Evenimentele Zilei de 27 aprilie în Istorie
“Bătălia de la Mactan” (27 aprilie 1521) – pictură murală (Exploratorul Ferdinand Magellan este ucis de băștinașii din Filipine conduși de Lapu-Lapu)
foto preluat de ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
(articol in curs de editare)
27 aprilie este a 117-a zi a calendarului gregorian și ziua a 118-a în anii bisecți.
Mai sunt 248 de zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 27 aprilie
Ortodoxe
Sf. Ap. Simeon, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului

Sf. Ap. Simeon, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului (†107) – foto preluat de pe basilica.ro
Sfântul Simeon a fost fiul Sfântului Apostol Cleopa, fratele mai tânăr al Sfântului Iosif Logodnicul. El a fost martor la minunile Domnului Iisus Hristos și astfel a crezut în El.
După ce Apostolul Iacov, primul episcop al Ierusalimului a fost ucis în anul 62 sau 63 d.Hr., creștinii de acolo l-au ales pe Apostolul Simeon să îi ia locul.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
Greco-catolice
Sf. Simeon, rudenia Domnului, episcop, martir († 107)
Romano-catolice
Sf. Zita, fecioară
Sărbători Internaționale ale Zilei de 27 aprilie
Ziua Mondială a Teatrului
Ziua Mondială a Teatrului a fost inițiată în 1961 de Institutul Internațional de Teatru ITI.
Este sărbătorită anual pe 27 martie de către Centrele ITI și comunitatea internațională de teatru.
Pentru a marca această ocazie sunt organizate diverse evenimente de teatru naționale și internaționale.
Una dintre cele mai importante dintre acestea este difuzarea Mesajului Zilei Mondiale a Teatrului prin care, la invitația ITI, o figură de talie mondială își împărtășește reflecțiile asupra temei Teatrului și Culturii Păcii.
Primul mesaj al Zilei Mondiale a Teatrului a fost scris de Jean Cocteau în 1962.
cititi mai mult pe www.tnb.ro
Ziua Codului Morse
Codul Morse este o metodă de telecomunicaţii care a fost folosită pentru codificarea caracterelor de text.
El presupune utilizarea unor secvenţe standardizate de două durate de semnal diferite.
Acestea se numesc “dits” şi “dahs” sau “puncte” şi “liniuţe”, iar numele Codului Morse a fost inspirat de inventatorul telegrafului, Samuel Morse (n. 27 aprilie 1791 – d. 2 aprilie 1872).
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Ziua Internaţională a Tapirului
Tapirul este o creatură ciudată, originară din America Centrală şi de Sud, cu un habitat care cuprinde şi alte zone geografice, precum Asia de Sud-Est.
Asemănător unui porc, prin constituţia generală şi prin membrele terminate cu copite, dar şi unui elefant, prin buzele şi nasul prelungite într-un fel de trompă scurtă, tapirul este azi un animal monitorizat de conservaţionişti deoarece a fost vânat excesiv pentru carnea şi pielea sa.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Sărbători Naționale ale Zilei de 27 aprilie
Africa de Sud: Ziua Libertății

Africa de Sud – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Togo, Ziua Independenței (1960)

Amplasarea Republicii Togoleze – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Sierra Leone, Ziua Independenței (1961)

Sierra Leone – foto: thoughtyoumayask.com
Evenimentele Zilei de 27 aprilie în Istorie:
- 27 aprilie 1521 – Ferdinand Magellan a fost ucis de băștinașii filipinezi în bătălia de la Mactan;
- 27 aprilie 1945 – Benito Mussolini a fost arestat de partizanii italieni lângă satul Dongo, în timp ce încerca să fugă deghizat în soldat german;
- 27 aprilie 1961 – Regatul Unit a recunoscut independența statului Sierra Leone;
- 27 aprilie 1990 – Sovietul Suprem al R.S.S. Moldoveneşti a aprobat tricolorul ca drapel de stat.
27 aprilie 395 - Împaratul Arcadius s-a căsătorit cu Aelia Eudoxia, fiica generalului Flavius Bauto.
Ea a devenit una dintre cele mai puternice împărătese romane ale Antichității târzii.

Arcadius – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Flavius Arcadius Augustus (sau Arcadiu, cca. 377 – 1 mai 408) fiul cel mare al imparatului Teodosius I, a fost împărat roman al Imperiului Roman de Răsărit între anii 395-408.
După divizarea definitivă a Imperiului Roman, produsă odată cu moartea lui Teodosiu I (395), Arcadius a rămas împărat al Imperiului Roman de Răsărit, iar fratele său Honorius a moștenit Imperiul Roman de Apus.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Aelia Eudoxia (n. secolul al IV-lea d.Hr. – d. 6 octombrie 404 d.Hr., Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit) o împărăteasă a Imperiului Roman de Răsărit, soția lui Arcadius și inamica arhiepiscopului Ioan Gură de Aur.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
27 aprilie 639 - Moare Ardachir al III-lea rege al Persiei din anul 628; (n.cca.621).
27 aprilie 711 - Începe cucerirea islamică a Hispaniei: trupe maure conduse de Tariq ibn Ziyad, debarca in Gibraltar pentru a începe invazia in Peninsula Iberică (pe care o numeau al Andalus).
Cucerirea de catre musulmanii din Califatul Umayyad a Hispaniei a decurs intre anii 711 si 788, ducand la distrugerea Regatului Vizigotilor și înființarea Emiratul independent de Córdoba sub conducerea lui Abd-ar-Rahman I, care finalizat unificarea musulmana a Iberiei, sau al-Andalus in perioada 756-788.
Aceasta cucerire marchează extinderea spre vest a Califatului Umayyad și statul islamic în Europa.
Forțele comandate de Tariq ibn-Ziyad au debarcat la începutul anului 711 in Gibraltar, în fruntea unei armate alcatuite din berberi nord – africani si arabi.
Prin 717, la fortele berbero-arabe au trecut Pirineii spre Septimania și Provence (734).
27 aprilie 1272 - A decedat Sfanta Zita, nascut in satul Bozzanelo ( in apropiere de Luca), in Toscana, Italia, in jurul anului 1218.
Este sarbatorit de catolici in ziua de 27 aprilie. Zita (n. cca 1212) este cunoscut si sub numele de Sitha sau Citha si este o sfânta italiana, patroana spirituala al servitorilor.
Este adesea invocata pentru a ajuta la găsirea cheilor pierdute.
27 aprilie 1296 - Primul Război de Independență Scotian. Armata scoțiana condusa de John Balliol este învinsa de fortele engleze conduse de John de Warenne, al 6- lea conte de Surrey în Bătălia de la Dunbar.
27 aprilie 1521 - Exploratorul Ferdinand Magellan, a fost ucis de baștinașii insulei Mactan din Filipine, conduși de seful local Lapu-Lapu, în Bătălia de la Mactan.

