un sfânt militar din secolul al IV-lea, foarte popular în Biserica Ortodoxă. Prăznuirea lui se face la data de 8 februarie, iar pomenirea aducerii moaștelor lui la Evhaita se face pe 8 iunie - foto: basilica.ro

Sfântul mare mucenic Teodor Stratilat - foto: basilica.ro

Sfântul mare mucenic Teodor Stratilat este un sfânt militar din secolul al IV-lea, foarte popular în Biserica Ortodoxă. Prăznuirea lui se face la data de 8 februarie, iar pomenirea aducerii moaștelor lui la Evhaita se face pe 8 iunie.

 

(BRC) Sf. Medard, episcop

 

Ziua mondială a oceanelor (ONU)

Sărbătorită în fiecare an la 8 iunie, Ziua mondială a oceanelor are rolul de a reaminti importanţa pe care o au oceanele în ce priveşte influenţa asupra planetei şi a speciei umane. Tema pentru 2020, dedicată acestei zile, este “Innovation for a Sustainable Ocean“, potrivit www.un.org.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

România - Din 1930 până în 1940 ziua de 8 iunie a fost sărbătoare oficială în România, serbând urcarea pe tron a regelui Carol al II-lea. Ziua era serbată cu defilări militare și cu demonstrații ale străjerilor.

 

Astăzi în istorie pentru 8 iunie

 

Evenimentele Zilei de 8 iunie în Istorie:

- 8 iunie 1930 – Parlamentul l-a proclamat pe Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, ca rege al României, sub numele de Carol al II-lea

 

8 iunie 68 e.n. - Senatul roman l-a proclamat imparat pe Galba.

Servius Sulpicius Galba (24 decembrie 3 î.Hr. - 15 ianuarie 69) împărat roman din iunie 68 până la moartea sa - foto - ro.wikipedia.org

Galba - foto – ro.wikipedia.org

Servius Sulpicius Galba (24 decembrie 3 î.Hr. – 15 ianuarie 69) împărat roman din iunie 68 până la moartea sa. A fost primul împărat al Anului celor patru împărați. Născut la Terracina (Latium) într-o ilustră familie senatorială, Galba devine în anul 60 guvernator al provinciei Hispania Tarraconensis, după o lungă carieră militară. Proclamat împărat de către legiunile sale și recunoscut și de senatul din Roma la 9 iunie 68, sosește în octombrie în capitală. Instaurează un regim de austeritate în domeniul financiar și de severitate în cadrul armatei.

Excelent în poziții subordonate și în administrația provincială, Galba nu corespunde însă funcției supreme. Răscoala legiunilor din Germania îl proclamă împărat la 1 ianuarie 69 pe Aulus Vitellius. Acest lucru îl determină pe Galba să-l adopte pe L. Calpurnius Piso Frugi Licinianus, numindu-l caesar și coregent. Dezamăgit în speranța sa de a fi adoptat, M. Salvius Otho profită de nemulțumirea provocată în rândul pretorienilor de refuzul donativului, instigându-i împotriva împăratului. La 15 ianuarie 69, Galba și Calpurnius Piso sunt uciși în for de către pretorieni răzvrătiți.

 

8 iunie 632 - A murit Muhammad, intemeietorul religiei islamice. (n. cca. 570)

Mahomed (transliterat: Muḥammad; n. cca. 570, Mecca; d. 8 iunie 632, Medina) este întemeietorul religiei islamice și este considerat, de către musulmani, a fi un mesager și un profet al lui Dumnezeu, ultimul profet într-o serie de profeți islamici, așa cum se spune în Coran - in imagine, A depiction of Muhammad receiving his first revelation from the angel Gabriel. From the manuscript Jami' al-tawarikh by Rashid-al-Din Hamadani, 1307, Ilkhanate period - foto preluat de pe en.wikipedia.org

A depiction of Muhammad receiving his first revelation from the angel Gabriel. From the manuscript Jami’ al-tawarikh by Rashid-al-Din Hamadani, 1307, Ilkhanate period – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Muḥammad (n. cca. 570, Mecca; d. 8 iunie 632, Medina) este întemeietorul religiei islamice și este considerat, de către musulmani, a fi un mesager și un profet al lui Dumnezeu, ultimul profet într-o serie de profeți islamici, așa cum se spune în Coran. El a fost, de asemenea negustor, diplomat, filosof, orator, legiuitor, reformator si strateg.

