Articole

Evenimentele Zilei de 27 ianuarie în Istorie

Eliberarea Auschwitzului, 1945 – fotografie de Boris Ignatovici

foto preluat de pe twitter.com
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.org

 

27 ianuarie este a 27-a zi a calendarului gregorian.

 

Sărbătorile Zilei de 27 ianuarie

(BOR) † Aducerea moaştelor Sf. Ier. Ioan Gură de Aur; Sf. Marciana împărăteasa

(…) la 27 ianuarie 438, împăratul Teodosie al II-lea, fiul lui Arcadius, îndrumat de sfatul duhovnicesc al patriarhului Proclu, a adus moaştele sfântului Ioan Gură de Aur din localitatea Comana la Constantinopol.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

(BRU) Sf. Ioan Gură de Aur, arhiepiscop (aducerea moaștelor sale la Constantinopol, în 438)

 

(BRC) Sf. Bretanion, episcop de Tomis; Sf. Angela de Merici, fecioară (1470-1540)

Sf. Angela de Merici (n. cca. 1470, Desenzano, d. 1540). Canonizată în 1807. Sărbătorită în Biserica Catolică la 27 ianuarie - foto: ro.wikipedia.org

Sf. Angela de Merici - foto: ro.wikipedia.org

Sf. Angela de Merici, (n. cca. 1470, Desenzano, d. 1540), s-a născut la Desenzano, în regiunea Veneto (Italia); din 1516 a trăit la Brescia.

A îmbrăcat haina Ordinului al treilea al Sfântului Francisc de Assisi și a adunat în jurul ei tinere pe care le-a format în vederea exercitării faptelor de caritate.

În anul 1535 a întemeiat “Societatea Sfintei Ursula” (Ursulinele) pentru educarea fetelor sărace la o viață creștină, care reprezintă primul “institut secular”.

Membrii acestui ordin trăiesc în familiile lor, nu poartă veșminte călugărești, dar urmează sfaturile evanghelice (curăția, sărăcia, ascultarea).

Canonizată în 1807.

Sărbătorită în Biserica Catolică la 27 ianuarie.

 

Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului

Eliberarea Auschwitzului (27 ianuarie 1945) - fotografie de Boris Ignatovici - preluat de pe twitter.com

Eliberarea Auschwitzului (27 ianuarie 1945) – fotografie de Boris Ignatovici – preluat de pe twitter.com

Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este ziua de 27 ianuarie din fiecare an și este prima comemorare universală a victimelor Holocaustului.

Această comemorare a fost decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005, adoptată la a 42-a ședință plenară.

La 24 ianuarie 2005, în cadrul unei ședințe speciale, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a marcat a 60-a aniversare a eliberării lagărelor de concentrare naziste și sfârșitul Holocaustului care a avut ca rezultat uciderea a 6 milioane de evrei europeni și a milioane de persoane de alte naționalități de către regimul nazist german.

27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia) a fost eliberat de armata sovietică.

Înainte de rezoluția 60/7, se instituiseră zile naționale de comemorare a Holocaustului, cum ar fi Der Tag des Gedenkens an die Opfer des Nationalsozialismus (Ziua Comemorării Victimelor Național-Socialismului) în Germania, stabilită printr-un decret al Președintelui Germaniei Roman Herzog la 3 ianuarie 1996.

Din 2001, 27 ianuarie fusese și Ziua Holocaustului în Regatul Unit.

 

Astăzi în istorie pentru 27 ianuarie

 

Evenimentele Zilei de 27 ianuarie în Istorie:

- 27 ianuarie 1945 – Eliberarea lagărului de exterminare de la Auschwitz;

- 27 ianuarie 2011 – S-a declanșat “Primăvara arabă” în Yemen

 

27 ianuarie 98 - Moare imparatul Nerva (n.37), iar fiul său adoptiv Marcus Ulpius Nerva Traianus ii succede fără nici un incident pe tronul Imperiului Roman.

Nerva (latină: MARCVS COCCEIVS NERVA CAESAR AVGVSTVS) (n. 8 noiembrie 30, d. 27 ianuarie 98) a fost un împărat roman (96-98) - in imagine, Bustul lui Nerva aflat la Palazzo Massimo alle Terme, Roma - foto: ro.wikipedia.org

Bustul lui Nerva aflat la Palazzo Massimo alle Terme, Roma – foto: ro.wikipedia.org

Marcus Ulpius Nerva Traianus (n.18 septembrie 53 – d. 9 august 117), a condus Imperiul Roman între anii 98-117, fiind al doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați buni ai imperiului si primul roman ne-italian care a devenit împărat.

Marcus Ulpius Nerva Traianus (n. 18 septembrie 53, Italica Santiponce, d. 9 august 117 Selinus Cilicia), Împărat Roman între 98-117 a fost al doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați buni ai Imperiului Roman (dinastia Antoninilor) și unul dintre cei mai importanți ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă - foto: libertatea.ro

Marcus Ulpius Nerva Traianus - foto: libertatea.ro

A fost adoptat de imparatul Nerva la data de 27 octombrie 97 si desemnat coregent și succesor la tron, in timp ce era guvernatorul provinciei Germania Superior, unul dintre cei mai talentați generali ai Imperiului. In anul 106 e.n. a cucerit Dacia, dupa doua razboaie grele. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă. Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.

 

27 ianuarie 672 - A decedat Vitalian ( Papă al Romei în perioada 30 iulie 657 – 27 ianuarie 672).

Papa Vitalian (+ 27 ian. 672) a fost Papă al Romei în perioada 30 iulie 657 - 27 ianuarie 672 - foto: ro.wikipedia.org

Papa Vitalian- foto: ro.wikipedia.org

Papa Vitalian (+ 27 ian. 672) a fost Papă al Romei în perioada 30 iulie 657 – 27 ianuarie 672. A fost al 76- lea Papa la Vatican.

Despre tinerețea lui se știe doar atât că s-a născut la Segni iar numele tatălui său era Anastasius. După decesul papei Eugen I pe 2 sau 3 iulie 657 a fost ales papă, fiind întronat pe 30 iulie.

Numele său înseamnă „cel care îți dă multă viață”.

A încercat să restabilească relații mai prietenești între bisericile crestine apus și răsărit, insă, tocmai in timpul lui Vitalian, monotelismul – considerat eretic de către Roma – se răspândise în Bizanț până la cele mai înalte niveluri ale societății (împăratul Constans al II-lea, Patriarhul Petros și alții).

Cu toate că n-au fost rezolvate conflictele cu caracter dogmatic, Vitalian a reușit prin mai multe scrisori să creeze o bază nouă pentru un contact reciproc. Apogeul acestui schimb a fost atins când Constans al II-lea a stat în vizită la Roma între 5 și 7 iulie 663 ca să-i combată de acolo pe longobarzi.

Ca oaspete, a asistat la două slujbe religioase în catedrala Sf. Petru, luând și cina împreună cu Vitalian. A reușit să întindă influența papală în Anglia și pe insula Creta.

În Anglia, conflictele religioase între britanici și anglo-saxoni au fost stinse după ce călugărul Teodor de Tarsus a ajuns noul arhiepiscop de Canterbury.

Vitalian a fost înmormântat în Bazilica Sfântul Petru din Roma. Biserica Romano-Catolică îl venerează ca sfânt, data comemorării sale fiind 27 ianuarie.

 

27 ianuarie 1343 - Papa Clement al VI-lea emite bula papală Unigenitus, prin care justifica puterea papei și utilizarea indulgențelor. Aproape 200 de ani mai târziu, Martin Luther a criticat sever puterea pe care si-au arogat-o papii.

Papa Clement al VI-lea (nume laic: Pierre Roger sau Petre de Fécamp; * în jur de 1290 la cetatea Maumont, Corrèze, Franța; + 6 decembrie 1352 la Avignon) a fost papa Bisericii Catolice cu sediul la Avignon din 7 mai 1342 până la moartea lui - foto: ro.wikipedia.org

Papa Clement al VI-lea – foto: ro.wikipedia.org

Papa Clement al VI-lea (nume laic: Pierre Roger sau Petre de Fécamp; * în jur de 1290 la cetatea Maumont, Corrèze, Franța; + 6 decembrie 1352 la Avignon) a fost papa Bisericii Catolice cu sediul la Avignon din 7 mai 1342 până la moartea lui.

 

27 ianuarie 1388 - Petru I Muşat al Moldovei acordă regelui Poloniei Wladislaw al II-lea Jagelo, un împrumut de 4000 de ruble de argint pe termen de trei ani.

Petru I Musat, domn al Moldovei 1375 -1391 - foto: en.wikipedia.org

Petru I Musat – foto: en.wikipedia.org

Petru I Musat, domn al Moldovei 1375 -1391.

La 27 ianuarie 1388 Petru I Muşat al Moldovei acordă regelui Poloniei Wladislaw al II-lea Jagelo un împrumut de 4000 de ruble de argint pe termen de trei ani, primind în schimb, ca zălog, oraşul Halici şi Ţinutul vecin al Pocuţiei, care puteau fi ocupate de domnul Moldovei în caz de nerespectare a termenului de restituire a banilor.

De fapt suma împrumutată a fost de 3000 ruble de argint (echivalînd cu 538,380 kg de argint fin).

Petru I Muşat este primul reprezentant al dinastiei Muşatinilor pe tronul Moldovei şi a domnit 16 ani.

Din timpul domniei lui Petru I al Moldovei datează şi primul act care delimitează hotarul dintre principatul Moldovei şi Uniunea polono-lituaniană cu traseul pe rîuleţul Colacin, dintre Snyatin şi Şepinţi, apoi peste cîmpia Bolohovului pînă la Nistru, în punctul marcat de satul Potoc, şi mai departe pe Nistru în jos pînă la Marea Neagră.

Conform acestui act, Pocuţia, teritoriu preponderent locuit de volohi (români) este cedat Uniunii polono-lituaniene, iar aceştea recunosc teritoriile din sudul Moldovei Transprutiene (locuite preponderent de tătari) ca teritorii a voievodatului Moldovei.

Tot prin acest act Petru I Muşat recunoaşte suzeranitatea Uniunii polono-lituaniene asupra Moldovei. La apropierea dintre Moldova şi Polonia o mare importanţă au avut legăturile matrimoniale dintre domnitorii lituanieni şi cei moldavi, precum şi interesele economice ale părţilor, legate în primul rînd de drumul comercial care venea dinspre Liov spre factoriile comerciale de pe ţărmul pontic şi invers, străbătînd Moldova.

Prin mijlocirea lui Petru I Muşatinul s-a produs încercarea de apropiere dintre Uniunea polono-lituaniană şi Muntenia. Negocierile în acest sens au debutat la sfîrşitul anului 1389.

 

27 ianuarie 1593 - Se deschide procesul intentat de Vatican savantului italian Giordano Bruno, acuzat de erezie.

Giordano Bruno (n. ca.1548, Nola/Campania - d. 17 februarie 1600, Roma) a fost un teolog și filosof umanist italian din epoca Renașterii. Condamnat și ars pe rug de Inchiziție pentru concepția sa panteistă și pentru convingerea asupra infinității lumii, idei considerate eretice, numele lui a devenit sinonim cu cel de victimă a obscurantismului - foto: ro.wikipedia.org

Giordano Bruno – foto: ro.wikipedia.org

Giordano Bruno (n. ca.1548, Nola/Campania – d. 17 februarie 1600, Roma) a fost un teolog și filosof umanist italian din epoca Renașterii.

Condamnat și ars pe rug de Inchiziție pentru concepția sa panteistă și pentru convingerea asupra infinității lumii, idei considerate eretice, numele lui a devenit sinonim cu cel de victimă a obscurantismului.

A sustinut în mod corect că Soarele este doar o stea în mișcare în spațiu și de asemenea, că universul conține un număr infinit de lumi locuite populate de alte ființe inteligente. A fost găsit vinovat și a fost ars pe rug la 17 februarie 1600.

 

27 ianuarie 1695 - Mustafa al II-lea (n.6 februarie 1664), devine sultan al Imperiului Otoman, dupa moartea lui Ahmed al II-lea.

Ahmed II (n. 25 februarie 1643 – d. 6 februarie 1695) a fost sultanul Imperiului Otoman în perioada 1691 - 1695. Ahmed al II-lea sa născut la Palatul Topkapî , Constantinopol, fiul lui Sultan Ibrahim I și al Valide Sultan Hatice Muazzez și fratele lui Suleiman al II-lea. Ahmed II moare la Edirne, decesul acestuia venind în urma unei boli necunoscute - foto: ro.wikipedia.org

Ahmed II - foto: ro.wikipedia.org

Ahmed II (n. 25 februarie 1643 – d. 6 februarie 1695) a fost sultanul Imperiului Otoman în perioada 1691 – 1695.

Ahmed al II-lea sa născut la Palatul Topkapî, Constantinopol, fiul lui Sultan Ibrahim I și al Valide Sultan Hatice Muazzez și fratele lui Suleiman al II-lea. Ahmed II moare la Edirne, decesul acestuia venind în urma unei boli necunoscute.