“Bătălia de la Mactan” (27 aprilie 1521) – pictură murală (Exploratorul Ferdinand Magellan este ucis de băștinașii din Filipine conduși de Lapu-Lapu) – foto preluat de ro.wikipedia.org
Conform documentelor istoricului italian Antonio Pigafetta, Magellan a încercat să-l convingă pe Lapu-Lapu să respecte poruncile lui Rajah Humabon în seara dinaintea bătăliei.
Pigafetta scrie cum, a doua zi dimineața, Magellan a desfășurat patruzeci și nouă de oameni în armuri cu săbii, topoare, scuturi, arbalete și puști, și a plecat spre Mactan în dimineața de 28 aprilie.
Istoricii filipinezi observă că din cauza ieșiturilor stâncoase și din cauza coralilor de lângă țărm, soldații creștini nu au putut debarca pe Mactan.
Obligat să ancoreze departe de țărm, Magellan nu a reușit să-și îndrepte puterea de foc a vaselor împotriva războinicilor lui Datu Lapu-Lapu, care erau în număr de peste 1.500.
Magellan a încercat apoi să-i sperie arzând niște case din Buaya de astăzi, denumit atunci Bulaia.
Mulți dintre războinici l-au atacat pe Magellan; el a fost rănit în braț cu o suliță și în picior cu un kampilan.
Cu acest avantaj, oamenii lui Lapu-Lapu l-au ajuns și l-au ucis. A fost înjunghiat și apoi hăcuit cu sulițele și săbiile. Pigafetta și ceilalți au reușit să scape.
Conform relatării lui Pigafetta, mai mulți dintre oamenii lui Magellan au murit în bătălie, și mai mulți băștinași convertiți la creștinism care veniseră în ajutorul lor au fost uciși de războinici și soldați.
Nu există estimări oficiale ale numărului victimelor din bătălie, deși Pigafetta menționează cel puțin trei soldați creștini uciși, printre care și Magellan.
Aliații lui Magellan, Humabon și Zula, s-a spus că n-ar fi luat parte la bătălie în urma cererii lui Magellan, și au privit de la distanță.
Pigafetta relatează că regele creștin Humabon a trimis un mesaj în care spunea că dacă returnează trupurile lui Magellan și ale oamenilor săi, li se va da orice doresc.
Trupul lui Magellan nu a mai fost însă recuperat de la băștinași.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
27 aprilie 1578 - În ciuda interdicțiilor, a avut loc Duelul Mignonilor, unul dintre cele mai faimoase dueluri din istoria Franței, între doi favoriți ai regelui Henric al III-lea al Franței și doi favoriți ai lui Henric I, Duce de Guise.