La 40 de ani, Mahomed a avut o revelație descrisă în felul următor: pe când dormea în peștera în care își petrecea recluziunea lui anuală, îngerul Gabriel a venit la el, ținând o carte deschisă în mâini și i-a poruncit “Rostește acestea!”. Cum Mahomed refuza să citească din carte, Îngerul i-a apăsat “cartea pe nări și pe buze”, aproape sufocându-l. Când, a patra oară îngerul i-a spus: “Rostește!”, Mahomed l-a întrebat “Ce trebuie să rostesc?”.

Îngerul i-a răspuns atunci: “Rostește (adică: predică!) în numele Domnului care te-a făcut! Care a făcut omul dintr-un cheag de sânge. Propăvăduiește, căci Domnul tău este cel mai darnic, el l-a luminat pe om cu ajutorul penei de scris și l-a învațat pe om ceea ce nu știa“(90: 1-5) Mahomed a început să citească cu voce tare și îngerul s-a depărtat de dânsul. “Apoi m-am trezit și eram ca și cum cineva ar fi scris în inima mea“. Autenticitatea acestor experiențe pare neîndoielnică. “Dictarea” Coranului a fost deseori însoțită de convulsii puternice, de accese de febră sau de răcirea trupului.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

8 iunie 793 - Raid al vikingilor în Northumbria , considerat începutul invaziei scandinave din Anglia.

 

8 iunie 1042 - Eduard Confesorul (n.cca. 1003 – d.5 ianuarie 1066) devine rege al Angliei.

Eduard Confesorul (c. 1003 / 1004 - 5 ianuarie 1066)[1], fiul lui Ethelred al II-lea al Angliei, penultimul rege anglo-saxon al Angliei și ultimul al Casei de Wessex, din 1042 până la moartea sa  (Tapiseria de la Bayeux) - foto - ro.wikipedia.org

Eduard Confesorul (Tapiseria de la Bayeux) – foto – ro.wikipedia.org

Eduard Confesorul (c. 1003 / 1004 – 5 ianuarie 1066), fiul lui Ethelred al II-lea al Angliei, penultimul rege anglo-saxon al Angliei și ultimul al Casei de Wessex, din 1042 până la moartea sa. A fost penultimul rege anglo-saxon al Angliei si ultimul al casei de Essex, inainte de invazia normanzilor. Când Eduard a murit în 1066, a fost urmat de Harold Godwinson, care a fost învins și ucis în același an de către normanzii lui William Cuceritorul, în Bătălia de la Hasting. A fost canonizat în 1161 de către Papa Alexandru al II-lea și este comemorat pe 13 octombrie de către Biserica Angliei și Biserica Romano-Catolică din Anglia și Țara Galilor.

 

8 iunie 1671 - S-a nascut compozitorul si violonistul italian Tomaso Giovanni Albinoni

Tomaso Giovanni Albinoni (* 8 iunie 1671 Veneția; † 17 ianuarie 1751 Veneția ) compozitor și violonist italian - foto - ro.wikipedia.org

Tomaso Giovanni Albinoni - foto – ro.wikipedia.org

Tomaso Giovanni Albinoni (* 8 iunie 1671 Veneția; † 17 ianuarie 1751 Veneția ) compozitor și violonist italian. A scris circa cincizeci de opere dintre care 28 au fost scrise in Veneția între 1723 și 1740, dar în prezent este citat în principal pentru muzica sa instrumentală. Muzica sa instrumentală a atras atenția în mod deosebit lui Johann Sebastian Bach, care a scris cel puțin două dintre fugile sale pe teme de Albinoni și a folosit în mod constant basul la exercițiile de armonie pentru elevii săi.

Mare parte a operei lui Albinoni s-a pierdut în cel de al II lea război mondial, prin distrugerea Bibliotecii de stat din Dresda, astfel încât se cunoaște foarte puțin din viața și opera sa de după mijlocul anilor 1720. Faimosul sau Adagio in Sol Minor de Albinoni a fost reconstituit de Remo Giazotto , după un fragment al părții lente din trio sonata, ce s-a descoperit printre ruinele Bibliotecii de stat din Dresda.

 

8 iunie 1768 - A fost asasinat istoricul german Johann Joachim Winckelmann, descoperitorul principalelor metode de investigare ale arheologiei clasice . Multi il consideră a fi parintele disciplinei Istoria artei. Lucrarile sale au avut o influenţă importanta asupra dezvoltării mişcarii neoclasice de la sfârşitul secolului 18.