Mustafa al II-lea (n. 6 februarie 1664 – d. 28/30 decembrie 1703) a fost sultanul Imperiului Otoman în perioada 1695 - 1703. S-a născut la Adrianopol, fiu al sultanului Mehmed al IV-lea și Valide Sultan Mah-Para Ummatullah Rabia Gül-Nush - foto: ro.wikipedia.org

Mustafa al II-lea - foto: ro.wikipedia.org

Mustafa al II-lea (n. 6 februarie 1664 – d. 28/30 decembrie 1703) a fost sultanul Imperiului Otoman în perioada 1695 – 1703. S-a născut la Adrianopol, fiu al sultanului Mehmed al IV-lea și Valide Sultan Mah-Para Ummatullah Rabia Gül-Nush.

Imperiul Otoman se afla din 1683 în conflict cu o coaliție de state europene conduse de Imperiul Habsburgic (Liga Sfântă) și Rusia (din 1686), în care otomanii au suferit eșecuri (Mohacs (1687) Slankamen (1691) si in Grecia.

Mustafa a luat măsuri ferme , reducerea cheltuielilor de stat, creșterea taxelor pe articolele de lux, consolidarea armatei și marinei și conducerea politicii monetare a statului. A obținut astfel un oarecare succes în 1695 (a reocupat insula Chios) și 1696, dar nu i-a putut împiedica pe ruși să cucereasca cetatea Azov în 1696.  Armata otomană a fost în cele din urmă zdrobita de austriecii de la Zenta în septembrie 1697 și Imperiul a trebuit să cedeze mari teritorii in urma Tratatului de la Karlowitz din 1699 și Tratatul de la Constantinopol din 1702.

În ultimii ani ai domniei sale, a pierdut interesul pentru afacerile statului si petrecea majoritatea timpului în palatul de Edirne. În iulie 1703 ienicerii s-au revoltat după ce a încercat să dezamorseze situația, a abdicat 22 august 1703, în favoarea fratelui său Ahmet III4. A murit în luna decembrie a aceluiași an.

 

27 ianuarie 1756 - S-a născut in Salsburg, genialul compozitorul austriac Wolfgang Amadeus Mozart, unul dintre cei mai mari compozitori al tuturor timpurilor.

Wolfgang Amadeus Mozart (nascut 27 ianuarie 1756, Salzburg, decedat 5 decembrie 1791, Viena), compozitor german și austriac, unul din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice - in imagine,  (Wolfgang Amadeus Mozart - pictură de Barbara Krafft

Wolfgang Amadeus Mozart – pictură de Barbara Krafft

Wolfgang Amadeus Mozart (nascut 27 ianuarie 1756, Salzburg, decedat 5 decembrie 1791, Viena), compozitor german și austriac, unul din cei mai prodigioși și talentați creat ori în domeniul muzicii clasice. A manifestat un exceptional talent muzical de la o varsta frageda.

La numai 7 ani el a început impreuna cu tatăl său, Leopold şi sora lui, Maria Anna, un tur al marilor curti princiare europene, fiind prezentat regilor şi reginelor Europei. Tanarul Mozart s-a mutat la Viena împreună cu soţia sa, Constance, unde au dus o existenta precara.

În Viena,a compus cele mai multe dintre capodoperele sale, simfonii, concerte, şi opere celebre, cum ar fi “Flautul fermecat.” A murit în sărăcie, la 5 decembrie 1791,la varsta de 35 de ani.

Dintre lucrarile sale cele mai renumite se disting : Răpirea din Serai (1782),Nunta lui Figaro (1786), Don Giovanni (1787), Cosi fan tutte (1790), Flautul fermecat (1791) şi faimosul “Requiem”.

 

27 ianuarie 1785 - A fost fondată Universitatea din Georgia.

 

27 ianuarie 1814: A murit rapus de tifos filosoful german Johann Gottlieb Fichte ( n.19 mai, 1762) , cunoscut ca părinte al idealismului german și ca urmas al lui Kant.

Prima sa scriere importantă, Versuch einer Kritik aller Offenbarung, a apărut fără numele autorului pe copertă, iar recenzenții au crezut că este o lucrare a lui Kant și au lăudat-o din belșug.

Numit în 1809 profesor la Universitatea din Berlin, Fichte a urcat în ierarhia academică îndeplinind succesiv, funcțiile de decan al Facultății de filosofie și rector al Universității (a fost primul rector ales de corpul profesoral).

 

27 ianuarie 1832 - S-a născut Lewis Carroll (Charles Lutwidge Dodgson), scriitor, matematician, cleric si fotograf englez, autorul celebrei povestiri “Alice în ţara minunilor”; (d.14.01.1898).

Lewis Carroll (pseudonimul lui Charles Lutwidge Dodgson) (n. 27 ianuarie 1832 la Daresbury - d. 14 ianuarie 1898 la Guildford) a fost un prozator, matematician, logician, cleric și fotograf englez - in imagine, Lewis Carroll in 1863 - foto: ro.wikipedia.org

Lewis Carroll in 1863 – foto: ro.wikipedia.org

Lewis Carroll (pseudonimul lui Charles Lutwidge Dodgson) (n. 27 ianuarie 1832 la Daresbury – d. 14 ianuarie 1898 la Guildford) a fost un prozator, matematician, logician, cleric și fotograf englez. A scris celebra sa carte ”Alice in Tara Minunilor”, în anul 1865.

 

27 ianuarie 1841 - S-a născut Alexandru Candiano-Popescu, avocat şi ziarist, general al Armatei Române,luptator in Razboiul pentru cucerirea Independenţei de Stat a Romaniei, de la 1877 ; (d. 1901).

Alexandru Candiano-Popescu (n. 27 ianuarie 1841, Lipia, Buzău - d. 25 iunie 1901), avocat, ziarist și general al armatei române, a fost fondatorul ziarelor „Perseverența” și „Democrația” și inițiatorul mișcării republicane antidinastice din 20 august 1870, cunoscută și sub denumirea de Republica de la Ploiești - foto: ro.wikipedia.org

Alexandru Candiano-Popescu – foto: ro.wikipedia.org

Alexandru Candiano-Popescu (n. 27 ianuarie 1841, Lipia, Buzău – d. 25 iunie 1901), avocat, ziarist și general al armatei române, a fost fondatorul ziarelor „Perseverența” și „Democrația” și inițiatorul mișcării republicane antidinastice din 20 august 1870, cunoscută și sub denumirea de Republica de la Ploiești 

 

27 ianuarie 1855 - Conducerea Școlii ostășești din Bucuresti solicită Eforiei Scoalelor publicarea lucrării lui Nicolae Balcescu “Puterea armată și arta militară la români”. Lucrarea era folosită pentru predarea cursului de istorie militară.

 

27 ianuarie 1859 - S-a născut Wilhelm al II-lea, împărat al Germaniei si rege al Prusiei.

Wilhelm al II-lea (Friedrich Wilhelm Albert Victor von Preußen; n. 27 ianuarie 1859, Berlin – d. 4 iunie 1941, Olanda) a fost ultimul împărat al Germaniei și rege al Prusiei de la 1888 la 1918. Wilhelm al II-lea provine din familia Hohenzollern. Tatăl lui a fost Friedrich al III-lea iar mama a fost împărăteasa Victoria Adelaide Mary Louisa - foto: ro.wikipedia.org

Wilhelm al II-lea – foto: ro.wikipedia.org

Wilhelm al II-lea (Friedrich Wilhelm Albert Victor von Preußen; n. 27 ianuarie 1859, Berlin – d. 4 iunie 1941, Olanda) a fost ultimul împărat al Germaniei și rege al Prusiei de la 1888 la 1918.

A urcat pe tron în iunie 1888, după domnia scurtă de tatăl său, Frederic al III-lea. Wilhelm al II-lea provine din familia Hohenzollern. Tatăl lui a fost Friedrich al III-lea iar mama a fost împărăteasa Victoria Adelaide Mary Louisa.

 

27 ianuarie 1861 - S-a născut mareşalul român Constantin Prezan, erou al Marelui Război de Reîntregire a României si membru de onoare al Academiei Romane.

Constantin Prezan (n. 27 ianuarie 1861, satul Sterianul de Mijloc, comuna Butimanu, plasa Snagov, județul Ilfov, în prezent în județul Dâmbovița - d. 27 august 1943, satul Schinetea, județul Vaslui) unul dintre mareșalii României, erou al Primului Război Mondial - foto: ro.wikipedia.org

Constantin Prezan - foto: ro.wikipedia.org

Constantin Prezan (n. 27 ianuarie 1861, satul Sterianul de Mijloc, comuna Butimanu, plasa Snagov, județul Ilfov, în prezent în județul Dâmbovița – d. 27 august 1943, satul Schinetea, județul Vaslui) unul dintre mareșalii României, erou al Primului Război Mondial.

A fost șef al Marelui Cartier General al Armatei, iar in perioada 11-13 noiembrie 1916 a îndeplinit funcția de comandant al Armatei 1. Fiind specialist în arma geniului, a coordonat planul campaniei din 1917, adică a faimoaselor bătălii de la Marasti, Marasesti si Oituz.

Constantin Prezan a evitat să se implice activ în viața politică, deși a avut o serie de demnități politice, mai mult onorifice, cum ar fi aceea de senator de drept deținută în perioada postbelică, în baza înaltei sale poziții din armată, precum și de participant/membru al Consiliilor de Coroana .

A primit numeroase distincții și medalii, fiind ales membru de onoare al Academiei Romane. Mareșalul Constantin Prezan s-a stins din viață la 27 august 1943, fiind înmormântat cu funeralii naționale, în curtea reședinței sale de la Schinetea.

 

27 ianuarie 1880 - Lui Thomas Edison i-a fost acordat brevetul de inventie pentru sursa sa de iluminare incandescenta.

Thomas Alva Edison (n.11 februarie 1847 Milan, OH, SUA – d.18 octombrie 1931, West Orange, NJ, SUA) a fost un important inventator și om de afaceri american al sfârșitului de secol XIX și început de secol XX. A fost cunoscut și ca "Magicianul din Menlo Park", fiind și cel mai prolific inventator al timpului prin aplicarea practică a descoperirilor științifice (1093 brevete). A fost un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze invenții în domeniul electricității (becul cu filament), al telefoniei, al sistemului de transmisie multiplă a telegramelor, al înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) și al cinematografiei - kinetoscopul. În lumea industriei introduce noțiunea de producție de serie - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Thomas Alva Edison – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Thomas Alva Edison (n.11 februarie 1847 Milan, OH, SUA – d.18 octombrie 1931, West Orange, NJ, SUA) a fost un important inventator și om de afaceri american al sfârșitului de secol XIX și început de secol XX.

A fost cunoscut și ca “Magicianul din Menlo Park“, fiind și cel mai prolific inventator al timpului prin aplicarea practică a descoperirilor științifice (1093 brevete). A fost un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze invenții în domeniul electricității (becul cu filament), al telefoniei, al sistemului de transmisie multiplă a telegramelor, al înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) și al cinematografiei – kinetoscopul.

În lumea industriei introduce noțiunea de producție de serie.

 

27 ianuarie 1888 - La Washington este fondata “National Geographic Society”.

 

27 ianuarie 1901 - A murit în Milano, la vârsta de 87 de ani compozitorul italian Giuseppe Verdi.

Giuseppe Fortunino Francesco Verdi (n. 10 octombrie 1813, Le Roncole — d. 27 ianuarie 1901, Milano), compozitor italian, vestit mai ales pentru creațiile sale în muzica de operă - foto: ro.wikipedia.org

Giuseppe Fortunino Francesco Verdi - foto: ro.wikipedia.org

Giuseppe Fortunino Francesco Verdi (n. 10 octombrie 1813, Le Roncole — d. 27 ianuarie 1901, Milano), compozitor italian, vestit mai ales pentru creațiile sale în muzica de operă.

S-a nascut în mica localitate Le Roncole, în apropierea Parmei, in ziua 10 octombrie 1813).

A avut mari succese internaţionale cu operele Nabucco în 1842, apoi cu Rigoletto, Il Trovatore, La Traviata, Aida, Otello şi Falstaff.

 

27 ianuarie 1902 - S-a nascut Ilie G. Murgulescu, chimist român, preşedinte al Academiei Române (1963-1966); (d. 28.10.1991).

Ilie G. Murgulescu (n. 27 ianuarie 1902, Cornu, județul Dolj, d. 28 octombrie 1991, București) a fost un chimist român, membru titular al Academiei Române din 1952 și Președinte al Academiei între anii 1963-1966. Ilie G. Murgulescu provenit dintr-o familie modestǎ și a avut o carieră remarcabilă - foto: ro.wikipedia.org

Ilie G. Murgulescu – foto: ro.wikipedia.org

Ilie G. Murgulescu (n. 27 ianuarie 1902, Cornu, județul Dolj, d. 28 octombrie 1991, București) a fost un chimist român, membru titular al Academiei Române din 1952 și Președinte al Academiei între anii 1963-1966.

