30 aprilie – Ziua Infanteriei Române
foto preluat de pe www.facebook.com/mapn.ro
articol preluat de pe www.agerpres.ro
30 aprilie – Ziua Infanteriei Române
Ziua Infanteriei Române este sărbătorită la 30 aprilie, aceasta fiind data la care în anul 1830, a luat naştere Infanteria ca armă modernă a Principatelor Române, potrivit portalului www.rumaniamilitary.ro.
Înfiinţarea Infanteriei a fost posibilă după semnarea Tratatului de la Adrianopol (2/14 septembrie 1829), încheiat între Rusia şi Turcia în urma războiului ruso-turc.
Acesta prevedea că Ţările Române obţin dreptul să-şi organizeze “un număr de gărzi înarmate pământene“, ceea ce însemna să-şi înfiinţeze propria lor putere militară, “ale cărei număr şi întreţinere aveau să fie stabilite de domni împreună cu divanele lor“, potrivit www.armataromaniei.ro.
La 30 aprilie 1830, s-a hotărât “formăluirea în Valahia a şase batalioane pedestrime şi 6 escadroane călărime a străjii pământeşti“.
Au fost create trei regimente mixte la Bucureşti, Ploieşti şi Craiova.
În acelaşi timp, în Moldova au fost create un batalion de infanterie şi un escadron de cavalerie, din care a luat fiinţă primul regiment mixt, cu garnizoana la Iaşi.
După Unirea celor două provincii româneşti, Moldova şi Ţara Românească, la 1859, infanteria a făcut progrese importante, ajungând, în anul 1860, la efective de 10.848 de oameni, potrivit “Calendarului Tradiţiilor Militare” (2010).
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Mina Minovici (1858 – 1933)
foto preluat de pe historia.ro
articol preluate de pe ro.wikipedia.org
Mina Minovici
Mina Minovici (n. 30 aprilie 1858, Brăila – d. 25 aprilie 1933, București) a fost un medic legist și farmacist român.
Este faimos pentru studiile aprofundate despre alcaloizii cadaverici, putrefacție, simularea bolilor mintale și antropologie medico-legală.
Este fondatorul școlii române de medicină judiciară și a fost directorul primului Institut de Medicină Legală din România, construit în 1892.
Fondator al sistemului medico-legal modern, a fost una dintre cele mai proeminente personaliăți din acest domeniu din Europa timpurilor sale.
Legea nr. 149/1930, intrată în vigoare de la 12.06.1930, prevedea menținerea pe viață a profesorului dr. Mina Minovici ca director al Institutului Medico-Legal Profesor dr. Mina Minovici din București „ca o consacrare a meritelor sale excepționale, în post de director ce ocupă la acest Institut”.
În anul 1908, profesorul Mina Minovici a mumificat corpul unui bătrân cerșetor.
În anul 2003, după o serie de investigații: tomografie computerizată, endoscopie, toxicologie și o cercetare amănunțită a arhivelor IML s-a constat prezența organelor în interiorul mumiei, în poziția lor anatomică normală.
Nu s-a găsit decât o singură incizie, la nivelul coapsei drepte, prin care a fost deschisă artera femurală, pentru injectarea fluidului folosit la îmbălsămare.
Compoziția fluidului folosit pentru îmbălsămare era: doi litri de formol 40% și câte 250 ml de glicerină și alcool etilic de 96 de grade.
Mina Minovici - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Biografie
Mina Minovici a avut mai mulți frați, printre care și Nicolae Minovici, de al cărui nume se leagă Vila Minovici, din București, cartierul Băneasa și Ștefan Minovici, chimist român.
Lucrări
- Etude médico-légale sur les alcaloides cadavériques, 1888
- De l’influence des ptomaines dans la recherche toxicologiquee des alcaloides végétaux, 1891
- Quelques considérations médico-légales sur les maladies mentales simulées, 1899
- Putrefacția din punct de vedere medico-legal și igienic, 1899
- Sur la criminalité féminine en Roumanie, în „Archives d’anthropolgie criminelle”, 1907
- Tratat complet de medicină legală, 1928-1930 (2 volume)
cititi mai mult despre Mina Minovici si pe: enciclopediaromaniei.ro; historia.ro; en.wikipedia.org
cititi si
Institutul Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici”
Institutul medico-legal Profesor Mina Minovici ridicat în 1892 în Bucureşti, pe strada Cӑuzași, şi demolat în septembrie 1985 – foto: ro.wikipedia.org
Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” (abrev. I.M.L. sau I.N.M.L.) este un așezământ dedicat medicinei legale din București.