Johann Joachim Winckelmann (9 December 1717 – 8 June 1768) istoric  german - foto - en.wikipedia.org

Joachim Winckelmann - foto – en.wikipedia.org

Johann Joachim Winckelmann (9 December 1717 – 8 June 1768) a fost un istoric german. Dupa convertirea sa catolicism, s-a stabilit la Roma (1755) ocupand importante posturi in Vatican. Acolo a scris in 1764, Istoria artei antice o lucrare care inaugureaza studiile moderne asupra istoriei artei. În 1768 Winckelmann a fost primit cu onoruri la Viena de către imparateasa Maria Theresa .

A fost ucis la Trieste pe 8 iunie 1768, într-o camera de hotel, de către un tovarăş de drum, un bărbat pe nume Francesco Arcangeli , care i-a furat colectia de monede pe care o avea asupra sa. Arcangeli a fost mai tarziu capturat, judecat si condamnat la moarte. Winckelmann a fost înmormântat în cimitirul Catedralei din Trieste.

 

8 iunie 1794 - Revolutionarul francez Robespierre, inaugureaza o religie de stat noua, Cultul Fiinţei Supreme, cu mari festivaluri organizate peste tot în Franţa.

Sărbătoarea  Fiintei Supreme, pe  Champ de Mars – Paris (20 Prairial , anul II– 08 iunie 1794) -  foto - cersipamantromanesc.wordpress.com

Sărbătoarea Fiintei Supreme, pe Champ de Mars – Paris (20 Prairial , anul II– 08 iunie 1794) – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com

Acest cult a fost precedat de deismul promovat de iluministii Voltaire si Rousseau, de la care s-a inspirat Robespierre si a fost interzis in anul 1803.

 

8 iunie 1795 - A murit Louis Charles al XVII – lea (n. 1785), fiul regelui Ludovic al XVI-lea al Franţei şi al reginei Marie Antoinette, executati prin ghilotinare in timpul Revolutiei franceze.

Louis XVII (27 March 1785 in Versailles – 8 June 1795 in Paris), from birth to 1789 known as Louis-Charles, Duke of Normandy; then from 1789 to 1791 as Louis-Charles, Dauphin of France; and from 1791 to 1792 as Louis-Charles, Prince Royal of France, was the younger son of King Louis XVI of France and Queen Marie Antoinette ( Seven-year-old Louis in 1792, portrait by Alexander Kucharsky) - foto - en.wikipedia.org

Louis XVII, portrait by Alexander Kucharsky – foto – en.wikipedia.org

Este considerat de regaliști rege al Frantei, de la moartea tatălui său. Micul Louis Charles a fost smuls de către revolutionari din grija mamei și pus sub supravegherea lui Antoine Simon, un pantofar bețiv, temnicer al închisorii Temple. A fost supus unui tratament inuman si s-a stins din viata bolnav de tuberculoza. La autopsie, corpul micului Louis Charles arăta subțire și osos de la subnutriție, fiind acoperit de numeroase tumori și râie.

Cu această ocazie, inima lui Louis Charles a fost prelevată pe ascuns. Ea este azi păstrată în catedrala Saint Denis de lângă Paris, alături de rămășițele pământești ale părinților săi și ale tuturor regilor Franței, profanate si amestecate în gropi comune in timpul Revolutiei Franceze. Corpul său, îngropat de revoluționari într-o groapa comună si nu a mai putut fi identificat ulterior.

 

8 iunie 1809 - A murit Thomas Paine, scriitor britanic (n. 1737)

Thomas Paine (n. 29 ianuarie 1737, Thetford, Anglia - d. 8 iunie 1809, New York, Statele Unite) a fost un pamfletar, revoluționar, radicalist și intelectual. Născut în Marea Britanie, a imigrat în coloniile americane în preajma Revoluției Americane - Portrait by Laurent Dabos (c. 1792) foto preluat de pe en.wikipedia.org

Thomas Paine – Portrait by Laurent Dabos (c. 1792) foto preluat de pe en.wikipedia.org

Thomas Paine (n. 29 ianuarie 1737, Thetford, Anglia – d. 8 iunie 1809, New York, Statele Unite) a fost un pamfletar, revoluționar, radicalist și intelectual. Născut în Marea Britanie, a imigrat în coloniile americane în preajma Revoluției Americane. A participat la Revoluție în principal prin pamfletul puternic și îndelung răspândit „Common Sense” („Bun simț”) (1776), apărând independența coloniilor americane față de Regatul Marii Britanii.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org

 