Ilie G. Murgulescu provenit dintr-o familie modestǎ și a avut o carieră remarcabilă. Ilie G. Murgulescu a fost Ministru al Învățământului Superior în guvernul condus de Gheorghiu Dej si Ministru al Învățământului și Culturii între 1961-1962 și Ministru al Învățământului în guvernul Ion Gheorghe Maurer.

A fondat Institutul de Chimie Fizică al Academiei Române pe care l-a condus până în 1977.

 

27 ianuarie 1903 - A fost fondata Confederatia patronala UGIR (Uniunea Generala a Industriasilor din Romania). Astazi poarta numele UGIR-1903.

 

27 ianuarie 1915 - Marina Statelor Unite ocupă Haiti.

Statele Unite ale Americii a fost deosebit de ingrijorate fata de rolul (real și imaginat), jucat de Germania in ultimele decenii în emisfera vestică,inclusiv in Haiti.

Americanii detineau importante informații legate de investiții masive germane pe insula ca parte a unei „rețele mai largi de spionaj german care activa in America Latină și Caraibe.

Prima debarcare pe insula a avut loc pe 27 ianuarie, 1914 cand de pe vasul de razboi USS Montana au desantat trupe americane.

Ocupația s-a încheiat la o august 1934, după ce a Franklin D. Roosevelt a semnat un acord de retragere in luna august 1933.

Ultimul contingent de pușcașii marini americani a plecat pe 15 august 1934, după un transfer oficial de putere catre autoritatile locale..

 

27 ianuarie 1919 - În orașul Maribor (astăzi în Slovenia), trupele iugoslave au tras asupra demonstranților germani, ucigând 9–13 persoane.

Duminica Însângerată din Marburg este numele masacrului care a avut loc în ziua de luni, 27 ianuarie 1919 în orașul Maribor din Slovenia de astăzi.

Soldați din armata Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (viitoarea Iugoslavie), sub comanda ofițerului sloven Rudolf Maister, au ucis între 9 și 13 civili de origine etnică germană, și au rănit alți 60, în timpul unui protest dintr-o piață din centrul orașului.

Estimările numărului de victime diferă între sursele slovene și cele austriece.

În noiembrie 1918, după încheierea Primului Război Mondial, sudul Carintiei și sudul Stiriei, revendicate de către Republica Austria Germană, au fost capturate de către unitățile militare sub comanda lui Maister.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

27 ianuarie 1919 - A murit poetul maghiar Endre Ady (n. 22 noiembrie 1877, Érmindszent, comitatul Sălaj, azi Ady Endre, județul Satu Mare)

În literatura maghiară este primul care rupe legătura cu stilurile vechi, creând un stil modern. Poezia lui este influențată de Baudelaire, Verlaine.

Este un poet simbolist. Simboluri des folosite: Dumnezeu, Bani, Léda. Întodeauna scrie simbolurile cu literă mare. Ady nu a fost cunoscut doar ca poet ci și ca jurnalist. Între Ady și poetul roman Octavian Goga a existat o prietenie sinceră.

 

27 ianuarie 1924 - S-a născut Rauf Denktaş, preşedintele autoproclamat al Republicii Turce a Ciprului de Nord, recunoscută pe plan internaţional doar de Turcia.

 

27 ianuarie 1926 - Inginerul englez John Logie Baird (1888-1946), a experimentat intr-un studio din Londra primele transmisiuni televizate.

27 ianuarie 1926: Inginerul englez John Logie Baird (1888-1946), a experimentat intr-un studio din Londra primele transmisiuni televizate - foto bbc.co.uk

foto bbc.co.uk

John Logie Baird (n. 14 august 1888 la Helensburgh – d. 14 iunie 1946 la Bexhill-on-Sea) a fost un inginer scoțian, cunoscut pentru faptul că a inventat primul sistem de televiziune mecanică. De asemenea, a realizat primul tub electronic pentru televiziunea color.

A realizat prima demonstrație a invenției sale în fața membrilor Royal Society cu un echipament care utiliza discuri rotative pentru a descompune imaginea într-o serie de linii.

În anul 2002, BBC i-a acordat locul 44 în topul “100 Greatest Britons“, iar în 2006 National Library of Scotland l-a considerat ca fiind unul dintre primii zece oameni de știință scoțieni.

 

27 ianuarie 1936 - S-a născut la Cluj, Florin Piersic, actor român de teatru şi film.

Florin Piersic (n. 27 ianuarie 1936, Cluj) este un actor român de teatru și film. A jucat dramă, comedie, tragedie, figuri istorice, haiduci - foto: aarc.ro

Florin Piersic – foto: aarc.ro

Florin Piersic (n. 27 ianuarie 1936, Cluj) este un actor român de teatru și film. A jucat dramă, comedie, tragedie, figuri istorice, haiduci.

Debutul cinematografic s-a produs cu filmul Ciulinii Bărăganului din 1957, interpretând rolul lui Tănase. Și-a evidențiat talentul în ceea ce privește filmele istorice în Neamul Șoimăreștilor din 1965, regizat de Mircea Drăgan, și apoi a jucat în filmul care l-a făcut cunoscut De-aș fi Harap Alb (1965), regizat de regizorul Ion Popescu-Gopo.

Printre rolurile sale celebre din filme s-au numărat haiducul Anghel Șaptecai, haiducul Grigore Pintea și Mărgelatu. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

A fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc

 

27 ianuarie 1936 - S-a născut Nicapetre (Petrica M. Balanica), artist plastician român; (d.21 aprilie 2008).

 

27 ianuarie 1939 - S-a născut Sergiu Hanganu, arhitect român, membru de onoare al Academiei Române, stabilit în prezent în Canada.

Pentru diferite proiecte şi lucrări a fost distins cu şase premii întâi, cu 39 de premii de excelenţă şi a participat la 29 de jurii internaţionale de arhitectură.

A avut cinci expoziţii personale de proiecte de arhitectură în Ottawa, Toronto, Montreal şi New York şi alte şapte expoziţii pe diverse teme (decoraţiuni interioare,arhitectură modernă).

 

27 ianuarie 1941 - Au început Washington consfătuiri secrete între Statele Majore englez si american (pâna la 29 martie 1941), in timpul carora au fost adoptate principiile fundamentale ale strategiei războiului împotriva puterilor “Axei” (planul “ABC1”).

 

27 ianuarie 1942 - S-a născut Alexandru Mironov, scriitor şi realizator de emisiuni TV.

 

27 ianuarie 1944 - Încetează blocada germană asupra Leningradului, inceputa la 8 septembrie 1941. Asediul Leningradului a provocat in randurile populatiei si a aparatorilor orasului un numar de 600 000 de morti, si distrugeri masive. Numai centrul oraşului a rămas intact.

 

27 ianuarie 1944 - S-a născut Nick Mason, baterist şi compozitor britanic (Pink Floyd).

 

27 ianuarie 1945 - Eliberarea de către forțele sovietice a lagărului de exterminare de la Auschwitz, Polonia.
Ziua de 27 ianuarie a fost declarata zi de comemorare a victimelor holocaustului.

Soldiers who participated in the liberation of Auschwitz, January 1945 - foto: furtherglory.wordpress.com

Soldiers who participated in the liberation of Auschwitz, January 1945 – foto: furtherglory.wordpress.com

Auschwitz (în poloneză Oświęcim) sau Auschwitz-Birkenau (nume oficial complet Konzentrationslager Auschwitz, KL Auschwitz (Stammlager), KL Birkenau (Auschwitz II), scurt Konzentrationslager Auschwitz-Birkenau) este numele unui complex de lagăre de concentrare și exterminare al Germaniei naziste. Cunoscut drept cel mai mare lagăr de exterminare nazist,

Auschwitz a devenit locul emblematic de implementare a soluției finale, un element major în punerea în practică a Holocaustului; se estimează că cel puțin 1,1 milioane de persoane au fost omorâte acolo, din care peste 90% au fost evrei.

Auschwitz este numele german al orașului din apropiere, Oświęcim, situat la aproximativ 60 kilometri vest de Cracovia, în sudul Poloniei.

Unul din motivele pentru care a fost aleasă această localitate îl constituie faptul că era un nod de cale ferată foarte dezvoltat, având 44 de linii paralele, ceea ce facilita transportul unui atât de mare număr de evrei și alte naționalități din întreaga Europă.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

27 ianuarie 1948 - S-a născut Mihail Barisnikov dansator rus, coregraf, și actor.

 

27 ianuarie 1958 - S-a născut la Sinaia, Norica Nicolai, fost senatoare liberala in Parlamentul Romaniei. A fost aleasă deputat în Parlamentul European în data de 7 iunie 2009, pe lista Partidului National Liberal.

 

27 ianuarie 1967 - Trei astronauti americani (Virgil Grissom, Edward Withe si Roger Chaffee) au murit, fiind carbonizati in incendiul izbucnit la bordul navetei spatiale „Apollo 1”, in timpul simularii unei lansari a acesteia de la Cape Canaveral, SUA.

27 ianuarie 1967: Astronauții Virgil Grissom, Edward Withe și Roger Chaffee au murit în incendiu în timpul testelor Apollo 1 - foto: ro.wikipedia.org

foto: ro.wikipedia.org

 

27 ianuarie 1967 - A fost semnat de catre URSS, SUA si Marea Britanie Tratatul privind utilizarea pasnica a spatiului cosmic pentru urmatorii 60 de ani (intrat in vigoare la 10 octombrie). Acesta si a fost ratificat în unanimitate de către Senatul S.U.A., intrand în vigoare 10 octombrie 1967.

 

27 ianuarie 1972 - A decedat renumita cântăreață de jazz americana Mahalia Jackson; (n. 1911).

 

27 ianuarie 1973 - La Paris, a fost semnat acordul de pace care a dus la incheierea Razboiului din Vietnam

O încetare a focului a fost semnata la Paris între Statele Unite şi Vietnamul de Nord,in urma negocierilor dintre Le Duc Tho din partea Vietnamului si a lui Henry Kissinger pentru America, s-au încheiat 10 ani de război.

Publicul american este socat sa afle ca 56 000 de soldaţi americani si-au pierdut viaţa în Vietnam, şi ca s-au irosit 135 de miliarde de dolari în operaţiunile militare.

 

27 ianuarie 1978 - S-a născut Cătălin Măruţă, realizator TV român.

 

27 ianuarie 1983 - A murit la varsta de 68 de ani, popularul actor de comedie francez de origine spaniola, Luis de Funès.

Louis de Funès (născut Louis Germain David de Funès de Galarza la 31 iulie 1914 – d. 27 ianuarie 1983) actor francez de film - in imagine, Louis de Funès într-o scenă din filmul "Jandarmul şi extratereştrii" - foto - ro.wikipedia.org

Louis de Funès într-o scenă din filmul “Jandarmul şi extratereştrii” – foto – ro.wikipedia.org

Louis de Funès (născut Louis Germain David de Funès de Galarza la 31 iulie 1914 – d. 27 ianuarie 1983) actor francez de film. S-a bucurat de un succes enorm în majoritatea țărilor Europei și vestul Asiei timp de mai mulți ani. Într-un sondaj de opinie din 1968 a fost votat cel mai popular actor francez.

Majoritatea filmelor sale de succes, ca de exemplu cele din seria Jandarmul din Saint-Tropez (Le gendarme de Saint-Tropez), sunt bazate pe gaguri vizuale (slapstick); deși de Funès putea interpreta și roluri serioase cu o subtilitate suficientă, a fost renumit mai ales pentru grimasele și expresiile faciale exagerate.

 

27 ianuarie 1984 - Dumitru Iuga, fondatorul „Mişcării pentru libertate şi dreptate socială din România” (MLDSR), este condamnat de Tribunalul Militar la 12 ani închisoare, degradarea militară şi interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de complot.

 

27 ianuarie 1987 - Mongolia a stabilit relatii diplomatice cu SUA.

 

27 ianuarie 1987 - Republica Malta s-a declarat stat neutru, conform prevederilor Constitutiei.

 

27 ianuarie 1988 - Inaugurarea Bibliotecii Române din Paris.

 

27 ianuarie 1990 - A inceput procesul celor patru demnitari ai regimului comunist (Ion Dinca, Tudor Postelnicu, Emil Bobu si Manea Manescu). Pe 2 februarie au fost condamnati la inchisoare pe viata. Dupa scurt timp, au fost pusi in libertate.

Tudor Postelnicu (n. 13 noiembrie 1931) a fost un comunist și general român. În 1977 a făcut parte din Comandamentul de reprimare a grevei minerilor din Valea Jiului. În 1978 a fost numit șef al Departamentului Securității Statului. În 1987 devine Ministru de Interne și membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român - foto: Agerpres (jurnalul.ro)

Tudor Postelnicu – foto: Agerpres (jurnalul.ro)

Tudor Postelnicu (n. 13 noiembrie 1931) a fost un comunist și general român. În 1977 a făcut parte din Comandamentul de reprimare a grevei minerilor din Valea Jiului.