“Duelul Mignonilor”, pictură de Władysław Bakałowicz – foto preluat de pe de.wikipedia.org
După renunțarea la tronul Poloniei (pe care îl ocupase o scurtă perioadă de timp, între 1573 – 1574) și înscăunarea ca rege al Franței (1574 – 1589), Henric al III-lea de Valois (foto sus) s-a înconjurat de o serie de favoriți, cunoscuți în istorie sub numele de „mignons”.
Despre ei se spunea că sunt frivoli, preocupați de modă și petreceri și că au o influență rea asupra regelui.
Cert este că la un moment dat, au intrat în conflict cu oamenii puternicului duce de Lorainne, Henric de Guise, conducătorul „Ligii Catolice” (ne aflăm în timpul războaielor religioase).
Lucrurile s-au încins și mai tare în momentul în care, Henric al III-lea a refuzat să-i dea o înaltă demnitate lui de Guise, acordând-o în schimb unuia dintre favoriții săi, Jacques de Levis, conte Caylus.
La aflarea veștii, unul din oamenii ducelui de Lorainne, Charles de Balzac, l-a defăimat pe beneficiarul favorului regal, chiar la Curtea Franței.
Lucrurile nu mai puteau fi rezolvate decât în urma unui duel.
Cei șase combatanți ce trebuiau să se dueleze în ziua de 27 aprilie 1578 erau: Jacques de Caylus, Louis de Maugiron și Jean d’Arcès (din partea favoriților regelui), respectiv Charles de Balzac, Riberac și Georges de Schomberg (din partea lui de Guise).
La ora cinci dimineața, dueliștii s-au întâlnit pe un teren aflat lângă închisoarea Bastilia, și au început lupta.
Rezultatul acesteia: Schomberg și Maugiron au fost uciși pe loc, Riberac a murit a doua zi în urma rănilor căpătate, d’Arcès a primit o rană la cap și a încetat din viață șase săptămâni mai târziu, iar Caylus, care a fost rănit de nu mai puțin de 19 ori, și-a dat duhul după o agonie de 33 de ore.
Singur Balzac a scăpat doar cu o rană la braț.
Foarte afectat, pe plan emoțional, a fost regele Franței, care și-a pierdut trei dintre cei mai intimi favoriți. Acest duel a avut însă și implicații politice, contribuind și mai mult la răcirea relațiilor dintre Henric al III-lea și Henric de Guise.
articol preluat de pe historia.ro
27 aprilie 1605 - A murit Papa Leon al XI-lea; (n. 1535). Numele la naștere a fost Alessandro Ottaviano de’ Medici. S-a născut la Florenta, Italia, fiind fiul lui Ottaviano de Medici (11 iulie 1484 – 28 mai 1546) și Francesca Salviati. A fost papă în perioada 1 aprilie 1605 – 27 aprilie 1605.
27 aprilie 1667 - Poetul John Milton, (n. 9 decembrie 1608 – d. 8 noiembrie 1674), sarac și orb, este nevoit sa vândă drepturile de autor pentru poemul Paradisul pierdut.
Suma primita: 10£.
27 aprilie 1759 - S-a născut scriitoarea si filosoafa iluminista britanica Mary Wollstonecraft ; (d. 10 septembrie 1797).
A scris nuvele, tratate, o Istorie a Revolutiei Franceze , o carte de conduită și o carte pentru copii , dar este cunoscută mai ales pentru cartea A Vindication of the Rights of Woman (O revendicare a drepturilor femeii- 1792) , apăruta cu 50 de ani înainte de mișcarea femeilor pentru sufragiu universal, în care argumentează că femeile nu sunt inferioare bărbatului si ca doar par a fi din cauza educației slabe.
Ea militand ca atât femeile cât și bărbații să fie tratați ca ființe raționale și își imagina o ordine sociala bazată pe rațiune.
Mary Wollstonecraft, este socotită prima teoreticiană a feminismului iluminist, sub influența lui Rousseau și a întregii mișcări teoretice pentru drepturile universale ale omului și cetățeanului,o veritabilă pionieră a feminismului modern, în plan intelectual.
27 aprilie 1791 - S-a născut Samuel Morse, inventatorul codului Morse; (d. 2 aprilie 1872).
A inventat în anul 1837 un aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840 și a conceput în 1838 alfabetul care-i poartă numele,care este folosit și în prezent.
27 aprilie 1818 - Împăratul rus Alexandru I a sosit la Chişinău, unde urma să semneze un nou regulament de administrare a Basarabiei ţariste, cunoscut sub denumirea „Aşezămîntul obrazovaniei oblastiei Basarabiei (sau Aşezămîntul cunstituirii regiunii Basarabia)”.
27 aprilie 1820 - S-a născut filosoful britanic Herbert Spencer, autor al „The Principles Of Psychology”, „The Principles Of Sociology” şi „The Man Versus The State” (m. 8 decembrie 1903).
27 aprilie 1822 - S-a născut Ulysses Grant, al 18-lea președinte al Statelor Unite; (d. 1885).
27 aprilie 1865 – În SUA, nava cu aburi Sultana, purtand 2.300 de pasageri a explodat și s-a scufundat in fluviul american Mississippi, omorand 1.700 de oameni.
27 aprilie 1872 - A decedat Ion Heliade Rădulescu, poet, prozator, ziarist și om politic român; (n.6 ianuarie 1802).
A fost membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte. A fost implicat în evenimentele de la 1848; (n. 6 ianuarie 1802).
27 aprilie 1876 - În România se formează un guvern liberal prezidat de Emanoil (Manolache) Costache Epureanu; (n. 22 august 1820, Bârlad – d. 7 septembrie 1880, Wiesbaden, Germania).
27 aprilie 1882 - S-a născut Nicolae Bălan, Mitropolit al Ardealului. (m. 6 august 1955)
27 aprilie 1883 - Papa Leon al XIII-lea, prin Scrisoarea apostolică «Praecipuum munus», a ridicat Vicariatul Apostolic al Valahiei la rangul de Arhiepiscopie cu reședința în București.
Tot atunci a fost numit și primul titular al Arhidiecezei în persoana episcopului Ignatius Paoli , care, din anul 1870 era episcop de Nicopole și Administrator Apostolic al Valahiei.

Arhiepiscopul Ignatius Paoli pe la 1880 – foto: ro.wikipedia.org
Ignatius Paoli de fapt Feliciano Paoli, (n. 25 iulie 1818, Florența – d. 27 februarie 1885, Viena) a fost ctitorul Catedralei Sfântul Iosif și primul episcop, apoi arhiepiscop al Arhidiecezei de București.

Catedrala Sf. Iosif din București pe la 1900 – foto: ro.wikipedia.org
27 aprilie 1906 – Duma de stat a Imperiului rus se reunește pentru prima dată.
27 aprilie 1908 – La Londra, a avut loc ceremonia de deschidere a ediției a IV-a a Jocurilor Olimpice.

Jocurile Olimpice de vară din 1908 (27 aprilie – 31 octombrie 1908) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
A IV-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Londra, Anglia în perioada 27 aprilie – 31 octombrie 1908.
Deoarece oficialitățile grecești insistau în dorința ca întrecerile olimpice să aibă loc numai pe pământ grecesc, CIO a făcut o concesie și a aprobat organizarea la Atena a unei ediții jubiliare, în 1906, pentru a sărbători împlinirea a 10 ani de la reluarea Jocurilor Olimpice.
Ulterior, rezultatele înregistrate cu această ocazie au fost considerate ca neoficiale iar Olimpiada de la Londra considerată cea de-a patra ediție.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
27 aprilie 1909 - Sultanul otoman Abdul Hamid al II-lea,este înlăturat de mișcarea „Junilor Turci”,fiind succedat de fratele său, Mehmed al V-lea.
A fost al 34-lea sultan al Imperiului Otoman si a domnit din data de 31 august 1876 până la detronarea sa.
Pe 23 decembrie 1876, sub presiunea aliaților europeni ai Imperiului, revoltați de cruzimea cu care fuseseră reprimate revoltele din Bosnia-Herțegovina și Bulgaria, a decretat prima Constituție a Imperiului Otoman, prin care se consfințea trecerea de la monarhia absolutistă la monarhia constituțională.
Prima perioadă constituțională s-a încheiat în urma tulburărilor istorice la 13 februarie 1878, prin dizolvarea Parlamentului.
A condus Imperiul în razboiul ruso-romano-turc din 1877-1878 , care a avut ca urmări pierderea a două treimi din teritoriile din Balcani ale Turciei.
27 aprilie 1919 – În sala Palatului Sfatului Ţării este convocată Adunarea generală a Partidului Ţărănesc Basarabean din România. Pe lîngă celelalte puncte supuse dezbaterii, adunarea a ales Comitetul Central din 17 membri: Pantelimon Halippa, D. Ciugureanu, Ion Inculeţ, V. Bîrcă, Ştefan Ciobanu, N. Bivol, Ion Pelivan, Ion Buzdugan, Anton Crihan, P. Erhan, Ştefan Holban, I. Ioncu, V. Mîndrescu, M. Minciună, Gherman Pîntea, N. Secară şi N. Suruceanu.
27 aprilie 1931 - George Enescu a terminat orchestrația operei „Oedip”, creație pe care a dedicat-o Mariei Rosetti-Tescanu.

