Articole

8 aprilie 1999: Mii de persoane formează scuturi umane pe trei poduri din Belgrad și Novi Sad pentru a le proteja împotriva raidurilor NATO

/0 Comentarii/în /de /1.972 vizite

8 aprilie 1999: Mii de persoane au format scuturi umane pe trei poduri din Belgrad si Novi Sad pentru a le proteja impotriva raidurilor NATO

foto si articol: libertatea.ro

05 aprilie 2012

78 de zile a durat bombardarea Iugoslaviei de către NATO, între 24 martie și 11 iunie 1999, ca urmare a intervenției străine în problema Kossovo, în care etnicii albanezi cereau proclamarea independenței acestei provincii, istorice pentru sârbi, care refuzau scindarea.

78 de zile în care sârbii nu s-au pierdut cu firea, în ciuda covorului de bombe aruncat asupra orașelor și altor puncte strategice ale țării. Pe 8 aprilie 1999, adică exact acum 13 ani, zeci de mii de persoane au făcut un veritabil scut uman pe trei poduri din Belgrad și Novi Sad, pentru a le proteja împotriva bombardamentelor Forțelor Aliate, adunate sub emblema NATO.
În ciuda propagării ideii că intervenția armată în Iugoslavia de atunci era absolut necesară, NATO nu a avut sprijinul Consiliului de Securitate al ONU, deoarece China și Rusia, membri importanți, s-au opus războiului. Ulterior declanșării ostilităților, NATO a susținut că sfidarea Consiliului de Securitate s-a produs ca urmare a unei urgențe umanitare internaționale, a se citi nevoia de protecție a etnicilor albanezi, amenințați cu exterminarea de sârbii majoritari.
Campania NATO împotriva Iugoslaviei a implicat un număr de aproape o mie de aeronave, cantonate în baze terestre din Italia sau pe portavioane aflate în Adriatica, care au totalizat peste 40.000 de misiuni de luptă. Agresorii au folosit toată muniția din dotare, rachetele Tomahawk fiind utilizate pe scară largă. Scopul concret al atacului a fost retragerea trupelor sârbe din Kossovo, instalarea forțelor de menținere a păcii și reîntoarcerea refugiaților în localitățile din care fuseseră izgoniți.

Au murit peste 2.500 de civili

Ajutați de vremea potrivnică zborului, sârbii – conduși de președintele Slobodan Miloșevici – au rezistat la început nesperat de bine, dar raidurile zilnice ale aliaților au făcut una cu pământul centrale electrice, poduri de importanță strategică, stații de televiziune, fabrici, dar și cartiere rezidențiale. În bombardamente, un proiectil a lovit chiar și Ambasada Chinei din Belgrad, omorând trei jurnaliști chinezi și un atașat militar, lucru care a dus la încordarea relațiilor din NATO și Beijing, și așa destul de reci. După 78 de zile în care poporul sârb a dat dovadă de un curaj nebunesc, făcând de gardă în preajma țintelor predilecte ale avioanelor NATO, bilanțul victimelor s-a dovedit dramatic: peste 2.500 de civili uciși, dintre care 89 au fost copii, și peste 12.500 de răniți. Pe 11 iunie 1999, la capătul unor negocieri interminabile cu trimișii NATO, Slobodan Miloșevici accepta condițiile impuse de Bruxelles, dar asta nu înseamnă că sârbii au uitat vreodată ce s-a petrecut atunci, dovadă și ultima declarație a actualului președinte, Boris Tadic, din 25 martie anul curent: „Ce s-a întâmplat în 1999 a fost o crimă împotriva țării noastre și a poporului nostru și nu mai am nimic de adăugat la asta!”.

articol preluat de pe: libertatea.ro

(video) CONFRUNTĂRILE armate s-au intensificat la frontiera dintre Macedonia şi Kosovo. Cel puţin opt poliţişti şi 14 militanţi kosovari au murit. NATO face apel la reţinere

/0 Comentarii/în /de /1.208 vizite

foto preluat de pe time3.ro
articol – Mihai Draghici – Mediafax

Confruntările armate s-au intensificat în oraşul macedonean Kumanovo, situat în apropierea frontierei cu Kosovo, autorităţile anunţând moartea a opt agenţi de poliţie şi 14 presupuşi membri ai unui grup kosovar de gherilă. NATO a făcut, duminică, un apel la reţinere.

UPDATE 21:16 – NATO face apel la reţinere în Macedonia

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a îndemnat duminică la “reţinere” în Macedonia, unde 22 de persoane au fost ucise în cursul unor confruntări care au avut loc sâmbătă şi duminică, la Kumanovo (nord), între poliţie şi un grup kosovar de gherilă, relatează Le Figaro în pagina electronică.

“Îi îndemn pe toţi să dea dovadă reţinere şi să evite orice nouă escaladare, în interesul ţării şi al întregii regiuni”, a declarat Jens Stoltenberg, citat într-un comunicat.

Uniunea Europeană s-a arătat, de asemenea, “profund preocupată” de criza din Macedonia.

“Opt agenţi de poliţie au fost ucişi, iar alţi 37 au fost răniţi; 14 terorişti au murit”, a declarat Ivo Kotevski, purtătorul de cuvânt al Ministerului macedonean de Interne, citat de Associated Press.

“A fost neutralizată una dintre cele mai periculoase grupări teroriste din Balcani”, afirmă oficialul macedonean.

Confruntări armate au avut loc sâmbătă şi duminică în oraşul macedonean Kumanovo, situat în apropierea frontierei cu Kosovo, între forţele de ordine şi aproximativ 70 de “terorişti”.

Schimburile de focuri continuau duminică dimineaţă, iar în zona oraşului Kumanovo se putea vedea fum negru. În oraşul Kumanovo trăiesc mulţi etnici albanezi, în principal musulmani, în timp ce populaţia Macedoniei este majoritar creştin-ortodoxă.

Zeci de vehicule ale poliţiei au pătruns sâmbătă în oraşul Kumanovo, în cadrul unei “operaţiuni împotriva unei grupări ilegale” acuzată că pregăteşte atacuri împotriva instituţiilor guvernamentale macedonene. Potrivit site-ului cotidianului kosovar Gazeta Express, cinci civili, inclusiv o fetiţă de opt ani, – etnici albanezi – au fost ucişi în Kumanovo, localitate situată la 40 de kilometri nord de Skopje, situaţie care generează temeri privind un nou conflict interetnic.