În 1978 a fost numit șef al Departamentului Securității Statului. În 1987 devine Ministru de Interne și membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român

 

27 ianuarie 1992 - A fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare și bună vecinatate cu Bulgaria.

 

27 ianuarie 1997 - În Burkina Faso a fost revizuita Constitutia adoptată la 11 iunie 1991.

 

27 ianuarie 2008 - A murit presedintele indonezian Suharto. Suharto s-a născut la 8 iunie 1921 si a fost presedinte al Indoneziei intre anii 1967-1998.

 

27 ianuarie 2009 - A murit John Updike, prozator şi poet american ( romanul sau “Centaurul” a fost tradus si in limba romana); ( n.1932)

 

27 ianuarie 2010 - A murit scriitorul american Jerome David Salinger, autorul romanului “De veghe în lanul de secară”; (n.1 ianuarie 1919,New York).

 

27 ianuarie 2011 - S-a declanșat “Primăvara arabă” în Yemen.

Primăvara arabă au fost o serie de mișcări de protest care au avut loc în mai multe țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord începând cu sfârșitul anului 2010. În principal, acestea au avut loc mai ales în țări arabe unde domnea un regim autoritar sau totalitar.

Manifestări de stradă de o amploare deosebită s-au desfășurat în Egipt, Algeria, Yemen, Libia, Iordania, Bahrain, Maroc, Kuweit si Iran, având loc evenimente de mai mică amploare în Sahara Occidentală, Sudan, Djibouti, Cisiordania, Liban, Siria, Irak, Senegal, Arabia Saudită și Oman.

În aceeași perioadă s-au desfășurat demonstrații de diferite mărimi și în țări din afara zonei, cum ar fi Somalia, Albania, Serbia, Mauritania și Gabon.

Proteste Algeria - foto: theapricity.com

Proteste Algeria – foto: theapricity.com

Scânteia care a declanșat mișcările de protest a fost larg recunoscută ca fiind sinuciderea prin auto-incendiere a lui Mohamed Bouazizi în Tunisia la data de 17 decembrie 2010.

Acest act a declanșat demonstrații pe scară largă împotriva regimului, care ulterior s-au extins în mai multe țări din zonă.

În Egipt, Yemen și Tunisia, demonstrațiile au devenit adevărate revoluții care au dus la înlăturarea președinților tunisian (Zine El Abidine Ben Ali) și egiptean (Hosni Mubarak), iar ulterior și a președintelui yemenit Ali Abdullah Saleh.

În Iordania și Cisiordania guvernele au fost dizolvate de către regele Abdullah, respectiv președintele Autorității Palestiniene Mahmud Abbas.

Existența mijloacelor de comunicație modernă precum Facebook sau Twitter au înlesnit organizarea revoltei, fapt pentru care guvernele din mai multe țări afectate de proteste au blocat accesul la ele sau chiar la întregul Internet.

Accesul mass-media internaționale în mai multe țări a fost sever restricționat, iar reporterii mai multor posturi internaționale (CNN, Al Jazeera etc.) aflați pe teren au fost amenințați, reținuți de către poliție sau chiar bătuți.

Yemeni Revolution - Anti-government protest in Sana'a on 3 February 2011 - foto: en.wikipedia.org

Yemeni Revolution – Anti-government protest in Sana’a on 3 February 2011 – foto: en.wikipedia.org

După căderea celor trei dictatori din Tunisia, Egipt și Libia, următoarea întrebare a fost cine urmează la rând.

Următoarele revolte s-au declanșat în Siria și Yemen. Cei doi lideri, Bashar Al Assad și Ali Abdullah Saleh, au încercat să se mențină la putere, lansând numeroase promisiuni de democratizare, pentru oprirea violențelor.

Protestele în Yemen au durat 10 luni timp în care s-au produs masacre în aproape fiecare zi. Președintele Saleh în tot acest timp, a promis o serie de reforme politice care să îmbunătățească traiul cetațenilor, însă poporul nu a renunțat până când acesta nu și-a semnat demisia, după 32 de ani de președinție.

Același lucru nu se poate spune despre Siria, unde forțele rebele luptă încă împotriva regimului Asad, care refuză să predea puterea în ciuda violențelor și evenimentelor grave care au încălcat drepturile omului.

 

27 ianuarie 2013 - A murit comunistul sovietic Ivan Ivanovici Bodiul, fost Prim-secretar al Partidului Comunist din R.S.S. Moldovenească intre anii 1961-1980; (n.3 ianuarie 1918).

Ivan Ivanovici Bodiul (n. 21 decembrie 1917/3 ianuarie 1918, satul Alexandrovca, regiunea Nicolaev, Ucraina - d. 27 ianuarie 2013, Moscova, Rusia) a fost un politician moldovean, care a îndeplinit funcția de Prim-secretar al Partidului Comunist din R.S.S. Moldovenească (1961-1980) - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Ivan Ivanovici Bodiul – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

În ciuda originii sale moldovenesti, a fost un prost vorbitor al limbii romane.

Ivan Bodiul a fost prim-secretar al Partidului Comunist din Moldova de la 28 mai 1961 – 30 decembrie 1980. In opiniile istoricilor care au studiat perioada respectivă, Bodiul a fost un „dictator regional” tipic perioadei brejneviste.

În calitate de prim-secretar al PCM, el s-a remarcat prin lupta dusă împotriva conștiinței naționale românești si a transformat RSS Moldovenească într-un cap de pod al KGB-ului în războiul subversiv purtat de URSS împotriva României;

A dus o politica de deznationalizare a romanilor moldoveni si de persecutii impotriva intelectualitatii romane din aceasta republica sovietica si de rusificare a Republicii Moldova, invitând specialiști alogeni din cele mai îndepărtate colțuri ale fostei Uniuni Sovietice în detrimentul angajării în câmpul muncii a populației băștinașe care, la rândul ei, era trimisă în mod organizat în Siberia și în alte regiuni ale URSS (în special din RSFSR) pentru a schimba structura etnică a populației.

A încurajat căsătoriile tinerilor nomenclaturişti cu rusoaice, acest fapt fiind un bilet de intrare în saloanele puterii sovietice.

A susținut ampla campanie de falsificare a adevărului științific despre limba română și istoria națională.

Grefând pe te­ma poporului şi limbii moldove­neşti, a lan­­sat critici dure împotriva regimului de la Bucureşti.

Încă din anul 1965, s-a declanşat o vastă campanie propagandistică vizând pericolul presei, literaturii, radi­o­u­lui şi televiziunii româneşti.

În 1968 a interzis literatura românească şi ziarele de peste Prut, acestea fiind tăinuite în fondurile speciale ale bibliotecilor si eliminat în totalitate „limba moldovenească” din spaţiul public încă la începutul anilor ’60, când în Ucraina, de exemplu, Piotr Selest a luat măsuri pentru a readuce măcar parţial ucraineana în instituţiile statului;

În 1970, în faţa membrilor Co­mitetului Central (CC) al Parti­du­lui Comunist din Moldova (PCM), Ivan Bodiul (1917-2013), prim-secretarul RSSM, a „înfierat” politica lui Ceauşescu.

Deoarece „propagau ideea României Mari”, i-a numit pe comuniştii români „re­acţionari”, „şovini”, calomniatori „în mod josnic” ai bolşevicilor.

Altă dată s-a denunţat„ răspândirea foilor volante şi a ins­crip­ţiilor cu caracter antirus, antisovietic şi proromân”

 

Calendar Ortodox 27 ianuarie 2024

articole preluate de pe: ziarullumina.ro; basilica.ro

 

Calendar Ortodox 27 ianuarie 2024
Aducerea moaştelor Sf. Ier. Ioan Gură de Aur;
† Sf. Marciana împărăteasa

 

Aducerea moaştelor Sf. Ier. Ioan Gură de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur a fost Patriarh al Constantinopolului pe vremea împăratului Arcadie (395-408) şi a împărătesei Eudoxia.

Viaţa sa este relatată pe larg în data de 13 noiembrie, când se face pomenirea lui.

Lucrarea sa neobosită în ogorul Domnului este amintită în data de 30 ianuarie, când Sfântul Ioan Gură de Aur este cinstit laolaltă cu Sfântul Ierarh Vasile cel Mare şi cu Sfântul Ierarh Grigorie Teologul.

Astăzi, pomenim aducerea moaştelor sale de la Comane şi aşezarea lor în Biserica „Sfinţilor Apostoli” din Constantinopol.

Această faptă vrednică de laudă s-a săvârşit în timpul împăratului Teodosie cel Mic (408-450), fiul împăratului Arcadie, în anul 438.

Pentru că asupra cetăţii şi a împărăţiei veniseră în acea vreme multe nenorociri, poporul socotea că toate relele erau o pedagogie dumnezeiască, pentru nedreptăţile pe care împărăteasa Eudoxia le făcuse Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, căci ea uneltise ca el să fie îndepărtat din scaun şi trimis ­să moară în exil.

Astfel, Sfântul ­Proclu, noul Patriarh al Constantinopolului, l-a îndemnat pe împărat să aducă moaştele fericitului şi dumnezeiescului Ioan în cetate, ca un semn de împăcare.

Cin­­stitele moaşte ale Sfântului Ierarh Ioan au fost luate şi puse într-o raclă de aur, iar când soborul a ajuns la Constantinopol, însuşi împăratul a îngenuncheat şi s-a rugat cu lacrimi ca sfântul să ierte fărădelegea mamei sale, Eudoxia, care fusese pricina morţii lui.

Pentru că acest eveniment binecuvântat s-a petrecut în ziua de 27 ianuarie, Biserica a hotărât ca să se prăznuiască în fiecare an aducerea moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur la Constantinopol.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Sfânta Marciana, împărăteasa, soția împăratului Iustin I (518-527), cea întocmai cu Apostolii

Sf. Marciana împărăteasa - foto preluat de pe basilica.ro

Sf. Marciana împărăteasa – foto preluat de pe basilica.ro

Sfânta Marciana Împărăteasa a fost soția Împăratului Iustin cel Bătrân (518-527). Fiind o femeie evlavioasă a dus o viață ascetică. Ea s-a remarcat prin grija față de săraci. A trecut în pace la viața veșnică și a fost înmormântată în Biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol.

 

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Petru Egipteanul, care, ajungând la adânci bătrâneţi, în pace s-a săvârşit.

Cuviosul Petru Pionitul, cunoscut în Sinaxare ca Petru Egipteanul, a fost unul din Părinții pustiei care a trăit în secolul al V-lea în centrul monastic numit Chiliile din Egipt.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Claudin, care în pace s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Dimitrie, care a mărturisit în Constantinopol, în anul 1784, şi care de sabie s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

sursă: www.calendar-ortodox.ro

Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur (27 ianuarie 438)

Aducerea moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur – miniatură din Menologhionul lui Vasile al II-lea Macedoneanul (sec. XI)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: basilica.rodoxologia.rowww.calendar-ortodox.ro

 

Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur

În sâmbăta Sfintelor Paşti (16 aprilie 404), Sfântul Ioan Gură de Aur, Patriarhul Constantinopolului, a fost scos cu forţa din biserică de ostaşii împărătesei Eudoxia (soţia lui Arcadiu) şi închis în reşedinţa Arhiepiscopiei până după sărbătoarea Cincizecimii, când a fost adus în exil într-o localitate din Asia Mică (Turcia de astăzi), anume Cucuz.

De aici a continuat legăturile sale cu prietenii din Constantinopol şi Antiohia. Acolo a stat sub paza legionarilor armatei imperiale bizantine timp de trei ani, până în anul 407.

În acel an, la insistenţele împărătesei Eudoxia, împăratul Arcadius a hotărât ca Sfântul Ioan Gură de Aur să fie exilat pe ţărmul răsăritean al Mării Negre, în localitatea Pityus, pentru a fi cât mai departe de Constantinopol şi Antiohia şi pentru a nu influenţa pe credincioşii din capitala imperiului.

După trei luni de călătorie, au ajuns în localitatea Comane din provincia Pont, a Imperiului Bizantin. Într-o noapte, i s-a arătat mucenicul Vasilisc, ale cărui sfinte moaşte se aflau acolo şi i-a zis: „Curaj, frate Ioane, că mâine vom fi împreună!”.

Această călătorie afectând iremediabil starea precară a sănătăţii Sfântului, în data de 14 septembrie a anului 407, după ce s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, s-a mutat la Domnul rostind cuvintele: „Slavă Ţie, Doamne, pentru toate”.

După 31 ani, adică la 27 ianuarie 438, împăratul Teodosie al II-lea, fiul lui Arcadius, îndrumat de sfatul duhovnicesc al patriarhului Proclu, a adus moaştele sfântului Ioan Gură de Aur din localitatea Comana la Constantinopol.

Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur (27 ianuarie 438) - foto preluat de pe basilica.ro

Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur (27 ianuarie 438) – foto preluat de pe basilica.ro

Când racla cu sfintele moaşte a ajuns în portul capitalei imperiale, toţi locuitorii, în frunte cu împăratul şi patriarhul, au ieşit cu lumânări aprinse în întâmpinarea marelui păstor al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur.

