Masacrul de la Pădurea Olănești (23 februarie 1932)
Grup de refugiați din Transnistria, adăpostiți în căminele din Chișinău
foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
Masacrul de la Pădurea Olănești (23 februarie 1932)
Motto:
“Cui ne lăsaţi pe noi, moldovenii? De ce suntem rupţi din coasta Moldovei şi trăim pe celălalt mal al Nistrului? Fraţii noştri! Nu ne lăsaţi, nu ne lepădaţi şi nu ne uitaţi! Şi dacă ne veţi uita, noi malul Nistrului îl vom săpa şi vom îndrepta apa pe dincolo de pământul nostru!”
Toma Jalbă, reprezentant al românilor transnistreni la Congresul ostaşilor moldoveni din octombrie 1917
Masacrul de la Pădurea Olănești, 23 februarie 1932. Orfani cu părinţii ucişi la trecerea Nistrului de către grănicerii sovietici – foto: preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Masacrul de la Pădurea Olănești (cunoscut și ca Masacrul de pe Nistru) a avut loc la 23 februarie 1932, unde aproximativ 40 de români transnistreni au fost uciși de către trupele sovietice când încercau să treacă granița din URSS în România.
Context
Un genocid antiromânesc foarte puțin cunoscut a avut loc încă înaintea ocupării Basarabiei în 1940, contra românilor de la est de Nistru.
Despre dimensiunea crimelor există doar informații fragmentare și incomplete.
Românii transnistreni erau arestaţi, schingiuiţi, executaţi, sau deportaţi în lagărele Siberiei pentru vina de a fi români.
La început zeci, apoi sute dintre aceştia îşi lăsau tot ce aveau şi încercau să treacă apa Nistrului în România, înfruntând curenţii şi gloanţele grănicerilor sovietici.
Câţi au murit în Nistru sau sub gloanţe nu vom putea ştii niciodată, dar putem veni cu date şi exemple cutremurătoare despre masacrele de la Nistru.
Ziariştii occidentali spuneau în 1932 că ceea ce se petrece la graniţa sovieto-română este cu desăvârşire necunoscut lumii.
În fiecare noapte, la această graniţă se aud împuşcături, zilnic se găsesc morţi şi răniţi, dintre cei care nu au reuşit să treacă.
Masacrul de la Pădurea Olănești, 23 februarie 1932. Refugiat român împuşcat de sovietici la trecerea Nistrului. Santinela română şi soţia încearcă să-l ridice – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
La început, refugiaţii erau în mare parte intelectualii români urmăriţi şi pentru activitatea lor proromânească dar câţiva ani mai târziu, după epurarea intelectualilor, teroarea s-a mutat asupra populaţiei rămasă fără îndrumători şi care se opunea colhozurilor.
De atunci, și mai ales de la declanșarea foametei din Ucraina, exodul a luat amploare.
Părintele îşi lăsa familia în voia soartei, ascunzându-se prin păduri până prindea momentul prielnic să treacă Nistrul în România.
Autoritățile sovietice, pentru a opri această fugă generalizată, detașează în Republica Autonomă Moldovenească Sovietică agenți GPU și trupe speciale pentru a zăvorî frontiera.
Detașamentele de grăniceri sunt întărite în așa fel încât nimic să nu mai poată trece.
Totuşi, românii, dar nu numai ei, ci şi ruşi sau ucraineni, încearcă şi uneori reuşesc imposibilul, mai ales în nopţile geroase de iarnă, când puteau păcăli mai uşor vigilenţa grănicerilor şi traversarea se putea face pe gheaţă.
Dar victimele erau nenumărate, grănicerii sovietici folosind mitralierele pentru a-i opri.
Astfel, corespondentul ziarului Cuvântul menţiona la 19 ianuarie 1932 faptul că în ultimele zile au trecut Nistrul peste 80 de familii din Moldova Sovietică, bărbaţi, femei, unele însărcinate, bătrâni, copii.
Datorită acestor treceri și faptului că refugiații nu aveau nimic și nici posibilități de întreținere, se organizează „Comitetul pentru ajutorarea refugiaților moldoveni de dincolo de Nistru” condus de Pantelimon Halippa, care preia donațiile pentru refugiați și se ocupă de cazarea, hrana, îmbrăcarea lor, face eforturi pentru găsirea rudelor, caută locuri de muncă pentru adulți și se ocupă cu școlarizarea copiilor refugiați.
Între timp, numărul refugiaților se mărea din ce în ce mai mult, dar și ale victimelor, iar poveștile supraviețuitorilor sunt cutremurătoare: foamea, frigul, amenințările deportărilor și comportamentul bestial al autorităților i-a făcut să riște ce le-a mai rămas, viața, în încercarea de a trece Nistrul în România.
Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, ținutul Soroca – d. 30 aprilie 1979, București) a fost un publicist și om politic român basarabean, unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România. A fost președintele Sfatului Țării care a votat unirea în 1918. A ocupat funcții de ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist și închis la Sighet. Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990, cititi mai mult pe ro.wikipedia.org – foto preluat de pe istoria.md
Între timp, rândurile refugiaţilor se îngroaşă din ce în ce mai mult, dar şi ale victimelor, iar poveştile supravieţuitorilor sunt cutremurătoare: foamea, frigul, ameninţările deportărilor şi comportamentul bestial al autorităţilor i-a făcut să rişte ce le-a mai rămas, viaţa, în încercarea de a trece Nistrul în România.
Desfășurarea masacrului
Dar unul dintre cele mai cumplite masacre de pe Nistru s-a produs pe 23 februarie 1932. la ora douăsprezece noaptea, în dreptul localității Olănești, de pe țărmul sovietic al Nistrului unde era o pădure, se aude o canonadă de mitraliere și zgomote de grenadă. Bombardamentul durează circa 20 minute, după care se oprește de tot.
La ora 12 noaptea, în dreptul comunei Olăneşti, de pe malul sovietic unde era o pădure, se aude o canonadă prelungă de mitraliere şi bubuituri de grenadă.
Canonada durează vreo douăzeci de minute, după care încetează cu totul.
După un timp pe malul românesc îşi face apariţia un grup de douăzeci de refugiaţi moldoveni îngroziţi, cu privirile rătăcite.
Opt dintre ei sunt răniţi de gloanţe.
Masacrul de la Pădurea Olănești, 23 februarie 1932. Români transnistreni împuşcaţi de sovietici la trecerea Nistrului. Fotografii publicate de Geo London în presa occidentală, aprilie 1932 – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Tremurând de spaimă, povestesc că au fost mai bine de şaizeci de români care au pornit spre malul Nistrului prin pădurea Olăneşti, dar au fost surprinşi de grănicerii sovietici şi agenţii GPU care au deschis focul fără somaţie.
Mai bine de patruzeci de români transnistreni din grupul lor au plătit cu viaţa încercarea lor de a trăi în libertate alături de fraţii lor din România.
Nimeni nu era înarmat, doreau doar să fugă din „paradisul muncitorilor şi ţăranilor”, dar la ieşirea din pădurea de lângă Purcari, cerul s-a luminat de rachetele sovietice şi s-a dezlănţuit măcelul.
Prinşi în focul mitralierelor care secerau vieţi omeneşti, supravieţuitorii au luat-o la fugă, urmăriţi de o unitate GPU care trăgea continuu după ei, fără să le pese de ţipetele victimelor, printre care erau femei şi copii.
Masacrul de la Pădurea Olănești, 23 februarie 1932. Doi refugiaţi români transnistreni răniţi grav la spitalul din Tighina – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Urmări
Acest masacru a ajuns şi în discuţia Parlamentului României în şedinţa de la 26 februarie 1932, dar măsuri concrete nu s-au putut lua, din moment ce sovieticii tratau toate aceste acuze ca şi propagandă capitalistă.
Ziaristul Geo London a publicat un amplu reportaj despre acest masacru în ziarul francez „Le Journal”, atrăgându-şi invectivele oficiosului partidului comunist francez „L’Humanite” şi protestele ambasadei sovietice care calificau cele scrise ca şi atacuri incalificabile la realităţile din Uniunea Sovietică.
Societatea Naţiunilor, nici ea nu a făcut nimic.
Dar masacrul de la Pădurea Olănești va fi complet uitat din cauza atrocităților comise românilor de către sovietici după cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord la 26 iunie 1940.
Tragedia basarabenilor și bucovinenilor, mult mai apropiată și mai mediatizată, a făcut uitată tragedia românilor transnistreni.
Sfânta Gorgonia (336 – 375)
Sfânta Cuvioasă Gorgonia (Secolul al IV-lea) – foto preluat de pe basilica.ro
articole preluate de pe: basilica.ro; doxologia.ro
Sfânta Gorgonia
Sfânta Gorgonia – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
Sfânta Gorgonia a fost sora unuia dintre cei mai mari sfinți ai Bisericii, Sfântul Grigorie Teologul.
