Summitul desfășurat recent la Erevan a readus în atenție tema aderarea Republicii Moldova la UE, într-un context regional marcat de provocări geopolitice și evoluții inegale între fostele state sovietice. Prezența președintei Maia Sandu în prim-planul fotografiei oficiale, alături de lideri europeni importanți, a fost interpretată ca un semnal de susținere politică pentru parcursul european al Chișinăului.
Republica Moldova, între susținere europeană și incertitudini
Poziționarea Republicii Moldova în cadrul întâlnirii internaționale reflectă, cel puțin la nivel simbolic, relațiile bune pe care le are cu Uniunea Europeană. În același timp, această vizibilitate este utilă și pentru Bruxelles, care are nevoie de exemple concrete pentru a demonstra că extinderea către fostul spațiu sovietic poate produce rezultate.
Potrivit unei analize publicate de RFI România, Republica Moldova este privită ca o posibilă „poveste de succes” într-o regiune în care Uniunea Europeană nu a reușit, în ultimii ani, să obțină progrese comparabile. După integrarea statelor baltice, alte tentative similare au întâmpinat dificultăți majore.
Georgia este adesea menționată ca un exemplu de stagnare sau chiar regres, în timp ce situația Ucrainei este profund complicată de războiul declanșat de Rusia. În plus, dimensiunea și complexitatea statului ucrainean fac ca procesul de integrare să fie mult mai dificil.
În acest context, aderarea Republicii Moldova la UE capătă o dimensiune strategică, nu doar pentru Chișinău, ci și pentru Bruxelles. Moldova poate deveni un model pentru alte state din regiune, inclusiv pentru Armenia, care își exprimă tot mai des interesul pentru apropierea de Uniunea Europeană.
Există similitudini evidente între cele două țări: ambele au fost parte a Uniunii Sovietice, au populații relativ reduse și au depins, într-o măsură semnificativă, de influența politică și economică a Rusiei. În plus, limba rusă continuă să fie prezentă în spațiul public și administrativ.
Cu toate acestea, rămâne întrebarea esențială: cât de rapid poate avansa procesul de integrare? În repetate rânduri a fost menționat anul 2028 ca posibil termen pentru finalizarea negocierilor, însă până în prezent nu există garanții clare.
Semnalele venite de la nivel politic indică susținere, dar nu oferă certitudini. În cadrul summitului, au avut loc discuții între liderii europeni privind extinderea Uniunii, inclusiv în ceea ce privește Republica Moldova. Totuși, evoluțiile sunt influențate și de alte dosare sensibile, precum situația Ucrainei și pozițiile unor state membre.
În prezent, Muntenegru este considerat cel mai avansat candidat pentru aderare, având șanse reale de integrare în jurul anului 2028. Acest lucru îl transformă într-un posibil model pentru Republica Moldova, așa cum Moldova ar putea deveni, la rândul ei, un exemplu pentru alte state din regiune.
Pe de altă parte, există și scenarii alternative discutate în spațiul public. Printre acestea se numără și ideea unei eventuale aderări indirecte, printr-o posibilă unire cu România. Deși această variantă nu este asumată oficial la nivel politic, ea continuă să fie susținută de anumite segmente ale societății civile.
Procesul de aderarea Republicii Moldova la UE rămâne unul deschis, marcat de oportunități, dar și de incertitudini. Deși semnalele politice sunt, în general, favorabile, ritmul și rezultatul final depind de o serie de factori regionali și internaționali. În acest context, parcursul european al Republicii Moldova continuă să fie urmărit nu doar ca un obiectiv național, ci și ca un posibil reper pentru viitorul extinderii Uniunii Europene.
Notă editorială:
Articolul de față include informații și idei preluate și adaptate dintr-o analiză publicată de RFI România, semnată de Vitalie Cojocari, utilizate în scop informativ și de interes public.
Conținutul a fost prelucrat și integrat într-un context editorial propriu, fără a altera sensul informațiilor originale.
Imaginea reprezentativă a articolului este preluată dintr-o postare publică aparținând Vitalie Cojocari și este utilizată în scop ilustrativ.
În cazul în care deținătorii de drepturi consideră că anumite materiale au fost utilizate necorespunzător, ne pot contacta pentru remediere.
Ziua de 18 aprilie ocupă un loc privilegiat în Memoria Timpului, fiind data la care, în anul 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris. Acest act vizionar a dus la înființarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), reprezentând primul pas decisiv către ceea ce astăzi numim Uniunea Europeană. Sub pilonul Identitate, acest moment ne reamintește că unitatea și cooperarea sunt fundamentele unei Europe durabile, născute din dorința de a transforma resursele războiului în instrumente ale păcii.
Parcurgând evenimentele zilei de 18 aprilie în istorie, regăsim numeroase dovezi de verticalitate și geniu uman, de la mari descoperiri științifice până la momente de cotitură politică. Pe platforma Uniți Schimbăm, celebrăm această zi ca pe o lecție de demnitate: puterea unor națiuni de a-și rescrie destinul comun prin dialog și viziune. Vă invităm să descoperiți cronologia acestei zile ca pe un exercițiu de recuperare a reperelor care ne definesc parcursul european și universal.
18 aprilie este a 108-a zi a calendarului gregorian și ziua a 109-a în anii bisecți. Mai sunt 257 de zile până la sfârșitul anului.
Latura Decapoliei altădată era împărţită în două. Cea aproape de Galileea, în Palestina, care se pomeneşte de Sfântul Evanghelist Matei, zicând: După Dânsul au mers multe popoare din Galileea şi din cele zece cetăţi; iar alta, cea mai de pe urmă, o mică latură în pământul Isauriei, care se numea tot Decapolia.
Dintr-acea Deca-polie a Isauriei a fost Cuviosul Grigorie, învăţătorul acestui Cuvios Ioan, a cărui pomenire se face acum.
Sf. cuv. m. Ioan, ucenicul Sf. Grigore Decapolitul(† secolul al IX-lea)
Romano-catolice
Sf. Atanasia din Egina
Sărbători Internaționale ale Zilei de 18 aprilie:
Ziua internaţională a monumentelor şi a siturilor
În fiecare an, la 18 aprilie, este sărbătorită Ziua internațională a monumentelor și a siturilor, ce oferă o oportunitate unică de a crește gradul de conștientizare asupra Comitetului Internațional al Monumentelor și Siturilor – ICOMOS și a activității pe care membrii săi o desfășoară pentru a conserva și proteja resursele culturale importante ale lumii, sub amenințarea accelerării dezastrelor și a conflictelor, indică site-ul oficial al ICOMOS, https://www.icomos.org/.
In fiecare an la data de 18 aprilie radioamatorii de pe intreg cuprinsul planetei sarbatoresc pe calea undelor Ziua internationala a radioamatorismului.
La data de 18 aprilie 1925, deci acum 95 de ani, a luat fiinta Uniunea Internationala a Radioamatorilor (International Amateur Radio Union, IARU).
Zimbabwe, oficial Republica Zimbabwe, este o țară situată în sud-estul Africii, cu capitala la Harare. Se învecinează cu Africa de Sud – la sud, Botswana – la sud-vest, Zambia – la nord-est și Mozambic – la vest. Zimbabwe cuprinde 8 provincii și 2 orașe. Etnia majoritară este reprezentată de negrii – 98% (shona – 71%, ndebele – 16%), alte etnii sunt albii și metișii asiatici. Religii: creștini – 45,4% (protestanți, inclusiv anglicani – 23,5%, romano-catolici – 7%), indigeni africani – 13,5%, animiști – 40.5%. Alfabetizare 85%. Parlament unicameral – Camera Adunării (150).
Evenimentele Zilei de 18 aprilie în Istorie:
- 18 aprilie 1025 – La Gniezno, Boleslav I a fost încoronat rege al Poloniei;
- 18 aprilie 1881 – Tavanele pictate ale Muzeului de Istorie Naturală din Londra au fost dezvelite odată cu deschiderea clădirii pentru public;
- 18 aprilie 1906 – Un cutremur devastator a distrus mare parte din orașul San Francisco;
- 18 aprilie 1946 – Ultima sesiune a Ligii Națiunilor s-a încheiat la Geneva, delegații fiind de acord să transfere o mare parte din activele acesteia către Organizația Națiunilor Unite
- 18 aprilie 1949 – Irlanda a devenit republică și a ieșit din Commonwealthul Națiunilor;
- 18 aprilie 1951 – A fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, primul pas către viitoarea Uniune Europeană
- 18 aprilie 1958 – Controversatul poet american Ezra Pound a fost externat din Spitalul St. Elizabeths , un spital de psihiatrie din Washington, DC, unde fusese încarcerat timp de doisprezece ani;
- 18 aprilie 2023 – Dominion Voting Systems a ajuns la o înțelegere de 787 de milioane de dolari cu Fox News privind acuzațiile de defăimare legate de alegerile prezidențiale americane din 2020 .
18 aprilie 1025 - Boleslaw Chrobry a fost încoronat în Gniezno, devenind primul rege al Poloniei.
Boleslav I al Poloniei (alte denumiri Boleslas sau Boleslav Cel Viteaz (n. 967 – d. 17 iunie 1025), cunoscut în trecut și ca Boleslav Cel Mare, a fost duce al Poloniei în perioada dintre anii 992-1025 și primul rege al Poloniei în 1025. Boleslav a fost fiul lui Mieszko I care a fost duce al Poloniei și al primei sale soții, prințesa Dubrawka a Boemiei. A fost numit după bunicul din partea mamei.
18 aprilie 1480 - S-a născut Lucrezia Borgia, fiica papei Alexandru al VI-lea; (d. 24.06.1519).
Lucreția Borgia (n. 18 aprilie 1480 – d. 24 iunie 1519) a fost fiica lui Rodrigo Borgia, un potentat din Valencia renascentistă care a devenit mai târziu Papa Alexandru al VI-lea, și a Vannozzei dei Cattanei. I-a avut ca frați pe Cesare Borgia, Giovanni Borgia și Gioffre Borgia. Familia Lucreției a servit ulterior drept model lui Niccolò Machiavelli, care a descris acțiunile politice dure și corupția sexuală despre care se crede că erau caracteristice papalității renascentiste. Lucreția a fost descrisă ca o femeie fatală, rol în care a apărut în numeroase lucrări de artă, romane și filme. Un tablou intitulat Portretul unei tinere de Dosso Dossi de la Galeria Națională Victoria, a fost identificat drept portret al Lucreției în noiembrie 2008. Mai multe alte tablouri, cum ar fi cel al lui Bartolomeo Veneziano, despre care s-a spus că ar fi ale ei, nu au fost acceptate de cercetători.
