Calendar Ortodox 14 septembrie 2025

foto preluat de pe ziarullumina.ro

articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro

(articol in curs de editare)

 

Calendar Ortodox 14 septembrie 2025

---

 

(✝) Înălțarea Sfintei Cruci (Post)

 

Sinaxar 14 Septembrie

---

 

Evanghelia Duminicii

Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 19:6-11, 13-20, 25-28, 30-35

În vremea aceea, s-au sfătuit arhiereii și bătrânii poporului împotriva lui Iisus, ca să-L omoare, și L-au dus la Pilat, zicând: Răstignește-L! Răstignește-L! Zis-a lor Pilat: Luați-L voi și răstigniți-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină!

Iudeii i-au răspuns: Noi avem Lege și, după Legea noastră, El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu.

Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut.

Și a intrat iarăși în pretoriu și I-a zis lui Iisus: De unde ești Tu? Iar Iisus nu i-a dat niciun răspuns.

Deci, Pilat I-a zis: Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te eliberez și putere am să Te răstignesc?

Iisus a răspuns: N-ai avea nicio putere asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dat ție de sus. De aceea, cel ce M-a predat ție mai mare păcat are.

Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Iisus și a șezut pe scaunul de judecată, în locul numit «pardosit cu pietre», iar evreiește Gabbata.

Și era Vinerea Paștilor, cam la ceasul al șaselea, iar Pilat a zis iudeilor: Iată, Împăratul vostru!

Deci au strigat aceia: la-L! la-L! Răstignește-L! Pilat le-a zis: Să răstignesc pe Împăratul vostru? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezarul.

Atunci L-a dat lor, ca să-L răstignească. Și ei au luat pe Iisus și L-au dus ca să fie răstignit.

Și, ducându-Și Crucea, a ieșit la locul ce se cheamă «al Căpățânii», care evreiește se zice Golgota,

Unde L-au răstignit; și împreună cu El au răstignit pe alți doi, de o parte și de alta, iar în mijloc pe Iisus.

Iar Pilat a scris o tăbliță și a pus-o deasupra Crucii. Și era scris: Iisus Nazarineanul, Împăratul iudeilor.

Deci, mulți dintre iudei au citit această tăbliță, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Și era scris evreiește, latinește și grecește.

Și stăteau lângă Crucea Iui Iisus: Mama Sa și sora Mamei Sale, Maria Iui Cleopa și Maria Magdalena.

Deci Iisus, văzând pe Mama Sa și pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis Mamei Sale: Femeie, iată fiul tău!

Apoi a zis ucenicului: Iată, Mama ta! Și, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la sine.

După aceea, știind Iisus că acum toate s-au săvârșit, plecându-Și capul, Și-a dat duhul.

Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe Cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor și să-i ridice.

Deci, au venit ostașii și au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi și ale celuilalt care era răstignit împreună cu el.

Dar, venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu l-au zdrobit fluierele picioarelor,

Ci unul dintre ostași cu sulița a împuns coasta Lui și îndată au ieșit sânge și apă.

Și cel ce a văzut a mărturisit și este adevărată mărturia lui.

 

În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea înălţării cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci: Înălţarea Sfintei Cruci.

Constantin cel Mare, întâiul împărat al creştinilor, avea război, precum zic unii dintre istorici, la Roma, împotriva lui Maxenţiu, până a nu lua împărăţia. Iar alţii zic că la apa Dunării, împotriva sciţilor.

Văzând că mulţimea potrivnicilor era mai multă decât oastea lui, era cuprins de nedumerire şi frică. Atunci i s-a arătat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer, şi litere romane împrejurul Crucii, care şi acelea erau închipuite cu stele şi ziceau: “Întru aceasta vei birui“. Făcând numaidecât o cruce de aur, după chipul celei ce i se arătase, şi poruncind să fie purtată înaintea ostaşilor săi, au dat război cu vrăjmaşii, dintre care cei mai mulţi au pierit, iar alţii au fugit.