La sfârşitul lunii aprilie, aproximativ 40 de presupuşi membri ai unei grupări de gherilă din Kosovo au pătruns ilegal pe teritoriul Macedoniei, unde au atacat o secţie de poliţie. Atacul a avut loc pe 21 aprilie la o secţie de poliţie din localitatea macedoneană Gosince, situată în apropierea frontierei dintre Macedonia şi Kosovo. Patru agenţi de poliţie au fost sechestraţi, încătuşaţi şi bătuţi de cei 40 de kosovari de etnie albaneză. “Cei 40 de indivizi înarmaţi aveau simboluri ale Armatei de Eliberare din Kosovo (KLA/UCK); vorbeau în albaneză, i-au dezarmat pe agenţii de poliţie şi au spus că vor ţara lor şi că nu acceptă Acordul de la Ohrid. Considerăm că este un atac terorist”, comunica Ministerul macedonean de Interne.

Armata macedoneană a fost implicată într-un scurt conflict cu gherilele UCK în anul 2001, încheiat cu Acordul de la Ohrid. Fosta regiune sârbă Kosovo, cu populaţie majoritar albaneză, şi-a proclamat independenţa în februarie 2008, după războiul dintre gherilele albaneze şi armata sârbă din perioada 1998-1999.

articol preluat de pe http://www.mediafax.ro/

(video) Iohannis, după întrevederea cu Erdogan: România și Turcia au obiective și interese comune. Ne leagă apartenența la NATO și faptul că România susține Turcia în procesul de integrare europeană

/0 Comentarii/în /de /1.327 vizite

foto – captura video – youtube.com
articol -

Președintele Klaus Iohannis a declarat miercuri, în cadrul unei conferințe comune pe care a susținut-o la Palatul Cotroceni cu omologul său turc, Recep Tayyp Erdogan, că România și Turcia au obiective și interese comune și că sunt legate, printe altele de apartenența la NATO. 

”Am ținut în mod expres să mă întâlnesc, în aceste prime luni de mandat, cu omologi ai mei din țări cu care România are parteneriate strategice, cum este Turcia. Salut faptul că președintele Erdogan se află aici și îi mulțumesc pentru vizită. România și Turcia au obiective cumune și interese reciproce. Despre acestea am discutat azi, dar si despre contextul în care ne aflăm și posibilitatea de a dezvolta relațiile noastre. Ne leagă apartenența la NATO și faptul că România susține Turcia în procesul de integrare europeană”, a declarat Iohannis. 

Șeful statului român a precizat că două dintre temele principale de duiscuție cu omologul său turc au fost securitatea în regiune și colaborarea pe plan economic dintre cele două state. 

”Convingerea comună este că o regiune sigură și prosperă este în beneficiul ambelor state. Am avut o discuție aplicată cu accent pe evoluțiile geopolitice actuale. Consolidarea apărării colective în cadrul NATO este un obiectiv comun al României și Turciei”, a precizat Klaus Iohannis.

”Turcia este cel mai mare partener comercial al României, în afara UE. Va trebui să valorificăm împreună potențialul acestui parteneriat.  Ne dorim extinderea cooperării bilateriale în proiecte economice din alte zone, ca Asia centrală și Caucaz”, a mai spus Iohannis. 

În finalul dicursului său, președintele României i-a transmis omologului său condoleanțe în contextul recentelor atacuri din Turcia, asigurându-l pe Erdogan de solidaritatea Romnâniei în astfel de situații. 

”Condoleanțele mele pentru evenimentele nefericite de ieri și pot să vă asigur de toată solidaritatea noastră. Terorismul este un flagel groaznic care se extinde și în a cărei combatere, cu siguranță, națiunile noastre trebuie să colaboreze”, a conchis șeful statului. 

Klaus Iohannis, dicurs dupa întrevederea cu Recep Tayyip Erdogan

articol preluat de pe http://www.b1.ro/

Șase nave de luptă NATO au intrat în Marea Neagră

/0 Comentarii/în /de /1.377 vizite

realitatea.md

Șase nave de luptă ale țărilor membre ale Alianței Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) au intrat în Marea Neagră. Navele fac parte din Grupul maritim permanent al NATO „SNMG-2” (Standing NATO Maritime Group 2) în componența căruia intră crucișătorul american „Vicksburg”, fregatele „Fredericton” (Canada), „Turgutreis” (Turcia), „Aliseo” (Italia) și „Regina Maria” (România), precum și nava auxiliară germană „Spessart”.

Potrivit unui comunicat al Alianței Nord-Atlantice, navele NATO vor participa la un exercițiu militar comun cu Bulgaria, România și Turcia și nu se vor afla în apele Mării Negre mai mult de 21 de zile.

Gruparea navală SNMG-2 este una dintre cele patru grupări navale multinaţionale ale Alianţei, este comandată de către contraamiralul Brad Williamson (SUA), fiind „o forţă maritimă integrată, permanentă, gata de acţiune în timp de pace sau în situaţii de criză”, scrie Agerpres.
„Participarea fregatei Regina Maria la acţiunile grupării navale SNMG-2 din Marea Neagră reprezintă contribuţia României la pachetul NATO de măsuri de reacţie imediată şi are ca scop întărirea încrederii şi dezvoltarea interoperabilităţii între aliaţi”, relevă sursa citată cu referire la un comunicat al Ministerului Apărării Naționale din România.

Conform MApN, misiunea SNMG-2 în Marea Neagră a fost planificată din anul 2014 şi face parte din Planul cu principalele activităţi ale Forţelor Navale Române, având ca obiective menţinerea ridicată a nivelului de instrucţie al marinarilor militari români şi asigurarea încrederii între naţiunile aliate în regiune.

articol preluat de pe http://www.realitatea.md/

Războiul hibrid al lui Putin ameninţă Moldova, avertizează Pentagonul şi NATO

/0 Comentarii/în /de /1.633 vizite

de Elena Dumitru – adevarul.ro

Planurile lui Vladimir Putin pentru Europa de Est nu sunt limitate la Ucraina, iar Rusia are deja privirea îndreptată spre Republica Moldova, crede Phillip Breedlove, generalul forţelor armate NATO din Europa.

Vestul nu are niciun motiv pentru a considera că Vladimir Putin îşi limitează planurile pentru Europa de Est la Ucraina, iar Republica Moldova este următorul punct pe lista Moscovei, au avertizat joi mai mulţi oficiali din cadrul Pentagonului şi NATO.

