Calendar Ortodox 9 februarie 2025
articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; doxologia.ro; ziarullumina.ro; ro.orthodoxwiki.org
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 9 februarie 2025
Odovania praznicului Întâmpinării Domnului;
Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameșului și a Fariseului);
Începutul Triodului
Sinaxar 9 Februarie
În această lună, ziua a noua, pomenirea sfântului mucenic Nichifor († 260).

Sf. Mc. Nichifor († 260) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Nichifor a trăit pe vremea împăraţilor Valerian şi Galin, şi era om de jos.
El avea ca prieten pe un preot al Bisericii creştine, cu numele de Sapriciu, care din îndemn diavolesc, s-a pornit cu ură asupra sfântului Nichifor şi-i purta pizmă.
Însă când Sapriciu a fost prins de slujitorii idolilor şi supus la multe chinuri, sfântul Nichifor a trimis la el mijlocitori, cerându-i iertare, dar acesta nu a voit să audă de rugăciunile lui.
Dar când sfântul Nichifor a văzut că duc pe Sapriciu să-i taie capul, a alergat şi a căzut la picioarele lui, cerându-i iertare.
Şi, aducându-i aminte de poruncile lui Hristos privitoare la dragostea creştină, Sapriciu nu l-a ascultat.
Şi, trecând prin multe chinuri şi apropiindu-se de cunună şi de răsplată, ca unul care urma să fie junghiat pentru Hristos, Sapriciu n-a primit să-i dea sfântului Nichifor iertare şi dezbrăcat fiind de ajutorul lui Dumnezeu, a zis călăilor: lăsaţi-mă, că voi aduce jertfă idolilor.
Atunci sfântul Nichifor, văzând aceasta s-a dat pe sine călăilor, şi mărturisind pe faţă pe Hristos, i s-a tăiat capul din porunca tiranului, luând îndată răsplata dragostei pe care se nevoia să o plinească pentru Dătătorul dragostei, Hristos.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Roman Cilicianul (Secolul al IV-lea).
articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Sfântul Roman Cilicianul sau Roman din Rosos (d. cca. 400) este un cuvios părinte sirian făcător de minuni din secolul al IV-lea care s-a ostenit lângă Antiohia în timpul împăratului Valens (364 – 378)
Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 9 februarie.
Acest cuvios Roman, fiind cilician de neam din cetatea Rosos s-a nevoit pentru fapta bună în Muntele Silpius lângă Antiohia.
Închizându-se într-o chilie îngustă, împrumutată de la un alt ascet, se nevoia sihăstrește fără a întrebuința foc și fără a avea lumină de lumânare.
Hrană avea pâine și sare; băutură, apă de izvor; purta o haină aspră de păr și era încărcat cu grele lanțuri de fier; și părul lung îi ajungea până la picioare.
Aceste osteneli, împreună cu o mare simplitate și o blândețe încântătoare, i-au atras mult har de la Dumnezeu, care radia din el și se răspândea asupra tuturor celor care alergau să audă învățătura sa despre pace și dragoste frățească, transformându-i imediat în iubitori ai lucrurilor dumnezeiești.
Prin rugăciunea sa, a vindecat multe boli grele, și multe femei sterpe prin rugăciunile lui au dobândit prunci.
Cu toate aceste haruri, el nu înceta însă să se numească pe sine un “sărac cerșetor”.
Când a plecat către Patria cerească, cuviosul Roman a lăsat în urmă prezența sa duhovnicească, vie și lucrătoare, pentru toți cei care se rugau lui cu credință.
Tot în aceastã zi, pomenirea sfinţilor mucenici Marcel episcopul Siciliei, Filagriu episcopul Ciprului şi Pangratiu episcopul Tavromeniei.

Sfântul Sfințit Mucenic Pangratie, Sfântul Cuvios Roman, Sfântul Mucenic Nichifor, Sfântul Sfințit Mucenic Filagrie din Cipru, Sfântul Sfințit Mucenic Marcel - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Aceşti sfinţi au fost câteşitrei ucenici ai sfântului apostol Petru. Şi încă de pe când umbla Hristos cu trupul pe pământ şi făcea minuni, Marcel auzind, s-a dus de la Antiohia la Ierusalim, împreună cu Pangratiu, ca să-L vadă.
Pangratiu de atunci făcându-se cunoscut sfântului Petru, după înălţarea lui Hristos, i-a urmat lui Petru şi, fiind făcut de acesta episcop al Tavromeniei şi slujitor al lui Hristos, a fost omorât pe ascuns de eleni.
Iar Marcel, fiind hirotonisit de asemenea episcop al Siciliei şi pe mulţi din necredincioşi întorcându-i către Domnul, s-a săvârşit din viaţă.
Tot astfel şi Filagriu, ajungând arhiereu la Cipru, şi învăţând şi acolo în numele lui Hristos şi multe chinuri suferind pentru adevărata credinţă, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Petru Damaschin, care de sabie s-a săvârşit (Secolul al VIII-lea).

