Calendar Ortodox 25 februarie 2025

Sfântul Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului (730 – 806) – miniatură din Menologhionul lui Vasile al II-lea Macedoneanul

foto preluat de pe doxologia.ro

articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; ro.orthodoxwiki.org

(articol in curs de editare)

 

Calendar Ortodox 25 februarie 2025

---

 

Sf. Ier. Tarasie, Patriarhul Constantinopolului

 

Sinaxar 25 Februarie

---

 

În această lună ziua a douăzeci şi cincea, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Tarasie, arhiepiscopul Constantinopolului (730 – 806).

Sfântul Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, era de sorginte nobilă.

S-a născut şi a crescut în Constantinopol unde a primit o educaţie aleasă.

Astfel, a fost repede promovat la curtea Împăratului Constantin al VI-lea Porfirogenetul (780 – 797) şi al mamei sale, sfânta Împărăteasă Irina (7 August) primind funcţia de senator.

În acele vremuri Biserica era tulburată de lupta iconoclaştilor. Sf. Patriarh Pavel (30 August), înainte susţinător al iconoclasmului, s-a căit de rătăcirea sa şi şi-a dat demisia, retrăgându-se la o mănăstire şi luând schima îngerească.

Când Sf. Împărăteasă Irina l-a vizitat împreună cu fiul său, împăratul, Sf. Pavel le-a spus că cel mai vrednic să fie succesorul său era Sf. Tarasie, care în acel moment era încă mirean.

Tarasie a refuzat funcţia o lungă perioadă de timp, nevăzându-se vrednic pentru un astfel de oficiu înalt, dar mai târziu s-a supus, cu condiţia să se întrunească un Sinod Ecumenic care să distrugă erezia iconoclastă.

Trecând prin toate rangurile clerice într-un timp relativ scurt, Sf. Tarasie a fost adus la tronul patriarhal în 784.

În anul 787 s-a întrunit la Niceea cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic, prezidat de Patriarhul Tarasie, în prezenţa a 367 de episcopi.

La sinod s-a confirmat obligativitatea cinstirii sfintelor icoane iar acei episcopi care s-au lepădat de erezia lor au fost reprimiţi de Biserică.

Sf. Tarasie a condus cu înţelepciune Biserica timp de 22 de ani, ducând o viaţă strict ascetică.

Toate veniturile sale le-a cheltuit în scopuri plăcute lui Dumnezeu, hrănind şi uşurând viaţa bătrânilor neputincioşi, a celor împovăraţi, a văduvelor şi orfanilor, iar de Sfintele Paşte le pregătea o masă şi îi servea personal pe săraci.

Sf. Patriarh l-a acuzat cu tărie pe Împăratul Constantin Porfirogenetul când şi-a calomniat soţia, Împărăteasa Maria, strănepoata Sf. Filaret cel Milostiv (1 Decembrie), astfel încât să o trimită pe Maria la mănăstire şi scăpând de căsătoria cu o rudenie. Sf. Tarasie a refuzat categoric să anuleze căsătoria împăratului, lucru pentru care sfântul a căzut în dizgraţie.

Însă nu la mult timp după aceea, mama sa, Împărăteasa Irina l-a detronat pe Constantin.

Sf. Tarasie a adormit în anul 806.

Înainte de moartea sa diavolii au cercetat viaţa sfântului încă din tinereţe, încercând să-l aducă la deznădejde pentru unele păcate pe care le-ar fi făcut acesta.

Însă sfântul le-a spus că este nevinovat de toate minciunile lor şi că nu au nici o putere asupra sa.

Plâns de Biserică, sfântul a fost înmormântat într-o mănăstire pe care el a construit-o în Bosfor.

La mormântul său au avut loc multe minuni.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Alexandru, care de sabie s-a săvârşit.

Acest sfânt a trăit pe vremea împăratului Maximian şi a ighemonului Tiberian din cetatea Cartagena.

Fiind el silit să jertfească idolilor, a refuzat aceasta, defăimând cu multe cuvinte aspre pe ighemon.

Pentru care a fost chinuit mult şi apoi dus la Cartagina unde a fost chinuit din nou.

Ajungând în cele din urmã în Tracia, i s-a tăiat capul şi aşa a luat cununa muceniciei.

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Righin, episcopul Scopelor († 362).

articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Acest mucenic s-a născut în Elada, fiind fiu de părinţi creştini. Iar pentru bunătatea lui şi pentru multa lui evlavie, a fost hirotonit episcop al insulei Scopelor.

Şi fiind chemat la Sinodul din Sardica, toate eresurile cu cuvântul şi cu îndrăzneala lui le-a stins.

Apoi întorcându-se la episcopia sa şi pornindu-se prigoană, a fost prins de ighemonul Eladei, şi după multe chinuri i s-a tăiat capul.