Ea este descrisă ca având păr blond lung până mai jos de genunchi, ten frumos, ochi căprui, dar care își schimbau culoarea, piept plin și înalt și o grație naturală care o făceau să pară că „merge pe aer”; toate aceste atribute erau foarte apreciate în Italia acelor ani. Se știe puțin despre Lucreția ca personaj istoric. Complicitatea sa în mașinațiunile politice ale tatălui și ale fraților săi nu poate fi clarificată. Cu certitudine, familia i-a aranjat mai multe căsătorii cu oameni importanți și puternici, cu scopul de a-și satisface ambițiile politice. Lucreția a fost căsătorită cu Giovanni Sforza, Alfonso de Aragon (duce de Bisceglie) și cu Alfonso d’Este (duce de Ferrara). Conform tradiției, Alfonso de Aragon era fiul nelegitim al regelui Neapolelui și Cesare ar fi aranjat asasinarea sa după ce relația cu el și-a pierdut utilitatea politică.
18 aprilie 1506 - A început construcția bazilicii Sfantul Petru din Roma, in timpul pontificatului papei Iulius al II-lea.
Bazilica Sfântul Petru (în italiană Basilica di San Pietro) din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, și cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume. Bazilica Sfântul Petru este una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni in Laterano, Bazilica Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor.
18 aprilie 1590 - S-a nascut Ahmed I, sultan al Imperiului Otoman; (d. 1617).
18 aprilie 1797 - S-a nascut Louis Adoplphe Thiers, eminent istoric si politician, jurnalist, primul presedinte al celei de-a III-a Republici Franceze (1871-1873); (d.03.09.1877).
18 aprilie 1846 - S-a nascut Nicolae Densușianu, istoric român; (d. 1911).
Istoricul Nicolae Densuşianu (1846 – 1911)
foto – ro.wikipedia.org
18 aprilie 1848 - A avut loc prima adunare politică a românilor din Transilvania, la Blaj, pe Cîmpia Libertăţii (Adunarea din duminica Tomii), (18 – 30 aprilie) la care se hotărăşte convocarea pentru 3 mai 1848, stil vechi (15 mai 1848, stil nou) a Marii Adunari Naţionale de la Blaj.
18 aprilie 1853 - A fost pusa in functiune prima linie de tren din India, care facea legatura intre Bombay si Tanna si avea o lungime de 36 km.
18 aprilie 1873 - A murit chimistul german Justus von Liebig, ( n. 12 mai 1803), descoperitorul cloroformului, primul gaz narcotic folosit de medici in cursul operatiilor.
Copil fiind isi ajuta tatal in comertul cu chimicale. In copilarie, cand a fost intrebat ce vrea sa devina, a raspuns: “chimist”, starnind hohote de ras pentru ca la vremea aceea nu exista o astfel de meserie. O alta cunoscuta inventie a sa a fost extrasul din carne, care ii poarta numele. Liebig este considerat intemeietorul chimiei pentru agricultura.
18 aprilie 1878 - La București, a fost încheiată o Convenție comercială româno-elenă.
18 aprilie 1881 - Tavanele pictate ale Muzeului de Istorie Naturală din Londra au fost dezvelite odată cu deschiderea clădirii pentru public.
Tavanul Sălii Centrale (acum Sala Hintze) în 2013 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
O pereche de tavane decorate în Sala Centrală principală (oficial Hintze Hall din 2014) și în Sala de Nord, mai mică, ale Muzeului de Istorie Naturală din South Kensington , Londra, au fost dezvelite la deschiderea clădirii în 1881. Acestea au fost proiectate de arhitectul muzeului, Alfred Waterhouse , și pictate de artistul Charles James Lea . Tavanul Sălii Centrale este format din 162 de panouri, dintre care 108 înfățișează plante considerate semnificative pentru istoria muzeului, pentru Imperiul Britanic sau pentru vizitatorii muzeului, iar restul sunt picturi botanice decorative, extrem de stilizate. Tavanul Sălii de Nord, mai mică, este format din 36 de panouri, dintre care 18 înfățișează plante care cresc în Insulele Britanice . Pictate direct pe tencuiala tavanelor, acestea folosesc și aurirea pentru un efect vizual.
18 aprilie 1882 - S-a născut dirijorul american Leopold Stokowski (m. 13 septembrie 1977).
18 aprilie 1884 - La 18 aprilie stil nou (5 aprilie, stil vechi), la Răzeni, judeţul Chişinău, gubernia Basarabia, s-a născut Ion Constantin Inculeţ, om politic român, Preşedintele Sfatului Ţării a Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru român, membru al Academiei Române.
Ion C. Inculeţ (1884 – 1940) – foto preluat de pe www.rador.ro
Ion Constantin Inculeț (n. 5 aprilie 1884, Răzeni, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus, astăzi în Republica Moldova; d. 18 noiembrie 1940, București, România), om politic român, președintele Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular (din 1918) al Academiei Române. La 21 noiembrie 1917, Ion C. Inculeţ a fost ales preşedinte al Sfatului Ţării al guberniei Basarabia din cadrul Imperiului Rus, ulterior Republica Democratică Moldovenească. La 24 ianuarie, Sfatul Ţării a proclamat cu o majoritate de voturi independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti faţă de Imperiul Rus, iar la 27 martie 1918 a proclamat, cu 86 de voturi din 146, Unirea cu România. Hotărârea Sfatului Ţării din 27 martie 1918, stil vechi (9 aprilie 1918, stil nou), de Unire a Republicii Democratice Moldoveneşti cu patria-mamă România a fost semnată de Ion Inculeţ în calitate de preşedinte al Sfatului Ţării.
18 aprilie 1897 - A fost încheiată o Convenție comercială între România și Olanda.
18 aprilie 1898 - A murit Gustave Moreau, pictor simbolist francez (“Jupiter şi Semele”, “Atenienii eliberaţi de Minotaur”, “Licornii”); (n.06.04.1826).
18 aprilie 1898 - S-a nascut sahistul argentinian de origine română romana Juan Iliesco (n. Ion sau Ioan Traian Iliescu, Braila,Romania)– d. 2 februarie 1968, Argentina). A participat la mai multe ediții ale Campionatului național de șah al Argentinei (1931-1953). În 1941 a câștigat locul I, dar nu a fost numit campion deoarece avea încă cetățenie română la acea dată. În 1944 (de acum, cetățean argentinian), s-a plasat pe locul doi, după Hector Rosetto.
18 aprilie 1906 - Un cutremur cu o magnitudine de 7,8 grade pe scara Richter distruge mare parte din orașul San Francisco, California.
18 aprilie 1909 - În România este adoptată legea pentru darea în exploatare a terenurilor petroliere de pe proprietăţile statului.
18 aprilie 1909 - În România este înfiinţată Societatea comunală pentru construcţia şi exploatarea tramvaielor în oraşul Bucureşti, care primeşte concesiunea transportului de călători.
18 aprilie 1909 - Eroina poporului francez Ioana d’Arc, a fost beatificata de Biserica Catolică.
Ioana d’Arc (în franceză: Jeanne d’Arc; n. 6 ianuarie 1412 – d. 30 mai 1431) este una din figurile emblematice ale Franței și sfântă a Bisericii Catolice dar și foarte controversată întrucât unii autori au considerat că era schizofrenică (auzea voci). A fost supranumită de naționaliștii francezi Fecioara din Orleans și i s-a atribuit faptul că, în urma unor viziuni, Dumnezeu i-a spus să elibereze pământurile Franței care erau dominate de Anglia după Războiul de 100 de ani (1337–1453).
18 aprilie 1912 - Vasul RMS Carpathia ajunge la New York cu 706 supraviețuitori ai dezastrului Titanic.
RMS Carpathia în portul New York în 1912 – foto: ro.wikipedia.org
RMS Carpathia a fost o navă de pasageri folosită, la începutul secolului al XX-lea, pentru călătoriile transatlantice. A aparținut liniilor maritime Cunard. Vaporul a transportat, în luna aprilie a anului 1912, cei aproximativ 700 de supraviețuitori ai Titanicului în portul New York.
18 aprilie 1917 - S-a nascut Frederica de Hanovra, soţia regelui Paul I al Greciei; (d. 06.02.1981).
18 aprilie 1922 - România a semnat, alături de alte state, o notă adresată Germaniei, prin care protesta împotriva semnării Tratatului de la Rapallo, din 16 aprilie 1922, care încălca prevederile Tratatului de la Versailles.
Tratatul de la Rapallo (16 aprilie 1922) – Cancelarul Germaniei, Joseph Wirth (al doilea din stânga), alături de delegaţia sovietică (Leonid Krasin, Gheorghi Cicerin şi Adolf Ioffe) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Tratatul de la Rapallo a fost o convenție semnată în orașul italian Rapallo pe 16 aprilie 1922 între Germania (Republica de la Weimar) și Rusia Sovietică prin care fiecare dintre părți renunța la orice pretenție teritorială sau financiară față de cealaltă parte care decurgeau din Tratatul de la Brest-Litovsk semnat la sfârșitul Primului Război Mondial. Cele două guverne au decis de asemenea să normalizeze relațiile lor diplomatice. Tratatul a fost semnat în timpul Conferinței de le Genova de către ministrul de externe al RSFS Ruse, Gheorghi Cicerin și omologul său german, Walther Rathenau.
18 aprilie 1927 - S-a născut Samuel Phillips Huntington, politolog american; (d. 24.12.2008).
18 aprilie 1929 - S-a născut Ion Voinescu, fotbalist român, considerat unul dintre cei mai buni portari.
18 aprilie 1931 - În România s-a format un guvern de tehnicieni prezidat de Nicolae Iorga, secondat de Constantin Argetoianu (la ministerul de Finanţe şi Interne). Noul guvern a venit în urma demisiei guvernului naţional-ţărănesc prezidat de G.G. Mironescu.
18 aprilie 1936 - A trecut in eternitate compozitorul italian Ottorino Respighi;(n.9 iulie 1879).
18 aprilie 1941 -Al Doilea Război Mondial: Aviația SUA bombardează orasele Tokio, Yokohama și Nagoya.
18 aprilie 1941 - Franța a părăsit Societatea Națiunilor.
18 aprilie 1943 - Decesul comandantului marinei japoneze Isoroku Yamamoto la varsta de 59 ani. Isoroku Yamamoto,a fost comandantul japonez care a conceput atacul surpriză la Pearl Harbor 7 decembrie 1941,cand a fost distrusa flota americana. A fost ucis când avionul său a fost doborât de americani care au reuşit să descifreze codurile de comunicatii ale armatei japoneze.
18 aprilie 1945 - A fost fondată echipa de fotbal UTA.
UTA, acronim de la fosta Uzina Textilă Arad, (nume actual: F.C. UTA Arad), supranumită Bătrâna Doamnă a fotbalului românesc, este una dintre cele mai titrate echipe de fotbal din România. Câștigătoare de șase ori a Campionatului și de două ori a Cupei României, deține cele mai multe titluri dintre echipele de fotbal din provincie.
FC UTA Arad – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
18 aprilie 1946 - Ultima sesiune a Ligii Națiunilor s-a încheiat la Geneva, delegații fiind de acord să transfere o mare parte din activele acesteia către Organizația Națiunilor Unite.
Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o organizație interguvernamentală înființată în urma Conferinței de Pace de la Paris care a pus capăt Primului Război Mondial și precursoarea Organizației Națiunilor Unite. Societatea a fost prima organizație internațională de securitate având obiectivul principal să mențină pacea mondială. În perioada de maximă dezvoltare, între 28 septembrie 1934 și 23 februarie 1935, a avut 58 membri. Stabilite în Pactul Societății Națiunilor, scopurile principale ale Societății erau prevenirea războiului prin securitate colectivă, dezarmarea, și rezolvarea disputelor internaționale prin negociere și arbitraj. Printre altele erau tratate și probleme precum condițiile de muncă, tratamentul corect a locuitorilor indigeni, traficul de persoane și a drogurilor, comercializarea armelor, sănătatea mondială, prizonierii de război, și protejarea minorităților din Europa.
Ultima întrunire a Societății Națiunilor a avut loc în 12 aprilie 1946, la Geneva. La aceasta au participat delegații a 34 de țări.[188] La această ședință s-a discutat despre lichidarea Societății: bunurile valorau aproximativ 22.000.000 de dolari în 1946,[189] inclusiv Palatul Păcii și arhivele Societății au fost dat Organizației Națiunilor Unite, fondurile de rezervă au fost înapoiate națiunilor care le-au furnizat, și datoriile Societății au fost rezolvate.[59] Robert Cecil a afirmat la ultima adunare:
Să afirmăm cu îndrăzneală că agresiunea oriunde s-ar afla și oricum poate fi apărată, este o crimă internațională, că este datoria fiecărui stat iubitor de pace să aloce orice forță este necesară pentru a o zdrobi, că mașinăria Cartei, nu mai puțin ca mașinăria Pactului, este suficientă pentru acest scop dacă este folosită cum trebuie, iar orice cetățean binevoitor din fiecare stat să fie gata să se supună oricărui sacrificiu pentru a păstra pacea… Îndrăznesc să-mi impresionez ascultătorii că marea lucrare a păcii se află nu numai în interesele limitate ale națiunilor noastre, dar mai mult pe acele mari principii de drept și nedrept de care națiunile, la fel ca oamenii, depind.
Liga a murit. Mulți ani să trăiască Națiunile Unite!
Moțiunea care a desființat Societatea a fost votată unanim: „Societatea Națiunilor va înceta să mai existe, cu excepția scopului de a-i lichida afacerile.”[190] De asemenea, fusese stabilită și data la care să pună capăt existenței Societății, aceasta fiind a doua zi după închiderea sesiunii. Pe 19 aprilie, Președintele Adunării, Carl J. Hambro din Norvegia, a declarat „sesiunea douăzeci și unu și ultima a Adunării Generale a Societății Națiunilor închisă.”[189] Societatea Națiunilor și-a încetat existența în următoarea zi.
18 aprilie 1947 - Guvernul britanic a hotărât reluarea relațiilor comerciale cu România, după cel de-al Doilea Război Mondial.
18 aprilie 1947 - La Bratislava, a fost executat monseniorul Jozef Tiso, om politic, lider al fascistilor slovaci, seful statului slovac aliat al Germaniei intre anii 1939–1945; (n. 13.10.1887).
Monseniorul Jozef Tiso Th. D. (n. 13 octombrie 1887 – d. 18 aprilie 1947) a fost un politician slovac al Partidului Popular Slovac și preot romano-catolic. A ajuns membru în parlamentul Cehoslovaciei, apoi în guvernul cehoslovac și, în final, președinte al Primei Republici Slovace (care a existat în perioada 1939 – 1945). La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Tiso a fost judecat de autoritățile cehoslovace, condamnat la moarte și executat prin spânzurare.
18 aprilie 1949 - Irlanda părăsește Commonwealth–ul și devine o republică independentă.
18 aprilie 1951 - A fost înfiinţată Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului, primul pas către viitoarea Uniune Europeană.
Drapelul Comunitatății Europene a Cărbunelui și Oțelului- foto: ro.wikipedia.org
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a fost fondată în 1951 (Tratatul de la Paris), de Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg și Olanda pentru a partaja resursele de oțel și cărbune ale statelor membre, prevenind astfel un nou război european. A reprezentat aplicarea unul plan dezvoltat de economistul francez Jean Monnet, făcut public de ministru de externe francez Robert Schuman. A fost promovat intens de Statele Unite.
Jean Omer Marie Gabriel Monnet (n. 9 noiembrie 1888 – d. 16 martie 1979) este considerat arhitectul Unității Europene – foto: en.wikipedia.org
CECO a devenit fundația pentru Comunitatea Economică Europeană (redenumită ulterior Comunitatea Europeană și în final Uniunea Europeană prin Tratatul de la Maastricht). Tratatul de la Paris a intrat în vigoare la 23 iulie 1952, și spre deosebire de Tratatul de instituire a Comunității Europene, a avut o durată limitată la 50 de ani. În consecință, CECO a încetat să existe la 23 iulie 2002, iar responsabilitățile și bunurile sale au fost preluate de CE. Spre deosebire de cealaltă organizație europeană creată în 1949 după model interguvernamental (Consiliul Europei), CECO a fost creată ca organizație supranațională.
Jean-Baptiste Nicolas Robert Schuman (* 29 iunie 1886 Luxemburg, – † 4 septembrie 1963, Scy-Chazelles, Moselle, Franța) a fost un om de stat francez. Este considerat drept unul din părinții fondatori ai Uniunii Europene. În mai multe rânduri ministru, inclusiv ministru al Afacerilor Externe, apoi, în două rânduri, președinte al Consiliului de Miniștri al Franței, Robert Schuman a exercitat și funcția de președinte al Parlamentului European, între 1958 și 1960.
18 aprilie 1955 - A murit fizicianul Albert Einstein, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1921;(n.14.03.1879). Prin testament, Einstein a cerut ca funeraliile sa se desfasoare fara ritual religios sau ceremonie oficiala, sa fie incinerat, iar ora sa fie tinuta secreta. La crematoriu, trupul neinsufletit a fost insotit de cativa prieteni apropiati.
18 aprilie 1956 – S-a născut la Biloxi, Mississippi, actorul american Eric Roberts.
18 aprilie 1958 – Controversatul poet american Ezra Pound a fost externat din Spitalul St. Elizabeths , un spital de psihiatrie din Washington, DC, unde fusese încarcerat timp de doisprezece ani.
Pound fotografiat în 1913 de Alvin Langdon Coburn – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ezra Weston Loomis Pound (n. 30 octombrie 1885 Hailey, Idaho, SUA – d. 1 noiembrie 1972 Veneția, Italia) a fost un poet american, reprezentant de marcă al modernismului literar al secolului XX. Pound a urmat timp de doi ani cursurile Universității din Pennsylvania, după care a fost transferat la colegiul Hamilton. După finalizarea studiilor, activează ca profesor o perioadă scurtă de timp la colegiul Wabash.
Ezra Pound a sugerat numele unei mișcări britanice de avangardă, lansată în 1914, sub denumirea de vorticism, mișcare în legătură cu futurimsul și cubismul și s-a manifestat în special în domeniul artelor vizuale.[14]
Ezra Pound publică prima sa colecție de poezii With Tapers Quenched, în 1908. Aceasta a fost urmată de Personae and Exultations (1909) și de volumul de eseuri critice, Spirit of Romance (1910). Prima antologie Des Imagistes a apărut în anul 1914, an în care Pound a devenit coeditor al revistei Blast. Începând cu anul 1917 este redactor la revista Little Review și corespondent la Paris pentru The Dial.
Pound călătorește în Europa, stabilindu-se în cele din urmă la Londra. În această perioadă, Pound s-a implicat în politica fascistă și s-a întors în Statele Unite abia în 1945, când a fost arestat sub acuzația de trădare datorită difuzării propagandei fasciste la posturile de radio din Statele Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Considerat a fi nebun, a fost închis într-un azil timp de 12 ani. În această perioadă el a continuat să scrie poezie, publicând The Pisan Cantos în 1948 și Rock Drill: 85-95 de los Cantares în 1956. După ce a fost eliberat, în 1958, Pound a revenit în Italia.
Din creația poetică a lui Ezra Pound mai fac parte următoarele volume: A Lume Spento (1908), A Quinzaine for This Yule (1908), Exultations (1909), Canzoni (1911), Ripostes (1912), Cathay (1915), Lustra (ediția din 1916), Hugh Selwyn Mauberley (1920).
Întreaga creație poetică a lui Ezra Pound a fost publicată în doar două volume: Collected Shorter Poems (Londra,1984) – ediția americană fiind intitulată Personae: Collected Poems (1971) și The Cantos of Ezra Pound (1972).
Ezra Pound a decedat la 1 noiembrie 1972, la Veneția, Italia.
18 aprilie 1966 - Mao Zedung lanseaza conceptul de “Marea revoluţie culturală proletară”. China intră într–o fază de haos și teroare.
18 aprilie 1966: Mao Zedung lanseaza conceptul de “Marea revoluţie culturală proletară”. China intră într–o fază de haos și teroare – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Revoluția Culturală a fost lansată de Mao pentru a-și recăpăta controlul asupra Partidului Comunist. Deși sfarsitul ei a fost declarat oficial în 1969, termenul este astăzi folosit pentru a se referi și la perioada între 1969 și arestarea „Bandei celor patru” în 1976. Între 1968 și 1969, principalii locotenenți al lui Mao, vicepreședintele Lin Biao și nevasta lui Mao,Jian Quing, au organizat o miliție de tineri numită Garzile Rosii pentru a răsturna inamicii lui Mao și pentru a recăpăta control asupra aparatelor statului. În haosul și violențele care a urmat, milioane au murit sau au fost băgați la închisoare.
18 aprilie 1977 - S-a născut la Baia Mare, cântărețul, cantautorul si producătorul român Adrian Claudiu Sînă, membru fondator al trupei Akcent.
18 aprilie 1980 - Republica Zimbabwe îşi proclamă independenţa.
Zimbabwe, oficial Republica Zimbabwe, este o țară situată în sud-estul Africii, cu capitala la Harare. Se învecinează cu Africa de Sud – la sud, Botswana – la sud-vest, Zambia – la nord-est și Mozambic – la vest. Zimbabwe cuprinde 8 provincii și 2 orașe. Etnia majoritară este reprezentată de negrii – 98% (shona – 71%, ndebele – 16%), alte etnii sunt albii și metișii asiatici. Religii: creștini – 45,4% (protestanți, inclusiv anglicani – 23,5%, romano-catolici – 7%), indigeni africani – 13,5%, animiști – 40.5%. Alfabetizare 85%. Parlament unicameral – Camera Adunării (150).
18 aprilie 1982 - Prin decret guvernamental, se schimba denumirea capitalei Republicii Zimbabwe din Salisbury în Harare.
18 aprilie 1994 - A fost adoptat Legea impozitului pe venitul agricol.
18 aprilie 1996 - Miniștrii Apărării ai României și Ucrainei, Gheorghe Tinca și Valeri Șmarov, au semnat un Protocol privind dezvoltarea colaborării între Ministerul Apărării din România și cel din Ucraina.
18 aprilie 1996 - Senatul României a ratificat Convenția europeană pentru reprimarea terorismului, prin care era reglementată procedura extrădării persoanelor care sunt căutate pentru acte de terorism.
18 aprilie 2001 - Camera Deputaţilor a adoptat textul legii privind accesul liber la informaţiile de interes public.
18 aprilie 2002 - A murit exploratorul Thor Heyerdal, conducătorul expediţiei Kon-Tiki. Faima sa se datoreaza expediţiei pe care a condus-o în 1947 atunci când, însoţit de cinci bărbaţi, a traversat Oceanul Pacific in 101 zile pe pluta balsa botezata Kon-Tiki. A parcurs 8000 de km din Peru in Polinezia, dovedind că insulele polineziene au fost vizitate de oameni din America Latină.
18 aprilie 2002 - Fostul rege al Afganistanului, Mohammad Zaher Shah, s-a întors la Kabul, după 29 de ani de exil la Roma.
18 aprilie 2003 - A incetat din viata Emil Loteanu, regizor si scenarist din Republica Moldova (n. 1936), autorul filmului “Șatra”; (n. 06.11.1936).
Emil Loteanu (n. 6 noiembrie 1936, Clocuşna, judeţul Hotin, Regatul României, astăzi în raionul Ocniţa, Republica Moldova – d. 18 aprilie 2003, Moscova, Rusia) a fost un actor, regizor, scenarist, poet şi scriitor moldovean. Printre filmele regizate de el amintim: Poienile roşii (1966), Lăutarii (1971), Şatra (1975), Gingaşa şi tandra mea fiară (1978), Anna Pavlova (1983) şi Luceafărul (1986). A fost declarat drept „cel mai bun regizor al secolului XX din cinematografia moldovenească”.
18 aprilie 2007 - Google a lansat un instrument pentru protecția drepturilor de autor, denumit “Claim your content”.
18 Aprilie 2019 – A avut loc un accident teribil în Portugalia: 28 de turişti germani şi-au pierdut viaţa într-un accident rutier pe insula Maderia Cel puţin 29 de turişti germani, 11 bărbaţi şi 18 femei, şi-au pierdut viaţa miercuri într-un accident rutier petrecut pe insula portugheză Madeira, informează agenţiile de presă internaţionale. Accidentul a avut loc în localitatea de coastă Canico, la ora locală 18:30 (17:30 GMT). Vehiculul la bordul căruia se aflau aproximativ 50 de persoane a părăsit carosabilul într-o curbă şi s-a răsturnat, oprindu-se într-o casă construită în pantă. Şoferul autobuzului, care se pare că a pierdut controlul asupra vehiculului din motive ce urmează să fie investigate, precum şi ghidul care însoţea grupul de turişti, au fost răniţi, dar au scăpat cu viaţă.
18 aprilie 2019 – Africa de Sud – Cel puţin 13 morţi după prăbuşirea acoperişului unei biserici în urma ploilor torenţiale.
Cel puţin 13 persoane au murit şi alte 16 au fost rănite în Africa de Sud după prăbuşirea parţială a acoperişului unei biserici din provincia KwaZulu Natal (nord-est), în timpul slujbei religioase, au indicat autorităţile citate vineri de AFP. Incidentul a avut loc joi seara într-o biserică din localitatea Dlangubo, la nord de Durban, al treilea oraş ca mărime din ţară, în timpul unei slujbe religioase, a precizat purtătorul de cuvânt al ”ministerului” regional pentru probleme locale, Lennox Mabaso.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
18 aprilie 2023 – Dominion Voting Systems a ajuns la o înțelegere de 787 de milioane de dolari cu Fox News privind acuzațiile de defăimare legate de alegerile prezidențiale americane din 2020.
Marele Sigiliu al Statului Delaware – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Dominion Voting Systems v. Fox News Network (colocvial Dominion v. Fox ) a fost un proces american pentru defăimare intentat în martie 2021 de Dominion Voting Systems împotriva Fox News Channel și a companiei-mamă Fox Corporation . Plângerea Dominion solicita despăgubiri în valoare de 1,6 miliarde, susținând că mai multe programe Fox au difuzat declarații false conform cărora mașinile de vot ale Dominion au fost trucate pentru a fura alegerile prezidențiale din Statele Unite din 2020 de la președintele de atunci, Donald Trump . Fox News a susținut că raporta „opinii pure” cu privire la ceea ce spuneau alții, care, dacă ar fi adevărate, ar fi protejate de Primul Amendament la Constituție .
Dominion s-a concentrat pe acuzațiile formulate între noiembrie 2020 și ianuarie 2021 de gazdele Maria Bartiromo, Tucker Carlson, Lou Dobbs , Sean Hannity și Jeanine Pirro. Printre invitații care au apărut adesea alături de acești gazde s-au numărat avocații lui Trump, Rudy Giuliani și Sidney Powell , ambii fiind, de asemenea, dați în judecată individual de Dominion în instanța federală. În timpul verificărilor preliminare , au fost publicate comunicări interne ale Fox News, indicând faptul că gazde proeminente și directori de top știau că rețeaua raporta declarații false, dar continuau să facă acest lucru pentru a-și păstra telespectatorii din motive financiare.
Într-o hotărâre sumară din 31 martie 2023, judecătorul Eric M. Davis de la Curtea Superioară din Delaware a decis că niciuna dintre declarațiile contestate făcute de Fox News despre Dominion nu era adevărată și a dispus un proces pentru a stabili dacă rețeaua a acționat cu rea-intențiere . Mai multe personalități proeminente ale Fox News și directori executivi erau așteptați să depună mărturie la proces. Pe 18 aprilie, când declarațiile de deschidere erau pe cale să înceapă, judecătorul a anunțat că părțile au ajuns la o înțelegere. Fox News a fost de acord să plătească către Dominion 787,5 milioane de dolari și a recunoscut decizia anterioară a instanței conform căreia Fox a difuzat declarații false despre Dominion. Acordul nu a obligat Fox News să își ceară scuze. Este cea mai mare înțelegere media cunoscută pentru defăimare din istoria SUA. Mai târziu în acea lună, Tucker Carlson a fost concediat din funcția de gazdă a emisiunii Tucker Carlson Tonight , una dintre cele mai bine cotate emisiuni de știri de pe cablu, ca răspuns la acuzațiile din proces privind un mediu de lucru toxic pe platourile de filmare.
Retrospectiva asupra evenimentelor zilei de 18 aprilie în istorie ne confirmă faptul că progresul umanității este rezultatul unor momente de o imensă verticalitate. Semnarea Tratatului de la Paris în 1951, prin care se punea piatra de temelie a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, rămâne un simbol al capacității vizionare de a transforma resursele strategice în piloni ai păcii. Această zi nu marchează doar o reușită diplomatică, ci nașterea unei noi identități europene, bazată pe solidaritate și destin comun.
Prin Memoria Timpului, înțelegem că fiecare dintre evenimentele zilei de 18 aprilie în istorie – de la marile realizări politice la moștenirea lăsată de personalități universale – reprezintă o lecție de responsabilitate. Pe platforma Uniți Schimbăm, prețuim aceste repere cronologice ca pe un îndemn de a rămâne ancorați în valori autentice. Istoria zilei de astăzi ne reamintește că viitorul se construiește cu demnitate, învățând din trecut pentru a onora promisiunea unei lumi mai unite și mai conștiente de forța sa creatoare.
Nota Editorială:Documentarea pentru reeditarea acestui material s-a realizat prin consultarea și preluarea de informații de pe platformele cersipamantromanesc.wordpress.com și ro.wikipedia.org. Articolul pentru Uniți Schimbăm (2026) a fost restructurat cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub îndrumarea echipei editoriale, pentru a evidenția pilonii de Identitate, Verticalitate și Memoria Timpului, cu un accent deosebit pe actul fondator al comunității europene.
Tratatul privind Uniunea Europeană (numit și Tratatul de la Maastricht) a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 în localitatea olandeză Maastricht de către cei 12 membri ai Comunităților Europene, reprezentând până atunci cea mai profundă schimbare a tratatelor de la înființarea Comunității Europene. Acest tratat a reprezentat “o nouă etapă în procesul de integrare europeană“, punând bazele Uniunii Europene.
Tratatul a introdus, printre altele, o cetățenie unică pentru statele membre ale Uniunii, a pus bazele introducerii monedei unice euro, a reiterat necesitatea unei politici externe de securitate comună, alături de schimbări privitoare la modul de desfășurare a activităților instituțiilor Uniunii Europene, precum întărirea puterii Parlamentului European și a votului cu majoritate calificată în Consiliul Uniunii Europene. Dezbaterea va fi accelerată în timpul crizei datoriilor europene, când criteriile de aderare la uniunea monetară, cunoscute drept criteriile de la Maastricht, vor fi aduse în discuție.
Tratatul de la Maastricht a cauzat temeri la momentul semnării sale celor ce se aflau împotriva unei Europe federale. Cu toate acestea, multe dintre cele mai importante atribuții suverane rămâneau în sarcina statelor membre. Dezbaterea privitoare la caracterul constituțional al Tratatului de la Maastricht va continua în deceniile următoare, aceasta culminând cu semnarea Tratatului de la Lisabona.
Introducere
După negocierile din decembrie 1991 de la Maastricht tratatul a fost semnat deja la 7 februarie 1992. Din cauza unor probleme apărute în procesul de ratificare (în Danemarca a fost nevoie de un al II-lea referendum, în Germania s-a înaintat o excepție de neconstituționalitate împotriva acordului parlamentar dat tratatului) Tratatul UE a intrat în vigoare de-abia la 1 noiembrie 1993. Tratatul UE este considerat ca o “nouă treaptă pe calea înfăptuirii unei uniuni tot mai strânse a popoarelor Europei”.
Pe lângă o serie de modificări aduse Tratatului CE și a Tratatului EURATOM acest document este și actul constitutiv al Uniunii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea adoptării unei Constituții definitive a UE, care ulterior va înlocui toate tratatele europene.
Uniunea Europeană astfel constituită nu înlocuiește însă vechile Comunități Europene, ci le reunește sub un numitor comun, acela al unei noi “politici și forme de colaborare”. Împreună cu celelalte elemente Comunitățile Europene alcătuiesc cei trei piloni ai Uniunii Europene:
Principalul obiectiv al tratatului este crearea Uniunii Economice și Monetare în trei etape. Conform tratatului moneda unică europeană urmează să fie introdusă cel mai devreme la 1 ianuarie 1997 și cel mai târziu la 1 ianuarie 1999. Pentru ca o țară să participe la Uniunea monetară trebuie să îndeplinească anumite criterii economice (criteriile de convergență), prin care trebuie asigurată stabilitatea monezii unice. Criteriile de convergență sunt următoarele: politica financiară, nivelul prețurilor, al dobânzilor și al cursului de schimb. În timp ce criteriul de politică financiară (deficit bugetar < 3% și gradul de îndatorare < 60% din PIB) este un criteriu permanent, celelalte două au fost valabile numai pentru anul de referință 1997.
Odată cu semnarea tratatului s-a pus în mișcare un automatism, conform căruia țările care îndeplinesc criteriile de convergență în urma constatărilor făcute de Consiliul de Miniștri pot participa și la uniunea monetară. Numai Marea Britanie și Danemarca și-au rezervat dreptul de a decide singure dacă vor introduce moneda unică europeană.
Politica externă și de securitate comună
Vechea Politică Europeană de Colaborare a fost înlocuită prin Tratatul de la Maastricht de Politica Externă și de Securitate Comună (PESC). Cu toate că PESC este un pilon al UE, deciziile sunt luate în cele din urmă de statele membre. Pentru cele mai multe din hotărâri este nevoie de aceea de un vot în unanimitate.
Cetățenia europeană
Nu înlocuiește cetățenia națională, ci o completează. Cetățenia europeană o deține orice persoană care are cetățenia unuia din statele membre ale UE. Aceasta acordă printre altele dreptul de ședere pe întreg teritoriul UE, dreptul de vot pasiv și activ la alegerile locale precum și dreptul de a alege deputații din Parlamentul European, indiferent de domiciliul avut pe teritoriul UE.
Procesul de democratizare
O altă noutate a tratatului a fost introducerea procedeului codecizional. În felul acesta Parlamentul European are în anumite domenii aceleași drepturi ca și Consiliul de Miniștri. În afară de aceasta s-a hotărât constituirea Comitetului Regiunilor, cu rolul de a asigura reprezentarea adecvată a intereselor tuturor regiunilor europene.
Colaborarea în domeniul politicii interne și juridice
În tratat s-a hotărât îmbunătățirea colaborării în domeniul juridic și al afacerilor interne. Pentru o mai bună coordonare a colaborării polițienești a fost înființat Oficiul European de Poliție Europol, cu sediul la Haga.
Modificări ulterioare
Tratatul UE a fost ulterior modificat și completat prin Tratatul de la Amsterdam (1999) și Tratatul de la Nisa (2003). Astfel, a fost consolidată poziția Parlamentului European prin perfecționarea și extinderea procedeului codecizional.
„Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporționale cu pericolele care o amenință.”
Declarația Schuman (9 mai 1950)
Declarația Schuman de la 9 mai 1950 a fost o propunere a ministrului francez de externe din acea perioadă, Robert Schuman, de a crea o nouă formă de organizare a statelor Europei, o Comunitate supranațională.
În urma experienței celor două războaie mondiale, Franța a recunoscut că unele valori cum ar fi justiția nu pot fi definite doar în contextul aparatului fiecărui stat.
Era nevoie de mult mai mult decât de o comunitate la nivel tehnic de control al industriilor carboniferă și siderurgică a Franței, Germaniei de Vest și a altor țări sub egida unei Înalte Autorități.
Ea a dus la reorganizarea pașnică a Europei postbelice.
Propunerea a dus mai întâi la crearea Comunității Europene a Cărbunelui și a Oțelului, dar pe termen lung a fost precursoarea tuturor celorlalte Comunități Economice Europene și a ceea ce este astăzi Uniunea Europeană.
Evenimentul este sărbătorit anual ca Ziua Europei, iar Schuman este considerat a fi unul din părinții fondatori ai Uniunii Europene.
Robert Schuman, circa 1949. Jean-Baptiste Nicolas Robert Schuman (n. 29 iunie 1886, Lëtzebuerg, Luxemburg – d. 4 septembrie 1963, Scy-Chazelles(d), Lorraine(d), Franța) a fost un politician, om de stat, avocat și diplomat francez. Este considerat drept unul din părinții fondatori ai Uniunii Europene. În mai multe rânduri ministru, inclusiv ministru al Afacerilor Externe, apoi, în două rânduri, președinte al Consiliului de Miniștri al Franței, Robert Schuman a exercitat și funcția de președinte al Parlamentului European, între 1958 și 1960 – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Contextul
Europa abia ieșise din Al Doilea Război Mondial, conflict care aproape că distrusese continentul și a dus la împărțirea lui în două sfere de influență.
Din dorința de a nu mai repeta asemenea distrugeri, a existat un impuls serios către cooperare europeană.
Winston Churchill, stând lângă Robert Schuman la un discurs ținut la Metz la 14 iulie 1946, ceruse o reconciliere franco-germană într-o Europă unită.
La Zürich, Churchill a cerut apoi formarea Statelor Unite ale Europei și, pentru început, a unui Consiliu al Europei.
În discursurile ținute în fața Națiunilor Unite, Schuman a anunțat că o Germanie revitalizată trebuie pusă în contextul unei democrații europene.
Consiliul Europei a fost înființat pentru a da un context general unei uniuni europene în care să fie introduse Comunitățile Europene.
Consiliul a fost marca acestor comunități supranaționale care aveau să intre pe calea unei integrări europene complet democratice.
Schuman a declarat că ideea Comunității Europene a Cărbunelui și a Oțelului datează dinainte ca el să fie student.
Schuman a inițiat politici de pregătire a acestei mari schimbări politice europene în timpul mandatului său de prim ministru al Franței (1947-1948) și al celui de ministru de externe începând cu 1948.
El a vorbit despre princiile partajării resurselor europene într-o uniune supranațională și la semnarea Statutului Consiliului Europei, la Londra, la 5 mai 1949.
Declarația avea câteva scopuri distincte, pe care le trata deopotrivă:
- Nașterea Europei unite
- Împiedicarea războiului între statele membre
- Încurajarea păcii pe plan mondial
- Transformarea Europei printr-un proces pas cu pas (prin comunități supranaționale sectoriale) cu scopul unificării Europei pe cale pașnică și democratică, incluzând atât Europa de Vest, cât și cea de Est, despărțite pe atunci de Cortina de Fier
- Înființarea primei instituții supranaționale din lume și a primei agenții internaționale anticartel
- Crearea unei piețe unice în toată Comunitatea
- Revitalizarea întregii economii europene începând cu sectorul carbonifer și siderurgic prin procese comunitare similare
- Îmbunătățirea economiei mondiale și ajutarea țărilor în curs de dezvoltare, cum ar fi cele din Africa.
Redactarea
Declarația propriu-zisă a fost redactată inițial de Paul Reuter, colegul lui Schuman și jurist la ministerul de externe.
A fost apoi editată de Jean Monnet și de alții, printre care șeful de cabinet al lui Schuman, Bernard Clappier.
Variantele intermediare ale documentului au fost publicate de Fundația Jean Monnet.
Ele arată că Reuter a schițat prima variantă, iar Monnet ar fi făcut corecturi minore.
Monnet a tăiat cuvântul supranațional — concept-cheie utilizat de Schuman pentru a descrie noua formă de democrație europeană și l-a înlocuit cu cuvântul ambiguu federație.
Toate elementele cheie, o nouă organizare democratică a Europei, inovațiile supranaționale, Comunitatea Europeană, Înalta Autoritate, comasarea intereselor vitale, cum ar fi cărbunele și oțelul, o piață și o economie unică europeană fuseseră înaintate în mai multe discursuri ale lui Schuman din anii anteriori, la Națiunile Unite, la St James’s Palace, Londra odată cu semnarea statutelor Consiliului Europei și la Bruxelles, Strasbourg și în America de Nord.
Propunerea de înființare a unei Comunități supranaționale a venit ca un șoc binevenit și pozitiv pentru popoarele europene în anii grei ai Războiului Rece, îndepărtând perspectiva unui nou război cu Germania.
Propunerea a devenit o declarație oficială de politică externă a guvernului francez și după două ședințe de cabinet s-a căzut de acord la 9 mai 1950 ca Franța să respecte democratic o asemenea Comunitate care să ajute la stabilirea domniei legii în Europa.
În remarcile introductive, Schuman a dezvăluit că această inovație, aparent doar birocratică, socială și industrială, va avea uriașe repercusiuni politice, nu doar pentru democrația europeană ci și pentru răspândirea principiilor democratice în alte zone, cum ar fi Europa de Est aflată sub ocupația și dominația Uniunii Sovietice, pentru ajutorarea țărilor în curs de dezvoltare și pentru pacificarea lumii.
Scopul imediat al declarației a fost ca Franța, Italia, Germania de Vest, și țările Benelux să își partajeze resursele strategice pentru a „face războiul nu doar inimaginabil, ci și imposibil din punct de vedere tehnic” și pentru a „construi pace de durată în Europa”.
Rezultatul imediat al acestei inițiative a fost înființarea la 18 aprilie 1951 a Comunității Europene a Cărbunelui și a Oțelului (ECSC), prima dintre cele trei Comunități Europene predecesoare ale Uniunii Europene.
La semnarea tratatului de la Paris la 18 aprilie 1951, cele șase state semnatare au afirmat într-un document separat că această dată reprezintă nașterea Europei unite.
Semnarea Tratatului de la Paris în anul 1951 - foto preluat de pe publimix.ro
Urmările pe termen lung
Declarația Schuman a marcat adevăratul început al cooperării franco-germane postbelice și al reintegrării Germaniei de Vest în Europa Occidentală.
ECSC a fost înființată prin tratatul de la Paris semnat la 18 aprilie 1951 de liderii celor șase state membre (inclusiv Schuman) au semnat această declarație, afirmând că ea „marchează adevărata fondare a Europei”.
Comunitatea rezultată din această declarație a dus la înființarea a cinci instituții democratice europene: Comisia Europeană, Parlamentul European, Comisiile Consultative (reprezentând societatea civilă), Consiliul de Miniștri și Curtea Europeană de Justiție.
ECSC a introdus o piață unică europeană a cărbunelui și a oțelului, cu prețuri liber stabilite și fără subvenții sau taxe interne de import/export.
Succesul ECSC a dus la alți pași, întrevăzuți de Schuman, și anume crearea Comunițătii Economice Europene și a Comunității Europene pentru Energie Atomică.
Cele două Comisii Europene ale tratatelor ulterioare de la Roma, împreună cu Înalta Autoritate, au fuzionat, înființând Comisia Europeană în anii 1960.
Declarația este văzută ca fiind unul dintre principalele evenimente fondatoare ale UE.
În 1985, în timpul președinției Comisiei Europene a lui Jacques Delors liderii Consiliului Europei s-au întrunit la Milano pentru a decide asupra simbolurilor comunității.
Ei le-au adoptat pe cele stabilite anterior de Consiliul Europei, schimbând doar data Zilei Europei din 5 în 9 mai, pentru aniversarea Declarației Schuman.
Conferința de la Messina (Italia), la care au participat miniștrii de externe ai celor șase state membre ale Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (1 – 3 iunie 1955) – foto preluat de pe www.consilium.europa.eu
Citate
„Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporționale cu pericolele care o amenință.”
„Europa nu va fi construită dintr-odată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care să creeze în primul rând o solidaritate de facto.”
„Punerea în comun a producțiilor de cărbune și oțel…va schimba destinele acelor regiuni care s-au dedicat în trecut fabricării muniției de război, dar care au fost, în același timp, cele mai constante victime ale conflictelor.”
Text integral
Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporționale cu pericolele care o amenință.
Contribuția pe care o poate aduce civilizației o Europă organizată și activă este indispensabilă pentru menținerea unor relații pașnice. Asumându-și, timp de mai bine de 20 de ani, rolul de campioană a unei Europe unite, Franța și-a pus dintotdeauna eforturile în slujba păcii. Nu am reușit să realizăm o Europă unită și ne-am confruntat cu războaie.
Europa nu va fi construită dintr-odată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care să creeze în primul rând o solidaritate de facto. Unificarea națiunilor din Europa necesită eliminarea vechii opoziții dintre Franța și Germania. Orice acțiune întreprinsă trebuie să aibă în vedere în primul rând aceste două țări.
În acest scop, guvernul francez propune să fie întreprinse măsuri imediate într-o direcție concretă, dar decisivă.
Guvernul francez propune ca producția franco-germană de cărbune și oțel să fie plasată sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organizații deschise și altor state europene. Punerea în comun a producțiilor de cărbune și oțel va asigura imediat stabilirea unor baze comune de dezvoltare economică, un prim pas către realizarea unei federații europene și va schimba destinele acelor regiuni care s-au dedicat în trecut fabricării muniției de război, dar care au fost, în același timp, cele mai constante victime ale conflictelor.
Solidaritatea de producție astfel stabilită va demonstra că orice război între Franța și Germania devine nu numai inimaginabil, ci și imposibil din punct de vedere material. Înființarea acestei unități de producție puternice, deschisă tuturor țărilor care doresc să colaboreze, va pune bazele reale ale unificării economice, angajându-se să le furnizeze tuturor țărilor membre elementele principale ale producției industriale, în condiții egale.
Această producție va fi oferită lumii întregi, fără diferențieri sau excepții, pentru a contribui la creșterea nivelului de trai și pentru a promova realizările pașnice. Cu mijloace suplimentare, Europa va putea să ducă mai departe realizarea uneia dintre misiunile sale esențiale: dezvoltarea continentului african. În acest mod se va realiza, simplu și rapid, acea fuziune a intereselor care este indispensabilă pentru crearea unui sistem economic comun; aceasta ar putea fi piatra de temelie a unei comunități mai largi și mai complexe reunind țări aflate multă vreme în conflicte sângeroase.
Prin punerea în comun a producției de bază și prin instituirea unei Înalte Autorități, ale cărei decizii vor reuni Franța, Germania și alte state membre, această propunere va conduce la stabilirea primelor baze concrete ale unei federații europene, indispensabilă pentru menținerea păcii.
Pentru a promova realizarea obiectivelor astfel definite, guvernul francez este pregătit să inițieze negocieri pornind de la următoarele considerente.
Sarcina pe care o va avea de îndeplinit Înalta Autoritate comună va fi de a asigura, în cel mai scurt timp posibil, modernizarea producției și îmbunătațirea calității acesteia; furnizarea în condiții egale a cărbunelui și oțelului pentru piețele din Franța și Germania, precum și pentru piețele din alte țări membre; dezvoltarea în comun a exporturilor către alte state; egalizarea și îmbunătățirea nivelului de trai al muncitorilor din aceste ramuri industriale.
Pentru a îndeplini aceste obiective, pornind de la condițiile de producție diferite din statele membre, propunem să se instituie o serie de măsuri cu caracter tranzitoriu, cum ar fi aplicarea unui plan de producție și investiții, stabilirea unui mecanism compensatoriu pentru egalizarea prețurilor și crearea unui fond de restructurare care să faciliteze raționalizarea producției. Circulația cărbunelui și a oțelului între statele membre va fi imediat scutită de toate taxele vamale și nu va fi afectată de ratele de transport diferențiate. Se vor crea treptat condiții care vor permite o distribuție cât mai rațională a producției, la cel mai înalt nivel de productivitate.
Spre deosebire de cartelurile internaționale, care au tendința de a impune practici restrictive asupra distribuției și exploatării piețelor naționale și de a menține profituri mari, această organizație va asigura fuziunea piețelor și extinderea producției.
Principiile și acțiunile esențiale definite mai sus vor face obiectul unui tratat semnat între state și înaintat spre ratificare parlamentelor din fiecare țară. Negocierile necesare pentru stabilirea detaliilor legate de aplicarea acestor prevederi se vor desfășura cu ajutorul unui arbitru numit de comun acord. Acesta va avea sarcina de a se asigura că acordurile convenite corespund principiilor enunțate și, în cazul în care se ajunge la un impas, va decide ce soluție urmează să fie adoptată.
Înalta Autoritate comună care se ocupă de administrarea întregului sistem va fi alcătuită din personalități independente numite de guverne, respectându-se principiul reprezentării egale. Guvernele vor alege de comun acord un președinte. Deciziile Autorității se vor aplica în Franța, Germania și în celelalte țări membre. În cazul în care deciziile autorității vor fi contestate, se vor lua măsuri de la caz la caz.
Un reprezentant al Organizației Națiunilor Unite va fi acreditat pe lângă Autoritate și va întocmi un raport public pentru ONU de două ori pe an, pentru a face un bilanț al activității noii organizații, în special în ceea ce privește respectarea obiectivelor acesteia.
Instituirea Înaltei Autorități nu va prejudicia în niciun fel regimul de proprietate asupra întreprinderilor. În exercitarea funcțiilor sale, Înalta Autoritate comună va lua în considerare puterea conferită de Autoritatea Internațională a Ruhrului și obligațiile de orice natură impuse Germaniei, atâta timp cât acestea rămân în vigoare.
Tratatul de la Nisa este un tratat care modifică Tratatul privind Uniunea Europeană, tratatele de instituire a Comunităților Europene precum și anumite acte conexe.
A fost semnat de șefii de stat și de guvern ai statelor membre UE la 26 februarie 2001, în cadrul Consiliului European de la Nisa (Franța) și a intrat în vigoare după încheierea procesului de ratificare: 1 februarie 2003.
Scopul inițial al tratatului a fost pregătirea extinderii Uniunii înspre Europa de Est, misiune care inițial îi fusese atribuită Tratatului de la Amsterdam (2 octombrie 1997), fără succes.
Întârzierea ratificării a fost cauzată de către eșuarea acesteia în urma unui referendum de schimbare a Constituției în Republica Irlanda din iunie 2001.
Cu toate acestea, la mai puțin de un an mai târziu un nou referendum va fi ținut, care va permite ratificarea.
Prevederi
Cele mai importante modificări:
- Deciziile se iau prin întrunirea majorității calificate (se renunță la unanimitate)
- Se introduce majoritatea dublă, care cere, pe lângă majoritatea calificată, majoritatea statelor membre (pe principiul că fiecare stat ar avea un vot). Această formulă trebuia să intre în vigoare la 1 ianuarie 2005, însă data a fost modificată prin Tratatul de aderare 2003 pentru 1 noiembrie 2004.
Compoziția și funcționarea organelor europene a fost modificată foarte puțin din anii 1950, deși numărul de state membre a crescut de la 6 la început până la 15 și Uniunea Europeană are astăzi mai multe atribuții decât la începuturile integrării europene.
O extindere a Uniunii Europene cu până la 12 state fără adaptarea instituțiilor acesteia ar fi trimis Uniunea în colaps.
Într-o uniune de 27, cu regulile de până atunci, Comisia Europeană ar fi avut 33 de membri, numărul membrilor Parlamentului European ar fi depășit cifra de 800, iar procesul de luare a deciziilor ar fi fost astfel puternic încetinit.
După încheierea procesului de ratificare pentru noua constituție europeană, aceasta din urmă va înlocui Tratatul de la Nissa.
Procesul de ratificare a fost însă blocat din cauza rezultatelor negative ale referendumurilor din Franța și Olanda.
De la 1 noiembrie 2004, luarea decizilor în 25 s-a făcut după următoarea împărțirea voturilor :
Procedura de luare a decizilor în 27, este aceeași, și se bazează pe aceași repartiție a voturilor, doar că, în plus, Bulgaria are 10 voturi și România 14.
14 June 1985 – signing the Schengen Agreement: Catherine Lalumière (France), Waldemar Schreckenberger (Germany), Paul De Keersmaeker (Belgium), Robert Goebbels (Luxemburg) & Wim van Eekelen (Netherland)
Prin Acordul de la Schengen semnat în mica localitate luxemburgheză Schengen la data de 14 iunie 1985, Belgia, Franța, R.F. Germania, Luxemburg și Olanda (cinci din cele zece state membre ale Comunităţii Economice Europene, viitoarea Uniune Europeană) au convenit să renunțe treptat la controlul de la frontierele comune și să introducă libera circulație pentru toți cetățenii statelor membre semnatare, ai altor state membre sau ai unor terțe țări. Acordul a fost semnat pe nava “Astrid” pe râul Mosel, în dreptul micii localităţi de frontieră Schengen din Luxemburg, de unde şi numele de “Spaţiul Schengen“.
Cu un an înainte, în 1984, cancelarul german, Helmut Kohl, s-a întâlnit cu preşedintele Franţei, François Mitterand, la trecerea frontierei “Goldene Brenn” din apropiere de Saarbrücken (R.F. Germania) şi au decis să elimine controalele de la frontiera dintre Germania şi Franţa. Niciunul din ei nu bănuise atunci ce însemnătate va avea pe viitor acest gest pentru o Europă fără graniţe interne şi fără controale la frontiera dintre state, potrivit www.schengen.mai.gov.ro.
La 19 iunie 1990 a fost elaborată şi semnată Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen, prin care au fost eliminate controalele la frontierele interne ale statelor semnatare şi crearea unei singure frontiere externe, unde controalele de imigrare pentru spaţiul Schengen se efectuează în conformitate cu normele comune ale statelor membre. Convenţia a intrat în vigoare în 1995 şi s-au eliminat controalele la frontierele interne ale statelor semnatare creându-se o singură frontieră externă.
Au fost stabilite reguli comune în materie de vize, migraţie, azil, precum şi măsuri de cooperare poliţienească, judiciară şi vamală. Acordul Schengen, Convenţia de Implementare a Acordului Schengen, deciziile şi declaraţiile adoptate de către Comitetul Executiv Schengen înfiinţat în 1990, precum şi protocoalele şi acordurile de aderare care au urmat constituie acquis-ul Schengen.
Odată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, la 2 octombrie 1997, intrat în vigoare la 1 mai 1999, acquis-ul Schengen a intrat în cadrul legislativ şi instituţional al Uniunii Europene, notează www.mae.ro.
Spaţiul Schengen este o zonă de liberă circulaţie a persoanelor, formată din 26 de state membre: Austria, Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Finlanda, Italia, Luxemburg, Liechtenstein, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, Norvegia, Islanda, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Elveţia. Ultimul stat care a aderat la Spaţiul Schengen este Principatul Liechtenstein, la 19 decembrie 2011. Patru dintre statele semnatare ale Acordului Schengen nu sunt membre ale Uniunii Europene: Liechtenstein, Islanda, Norvegia şi Elveţia.
Irlanda şi Marea Britanie (care între-timp a părăsit UE) au decis să nu aplice în totalitate acquis-ul Schengen, dar colaborează cu statele membre Schengen în anumite domenii. Cipru urmează să aplice prevederile acquis-ului Schengen. În cazul României şi Bulgariei, acquis-ul Schengen a fost acceptat în totalitate odată cu pregătirile pentru aderarea la UE. Ambele ţări au depus Declaraţia de Pregătire pentru evaluarea Schengen. Croaţia a prezentat Declaraţia de pregătire pentru a începe procesul de evaluare Schengen, în anul 2015.
Aderarea României la Spaţiul Schengen
Aderarea la spaţiul Schengen reprezintă un drept şi o obligaţie asumată prin Tratatul de Aderare la UE (art. 4 al Protocolului privind condiţiile şi aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria şi a României în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul de Aderare al României şi Bulgariei).
Pentru aderarea la Spaţiul Schengen, România a parcurs un proces de evaluare, care a constat în mai multe etape. România asigură de facto securitatea frontierelor externe ale UE din momentul aderării sale la UE, în ianuarie 2007.
În ultima perioadă, Romania a înregistrat progrese la nivel tehnic în privinţa implementării acquis-ului Schengen, prin obţinerea accesului integral la Sistemul de Informaţii Schengen (SIS), odată cu adoptarea, la 1 august 2018, a unei Decizii a Consiliului în acest sens, precum şi prin adoptarea la 12 octombrie 2017 a Deciziei privind accesul pasiv al României şi Bulgariei la Sistemul de Informaţii privind Vizele (VIS).
26 mai 2019 este ziua în care ne vom trimite reprezentanții în Parlamentul European.
26 mai este data din calendar în care putem arăta că suntem cetățeni europeni, că ne cunoaștem drepturile.
26 mai este ziua în care se pot concretiza mesajele pe care sute de mii de români le-au transmis Europei din Piața Victoriei și din toate orașele țării, în ultimii doi ani.
26 mai este data în care speranța noastră, a tuturor, poate să renască.
26 mai este ziua în care vom întinde o mână Europei și vom arăta lumii că prețuim democrația, libertatea și egalitatea pe care le-am obținut în 2007.
În fața noastră se întind câteva luni de campanie în care arătăm fiecărui cetățean, al fiecărei localități din România, cât de important este să avem la Bruxelles diplomați și politicieni profesioniști.
Arătăm fiecărui cetățean cât de important este să avem susținerea partenerilor noștri pentru a avea o viață prosperă aici, acasă.
Ne reîntâlnim în stradă, în luna martie, să strângem cele 200.000 de semnături necesare pentru ca USR să poată intra în această campanie.
Vă prezentăm candidații noștri, aleși în mod democratic în USR, în care noi avem încredere că vor lupta pentru ca românii să se simtă cetățeni europeni oriunde vor alege să studieze, să muncească și să locuiască.
Vă arătăm față în față cât de important este pentru viitorul imediat al României să ieșim la vot și să avem încredere că suntem cetățeni ai Europei, cu drepturi egale!
Pe 26 mai, în Europa au loc alegeri pentru Parlamentul European. Românii din Diaspora își vor putea exercita dreptul la vot în secțiile organizate de Ministerul Afacerilor Externe.
Se poate vota cu cartea de identitate, paşaportul simplu, paşaportul simplu electronic sau paşaportul simplu temporar (valabile încă la data de 26 mai).
Toți cetățenii români pot vota în aceste secții doar dacă nu sunt înscriși și nu au votat pentru listele statului european în care locuiesc.
Uniunea Salvați România este primul partid din România care și-a ales candidații la alegerile europarlamentare printr-un proces de tip “primaries”, adică prin votul tuturor membrilor, printr-un sistem electronic, on-line și verificabil.
Peste 80 de membri USR s-au înscris în cursa internă pentru alegerea candidaților la alegerile europarlamentare din primăvara anului 2019. Candidații au fost membri din toată țara, cu vârste cuprinse între 26 și 61 de ani și profesii diverse, de la economiști, ingineri IT, până la jurnaliști și cercetători. Diaspora a fost bine reprezentată în această competiție cu peste 10 candidați.
Campania internă a început pe data de 1 octombrie și s-a încheiat pe 22 noiembrie, iar în tot acest timp au avut loc dezbateri în toate județele și orașele mari din țară, unde candidații au vorbit despre competențele profesionale și proiectele lor pentru Parlamentul European atât în fața membrilor cât și a cetățenilor care au vrut să fie parte dintr-un spectacol al democrației.
cititi mai mult pe usr.ro
293 de localități au filiale USR, iar 135 dintre acestea sunt în mediul rural. Este rezultatul muncii de organizare a echipelor de extindere din toată țara. USR caută oameni onești, buni, profesioniști, pentru că în 2020 ne vom bate cu PSD om la om în toată țara.
”În decembrie 2018 ne-am reunit cu toții și am stabilit o țintă și mai ambițioasă pentru 2019: 900 de filiale locale. Le vom face. Curând vom publica și harta sutelor de filiale în pregătire, să ne regăsim mai ușor și mai simplu” – spune Cristian Ghinea, coordonator al Departamentului Extindere al USR.
”Soluția pentru viitor este Uniunea Salvați România. În fiecare săptămână adăugăm pe harta României, și în orașe, și în comune, noi filiale. În fiecare săptămână, oameni decenți și competenți vin alături de forța care, după mulți ani, după foarte mulți ani, va aduce o schimbare reală și va așeza România pe drumul european. România are nevoie de încredere, încrederea înseamnă USR”, spune președintele USR Dan Barna.
Summitul informal al șefilor de stat sau de guvern din Uniunea Europeană – Sibiu, 9 mai
foto preluat de pe www.facebook.com
articol preluat de pe www.consilium.europa.eu
9 mai 2019
Principalele rezultate
La Consiliul European informal, care a avut loc în România, la Sibiu, în data de 9 mai 2019, au participat șefii de stat sau de guvern din UE. Liderii UE s-au concentrat asupra unor planuri strategice pentru Uniune pentru anii care urmează. De asemenea, aceștia au convenit să se reunească din nou la 28 mai 2019 la Bruxelles pentru a discuta despre rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European.
„Am vorbit atât despre chestiuni interne, cât și despre provocări globale, ținând cont de faptul că lumea în care trăim devine tot mai schimbătoare și mai imprevizibilă.”
- Donald Tusk, președintele Consiliului European
Liderii UE au discutat despre următoarea agendă strategică a UE pentru perioada 2019-2024. Aceștia au făcut schimb de opinii cu privire la provocările și prioritățile cu care se va confrunta UE în următorii ani. Discuțiile de la Sibiu s-au bazat pe o notă a Agendei liderilor elaborată de președintele Tusk și au fost structurate în două părți: una dedicată dimensiunilor externe, cealaltă consacrată dimensiunilor interne.
„Această discuție va avea ca rezultat adoptarea, în iunie, de către Consiliul European, a priorităților Uniunii Europene pentru următorii cinci ani, cunoscute și sub numele de Agenda strategică.”
- Donald Tusk, președintele Consiliului European
Agenda strategică va fi utilizată pentru planificarea lucrărilor Consiliului European și va servi drept bază pentru programele de lucru ale celorlalte instituții ale UE.
Agenda actuală a fost convenită în iunie 2014 de către Consiliul European. Aceasta se axează pe cinci domenii prioritare:
- locuri de muncă, creștere economică și competitivitate
- autonomizarea și protejarea cetățenilor
- politicile privind energia și clima
- libertate, securitate și justiție
- UE ca actor mondial puternic
În contextul viitoarelor alegeri pentru Parlamentul European, liderii UE au hotărât să se reunească la 28 mai 2019 la Bruxelles. Cu această ocazie vor discuta despre rezultatele votului și vor demara procesul de desemnare a șefilor instituțiilor UE.
„Acest proces va urma, firește, regulile stabilite prin tratate. Desemnările trebuie să reflecte echilibrul geografic, precum și situația demografică astfel încât atât țările mari, cât și cele mai mici să fie reprezentate în cele mai înalte poziții în Uniunea Europeană.”
- Donald Tusk, președintele Consiliului European
Președintele Tusk a subliniat că ar dori ca Consiliul European să desemneze noii lideri UE în iunie 2019.
Declarația de la Sibiu
Întrucât summitul a avut loc cu ocazia Zilei Europei, șefii de stat sau de guvern au adoptat Declarația de la Sibiu ca semn al unității și încrederii lor în viitorul UE.
„Ne reafirmăm convingerea că, uniți, suntem mai puternici în această lume tot mai neliniștită și care prezintă tot mai multe provocări. Recunoaștem că avem responsabilitatea, ca lideri, de a face Uniunea noastră mai puternică și de a ne crea un viitor mai bun, recunoscând totodată perspectiva europeană a altor state europene.”
- Declarația de la Sibiu
Președintele Ciprului, Nicos Anastasiades, i-a informat pe lideri cu privire la activitățile de foraj ale Turciei din zona economică exclusivă a Ciprului.
„Uniunea Europeană este unită în sprijinirea Republicii Cipru și se așteaptă ca Turcia să respecte drepturile suverane ale acestui stat membru al UE. Consiliul European va continua să urmărească îndeaproape evoluția acestor evenimente.”
- Donald Tusk, președintele Consiliului European
Summitul a fost găzduit de Klaus Iohannis, președintele României, statul care deține în prezent președinția Consiliului. Președintele Consiliului European, Donald Tusk, a prezidat reuniunea. Au fost prezenți, de asemenea, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și președintele Parlamentului European, Antonio Tajani.
Avertisment ferm al președintelui Comisiei Europene pentru coaliția PSD-ALDE : În Uniunea Europeană statul de drept nu este opțional
foto: facebook.com
articol: usr.ro
13 septembrie 2017
Dan Barna: Coaliția PSD-ALDE trebuie să înceteze atacurile împotriva statului de drept și a luptei anti-corupție.
USR salută declarațiile de astăzi ale președintelui Comisiei Europene de sprijin pentru statul de drept în Uniunea Europeană. Domnul Jean-Claude Juncker a transmis astăzi un mesaj foarte important pentru viitorul european al României: statul de drept nu este opțional în Uniunea Europeană și atâta timp cât acesta este respectat România și estul Europei vor avea tot sprijinul instituțiilor europene.
Reafirmarea unuia dintre principiile de bază ale comunității europene democratice este un avertisment pentru statele din UE care în acest moment doresc să submineze puterea judecătorească sau să instituie un control politic asupra sistemului judiciar.
”România, alături de Polonia și Ungaria, este vizată de avertismentul lui Juncker privind obligația respectării statului de drept. Coaliția PSD-ALDE trebuie să înceteze atacurile împotriva statului de drept și a luptei anti-corupție, atacuri care ne țin departe de obiectivele noastre strategice: integrarea în spațiul Schengen, aderarea la zona euro și întărirea rolului țării noastre în cadrul Uniunii Europene”, a declarat Dan Barna, purtătorul de cuvânt al USR.
USR salută declarația de sprijin a președintelui Juncker cu privire la aderarea României, Bulgariei și Croației la spațiul Schengen.România este pregătită tehnic pentru aderarea la spațiul Schengen, însă acțiunile coaliției PSD – ALDE care încearcă să readucă justiția la cheremul clasei politice ne îndepărtează de Uniunea Europeană.
”Prin vocea președintelui său, CE a transmis astăzi cetățenilor un mesaj puternic de unitate și speranță. Decizia de a ține un summit UE după Brexit la Sibiu în 2019 care să hotărască viitorul UE esteo veste încurajatoare, care ne dă încredere că România poate juca un rol important în redesenarea construcției europene. Sibiul ar putea să aibă aceeași rezonanță în conștiința europeană precum Roma, Amsterdam sau Lisabona”, a afirmat Dan Barna.
USR face un apel la toate partidele politice să se implice serios și responsabil în pregătirea summit-ului UE de la Sibiu, care poate decide soarta Uniunii Europene și a României în viitor. De asemenea, USR cere o dezbatere publică pe tema proiectului de reformă a Uniunii Europene prezentat astăzi de președintele Jean-Claude Juncker, prin care să se definească rolul strategic și activ pe care România îl poate juca în Uniunea Europeană.
Integrarea României în Uniunea Europeană este un proces care a început cu aderarea României la Uniunea Europeană.
Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Această dată a fost propusă la summitul de la Salonic din 2003 și confirmată la Bruxelles pe 18 iunie 2004. Raportul de țară privind progresele României din octombrie 2004 a afirmat de asemenea data de 1 ianuarie 2007 ca dată de aderare pentru România și Bulgaria. Cele două țări au semnat Tratatul de aderare pe 25 aprilie 2005 la Abația Neumünster din Luxemburg.
Istorie
România a fost prima țară din Europa centrală și de est care a avut relații oficiale cu Comunitatea Europeană. În ianuarie 1974, o înțelegere a inclus România în Sistemul Generalizat de Preferințe al Comunității, după care a semnat o serie de acorduri cu CEE pentru facilitarea schimburilor comerciale. În 1980, România a procedat la recunoașterea de facto a Comunității Economice Europene, prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte România – CEE, concomitent, fiind semnat și Acordul asupra Produselor Industriale.
Relațiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeană datează din 1990, urmând ca în 1991 să fie semnat un Acord de Comerț și Cooperare. Acordul european a intrat în funcțiune în februarie 1995. Prevederile comerciale au fost puse în aplicare începând din 1993 printr-un “Acord Interimar”. România a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995, împreună cu Declarația de la Snagov, un document semnat de toate cele paisprezece partide politice importante ale României, în care acestea își exprimau sprijin deplin pentru integrarea europeană.
În iulie 1997, Comisia și-a publicat “Opinia asupra Solicitării României de a Deveni Membră a Uniunii Europene”. În anul următor, a fost întocmit un “Raport privind Progresele României în Procesul de Aderare la Uniunea Europeană”. În următorul raport, publicat în octombrie 1999, Comisia a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România (cu condiția îmbunătățirii situației copiilor instituționalizați și pregătirea unei strategii economice pe termen mediu). După decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999, negocierile de aderare cu România au început la 15 februarie 2000.
Obiectivul României a fost de a obține statutul de membru cu drepturi depline în 2007. La summit-ul de la Thessaloniki (Salonic) din 2004 s-a declarat că Uniunea Europeană sprijină acest obiectiv.
În Raportul de țară din 2003, întocmit de baroana Emma Nicholson, parlamentară europeană în grupul popularilor creștin-democrați, se menționează că “Finalizarea negocierilor de aderare la sfârșitul lui 2004 și integrarea în 2007 sunt imposibile dacă România nu rezolvă două probleme structurale endemice: eradicarea corupției și punerea în aplicare a reformei”. Recomandările destinate autorităților române privesc: măsurile anticorupție, independența și funcționarea sistemului judiciar, libertatea presei, stoparea abuzurilor politiei.
Amendamentul 19 al aceluiași raport a dat cele mai multe emoții la București, deoarece în acesta se propunea inițial suspendarea negocierilor cu România. “Parlamentul European cere Comisiei o analiză detaliată și o monitorizare permanentă a problemelor menționate în raport și raportarea acestora către parlament. Prin urmare, recomandă Comisiei și Consiliului să reorienteze strategia de aderare a României, pentru a îndruma această țară către un stat de drept. (…) Cere Comisiei să stabilească de urgență un plan pentru o monitorizare mai bună și mai eficientă a implementării acelei părți a legislației europene deja adoptate de România, în special în ceea ce privește justiția și afacerile interne”, se arată în amendament.
După dezbaterea din Parlamentul European, raportului i s-a dat câștig de cauză, însă s-au realizat câteva schimbări care au moderat tonul acestuia. România a reacționat imediat prin realizarea unui plan de acțiune pentru anii dinaintea aderării. Până la sfârșitul anului și pe parcursul anului 2004, Uniunea Europeană a dat semnale bune în privința României iar la summit-ul de la Bruxelles din 2004, primul al uniunii lărgite, România a primit asigurări că face parte din primul val al extinderii alături de Bulgaria și celelalte 10 state care au aderat la 1 mai la Uniune și că Uniunea Europeană are în vedere integrarea acesteia la 1 ianuarie 2007, conform planului. Comisarului european pentru extindere, Günter Verheugen, a exprimat de multe ori în vizitele sale dorința Uniunii de a vedea România cât mai repede ca membru cu drepturi depline al acesteia.
România a încheiat negocierile de aderare în cadrul summitului UE de iarnă de la Bruxelles din 17 decembrie 2004. Tratatul de aderare a fost semnat pe 25 aprilie 2005 la Abația Neumünster din Luxemburg, urmând ca cele două țări să adere la 1 ianuarie 2007, cu excepția cazului în care sunt raportate încălcări grave ale acordurilor stabilite, caz în care aderarea va fi amânată cu un an, până la 1 ianuarie 2008 (clauze de salvgardare).
Anterior, pe 13 aprilie 2005, Parlamentul European aprobase semnarea Tratatului de aderare a României și Bulgariei, făcând posibilă aderarea lor la Uniunea Europeană.
Legislativul de la Strasbourg a votat cu 497 voturi pentru, 93 împotrivă și 71 de abțineri aderarea României. Tratatul de aderare a Bulgariei a fost aprobat cu 522 de voturi pentru, 70 împotrivă și 69 de abțineri.
Din partea României au semnat președintele Traian Băsescu, premierul Călin Popescu-Tăriceanu, ministrul Afacerilor Externe, Mihai Răzvan Ungureanu, și negociatorul șef cu Uniunea Europeană, Leonard Orban.
Traian Băsescu semnează, alături de premierul Călin popescu-Tăriceanu, Tratatul de Aderare la UE. 25 aprilie 2005, abația Neumunster din Luxemburg – foto: fluierul.ro
Comisia Comunităților Europene a publicat în octombrie 2005 un nou raport de țară, privind progresele înregistrate de România în perspectiva aderării la UE. Potrivit acestuia, România continuă să îndeplinească atât criteriile politice pentru a deveni Stat Membru cât și criteriul unei economii de piață funcționale. Raportul afirmă că „o punere în practică serioasă a programului propriu de reforme structurale îi va permite să facă față presiunilor concurențiale și forțelor de piață din cadrul UE.“. Raportul mai precizează că România a făcut progrese semnificative în alinierea legislației interne la legislația Uniunii Europene și va fi capabila să-și îndeplinească obligațiile de Stat Membru al Uniunii începând cu momentul preconizat al aderării, dacă va accelera pregătirile într-o serie de domenii și se va concentra pe consolidarea capacității administrative în ansamblul ei.
Opinia publică
Potrivit Eurobarometrului 64, desfășurat în toamna anului 2005, încrederea românilor în Uniunea Europeană, deși încă cea mai mare între statele membre sau în curs de aderare, este tot mai apropiată de cea a altor state membre: 64% față de 62% în Portugalia și Grecia.
Statutul României în Uniune
State care nu au impus restricţii (sau au renunţat la restricţiile) pe piaţa de muncă cetăţenilor români şi bulgari – foto: ro.wikipedia.org
După semnarea Tratatului de aderare la 25 aprilie 2005, România a devenit stat în curs de aderare, obținând statutul de observator activ la nivelul tuturor instituțiilor comunitare, fiind necesară asigurarea prezenței reprezentaților români la nivelul instituțiilor europene și al grupurilor de lucru ale acestora. Statutul de observator activ a permis Românei să își exprime punctul de vedere, fără drept de vot, în procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar, putând astfel influența aceste decizii și promovându-și interesele naționale.
România a participat ca observator activ în următoarele instituții ale Uniunii Europene:
- Parlamentul European,
- Consiliul European,
- Consiliul Uniunii Europene,
- Comitetul Reprezentanților Permanenți – COREPER I și II,
- Grupurile de lucru ale Consiliului,
- Comitetele și grupurile de lucru ale Comisiei Europene,
- Comitetului Regiunilor și Consiliului Economic și Social.
După aderare România a trecut de la statutul de observator activ la cel de membru cu drepturi depline. România a devenit a șaptea țară din UE după numărul de locuitori. Țara desemnează 35 de deputați pentru Parlamentul European, dar numărul acestora va scădea printr-o reorganizare a locurilor din Parlament stipulată în Tratatul de la Nisa. Limba română a devenit una dintre limbă oficială|limbile oficiale ale Uniunii (a șaptea după numărul de vorbitori, în concurență strânsă cu olandeza, urmând ca oricare cetățean al UE să se poată adresa instituțiilor în această limbă. Denumirea de „Uniune Europeană”, în limba română, a primit statut oficial.
Efecte asupra viitorului Uniunii
Amplasarea geopolitică a României va influența politica UE cu privire la relațiile cu Europa de Est, Orientul Mijlociu, Turcia și Asia. Prin Inițiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI), România are o oportunitate de a-și demonstra supremația în regiune.
Integrarea în Uniunea Europeană a influențat și relațiile regionale ale României. În consecință, România a impus un regim de vize pentru câteva state est-europene precum Republica Moldova, Serbia, Muntenegru, Rusia, Ucraina, Belarus și Turcia.
Oficialii consideră că țara face parte atât din Europa Centrală cât și din Balcani. Acest lucru reflectă ambițiile dualiste ale guvernului român, care dorește îmbunătățirea integrării euro-atlantice a țării, concomitent cu crearea unei zone de stabilitate la Marea Neagră.
![Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o organizație interguvernamentală înființată în urma Conferinței de Pace de la Paris care a pus capăt Primului Război Mondial și precursoarea Organizației Națiunilor Unite. Societatea a fost prima organizație internațională de securitate având obiectivul principal să mențină pacea mondială.[6] În perioada de maximă dezvoltare, între 28 septembrie 1934 și 23 februarie 1935, a avut 58 membri. Stabilite în Pactul Societății Națiunilor, scopurile principale ale Societății erau prevenirea războiului prin securitate colectivă, dezarmarea, și rezolvarea disputelor internaționale prin negociere și arbitraj. Printre altele erau tratate și probleme precum condițiile de muncă, tratamentul corect a locuitorilor indigeni, traficul de persoane și a drogurilor, comercializarea armelor, sănătatea mondială, prizonierii de război, și protejarea minorităților din Europa - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/04/Societatea-Na--iunilor-e1460927540812.png)
.svg){kind=small}