Institutul a fost inaugurat în anul 1892 de către medicul al cărui nume îl poartă în prezent ca semn de omagiu.
Este prima instituție de profil din România și din lume.
Istoric
Institutul a fost inaugurat la data de 20 decembrie 1892 de către medicul legist Mina Minovici, în prezența primarului Bucureștiului, Pache Protopopescu, și a ministrului de justiție Alexandru Marghiloman.
Denumirea inițială, „Morga orașului”, a fost schimbată șase ani mai târziu (1898), clădirea devenind „Institutul medico-legal”, primul de acest fel din lume.
Schimbarea denumirii a fost hotărâtă de către medicul Minovici, în dorința de a iniția o rețea națională de institute specializate în sectorul medicinei legale. Se căuta izolarea serviciilor și a personalului legist de sistemul de sănătate publică și de cel psihiatric.
Institutul cuprindea o sală de autopsie cu 8 mese, o bibliotecă, un amfiteatru, săli de lucrări practice, laboratoare de anatomie patologică, criminalistică, fotografie judiciară și un muzeu alcătuit de profesorul Minovici.
Proiecte
Institutul susține înființarea unui muzeu de antropologie urbană în România. Proiectul a primit avizul favorabil de la Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor de Specialitate (coordonată de Ministerul Culturii și Cultelor).
Din anul 2007, institutul a inițiat un proiect ambițios de recondiționare a celui mai celebru exponat din muzeul Institutului, penisul banditului brăilean Terente. Exponatul a intrat în colecția Institutului în 1927, anul morții banditului.
Ștefan Vasali, zis Terente* – foto: ro.wikipedia.org
* Ștefan Vasali (n. 1895/1896 – d. 4 iunie 1927, canalul Cravia, zona Brăilei), cunoscut și sub poreclele Terente și „Regele bălților”, a fost un celebru bandit român (lipovean).
Numele său este scris uneori Ștefan Vasili.
Vasali a trăit ca nelegiuit după vârsta de 20 de ani, fiind poate înrăit de două căsătorii eșuate.
Bun cunoscător al zonei Brăilei, a obținut avuții importante prin tâlhărie vreme de mulți ani, atacând singur sau în diverse bande.
A fost închis și a evadat în mai multe rânduri, povestea sa fiind alimentată și chiar deformată de către presa de scandal a vremii.
În ciuda crimelor comise, a câștigat simpatia publicului, pozând în postura de haiduc și amant ideal, fiind căutat de femei din toate stările sociale.
În anul 1924 comite mai multe infracțiuni grave care determină investirea unor sume enorme din partea statului pentru capturarea sa.
Pe parcursul următorilor trei ani, traversează Bulgaria, Serbia și Grecia, continuând traiul împotriva legii.
Revine în țară în 1927, când batjocorește familia preotului din satul său. Gestul determină furia foștilor complici, care vor ajuta la capturarea lui.
Cultura de masă din România, atât atunci, cât și astăzi, a dat naștere unor producții inspirate din biografia lui Vasali „Terente”.
Literatura, jurnalismul și filmul au redat în mai multe rânduri episoade din biografia lui ori au imaginat noi întâmplări, iar muzica și moda vestimentară au făcut aluzie la virilitatea, cruzimea și nepăsarea lui față de lege.
Penisul lui Terente, aflat la I.M.L. Bucureşti până în 2009. Pe pielea organului sunt tatuate cuvintele: „Fut bine și apăsat la cioc” (foto: 2007) – foto: ro.wikipedia.org
Bucuresti, primul oras din lume iluminat cu petrol (30 aprilie 1857)
foto preluat de pe uzpr.ro
articol de Luminita Ciobanu (preluat de pe jurnalul.ro)
Bucuresti, primul oras din lume iluminat cu petrol
La 30 aprilie 1857 s-a introdus in Bucuresti iluminatul public cu lampi cu petrol lampant, capitala Romaniei fiind primul oras din lume luminat astfel.