8 iunie 1810 - S-a născut compozitorul german Robert Schumann;

Robert Schumann (n. 8 iunie 1810 - d. 29 iulie 1856) compozitor și pianist german, unul dintre cei mai celebri compozitori romantici ai primei jumătăți a secolului XIX -  foto - ro.wikipedia.org

Robert Schumann – foto: ro.wikipedia.org

Robert Schumann (n. 8 iunie 1810 – d. 29 iulie 1856) compozitor și pianist german, unul dintre cei mai celebri compozitori romantici ai primei jumătăți a secolului XIX. Un intelectual, precum și un estet, muzica sa, mai mult decât a oricărui alt compozitor, reflectă adânca natură personală a romantismului. Introspectiv și adesea capricios, începuturile sale muzicale erau o încercare de a se desprinde de tradiția formelor și structurilor clasice pe care le considera prea restrictive. Puțini l-au înțeles în timpul vieții sale, însă o mare parte din muzica sa este considerată acum îndrăzneață în originalitatea armoniei, ritmului și formei. Locul său este printre fruntașii romantismului german.

 

8 iunie 1838 - La Colegiul Sf. Sava a fost deschisă prima bibliotecă publică din București. Fondul acesteia se află, în prezent, în colecţia Bibliotecii Metropolitane “Mihail Sadoveanu”.

 

8 iunie 1862 - A fost asasinat (20 iunie stil nou) de catre o persoana ramasa neidentificata, primul-ministru al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, Barbu Catargiu.

Barbu Catargiu (n. 26 octombrie 1807, București - d. 8 iunie S.N. 20 iunie 1862, București) a fost un jurnalist și politician român. A fost prim ministru al României în 1862 până când a fost asasinat pe data de 20 iunie a aceluiași an. Se pare că asasinul a fost Gheorghe Bogati - foto: ro.wikipedia.org

Barbu Catargiu - foto: ro.wikipedia.org

Barbu Catargiu (n. 26 octombrie 1807, București – d. 8 iunie S.N. 20 iunie 1862, București) a fost un jurnalist și politician român. A fost prim ministru al României în 1862 până când a fost asasinat pe data de 20 iunie a aceluiași an. Se pare că asasinul a fost Gheorghe Bogati.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

8 iunie 1867 - Imparatul Austriei Franz Joseph, a fost încoronat la Buda, în Biserica Mátyás, rege apostolic al Ungariei (1867-1916) și în această calitate a aprobat legea privind încorporarea Transilvaniei în Ungaria, la 27 mai 1867, punând astfel capăt disensiunilor cu nobilimea maghiară prin crearea statului dualist Austro-Ungaria.

Încoronarea lui Franz Joseph ca rege al Ungariei, 8 iunie 1867 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Încoronarea lui Franz Joseph ca rege al Ungariei, 8 iunie 1867 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Franz Joseph I al Austriei, (n. 18 august 1830, Viena – d. 21 noiembrie 1916, Viena) a fost un împărat al Austriei din Casa de Habsburg, rege al Ungariei și Boemiei, rege al Croației, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc. din 1848 până în 1916. Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a principelui Johann al II-lea al Liechtensteinului.

A murit la 21 noiembrie 1916, la vârsta de 86 de ani la Palatul Schönbrunn din Viena și a fost înmormântat în Cripta Imperială de la Mănăstirea Capucinilor din Viena, după 9 zile, la 30 noiembrie. I-a succedat la tron împăratul Carol I al Austriei. Imperiul Austro-Ungar s-a destramat in 1918, dupa infrangerea suferita in primul razboi mondial.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

8 iunie 1876 - A murit George Sand (Aurora Dupin), scriitoare franceza;

Amantine (sau "Amandine") Lucile Aurore Dupin, mai târziu Baroană (franceză baronne) Dudevant (1 iulie 1804 – 8 iunie 1876), cel mai bine cunoscută sub pseudonimul său literar George Sand, scriitoare și feministă franceză ( fotografie de Nadar, 1864) - foto - ro.wikipedia.org

Amantine - foto: ro.wikipedia.org

Amantine (sau “Amandine”) Lucile Aurore Dupin, mai târziu Baroană (franceză baronne) Dudevant (1 iulie 1804 – 8 iunie 1876), cel mai bine cunoscută sub pseudonimul său literar George Sand, scriitoare și feministă franceză ( fotografie de Nadar, 1864). Pseudonimul care o va consacra, George Sand, apare pentru prima oară pe coperta romanului „Indiana” in anul 1832 – roman ce se bucură de un mare succes; însuși Balzac îi arată prețuirea. În 1833 scriitoarea îl cunoaște pe Alfred de Musset,legatura lor devenind celebră in epoca.