Sfântul Petru Damaschinul – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Unii zic faptul că Sfântul acesta Petru Damaschinul a trăit în veacul al VIII-lea, iar alții, că în al XII-lea.
Această nelămurire vine din aceea că au fost doi Damaschini, adică sfinți locuitori în Damasc – oraș în Siria de astăzi,ambii cu numele de Petru.
Cel despre care vorbim acuma fost un mare nevoitor.
El era preamilostiv.
Pentru aceasta Damaschinul nu avea nici măcar o carte; ci mai curând împrumuta cărti ca să le citească.
El citea cu râvnă, strângând înțelepciunea precum albina mierea.
Un timp el a fost episcop în Damasc, dar când a stat împotriva credinței islamice și a ereziei manihee, arabii i-au tăiat limba și l-au aruncat în surghiun (exil) în Arabia cea mai dinăuntru.
Dar cu toate acestea Dumnezeu i-a dat darul grăirii, astfel încât și în surghiun el predica Sfânta Evanghelie și îi întorcea pe mulți la credința în Hristos.
Petru Damaschin a fost un monah, cel mai probabil isihast, pe care Nicodim Aghioritul, orientându-se după apelativul „Damaschin”, îl identifică cu Petru, episcop în Damasc în cea de-a doua jumătate a secolului al VIII-lea.
Petru Damaschinul este autorul unei scrieri în două cărți, o veritabilă sinteză a spiritualității creștine de până la el.
Aceasta poate fi considerată prima metodă, sau primul itinerar al vieții duhovnicești apărut în Răsăritul creștin.
Față de autorii mai vechi, el evidențiază legătura organică dintre virtuți și pune accentul pe caracterul practic al vieții duhovnicești.
A murit mărturisitor și mucenic și s-a mutat la locașurile cele cerești ale Împărăției lui Hristos.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameșului și a Fariseului)

Duminica a XXXIII-a după Rusalii (a Vameșului și a Fariseului) – foto preluat de pe doxologia.ro
Zis-a Domnul pilda aceasta:
Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu și celălalt vameș.
Fariseul, stând drept, așa se ruga în sine: Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, preadesfrânați, sau ca și acest vameș.
Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig.
Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
Falsitatea, păcatul definitoriu al fariseului

Pilda vameșului și a fariseului – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria Neamţului
Nu fără rost s-a rânduit de Biserică Evanghelia Vameșului și a Fariseului în duminica de astăzi, cu care se începe Triodul, adică perioada Postului Mare, care este cel mai potrivit timp de pocăință de peste an. Căci precum îngerii au căzut din cer și primii oameni au căzut din rai din cauza mândriei, tot așa neamul omenesc a fost mântuit și ridicat la cinstea cea dintâi în Împărăția cerurilor prin smerenia întrupării Fiului lui Dumnezeu și a morții Lui pe Cruce.
În multe locuri ale Sfintei Scripturi se arată cât de mare, cât de păgubitoare de suflet și cât de urâtă de Dumnezeu este patima mândriei, dar nu puțin se poate cunoaște răutatea acestui păcat și din învățătura Sfintei Evanghelii de astăzi. Eu, fiind prea mic și nepriceput a arăta prin scris sau prin cuvânt câte înfățișări are și cât de felurită este această răutate a păcatului mândriei, voi aduce în mijloc o învățătură preaminunată a Sfântului Ioan Scărarul în această privință. Prin aceasta se va cunoaște câte capete are această înfricoșată fiară a mândriei și prin care cei înțelepți și iscusiți vor înțelege cât de pestriț și primejdios este acest păcat.
cititi mai mult pe ziarullumina.ro
Începutul Triodului
Triodul

foto preluat de pe ziarullumina.ro
Etimologic, cuvântul triod provine din grecescul triodion τριώδιον, format din cuvintele tria (τρια), trei, și odi (ώδή), odă, adică cântare în trei ode/ strofe.
Practic, în viața liturgică, Triodul are două sensuri:
1 – Triodul este una dintre cele trei mari perioade ale anului liturgic. Numită și perioada prepascală, Triodul precede perioada Penticostarului (opt săptămâni de la Paști) și urmează perioadei celei mai lungi, Octoihul.
Timpul Triodului ține de la Duminica Vameșului și Fariseului și până în Sâmbăta Mare (înainte de Paști), în total 10 săptămâni care ne pregătesc și ne provoacă la o sinceră cercetare de sine și la un serios demers al întregii noastre ființe pentru întâlnirea și viețuirea cu și în Hristos cel răstignit și înviat.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro