14 februarie – “Valentine’s Day” – Ziua Sfântului Valentin sau Ziua îndrăgostiților

[NOTĂ EDITORIALĂ: Sinteză istorică bazată pe surse documentare (Agerpres, Wikipedia), realizată în colaborare cu Gemini AI.]

14 februarie – “Valentine’s Day” – Ziua Sfântului Valentin sau Ziua îndrăgostiților

Astăzi, 14 februarie, inima lumii pulsează în ritm de „Valentine’s Day”. E o sărbătoare a gesturilor mici, a atenției și a mesajelor care apropie oamenii. Deși împrumutată, această zi ne reamintește că avem nevoie de momente în care să celebrăm pur și simplu faptul că ne pasă unii de alții.

Dar pentru noi, cei din comunitatea Uniți Schimbăm, iubirea are o semnificație mai profundă. Ea nu se oprește la flori și ciocolată, ci se extinde în tot ceea ce ne definește:

- Iubirea pentru tradiție: Peste doar câteva zile, pe 24 februarie, îl așteptăm pe Dragobete. Este sărbătoarea noastră autentică, legată de trezirea naturii și de puritatea începuturilor. Este momentul când ne amintim de unde venim.

- Iubirea pentru comunitate: Indiferent că suntem la București sau la Chișinău, vorbim aceeași limbă a solidarității. Credem că schimbarea începe atunci când ne iubim țara și oamenii suficient de mult încât să nu rămânem indiferenți.

- Unitatea peste Prut: Iubirea și valorile comune sunt puntea care ne ține mereu împreună. Suntem uniți prin istorie, prin cultură și prin dorința de mai bine.

Concluzia? Nu trebuie să alegem între „modern” și „tradițional”. Putem să ne bucurăm de entuziasmul Sfântului Valentin și să onorăm profunzimea Dragobetelui. Important este să rămânem UNIȚI în tot ceea ce simțim și facem.

Astăzi, vitrinele sunt pline, dar puțini știm că în spatele inimioarelor se află o istorie a rezistenței. Sfântul Valentin nu a fost doar un simbol al romantismului, ci un om care a sfidat regulile pentru a uni oameni.

Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Oroveanu | Fete și feciori în costum de sărbătoare, stând de vorbă. Costumul fetelor este alcătuit din cămașă decorată cu motive negre specifice zonei de sud a Transilvaniei, cu broderie neagră pe pânză subțire țesută în casă. Fusta neagră, confecționată din material industrial, și sorțul sunt prinse în talie cu o centură din catifea brodată cu mărgele multicolore și paiete. Peste cămașă poartă vesta de postav. Specific portului fetelor este găteala capului cu cozile prinse în cerc. Flăcăii poartă cămăși drepte cu brățări brodate cu modele specifice zonei, același model regăsindu-se și la gulerul cămășii. Pantalonii sunt țesuti din bumbac în ițe. Mijlocul este strâns cu un chimir din piele. Specifice portului tinerilor sunt pălăria împodobită cu galon din fir metalic și canafi, alături de cârpa de gât din păr, cu canafi la capăt. (O-98) – foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

Originea acestei sărbători a iubirii nu este nici astăzi prea bine cunoscută. Există legende, care susțin faptul că, în această zi, în Roma Antică era sărbătorită zeița Iuno, protectoarea femeilor și a căsătoriilor. Urma, apoi, Lupercalia, un festival păgân în centrul căruia se afla Faunus, zeul agriculturii și fertilității. Unul dintre obiceiurile festivalului era acela de a-i aduce împreună pe băieți și pe fete, care până în acel moment stăteau separați. În seara de dinaintea sărbătorii, numele fetelor erau scrise pe bucăți de hârtie și introduse într-un vas. Tinerii extrăgeau biletele și, astfel, se formau perechi ce rezistau uneori și un an. Destul de des, cei doi se îndrăgosteau și se căsătoreau, notează https://www.stvalentinesday.org/.