După acest moment, procesiunea cu moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, condusă de patriarhul Proclu şi de împăratul Teodosie al II-lea, a pornit spre Biserica Sfinţilor Apostoli, ctitoria Sfântului Împărat Constantin cel Mare, după ce mai întâi s-a oprit la Biserica Sfântului Apostol Toma, iar apoi la Biserica Sfintei Irina, care se numea şi Biserica păcii lui Hristos.

Aici, la Biserica Sfintei Irina, împăratul şi patriarhul au descoperit racla şi au aflat trupul Sfântului Ioan neatins de stricăciune şi emanând o mireasmă duhovnicească.

Împăratul, în semn de smerenie, şi-a dat jos mantia de porfiră, semnul imperialităţii sale, şi a întins-o sub racla cu sfintele moaşte şi şi-a cerut iertare în numele părinţilor săi, împăratul Arcadius şi împărăteasa Eudoxia.

Toţi locuitorii Constantinopolului au venit să atingă măcar racla Sfântului şi au rămas în rugăciune zi şi noapte lângă ea.

De la Biserica Sfintei Irina, moaştele au fost duse la vechea Biserică a Sfintei Sofia, pe locul căreia, peste o sută de ani, marele împărat Justinian, va construi Catedrala „Sfânta Sofia”, care străjuieşte şi astăzi malurile Bosforului.

De la Biserica „Sfânta Sofia”, moaştele Sfântului au fost duse la catedrala de atunci a Constantinopolului, Biserica Sfinţilor Apostoli.

Moaştele Sfântului au fost aşezate sub sfânta masă din altarul acestei biserici construite de Sfântul Împărat Constantin cel Mare.

 

Tropar la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur

Glasul 8

Din gura ta ca o văpaie de foc strălucind harul, lumea a luminat; vistieriile neiubirii de argint lumii a câştigat; înălţimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci, cu cuvintele tale învăţându-ne, Sfinte Părinte Ioan Gură de Aur, roagă pe Hristos Cuvântul să mântuiască sufletele noastre.

Condac la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur

Glasul 1

Ceata îngerească…

Veselitu-s-a în Taină Cinstita Biserică de întoarcerea cinstitelor tale moaşte; şi pe acestea ascunzându-le ca pe nişte aur de mult preţ, dăruieşte celor ce te laudă pe tine neîncetat, prin rugăciunile tale, harul tămăduirilor, Sfinte Părinte Ioan Gură de Aur.

cititi si Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului (347 – 407)

 

Sinaxar 27 Ianuarie

În această lună, în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea aducerii moaştelor celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului.

articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro

Sf. Ier. Ioan Gură de Aur (347 - 407) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Ier. Ioan Gură de Aur (347 – 407) – foto preluat de pe doxologia.ro

Acest dumnezeiesc părinte al nostru, de trei ori fericit, Ioan Gură de Aur, a fost mare luminător şi învăţător al lumii.

El nu trecea cu vederea nedreptatea şi nu căuta la faţa oamenilor.

Astfel chiar pe împărăteasa Eudoxia a înfruntat-o pentru fărădelegile şi nedreptăţile ce le făcea, printre altele şi pentru chipul tiranic cu care luase via unei văduve, numită Calitropia.

De aceea a fost izgonit de două ori din scaun, şi iarăşi a fost chemat la păstoriţii săi.

Dar a treia şi cea din urmă oară, a fost trimis la Cucus.

De aici l-au dus la Aravissos şi apoi la Pitius, oraşe nu numai lipsite de cele trebuincioase, dar şi totdeauna prădate de isauri, vecinii lor.

Deci, aflându-se acest mare părinte şi înger în trup acolo în Pitius, a fost chemat de Domnul şi Stăpânul tuturor şi s-a mutat la veşnicele locaşuri, în anul 407.

Iar sfintele lui moaşte au fost îngropate în Comane, împreună cu moaştele sfinţilor mucenici Vasilisc şi Luchian.

Curând după îngroparea sfântului părinte Ioan Gură de Aur, Arcadie împăratul a părăsit viaţa pământească împreună cu soţia sa Eudoxia, urmându-le la împărăţie fiul lor Teodosie.

Mai târziu a ajuns patriarh al Constantinopolului, cu alegerea tuturor, Proclu, ucenicul şi slujitorul sfântului Ioan.

În al patrulea an al patriarhatului şi după treizeci şi trei de ani de la adormirea sfântului Ioan Gură de Aur, Proclu a înduplecat pe împăratul Teodosie să trimită să aducă moaştele sfântului.

Dar sfântul nevrând să se lase înduplecat, şi stând nemişcat, împăratul a trimis o epistolă de rugăminte, care avea acest cuprins:

Învăţătorului a toată lumea şi părintelui duhovnicesc, Sfântului Ioan Gură de Aur, patriarhul, scrie acestea Teodosie împăratul:

Noi, cinstite părinte, socotind că trupul tău este mort ca al altora, am vrut fără multă chibzuială să-l ridicăm şi să-l aducem iarăşi la noi. Din cauza aceasta dorinţa noastră, pe bună dreptate, nu ni s-a împlinit. Dar tu, cinstite părinte, ca cel care ai învăţat pe toţi pocăinţa, iartă-ne greşeala şi te dăruieşte nouă ca unor fii iubiţi de părintele lor, şi veseleşte cu venirea ta pe cei ce te doresc“.

Deci, când au dus scrisoarea aceasta şi au pus-o pe racla sfântului, sfântul îndată s-a lăsat uşor.

Purtătorii raclei au ridicat racla şi au purtat-o fără osteneală.

Când au ajuns de cealaltă parte de Constantinopol, a trecut împăratul, cu tot senatul şi patriarhul cu tot clerul, şi au pus racla ce era cu trupul sfântului într-o corabie împărătească.

Dar iscându-se furtuna pe mare, celelalte corabii s-au împrăştiat în toate părţile, numai corabia cu trupul sfântului s-a abătut la via văduvei aceleia, pe care o năpăstuise Eudoxia, precum s-a spus mai înainte.

Iar dacă s-a dat văduvei îndărăt via, îndată valurile mării s-au liniştit.

Moaştele sfântului au fost duse mai întâi la biserica apostolului Toma, numită a lui Amantie; după aceea la biserica sfintei Irina şi aici au fost puse în sintronul său şi strigară toţi:

Primeşte-ţi scaunul tău, sfinte“.

După aceea fiind aşezată racla într-o caretă împărătească, a fost dusă la biserica cea mare a Sfinţilor Apostoli, unde fiind aşezată pe tronul cel sfinţit, s-a auzit glas grăind: “Pace tuturor“.

După aceasta racla cu sfintele moaşte a fost îngropată în pământ, în altar, unde se află şi acum, iar când se săvârşea sfânta Liturghie, se făceau minuni mari.

Aşa ştie Dumnezeu să mărească pe aceia, care îl slăvesc prin vieţuirea lor.

Sf. Ier. Ioan Gură de Aur (347 - 407) - foto preluat de pe www.icon-art.info

Sf. Ier. Ioan Gură de Aur (347 – 407) - foto preluat de pe www.icon-art.info

Cu privire la izgonirea sfântului Ioan Gură de Aur arătăm aici chiar cuvintele sale, pe care le-a grăit către episcopul Chiriac, care era şi el izgonit.

Vino să-ţi potolesc rana mâhnirii şi să-ţi risipesc negura cugetului.

Ce te mâhneşte şi te întristează?

Că iarna este grea şi că furtuna ce cuprinde Biserica este amară?

Ştiu şi eu aceasta şi nimeni afară de Dumnezeu nu o poate înlătura.

Dar, dacă voieşti, îţi voi zugravi icoana stării de acum.

De multe ori vedem că marea se cutremură şi se umflă tocmai din fundul adâncului.

Vedem şi pe corăbieri care neputând birui furtuna, stau încremeniţi punându-şi mâinile pe genunchi.

Nu văd nici cerul, nici marea, nici pământul, ci zac jos în aşternuturi, plâng şi se tânguiesc.

Aşa se întâmplă pe marea cea văzută.

Dar acum furtuna care s-a dezlănţuit asupra Bisericii lui Dumnezeu este mai rea şi valurile sunt mai multe.

Ci, roagă-te Domnului nostru Iisus Hristos, Care nu biruieşte furtuna cu meşteşugul, ci potoleşte viforul numai cu ameninţarea.

Iar daca te-ai şi rugat de multe ori şi n-ai fost ascultat, nu te lenevi.

Căci astfel este voinţa iubitorului de oameni Dumnezeu, Care se îngrijeşte mai dinainte de mântuirea noastră.

Au doară nu putea să izbăvească pe cei trei tineri, ca să nu fie aruncaţi în cuptor?

Ci, când au fost robiţi şi duşi în ţara barbarilor, îndepărtaţi de îngrijirea părintească, de nimeni cunoscuţi şi în cuptor aruncaţi, atunci adevăratul Dumnezeu pe neaşteptate a făcut minune, a risipit focul din cuptorul haldeilor şi cuptorul s-a prefăcut în locaş de închinare.

Iar tinerii au chemat toată făptura şi pe îngeri şi puterile, şi adunându-se toţi împreună ziceau:

“Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul”.

Vezi, frate, cum răbdarea drepţilor a primenit focul acela în rouă?

Cum a înduplecat pe tiranul împărat să trimită cărţi în toată lumea şi să zică:

“Mare este Dumnezeul lui Sedrah, Misah şi Avdenago!”

Şi vezi câtă groaza a pus.

Căci a scris:

“De va grăi cineva cuvânt rău asupra lor, să-i fie casa de jaf şi să i se ia averile”.

Deci nu te mâhni, frate Chiriac.

Eu, când mă izgoneau din Constantinopol, nu mă îngrijeam de mine, ci ziceam în inima mea:

De-i este voia împărătesei să mă izgonească, izgonească-mă, că “al Domnului este pământul şi plinirea Lui”.

De va vrea să mă ferăstruiască, ferăstruiască-mă, că am pildă pe Isaia.

De va vrea să mă arunce în mare, îmi voi aduce aminte de proorocul Iona.

De-i este voia să mă bage în groapă, am pilda pe Daniil care a fost aruncat în groapa leilor.

De va vrea să mă ucidă cu pietre, am pe Ştefan, întâiul mucenic, care a pătimit uciderea cu pietre.

De va vrea să-mi ia capul, am pe Ioan Botezătorul.

De va vrea să-mi ia averea, de va găsi ca am, să mi-o ia; căci “gol am ieşit din pântecele maicii mele şi gol mă voi şi duce”.

Pe mine mă învaţă şi apostolul când zice:

“Dumnezeu nu caută la faţa omului”.

Şi încă:

“De aş fi plăcut oamenilor, n-aş fi sluga lui Hristos”.

Mă înarmează şi David când zice:

“Grăit-am întru mărturiile Tale înaintea împăraţilor şi nu m-am ruşinat”.

“Multe au meşteşugit asupra mea cei ce m-au urât, ci toate le-au făcut din pizmă”.

Ştiu bine că te întristezi, frate Chiriac, pentru că cei ce ne-au izgonit merg cu cinste prin târg şi mulţi îi petrec cu alai.

Dar nu-ţi aduci aminte de bogatul şi de Lazăr?

Care din ei era amărât în această lume, şi care petrecea din plin?

Ce i-a stricat lui Lazăr sărăcia?

Au nu l-a dus în sânul lui Avraam, ca pe un viteaz şi biruitor?

Şi ce i-a folosit bogăţia bogatului cel îmbrăcat în porfiră şi în vison?

Nimic.

Căci unde îi sunt purtătorii de toiege?

Unde-i sunt lăncierii?

Unde-i sunt caii cu trăsurile de aur?

Unde îi sunt prietenii care se hrăneau la masa lui?

Unde este masa cea împărătească?

Au nu-l duceau legat, ca pe un tâlhar, la mormânt, purtându-şi sufletul gol din lumea aceasta şi strigând cu glas sec:

“Părinte Avraame, miluieşte-mă şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă, să-mi răcească limba, că amar mă prăjesc în văpaia aceasta?

Bogatule ticălos, de ce chemi tată pe Avraam, căruia nu i-ai urmat viaţa?

Acela pe tot omul a ospătat în casa lui, iar tu n-ai purtat grijă de nici un sărac.

Nu este de plâns şi de jelit, că acela care avea atâta bogăţie, nu s-a învrednicit de o picătură de apă?

Pentru că nu a dat nici fărâmiturile de la masa săracului, nu primeşte acum nici o picătură de apă.

În iarna vieţii acesteia el n-a semănat milostenie; a venit vara şi n-a secerat.

Rânduiala Stăpânului este aceasta:

El a pus faţă în faţă chinurile nelegiuiţilor şi odihna drepţilor, ca să se vadă unii pe alţii şi să se cunoască; fiecare mucenic îşi va cunoaşte atunci pe tiranul care l-a chinuit.