George Enescu în 1930 – foto: ro.wikipedia.org
George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani, România – d. 4 mai 1955, Paris, Franța) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român. Este considerat cel mai important muzician român.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
27 aprilie 1941 - La solicitarea lui Iuliu Maniu, ca reprezentant al „opoziţiei unite” a PNŢ-PNL, a avut loc o întrevedere cu reprezentanţii guvernelor englez şi american, prilej cu care s-au stabilit mijloace de legătură şi comunicare, în situaţia întreruperii relaţiilor diplomatice.
27 aprilie 1941 - Trupele germane ocupă Atena şi regiunea Peloponez din Grecia.
27 aprilie 1944 - Palatul de la Mogoșoaia este închiriat Ambasadei Elveției la București.

Palatul Mogoșoaia – foto: calatorim.ro
27 aprilie 1945 - Al Doilea Război Mondial - Benito Mussolini a fost arestat de partizanii italieni lângă satul Dongo, în timp ce încerca să fugă deghizat în soldat german.

Benito Amilcare Andrea Mussolini
foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Benito Amilcare Andrea Mussolini (n. 29 iulie, 1883, Predappio lângă Forlì – d. 28 aprilie, 1945, Giulino di Mezzegra lângă Como), conducătorul fascist al Italiei între anii 1922 și 1943.
27 aprilie 1945 - Trupele americane si sovietice se intalnesc pe Elba, in inima Germaniei naziste.
Peste cateva zile, la 9 mai 1945, Germania avea sa capituleze neconditionat in fata Aliatilor.

Trupele americane si sovietice se intalnesc pe Elba – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
27 aprilie 1948 - Liderul comunist roman Lucrețiu Patrașcanu, a fost arestat din ordinul lui Gheorghiu – Dej, impreuna cu Lena Constante, Elena Patrașcanu, Bellu Zilber, Harry Brauner, sub acuzația falsa de complot.

Lucrețiu Pătrășcanu – foto: historia.ro
Lucrețiu Pătrășcanu (n. 4 noiembrie 1900, Bacău – d. 17 aprilie 1954, Închisoarea Jilava, București) a fost un om politic român, membru al conducerii Partidului Comunist Român, ministru, avocat, sociolog și economist.
Pentru o perioadă de timp a fost și profesor la Universitatea București.
Licențiat în drept și doctor în științe economice al Universității din Leipzig, Pătrășcanu era o figură rară printre puținii comuniști din România.
A fost reprezentant al ilegaliștilor români la Comintern și în alianța politică ce a declarat scoaterea țării din alianța hitleristă în august 1944.
Primul comunist devenit ministru a deținut portofoliul Justiției.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
27 aprilie 1953 - A murit, în detenţie, în lagărul de la Sighetu Marmaţiei, istoricul şi omul politic Gheorghe I. Bratianu (n. 3 februarie 1898), fiul lui Ion (Ionel) I.C.Bratianu .
Din 1924 a fost profesor universitar la catedra de istorie universală a Universitatii din Iasi, iar din 1940 al Universitatii din Bucuresti.
În 1942 este ales membru titular al Academiei Romane iar intre 1935 si 1947 a fost director al Institutului de Istorie Universală din Iași (1935-1940) și apoi alInstitutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga” din Bucuresti ( 1941 -1947). În anii ’30, a fost șeful unei fracțiuni dizidente a Partidului National Liberal, pe care o înființase
A murit în condiții încă neelucidate intr-una din zilele dintre 23 si 27 aprilie 1953.
Potrivit mărturiilor altor deținuți, se pare că s-a sinucis prin strangulare, neputând să mai suporte chinurile detențiunii.
După alte surse se presupune că a fost bătut de un gardian până când Gheorghe Brătianu a murit.
În 1971 familia a fost autorizată de guvernantii comunisti să-l dezgroape din cimitirul din Sighet și să-l reînhumeze în cavoul Brătienilor de la Florica/Stefanesti, judetul Arges.
27 aprilie 1961 - Regatul Unit a recunoscut independența statului Sierra Leone.

Localizare Sierra Leone, pe harta Africii de Vest – foto preluat de ro.wikipedia.org
Pe 27 aprilie 1961, Sir Milton Margai a condus Sierra Leone spre independența de Marea Britanie și a devenit primul prim-ministru al țării.
Mii de sierro-leonezi au ieșit în stradă pentrua sărbători. Republica a menținut un sistem parlamentar de guvernare și era membru al Comunității Națiunilor.
Liderul principalei forțe de opoziție, Congresul a Tot Poporul (APC), Siaka Stevens, împreună cu Isaac Wallace-Johnson, alt critic deschis al guvernului SLPP, au fost arestați și plasați sub arest la domiciliu în Freetown, împreună cu alți șaizeci acuzați de perturbarea celebrării independenței.
În mai 1962, Sierra Leone a avut primele alegere generale ca națiune independentă.
Partidul Popular din Sierra Leone (SLPP) a câștigat o pluralitate de locuri în parlament și a fost reales ca prim-ministru.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
27 aprilie 1972 - A murit Francis Nwia Nkrumah ( Kwame Nkrumah, n. 21 septembrie 1909), unul dintre cei mai influenți oameni politici ai miscarii Pan-Africane ai secolului al XX-lea, conducator al Ghanei și al statului precedent, fosta colonie britanică, Coasta de Aur, din 1952 până în 1966.
27 aprilie 1990 - Sovietul Suprem al R.S.S.Moldoveneşti a aprobat tricolorul ca drapel de stat.