Sfântul sfințitul mucenic Righin al Scopelor (gr. ‘Aγιος Ρηγίνος) este sfântul protector al insulei Skopelos, în Grecia.

A fost episcop și a fost chinuit pentru credința creștină, pentru ca apoi să i se taie capul în anul 362 d.Hr., în timpul domniei împăratului Iulian Apostatul, împreună cu alți patruzeci de creștini din insulă.

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 25 februarie.

Sfântul Righin s-a născut în Livadeia, în Grecia centrală, la sfârșitul secolului al III-lea, din părinți creștini, care i-au insuflat virtutea dragostei și zelul pentru credința cea adevărată. Iar când episcopul locului a murit, poporul l-a aclamat ca să fie ales episcop al insulei Scopelor, pentru că avea bunătate și evlavie.

Și cum în anii de după Sinodul I Ecumenic (Niceea, 325) arianismul continua să dezbine pe creștini, un sinod local a fost convocat la Sardica (Sofia, Bulgaria) în anul 343, pentru a respinge erezia. Iar sfântul Righin fiind și el chemat la Sardica, toate eresurile cu cuvântul și cu îndrăzneala lui le-a stins.

Apoi întorcându-se la episcopia sa și pornindu-se prigoană în vremea împăratului Iulian Apostatul, a fost prins de ighemonul Eladei, și după multe chinuri i s-a tăiat capul, dimpreună cu alți patruzeci de creștini, în anul 362.

La Mănăstirea Sfântului Righin din Skopelos, care adăpostește și moaștele sfântului, mii de oameni se adună de ziua prăznuirii sfântului, 25 februarie, din insulele din împrejurimi, Skiathos și Alonissos, precum și din Volos, pentru a-l cinsti pe sfântului mucenic Righin, care și-a arătat dragostea pentru poporul creștin și după moarte, săvârșind multe minuni și vindecări, drept pentru care mulți creștini din regiune îi și poartă numele (Reginos sau Regina).

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Ipatie, igumenul de la Mănăstirea lui Rufie (Secolele IV – V).

Cel între sfinţi părintele nostru Ipatie s-a născut în Frigia pe vremea împăraţilor Arcadiu şi Onoriu.

Pe când era tânăr de optsprezece ani şi încă învăţa carte, a fost bătut de tatăl său pentru unele greşeli; pentru aceasta el a fugit de acasă, a trecut în Tracia, unde, intrând într-o chinovie şi făcându-se monah, s-a arătat plin de cucernicie şi de îmbunătăţire duhovnicească, prin post şi prin înfrânare.

Odată însă fiind chinuit de patima desfrânării, opt zile a petrecut în post, negustând nici hrană nici băutură.

Fiind înştiinţat proistosul despre aceasta, i-a dat cu mâna lui, un pahar cu vin, şi o pâine, după Pavecerniţă, fiind de faţă toţi fraţii.

Şi îndată mântuindu-se de chinuirea patimii, a mulţumit Domnului şi învăţătorului său.

Iar după câţiva ani cu sfatul duhovnicului său, ducându-se în oraş, ca să ajute unuia ce căzuse în ispită, a ajutat şi pe trupescul său părinte şi, înlesnindu-l l-a trimis întru ale sale.

Iar el unindu-se cu alţi doi fraţi ai săi întru Domnul au trecut apa mării şi ajungând în Calcedon, s-au aşezat la vechea mănăstire a lui Rufin, care atunci era nelocuită.

Căci acest Rufin venind de la Roma şi zidind o mănăstire a adus aici monahi egipteni care preamăreau pe Dumnezeu.

După ce s-a mutat el din viaţă şi a fost îngropat în această mănăstire, monahii s-au împrăştiat pe la locurile lor, şi chinovia a rămas nelocuită; şi răsărind spini şi ciulini, mănăstirea ajunsese a fi dărâmată şi neîmpodobită, şi chiar duhuri necurate intrau şi locuiau acolo, făcând ca mănăstirea să fie grozavă şi înfricoşătoare.

Ajungând aici sfântul, şi pe demoni prin rugăciuni izgonindu-i şi curăţind mănăstirea de urâciuni, împreună cu cei ce se aflau cu el, a adus-o la frumuseţea cea dintâi.

Şi aşezându-se împreună cu aceia, unul lucra ţesături de păr, altul zimbiluri, iar altul grădina.

Şi după câtva vreme trecând în Tracia, s-a dus la mănăstirea sa.

Şi venind fraţii de la Rufin, şi cerând pe igumenul Ipatie, l-au luat cu ei; şi de atunci multe nevoinţe arătând sfântul, mulţi râvneau la viaţa lui îmbunătăţită, şi venind acolo, în puţină vreme numărul lor a ajuns la treizeci, sporind întru Dumnezeu.

Iar dumnezeiescul Ipatie, luând dar de la Dumnezeu, multe vindecări a făcut şi oamenilor şi dobitoacelor.