„Trebuie supravegheate locurile unde o campanie mediatică puternică susţinută de Rusia urmează să fie pusă în aplicare. Este ceea ce se întâmplă în Republica Moldova”, a subliniat generalul Breedlove, de asemenea şef al Comandamentului european al armatei SUA, în faţa Congresului American.

Marţi, preşedintele moldovean Nicolae Timofti a atins un punct sensibil în timpul conferinţei comune de presă cu Klaus Iohannis, când a cerut mai multe investiţii româneşti în audiovizualul de peste Prut. Afirmaţiile lui Timofti vin în contextul în care influenţa grupurilor ruse asupra massmedia din Moldova este de notorietate.

„În Transnistria se află trupe ruseşti tocmai pentru a împiedica R. Moldova să se îndrepte spre Vest”, a reamintit comandantul NATO. Un astfel de focar separatist se poate închega oricând şi în regiunea Bugeac, parte a Basarabiei istorice care acum aparţine Ucrainei, scriu jurnaliştii „Moscow Times”. Pentru Kremlin, zona dintre Bugeac şi Odessa este de importanţă strategică, asigurând coridor între separatiştii din Transnistria, cei din Crimeea şi eventual către Doneţk şi Lugansk.

Un alt factor de risc semnalat de analişti sunt alegerile din regiunea autonomă Găgăuzia din Republica Moldova, unde mişcarea separatistă devine tot mai puternică.

În acest context, NATO şi UE trebuie să menţină sancţiunile economice aplicate Rusiei, în caz contrar existând posibilitatea ca Moscova să încerce să destabilizeze Republica Moldova şi ţările baltice, a atras atenţia recent David Cameron, premierul Marii Britanii. În cadrul aceloraşi audieri din Congresul de la Washington, mai mulţi oficiali din cadrul Departamentului pentru Apărare al SUA au atras atenţia că pericolul destabilizării este ridicat mai ales în statele est-europene care nu fac parte din NATO, dând drept exemple Republica Moldova şi Muntenegru.

Moldova ar putea fi următoarea victimă a Kremlinului, însă Uniunea Europeană nu se arată gata de a-i sări în apărare, încep analiştii Institutului Legatum un amplu raport despre Republica Moldova, preluat într-un articol de publicaţia americană „Foreign Policy” la sfârşitul anului trecut.

Încercând să afle care sunt motivele pentru care, în ciuda entuziasmului de acum câţiva ani, „Republica Moldova şi UE nu au trăit fericite împreună până la adânci bătrâneţe”, analiştii străini ajung la concluzia că moldovenii şi-au pierdut încrederea în Uniunea Europeană din cauza eşecului clasei politice interne de a promova cu adevărat valorile comunitare ci, în schimb, urmărindu-şi în continuare propriile interese. „Cea mai evidentă şi cea mai folositoare concluzie care se poate trage este că liderii moldoveni nu mai cred cu adevărat în valorile europene, în ciuda imaginii de loialitate afişată”, scriu analiştii.

Cititi mai mult pe http://adevarul.ro/international/europa/razboiul-hibrid-putin-ameninta-moldova-avertizeaza-pentagonul-nato-1_54ef49d5448e03c0fd03da5c/index.html?utm_source=newsletter&utm_campaign=R%C4%83zboiul+hibrid+al+lui+Putin+amenin%C5%A3%C4%83+Moldova%2C+avertizeaz%C4%83+Pentagonul+%C5%9Fi+NATO&utm_content=Newsletter-184089-20150226

NATO şi Rusia au desfăşurat exerciţii militare la graniţa Estoniei

/0 Comentarii/în /de /1.478 vizite

Andrei Popescu – epochtimes-romania.com

Trupele ruseşti şi ale NATO au participat miercuri la exerciţii militare concurente de ambele părţi ale graniţei Estoniei, întărind temerile că micul stat baltic ar putea fi următoarea ţintă a ambiţiilor teritoriale ale Kremlinului, susţine The Telegraph.

Forţele NATO au desfăşurat un spectacol de forţă la câţiva paşi de graniţa estoniană cu Rusia, folosind transportoare blindate, tancuri şi 1.300 de soldaţi estonieni, participând cu toţii la o paradă militară. Parada, care a inclus şi 100 de soldaţi din Marea Britanie şi din alte naţiuni europene, a avut loc cu ocazia sărbătoririi Zilei Independenţei Estoniei, la doar o zi după ce premierul britanic David Cameron a avertizat că statele baltice ar putea fi următoarea ţintă a Rusiei într-un scenariu similar anexării Crimeei.

Parada a avut loc în oraşul estonian de frontieră Narva, unde majoritatea rezidenţilor sunt etnici ruşi. Alegerea locaţiei a fost un avertisment pentru Moscova, care priveşte comunitatea rusă de acolo drept dovadă clară că Estonia face parte din “ograda” Rusiei.

Kremlinul a răspuns cu propriul său exerciţiu militar, trimiţând 2.000 de paraşutişti în regiunea vestică rusească Pskov, care se învecinează cu Estonia şi Letonia. De la începerea crizei din estul Ucrainei, Rusia a organizat o serie de exerciţii militare care i-au alarmat atât pe vecinii săi, cât şi pe cei din Occident.

“Este o surpriză neplăcută să aflăm că au loc aceste exerciţii militare, dar nu este ceva de care să fim îngrijoraţi”, a declarat Normunds Stafeckis, purtător de cuvânt la Ministerul leton al Apărării, pentru AFP. “Totuşi, când o divizie aeropurtată şi elicoptere de atac operează în apropierea graniţei este neplăcut”, a continuat acesta.

Exerciţiile militare au loc în contextul unor aprinse discuţii politice în Marea Britanie cu privire la modul în care ar trebui să se răspundă la acţiunile Rusiei. Astfel, premierul britanic David Cameron a declarat că ţara sa va trimite 75 de instructori militari în Ucraina pentru a ajuta la pregătirea soldaţilor ucraineni.

“Pe parcursul lunii viitoare, vom desfăşura personal britanic pentru a oferi consiliere şi asistenţă în ceea ce priveşte pregătirea, de la informaţii tactice la logistică şi asistenţă medicală. De asemenea, dezvoltăm un program de pregătire a infanteriştilor împreună cu Ucraina pentru a îmbunătăţi durabilitatea forţelor ei”, a declarat premierul britanic.

În acelaşi timp, ministrul britanic al Apărării Michael Fallon a declarat în urmă cu câteva zile că există un pericol real şi iminent ca Rusia să încerce să destabilizeze statele baltice membre ale NATO (Estonia, Letonia şi Lituania), adăugând că alianţa militară vestică ar trebui să se pregătească pentru o posibilă agresiune armată rusească.