Pentru aceasta, gândind întru sine la puterea Celui ce a fost răstignit pe Cruce, şi crezând că Acesta este Adevăratul Dumnezeu şi întărindu-se cu Botezul împreună cu maica sa, a trimis-o la Ierusalim ca să găsească Crucea lui Hristos. Şi a aflat-o ascunsă, împreună cu celelalte două cruci, pe care fuseseră răstigniţi tâlharii; şi nu numai crucile, ci şi piroanele le-au aflat. Neştiind împărăteasa care ar fi Crucea Domnului, s-a arătat aceasta prin minune. O femeie văduvă moartă, de care s-a atins Crucea, a înviat; iar celelalte doua cruci ale tâlharilor nu au arătat nici un semn de minune. Atunci împărăteasa s-a închinat şi a sărutat Crucea, împreună cu toata suita. Şi neputând încăpea tot poporul să se închine, s-a rugat ca măcar să o vadă. Atunci s-a suit Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, şi a înălţat deasupra amvonului Cinstita Cruce, si văzând-o poporul, a început a striga: “Doamne, miluieşte!” Şi de atunci a început a se ţine sărbătoarea Înălţării Cinstitei Cruci.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea adormirii celui între sfinţi Părintele nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (347 – 407).

Sfântul Ioan Hrisostomul (“Gură de Aur”) a răposat în această zi de 14 septembrie, anul 407, în exil, şi pentru praznicul Cinstitei Cruci, i s-a mutat slujba în luna noiembrie în 13 zile.

Iar la 27 ianuarie prăznuim aducerea moaştelor sale la Constantinopol.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea binecredincioasei împărătese Plachila (Placila).

Această sfântă a fost soţia împăratului Teodosie cel Mare, şi petrecând toată viaţa ei întru dreapta credinţă, în grijă şi nevoinţă spre săraci, aşa s-a mutat către Domnul.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Papa.

Acest sfânt a trăit pe vremea împărăţiei lui Maximian şi a lui Magnus, ighemonul cetăţii Larandrei din Eparhia Licaoniei. Iar chipul muceniciei sale a fost în multe feluri în timpul cărora şi-a dat sufletul către Domnul.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teoclit, care prin sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Valerian pruncul, care de sabie s-a săvârşit.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noul cuvios Mucenic Macarie de la Mănăstirea Dionisiu (Muntele Athos), care a mărturisit în Tesalonic la anul 1525 (sau 1527), şi a fost ucenic al Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, şi care prin sabie s-a săvârşit.

Viața Sfântului Nou-Mucenic Macarie, ucenicul Patriarhului Nifon († 14 septembrie 1527)

articol preluat de pe doxologia.ro

Despre prima parte a vieții Sfântului Macarie se știu foarte puține lucruri. Nu se cunoaște nimic despre părinții săi. Știm însă că a fost ucenicul Patriarhului Nifon al II-lea al Constantinopolului și că mai târziu s-a călugărit. Pe când se aflau amândoi la mănăstirea Vatoped din Muntele Athos, Macarie a fost cuprins de dorința de a fi mucenic al lui Iisus Hristos. El și-a mărturisit dorința Patriarhului Nifon al II-lea, care i-a binecuvântarea sa.

Curând după aceea, Macarie a părăsit Muntele Athos și s-a dus în cetatea Tesalonicului unde s-a apropiat de o mulțime de musulmani și a început să le propovăduiască pe Iisus Hristos. Cu îndrăzneală el le-a vestit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu Care a venit pe pământ pentru a mântui pe toți oamenii. Când musulmanii au auzit, s-au năpustit asupra lui Macarie și nu numai că l-au bătut, dar l-au și rănit cu cuțitul. Apoi l-au dus la închisoare.

A doua zi, Sfântul Macarie a fost dus înaintea cadiului, care i-a făgăduit bogăție și cinstiri dacă Îl va tăgădui pe Hristos și va primi islamul. Macarie a refuzat, zicând: „Dacă ai ajunge să cunoști credința noastră creștin-ortodoxă, care este adevărată, desăvârșită și neprihănită, ai cere și tu să te botezi în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și te-ai slobozi de credința cea rătăcită”.

Cuvintele lui Macarie nu au făcut decât să-i umple de mânie și mai tare pe musulmanii prezenți acolo, care s-au năpustit din nou pe el cu cuțitele. În ciuda acestui fapt, Sfântul Macarie a rămas și pe mai departe statornic în ortodoxia sa și pentru aceasta a fost osândit la moarte, tăindu-i-se capul.

Astfel călugărul Macarie și-a dat viața în cetatea Tesalonicului din dragoste pentru Iisus Hristos, la 14 septembrie 1527.

(Pr. Nomikos Mihail Vaporis, Mărturisitori ai lui Hristos: viețile Noilor Mucenici ortodocși din vremea stăpânirii turcești (1437-1860), traducere de Constantin Făgețan, Editura Sophia, București, 2002, pp. 88-89)

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.