Un capitol important în existența ei îl reprezintă relația din 1836 cu celebrul compozitor și pianist polonez, Frederic Chopin, pe care îl cunoaște în octombrie datorită muzicianului Franz Liszt. Intretine relatii de amicitie cu Sainte-Beuve, Jules Michelet, Theophile Gautier,Fromentin, Dumas fiul, Gustave Flaubert.

Devine colaboratoare a Guvernului Provizoriu in timpul revolutiei de la 1848 si f ondează săptămânalul „La cause du Peuple”.  Până la moartea sa în anul 1876, aproape în fiecare an predă editorilor un roman sau o piesă, mai puțin cunoscute decât cele din anii de mari succese. Încetează din viață la Nohant (Indre), lasând în urmă o operă strălucitoare. Au condus-o pe ultimul drum Flaubert și Dumas fiul.

 

8 iunie 1880 - A murit Ţarina Maria Alexandrovna a Rusiei, soţia Ţarului Alexandru al II-lea; (n. 1824).

 

8 iunie 1882 - S-a nascut György Ádám, scriitor şi filozof maghiar din Transilvania; (d. 1906).

 

8 iunie 1884 - Modificarea a 25 de articole ale Constitutiei Romaniei din 1866. Este modificata, printre altele, legea electorala: numarul senatorilor crestea de la 70 la 148, al deputatilor de la 120 la 183 iar corpul electoral se diviza in trei colegii pentru Camera Deputatilor si doua colegii pentru Senat. Votarea legii marcheaza ruptura definitiva dintre cele doua principale grupari ale Partidului Liberal: “bratienistii” si “rosettistii”.

 

8 iunie 1897 - La sediul ziarului „L´Indépendance Roumaine” Cinematograful “Lumiere” a prezentat in premiera primele trei subiecte de actualitati romanesti, filmate la 10 mai 1897, de catre operatorul francez Paul Menu. Francezul Paul Menu este autorul primelor filmări din România (realizate în intervalul 10 mai – 20 iunie 1897). ”Defilarea“, a fost un film documentar-reportaj despre defilarea militara din Bucuresti, din 10 mai 1897, cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei, realizat de opticianul si fotograful francez Paul Menu (1876-1973) pentru firma Lumiere (a fratilor Louis si Auguste Lumiere, cei care au aratat lumii minunea fotografiilor in miscare). Filmul este considerat prima filmare din Romania, alaturi de alte doua filmari realizate in aceeasi zi, de acelasi cineast si legate tot de sarbatorirea zilei de 10 mai 1897. Lucrarile de laborator au fost executate la firma „Lumiere” din Lyon.

 

8 iunie 1903 - S-a nascut scriitoarea franceza Margueritte Yourcenar

Marguerite Yourcenar (8 June 1903 – 17 December 1987) scriitoar franceza - foto - en.wikipedia.org

Marguerite Yourcenar – foto – en.wikipedia.org

Marguerite Yourcenar (8 June 1903 – 17 December 1987) scriitoar franceza. A fost prima femeie aleasa membru al Academiei Franceze.

 

8 iunie 1905 - A decedat prinţul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, tatăl regelui Ferdinand al României

Leopold Stefan Karl Anton Gustaf Eduard Tassilo von Hohenzollern Sigmaringen (n. 22 septembrie 1835, Krauchenwies - d. 8 iunie 1905, Berlin) primul fiu al prințului Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen. Fratele său mai mic a devenit Regele Carol I al României - foto - ro.wikipedia.org

Leopold Stefan Karl Anton Gustaf Eduard Tassilo von Hohenzollern Sigmaringen – foto: ro.wikipedia.org

Leopold Stefan Karl Anton Gustaf Eduard Tassilo von Hohenzollern Sigmaringen (n. 22 septembrie 1835, Krauchenwies – d. 8 iunie 1905, Berlin) primul fiu al prințului Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen. Fratele său mai mic a devenit Regele Carol I al României. După revoluția spaniolă din 1868 care a detronat-o pe regina Isabella II, i s-a oferit coroana regală. Această ofertă a fost sprijinită de prim-ministrul prusac Otto von Bismarck, dar a fost respinsă de împăratul francez Napoleon III. Leopold a declinat oferta la presiunile franceze. În 1861 Prințul Leopold s-a căsătorit cu Infanta Antónia a Portugaliei și au avut 3 baieti:

– Wilhelm (1864–1927), care a succedat ca Prinț de Hohenzollern; căsătorit prima dată cu Prințesa Maria Teresa a Celor Două Sicilii și a doua oară cu Prințesa Adelgunde de Bavaria;

– Ferdinand (1865–1927), mai târziu Rege al României; căsătorit cu Prințesa Maria de Edinburgh;

– Karl Anton (1868–1919), căsătorit cu Prințesa Josephine Caroline a Belgiei.