Şi că ceea ce spun nu sunt numai cuvintele mele, ascultă ce grăieşte înţelepciunea:

“Atunci cu multă îndrăzneală va sta dreptul în faţa celor ce l-au necăjit.

Ca un călător ce umblă pe zăduf şi este ars de sete şi nimereşte la o fântână bună, sau ca un flămând care ar sta la o masă plină de toate mâncările, dar este oprit de cineva mai puternic să se atingă de bucatele de pe masă.

Mare mâhnire şi chin este pe cel însetat că nu poate să-şi stingă setea şi pe cel flămând că este împiedicat să se îndulcească din bucate.

Tot aşa şi la ziua Judecăţii: păcătoşii vor vedea pe sfinţi bucurându-se.

Că şi pe Adam vrând Dumnezeu să-l amărască, l-a făcut să lucreze pământul în preajma raiului, ca privind locul cel dorit, de unde ieşise, să aibă pururea durere în suflet.

Şi dacă, frate Chiriac, nu ne vom mai întâlni aici, în viaţa aceasta, ca să vorbim unul cu altul, dincolo în viaţa cealaltă nu va fi nimeni care să ne împiedice întâlnirea.

Atunci vom vedea şi pe izgonitorii noştri, tot aşa precum Lazăr vedea pe cel bogat şi mucenicii văd pe chinuitorii lor.

Deci dar nu te mâhni, iubite frate, ci adu-ţi aminte de proorocul Isaia care zice:

“De batjocorirea lor nu te teme şi de ocara lor nu te lăsa biruit, că după cum lâna este mâncată de molii, aşa vor fi şi ei mâncaţi”.

Gândeşte-te la Domnul Hristos, cum în scutece fiind, a fost izgonit şi în pământul egiptenilor lepădat,

Cel ce ţine lumea cu mâna Sa.

Şi pentru ce? ca să se facă chip şi pildă nouă, să nu ne mâhnim întru năpaste.

Şi-ţi mai adu aminte de patima Mântuitorului, şi de câte ocări a suferit pentru noi Stăpânul a toate.

Că unii dintre iudei Îl numeau samaritean şi băutor de vin; alţii îndrăcit şi prooroc mincinos, zicând:

“Iată om mâncător şi băutor de vin”, şi că “scoate demoni cu domnul demonilor”.

Şi ca să mai spun şi altele: cum L-au dus atunci să-L arunce în râpă?

O, minune mare!

Şi-L scuipau în obraz şi-i dădeau palme?

Dar că L-au adăpat cu fiere şi I-au bătut capul cu trestie, şi cu hlamida împărătească îmbrăcându-L, cu cununa de spini L-au încununat; şi-i cădeau înainte batjocorindu-L şi tot felul de batjocoriri făcându-I?

Dar când L-au dus acei băutori de sânge, şi L-au tras gol la patimă?

Cum L-au lăsat toţi ucenicii Lui?

Că unul s-a lepădat de Dânsul, iar altul L-a vândut şi ceilalţi au fugit; şi sta singur, gol, în mijlocul poporului aceluia, de vreme ce praznicul Paştilor îi adunase pe toţi.

Şi L-au răstignit ca pe un om rău, în mijlocul făcătorilor de rele şi ar fi zăcut neîngropat.

Ca nici nu L-au pogorât de pe cruce, până nu L-au cerut unii, ca să-L îngroape.

Şi cum au scornit minciună asupra Lui, cum că ucenicii Săi L-au furat şi că n-a înviat.

Şi adu-ţi aminte încă de Apostoli, că de peste tot erau urmăriţi şi că se ascundeau prin cetăţi:

Pavel s-a ascuns la o femeie vânzătoare de mătăsuri şi Petru la un curelar, că nu îndrăzneau să intre la cei bogaţi; dar mai târziu, toate le-au mers uşor.

Aşa că nici tu frate, nu-ţi face inimă rea.

Auzit-am de bârfitorul acela Arsachie, pe care împărăteasa l-a pus patriarh în scaunul meu, că a necăjit pe fraţii şi fecioarele care n-au vrut să se împărtăşească cu el, şi că mulţi dintr-înşii au murit prin temniţe, pentru dragostea mea.

Acest lup în chip de oaie, care are numai haina de episcop, este într-adevăr un adulter.

Că precum femeia căreia îi trăieşte bărbatul, dacă merge după altul se numeşte adulteră, tot aşa şi acesta este un adulter nu trupeşte ci sufleteşte, pentru că, fiind eu viu, mi-a răpit scaunul.

Frate Chiriac, îţi scriu aceasta din Cucus, unde m-au izgonit din porunca împărătesei.

Multe necazuri am întâmpinat pe cale, dar nu le-am luat în seamă.

Că, pe când am ajuns în ţara capadocienilor şi în Tavrochilichia ne-au întâmpinat cete, cete, de sfinţi părinţi şi mulţime de monahii fecioare, care întristate şi plângând cu jale mare, căci mă vedeau dus în surghiun, ziceau întru sine:

“Mai de folos ar fi fost să se ascundă soarele decât să tacă gura lui Ioan”.

Aceste cuvinte m-au tulburat mult şi m-au întristat şi mai mult, când îi vedeam pe toţi plângând pentru mine.

Iar toate celelalte câte mi s-au întâmplat nu le-am luat în seamă.

Foarte bine ne-a primit episcopul cetăţii acesteia, şi multă dragoste ne-a arătat că dacă ar fi fost cu putinţă şi n-am fi păzit hotărârea, ne-ar fi dat chiar şi scaunul său.

Te rog, dar, şi te poftesc din toată inima, goneşte plânsul amărăciunii tale.

Adu-ţi aminte de mine, în rugăciunile tale şi mângâie-mă cu răspunsul tău“.

 

Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, Patriarhul Constantinopolului

articol preluat de pe doxologia.ro

Sf. Ier. Ioan Gură de Aur (347 - 407) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Ier. Ioan Gură de Aur (347 – 407) – foto preluat de pe doxologia.ro

Punând sfintele moaște în sicriul poleit cu aur pe care îl aduseseră, au pornit la drum cu sârguință, petrecându-le cu cântare de psalmi, cu făclii și cu tămâieri. Iar când era să se apropie de o cetate sau de vreun sat, ieșea spre întâmpinare tot poporul și astfel îl petrecea fiecare cetate, spre cealaltă.

Iarăși praznic strălucit și pricinuitor de bucurie, iarăși sărbătoare mult luminoasă a cuprins Biserica noastră, care pierde iarna mâhnirii și gerul păcatului; iarăși prăznuim pomenirea dascălului și a părintelui celui cu gura de aur, a cărui vestire, ca și a fericiților apostoli, a străbătut cu adevărat toate marginile lumii și a umplut toate cetățile; ba chiar toate țările s-au bucurat de graiurile lui cele preastrălucite și aurite. Iată a sosit privighetoarea cea mult glăsuitoare, prevestind taina cea mare a învierii celei de obște, ca pe o dumnezeiască primăvară; iar prin tăcerea lui de puțină vreme arată înnoirea cea nemărginită a vârstei celei după Hristos și a tinereților celor duhovnicești.

A venit iarăși gura de aur, care, după puțină tăcere, grăiește acum cu adevărat cuvinte mai dulci decât fagurele de miere, mai scumpe decât pietrele cele neprețuite și cu adevărat mai trebuincioase decât aurul. Limba care grăia cândva măririle darului, fiind lovită de duh ca de un arcuș, și trestia scriitorului ce scrie degrab urmând-o, pe Dumnezeu cel întrupat îl vestește nouă. Iată marele stâlp al Bisericii, turnul bunei credințe cel neclătinat și luminătorul cel nestins al didascaliei, care a fost prigonit mulți ani pentm Hristos și ascuns pentru pizma vrăjmașilor, s-a arătat acum după 30 de ani și a strălucit mai mult decât soarele cel simțit.

Acum iarăși a venit după îndelungate și amare izgoniri, sau mai bine să le zic dulci; căci pentru Hristos le-a pătimit. A venit iarăși la turma sa, după strălucita izgonire și fericita moarte, și a intrat cu cinste și cu dreptate în cetatea de la care cu nedreptate a fost izgonit mai înainte.

Dar să povestim de la început, după rânduială, istoria întoarcerii, ca mai mult să vă bucurați și să vă veseliți. Și să arătăm cine au fost pricinuitorii prin care s-a făcut aducerea sfintelor moaște ale Hrisostomului, cum și când s-a făcut. Căci despre petrecerea lui cea minunată, precum și despre ispitele ce a pătimit în acea nedreaptă izgonire, am scris deplin în ziua a treisprezecea a lunii noiembrie, și ajung acelea să înțeleagă fiecare cum era minunatul Hrisostom în fapta cea bună.

După fericita lui moarte, dumnezeiescul lui suflet s-a dus în ceruri, bucurându-se, iar mult pătimitorul și mucenicescul lui trup a fost îngropat în Comane, de cei împreună călători cu dânsul, adică de ucenicii și prietenii lui; care împreună au călătorit cu dânsul în izgonire, care ca niște recunoscători și mulțumitori către dascălul lor, nu s-au lenevit, ci s-au dus la Roma, unde era episcop într-acea vreme Sfântul Inocențiu (401-417), iar împărat Onoriu (395-423), fratele lui Arcadie (395-408), cărora le-au povestit de la început toate muncile și nedreptățile ce le-a pătimit Sfântul Ioan de la împărăteasa Eudoxia și de la episcopii cei nesfințiți, care au dat mulțime de aur la doi bărbați netrebnici ca să ucidă pe cel numit „Gură de Aur” și decât aurul mai cinstit. Dar Dumnezeu, ca un drept judecător, n-a lăsat a se săvârși o ucidere ca aceasta nedreaptă. Asemenea le-au povestit și câte semne s-au întâmplat în împărăteasca cetate după izgonirea cea nedreaptă a sfântului, adică cutremurul cel mare, care a surpat palatul cel împărătesc și mai toată cetatea; înfricoșata grindină ce a căzut acolo și a făcut atâta pagubă și pierzare cetății; apoi au spus despre statuia de argint a nelegiuitei Eudoxia, care s-a sfărâmat, precum și despre dumnezeiescul foc, care a ieșit din scaunul sfântului și a vătămat biserica; și cum de acolo focul, s-a întors prin minune asupra palatului împărătesc și până la trei ceasuri din zi a ars de tot casa aceea mare și prea frumoasă a singlitului. Atunci tot poporul s-a mâniat și a strigat, zicând: „Cu dreptate este a se prăpădi toată cetatea, de vreme ce a fost izgonit acela, care o ocârmuia și o păzea”.

Pe lângă acestea au povestit încă și reaua pătimire, luările în batjocură, chinurile cu care l-au muncit acei ucigași și fără de omenie ostași care l-au dus în surghiun, pentru care l-a primit tot Răsăritul, ca pe un înger al lui Dumnezeu. Apoi au povestit cum i s-au arătat lui cu minune slăviții Apostoli Petru și Ioan, precum și toate celelalte care au urmat în surghiun, până la fericita lui adormire.

Acestea auzindu-le romanii s-au întristat, dar apoi s-au bucurat. S-au întristat zic, că acei ostași răi și fără de omenie au pricinuit sfântului atâtea chinuri, răutăți, ocări și batjocuri, de care toată lumea s-a îngrozit, dar s-au și bucurat că sfântul, în toate acele chinuri grele și cumplite, a rămas neplecat și neclintit; și a ieșit biruitor strălucit și neînfrânt. Iar mai vârtos papa și împăratul cu totul s-au aprins de dumnezeiasca râvnă și au scris amândoi scrisori, cu multă asprime, mustrând nelegiuirea lui Arcadie.

Deci papa i-a trimis o înfricoșată afurisenie, zicând astfel:

Glasul sângelui dreptului Ioan strigă către Dumnezeu asupra ta, împărate Arcadie, precum de demult sângele lui Abel a strigat asupra lui Cain, ucigătorul de frate; căci în vreme de pace ai ridicat prigoană asupra Bisericii, izgonind pe păstorul și arhiereul ei cel adevărat, cu care împreună chiar pe Hristos Dumnezeu, vai, l-ai izgonit și ai vândut turma lui năimiților arhierei, și nu adevăraților păstori!

Dar eu nu mă întristez pentru Sfântul Ioan, căci fericitul și de trei ori fericitul Ioan, pentru isprăvile lui cele mari și pentru nenumăratele chinuri, pe care cu nedreptate le-a răbdat, a luat moștenire în Împărăția lui Dumnezeu, cu apostolii și cu mucenicii; ci mă mâhnesc pentru pierzarea ta, căci, pentru ca să faci voia unei femei rele și nebune, ai lipsit lumea de învățăturile cele cu miere curgătoare și de viață făcătoare ale lui Ioan de trei ori fericitul.