Având ca tată un episcop şi ca mamă o femeie desăvârşită, Nona, iar ca frate un tezaur de ştiinţă şi de credinţă ca Sfântul Grigorie de Nazianz (în Turcia centrală de azi), nu i-a fost greu Gorgoniei să ducă o viaţă plină de cuviinţă, evlavie şi lumină.
Totuşi, ea era mai presus decât toţi ceilalţi în ceea ce priveşte cântarea înţeleaptă a psalmilor, citirea şi explicarea Sfintelor Scripturi, precum ne spune chiar fratele său, cinstitul Grigorie.
Avea o memorie ageră, un suflet drept şi luminat, iar genunchii ei aveau pielea întărită de mulţimea privegherilor în care se închina până la pământ şi a rugăciunilor purificate de lacrimi.
Deși a fost căsătorită, a născut, crescut și educat cinci copii, Gorgonia s-a bucurat de o curăţie care a înălţat-o până la Mântuitorul lumii şi a logodit-o cu El, încât fratele său, Grigorie, nu ezită să-i exalte nobleţea dobândită de la Duhul în Hristos.
În cuvântul pe care i l-a închinat la înmormântarea sfintei, marele ierarh o numește
„arcă plină de hărnicie, de pudoare şi de înţelepciune; realizatoarea celor mai înalte virtualităţi ale făptuirii şi destinului nostru, întrecând prin frumuseţea puţin comună a sufletului său pe majoritatea femeilor”.
Gorgonia s-a căsătorit, asemenea mamei sale Sfânta Nona, cu un păgân, pe care – ca şi aceasta – l-a convertit la învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos.
Era o femeie frumoasă şi aparţinea unei familii înstărite, dar nu a devenit roaba luxului, ci chiar dispreţuia toate podoabele exterioare.
La un moment dat, sfânta s-a îmbolnăvit de o boală neobişnuită, încât doctorii nu știau cum să o vindece.
Aşteptând venirea nopţii, când nimeni nu o putea împiedica, Gorgonia s-a dus înaintea Sfântului Altar şi a început să strige către Dumnezeu spre ajutor.
Apoi şi-a apropiat capul de Sfânta Masă și în urma rugăciunilor făcute s-a vindecat.
Fiică delicată şi ascultătoare, soţie iubitoare, mamă desăvârşită şi creştină dedicată întru totul ajutorării aproapelui, Gorgonia este un model desăvârșit pentru femeia creştină.
cititi si Sfânta Gorgonia, model creștin de soție și de mamă
Imnografie
Troparul Sfintei Cuvioase Gorgonia
Glasul al 8-lea:
Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos; și luptând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii se bucură, Cuvioasă Gorgonia, duhul tău.
Viața Sfintei Cuvioase Gorgonia
Sfânta Cuvioasă Gorgonia (Secolul al IV-lea) – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Fericita Gorgonia avea ca patrie o cetate a Cezareei, care se numea Nazianz. Tatăl ei se numea Grigorie, iar mama sa Nona, care era creștină de la părinți, moși și strămoși. Iar tatăl ei, fiind din părinți slujitori de idoli, a petrecut el însuși multă vreme în rătăcirea închinării de idoli. Însă fericită Nona, soția lui, a întrebuințat multe mijloace până ce l-a adus la bună credință cea creștinească, căci era om cu foarte bună știință și voință chiar mai înainte de a cunoaște el adevărul și nu era cu putință să lase Dumnezeu neluminat un suflet bun ca acesta.
După ce a primit Sfântul Botez, Grigorie a strălucit atât de mult în faptele bune, încât a fost hirotonisit și episcop al Nazianzului, patria sa. Vrednică de minune Nona, atâta luare-aminte avea către cele dumnezeiești și atâta evlavie, încât, după cum zice Cuvântătorul de Dumnezeu Grigorie, fiul ei și fratele Gorgoniei, niciodată nu s-a întors cu spatele spre partea cea de răsărit a bisericii, niciodată n-a vorbit în biserică în vremea dumnezeieștii slujbe sau în altă vreme, fără numai când era mare nevoie să vorbească. Și ce zic despre acestea, căci prin pilda faptelor ei bune și cu rugăciunile care le făcea către Dumnezeu ziua și noaptea, a putut să schimbe pe bărbatul său din păgânătate la bună credință, după cum am zis.
Dintr-o astfel de maică s-a născut Sfânta Gorgonia și un tată și un dascăl ca acesta având, ce trebuia să se facă? Cu adevărat trebuia să se facă asemenea cu dânșii întru fapta bună, să devină o altă Nonă, cu evlavia cea către Dumnezeu, după cum cu adevărat s-a și făcut. Căci, deși au măritat-o părinții ei cu legiuită și cinstită nuntă, cu toate acestea atât de mult a întrecut pe toate femeile cele vechi, care sunt mult lăudate pentru întreaga lor înțelepciune, încât ea a unit cu nunta și fapta cea bună a fecioriei și a arătat tuturor că nici fecioria singură nu unește pe om cu Dumnezeu și nici nunta nu-l leagă cu lumea sau îl desparte de Dumnezeu. Astfel că nunta să fie cu totul vrednică a fugi oamenii de dânsa, iar fecioria să fie cu totul lăudată. Numai mintea este care iconomisește bine și nunta și fecioria. Deci mintea ori îl unește pe om cu Dumnezeu, ori îl leagă cu lumea și îl desparte de Dumnezeu.
Această de-a pururea pomenită nu s-a despărțit de Dumnezeu dacă s-a măritat și dacă avea cap pe bărbatul său. Dar nu putem zice nici aceasta, că nu era unită și cu întâiul Cap, adică cu Hristos; ci a slujit puțină vreme lumii și firii, după legea trupului, pe care a rânduit-o Dumnezeu. Isprava cea bună și cinstită a ei era că și pe bărbatul ei l-a adus la credința cea bună, încât nu-l avea pe el domn și stăpân fără de rânduiala, ci împreună rob bun și în toate cele plăcute lui Dumnezeu, dar s-a afierosit pe sine lui Dumnezeu. Dar nu numai pe bărbatul său, ci și pe rodul pântecelui său, adică pe fiii ei și pe fii fiilor ei, i-a făcut roade ale Sfântului Duh cu sfătuirile sale cele de suflet roditoare și folositoare; iar cu pilda cea bună a făcut nunta lăudată, căci bine a plăcut lui Dumnezeu prin faptele cele bune ale ei, fiind măritată, și a dorit bună aducere de roade, pe fiii săi.
Înțeleptul Solomon, în cartea Pildelor, laudă pe femeia aceea care șade și se liniștește în casa ei, iubește pe bărbatul său și se sârguiește la lucrul său. Multe altele spun pildele pentru lauda unei cinstite și înțelepte femei ca aceasta. Însă cele ce zice Solomon ca să laude pe femeia cea înțeleaptă și cinstită sunt mici și neînsemnate, spre lauda Gorgoniei celei preacinstite și prea înțelepte. Care altă femeie era mai vrednică pentru cinstirea și pentru împodobirea ei, precum era ea? Și care alta se liniștea în casa ei și nu se arăta afară, ci se făcea nevăzută bărbaților că aceasta? Care alta avea ochii atât de înțelepți și opriți de la privirile cele fără de rânduiala, ca această fericită? Care alta avea risul atât de cinstit și liniștit ca al ei? Care alta ca ea abia zâmbea câteodată, când era trebuință? Încă și auzul ei l-a păzit atât de curat, încât îl avea încuiat la toate cuvintele deșarte și nefolositoare, dar deschis la toate cuvintele cele dumnezeiești și mântuitoare. Nici limbă să n-o avea neînfrânata, ca multe altele, ci mintea o avea ca un stăpân, spre a grăi numai dreptățile lui Dumnezeu și a avea rânduiala hotărâtă buzelor ei, spre a nu grăi niciodată vreun cuvânt deșert și nefolositor.
Vrednică de minune Gorgonia nu se împodobea cu podoabe de aur, nu-și înfrumuseța capul ei cel cinstit cu peruci galbene, nu-și îmbrăca trupul său cu haine scumpe și de mult preț. Nici cu mărgăritare și diamante nu strălucea, nici cu spoieli și cu dresuri nu și-a acoperit vreodată fața precum fac altele, care sunt fără de rușine și spoiesc fața lor, care este creată de Dumnezeu, cu vopsele și cu unsori împotriva dumnezeieștii zidiri a lui Dumnezeu și nu se mulțumesc, nebunele, cu fața lor cu care le-a zidit Dumnezeu; ci voiesc s-o facă mai frumoasă, întinând astfel chipul lui Dumnezeu. Știa și fericită Gorgonia de multe împodobiri din afară, dar, cu toate acestea, nici una n-a poftit, ci dorea numai să-și împodo-bească sufletul cu obiceiurile cele bune și creștinești și cu faptele cele bune. Numai acea rumeneală o iubea, care înflorește fețele femeilor celor cucernice și cinstite din rușinare și din evlavie. O singură podoabă poftea, aceea care se face din înfrânare și din postire. Iar spoielile, încondeierile feței și frumusețea cea de un ceas și fățarnică o lăsa acelora care ies și umblă pe ulițe fără rușine și nu iubesc frumusețea sufletului, ci numai pe a trupului.