Fallon a mai declarat că prin presiunea exercitată în zona Baltică – dând ca exemplu desele incursiuni ale aviaţiei militare ruse în spaţiul aerian european – Rusia încearcă să testeze capacitatea de reacţie a NATO.

La rândul său, Rory Stewart, preşedintele Comitetului de Apărare din cadrul Camerei Comunelor a Marii Britanii, a declarat că ar fi o greşeală imensă ca bugetul alocat armatei britanice să nu ajungă la 2%, un obiectiv propus de NATO în acest sector, conform The Telegraph.

Unii oficiali britanici consideră că invazia continuă a Rusiei în estul Ucrainei arată că bugetul militar trebuie să fie menţinut la un nivel ridicat pentru a transmite un mesaj “simbolic” preşedintelui rus Vladimir Putin.

Între timp, un ziar rusesc a susţinut că a descoperit un document secret de strategie care recomanda Kremlinului să divizeze Ucraina şi să absoarbă regiunile ucrainene pro-ruse chiar înainte ca fostul preşedinte ucrainean să fi fugit din ţară în timpul protestelor pro-europene care au zguduit Kievul în 2014.

Novaya Gazeta a susţinut că “planul” pentru anexarea Crimeei a fost transmis administraţiei prezidenţiale a lui Putin în perioada 4-12 februarie 2014, cu cel puţin cu 10 zile înainte ca Viktor Ianukovici, pe atunci liderul Ucrainei, să găsească refugiu în Rusia.

Ziarul a publicat părţi ale documentului, care cerea Kremlinului să “se joace cu ambiţiile centrifuge ale diferitelor regiuni ale Ucrainei, cu scopul de a iniţia, într-o formă sau alta, alăturarea zonelor estice ale ţării la Rusia”.

De asemenea, documentul susţine că Uniunea Europeană doreşte să preia controlul asupra Ucrainei şi că Rusia trebuie să intervină în intriga geopolitică a comunităţii europene pentru a menţine un oarecare control asupra gazoductelor ce trec prin Ucraina şi pentru a evita pierderile pe pieţele energetice din Europa centrală şi de sud.

Novaya Gazeta bănuieşte că documentul a fost pregătit cu ajutorul lui Konstantin Malofeiev, un binecunoscut om de afaceri pro-Kremlin care are legături cu rebelii pro-ruşi din Ucraina, deşi acesta a negat orice implicare.

Mai mult, exerciţiile militare de miercuri ale Rusiei şi NATO au loc pe fondul unui acord de pace firav în estul Ucrainei, unde rebelii pro-ruşi se luptă din aprilie 2014 cu trupele guvernamentale.

În ciuda semnării acordului de pace de la Minsk în 12 februarie, paramilitarii susţinuţi de Rusia şi-au continuat asalturile asupra poziţiilor ucrainene şi au ocupat oraşul strategic Debalţevo.

Miercuri, armata ucraineană a declarat că nu a suferit nicio pierdere în 24 de ore pentru prima dată în câteva săptămâni, existând mici speranţe că acordul de pace va rezista până la urmă.

Dar, în mod contradictoriu, există mari temeri că rebelii separatişti au luat în vizor oraşul port Mariupol, a cărui ocupare ar putea duce la crearea unei punţi de legătură între Crimeea, pe care Moscova a anexat-o unilateral în martie 2014, şi Rusia continentală. Pentru realizarea acelui lucru ar fi nevoie ca forţele rebele să ocupe mai întâi Mariupol şi apoi să se deplaseze înspre vest, cu aproximativ 300 km către Crimeea, moment în care rebelii vor întâlni cel mai probabil o rezistenţă puternică din partea armatei ucrainene şi a grupurilor partizane înarmate care se pregătesc pentru război, a declarat Steven Pifer, fost ambasador al SUA în Ucraina în perioada 1998-2000.

S-ar putea, totuşi, ca Rusia să nu susţină o astfel de mişcare îndrăzneaţă, fiind conştientă de riscurile şi obligaţiile implicate. “Cred că ruşii înţeleg că a merge dincolo de punctul în care se află acum înseamnă că vor fi costuri suplimentare, atât în ceea ce priveşte pierderile ruseşti cât şi în privinţa reacţiei internaţionale mai dure”, a continuat Pifer.

articol preluat de pe http://epochtimes-romania.com/

ANALIZĂ – NATO îşi încheie războiul în Afganistan după 13 ani, insurecţia talibanilor continuă

/0 Comentarii/în /de /1.353 vizite

Valentin Vidu – Mediafax

Forţa combatantă a NATO (ISAF) urma să-şi coboare steagul la cartierul general din Kabul, duminică, după 13 ani de război în Afganistan, într-o ceremonie care marchează retragerea sa definitivă dintr-o ţară devastată în continuare de o insurecţie violentă, relatează AFP.

NATO a comunicat detalii despre această ceremonie abia în ultimul moment, duminică, din cauza ameninţării atentatelor sau atacurilor armate ale talibanilor, care au vizat capitala afgană în mai multe rânduri în ultimii ani.

La 1 ianuarie misiunea “Susţinere Hotărâtă” vizând ajutorarea şi formarea armatei afgane, va prelua ştafeta, cu 12.500 de oameni, de la misiunea de luptă a ISAF, care a pierdut 3.485 de militari din 2001 încoace.

Drapelul ISAF va fi coborât duminică, la Kabul, dar talibanii nu depun armele.

“Cei 13 ani de misiune americană şi NATO au fost un eşec absolut în Afganistan. Ceremonia de astăzi (duminică) este eşecul lor”, a declarat pentru AFP Zabihullah Mujahid, un purtător de cuvânt al insurgenţilor.

El a repetat condiţiile impuse de către talibani în vederea oricăror negocieri de pace. “Nu vom participa la negocieri de pace în prezenţa trupelor NATO în Afganistan”, a subliniat Mujahid.

Forţele de securitate afgane, din care fac parte 350.000 de oameni, asigură de-acum singure securitatea împotriva talibanilor, care au condus ţara în perioada 1996-2001.

ISAF a fost alcătuită din 130.000 de militari provenind din aproximativ 50 de ţări în 2011, perioada de vârf a angajării NATO în această ţară.

Ceremonia urmează să fie condusă de către generalul american John Campbell, comandantul ISAF, în incinta fortificată a cartierului general al forţei din Kabul. Niciun alt detaliu nu a fost făcut public duminică dimineaţa, din motive de securitate.