Bucuresti, primul oras din lume iluminat cu petrol (30 aprilie 1857) – foto preluat de pe jurnalul.ro
Iluminatul străzilor oraşului de pe Dâmboviţa a fost aproape inexistent până la jumătatea sec. XIX, când, din loc în loc, au început să apară felinarele.
În 1857, Bucureştiul a devenit primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant.
Până atunci, bezna de pe străzi era de nepătruns.
Doar razele Lunii, atunci când nu era ascunsă printre nori, erau binevenite să lumineze calea drumeţilor.
În casele oamenilor de rând, lumânarea era nelipsită.
Odăile boierilor înstăriţi, în schimb, erau luminate cât se poate de bine, dar tot lumânările erau de bază.
După lăsarea serii, bucureştenii se adunau pe la casele lor.
Cinau şi, cum nu prea mai aveau ce face după ce întunericul punea stăpânire peste oraş, se duceau la culcare, după cum spune şi vechea zicală, adormeau o dată cu găinile.
Doar boierimea rămânea să petreacă mai târziu. De la porţile celor înstăriţi nu lipseau torţele aprinse.
O imagine a acelor timpuri este redată de colonelul Dimitrie Papazoglu în “Istoria Fondărei Oraşului Bucureşti”: “Iluminatul Capitalei se făcea cu lumânări de seu în felinare, iar boierii cei mari umblau noaptea cu masalaua (torţa), compusă din zdrenţe muiate în păcură şi puse în grătare de fier, purtate în spinare de ţigani masalagii, robii lor, şi aceasta din cauza stradelor cele podite cu bârne”.
În 1852, farmacistul galiţian Lukasiewitz a realizat, în laboratorul său, petrolul lampant.
Ideea îi aparţinuse farmacistului Adolf Steege, iar concesiunea i-a fost atribuită lui Teodor M. Mehedinţeanu.
În 1857 s-a deschis prima rafinărie industrială, la Râfov, lângă Ploieşti, iar petrolul românesc a devenit, astfel, primul combustibil intrat în circuitul comercial.
În timp, uliţele au început să fie supravegheate de paznici care vegheau la răspântiile unde nu se aflau felinare.
Cât despre lampagii, bieţii lampagii, aici începe povestea lor.
Bucuresti, primul oras din lume iluminat cu petrol (30 aprilie 1857) – foto preluat de pe calatorim.ro
Îşi petreceau zilele cocoţaţi pe stâlpi.
Asta era datoria lor.
Să meargă ziua, cu scara, din stâlp în stâlp, la fiecare felinar, să-i şteargă geamurile cu o cârpă.
Abureau şi curăţau lămpile, potriveau fitilul cu foarfeca.
Seara, porneau din lampă-n lampă să le aprindă.
Unele nu ardeau din cauza gazului, altele, în grabă, erau uitate neaprinse.
Ce mai păţeau bieţii lampagii când soseau în inspecţie însărcinaţii Poliţiei?!
Dar treaba lor nu se încheia aici.
Mai dădeau o tură să stingă lămplile după ce trecea inspecţia…
Bucuresti, primul oras din lume iluminat cu petrol (30 aprilie 1857) – foto preluat de pe stiati-ca.epistole.ro
Şi, tot aşa, zi de zi, iluminatul uliţelor se făcea cu găzoaiele, bătrânele lămpi cu fitil şi rezervor cu petrol.
Până în noiembrie 1871 când, pe străzile centrale, au fost instalate felinare cu gaz aerian.
În acelaşi an, s-a deschis Uzina de Gaz Filaret.
Aspectul Bucureştilor pe timp de noapte a fost unul mai puţin “atractiv”.
Modalitatea de a lumina drumul călătorilor era diferită.
Cei care locuiau în buricul târgului aveau alt noroc.
Ceilalţi…
Ajungeau acasă cum puteau, mai pe orbecăite, mai pe lumină, după cum le era calea.
Astfel, în 1871, în Bucureşti erau 785 de felinare cu lămpi de petrol lampant.
În 1901, Bucureştii aveau 3.060 de felinare cu petrol, 990 – cu ulei mineral, 4.000 – cu gaz aerian, iar 200 erau lămpi cu arc voltaic (becuri electrice).
cititi mai mult pe: jurnalul.ro