Alte legende spun că sărbătoarea îl are în centrul ei pe Sfântul Valentin. Dintre cei mulți Valentini ai acelei perioade, Biserica Catolică recunoaște doar doi sfinți care poartă acest nume și care pot fi legați de această sărbătoare. Primul Sf. Valentin era preot în Roma, în timpul împăratului Claudius al II-lea (268-270 d.Hr.). El ar fi ajutat tinerii, creștini sau păgâni, să se căsătorească, însă împăratul roman era convins că bărbații ar fi soldați mult mai buni, dacă nu ar fi avut logodnice sau soții, de aceea a interzis căsătoriile. Tânărul preot a continuat, însă, să îi căsătorească pe tineri în secret, în numele iubirii. În momentul în care împăratul i-a aflat secretul, Valentin a fost închis și condamnat la moarte, fapt care s-a petrecut la 14 februarie 269. Aceeași legendă spune că Valentin, în timp ce se afla la închisoare, s-a îndrăgostit de fiica paznicului. Înainte de a muri, Valentin i-ar fi trimis acesteia o scrisoare, pe care a semnat-o: ”De la al tău Valentin”. De aici a rămas obiceiul de a trimite în această zi mesaje de dragoste, potrivit https://www.stvalentinesday.org/ și https://www.history.com/.

În ceea ce îl privește pe episcopul de Terni, el ar fi fost invitat la Roma de filosoful Crato, profesor de retorică, greacă și latină, al cărui fiu, pe nume Cheeremon, suferea de o deformare fizică. Crato i-a promis lui Valentin jumătate din posesiunile sale dacă îi vindeca fiul. Însă, Valentin i-a explicat că nu bogăția lui inutilă va fi cea care l-ar vindeca pe băiat, ci credința în Dumnezeu. Valentin s-a rugat apoi pentru băiat, care și-a recăpătat sănătatea. Martori ai acestei minuni, Crato și familia sa, dar și trei studenți greci, Procul, Efeb și Apollonius, au fost botezați de episcop. Abbondius, fiul prefectului Romei, Placidus, a îmbrățișat și el creștinismul. Potrivit surselor, Placidus a deținut funcția între anii 346-347 d.Hr., așa că aceasta perioada istorică care poate fi asociată cu martiriul lui Valentin. Înfuriat, Placidus l-a arestat și decapitat pe Valentin pe Via Flaminia din Roma. Execuția s-a făcut noaptea pentru a evita reacția numeroasei, de acum, componente creștine a orașului. După o scurtă ceremonie pe locul martiriului său, Procul, Efeb și Apollonius au dus trupul martirului la Terni și l-au îngropat în afara orașului. Dar la Terni, consulul Lucentius i-a arestat pe toți trei și, înainte ca populația să-i poată elibera, i-a decapitat. Când au aflat de execuție, oamenii i-au îngropat pe noii martiri în mormântul lui Valentin, indică https://www.vaticannews.va.

Abia la sfârșitul secolului al V-lea, în anul 496 d.Hr., Papa Gelasius I a decis ca ziua de 14 februarie, în care a fost executat Valentin, să-i poarte numele și să fie dedicată martiriului său, punând astfel capăt sărbătorii păgâne a Lupercaliilor. Ordinul Benedictin a fost cel care a întreținut povestea Sfântului Valentin din Terni în Evul Mediu și care a răspândit cultul Zilei Îndrăgostiților în mănăstirile benedictine din Franța și Anglia.

Sfântul Valentin de Matija Bradaška, c. 1900 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

În România și Republica Moldova, Valentine’s Day a devenit un fenomen după 1990, fiind rapid adoptat de tineri ca un prilej de bucurie și conectare.

O punte către Dragobete: Nu este o competiție, ci o completare. În timp ce Valentin ne leagă de cultura universală, Dragobetele (peste 10 zile) ne ancorează în rădăcinile noastre locale, celebrând renașterea naturii.

Pentru noi, această zi este despre unitate. Așa cum Valentin a unit destine împotriva curentului, și noi credem în puterea comunității de a sta împreună pentru cauzele care contează. Fie că ești pe malul stâng sau drept al Prutului, dragostea pentru adevăr, pentru libertate și pentru aproapele tău este cea care aduce schimbarea.

Iubirea este motorul oricărei acțiuni civice. Azi celebrăm curajul de a fi împreună!