“În câteva zile, misiunea noastră de luptă în Afganistan se va încheia”, a declarat preşedintele Barack Obama în discursul pe care l-a susţinut de Crăciun. “Cel mai lung război pe care l-am purtat se va încheia în mod responsabil”, a adăugat el.

 

Pierderi grele

Însă violenţele recente, mai ales la Kabul, au subliniat imposibilitatea ca forţa internaţională să pună capăt insurecţiei talibanilor.

Potrivit ONU, numărul victimele civile a crescut cu 19% în 2014, la sfârşitul lui noiembrie înregistrându-se 3.188 de morţi.

Poliţia şi armata afgane au suferit pierderi grele, de peste 4.600 de morţi, în cursul primelor zece luni din 2014, pierderi mai mari decât au suferit împreună ţările contributoare NATO din 2001.

Din 2001, ajutoare în valoare de miliarde de dolari au fost cheltuite de către comunitatea internaţională în Afganistan, dar cu o eficienţă relativă, având în vedere corupţia endemică din ţară.

În 2014, alegerile prezidenţiale – care ar fi urmat să prezinte o ţară reconciliată, cu o tranziţie democratică fără fisură – au fost marcate de acuzaţii de fraudă şi o confruntare periculoasă între cei doi candidaţi din turul doi şi susţinătorii lor.

Ashraf Ghani a obţinut până la urmă victoria împotriva rivalului său Abdullah Abdullah, dar cei doi, care urmau să formeze un Guvern “de uniune naţională”, nu au ajuns încă la un acord prin care să numească noi miniştri, la trei luni de la învestirea preşedintelui.

La rândul lor, talibanii speră să profite de acest vid politic pentru a rămâne pe o poziţie de forţă, în cazul unor eventuale negocieri cu noul Guvern.

Atacurile talibanilor comise în ultime săptămâni la Kabul au vizat domicilii ale unor rezidenţi străini, convoaie diplomatice, autobuze ale armatei afgane şi Centrul Cultural Francez.

Fostul preşedinte Hamid Karzai (2001-2014) a deschis negocieri preliminare cu talibanii, dar acestea au eşuat anul trecut.

Până la sfârşitul lui 2015, trupele americane din Afganistan vor fi reduse la jumătate. La sfârşitul lui 2014, va mai exista doar o “forţă reziduală” pentru a proteja Ambasada de la Kabul.

Însă Statele Unite vor continua să furnizeze o susţinere aeriană afganilor şi ar putea să intervină în mod direct în cazul unei avansări rapide a talibanilor.

articol preluat de pe http://www.mediafax.ro/

Declaraţii iresponsabile? Doar atât?

/0 Comentarii/în /de /1.381 vizite

de Cristian Unteanu (adevarul.ro)

Azi, la Târgu Mureş, Kelemen Hunor, liderul UDMR, formaţiune politică membră în toate formulele de guvernare ale României post-decembriste, a afimat deschis ceea ce nici măcar Laszlo Tokes nu îndrăznise să spună în public: Trebuie să continuăm pe această cale pas cu pas pentru a recupera pământul natal. Această alianţă (UDMR) a fost creată acum 25 de ani ca să lucreze pentru noi şi după 25 de ani e nevoie de această alianţă.

Deja lucrurile sunt foarte grave şi, dacă mai există instituţii responsabile în ţara asta, ar trebui să reacţioneze, aşa cum ar trebui să se auto-sesizeze organismele în a căror sarcină stă apărarea intereselor fundamentale ale poporului român şi a ordinii sale constituţionale. Sigur, e vorba despre o declaraţie politică sau, cel puţin, cu siguranţă, aşa va suna replica apărării care ştie că scuza asta a mers de fiecare dată, acoperind spaima fiecărei echipe de guvernare din cele care s-au succedat la Palatul Victoria că nu dispuneau de susţinerea parlamentară necesară pentru a mai putea supravieţui unei moţiuni de cenzură. Asta a fost permanenta ameninţare a UDMR-ului, aşa şi-a negociat influenţa, cu asta a ameninţat pe toţi puternicii momentului, aşa şi-a garantat puterea, privilegiile şi astfel a acoperit ceea ce acum este mărturisit pentru prima oară în public: intenţia de a-şi lua pământul înapoi.

Este cumplit de grav că asemenea vorbe se spun într-un stat membru NATO şi UE. Este infinit mai grav că această intenţie nu este impusul unei iniţiative de moment sau unui entuziasm pasager, ci, iată, face parte integrantă din intenţia fundamentală pentru care a fost creată organizaţia politică respectivă.

Dacă aşa stau lucrurile, atunci prima întrebare este şi o solicitare urgentă de lămuriri din partea celui care, până mai ieri, a fost viceprim-ministru al Guvernului României condus de domnul Victor Ponta şi care, în mod limpede, îşi reneagă acum atât de proaspăta legătură de sânge politică pentru a face loc trecerii bruşte de partea cealaltă, complet opusă. Exact în stilul obişnuit al jocului cu care ne-au obişnuit de atâta timp. Întrebarea urgentă este de a se şti cu exactitate care ar fi, din punctul de vedere al UDMR-ului, acele pământuri pe care doreşte să le ia înapoi.

Asta şi pentru că, acum câteva zile, acelaşi UDMR transmisese că nu este deloc interesat să susţină proiectul Ţinutului Secuiesc. Minţea atunci? Nu cred.

Mai degrabă e vorba de o construcţie cu o arhitectură mai complexă din care eventuala sacrificare publică momentană a Ţinutului Secuiesc permite lansarea temei cu mult mai importante, de-abia aceasta esenţială, cea de recuperare totală a pământurilor despre care ei spun că au aparţinut maghiarilor.

Foarte interesant este şi momentul ales, cel al unei tranziţii de putere la Cotroceni şi al incertitudinilor legate de ce mai poate să facă şi cu cine un PSD unde se dezvoltă un război fratricid care capătă proporţiile unui genocid. Totul corelat cu explozia spaţiului din vecinătatea de est a României, explozie provocată tocmai de apariţia temei autonomiei teritoriale pe bază etnică, cea susţinută acum de Rusia, ţara mare prietenă şi mai nou total-aliată a Ungariei, plus a partidelor de extremă-dreapta din Europa.