 

8 iunie 1921 - S-a nascut Suharto, al doilea preşedinte al Indoneziei intre anii 1967-1998.

Suharto (n. 8 iunie 1921, d. 27 ianuarie 2008) lider militar și politic indonezian, cunoscut drept al doilea președinte al Indoneziei, între anii 1967 - 1998 - foto - ro.wikipedia.org

Suharto – foto – ro.wikipedia.org

Suharto (n. 8 iunie 1921, d. 27 ianuarie 2008) lider militar și politic indonezian, cunoscut drept al doilea președinte al Indoneziei, între anii 1967 – 1998. În timpul celor peste 30 de ani de guvernare Suharto a creat un guvern centralizat și a condus în stil militarist. A dus o politica ferm anticomunistă, în timpul razboiului rece si fost acuzat de persecutarea și moartea a milioane de comunisti .indonezieni și chino-indonezieni.

 

8 iunie 1922 - Are loc, la Belgrad, nunta Principesei Maria-Mignon a Romaniei cu Principele Alexandru (unicul fiu al regelui Serbiei, Petru I Karagheorghevici). Logodna a avut loc la 20 februarie 1922, la Bucuresti. Totodată se desfășoară primul meci din istoria echipei naționale de fotbal a României. Partida Iugoslavia-România se termină cu scorul de 1-2.

Nunta  Principesei Maria-Mignon a Romaniei cu Principele Alexandru - foto - cersipamantromanesc.wordpress.com

Nunta Principesei Maria-Mignon a Romaniei cu Principele Alexandru – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com

 

8 iunie 1922 - A avut loc, la Belgrad, primul meci international de fotbal al echipei nationale a Romaniei (”Cupa prieteniei romano-iugoslave”). Partida Iugoslavia-România se termină cu scorul de 1-2.

 

8 iunie 1930 - Parlamentul îl proclamă pe Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ca rege al României, sub numele de Carol al II-lea. S-a incheiat astfel prima domnie a regelui Mihai I (inceputa la 20.07.1927, ca urmare a mortii regelui Ferdinand I, si desfasurata sub tutela unei Inalte Regente). Principelui mostenitor Mihai i se confera titlul de “Mare Voievod de Alba Iulia”. Din 1930 până în 1940 ziua de 8 iunie a fost sărbătoare oficială în România, serbând urcarea pe tron a regelui Carol al II-lea. Ziua era serbată cu defilări militare și cu demonstrații ale străjerilor.

Carol al II-lea al României (n. 15 octombrie 1893 – d. 4 aprilie 1953) a fost regele României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940 - in imagine, Carol al II-lea, rege al României, portret oficial, cu bastonul de mareșal - foto: ro.wikipedia.org

 Carol al II-lea, rege al României, portret oficial, cu bastonul de mareșal – foto: ro.wikipedia.org

(…) Întorcându-se în țară pe 6 iunie 1930, ajunge la București în acea seară, la ora 2210. A doua zi, Carol al II-lea a fost aclamat de mii de oameni pe străzi, iar fanfara a cântat „de dimineață până noaptea”. Carol poartă negocieri cu Iuliu Maniu, căruia îi promite să renunțe la relația cu Elena Lupescu, și este proclamat rege după două zile. El o aduce însă pe Elena Lupescu la București și în cele din urmă o exilează pe fosta lui soție.