Astfel era Sfânta Gorgonia în toate acestea. Dar înțelepciunea ei, cunoștința și credința pe care o avea către Dumnezeu, ce cuvânt va putea să le arate după vrednicie? Nici nu este cu putință a se afla alte pilde ale înțelepciunii ei și ale dreptei credințe ale ei, afară de cele ale părinților ei celor trupești și duhovnicești, la care privind de-a pururea pomenită, le urmă fapta cea bună, asemenea cu aceea. Atâta era ascuțimea și istețimea minții ei, încât toți o aveau de obște sfetnic la trebuințele lor, nu numai rudeniile și părinții ei, ci și străinii. Apoi, ca lege neîntrecută, aveau toți înțeleptele sfătuiri ale ei.
În dreapta credință și în evlavie era minunată și neasemănată. Căci, care alta a împodobit atât de mult sfințitele biserici cu daruri, că fericită Gorgonia? Sau, mai bine zis, care altul s-a făcut Biserică sfințită și vie a lui Dumnezeu – după dumnezeiescul apostol – ca ea? Cine altul a cinstit atât de mult pe preoții lui Dumnezeu? Cine altul primea în casa sa, cu mai multă evlavie, pe cei îmbunătățiți și care viețuiau după Dumnezeu? Cine altul a arătat suflet mai pătimitor și mai îndurat către cei ce pătimeau? Care altul a ajutat mai mult pe cei săraci, cu milosteniile sale, decât Sfânta Gorgonia?
Pentru sfânta, se potrivește să zică cineva cuvintele acelea pe care le zicea dreptul Iov pentru sine, fiindcă și casa ei era deschisă și gata pentru primirea de străini, precum era și casa lui Iov. Afară de casa ei n-a rămas nici un străin cândva. Aceasta, ca și Iov, era vederea orbilor, picioare șchiopilor și mama sărmanilor, căci avea purtare de grijă de cei orbi, îngrijea de cei șchiopi și sârguia a căuta pe cei sărmani și către femeile văduve arăta o mare milostivire. Casa ei era de obște adăpost al săracilor, averile lor erau de obște cu cei ce aveau trebuință și le-a dat săracilor, ca să rămână dreptatea ei în veac. Prin multele ei faceri de bine a primit pe Hristos, căci binefacerile le-a luat de la El. Și lucru cel mai bun decât toate era că acestea nu le făcea la arătare, ci le făcea în ascuns, pe cât putea, ca să nu le vadă oamenii, ci numai Dumnezeu, Care vede cele ascunse. Pe toate lucrurile acestea le-a adus în vistieria cea întemeiată a cerului, prin milostenia pe care o dădea săracilor; iar pe pământ n-a lăsat nimic altceva, decât trupul ei. O bogăție a lăsat copiilor ei, adică îndurarea și faptele cele bune și plăcute lui Dumnezeu.
Mulți oameni au un obicei: în vremea când fac un bine, cad în alt lucru rău – adică în vremea când fac milostenie la săraci ca și cum ar fi destulă milostenia singură să-i mântuiască, afară de celelalte fapte bune – se abat, se dau la desfrânări și la îndulcirile trupului, ca și cum ar fi cumpărat în oarecare chip desfătările cu milostenia pe care au dat-o. Dar vrednică de fericire Gorgonia nu a făcut astfel. Ci pe lângă milostenia ce făcea neîncetat avea și postirea, iar pe lângă milostenie și îndurarea către săraci, totdeauna se îndeletnicea cu citirea dumnezeieștilor Scripturi. Apoi priveghea în rugăciune, uneori stând drept în picioare, iar alteori lăsându-și genunchii la pământ. După aceea, cu inimă zdrobită și smerită și cu lacrimi fierbinți își înălța împreună cu rugăciunea și mintea sa către Dumnezeu și acolo o avea neclintită.
Ea întrecea prin toate acestea nu numai pe femei, ci și pe bărbați și se arăta mai înaltă decât alții. Multe alte fapte bune pe care le aveau alții le urmă și ea, iar pentru toate cele bune era pildă altora. Orice lucru bun afla de la alții, ea îl învăța de la dânșii. Drept aceea, învăța și urma toate faptele cele bune, pe care alții nu le făceau.
Care alta din isprăvile sfintei nu era vrednică de minune? Oare îmbrăcămintea ei, acoperirea ei și trupul ei neîmpodobit, după obiceiul femeiesc care strălucea numai cu fapta bună? Sau sufletul ei care stăpânea pe trup aproape fără hrană, ca o nematerialnică? Ori mai bine să zic trupul acela care s-a silit să se omoare mai înainte de despărțire, ca sufletul să-și ia slobozenia și ca să nu se împiedice de simțire? Sau nopțile cele veghetoare, cântărea de psalmi și starea ce o începea astăzi și o termina în cealaltă zi? Sau culcarea pe jos, care asprea afară din fire moliciunea mădularelor ei? Sau izvoarele lacrimilor care ieșeau din necazuri ca să aducă cu bucurie rodurile lor? Sau strigarea din noapte, care străbătea norii și ajungea până la ceruri? Sau fierbințeala duhului ei, care cu totul nu băga în seamă nici câinii cei de noapte, nici răcorile aerului, nici ploile, nici tunetele și nici grindinile, pentru dorința pe care o avea spre rugăciune? Sau firea femeiască ce a biruit-o pe cea bărbătească, ca să se nevoiască cu nevoința cea bună a mântuirii. Astfel a arătat că deosebirea pe care o au bărbații și femeile este numai după trup, iar nu și după suflet. Sau înfrânarea sfintei, care a biruit gustarea cea amară a strămoașei Eva și pe păcat, precum și pe șarpele amăgitor, pe diavolul și pe moarte? Sau chinuirea ei cea de viață făcătoare, care a cinstit smerenia lui Hristos, până la chip de rob, precum și patimile Lui? Și cum este cu putință a număra cineva toate isprăvile fericitei Gorgonia?
Bine este să adăugăm la povestirea faptelor ei celor bune și răsplătirile pe care le-a luat de la Dumnezeu, Dreptul dătător de plată. Când încă era sfânta în viața aceasta, odată a șezut într-o căruță pe care o trăgeau niște catâri. Mergând pe drum, din lucrarea diavolului, urîtorul de bine al omului și din pizmă care o avea asupra ei, pentru sârguința ei cea bună, deodată s-au speriat catârii și, alergând cu sălbăticie, s-a răsturnat căruța și a căzut sfânta. Însă nu a rămas în locul acela unde a căzut, ci s-a încurcat în căruță și o târau catârii, încât s-au sfărâmat mădularele și s-au zdrobit oasele ei. Această întâmplare a pricinuit mare sminteală celor necredincioși, cum a lăsat Dumnezeu pe o femeie sfânta să pătimească un rău ca acesta.
Ea, cu toate că avea atâta nevoie de tămăduire, nu a voit să cheme doctor pentru căutare și vindecare și aceasta numai ca să nu vadă bărbat străin trupul ei. De aceea și-a pus toată nădejdea tămăduirii ei în Dumnezeu, Care, cu judecățile ce știe, a lăsat-o să pătimească această ispită și după aceea iarăși să o tămăduiască. De aceea și după nădejdea ei cea bună pe care o pusese în Dumnezeu, Mântuitorul său, a urmat și lucrul, căci s-a tămăduit desăvârșit, fără doctor. Astfel s-a arătat că Dumnezeu voiește să pătimească acea sfântă ispită că un om și să se tămăduiască cu preaslăvire mai presus de om, ca să se preamărească prin minunea aceasta, care pe toți i-a făcut să se minuneze și mai ales pe cei ce s-au smintit mai înainte. Căci la toți a sosit și s-a auzit minunea aceasta. Iar diavolul cel ce a adus ispita asupra ei a fost rușinat.
Altădată, iarăși s-a îmbolnăvit sfânta, iar boala ei era neobișnuită și străină, că avea o fierbințeală năpraznică în tot trupul ei și era ca o aprindere a sângelui. Apoi a urmat răceală, sângerare, roșeață și moleșire a minții și slăbire a mădularelor trupului ei. Patima aceasta a urmat adeseori, iar meșteșugurile doctorilor erau neputincioase spre tămăduirea bolii ei, cu toate că și-au pus toată sârguința lor. Nici lacrimile cele multe ale părinților ei, nici rugăciunile cele de obște către Dumnezeu și nici cererile a toată mulțimea n-au folosit, căci toți aveau folos de la sănătatea sfintei și dimpotrivă, de obște, socoteau pagubă și vătămare boala ei.