Gheorghe Ghimpu arborând Tricolorul românesc pe clădirea Parlamentului – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
La 27 aprilie 1990, Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti a aprobat tricolorul ca drapel de stat.
Lui Gheorghe Ghimpu i-a revenit meritul de a înălţa tricolorul pe clădirea Parlamentului, actualmente clădirea Preşedinţiei Republicii Moldova.
Liderul Partidului Liberal din Republica Moldova – Mihai Ghimpu şi-a amintit că fratele sau Gheorghe Ghimpu, cel care a inaltat primul tricolor pe clădirea Parlamentului, a umblat cu drapelul mai multe zile înfăşurat de corp, aşteptînd cu nerăbdare ziua cînd urma să-l arboreze.
Scriitorul şi deputatul Ion Hadîrcă a comunicat ulterior că
“atunci cînd a arborat tricolorul la 27 aprilie deasupra Parlamentului, nu pricepeam de ce îşi risca viaţa ridicîndu–se la nişte inălţimi ameţitoare. Mai tîrziu am inţeles că numai Gheorghe Ghimpu putea face acest lucru. Sunt puţini în lumea celor drepţi care ar fi trăit o asemenea clipă în viaţa lor”.
La 23 aprilie 2010 Parlamentul R.Moldova a decis ca ziua de 27 aprilie să fie declarată drept “Ziua drapelului de stat“.
27 aprilie 1992 - Este proclamată Republica Federală Iugoslavia, care cuprinde Serbia și Muntenegru.
27 aprilie 1994 - Au avut loc primele alegeri multirasiale din Africa de Sud.

Africa de Sud – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
27 aprilie 2002 - A murit americanca Ruth Handler, cofondatoare a concernului Mattel, cea mai mare companie de jucării din lume( creată în 1945) si creatoarea păpuşii Barbie; (n. 4 noiembrie 1916).
27 aprilie 2002 - Echipa masculina de seniori a Romaniei a devenit campioana europeana la gimnastica,in timpul desfașurarii celui de-al 25-lea Campionat European.
27 aprilie 2002 - Prof. dr. Andrei Pleșu, fondator și rector al Institutului de studii avansate New Europe College din București, a primit Premiul „Joseph-Bech” pe anul 2001.
27 aprilie 2005 - Cel mai mare avion construit vreodata, Airbus A 380, a efectuat primul sau zbor decoland din Toulouse, Franța.

Airbus A380 (Expozitia Internatională Aerospace 2006 în Schönefeld, Germania) – foto: ro.wikipedia.org
Airbus A380 este la ora actuală (anul 2015) cel mai mare avion de pasageri din lume aflat în producție de serie și primul avion de mare capacitate cu două punți complete pentru pasageri.
Avionul este cvadrimotor și oferă zboruri de mare distanță, de până la 15.200 km.
Fiecare punte are câte două culoare, avionul fiind certificat pentru operațiuni cu până la 880 pasageri (în mod tipic transportă numai 420 – 620 pasageri, în funcție de dorința companiei proprietare).
Prima companie care a folosit acest model a fost Singapore Airlines.
27 aprilie 2007 - Autoritatile estoniene muta monumentul soldatului sovietic „eliberator” din Tallin, declansand controverse aprinse cu Rusia.
27 aprilie 2014 - Ziua celor patru Papi – Papii Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea sunt declarați sfinți de Papa Francisc în prima canonizare papală din anul 1954.
La ceremonie a participat și fostul Papa Benedict al XVI-lea.
Calendar Ortodox 27 aprilie 2025
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 27 aprilie 2025
Sf. Ap. Simeon, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului
Duminica a 2-a după Paști (a Sf. Apostol Toma)
Sinaxar 27 Aprilie
Evanghelia din Duminica a 2-a după Paști (a Sf. Apostol Toma)

Încredințarea lui Toma – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 20:19-31:
In ziua cea dintai a saptamanii, fiind seara si usile fiind incuiate, acolo unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijlocul lor si le-a zis: Pace voua!
Si, zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii vazandu-L pe Domnul.
Atunci Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi.
Si, spunand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant!
Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate, si carora le veti tine, tinute vor fi.
Insa Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus.
Deci i-au spus lui ceilalti ucenici: Am vazut pe Domnul! Dar el le-a zis: Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede.
Si, dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma era impreuna cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijlocul lor si a zis: Pace voua!
Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele, si adu mana ta si o pune in coasta Mea, si nu fi necredincios, ci credincios!
A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu!
Iisus i-a zis: Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!
Iisus a facut inaintea ucenicilor Sai si alte multe minuni, care nu sunt scrise in cartea aceasta.
Iar acestea s-au scris ca sa credeti ca Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, viata sa aveti in numele Lui.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
În această lună, în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Simeon, episcopul Ierusalimului, ruda Domnului († 107).
Acest sfânt a trăit pe vremea împăratului Traian, fecior al logodnicului Iosif şi frate al lui Iacov; pe acesta luându-l Însuşi Hristos şi Dumnezeul nostru, şi primind a i se numi frate, l-a uns preot, ca să-i propovăduiasră preamărita venire.
Drept aceea trudindu-se cu tot felul de osteneli şi sudori, a împodobit scaunul Ierusalimului ca un păstor, iar nu ca un năimit şi făcându-se pe sine locaş Sfântului Duh, a surpat şi a stricat capiştile idolilor, şi îndreptând la lumină pe cei rătăciţi, răbdând pedepse cu multe dureri pentru dreapta credinţă a fost şi răstignit, fiind de o sută şi douăzeci de ani, şi de acolo s-a întors către cel dorit al său Mântuitoul Hristos.
Acest fericit s-a învrednicit a avea două nume, că se cheamă şi Simon şi Simeon, şi era frate al lui Iacob şi al lui Hristos.

Sfântul Apostol Simeon, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului († 107) – foto preluat de pe basilica.ro
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ioan Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii ce se numeşte Cataron.
Acest fericit Ioan s-a născut în Irinopole care era una din cetăţile Decapolei, fiu de părinţi creştini şi iubitori de Dumnezeu, cu numele Teodor şi Grigoria.
Făcându-se de nouă ani s-a dus la chinovie, unde s-a călugărit, şi fiind osârduitor şi smerit şi ascultător, a fost iubit de dascălul său.
Şi a mers împreună cu el la Sinodul al şaptelea ecumenic, ce s-a adunat a doua oară în Niceea, apoi, mai pe urmă şi în Constantinopol.
Dascălul său s-a făcut arhimandrit, şi egumen al mânăstirii lui Dalmat; iar el s-a făcut schimnic şi preot şi de acolo a fost trimis de împăratul Nichifor egumen al Mănăstirii Cataron.
Aci cu plăcere de Dumnezeu şi apostoleşte a ocârmuit turma lui Hristos mai mult de zece ani şi era iubit de toţi oamenii.
Şi s-au descoperit fericitului încercări a toată lumea iscodite de diavolul urâtor al binelui şi adunând şi sfătuind pe toţi fraţii,
îndemnându-i şi la cele de cuviinţă, a zis către ei:
“Privegheaţi părinţilor şi fraţilor, să nu fiţi furaţi de diavolul şi să nu vă lepădaţi de închinarea la sfintele icoane; căci pe mine nu mă veţi mai vedea între cei vii.”
Şi în vremea când el vorbea acestea, venind unii îndârjiţi trimişi de Leon luptătorul împotriva icoanelor, au împrăştiat toată turma, şi cele ce au găsit în mănăstire pe la părinţi, ca pe ale lor le-au împărţit. Iar pe păstorul lor cu lanţuri legat, l-au dus la Bizanţ, lăsând mănăstirea în pradă.
Mergând sfântul la împărat, şi numindu-l pe el păgân şi osândit şi altele multe fără de sfială zicându-i, l-a pornit spre mânie.
Pentru care şi cumplit a fost bătut peste obraz cu vine de bou.
Iar fericitul se bucura pătimind pentru Hristos; şi după aceea fiind închis, în metocul său trei luni, a fost surghiunit la o cetate numită Pentadactilon în hotarele Lambei.
Acolo legând picioarele lui cu lanţuri, l-au pus într-o închisoare întunecoasă, lăsându-l acolo optsprezece luni. Iar după aceasta l-au adus gol în cetate, înaintea împăratului spre batjocură.
Şi după multe pricini de cuvinte, a fost dat lui Ioan, cel ce cu nevrednicie era atunci patriarh al Bisericii Mari, care multă cruzime a arătat sfântului, strâmtorându-l pe el cu foame în multă vreme, după care apoi l-a înfăţişat iarăşi la împărat, şi împăratul l-a trimis la un lagăr numit Criotavron al Bucelarilor, şi acolo l-a închis doi ani întregi.
Unde de multă rea pătimire se uscase cu totul carnea de pe trupul lui; însă sfântul pe toate suferindu-le, cu mulţumire slăvea pe Dumnezeu.
Iar după ce a fost junghiat Leon Armeanul, şi a împărăţit în locul său Mihail Travlul, fiind liberaţi toţi cei de prin surghiunuri, s-a dus şi sfântul până la Calcedon neavând voie ca să intre în cetate.
Iar după aceea împărăţind Teofil, a voit cuviosul să se aşeze în oarecare mănăstire împreună cu alţi părinţi; apoi fiind prinşi de patriarhul din acea vreme şi cumplite necazuri suferea fericitul, a fost surghiunit la insula Afusiei unde împlinind doi ani şi jumătate, a văzut oarecare vedenie, şi vestind celor împreună cu el mutarea sa, după trei zile, s-a dus la Domnul.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor apostoli Aristarh, Marcu şi Zinon.
Aceşti sfinţi erau din cei şaptezeci; şi Aristarh este acela de care Pavel pomeneşte în Epistola către Romani, şi care a fost episcop al Apamiei celei din Siria, supusă cu scaunele apostolilor celor dintâi.
Acesta mai întâi decât toţi a propovăduit pe Hristos Dumnezeu adevărat.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Sfântul Apostol Aristarh (secolul I d.Hr.) – foto preluat de pe doxologia.ro
Iar Marcu este acela pe care şi Ioan obişnuia a-l numi. De care pomeneşte Luca în Faptele Apostolilor şi care a fost pus episcop de apostoli în Vivlopole.
Iar Zinon este acela, pe care apostolul îl scrie în Epistola către Romani legiuitor, şi care a fost făcut întâi episcop de apostolul Petru, în Diospole; el învăţa propovăduind pe Hristos Dumnezeu adevărat.
Aceştia multe rele pătimiri suferind de la necredincioşi pentru zidirea din nou a bisericilor, şi pentru surparea idolilor, şi înşişi făcându-se lucrători de minuni şi de vindecări, s-au mutat la Domnul.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Puplie, care prin sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului Evloghie primitorul de străini, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Lolion cel nou, care fiind târât pe pământ, s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Accidentul nuclear de la Cernobîl (26 aprilie 1986)
Ruinele reactorului 4, în iunie 1986; Foto: Igor Kostin
foto preluat de pe adevarul.ro
articol preluat de pe ro.wikipedia.org
Accidentul nuclear de la Cernobîl (26 aprilie 1986)
Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în Centrala Atomoelectrică Cernobîl, pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare.
Centrala electrică se afla la 51°23′23″N 30°5′58″E, în apropiere de orașul părăsit Pripiat, Ucraina.
Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare.
Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane.
Circa 60% din precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.

Centrala Atomoelectrică Cernobîl se află în apropiere de orașul Pripiat, în Ucraina nordică – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Accidentul a pus în discuție grija pentru siguranța industriei sovietice de energie nucleară, încetinind extinderea ei pentru mulți ani și impunând guvernului sovietic să devină mai puțin secretos.
Acum statele independente – Rusia, Ucraina și Belarus – au fost supuse decontaminării continue și substanțiale.
E dificil de estimat un număr precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl, deoarece secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numărarea victimelor.
O eventuală tentativă de decelare a contribuției radiației emise din cauza accidentului la mortalitatea prin cancer în populația fostei Uniuni Sovietice e complicată de faptul că nu se cunoaște cu precizie nici măcar incidența naturală a multor tipuri de cancer, arhivistica medicală în U.R.S.S. fiind, în mod vădit, extrem de primitivă, atât înainte cât și după accident.
Pernicioasei și proverbialei secretomanii a regimului sovietic i se adaugă deci, pentru a complica și mai mult o eventuală tentativă de estimare cu o precizie satisfăcătoare a numărului de victime afectate, în timp, de cancer, ca urmare a radioactivității emise cu ocazia accidentului, o serie de alți factori precum imposibilitatea determinării precise a dozei încasată de diversele segmente demografice afectate (deplasarea norului radioactiv n-a fost monitorizată și anunțată populației deasupra căreia acesta se afla la fiecare moment,
drept pentru care oamenii nu s-au putut proteja, ramânând în case, pentru a diminua contaminarea și doza încasată), realitatea geopolitică fluidă (migrație internă și emigrație a populației potențial afectată) produsă de dezintegrarea statului sovietic, complicația adusă de o creștere a incidenței cancerului în populația fostei Uniuni Sovietice din alte motive decât radioactivitatea produsă de accident, ca urmare a degradării condițiilor sociale și de viață ale populației după dezintegrarea federației:
după dezintegrarea statului sovietic, pe fondul sărăcirii populației și ca urmare a liberalizării comerțului și publicității la articole gen alcool și tutun, incidența maladiilor sociale gen alocoolismul și a comportamentelor de risc precum fumatul a crescut, fapt care a condus în mod natural și la creșterea incidenței bolilor provocate de acestea, printre care se află și cancerele (oral, gastric și hepatic, când e vorba de alcoolism, pulmonar și altele, când e vorba despre fumat).
La populația care a intervenit inițial pentru limitarea consecințelor dezastrului (așa-numiții “lichidatori”), stresul provocat de teama de îmbolnăvire de cancer a indus uneori comportamente de risc care au condus la deces înainte ca un cancer, provocat sau nu de iraderea în timpul intervenției, să apară (cazul tânărului de 26 de ani Andrei Tarmosian, mort de ciroză, după 24 de ani de la accidentul de la Cernobîl, la vârsta de 50 de ani, ca urmare a consumului excesiv de alcool, este citat de anumiți autori).
Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), a atribuit 56 de decese directe (47 de lucrători și 9 copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai mult de 9.000 de persoane dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer.
Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnosticați în 2002.
Deși în Zona de Excludere a Cernobîlului anumite zone restrânse vor rămâne închise, majoritata teritoriilor afectate sunt acum deschise pentru stabilizare și activitate economică.

Reactorul 4 la câteva luni după dezastru. Reactorul 3 poate fi văzut în spatele coșului de ventilație – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Centrala nucleară
CAE Cernobîl (51°23′14″N 30°06′41″E) se află în apropiere de orașul Prîpeat, Ucraina, la 18 km nord-vest de orașul Cernobîl, la 16 km – sud de frontiera ucraino-belarusă și aproximativ 110 km nord de Kiev.
Centrala era compusă din patru reactoare de tip RBMK-1000, fiecare capabil de producerea a 1 GW de putere electrică.
Construirea centralei a început în anii ’70 ai secolului XX, cu reactoarele nr. 1 (pus în funcțiune în anul 1977), nr. 2 (pus în funcțiune în 1978), nr. 3 (pus în funcțiune în 1981) și nr. 4 (pus în funcțiune în 1983, cel la care a avut loc accidentul nuclear).
Alte două reactoare erau în construcție la momentul exploziei din 1986, construcția acestora fiind sistată și ulterior abandonată, după dezastru.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Accidentul
Sâmbătă, 26 aprilie 1986, la 01:23:58 am, reactorul #4 a suferit o explozie catastrofală a cazanelor sub presiune de abur din componența acestuia, care a declanșat un incendiu, o serie de explozii adiționale și fluidizare nucleară.
Accidentul poate fi gândit ca o versiune extremă a accidentului SL-1 în Statele Unite din 1961, unde centrul reactorului a fost distrus (omorând trei oameni), radioactivitatea răspândindu-se direct în interiorul clădirii unde se afla SL-1.
În timpul accidentului de la Cernobîl însă, aceasta a fost dusă prin vânt spre frontierele internaționale.
Accidentul de la Cernobîl a degajat între cinci și zece ori mai mult material radioactiv decât cel de la Fukushima (Japonia), de mai multe ori cantitatea de radiații emise de bombele de la Hiroșima și Nagasaki, dar mai puțin de 1 % decât au aruncat în atmosferă testele nucleare de suprafață ale armelor nucleare, până la interzicerea efectuării acestora în atmosferă.
Planuri de testare
La data de 26 aprilie 1986, pe lumină, reactorul #4 a fost programat pentru a fi închis pentru întreținere. S-a decis folosirea acelei ocazii ca o oportunitate pentru controlarea capacității generatorului turbinei de a produce putere electrică suficientă pentru alimentarea sistemelor de siguranță ale reactorului (mai ales pompele de apă) după pierderea puterii externe.
Tipul RMBK al reactorului are nevoie de apă care să circule continuu prin centru, atâta vreme cât combustibilul nuclear este prezent.
Reactoarele Cernobîlului au avut o pereche de generatori diesel, disponibilă, dar aceasta nu se activează imediat – reactorul a fost, deci, pregătit pentru a invarti jos turbina, punct la care ea ar fi fost deconectată și ar fi permis răsucireea sub elanul său rotativ, iar scopul testului a fost acela de a se hotărî dacă turbinele în faza extenuată pot genera putere pentru pompe.
Testul a fost făcut cu succes la altă unitate (cu toate sistemele de siguranță active), având, însă, rezultate negative – turbinele nu au generat puterea suficientă, dar au fost făcute îmbunătățiri adiționale, ceea ce a determinat efectuarea altui test.
Înainte de accident
Condițiile pentru începerea acestui test au fost pregătite pe lumină la data de 25 aprilie și producția de energie a reactorului a fost redusă spre 50%.
O stațiune locală de putere a fost închisă neașteptat. Coordonatorul retelei electrice a Kievului a cerut amânare scaderii aportului energetic al centralei în rețea, pentru acoperirea vârfului de consum al serii.
Directorul centralei a consimțit și a amânat testul pentru mai târziu.
Testul de siguranță a fost amânat până la schimbul de noapte, o echipă neexperimentată care ar fi trebuit să lucreze la reactorul #4 noaptea aceea și următoarea.
La 11:00 noaptea, 25 aprilie, se permite închiderea reactorului pentru continuarea testului.
S-a prevăzut ca din nominalul său de 3,2 GW energie, aducerea reactorului spre 0,7-1,0 GW, cu scopul de a efectua testul la cel mai jos nivel de putere recomandat.
Oricum, noua echipă a fost surprinsă de amânarea anterioară a încetinirii reactorului și a urmat protocolul original al testului. Urmarea a fost reducerea prea rapidă a nivelului de putere.
În acea situație, reactorul a produs mult xenon-135, care a scăzut și mai mult puterea (spre 30 MW – aproximativ 5% de valoare presupusă).
Operatorii au crezut că scăderea rapidă a fost din cauza unui defect la unul dintre regulatorii de putere, scăpând din vedere contaminarea reactorului.
Cu scopul de a spori reactivitatea (neștiind că scăderea drastică a puterii este cauzată de absorbția în exces a neutronilor de xenon-135), au fost scoase celulele de control din reactor în ciuda faptului că acest lucru este permis cu respectarea unor reguli stricte de siguranță.
Cu toate acestea, puterea reactorului nu a crescut decât în jur de 200 MW putere ce reprezenta mai puțin de o treime din minimul necesar pentru efectuarea experimentului.
Mai mult, șeful echipei alege continuarea experimentului. Ca și parte din experiment, la 1:05 a.m., pe 26 aprilie au fost pornite pompele de apă care erau acționate de turbina generatorului crescând fluxul de apă peste specificațiile regulilor de siguranță.
Fluxul de apă crește spre ora 1:19 a.m. (în tot acest timp apa absorbind neutroni) și nivelul tot mai mare necesitând scoaterea manuală a celulelor de control.
Acest aspect produce o funcționare foarte instabilă unde lichidul de răcire și xenon-135 au substituit rolul celulelor de control din reactor.
Victime imediate și pe termen lung
În afară de cele câteva zeci de victime imediate ale exploziei și expunerii masive a personalului centralei și anumitor “lichidatori”, din cele câteva mii de copii care s-au îmbolnăvit de cancer tiroidian (un cancer tratabil), până în anul 2013, cel puțin 16 au murit.
Incidența cancerului tiroidian a rămas însă mai ridicată chiar și în 2013 în anumite regiuni din Rusia, Ucraina și Belarus, asta la mai bine de două decenii de la accident.
Numărul suplimentar (față de numărul normal la populațuia generală ne-expusă) de leucemii și limfoame apărute la cei care au intervenit pentru limitarea dezastrului (“lichidatorii”) a fost mic, fapt care încurajează specialiștii să spere că în deceniile care vor urma, numărul suplimentar de tumori solide (cancerele mai cunoscute) va fi și el mic la aceștia (lichidatori), și asta cu atât mai mult la populația fostei Uniuni Sovietice care se presupune că a fost expusă ca urmare a contaminării solului și aerului pe traiectoria de deplasare a norului radioactiv.
Până acum, studiile Organizației Mondiale a Sănătății nu au putut decela o creștere a incidenței tumorilor solide în populație, probabil pentru că expunerea fiind relativ mică, creșterea, câtă este, se “îneacă” sub micile variații naturale ale incidenței de fond.
În cel mai rău caz se consideră că va avea loc o creștere de 1 % a prevalenței cancerelor în populație, un risc suplimentar aparent minor deci, în comparație cu prevalența naturală a cancerului în populație (care ea este de aproximativ 45% (aproape unul din doi bărbați primește un diagnostic de cancer în decursul vieții) pentru bărbați și aproximativ 38% pentru femei).
Cifra procentuală aparent mică a creșterii prevalenței cancerelor, de numai 1 %, ascunde totuși o fațetă mult mai puțin încurajantă a realității consecințelor accidentului, în măsura în care aceasta se traduce, în cifre absolute, în mai multe zeci de mii de indivizi care vor face probabil cancer și de asemenea vor muri, ca urmare a accidentului de la Cernobîl.
Creșterea expunerii individuale în România
Ca urmare a accidentului de la Cernobîl, expunerea individuală a populației în România a crescut temporar de la 2,93 mSv pe an, în 1985, la 4,17 mSv pe an, în 1986.
Contribuția în 1986 a expunerii publice (din cauza norului radioactiv de la Cernobîl) la expunerea individuală a fost de 1,25 mSv, expunerea naturală de 2,40 mSv, iar expunerea medicală a fost de 0,5 mSv.
În anul următor (1987), expunerea publică (din cauza contaminării produse de accidentul de la Cernobîl) a fost de 0,4 mSv, pentru a reveni în următorii doi ani la cifrele normale de după 1963 (anul semnării de către S.U.A., U.R.S.S. și Marea Britanie a tratatului prin care s-a interzis efectuarea de teste de suprafață ale armelor nuclear), de aproximativ 0,02 mSv (înaintea semnării, expunerea publică în România era de 0,4 mSv!).
cititi mai mult despre Accidentul nuclear de la Cernobîl si pe en.wikipedia.org
cititi si 26 aprilie – Ziua internaţională de reamintire a dezastrului de la Cernobîl (ONU)