Liderul țărănist Iuliu Maniu, nemulțumit de revenirea Elenei Lupescu în țară a demisionat, iar Carol i-a încredințat guvernul lui Gheorghe Mironescu, care n-a rezistat decât șase luni. Carol numește un cabinet de tehnicieni condus de Nicolae Iorga, care rămâne la putere un an și două luni, din aprilie 1931 până în iunie 1932. Au urmat guverne conduse de Alexandru Vaida-Voievod, I. G. Duca, dr. Constantin Angelescu, apoi patru guverne conduse de Gheorghe Tătărescu, din 5 ianuarie 1934 până în 28 decembrie 1937.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

8 iunie 1938 - A murit, la Bucuresti, Ovid Densusianu, filolog, folclorist, istoric literar si poet;

Ovid Aron Densusianu (numele de familie pronunțat Densușianu; n. 29 decembrie 1873, Făgăraș – d. 8 sau 9 iunie 1938, București) a fost un filolog, lingvist, folclorist, istoric literar și poet român, membru titular al Academiei Române și profesor la Universitatea din București - foto - ro.wikipedia.org

Ovid Aron Densusianu – foto: ro.wikipedia.org

Ovid Aron Densusianu (numele de familie pronunțat Densușianu; n. 29 decembrie 1873, Făgăraș – d. 8 sau 9 iunie 1938, București) a fost un filolog, lingvist, folclorist, istoric literar și poet român, membru titular al Academiei Române și profesor la Universitatea din București. Ovid Densusianu a întemeiat și a condus revistele Viața nouă (1905-1925) și Grai și suflet (1923-1938). A studiat fenomenele de limbă în strânsă legătură cu folclorul si etnografia. Este unul dintre fondatorii creatorul școlii lingvistice de la București. În domeniul literaturii, Densusianu a fost unul dintre promotorii curentului simbolist în România, el însuși publicând poezii sub pseudonimul Ervin.

 

8 iunie 1941 - Al doilea război mondial: aliaţii invadeaza Siria şi Libanul.

 

8 iunie 1949 - Scriitorul englez George Orwell a publicat romanul O mie nouă sute optzeci și patru, o critica acida a vietii într-un regim totalitar.

Coperta romanului în limba engleză Nineteen Eighty-Four (1984) de George Orwell, prima ediție - foto - ro.wikipedia.org

Coperta romanului în limba engleză Nineteen Eighty-Four (1984) de George Orwell, prima ediție – foto – ro.wikipedia.org

O mie nouă sute optzeci și patru, scris și 1984, este un roman politic creat de George Orwell în 1948 și tipărit în 1949. Acțiunea romanului are loc într-un viitor distopic și prezintă o parte din viața intelectualului Winston Smith sub opresiunea guvernului totalitar al Oceaniei. O mie nouă sute optzeci și patru a imprimat foarte mulți termeni și idei în cultura contemporană, și mai ales în limba engleză, de exemplu Fratele cel Mare, dubla gândire, poliția gândirii, Soceng. „Fratele cel Mare stă cu ochii pe tine” este un simbol al controlului excesiv, iar adjectivul orwellian este folosit pentru a descrie acțiunile și organizațiile Oceaniei.

Principala figură a romanului, Big Brother (în română: „Fratele cel Mare”), a devenit o figură metaforică a regimului polițienesc și totalitar, precum și a reducerii libertăților. În 2005, publicația Time a clasat romanul 1984 în lista celor mai bune romane și nuvele englezești din 1923 până în acel an. În listă se găsește și celălat roman faimos al lui George Orwell, Ferma animalelor.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

8 iunie 1951 - S-a nascut populara interpreta britanica de muzica usoara Bonnie Tyler.

Bonnie Tyler (born Gaynor Hopkins; 8 June 1951) interpreta britanica de muzica usoara (Tyler performing at the Sala Palatului, Bucharest, Romania, on 8 December 2012).

 

8 iunie 1967 - A decedat poeta romanca Otilia Cazimir (Alexandrina Gavrilescu);

Otilia Cazimir (Alexandrina Gavrilescu - n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț - d. 8 iunie 1967, Iași) scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii - foto - ro.wikipedia.org

Otilia Cazimir - ro.wikipedia.org

Otilia Cazimir (Alexandrina Gavrilescu – n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț – d. 8 iunie 1967, Iași) scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii. Otilia Cazimir este pseudonimul literar al poetei Alexandrina Gavrilescu. Pseudonimul i-a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu.

Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume: „Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi Otilie pe care am întâlnit-o în viață, fetița cu care am stat în bancă în clasa primară, era proastă, grasă și buboasă …”. A folosit și alte pseudonime, precum Alexandra Casian, Ofelia, Magda, Dona Sol cu care a semnat în presă, mai ales, articolele „feministe”.

 

8 iunie 1967 - In timpul Războiului de Şase Zile, arabo-israelian, nava americana USS Liberty este atacata de israelieni din greseala, fiind ucisi 34 marinari si răniti alti 171.