Ce a făcut după aceasta Sfântă Gorgonia? După ce s-a deznădăjduit de alt ajutor, a alergat către Dumnezeu, Doctorul cel de obște. Și, așteptând vremea nopții, în care nu era nimeni să o împiedice, fiindcă o slăbise puțin boala, s-a dus și a căzut cu credință la Sfântul Jertfelnic, chemând cu mare glas, spre ajutor, pe Dumnezeu. Mai pe urmă, ea urmează celei ce îi curgea sânge, care atingându-se de poala hainei lui Hristos, i-a încetat izvorul sângelui ei. Deci ce a făcut? Și-a apropiat capul ei de Sfânta Masă și cu lacrimi, precum a udat desfrânata picioarele lui Hristos, a udat și ea Sfânta Masă, zicând că nu se va duce de acolo, până nu-și va lua înapoi sănătatea sa. După aceea, umplându-și cu lacrimile sale tot trupul, o minune! îndată s-a făcut sănătoasă desăvârșit și s-a întors acasă ușurată de boală, cu trupul și cu sufletul, fiindcă și-a luat plata credinței și nădejdii sale. Iar prin întărirea sufletului ei și-a dobândit și sănătatea trupului. În acest fel a fost viața fericitei Gorgonia. Acum, să-i vedem și sfârșitul.
Fericită dorea moartea pentru multă îndrăzneală pe care o avea către Hristos și, mai mult decât toate cele pământești, alegea mai bine să fie lângă El. De aceea, nu s-a lipsit de această dumnezeiască și înaltă nădejde a ei. Dar ce a urmat? Un somn dulce i-a venit, apoi după multă priveghere ce a făcut-o, rugându-se pentru aceasta Domnului, a avut o vedenie, care îi arăta în ce zi are să moară și să se ducă la Domnul. Aceasta a iconomisit-o Dumnezeu, ca să se pregătească și să nu se tulbure când va veni moartea fără de veste. Cu toate acestea, sfânta n-avea trebuință de vreo pregătire, pentru că avusese cu puțin înainte săvârșirea Sfântului Botez sau, mai bine să zic, că toată viața ei era desăvârșire. Nașterea de a doua oară o avea de la Duhul Sfânt, prin Sfântul Botez, iar încredințarea mântuirii o avea prin faptele cele bune și plăcute lui Dumnezeu, pe care le lucrase până atunci și peste care mai pe urmă de toate a pus Sfântul Botez, ca o pecete. Una era numai care o mihnea și aceasta avea trebuință s-o adauge lângă celelalte lucruri bune ale ei. Care era această? Să-și boteze și pe bărbatul său, ca să nu rămână nedesăvârșit lucrul ei, ci să se ducă desăvârșita la Hristos cu toate ale ei. De acest lucru se ruga și îl căuta și nu s-a lipsit de cererea sa, căci l-a primit de la Dumnezeu, Care face voia celor ce se tem de El.
După ce le avea pe toate după scopul ei și nimic nu mai lipsea dintre cele câte poftise, s-a apropiat și ziua cea hotărâtă a morții ei; atunci s-a pregătit de moarte și pentru ducerea spre Hristos a căzut bolnavă după legile firii. Apoi, după ce a poruncit bărbatului său, fiilor și iubiților ei, câte sunt trebuincioase să le zică o femeie iubitoare de bărbat, de fii și de frați, a vorbit cu înțelepciune și a învățat despre petrecerea cerească. Deci s-a făcut ca o zi de sărbătoare, prin învățătura ei către toți, în ziua cea mai de pe urmă a vieții ei. Atunci a adormit și s-a dus la cele cerești fericitul ei suflet, nu așa bătrâna după anii vieții, căci nici nu voia să trăiască și să se afle mulți ani în lume. Dar după bunătăți și după faptele bune, era îmbogățită mai mult decât mulți alții, care au ajuns la adânci bătrâneți.
Însă este bine și folositor lucru să adăugăm și ceea ce a urmat la sfârșitul ei. Fericită zăcea pe pat, după cum am zis, având răsuflările cele din urmă, iar împrejurul ei erau multe rudenii și străini, mâhnindu-se toți de despărțirea ei. Unii dintr-înșii doreau să audă de la dânsa ceva de folos pentru suflet, ca să povestească celor de pe urmă. Alții voiau să le spună ceva potrivit ceasului aceluia, însă nimeni nu îndrăznea s-o întrebe, căci întristarea și durerea inimii lor era nevindecată și lacrimile le curgeau, neauzindu-se de la dânșii nici un glas. Căci nu se părea cu cale să cinstească cu plângeri pe ceea ce se despărțea de lume cu semnele sfințeniei; ci toți stăteau cu adâncă tăcere, ca și cum s-ar fi săvârșit vreo taină dumnezeiască, iar sfânta zăcea nemișcată, fără glas și fără suflare.
Atunci păstorul cel de obște, adică tatăl ei, care stătea aproape de dânsa, văzând-o că își mișca încetișor buzele, a apropiat urechile sale cu nădejde, crezând că va auzi ceva. Și a auzit-o zicând un stih din psalmul lui David, potrivit ceasului: „Mă voi culca și voi dormi cu pace”. Aceasta nu era altceva decât o arătată mărturie și dovadă a îndrăznelii și a sfințeniei cu care fericită Gorgonia a ieșit și s-a dus către Hristos. Cu a Cărui nemărginită milă, prin rugăciunile sfintei, să ne învrednicim și noi păcătoșii și osândiții de sfârșitul cel bun și mântuitor în pocăință și mărturisire, ca împreună cu cei mântuiți să slăvim și noi bunătatea Lui cea desăvârșită, în vecii vecilor. Amin.
cititi mai mult despre Sfânta Gorgonia si pe: www.crestinortodox.ro; ziarullumina.ro; en.wikipedia.org
Evenimentele Zilei de 23 februarie în Istorie
![Revoluția din Februarie (23 februarie/8 martie – 3 marte/16 martie 1917) parte din Revoluția Rusă din 1917 (23 februarie/8 martie 1917 - 26 octombrie/8 noiembrie 1917) - Muncitorii fabricii Putilov protestând în stradă,
8 March [O.S. 23 February] - foto preluat de pe en.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2015/02/Revolu--ia-Rusa-din-Februarie-1917.jpg)
Muncitorii fabricii Putilov protestând în stradă, 8 March [O.S. 23 February]
foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com
23 februarie este a 54-a zi a calendarului gregorian.
Mai sunt 311 zile până la sfârșitul anului (312 zile în anii bisecți).
Sărbători Religioase ale Zilei de 23 februarie
Ortodoxe
Sf. Sfințit Mc. Policarp, episcopul Smirnei; Sf. Gorgonia; Duminica Înfricoșătoarei Judecăți (a Lăsatului sec de carne)
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Sfântul, slăvitul și sfințitul mucenic Policarp a fost episcop al Smirnei și unul din Părinții apostolici.
S-a născut între anii 69 și 81 d.Hr. și a mucenicit între anii 155 și 167.
L-a cunoscut personal pe sfântul apostol și evanghelist Ioan.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Greco-catolice
Duminica 35 dR (Înfricoșătoarea Judecată; lăsatul sec de carne). Sf. episcop martir Policarp al Smirnei († 155)
Romano-catolice
Duminica a 7-a de peste an; Sf. Policarp de Smirna, episcop, martir († secolul al II-lea)
Sărbători Naționale ale Zilei de 23 februarie
Romania – Ziua Hidrografului Militar
Ziua hidrografului militar este marcată, anual, la 23 februarie.