Şi atunci? Păi, tehnic vorbind, este momentul ideal pentru ca Ungaria, prin reprezentanţii săi politici de nivelul cel mai înalt, să anunţe tema grijii materne pe care patria-mumă o va acorda tuturor etnicilor săi – iar etnicii aceştia, orinde ar fi ei situaţi în bazinul carpatic, să viseze să dea cât mai rapid un răspuns coerent prin negarea Tratatului de la Trianon şi constituirea unei Ungarii Mari.

Imposibil? Poate spuneţi dumneavoastră asta, dar visul acesta există, este argumentat de ani de zile în toate forurile politice, mesajul este repetat de ONG-uri, în reuniuni internaţionale şi acum rostit cum nu se mai poate mai clar şi în România.

Ce poate el genera? Din nefericire pentru noi toţi, toate perspectivele sunt deschise. Orice se poate inflama, oricând, pentru că acest tip de afirmaţii este vehicolul purtător de conflicte cel mai uşor şi mai rapid accesabil şi care poate influenţa în timp extrem de scurt o masă foarte mare de oameni. Tocmai de asta, trebuie lămurit urgent conţinutul mesajului domnului Kelemen Hunor,  trebuie spus ce se doreşte exact în contextul actual atât de complicat al dezvoltărilor politice interne şi internaţionale.

Şi să ne lămurim foarte bine şi aceste lucruri trebuie spuse din nou, foarte clar: nu se poate să existe, din partea nimănui, un mesaj cum că, într-o ţară independentă şi suverană, cu statutul pe care-l avem recunoscut în alianţele politice şi militare din care facem parte, ar exista intenţa să se ia pământul înapoi, fără ca asta să provoace, direct, o stare de conflict. Asta vrea cineva? Este acel cineva atât de dement să împingă într-atât de departe politicăreala de doi bani şi demagogia naţionalist-populistă încât să creeze o situaţie de explozie în interiorul UE şi NATO? Care este poziţia celor din PPE faţă de acest tip de mesaj care seamnă extrem de bine cu un fitil gata să fie aprins în apropierea butoiului etren de pulbere pe care l-au reprezentat şi încă îl mai reprezintă Balcanii?

Sper din tot sufletul să nu fi fost decât o scăpare regretabilă, gravă, deci cu atât mai regretabilă, pentru care UDMR-ul să-şi ceară scuze în faţa naţiunii române. Dacă afirmaţia respectivă este însă în continuare asumată de liderii politici ai acestei formaţiuni politice, interesant, foarte intersant şi urgent va fi să vedem dacă mai există în România aceasta a noastră cineva, la nivel instituţional, gata să de o replică imediată şi pe măsură.
articol preluat de pe http://adevarul.ro/

China și Japonia își pregătesc perspectivile militare și legale de recuperare a unor teritorii de la ruși și chiar mai mult

/0 Comentarii/în /de /1.494 vizite

Parlamentul Chinei a pus în discuție un proiect de lege foarte asemănător cu cel pe care-l examinează în prezent Duma de la Moscova, privind alipirea pensinsulei Crimeea la Rusia, comunică portalul elise.com.ua.

Sursa citată afirmă că e vorba despre un act legislativ care prevede alipirea la Republica Populară Chineză a unor teritorii din alte țări, în cazul în care populația locală se va pronunța la referendum pentru alipirea la China. Proiectul documentului înaintat spre examinare încă la 28 februarie, de facto, prevede anexarea la China a teritoriului Orientului Depărtat rus.

Proiectul a fost înregistrat de deputatul Sun Wan Han. Documentul simplifică modul de aderare a teritoriului unui stat străin la Republica Populară Chineză.

Conform noului proiect, acest lucru poate fi efectuat și în absența unui tratat internațional dacă:

- acel teritoriu organizează un referendu, în care aderarea la China primește aviz pozitiv

- este prezentă o adresare a autorităților legitime ale acelui teritoriu, prin care aderarea este solicitată guvernului cinez

“Procedura de aderare va fi următoarea: inițiatorul ofertei face o adresare către președintele Chinei, iar acesta informează și se consulă cu Congresul Național al Poporului și cu guvernul Chinei. În cazul unui acord comun, este prezentat un proiect de lege constituțională privind primirea teritoriului statului străin în Republica Populară Chineză, care definește statutul și alte probleme legale”, a spus Wan Han.

Conform recensământului din 2002, în Federația Rusă locuiesc 34.577 de etnici chinezi. Nimeni nu cunoaște însă numărul real al imigranților chinezi în Rusia, acesta variind între 200.000 și 2 milioane.

12.000 de soldați chinezi la granița cu Rusia !!!

Mass-media din Rusia a dat publicității un raport de presă conform caruia cel puțin 12.000 de soldați chinezi înarmați până în dinți, trupe de infanterie, blindate, trupe speciale, artilerie, au fost mutați la granița cu Rusia, după ce tensiunile în zonă au crescut ca urmare a unor anunțate exerciții ale armatei ruse cu armament nuclear în apropierea graniței cu China.

Acest raport citează Serviciul de Graniță al Rusiei, potrivit căruia, Beijingul a început să trimită trupe către granită începând cu data de 6 Septembrie.

“Deocamdată nu se știe motivul acestei mișcări, însă ceva nu miroase a bine”, afirmă un reprezentant al Serviciului de Graniță (FSB), citat de infowars.com.

Nu se știe dacă acest demers al Chinei are legătură cu construcția gazoductului, ca finalizare a acordului de 400 de miliarde semnat recent între cele două superputeri. Nici dacă este o reacție a Chinei în urma declarațiilor dure ale oficialilor ruși față de NATO și aliații săi: “Trebuie să fie priviți ca dușmani. S-ar putea să-i lovim cu armele nucleare”

Rămâne de văzut dacă rapoartale despre mișcările trupelor chineze sunt legate de manevrele de mare anvergură cu arme nucleare ale rusiei care vor avea loc la granița chineză la sfârșitul acestei luni.

Rusia și China au stabilit totuși legături mai strânse, dezvoltate în ultima perioad de timp, prin semnarea recent a unui contract de 400 de miliarde de USD cu Gazprom pentru a furniza gaze naturale din Rusia către China, cea mai mare afacere a gazelor naturale realizate de către Moscova de la prăbușirea URSS. Lucrările la construcția conductei a început săptămâna trecută.

Tensiunile dintre Rusia și NATO au izbucnit săptămâna trecută, când generalul Iuri Yakubov, un înalt oficial al Ministerului Apărării, a declarat că o „Russia își va revizui doctrina militară inclusiv tratatul cu Statele Unite și aliații săi din NATO pe care îi consideră dușmani și împotriva cărora ar puta iniția atacuri nucleare preventive. ”

Săptămâna trecută, NATO a aprobat, de asemenea, o “forță de reacție rapidă” de 3.500 de militari, care vor fi situate la baze din Polonia, România și statele baltice într-o mișcare care a fost vazuta ca o escaladare agresiv în continuare cu scopul de Moscova.

