Sfântul Cuvios Serapion († 370)
foto preluat de pe doxologia.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; basilica.ro
Sfântul Cuvios Serapion († 370)
Cuviosul Serapion Sidonitul sau Serapion Sindoniu (1) a fost un sfânt părinte care a dus viață ascetică în Egipt, în secolul al IV-lea.
Despre el povestește pe larg Paladie în Istoria lausiacă (sau Lavsaicon).
Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 21 martie.
Sfântul Cuvios Serapion († 370) – foto preluat de pe doxologia.ro
Deși era un om învățat și care știa Scripturile pe de rost, asceza lui era aceea că trăia ca unul care nu a avut deloc acoperiș, ci călătorea și cu viața lui îi aducea pe alții la Hristos, prin exemplul vieții lui evanghelice, în iubirea aproapelui și multă sărăcie.
Odată s-a vândut ca sclav unei trupe de actori păgâni și le-a slujit până când aceștia s-au convertit la creștinism.
Apoi l-au considerat părintele lor duhovnicesc și l-au eliberat și l-au rugat să rămână cu ei, dar el a plecat mai departe că să-și continue lucrarea.
Apoi a mers la Atena, unde a predicat într-un fel original, spunând:
„Bărbați atenieni, ajutați-mă, că sunt egiptean și am căzut pradă în mâinile a trei cămătari. De doi am scăpat și mai este încă unul care mă luptă.”
Și când toată lumea s-a adunat în jurul lui a continuat:
„Din tinerețe m-au luptat iubirea de argint, curvia și lăcomia pântecelui. De primele două am scăpat, dar a treia mă luptă încă.”
Iar când cineva din mulțime i-a dat o monedă, el a cumpărat pâine pe care a dat-o milostenie, pentru că era mare ostenitor și iubitor de săraci.
Atunci ei au cunoscut toți virtutea lui, dar el a plecat din oraș.
De la Atena a mers în Sparta, în regiunea numită Lachedemonia, și iarăși s-a vândut pe sine mai-marelui orașului, care era maniheu.
Și după doi ani l-a făcut pe aceste să se lepede de maniheism și să vină la Biserica lui Hristos cu toată casa sa.
Apoi, ca să evite slava lumii, a plecat la Roma, unde iarăși a făcut multe lucruri minunate.
După Paladie, sfântul Serapion a trecut cu pace la Domnul la Roma, către vârsta de 70 de ani (2).
Note
1 - Acestui sfânt Serapion i se spunea “sidonitul” sau “sindoniu” pentru că purta întotdeanu ca haină doar un “sidon”, adică o pânză simplă, cu care se acoperea.
2 - La începutul secolului XX, în 1901, egiptologul Albert Gayet (1856–1916) a anunțat descoperirea a două mumii lângă Antinoe, pe care le-a identificat ca fiind ale sfântului Serapion și ale sfintei Taisia (prăznuită la 8 octombrie). Totuși, această ipoteză nu este reținută pentru că Paladie însuși a trăit la Antinoe și ar fi trebuit să fie la curent de acest lucru. În plus convertirea sfintei Taisia este atribuită fie sfântului Ioan Colov, fie unuia dintre sfinții Pafnutie.
Viața Sfântului Cuvios Serapion
Sfântul Cuvios Serapion (†370) – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe basilica.ro
A fost numit episcop de Thmuis în Egiptul de Jos.
Fusese discipol al Sfântului Antonie cel Mare (17 ianuarie), iar mai târziu a scris O Scrisoare despre moartea Sfântului Antonie.
De asemenea, a fost prieten și susținător al Sfântului Atanasie din Alexandria (18 ianuarie și 2 mai).
La sfârșitul secolului al XIX-lea a fost descoperită o colecție de texte liturgice atribuite Sfântului Serapion.
Sfântul Serapion a trăit în Egipt în secolul al IV-lea.
El este cunoscut sub numele de „sindonitul”, deoarece purta doar haine de in aspru (sindona).
Din vremea tinereții sale a trăit ca păsările cerului (Matei 6:26).
Nu avea adăpost și, timp de câteva zile, nu mânca mâncare, pentru că nu avea bani să cumpere pâine.
Când a văzut un cerșetor care tremura de frig, i-a dat sindonul și a rămas pe jumătate gol.
El s-a dovedit a fi un prim exemplu de filantropie și milă, distribuindu-și propriile bogății și orice i-au dat vizitatorii săi credincioși săracilor.
Apoi s-a călugărit și a locuit în Pustia Sketis.
El a fost dedicat răspândirii Cuvântului lui Dumnezeu în multe moduri diferite.
Odată, a căzut în mâinile unui tâlhar și, prin puterea sa de convingere, a reușit să-l întoarcă și l-a făcut pe acest tâlhar slujitor al lui Dumnezeu.
Areușit să-l convertească și pe ereticul maniheu Lakedaimon la ortodoxie.
Un anumit filosof grec, care dorea să testeze onestitatea călugărului, i-a dat o monedă de aur și a început să-l urmărească.
Sfântul s-a dus la un negustor de pâine, a luat o pâine și i-a dat comerciantului moneda de aur, plecând fără nicio idee despre valoarea ei.
Sfântul Serapion i-a călăuzit pe mulți pe calea mântuirii. Odată, s-a dat rob unui actor grec care dorea să se convertească la Hristos.
Actorul a fost uimit de viața lui sfântă și s-a botezat cu toată casa sa.
El l-a implorat pe Sfântul Serapion să rămână cu el, nu ca sclav, ci ca îndrumător și prieten. Călugărul a plecat, însă, fără să ia banii care i-au fost oferiți.
Plecând spre Roma, Sfântul Serapion s-a urcat într-o corabie, dar nu a plătit nimic marinarilor pentru trecerea sa.
Au început să-i reproșeze acest lucru, dar când au văzut că Bătrânul nu a mâncat nimic timp de cinci zile, au început să-l hrănească în numele Domnului și, prin urmare, au împlinit porunca iubirii de semeni.
În cele din urmă s-a întors în iubitul său deșert, unde a petrecut cu pace până la bătrâneți înaintate, în anul 370, fiind pildă pentru toți călugării.