În 2025 se împlinesc 99 de ani de la înființarea Serviciului Hidrografic Maritim, prin Decizia Ministerială nr. 126 din 23 februarie 1926, având ca atribuţii “să se ocupe cu studiile, sondajele şi ridicările relative la fluviu şi mare, preocuparea, păstrarea şi asigurarea navelor cu hărţile şi instrumentele necesare navigaţiei şi ridicărilor hidrografice, controlul cronometrelor, executarea semnalului de oră în portul Constanţa, date meteorologice, aerologice şi oceanografice”, emisă în baza prevederilor Legii de organizare a Marinei din 1898 și ale art. 1 din Regulamentul de funcționare a Marinei Militare din 1912, cu sediul în clădirea Școlii Navale din Constanța (în prezent clădirea adăpostind Muzeul Marinei Române), conform site-ului Direcției Hidrografice Maritime ‘Comandor Alexandru Cătuneanu’, https://www.dhmfn.ro/.
cititi mai mult pe agerpres.ro
Brunei – Ziua Națională
Guyana – Ziua republicii (1970)
Rusia și Comunitatea Statelor Independente – Ziua apărătorilor patriei
Evenimentele Zilei de 23 februarie în Istorie:
- 23 februarie 1898 – Émile Zola a fost condamnat la închisoare după ce a publicat scrisoarea deschisă J’accuse, prin care a acuzat guvernul francez de antisemitism și de închiderea pe nedrept a lui Alfred Dreyfus;
- 23 februarie 1903 – Cuba a închiriat pe termen nelimitat Statelor Unite Golful Guantánamo;
- 23 februarie 1917 – Primele demonstrații la Sankt Petersburg, Rusia. Începutul Revoluției Ruse din Februarie (8 martie în calendarul gregorian);
- 23 februarie 1919 – Benito Mussolini a înființat în Italia Partidul Național Fascist;
- 23 februarie 1932 – Masacrul de la Pădurea Olănești;
- 23 februarie 1944 – Deportarea cecenilor şi inguşetilor
23 februarie 303 – Împăratul roman Dioclețian ordonă distrugerea bisericii creștine din Nicomedia, începând cei opt ani de persecuție dioclețiană.
Gaius Aurelius Valerius Diocletianus (244–311), cunoscut ca Dioclețian, a fost împărat roman din 20 noiembrie 284 până la 1 mai 305.
Pe plan politic și militar a fost unul dintre cei mai de seamă împărați romani, reformele sale asigurând continuitatea imperiului în părțile din răsărit pentru încă o mie de ani.
Faptele sale sunt însă umbrite de prigoana pe care a declanșat-o împotriva creștinilor; prin cele 4 edicte (decrete) împotriva creștinilor pe care le-a dat în anii 303-304, s-a pornit cea mai mare persecuție din istoria imperiului împotriva acestei religii.
23 februarie 532 – Împăratul bizantin Iustinian I pune piatra de temelie a unei noi bazilici creștine ortodoxe la Constantinopol – Hagia Sofia.
Hagia Sophia – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Hagia Sophia a fost catedrala Patriarhiei de Constantinopol, apoi moschee, astăzi muzeu în Istanbul, Turcia.
Prima biserică de pe acest loc a fost construită de Constantin cel Mare în anul 325, dar a ars într-un incendiu în anul 404. Reconstruită de Teodosiu al II-lea în 415, biserica a fost din nou arsă, în timpul Răscoalei Nika din 532.
Clădirea și-a primit forma finală în 537 sub împăratul Iustinian I. Era foarte importantă pentru ortodoxia timpurie și pentru Imperiul Bizantin, fiind primul exemplu de arhitectură bizantină.
Interiorul său decorat cu mozaice, coloanele de marmură și acoperișul sunt de o mare importanță artistică.
Templul însuși era atât de bine decorat artistic încât se crede că Iustinian ar fi zis: „Νενίκηκά σε Σολομών” (Solomon, te-am depășit!).
23 februarie 705 – Împărăteasa Wu Zetian abdică de la tron, restabilind dinastia Tang în China.
23 februarie 1271 – Prima menţiune documentară a oraşului Braşov.
Brasu: Acest toponim este atestat într-un document in limba latina, aflat în Arhivele Statului din Budapesta și în fotocopie la Institutul de Istorie Cluj, act prin care Ștefan, regele Ungariei, aproba contractul dintre „Chyel comes, filius Erwin de Calnuk” și „Teel, filius Ebl de Brasu cognatus eiusdem”.
23 februarie 1443 – S-a născut Matia Corvin, rege al Ungariei și Croației (d. 1490)
Matia Corvin – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Matia Corvin (mai des Matei Corvin, n. 23 februarie 1443, Cluj – d. 6 aprilie 1490, Viena), născut Matia de Hunedoara, cunoscut și ca Mateiaș în cronicile Moldovei sau Matei Corvin a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei.
A condus Regatul Ungariei între anii 1458-1490. A fost botezat după Sfântul Matia, apostol, nu după Matei Evanghelistul.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
23 februarie 1447 – A murit Papa Eugeniu al IV-lea.
Eugeniu al IV-lea IV – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Eugeniu al IV-lea IV (Gabriele Condulmer, născut în Veneţia în anul 1383 – decedat la 23 februarie 1447), a fost un calugar benedictin, ridicat in scaunul pontifical intre anii 1431-1447.
La 24 ianuarie 1439, Eugeniu al IV-lea s-a întâlnit la Ferrara cu patriarhul Iosif al Bisericii Ortodoxe a Constantinopolelui in incercarea de a realiza unirea Bisericii de la Roma cu Biserica Răsăriteana.
In 1452,in conditiile extraordinarei primejdii turcesti ,se ajunge la un acord de Unire a Bisericilor Romano-Catolică şi Greacă Ortodoxă în Aghia Sophia, împăratul Constantin al XI-lea Paleologul dandu-si acordul pentru proclamarea unirificarii celor doua Biserici.
Aceasta va fi insa de scurta durata,pentru ca in 1453 Constantinopolul va fi cucerit de către turcii otomani, care vor pune capăt Imperiului Roman de rasarit; Turcii au transformat Aghia Sophia în moschee, iar Constantin al XI-lea Paleologul, ultimul împărat bizantin, va muri cu moarte de martir.
23 februarie 1455 – În mod tradițional, data publicării Bibliei Gutenberg, prima carte occidentală tipărită cu caractere mobile.
23 februarie 1572 – A decedat compozitorul francez renascentist Pierre Certon (n. 1510).
23 februarie 1633 – Înalta Poarta il recunoaste pe Matei Basarab, domn al Tarii Romanesti.
Matei Basarab - foto: ro.wikipedia.org
Matei Basarab (uneori și Matei Brâncoveanu, n. 1580, Brâncoveni – d. 9 aprilie 1654) a fost domnul Țării Românești între 1632 și 1654.
Domnia i-a fost marcată de confruntări cu Vasile Lupu, domnul Moldovei.
Pe plan cultural, Matei Basarab a ctitorit și a refăcut o seamă de lăcașuri de cult. Sfârșitul domniei a fost caracterizat de o slăbire a autorității domnești în raport cu mercenarii seimeni, care avea să ducă la Răscoala seimenilor din timpul lui Constantin Șerban.
23 februarie 1685 – S-a născut compozitorul Georg Friedrich Haendel, autor al “Israel în Egipt”, “Judas Maccabaeus”,”Mesia “.
Georg Friedrich Haendel — portret de Balthasar Denner (1733), National Portrait Gallery, Londra – foto: ro.wikipedia.org
Georg Friedrich Händel (n. 23 februarie 1685, Halle/Saale – d. 14 aprilie 1759, Londra) a fost un compozitor germano-englez. A trăit cea mai mare parte a vieții în Anglia.
Împreună cu contemporanul său Johann Sebastian Bach, este unul din cei mai importanți reprezentanți în muzică ai stilului baroc din perioada târzie.
23 februarie 1766 – A murit Stanislaw Leszczynski, rege al Uniunii Polono- Lituaniene si duce de Lorena; (n.20 octombrie 1677).
Stanisław Leszczyński, portret de Jean Girardet – foto: ro.wikipedia.org
Stanisław I Leszczyński (20 octombrie 1677 – 23 februarie 1766) a fost rege al Uniunii polono-lituaniană și Duce de Lorena.
Născut în Lwów în 1677, el a fost fiul lui Rafał Leszczyński, Voievod de Poznań, și a Annei Katarzyna Jabłonowska.
Stanislav s-a căsătorit cu Katarzyna Opalińska, cu care a avut o fiică, Maria, care a devenit soția lui Ludovic al XV-lea și regină a Franței.
În 1697, el a semnat confirmarea articolelor de alegeri a lui August al II-lea.
În 1703, el s-a alăturat Confederației Lituaniene, unde familia Sapieha cu ajutorul Suediei a format o alianță împotriva lui August.
23 februarie 1792 – A murit sir Joshua Reynolds, pictor portretist, întemeietorul şcolii engleze de pictură din secolul al XVIII-lea; (n.16.07.1723).
23 februarie 1821 – A murit la Roma marele poet englez John Keats.
John Keats, portret de William Hilton – foto: ro.wikipedia.org
John Keats (n. 31 octombrie 1795, Londra) a fost un poet englez, unul din cei mai importanți reprezentanți ai romantismului englez, alături de Lord Byron și Percy Bysshe Shelley.
Neapreciat de majoritatea contemporanilor și aproape necunoscut în timpul vieții, Keats a fost recunoscut la o jumătate de secol după moarte ca unul dintre cei mai mari poeți ai Angliei, ca un remarcabil maestru al liricii, ca un poet-pictor care a reprodus lumea în forme plastice.