Hrana lui erau legumele şi verdeţurile şi puţină pâine târziu, la al nouălea ceas; iar la bătrâneţe mai lua şi puţin vin.

Şi ajungând la optzeci de ani, i s-a înălbit capul şi barba ca zăpada, şi era cucernic şi în faptă şi la înfăţişare.

Şi păstorind patruzeci de ani, acest fel de turmă a lui Hristos, şi cinstind preoţia, optzeci de ucenici mai înainte trimiţând la Domnul, s-a dus şi el, slăvind pe Dumnezeu.

 

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Pafnutie Chefala, ucenicul sfântului Antonie cel Mare († 360)

---

 

articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Cuviosul Pafnutie Chefala a fost unul din Părinții pustiei care a trăit în prima jumătate a secolului al IV-lea în pustia din Egiptului, fiind ucenic al sfântului Antonie cel Mare.

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 25 februarie.

Unii istorici îl identifică pe avva Pafnutie Chefala, care a fost ucenic al Sf. Antonie cel Mare, cu sfântul Pafnutie Mărturisitorul, episcopul Tebaide.

Viața

Sfântul Pafnutie a fost contemporan cu Sfântul Antonie cel Mare și ucenic prețuit al său.

Sfântul Antonie spune despre el: “Iată un om adevărat, care poate să vindece și să mântuiască suflete” (Pentru Avva Antonie, 31).

Este pomenit și în Viața sfântului Antonie, cap. 58.

A trăit timp de optzeci de ani în deșert, purtând un singur veșmânt.

Înzestrat cu o mare înțelepciune și cu harul învățăturii, se ferea să judece păcătoșii și știa întotdeauna să vorbească potrivit, spre folosul sufletesc al ascultătorilor săi.

El spunea, de pildă, că tot ceea ce ni se întâmplă are loc fie prin voia lui Dumnezeu, fie cu îngăduința Sa.

Numai faptele și evenimentele care contribuie la slava lui Dumnezeu se petrec după voia Sa, iar accidentele și necazurile sunt îngăduite de El pentru a ne îndrepta și a ne îndemna la pocăință, mai ales atunci când suntem legați de noi înșine și nu Îi atribuim lui Dumnezeu motivul faptelor noastre bune.

Mai adăuga și aceasta: „Este cu neputință ca cineva să cadă fără îngăduința lui Dumnezeu și fără retragerea prealabilă a Îngerului său păzitor”.

Se povestește despre Sfântul Pafnutie, sau despre un alt Părinte cu același nume, că, cerând de trei ori Domnului să-i descopere căruia dintre sfinții Săi îi seamănă, un înger a coborât din cer și l-a dus de trei ori în lume, arătându-i, pe rând, un cântăreț ambulant, un plugar și un negustor, care, în ciuda condiției lor lumești, practicau în ascuns virtuțile sfinte ale dragostei, milosteniei și ospitalității.

Le spunea, de asemenea, ucenicilor săi: „Iubiți necazul mai mult decât odihna și necinstea mai mult decât slava și a da mai vârtos decât a lua” (Pentru avva Matoi, 10).

Se crede că a murit pe la anul 360.

Apoftegme din Patericul egiptean

Avva Pafnutie Chefala este pomenit de două ori în Patericul egiptean.

Pentru avva Antonie

31. Un frate a fost acuzat pe nedrept în mănăstire pentru desfrânare și scu¬lându­se a mers la avva Antonie. Și au venit frații de la mănăstire ca să-l vindece (mângâie) și să-l ia (dobândească), și au început să-i zică: “Așa ai făcut”. Iar el se apăra zicând: “Nimic de acest fel nu am făcut”. Iar, după întâmplare, s-a aflat acolo avva Pafnutie, zis Kefala, și a spus o pildă ca aceasta: “Am văzut pe malul râului un om băgat în noroi până la genunchi și venind unii să-i dea mâna, l-au afundat până-n gât”. Și a zis lor avva Antonie pentru avva Pafnutie: “Iată un om adevărat, care poate să vindece și să mântuiască suflete”. Deci umilindu-se ei de cuvintele bătrânului, au pus metanie fratelui. Și, îndemnați (încurajați) de Părinți, l-au luat pe frate la mănăstire.

 

Pentru avva Matoi

10. A zis avva Matoi că trei bătrâni s-au dus la avva Pafnutie, căruia i se zicea Chefala, ca să-l întrebe un cuvânt. Și le-a zis lor bătrânul: ce voiți să vă zic vouă, cuvânt duhovnicesc sau trupesc? I-au răspuns lui: duhovnicesc. Le-a zis lor bătrânul: duceți-vă, iubiți necazul mai mult decât odihna și necinstea mai mult decât slava și a da mai vârtos decât a lua.

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului Antonie, care prin foc s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Teodor cel nebun pentru Hristos, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Marcel, episcopul Apamiei Ciprului, care de sabie s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.