Pentru aceasta și eu preaumilitul, căruia mi s-a încredințat scaunul verhovnicului, te canonisesc pe tine și pe dânsa și vă îndepărtez de la Sfânta împărtășire a dumnezeieștilor Taine ale lui Hristos. Și care va îndrăzni a vă împărtăși pe voi, să fie caterisit și neiertat; iar dacă voi veți sili pe cineva ca să vă împărtășească, defăimând această apostolească poruncă și așezământ, să fiți ca vameșii și ca păgânii pentru adunarea dreptcredincioșilor. Și să stea păcatul vostru înaintea voastră, iar în ziua dreptei judecăți, când nici una din cele ce sunt ale voastre nu vor putea să vă ajute – nici averile voastre, nici slava, nici stăpânirea și nici însăși vrednicia împărătească –, să vă luați pedeapsa cea cuviincioasă.

Iar pe Arsachie, pe care l-ați pus pe scaunul Sfântului Ioan Hrisostom, pe acesta îl caterisim și după moarte împreună cu toți aceia care s-au împărtășit cu dânsul. Găci în chip prea nelegiuit a luat vrednicia arhieriei, el nevrednicul. Iar pe Teofil, nu numai îl caterisim, ci îl și afurisim, să fie anatematizat și străin de Hristos. Acestea, precum le legăm noi pe pământ, să fie legate și în ceruri, precum se zice în Sfânta Evanghelie”.

Acestea a scris sfințitul Inocențiu. Iar împăratul Onorie a scris și el altă scrisoare, zicând astfel:

Frate Arcadie, nu știu ce lucrare potrivnică și drăcească te-a plecat să te încredințezi unei femei rele și răzvrătite, care te-a îndemnat să faci niște lucruri ca acestea, pe care niciun alt împărat creștin dreptcredincios nu le-a făcut niciodată; și pentru care te osândesc și te prihănesc toți preacuvioșii episcopi cei de aici, că ai scos pe marele arhiereu al lui Dumnezeu, fără judecată, fără socoteală și fără rânduială, din scaunul lui, și l-ai omorât cu chinurile pe care i le-au dat robii tăi cei răi, în nedreptul surghiun, unde l-ai trimis.

Apoi pe arhiereii și slujitorii pe care ți i-a trimis de aici Biserica romanilor, pentru cinstea ta, spre întărirea și adeverirea dreptei judecăți, atâta i-ai defăimat, încât i-ai și închis în temniță, le-ai luat banii ce aveau de cheltuială, încât ei se primejduiau să moară și de foame. N-ai băgat în seamă cât de puțin poruncile apostolești, ci pe cei cuvioși și sfinți, cu necinste i-ai scos din scaunele lor, și cu nedreptate i-ai osândit, în depărtate surghiuniri și în grele munci, iar pe cei nevrednici i-ai hirotonisit. Deci, sârguiește-te frate, nu cu cuvintele, ci cu lucrurile a cinsti pe Dumnezeu și pe oameni prin îndreptarea greșelilor tale; știind că rugăciunile preoților întăresc și îndreptează împărăția noastră”.

Deci Arcadie, primind scrisorile și înțelegând puterea cuvintelor lor, s-a rănit foarte mult de săgețile certării și ale canonisirii; iar somnul cel adânc al trândăviei, care era asupra lui, scuturându-l, căci se deșteaptă sufletele cele trândave de certările cele mai aspre, întâi a pedepsit pe acei care au făcut rău arhiereilor romani, pe unii i-a bătut, iar pe alții i-a omorât și a spânzurat și pe lemne trupurile lor. Iar pe toate rudeniile Eudoxiei, care au ajutat la scoaterea sfântului din scaun, le-a scos din dregătorii și le-a luat toate averile.

Încă nici de a sa femeie nu s-a milostivit nicidecum, ci cu mâinile sale a bătut-o fără milă și a închis-o într-o casă cu defăimare și cu necinste, poruncind ca nimeni să nu meargă la dânsa să o cerceteze și să-i facă vreo mângâiere, astfel că dânsa, din nemăsurată mâhnire și rușine, a căzut în boală grea. Apoi, prinzând pe Mina, Teotechi și pe Ishirion, nepoții lui Teofil, pe Severian al Gabalilor și pe Acachie al Beriei – care se întâmplaseră a fi într-acea vreme acolo în cetate –, i-a legat și i-a trimis cu mare defăimare la papa Inocențiu, scriindu-i și o scrisoare cu multă smerenie pentru dezvinovățirea lui, zicând unele ca acestea:

Eu, o, arhiereule al lui Dumnezeu, nimic n-am știut din cele câte s-au lucrat contra arhiereilor trimiși de la voi. Și după ce m-am înștiințat, am omorât pe aceia care i-au nedreptățit pe ei. Nici de scoaterea marelui Ioan n-am fost vinovat, ci ticăloșii episcopi, care arătând niște canoane ca și cum ar fi bisericești, au primit păcatul asupra necuratelor lor suflete și, crezând lor, am dat acea nedreaptă hotărâre, pentru care aceia mai mult decât noi sunt vinovați. Deci, trimit cuvioșiei tale pe răul Acachie, pe Severian și pe rudeniile răului Teofil și îi voi scrie și lui ca și acela să vină cu sila acolo cât mai degrabă, și îi vei pedepsi după măsura celor îndrăznite și lucrate de dânșii. Iar pe noi ne iartă, prin părinteasca ta iubire de oameni ce ai asupra noastră și să nu ne lipsești de sfințita împărtășire a Preacuratelor și de viață făcătoarelor Taine. Căci și pe fiica ta Eudoxia cu necinste am pedepsit-o și greu am bătut-o, din care cauză a căzut în grele boli și zace la pat. Deci, nu ne pedepsi mai mult, preacinstite părinte, că nici Stăpânul nu osândește de două ori pentru un păcat; mai ales când ne pocăim din toată inima noastră; se cuvine dar, după nemărginita milostivire a preabunului Dumnezeu, să ne ierți și cuvioșia ta”.

Apoi a scris și fratelui său Onorie, deosebit, ca să mijlocească pe lângă papa și să-i trimită iertare.

Deci, primind papa scrisorile lui Arcadie, s-a veselit foarte mult pentru smerenia împăratului și a scris către preacinstitul Proclu, ucenicul Sfântului Ioan Gură de Aur, care era atunci episcop al Cizicului, să meargă la Constantioopol, ca să dezlege pe împărați de afurisenie și să-i împărtășească cu dumnezeieștile Taine; apoi, să țină loc de patriarh, ca un epitrop, până ce va cerceta despre Atic cu de-amănuntul. A scris deosebit iarăși și către Arcadie, înștiințându-l că a primit pocăința lui și că îi va mijloci iertăciune; apoi să poruncească să scrie numele Sfântului Ioan în sfințitele table, și să trimită pe Teofil la Tesalonic, unde avea de gând să meargă și papa, pentru oarecare pricină.

Niște porunci ca acestea cu dragoste primindu-le împăratul și având dorință ca să împlinească fără lipsă toate câte a scris papa, îndată a scris o înfricoșată scrisoare lui Teofil, zicând așa:

Toate marginile lumii le-ai tulburat, cel ce ești decât toți oamenii mai cumplit și cu covârșire preavicleanule, și ai luat de la sine satanicește stăpânirea de loc și n-ai băgat în seamă nici legile bisericești, nici stăpânirea împărătească, de care nu vei scăpa tu, necuvioase. Deci, scoală-te îndată, fără de nicio pricinuire de boală trupească și purcede la Tesalonic, ca să te judece arhiepiscopul Romei”.

Deci Teofil, primind scrisoarea împărătească și văzând poruncile cele înfricoșate ale stăpânitorului, s-a cutremurat foarte. Dar n-a putut să meargă acolo unde i-a scris, căci Dumnezeu a trimis celui cumplit o boală foarte cumplită, și chinuindu-se de împietrirea udului, mărturisea la arătare fapta cea rea pe care a făcut-o sfințitului pătimitor loan Hrisostom, pentru care cu dreptate se pedepsea cel nedrept, până când rău și-a lepădat sufletul cel rău și nelegiuit. Și nu numai atât, ci și alții care s-au unit la surghiunirea Sfântului loan, chinuindu-se în multe feluri de boli trimise de la Dumnezeu și cumplit muncindu-se, rău au murit. Iar mai vârtos ticăloasa Eudoxia a căzut în boala sângelui, și atât a putrezit tot trupul ei, încât a făcut viermi și de vie s-a împuțit ticăloasa, încât a cunoscut că pătimea pentru cele lucrate de dânsa asupra Sfântului loan. Pentru aceea, chemându-l pe dânsul cu glasuri jalnice, a dat înapoi via văduvei și celelalte, pe care cu nedreptate le luase, și astfel a murit cu multă durere.

Dar nici după moarte n-a rămas fără pedeapsă, căci îi sălta mormântul și se clătina, făcând spaimă neasemănată celor ce priveau. Care clătinare și cutremur a ținut 33 de ani, până când s-au adus din surghiun sfintele moaște ale sfântului. Și a lăsat Eudoxia patru fete și anume: Pulcheria, Fulchia, Arcadia și Maria, precum și un fiu, cu numele Teodosie. Deci Arcadie trăind la împărăție 14 ani, s-a săvârșit când era de opt ani Teodosie cel Mic. Iar surorile lui nu s-au măritat, ci Pulcheria ocârmuia împărăția, fiind cu vârsta de 19 ani, până când a venit tânărul în vârsta cea legiuită.

Deci făcându-se împărat Teodosie cel Tânăr (408-450), în Constantinopol era arhiepiscop Sfântul Proclu (434-446), ucenicul Sfântului Hrisostom, care a îndemnat pe împărat și i-a dat multe sfătuiri duhovnicești, ca să trimită oameni cucernici în Comane și să aducă sfintele moaște ale Sfântului loan Gură de Aur, părintele său cel duhovnicesc, spre mângâierea cetății, și pentru ca să înceteze și cutremurarea mormântului, căci până atunci mormântul Eudoxiei încă tremura.

Ascultând împăratul Teodosie sfătuirea cea folositoare a patriarhului, a trimis oameni îndemânatici și cucernici, pentru acest lucru, care nu în puține zile ajungând în Comane și sosind la biserica Sfântului Mucenic Vasilisc, au întrebat pe locuitorii cei de acolo ca să le arate mormântul sfântului și să ia moaștele. Iar ei auzind că se lipsesc de o vistierie neprețuită ca aceasta, peste măsură s-au întristat și s-au amărât; însă n-au îndrăznit a se împotrivi poruncii împărătești, ci i-au dus la mormântul fericitului.

Și ridicând piatra ca să scoată afară toate sfintele moaște, acestea s-au făcut nemișcate, o, minune, și n-au putut atâția oameni să le miște din loc. De aceea s-au întors trimișii la împărat, propovăduind în toată cetatea această minune. După aceea, împăratul și toți cei mai cucernici ai cetății au făcut mai întâi rugăciuni de obște către Domnul ca să-i învrednicească, ca un milostiv, să dobândească pe cel dorit.

După aceea iarăși a trimis împăratul cu multă evlavie pe aceiași soli, ca să aducă pe sfântul; către care a scris și o rugăciune în chip de epistolă într-acest fel:

Către dascălul cel a toată lumea și patriarhul Ioan Hrisostom, scrie împăratul Teodosie. Eu socotind, nu din necredință, ci din neștiința și neluarea-aminte a mea că cinstitele moaște se află ca și trupurile celorlalți oameni, neîmpărtășite de dumnezeiescul dar, am trimis să le aducă cum s-ar întâmpla, fără cuviincioasa evlavie; pentru aceasta, cu dreptate n-am dobândit aceea, pentru care m-am sârguit. Deci, acum iarăși scriu către sfințenia ta, ca și cum ai fi viu, această rugăciune, cerând să ne ierți pentru necunoștința cea mai dinainte și să binevoiești a veni cu pace într-ale tale, ca să te primească cu multă dorire și osârdie fiii tăi, căci dorim foarte mult să dobândim iertare păcatelor prin rugăciunile tale cele bine primite”.

Deci, luând trimișii cartea cea de rugăciune, au plecat la drum. Și ajungând la locul unde erau moaștele sfântului, au făcut precum le-a poruncit împăratul și prăvălind piatra de pe mormânt, au văzut iarăși o altă minune: adică a ieșit din mormânt o lumină negrăită cu multă strălucire și o bună mireasmă neasemănată, în care sfântul nu se arăta ca un mort, ci strălucit la față, plin de veselie. Apoi, îndată s-a dat de bunăvoie și fără de împiedicare l-au ridicat. Atunci s-au făcut multe minuni către cei ce l-au sărutat cu credință. Iar mai ales era acolo un om șchiop, în mijlocul mulțimii celei adunate, care cu multă osteneală făcând loc, a apropiat de picioarele lui haina sfântului și îndată s-a tămăduit.

Deci punând sfintele moaște în sicriul poleit cu aur, pe care îl aduseseră, au pornit la drum cu sârguință, petrecându-le cu cântare de psalmi, cu făclii și cu tămâieri. Iar când era să se apropie de o cetate sau de vreun sat, ieșea spre întâmpinare tot poporul și astfel îl petrecea fiecare cetate, spre cealaltă, până ce au ajuns la Calcedon. Și auzindu-se în cetatea împărătească de venirea sfintelor moaște, toți au alergat, tineri și bătrâni, cu multă dorire, ca să-l întâmpine precum se cădea. Și s-a umplut toată marea de corăbii, încât se părea ca un pământ uscat. Deci a mers și patriarhul Proclu cu împăratul, având osebită corabie, împodobită și plină de aromate binemirositoare, pentru mult pătimitoarele și mult cinstitele moaște.