Byron și Shelley, care îi prețuiau talentul, au manifestat un mare interes pentru poezia lui. Shelley, care întreținea corespondență cu el, a evocat memoria poetului confrate în elegia Adonais.
El l-a descris ca fiind poetul “cel mai tânăr, cel mai drag”, crescut “ca floarea palidă de-o fată îndrăgită, ce-n loc de rouă cu lacrămi e hrănită.
23 februarie 1821 – Ţarul Rusiei, Alexandru I, dezavuează revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu în Ţara Românească şi mişcarea Eteria a lui Alexandru Ipsilanti, declarându–se de acord cu interventia trupelor otomane la nord de Dunăre.
Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, adresează o proclamaţie către locuitorii Moldovei, prin care le garantează persoana şi averea pentru perioada în care eteriştii sînt pe teritoriul statului.
23 februarie 1836 - A inceput Bătălia de la Alamo (23 februarie – 6 martie 1836) – Parte a Revoluției Texane.
“Bătălia de la Alamo” (23 februarie – 6 martie 1836) – “Căderea Alamoului” (1903) de Robert Jenkins Onderdonk, îl prezintă pe Davy Crockett folosindu-și flinta drept bâtă împotriva soldaților mexicani care trecuseră de zidul misiunii – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Alamo (23 februarie – 6 martie 1836) a fost un eveniment-cheie în cadrul Revoluției Texane.
După un asediu de 13 zile, soldații mexicani conduși de președintele general Antonio López de Santa Anna au lansat un asalt asupra Misiunii Alamo de lângă San Antonio de Béxar (astăzi, San Antonio, Texas).
Toți apărătorii texani au fost uciși, cu excepția a doi.
Cruzimea lui Santa Anna din timpul bătăliei i-a inspirat pe numeroși texani—atât coloniști din Texas cât și aventurieri din Statele Unite, să se alăture armatei texane.
Mânați de dorința de răzbunare, texanii au reușit apoi să învingă armata mexicană în Bătălia de la San Jacinto, în 21 aprilie 1836, punând capăt revoluției.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
23 februarie 1855 – A murit Carl Friedrich Gauss, matematician, astronom, fizician german; (n. 30.04.1777).
Karl Friedrich Gauß - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Karl Friedrich Gauß (n. 30 aprilie 1777, Braunschweig – d. 23 februarie 1855, Göttingen) a fost un matematician, fizician și astronom german, celebru pentru lucrările despre integralele multiple, magnetism și sistemul de unități care îi poartă numele. Este considerat unul dintre cei mai mari oameni de știință germani.
23 februarie 1856 – În numele conaționalilor săi, Nicolae Golescu a adresat plenipotențiarilor Marii Britanii, Franței și ai Regatului Sardiniei la Congresul de la Paris, un memoriu în care cerea unirea Moldovei cu Muntenia într–un stat independent, sub garanția marilor puteri europene.
23 februarie 1866 – (11 februarie sv) Alexandru Ioan Cuza a fost silit să abdice ca urmare a conjuraţiei pregătite de Monstruoasa Coaliţie.
Locotenenţa Domnească din 1866 s-a constituit la 11 februarie 1866, în urma abdicării forţate a domnitorului Alexandru Ioan Cuza (11 februarie – 10 mai 1866) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Locotenența Domnească din 1866 s-a constituit la 23 februarie 1866 (11 februarie sv), în urma abdicării forțate a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Cei trei membri ai Locotenenței au fost: Lascăr Catargiu, reprezentant al Moldovei și al conservatorilor; gen. Nicolae Golescu, reprezentant al Țării Românești și al liberalilor; col. Nicolae Haralambie, reprezentant al armatei
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
23 februarie 1869 – La 23-24 februarie, la Miercurea-Ciuc, a avut loc o conferință națională a fruntașilor politici ai românilor transilvăneni, in urma careia a fost întemeiat “Partidul Național al Românilor” din Transilvania, sub conducerea lui Ilie Măcelariu.
23 februarie 1883 – S-a născut regizorul american Victor Fleming ; (d. 06.01.1949).
Victor Fleming – foto: en.wikipedia.org
Victor Fleming (n. 23 februarie 1889, Pasadena, California – d. 6 ianuarie 1949, Cottonwood, Arizona) a fost un regizor american de film.
Este cel mai notabil pentru regizarea filmelor Vrăjitorul din Oz (1939) și Pe aripile vântului (1939) – pentru ambele câștigând Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor.
Este singurul regizor care apare de două ori în lista AFI 100 de ani…100 de filme (a 10-a aniversare) (din 2007).
23 februarie 1893 – A fost patentat motorul Diesel, o descoperire a inginerului german Rudolf Diesel.
Patentul lui Rudolf Diesel din 1893 pe proiectul motorului său – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Motorul diesel este un motor cu ardere internă în care combustibilul se aprinde datorită temperaturii ridicate create de comprimarea aerului necesar arderii, şi nu prin utilizarea unui dispozitiv auxiliar, aşa cum ar fi bujia în cazul motorului cu aprindere prin scânteie. Motorul lucrează pe baza ciclului Diesel.
Numele motorului a fost dat după inginerul german Rudolf Diesel la sugestia soţiei sale, Martha Diesel, care în 1895 îl sfătuieşte cu: Nenn ihn doch einfach Dieselmotor! („numeşte-l pur şi simplu motor Diesel!”), uşurînd astfel lui Diesel căutarea după denumirea motorului, pe care l-a inventat în 1892 şi l-a patentat pe 23 februarie 1893.
Intenţia lui Diesel a fost ca motorul său să utilizeze o gamă largă de combustibili, inclusiv praful de cărbune. Diesel şi-a prezentat invenţia funcţionând în 1900 la Expoziţia Universală (World’s Fair) având drept combustibil ulei de alune (vezi biodiesel).
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
23 februarie 1898 – Romancierul francez Emile Zola a fost găsit vinovat de calomnie și a fost condamnat la închisoare pentru că a scris celebra sa scrisoare J’accuse, acuzând guvernul de anti-semitism și de faptul că l-a încarcerat fără temei pe capitanul Alfred Dreyfus.
A reușit să evite pedeapsa exilându-se în Anglia.
Scrisoarea deschisă „J’accuse” – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
J’accuse (în traducere, Acuz) a fost o scrisoare deschisă publicată la 13 ianuarie 1898, în ziarul L’Aurore de către influentul scriitor Émile Zola.
Scrisoarea era adresată preşedintelui Franţei Félix Faure, şi în ea guvernul era acuzat de antisemitism şi de încarcerarea ilegală a lui Alfred Dreyfus, un ofiţer francez condamnat la închisoare pe viaţă pentru spionaj.
Zola a denunţat erorile judiciare şi lipsa unor dovezi serioase.
Scrisoarea a fost tipărită pe prima pagină a ziarului şi a cauzat un scandal public în Franţa şi peste hotare.
Zola a fost acuzat şi găsit vinovat de calomnie la 23 februarie 1898.
Pentru a evita încarcerarea, s-a exilat temporar în Anglia, de unde s-a întors în iunie 1899.
Ca rezultat al popularităţii scrisorii, chiar şi în lumea anglofonă, J’accuse! a devenit o expresie generică a indignării şi a acuzării unei persoane puternice.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
23 februarie 1903 – Cuba a închiriat pe termen nelimitat Statelor Unite ale Americii, Golful Guantanamo.
23 februarie 1912 – S-a născut Romulus Vulcănescu, scriitor şi etnolog, membru de onoare al Academiei Române (d.09.11.1999).
Romulus Vulcănescu – foto: cleopatra-lorintiu.net
Romulus Vulcănescu (n. 23 februarie 1912, București – d. 10 noiembrie 1999, București), scriitor și etnolog, fiul Anei Vulcănescu (născută Ionescu) și al lui Horia Vulcănescu.
A fost membru de onoare (1993) al Academiei Române.
23 februarie 1916 – A luat ființă Muzeul de Antichități din Iasi.
23 februarie 1917 - A inceputut primele demonstrații la Sankt Petersburg, Rusia.
Începutul Revoluției din februarie (8 martie în calendarul gregorian).
Revoluția din Februarie (23 februarie/8 martie – 3 marte/16 martie 1917) parte din Revoluția Rusă din 1917 (23 februarie/8 martie 1917 – 26 octombrie/8 noiembrie 1917) – Putilov Factory workers protesting in the streets, 8 March [O.S. 23 February] – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Rezultatul imediat al acestei revoluții a fost abdicarea țarului Nicolae al II-lea.
Revoluția a apărut în mare parte ca rezultat al insatisfacției provocate de modul în care țarul conducea țara și, în mod particular, de tot mai adânca implicare în luptele primului război mondial.
A fost un transfer al puterii în mare parte lipsit de vărsare de sânge.