 

8 iunie 1986 - Kurt Waldheim, fost secretar general al O.N.U. este ales presedinte al Austriei. A fost acuzat de crime de genocid in timpul celui de-al doilea razboi mondial impotriva evreilor din Salonic si a partizanilor iugoslavi. Cea mai mare parte a statelor europene si Statele Unite l-au declarat personna non grata.

Kurt Josef Waldheim (n. 21 decembrie 1918 - d. 14 iunie 2007, Viena) diplomat și politician austriac. A ocupat posturile de Secretar General al Națiunilor Unite între 1972 și 1981, și apoi a fost Președinte al Austriei între 1986 și 1992 - foto - nndb.com

Kurt Josef Waldheim – foto – nndb.com

Kurt Josef Waldheim (n. 21 decembrie 1918 – d. 14 iunie 2007, Viena) diplomat și politician austriac. A ocupat posturile de Secretar General al Națiunilor Unite între 1972 și 1981, și apoi a fost Președinte al Austriei între 1986 și 1992. Singura tara pe care a putut-o vizita in timpul mandatului sau a fost Vaticanul. Cu toate acestea si-a dus pana la capat mandatul de presedinte al Austriei (1992).

 

8 iunie 1987 - Confruntari intre militia est-germana si ccca. 4 000 de tineri stransi langa Zidul Berlinului pentru a asculta formatia de muzica pop Genesis care concerta de cealalta parte a zidului, in Berlinul Occidental.

 

8 iunie 1990 - A aparut primul numar al revistei “Romania Mare”, sub conducerea lui Corneliu Vadim Tudor.

 

8 iunie 1995 - A fost lansata naveta “Discovery”, aceasta misiune marcand al 100-lea zbor spatial american cu personal uman la bord (Cap Canaveral, Florida).

Kennedy Space Centre, Florida - Space Shuttle Discovery launches at the beginning of STS-60, the first mission in the Shuttle-Mir programme, carrying the first Russian cosmonaut ever to fly aboard the US Shuttle - foto: en.wikipedia.org

Kennedy Space Centre, Florida – Space Shuttle Discovery launches at the beginning of STS-60, the first mission in the Shuttle-Mir programme, carrying the first Russian cosmonaut ever to fly aboard the US Shuttle – foto: en.wikipedia.org

 

8 iunie 2004 - Pentru prima data dupa 1882, s-a produs un fenomen astronomic deosebit: planeta Venus a trecut prin fata Soarelui, intre orele 05.20 si 11.24 GMT, fenomen observat de peste trei sferturi din populatia Terrei.

 

8 iunie 2008 - Înalt Preasfinţitul Mitropolit Teofan a fost întronizat Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, la Catedrala Mitropolitană din localitate. Scaunul de mitropolit al Moldovei şi Bucovinei a rămas vacant după ce, în 12 septembrie 2007, IPS Daniel a fost validat în funcţia de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Teofan Savu, pe numele de mirean Dumitru Savu, (n. 19 octombrie 1959, comuna Corbi, județul Argeș) este din anul 2008 arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei - foto - ro.wikipedia.org

Teofan Savu - foto: ro.wikipedia.org

Teofan Savu, pe numele de mirean Dumitru Savu, (n. 19 octombrie 1959, comuna Corbi, județul Argeș) este din anul 2008 arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Anterior, între 2000-2008, a fost arhiepiscop ortodox al Craiovei și mitropolit al Olteniei. Între 9 septembrie 1991 și 2000 a fost episcop-vicar patriarhal cu titulatura Sinaitul.

 

8 iunie 2014 - A decedat in Italia, actrita italiana de origine romana Veronica Lazăr;

Veronica Lazăr (16 October 1938 - 8 June 2014) was a Romanian born Italian actress - foto - cinemagia.ro

Veronica Lazăr – foto – cinemagia.ro

Veronica Lazăr (16 October 1938 – 8 June 2014) A debutat în filmul lui Bernardo Bertolucci, Ultimul tango la Paris (1973), apărând apoi în filme ca Luna (1979), Cerul ocrotitor (1990) sau Besieged (1998). Lazăr este probabil cunoscută mai ales pentru rolul demonicei Mater Tenebrarum din filmul lui Dario Argento, Inferno (1980). S-a căsătorit cu actorul italian Adolfo Celi în 1966 cu care a avut doi copii: regizorul Leonardo Celi și actrița Alessandra Celi. Ultimul său rol a fost în filmul lui Bertolucci, Eu și tu (2012).

 

8 iunie 2020 - La Ordinea Zilei

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com