Atunci s-a făcut furtună mare și toate caicele și luntrele s-au risipit, unele la un loc, altele în alt loc, precum le mâna vântul; numai corabia aceea pe care o aveau pregătită pentru sfintele moaște, n-a putut vântul s-o zbuciume, nici s-o abată într-altă parte, ci alerga împotriva valurilor, ca și cum ar fi fost însuflețită și cu simțire; și, o, minune, că alergând spre pământ, s-a dus la via văduvei și a stat acolo așteptând sfintele moaște. Zic despre văduva aceea, pentru care părintele văduvelor și părtinitorul sărmanilor cel prea cald, a băut paharul umilinței, care pe aceia care îl beau, îi face părtași ai fericirii celei cerești.

Vezi, o, omule, cum pietrele și lemnele sprijină și ajută păstorului celui cuvântător? Vezi cum chiar cele nesimțitoare și necuvântătoare prihănesc fapta cea necuvântătoare și nedreaptă a celor cuvântători, care au făcut-o asupra celui drept? Dar acestea s-au întâmplat astfel cu dumnezeiască și negrăită iconomie. Și atunci iarăși s-a făcut liniște adâncă în mare și iarăși s-a umplut marea de corăbii și de caice, ca și mai înainte. Iar când aceia care aduceau cinstitele moaște au ajuns la locul unde era via văduvei, corabia cea împodobită și pregătită pentru sfântul s-a plecat de la sine înspre aceia, în chip minunat, și chema în chip negrăit sfintele moaște. Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile Tale!

Apoi, punând cinstitele moaște în corabia cea pregătită, împăratul avea dorire a merge la palatul împărătesc, dar precum se vede, n-a voit Sfântul Hrisostom, și fiindcă Helespontul cel repede curgea împotriva lor, de aceea s-au dus la biserica Sfântului Apostol Toma, care se numește Amantiu, precum a iconomisit dumnezeiasca pronie. Deci, intrând în biserică sfintele moaște, împăratul și-a luat de pe cap coroana cea împărătească, pentru smerenie, și, închinându-se, a sărutat frumoasele și evangheliceștile picioare ale marelui Ioan și le-a udat, ca și păcătoasa pe ale lui Hristos, cu prea fierbinți lacrimi, cu plângeri din inimă și cu tânguiri, cerând milă și iertare pentru maica sa și zicând astfel:

Iartă, o, sfinte al lui Dumnezeu, fărădelegea aceleia care te-a nedreptățit, milostivește-te spre dânsa, o, preamilostivule; și precum când trăiai tu, ai împrăștiat și ai izgonit departe de fiii tăi patima pomenirii de rău, cu toată puterea, astfel și acum, urmând adâncul nepomenirii de rău, iartă fărădelegea maicii mele; și ca semn că te-ai milostivit spre dânsa și ai iertat-o, fă să înceteze tremurarea mormântului”.

Astfel s-a rugat binecredinciosul și preacucernicul împărat Teodosie, Iar cuviosul i-a ascultat rugăciunea lui, și ca o vistierie și dascăl al milostivirii s-a milostivit spre cea nemilostivă și a oprit cutremurul mormântului ei. Deci, au făcut priveghere de toată noaptea în biserica aceea, preamărind pe Domnul și pe sfântul Lui.

Apoi l-au dus în biserica cea mare pe sfântul și, punându-l în dumnezeiescul scaun, au făcut și acolo asemenea doxologie, ca și mai înainte; apoi au pus în careta împărătească cinstitele și sfintele moaște și s-a suit în caretă și patriarhul Proclu. Iar împăratul, clericii, tot sfințitul sobor și tot singlitul mergeau înainte cu lumânări și cu tămâieri. Iar toată cheltuiala a făcut-o împăratul cu neasemănată dărnicie, dând la toată mulțimea făclii cu îndestulare. Și era adunată toată cetatea, încât umplea toate drumurile, ulițele, casele, fiind ca albinele mulțime nenumărată. Iar aerul, de mulțimea aromatelor, tămâierilor și a mirurilor ce se vărsau, era atât de bine mirositor, încât se arăta ca un rai. Și atâta cinste i-au făcut, încât, precum spun alții, altă dată nu s-a făcut altui om, nici vreunui împărat, nici vreunui patriarh sau altuia dintre sfinți.

Deci, cu astfel de cinste l-au dus la sfânta biserică a Sfinților Apostoli, ca pe un alt apostol al lui Hristos, împăratul mergând înainte, preoții lăudându-l și boierii binecuvântându-l, iar popoare nenumărate închinându-se și dănțuind dănțuire prăznuitoare și a toată lumea. Și nu numai oamenii, ci și rândurile sfinților și cetele îngerilor socotesc că s-au adunat și împreună au petrecut cinstitele moaște ale aceluia care era de o râvnă și de un cuget cu dânșii. Iar când au așezat pe sfântul în scaunul cel arhieresc, toți au strigat cu mare glas către bunul păstor, zicând: „Ia-ți scaunul tău, sfinte”.

Atunci și nepomenitorul de rău Ioan, deschizându-și gura cea de aur izvorâtoare și mișcându-se, buzele cele de miere curgătoare, o, minunile Tale, Hristoase împărate, a strigat: „Pace tuturor, dragoste și milă să fie la tot poporul și Eudoxiei iertare!”. Cine a văzut, sau cine a auzit din veac o minune înfricoșată ca aceasta? Trup mort după 33 de ani, care avea dezlegate organele, să sloboadă glas deslușit și bine grăitor! Cu adevărat drepții în veci sunt vii, deși cei fără de minte socotesc ieșirea lor pedepsire.

Acest mântuitor glas, care ca din cer a ieșit din gura cea de foc purtătoare și cu totul aurită, a unit Biserica, care era dezbinată mai înainte; pe cei rău credincioși i-a povățuit la credința cea dreaptă, pe cei binecredincioși, mai întemeiați i-a făcut, iar pe cei ce vrăjmășeau și urau pe sfântul, în dragoste negrăită i-a prefăcut. Și ca să zic pe scurt, pe toți i-a adunat și într-o glăsuire și unire i-a adus. Apoi, au pogorât sfintele lui moaște și le-au pus în mijlocul bisericii, ca să le sărute tot poporul, spre sfințirea sufletelor lor. Și atâta se înghesuiau și se călcau unii pe alții, și, o, minune, că nimeni nu s-a vătămat din acea înghesuire; căci cum ar fi fost cu dreptate să se vatăme cei ce se înghesuiau pentru credința către sfântul, care și pe cei acum vătămați, de tot felul de vătămare i-a izbăvit?

Deci după ce au săvârșit cântarea de laudă și acolo, împăratul și patriarhul au ridicat pe sfântul, l-au dus în Sfânta Sfintelor și l-au pus în părțile de-a dreapta, în 27 ale lunii ianuarie. După așezarea cinstitului trup, au adus niște oameni cucernici pe un bolnav, care avea mâinile și picioarele veștejite, care nicidecum nu se mișcau, că atât de subțiri și de neputincioase erau, încât se vedeau ca niște trestii, fiind numai pielea și oasele. Și îndată ce s-a apropiat de mormânt, mai înainte de a ruga pe sfântul, s-a tămăduit minunat și umbla fără împiedicare și cu mâinile lucra.

Această veste a străbătut în toată cetatea, numai într-o zi, și se adunau toți bolnavii și își luau sănătatea cea dorită, slăvind pe Dumnezeu; apoi, mulțumind sfântului, se întorceau bucurându-se. Și nu numai atunci, ci și până astăzi, toți care se apropie de mormântul lui cu credință, orice boală ar avea, cu sufletul sau cu trupul, îndată capătă dorita vindecare.

Astfel preamărește Dumnezeu pe robii Săi și aici în lumea aceasta și în ceea ce va să fie îi face moștenitori ai împărăției Sale. Pe care, facă-se ca noi toți s-o dobândim întru Hristos, Domnul nostru, Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.

Petru Pionitul (Secolul al V-lea )

Cristos şi sfinţii săi, Fra Angelico (1419), National Gallery, Londra

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articicol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

 

Petru Pionitul

Cuviosul Petru Pionitul, cunoscut în Sinaxare ca Petru Egipteanul, a fost unul din Părinții pustiei care a trăit în secolul al V-lea în centrul monastic numit Chiliile din Egipt.

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 27 ianuarie [1].

Harta Egiptului monastic - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Harta Egiptului monastic – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

 

Viața

Avva Petru Pionitul este cunoscut din Patericul egiptean, colecția alfabetică.

A făcut parte din generația următoare lui avva Lot și avva Agaton de la Schetia, probabil în a doua jumătate a secolului al V-lea.

A fost în principal ucenic al lui avva Lot, chiar dacă l-a frecventat și pe avva Agaton (amândoi de la Schetia, deși Petru Pionitul trăia la Chilii).

De la el provine prima apoftegmă Despre/Pentru Avva Agaton, 1: „Zis-a Avva Petru, acela al lui Avva Lot, că era odată la chilia lui Avva Agaton [...]”.

 

Apoftegme

Patericul egiptean – Pentru avva Petru Pionitul

 

1. Se spunea despre avva Petru Pionitul de la Chilii, că nu bea vin.

După ce a îmbătrânit, îi făceau frații puțin vin amestecat cu apă și îl rugau să primească.

Și zicea: credeți-mă, ca pe un lucru dulce îl primesc; și s-a aplecat să bea vinul cel amestecat cu apă.

 

2. Un frate i-a zis lui avva Petru, ucenicul lui avva Lot:

Când sunt în chilia mea, în pace e sufletul meu.

Iar de va veni vreun frate la mine și cuvintele celor din afară îmi va spune, se tulbură sufletul meu.

Iar avva Lot zicea:

Cheia ta deschide ușa mea.

Zis-a fratele, bătrânului:

Ce este cuvântul acesta?

Zis-a bătrânul:

Dacă va veni cineva la tine, îi zici lui:

Cum te afli, frate?

De unde ai venit?

Cum sunt frații?

Te-au primit sau nu?

Și atunci deschizi ușa fratelui și auzi cele ce nu voiești.

Și i-a zis fratele:

Așa este.

Ce va face omul, de va veni la dânsul vreun frate?

Răspuns-a bătrânul:

Plânsul cu adevărat învățătură este, iar unde nu este plâns, nu este cu putință a se păzi.

Zis-a fratele:

Când sunt în chilie, plânsul este cu mine, iar de va veni cineva la mine, sau voi ieși din chilie, nu-l am.

Zis-a bătrânul:

Încă nu ți s-a supus, ci spre folos îți este.

Căci scris e în lege, că atunci când vei dobândi vreun rob evreu, șase ani sluji-te-va, iar în al șaptelea an îl vei trimite pe el slobod.

Iar de-i vei da femeie și va naște copii în casa ta și nu va voi să fugă, pentru muiere și copii, îl vei aduce la ușa casei și vei găuri urechea lui cu acul și-ți va fi rob în veac.

Zis-a fratele:

Ce este cuvântul acesta?

Răspuns-a bătrânul:

De se va osteni omul după putere la vreun lucru, în orice ceas îl va căuta spre trebuința sa, îl va găsi.

I-a zis lui fratele:

Rogu-te, spune-mi cuvântul acesta!

Zis-a bătrânul:

Nici copil, adică fiul cel neadevărat nu rămâne împreună cu cineva robind, ci cel ce se naște fiu, nu-și lasă tatăl.

 

3. Spuneau părinții despre avva Petru și avva Epimah că erau uniți în Rait [2].

Deci, mâncând în biserică, i-au silit pe ei să vină la masa bătrânilor.

Și cu multă osteneală s-a dus avva Petru singur.

Și dacă s-a sculat, i-a zis lui avva Epimah:

cum ai îndrăznit să te duci la masa bătrânilor?

Iar el a răspuns:

de aș fi șezut cu voi, frații ar fi vrut ca pe un bătrân să mă îndemne să blagoslovesc întâi și ca un mai mare al vostru aș fi fost.

Iar acum mergând aproape de părinți, mai mic decât toți eram și mai smerit cu cugetul.

cititi si Smerenia avvei Petru Pionitul

 

4. A zis avva Petru: nu se cade să ne înălțăm când Domnul va face ceva prin noi, ci mai vârtos să mulțumim că ne-am învrednicit să fim chemați de Dânsul.

Iar aceasta la toată fapta bună este de folos să socotim.

 

Note

1 – Cf. Sinaxarului Părintelui Macarie de la Simonos Petras.

2 – Dom Lucien Regnault – în Les sentences des Pères du désert, collection alphabétique, Solesmes, 1981, p. 269 – consideră puțin probabil ca acest Petru să fie același cu Pentru Pionitul.