Regimul instituit a fost o alianță dintre liberali și socialiști care a vrut să inițieze reforme politice, să aducă la putere un executiv (guvern) și o Adunare Constituțională alese în mod democratic.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
23 februarie 1918 – A luat ființă Armata Rosie bolșevică. În Rusia este Ziua apărătorilor patriei.
23 februarie 1919 – A fost fondat Partidul Fascist de către Benito Mussolini (Il Duce), devenit în 1922 premier al Italiei; din această poziţie politică, Mussolini a trecut treptat către un regim dictatorial, impunând participarea Italiei, în cel de-al doilea război mondial, alături de Germania.
Benito Amilcare Andrea Mussolini – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Benito Amilcare Andrea Mussolini (n. 29 iulie, 1883, Predappio lângă Forlì – d. 28 aprilie, 1945, Giulino di Mezzegra lângă Como) a fost conducătorul fascist al Italiei între anii 1922 și 1943. A creat un stat fascist utilizând propaganda și teroarea de stat. Folosindu-și carisma, controlul total al mediei și intimidarea rivalilor politici, a ruinat sistemul democratic de guvernare existent.
Intrarea sa în cel de-al Doilea Război Mondial alături de Germania lui Adolf Hitler a făcut din Italia o țintă pentru atacurile Aliaților, ceea ce a dus în final la căderea dictaturii fasciste mussoliniene și moartea lui. În noiembrie 2004 a fost votat al 34-lea mare italian într-un sondaj de opinie TV.
23 februarie 1927 – Fizicianul teoretic german Werner Heisenberg scrie o scrisoare colegului fizician Wolfgang Pauli, în care descrie pentru prima dată principiul său de incertitudine.
Werner Heisenberg în 1927 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În mecanica cuantică, chiar și rezultatul unei măsurători a unui sistem nu este determinist, ci este caracterizat printr-o distribuție de probabilitate, în care cu cât este mai mare deviația standard, cu atât mai multă „incertitudine” se va putea spune că respectiva caracteristică este pentru acel sistem.
Principiul incertitudinii al lui Heisenberg dă o limită inferioară asupra produsului deviațiilor standard ale poziției și impulsului unui sistem, specificând că este imposibil să avem o particulă cu un impuls și o poziție arbitrar de bine definite simultan.
Mai precis, produsul deviațiilor standard 
Principiul este susceptibil de generalizare la multe alte perechi de mărimi, afară de poziție și impuls (de exemplu, impulsul unghiular pe două axe de coordonate diferite), și poate fi derivat euristic.
De observat că incertitudinile în chestiune sunt caracteristice ale mărimilor mecanice. În orice măsurare din lumea reală, vor fi incertitudini adiționale create de procesul de măsurare care nu este nici perfect, nici ideal.
Principiul incertitudinii este valabil chiar dacă măsurătorile sunt ideale (așa numite măsurători von Neumann) sau neideale (măsurători Landau).
De observat că și produsul incertitudinilor, de ordinul 10−35 Joule-secundă, este atât de mic încât principiul incertitudinii are efect neglijabil la scară macroscopică, în ciuda importanței pe care o are la nivel atomic sau subatomic.
Principiul incertitudinii a fost un pas important în dezvoltarea mecanicii cuantice când a fost formulat de Werner Heisenberg în 1927.
Este adesea confundat cu efectul de observator.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
23 februarie 1929 – Sa nscut Alexei al II-lea, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse; (d. 05.12.2008).
Alexei al II-lea - foto: ro.wikipedia.org
Alexei al II-lea, născut Alexei Mihailovici Rüdiger, (n. 23 februarie 1929, Tallinn, Estonia – d. 5 decembrie 2008, Moscova) a fost patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din 10 iunie 1990 până la moarte.
23 februarie 1929 – Au început şi în România concursurile de frumuseţe.
Magda Demetrescu a fost aleasa „Miss România 1929”.
Magda Demetrescu (născută Madelena Demetrescu; 1911–?) a fost câștigătoarea concursului de frumusețe Miss România 1929 organizat de revista Realitatea ilustrată – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Magda Demetrescu, „Miss România 1929″ – foto: vforvintage.ro
Liviu Rebreanu o descria astfel pe câştigătoarea concursului de Miss Romania : “Guriţa mică şi roşie ca o cireaşă coaptă, un corp minunat, sculptat parcă, în cea mai fină marmoră, un picioruş micuţ şi nervos, braţe pline, de o albeaţă strălucitoare, iată admirabilele elemente ce împodobesc pe aceea care va purta tricolorul frumuseţii române peste Ocean, la concursul internaţional din Galverston.”
Finalistele concursului Miss Univers 1929 : Prima de la stanga la dreapta-Magda Demetrescu si concurentele din Luxemburg, Olanda, Germania, Franța, Anglia, Austria – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Magda Demetrescu a participat din partea Romaniei la a 10-a ediție a Miss Univers, din 1929, de la Glaveston in Statele Unite. A fost prima ediție la care a participat și a ajuns în finală (câștigând și locul 6) o româncă. A primit un premiu de 100 $ și un ceas-brățară.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
23 februarie 1932 – A avut loc Masacrul de la Pădurea Olănești
Masacrul de la Padurea Olanesti, 23 februarie 1932. Români transnistreni împuşcaţi de sovietici la trecerea Nistrului. Fotografii publicate de Geo London în presa occidentală, aprilie 1932 – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Masacrul de la Pădurea Olănești (cunoscut și ca Masacrul de pe Nistru) a avut loc la 23 februarie 1932, unde aproximativ 40 de români transnistreni au fost uciși de către trupele sovietice când încercau să treacă granița din URSS în România.
La ora 12 noaptea, în dreptul comunei Olăneşti, de pe malul sovietic unde era o pădure, se aude o canonadă prelungă de mitraliere şi bubuituri de grenadă.
Canonada durează vreo douăzeci de minute, după care încetează cu totul.
După un timp pe malul românesc îşi face apariţia un grup de douăzeci de refugiaţi moldoveni îngroziţi, cu privirile rătăcite. Opt dintre ei sunt răniţi de gloanţe.
Tremurând de spaimă, povestesc că au fost mai bine de şaizeci de români care au pornit spre malul Nistrului prin pădurea Olăneşti, dar au fost surprinşi de grănicerii sovietici şi agenţii GPU care au deschis focul fără somaţie.
Mai bine de patruzeci de români transnistreni din grupul lor au plătit cu viaţa încercarea lor de a trăi în libertate alături de fraţii lor din România.
Nimeni nu era înarmat, doreau doar să fugă din „paradisul muncitorilor şi ţăranilor”, dar la ieşirea din pădurea de lângă Purcari, cerul s-a luminat de rachetele sovietice şi s-a dezlănţuit măcelul.
Prinşi în focul mitralierelor care secerau vieţi omeneşti, supravieţuitorii au luat-o la fugă, urmăriţi de o unitate GPU care trăgea continuu după ei, fără să le pese de ţipetele victimelor, printre care erau femei şi copii.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
23 februarie 1934 – Leopold al III-lea devine rege al Belgiei,în urma morții tatălui său, regele Albert I, într-un accident în timp ce făcea alpinism.
Regele Leopold al III-lea al Belgiei în 1934 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Leopold al III-lea (3 moiembrie 1901 – 25 septembrie 1983), a fost rege al Belgiei din 1934 până în 1951, când a abdicat în favoarea fiului său Baudouin.
În 1944, Heinrich Himmler a ordonat ca Leopold să fie deportat în Germania. Prințesa Liliane l-a urmat împreună cu familia a doua zi, sub escorta SS. Naziștii au ținut familia la Hirschstein în Saxonia din iunie 1944 până în martie 1945, apoi la Strobl, Austria.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
23 februarie 1937 – În România are loc remanierea guvernului Tătărăscu . Prim-ministrul Gheorghe Tătărăscu preia funcția de ministru de interne, iar V.P. Sasu, ministrul Agriculturii, devine titular și al departemntului Justiției.
23 februarie 1942 – Se semnează la Washington convenţia dintre SUA şi Marea Britanie cu privire la acordarea ajutorului reciproc împotriva agresiunii tarilor Axei.
23 februarie 1944 - La ordinul lui Stalin a inceput deportarea cecenilor si ingusetilor.
23 februarie 1944 – La ordinul lui Stalin incepe deportarea cecenilor si ingusetilor – foto: it.peacereporter.net
Acuzati de colaborare cu Germania, cecenii au fost deportaţi în masă la ordinul liderului sovietic. In zorii zilei, 300 000 de oameni au fost deportati in Kârgâzstan şi Kazahstan.În câteva zile mai mult de 500 000 vor avea aceeaşi soartă. Mii dintre ei mor de foame si frig, sau sufocati în camioanele si vagoanele de vite in care au fost inghesuiti, pentru a fi transportati în lagărele de muncă.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
23 februarie 1945 – Batalia dintre americani si japonezi de la Iwo Jima, se incheie cu victoria americanilor. O fotografie celebra care ii infatiseaza pe puşcaşii marini americani inaltand drapelul victoriei.Foto Joe Rosenthal.