Disputele și neînțelegerile la frontieră, între Rusia și China sunt însă foarte vechi și încă departe de a fi soluționate. De mai bine de 300 de ani cele două mari puteri au de tranșat neînțelegeri care de multe ori s-au soldat cu bătălii sângeroase.

Insulele din mijlocul râurilor care separă teritoriul chinez și rus au fost una dintre principalele cauze ale disputelor de frontieră dintre cele două țări.

În 1969, de exemplu, a avut loc una din bataliile majore pentru insula Damansky [Chineză - Zhenbao] pe [Wusuli] râului Ussuri, în care zeci de soldați au fost uciși de ambele părți.

Disputa, cu toate acestea, dateaza de mult mai mult timp, din secolul al 17-lea, atunci când primii coloniști ruși au ajuns în regiunile slab populate la nord de râul Amur.

Această zonă a fost deja revendicată drept teritoriu de către Imperiul chinez, deși practic Imperiul Chinez nu controlat efectiv această parte de teritoriu. Au fost lupte sporadice între cele două părți înainte de încheierea Tratatul de la Nerchinsk, în 1689, care a definit granița la nord de râul Amur, de-a lungul careia se află fixată și în prezent.

Mai târziu, datorită faptului că diferitele războaie de opiu din secolul al 19-lea, au slăbit China, Rusia a profitat și l-a forțat pe comandantul local chinez să semneze Tratatul de Aigun, cedând tot teritoriul la nord de Amur, și o felie mare de teren la est de Ussuri, pentru Rusia. Acest fapt a stabilit frontierele până azi.

Dar China nu a recunoscut niciodată legitimitatea “Tratatul inegal” de Aigun. Litigiile dar și confruntările pe plan diplomatic au continuat până la începerea luptelor din 1969. Pacea a fost încheiată în urma discuțiilor dintre prim-miniștrii Zhou Enlai și Kosîghin, în același an.

*Într-un fel, “Tratatul inegal” de Aigun se aseamănă cu așa zisul Tratat dintre Rusia și Turcia încheiat la București în 1812 și prin care în mod fraudulos și împotriva tuturor uzanțelor și a dreptului internațional, Estul Principatului Moldova (Basarabia) a fost dat Rusiei, cu mențiunea că în cazul Chinei, generalul chinez care a semnat acel tratat de la Aigun era totuși un reprezentant al Statului Chinez, pe când la București „cei care au cadorisit” Rusia cu Estul Moldovei erau reprezentanți ai Imperiului Otoman.

Precedentul Crimeea, Japonia urmăreste ceva similar cu insulele care îi aparțin de drept și sunt în granițele Rusiei

Insulele situate în nordul arhipelagului Kurile, Etorofu, Shikotan, Kunashiri și Habomai, care au fost ocupate de Uniunea Sovietică în 1945, ar putea reveni Japoniei conform aceluiași scenariu prin care Federația Rusă a anexat peninsula Crimeea în luna martie 2014. O declarație în acest sens a fost făcută de ex-ministrul Apărării Japoniei, Yuriko Koike, transmite Project Syndicate.

„La fel ca și majoritatea cetățenilor Federației Ruse, cei de pe Insulele Kurile sunt foarte săraci și au doar de suferit de pe urma neprofesioniștilor și corupților care se află la conducere. Printre cei care au de suferit sunt și etnici ucraineni care locuiesc pe Insulele Kurile. Ar fi interesant dacă, spre exemplu, pe insula Etorofu, unde etnicii ucraineni constituie circa 60%, ar avea loc un referendum privind aderarea la Japonia. În cazul acesta, Vladimir Putin ar fi gata să recunoască rezultatele plebiscitului, exact cum s-a întâmplat și cu Crimeea?”, se întreabă ex-ministrul Apărării.

În același context, Yuriko Koike a amintit că în 2012, odată cu învestirea noului Guvern, în frunte cu Shinzo Abe, locuitorii de pe Insulele Kurile și-au pus mari speranțe că vor fi purtate negocieri cu Vladimir Putin în vederea soluționării acestei probleme. „Ultimele evenimente demonstrează că această idee a fost din start moartă. Putin vrea să refacă imperiul și nu cred că va merge la negocieri privind retrocedarea Insulelor Kurile”, a precizat fostul funcționar.

Yuriko Koike a mai adăugat că Japonia va colabora strâns cu țările din „G 7” pentru ca „ambițiile neglijentului Putin să nu se răsfrângă asupra altor regiuni ale Ucrainei”. Aceasta a accentuat că Tokio a luat decizia de a acorda un ajutor de 1,5 miliarde de dolari pentru ca Ucraina să-și restabilească economia și să reziste în fața agresiunii venite din Federația Rusă.

Amintim că în 2009 Parlamentul Japoniei a adoptat o lege care prevede că vor fi întreprinse măsurile necesare pentru ca să fie recuperate Insulele Kurile.

avansul-rusiei-spre-japonia

În coasta Rusiei se prefigurează o nouă perspectivă militară japoneză

Japonia anunță că până la sfârșitul toamnei (2014), guvernul va aduce modificări constituționale referitor la doctrina națională (de apărare) pacifistă, adoptată în anul 1947 și va permite angajarea armatei în operațiuni extra teritoriale.
Din start se exclude posibilitatea relocării unităților de apărare, noua doctrină militară va înlocui termenul consacrat de aparare colectivă cu siguranță colectivă, practic o colaborare militară globală împotriva unor ipotetice agresiuni străine în contextul unor tratate deja existente. Noua Doctrină va conferii cadrul constituțional pentru mărirea efectivelor, îmbunătățirea, dezvoltarea și mărirea capacităților militare față de prezent dar și participarea unor efective semnificative de militari la misiuni externe pentru pregătire sau intervenții în cadrul unor cualiții.