23 februarie 1945 – Trupele germane din Poznan (Polonia) capituleaza in fata trupelor sovietice si poloneze.
23 februarie 1945 – Dupa 20 de zile de lupte de strada,americanii zdrobesc rezistenta japoneza din Manila (Filipine).
23 februarie 1946 – Generalul japonez Tomoyuki Yamashita a fost condamnat la moarte si executat pentru crime de razboi. General Tomoyuki Yamashita, născut la 8 noiembrie 1885, a fost executat la 23 februarie 1946 prin spânzurare. Este celebru pentru că a cucerit coloniile britanice de Malaya şi Singapore, ceea ce i-a adus porecla de Tigrul din Malaya.
23 februarie 1949 – Decret al guvernului comunist privind aprobarea statutului organizării şi funcţionării Bisericii Ortodoxe Române.
Organizarea administrativă a Bisericii Ortodoxe Române – foto: ro.orthodoxwiki.org
23 februarie 1954 – S-a născut Viktor Iuşcenko, politician ucrainean, fost presedinte al Ucrainei.
Viktor Andriiovici Iușcenko – foto: ro.wikipedia.org
Viktor Andriiovici Iușcenko (n. 23 februarie 1954, Corușivka, regiunea Sumî, Ucraina) este un politician ucrainean. El este conducător al grupului de opoziție Ucraina Noastră și fost președinte al țării.
23 februarie 1955 – A murit Paul Claudel, poet, dramaturg şi diplomat francez, unul dintre reprezentanţii cei mai de seamă ai curentului şi grupării Renouveau catholique (“Oraşul”, “Cele cinci mari ode”, “Pâine amară”, “Povestea lui Tobi şi a Sarei”); (n.06.08.1868).
Paul Claudel – foto: ro.wikipedia.org
Paul Claudel (n. 6 august 1868, Villeneuve-sur-Fère-en-Tardenois, Aisne — d. 23 februarie 1955, Paris) a fost un poet, dramaturg și eseist francez. Membru al Academiei Franceze, din 1946.
23 februarie 1956 – Liderul sovietic Nikita Hruşciov denunţă cultul personalităţii şi crimele lui Stalin.
Al 3-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților în Berlinul de Est, 1951 – foto: ro.wikipedia.org
23 februarie 1960 – S-a născut Naruhito, Prinţul Moştenitor al Tronului Japoniei.
Naruhito, Prinț Moștenitor al Japoniei – foto: ro.wikipedia.org
Naruhito, Prinț Moștenitor al Japoniei (n. 23 februarie 1960) este cel mai mare fiu al împăratul Akihito și al împărătesei Michiko. Prințul este moștenitorul tronului Japoniei.
23 februarie 1965 – A murit Stan Laurel, actor american, pe numele său adevarat Arthur Stanley Jefferson. A format împreună cu Oliver Hardy un cuplu comic de neuitat, “Stan şi Bran”; (n.16.06.1890).
Stan Laurel în 1930 – foto: en.wikipedia.org
Stan Laurel (born Stanley Arthur Jefferson; 16 June 1890 – 23 February 1965) celebru actor comic, jumatatea cuplului „Stan si Bran”.
23 februarie 1970 – Este Ziua nationala a republicii Guyana
23 februarie 1983 - S-a născut Emily Blunt, actriță britanică
Emily Blunt – foto: ro.wikipedia.org
Emily Blunt, pe numele său adevărat Emily Olivia Leah Blunt este o actriță din Marea Britanie, născută pe 23 februarie 1983. Este cunoscută în special pentru rolul din filmul My summer of love (2004), pentru care critica de specialitate a apreciat-o și a intrat în atenția publicului. Pentru rolul din filmul Diavolul se îmbracă de la Prada (2006) a fost nominalizată la Premiile Globul de Aur și BAFTA. A jucat atât în producții americane cât și în unele englezești. În anul 2007 a cîștigat Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță în miniseria de televiziune Gideon’s Daughter – in imagine, Emily Blunt în februarie 2007.
23 februarie 1986 - S-a născut Skylar Grey, cântăreață americană
23 februarie 1992 - Crin Halaicu a fost ales primarul municipiului Bucuresti.
Crin Halaicu (n. 22 iunie 1952, Bucuresti, România) este un om de afaceri și politician român, fost primar general al Bucureștiului în perioada februarie 1992 – iunie 1996 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Primar general al Capitalei a devenit Crin Halaicu, cu 55,88% dintre voturile valabil exprimate, (față de contracandidatul său, Cazimir Ionescu — 44,12%), primarul sectorului 1 a devenit Flor Pomponiu (PNL — 57,31%), iar primarul sectorului 2, Paul Popovăț (PAC — 58,36%). Primăria sectorului 3 i-a revenit lui Constantin Tutunaru, (PNȚCD — 56,28%), cea a sectorului 4, lui Eugen Bujoreanu (PSDR — 54,26%), în timp ce la sectorul 5 primar a devenit Nicolae Bâzoi (PNL — 52,69%), iar la sectorul 6 — Nicolae Vrăbiescu (PNȚCD — 56,61%). La Timișoara, candidatul Convenției, Viorel Oancea, fusese ales primar încă de la primul tur de scrutin din 9 februarie, iar la Brașov, Adrian Moruzzi, membru al aceleiași alianțe, a învins cu 53,7% din voturi în cel de-al doilea tur.
cititi mai mult pe: agerpres.ro
23 februarie 1993 - Explozie devastatoare la Complexul comercial din New York, „World Trade Center“, cartierul Manhatan. S-a soldat cu 6 morți și peste 1.000 de răniți.
23 februarie 1997 - Un incendiu s-a declanșat la stația spațială rusă, Mir.
23 februarie 1999 - Se încheie Conferința de la Rambouillet, convocată de Grupul de Contact, în scopul negocierii unui acord interimar care să prevadă o „autonomie substanțială” pentru Kosovo. Ea se încheie prin acceptarea, în linii mari a proiectului de către cele două părți. Belgradul exclude desfășurarea unei forțe internaționale în Kosovo, iar albanezii nu renunță la pretenția lor de a organiza un referendum privind independența provinciei (6 februarie – 23 februarie 1999).
23 februarie 1999 – A murit compozitorul roman George Gigoriu.
George Grigoriu - foto: ro.wikipedia.org
George Grigoriu (n. 8 aprilie 1927, Brăila, – d. 23 februarie 1999, București) a fost un compozitor român.
23 februarie 2002 – Într-o operațiune a poliției din Basel, Discul ceresc de la Nebra aparținând epocii bronzului, care fusese găsit de doi căutători de comori în vara anului 1999 și vândut, a fost securizat.
Discul ceresc de la Nebra (cca. 1800–1600 î.Hr.) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Discul ceresc de la Nebra este un disc de bronz de circa 32 cm diametru cu o patină verde-albastră și cu incrustații de aur. Acestea reprezintă Soarele (sau Luna plină), un sfert (o seceră) de Lună în creștere sau poate o barcă, precum și 32 de stele în formă de cercuri mici, inclusiv o grupare de stele care ar putea reprezenta Pleiadele. Marginea discului este decorată cu două arce de cerc (dintre care unul s-a pierdut), adăugate mai târziu, care sunt plasate unul față de celălalt în unghiul dintre solstiții. Ultima adăugare este un alt arc de cerc, mai îngust, a cărui interpretare nu este sigură (Calea Lactee?, un curcubeu?, o arcă solară?).
Discul a fost găsit relativ de curând, în anul 1999, lângă orășelul Nebra din landul Saxonia-Anhalt, Germania, și datat ca provenind aproximativ din anul 1600 î.Hr. Se pare că aparține de cultura Unetice din Epoca Bronzului. Ca stil artistic nu se aseamănă însă cu nici un obiect cunoscut din acea perioadă. Discul este cea mai veche reprezentare a cerului nocturn / a Universului descoperită vreodată.
Inițial s-a bănuit și că este vorba de o falsificare, dar între timp majoritatea specialiștilor consideră că discul este autentic.
Discul este conservat la Muzeul Regional de Preistorie de la Halle (Saale), în Germania.
În iunie 2013 discul ceresc de la Nebra a fost înscris în programul Memoria Lumii al UNESCO, ca descoperire arheologică majoră a secolului al XX-lea, și cea mai veche reprezentare concretă din lume a unei observații cosmice.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
23 februarie 2014 – A avut loc ceremonia de inchidere a Jocurilor Olimpice de iarna de la Soci, in Rusia.