Despre armata Japoneză în prezent

Japan_Ground_Self-Defense_Force_LocationsArmata Japoneză numără un efectiv de 148 de mii militari (personal activ) și este în prezent formată din cinci corpuri de armată, Armata de Nord, cu sediul în Sapporo, Hokkaido, Armata de Nord-Est, cu sediul în Sendai, Miyagi, Armata de Est, cu sediul în Nerima, Tokyo, Armata Central, cu sediul în Itami, Hyōgo și Armata de Vest, cu sediul la Kumamoto, Kumamoto. Din cauza densității populației și a urbanizarii pe insulele japoneze, zonele destinate pentru instruirea pe scară largă a armatei Japoneze sunt foarte limitate și chiar și în aceste zone, restricțiile de zgomot sunt extinse. Armata Japoneză s-a adaptat la aceste condiții, prin efectuarea unor exerciții de post comandă și manevre pe hartă, investind în simulatoare și alte programe de formare, precum și desfășurarea de exerciții de foc direct în locații din străinătate , cum ar fi Centrul de Formare Yakima din Statele Unite ale Americii.

Japonia este o parteneră de prim rang al Alianței NATO în regiune.

Trebuie spus, încă de la început, că fiecare țară are un set diferit de motivații privind relațiile sale cu NATO. Când Japonia a făcut o ofertă Alianței în 2006 și 2007, aceasta a fost, în primul rând, o mișcare de natură diplomatică. Este adevărat că ministrul de externe Taro Aso și premierul Shinzo Abe au menționat posibilitatea unei cooperări operaționale între Japonia și NATO, în discursurile pe care le-au susținut la NAC (Consiliul Nord Atlantic). Trebuie să ne amintim, totuși, că ambii oameni politici au petrecut mult timp acolo explicând situația securității din Asia, inclusiv în privința Chinei și Coreei de Nord. Abe a „solicitat”, chiar, direct, ca aliații „să recomande Coreei de Nord să facă pași sinceri spre rezolvarea” problemei răpirii unor cetățeni japonezi de către autoritățile nord-coreene.

Premierul Taro Aso – trecere în revistă a Forțelor Aeriene Japoneze (Hyakuri Air Base on October 19, 2008 )
Premierul Taro Aso – trecere în revistă a Forțelor Aeriene Japoneze (Hyakuri Air Base on October 19, 2008 )
Intenția Japoniei este aceea de a folosi NATO ca o modalitate suplimentară de a ridica gradul de conștientizare la nivel internațional și, în special, european în privința situației securității Asiei. Acesta este motivul pentru care Tokyo a apreciat declarațiile NAC de condamnare a lansării rachetelor nord-coreene în iulie 2006 și a testului nuclear din luna octombrie a aceluiași an. În pofida limbajului foarte agresiv al Pyongyang-ului, relațiile cu autoritățile nord-coreene rămân un joc diplomatic, în care solidaritatea la nivel internațional contează foarte mult.

Este posibil ca NATO să nu fie un actor politic în adevăratul sens al cuvântului. Dar, în calitatea sa de cea mai mare și capabilă alianță politico-militară a lumii, aceasta are – în mod intenționat și în mod neintenționat – o anumită greutate în relațiile internaționale în domeniul securității. Acest lucru explică, de asemenea, de ce scepticii în privința NATO și, nu în ultimul rând, cei care nu împărtășesc aceleași valori cu Alianța se tem de extinderea ariei de acțiune și a influenței acesteia. Se poate spune că percepția lumii exterioare în privința NATO, ca actor influent în domeniul securității, este mai puternică decât admite Alianța însăși. Dar, exact din acest motiv, Japonia privește NATO ca pe un nou partener politic important. Alți parteneri ar putea urma acest model.

Surse de documentare: Romania Breaking News, wtfrly.com, infowars.com, news.bbc.co.uk , activenews.ro , deschide.md, ziarulnational.md , nato.int, Politika.rs, mod.go.jpl, Japan_Ground_Self-Defense_Force, elise.com.ua

articol preluat de pe http://www.rbnpress.info/

SRI: Au fost implementate noi măsuri de securitate în contextul evenimentelor generate de tensionarea relațiilor ruso-ucrainene

/0 Comentarii/în , /de /1.463 vizite

Noi măsuri de securitate au fost implementate în contextul evenimentelor generate de tensionarea relațiilor ruso-ucrainene și pe fondul necesității Alianței Nord-Atlantice de a-și întări granița de est, sens în care a apărut și ideea creării, pe baza contribuției voluntare a țărilor membre NATO, a unui Fond de Sprijin (Trust Fund) pentru dezvoltarea capacității de apărare cibernetică a Ucrainei, a menționat sâmbătă SRI într-un comunicat de presă.

“În contextul evenimentelor generate de tensionarea relațiilor ruso-ucrainene și pe fondul necesității Alianței Nord-Atlantice de a-și întări granița de est, au fost implementate noi măsuri de securitate, sens în care a apărut și ideea creării, pe baza contribuției voluntare a țărilor membre NATO, a unui Fond de Sprijin (Trust Fund) pentru dezvoltarea capacității de apărare cibernetică a Ucrainei. Expertiza pe care SRI o deține în domeniul securității cibernetice — apreciată atât în proiecte desfășurate în țara noastră, cât și în cadrul cooperării cu NATO, prin contribuții la crearea de platforme specifice și prin participarea activă la exerciții precum Cyber Coalition — a fundamentat aprobarea, de către CSAT, a participării țării noastre, prin Serviciul Român de Informații, în calitate de națiune-lider, la acest Fond”, a precizat SRI în comunicatul de presă.

Ca urmare, CSAT a aprobat transmiterea acestei decizii către NATO, iar în cadrul Summit-ului NATO din Țara Galilor (4-5 septembrie a.c.), România și-a declarat disponibilitatea de a îndeplini rolul de națiune-lider a Fondului de Sprijin pentru apărarea cibernetică a Ucrainei.

“Această calitate presupune definirea, de către specialiștii naționali în securitate cibernetică, în baza dialogului cu partea ucraineană, a cerințelor tehnice și a arhitecturii unui sistem de protecție a unor infrastructuri critice IT&C împotriva amenințărilor cibernetice. De asemenea, o altă sarcină a națiunii-lider se referă la identificarea altor state NATO ca și contributori la Fond, astfel încât să se poată asigura resursele financiare pentru implementarea proiectului definit. Nu în ultimul rând, națiunea-lider va asigura managementul de proiect și instruirea specialiștilor ucraineni în vederea exploatării eficiente a sistemului”, se arată în comunicatul de presă.

Potrivit SRI, având în vedere evoluțiile de securitate în domeniu, România, prin instituțiile abilitate, acordă o atenție deosebită prevenirii și contracarării amenințărilor la adresa sa și a aliaților săi.

AGERPRES/(AS-autor: Roberto Stan, editor: Mihai Simionescu)

Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro/