Articole

Plan de mobilitate urbană durabilă în București

Primesc pe mail o invitație de la Marian Ivan, OPTAR și CBB, cei care au organizat cele mai mari marșuri de protest ale bicicliștilor din București, invitație la o discuție legată de Planul de Mobilitate Urbană Durabilă în București. Voi nu știu dacă știți ce e, dar mie nu-mi sună decât a document stufos, făcut de ochii Uniunii Europene, pe bani foarte mulți, dar care nu e luat în considerare la planificarea lucrărilor de infrastructură din capitală. Sincer va zic cムm-am dus la întalnire cu oarecare neîncredere, dar deschisă să aflu despre ce e vorba și bucuroasă să-i văd la față pe cei mai aprigi bicicliști pe care îi urmăresc online, aka Ariel, Turific, Mircea (cycling romania), Doru Mitrana (maimultverde) adevărații velo-prieteni, business pe bicicletă și mulți alții.

Proiectul e unul măreț, dragi bicicliste, pentru că nu s-a mai realizat astfel de document până acum. E un ghid de bune practici și măsuri necesare pentru a realiza în București un sistem de transport durabil, prietenos cu mediul, centrat pe oameni, nu pe mașini, conform standardelor UE. Include ORICE tip de mobilitate, adică pietoni, bicicliști, transport public (metrou, tramvai, troleu, autobuze etc), de marfă, autoturisme, poate și automobile electrice, dar și parcări, spații publice pietonale și falicitati pentru persoane cu dizabilități. Adică un grup de experți va analiză toate tipurile de trafic din București, densitatea populației, necesiatile fiecărui grup, cu ce călătorește fiecare, pe ce distanțe, apoi se introduc datele într-un soft deștept și apoi se vor face simulări menite să împace și capra și varza.

În plus, până în iunie vor avea consultări publice, se va strânge feedback de la cetățeni prin intermediul unor întâlniri consultative cu reprezentanți ai grupurilor de interese, asociații, ong-uri sau simpli participanți la trafic, prin chestionare și va fi inițiat un forum pe care oricine poate dezbate temele propuse de experți. Începând cu luna iulie, oamenii se pun pe scris mega-documentul numit Plan de Mobilitate Urbană Durabilă (PMUD), moment în care nu se mai primește feedback. Cam din scurt, nu credeți? Ridicăm din sprânceană întrebându-ne logic, cum este posibil o astfel de analiză a tuturor factorilor, congruența tuturor instituțiilor implicate (ratb, metrou, alpab, mediu, administrația străzilor, poliție și câte și mai câte) plus consultări publice, în numai 3-4 luni. Citiți articolul bine documentat al Portocalei Mecanice, să vedeți că termenul recomantad de UE pentru astfel de documente este de 2 ani.

guidelines

(foto: ELTIS)

Fiind un proiect finanțat de BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare), termenele sunt foarte fixe și oamenii, prin vocea managerului de proiect Aura Răducu au ca principiu de bază calitatea lucrului bine făcut, adică vor respecta standardele europene și modelele de succes din alte orașe ce au deja acest plan și-l implementează. Vă întrebați probabil, ca și noi, cei de la întâlnirea respectivă, ce se întâmplă cu prea minunatul document la care contribuim cu toții și e în folosul tuturor, evident. Ei bine, el nu reprezintă o constrângere pentru primăria locală să aplice ce scrie acolo, nu vă așteptați ca de la sfârșitul lui 2015, data preconizată pentru finalizarea PMUD, Oprescu sau cine o mai fi la primărie, să înceapă să schimbe fața Bucureștiului după plan. Însă, e foarte posibil ca orice proiect viitor, făcut cu bani europeni, să fie condiționat de respectarea planului.

Nu vreau să mă enervez mai mult și să rămân blocată în acest NU care-mi stă în minte: la noi nu se poate, n-o să meargă, iar bani publici aruncați. Așa că aleg să cred în proiect și să ofer tot feedbackul de care sunt capabilă, pentru că cred în spiritul civic ce a reușit să schimbe foarte multe în România în ultimii ani în zona ecologiei, urbanismului și cel mai de interes pentru noi – a ciclismului urban, prin vocea puternic oponentă a asociației OPTAR și a bicicliștilor ce o susțin.

Vă spun doar că vor urma statusuri pe FB și articole, vă vom cere să completați chestionare, să vă implicați!

Documente utile:

Materialul prezentat în timpul întâlnirii: http://issuu.com/marianivan/docs/planuri_de_mobilitate_urbana_durabi/0

Ghidul de realizare al unui PMUD: http://www.eltis.org/sites/eltis/files/BUMP_Guidelines_RO.pdf

Probikeaddiction articol : http://www.probikeaddiction.ro/index.php/blog/125-ce-este-un-plan-de-mobilitate-urbana-durabila

articol preluat de pe http://blog.skirtbike.ro/

foto coperta Optar.ro

CEO-ul Chevron, acuzat de crime împotriva umanităţii

Julio Prieto, avocatul a 30.000 de victime ale daunelor de mediu aduse regiunii amazoniene de către Texaco (parte a grupului Chevron), a intentat la Curtea Penală Internaţională (CPI) de la Haga un proces contra primelor două persoane din eşalonul puterii în Chevron: John Watson (CEO) şi Hewitt Pate (vicepreşedinte), acuzându-i de crime împotriva umanităţii, relatează Comitetul de Solidaritate al belgienilor cu Ecuadorul.

Chevron a achiziţionat compania Texaco în 2004 şi a reuşit până în prezent să evite punerea în aplicare a unei hotărâri judecătoreşti definitive care obligă Texaco să plătească 9,5 miliarde de dolari pentru victimele poluării.

Potrivit sentinţei, amenda este o compensaţie pentru pagubele aduse de Texaco mediului natural al Amazonului, precum şi populaţiei locale în perioada anilor 1972-1990. Potrivit green-report.ro, procesul a durat 18 ani şi a pornit de la sesizarea unor grupări ecologiste, care au acuzat firma Texaco – preluată ulterior de Chevron – că deversează substanţe toxice în râurile sud-americane. Din cauza poluării, la indienii din Amazon s-au înregistrat probleme grave de ordin medical – cancer, avorturi spontane şi malformaţii.

Oricine cunoaşte istoria acestei bătălii juridice între Ecuador şi Chevron înţelege motivaţia procesului. Reclamanţii au intentat proces contra Texaco în 1993 şi, după multe bătălii juridice, cea mai înaltă instanţă din Ecuador a dispus ca Chevron să plătească 9,5 miliarde de dolari despăgubiri pentru poluarea produsă de Texaco. Sentinţa nu a fost însă pusă în aplicare.

Victimele au încercat executarea activelor Chevron în ţările unde compania are operaţiuni, pentru a intra în posesia sumelor care le sunt datorate, însă armata de aproximativ 2.000 de avocaţi de care dispune compania a reuşit până acum să oprească punerea în aplicare a sentinţei Curţii Supreme din Ecuador.

Intervievat miercuri, cu o zi înainte de a intenta acţiunea, avocatul Julio Prieto declara: “John Watson a fost responsabil de achiziţionarea Texaco pentru aproximativ 20 de miliarde de dolari, deci, dacă Chevron ar trebui să plătească 9,5 miliarde de dolari despăgubiri pentru acţiunile Texaco, asta ar însemna că a făcut o afacere proastă. Sunt destul de sigur Watson şi-ar pierde locul de muncă în cazul în care se vor plăti despăgubiri victimelor. Deci interesul lui Watson ca justiţia să nu triumfe este uriaş.”

Întrebat ce îl motivează să lupte pentru ecuadorieni, Prieto, citat de www.ejolt.org, a declarat: “Lumea trebuie să înţeleagă că procesul (în care Chevron a fost condamnată la plata de despăgubiri n.r.) poate că s-a terminat, dar suferinţa victimelor poluării este departe de a se fi sfârşit. Noi nu vom putea curăţa jungla ştergând-o cu documentul prin care judecătorii spun că merităm 9,5 miliarde de dolari.”

Întrebat dacă problema poluării Texaco este încă un subiect dureros pentru ecuadorieni, după 21 de ani de bătălii prin tribunale, Pieto a răspuns: “Uitaţi cum stă situaţia, miile de oameni care luptă prin tribunale pentru dreptate nu privesc lucrurile ca pe o bătălie punctuală – ei îşi duc vieţile de zi de zi în Cernobîl-ul Amazonului, se hrănesc cu alimente produse în această zonă poluată şi beau apă tot de aici. Ei nu se vor opri din plânsul cauzat de poluare şi nu vor înceta să moară din cauză ei.”

Compania Chevron operează şi în România, derulând operaţiuni de explorare a gazelor de şist, în vederea dezvoltării şi exploatării acestei resurse. Planurile companiei se izbesc de împotrivirea comunităţilor locale şi a activiştilor de mediu, gazele de şist fiind extrase prin metoda fracturării hidraulice, considerată deosebit de nocivă pentru mediu şi om.

 articol preluat de pe http://epochtimes-romania.com/

TERRA Mileniul III

TERRA Mileniul III este o organizatie de protectie a mediului ce promoveaza programe de dezvoltare sustenabila la nivel national si international in domeniul energiei, transportului si al schimbarilor climatice.

Statutul TERRA Mileniul III (pdf)

MISIUNE

Activitatea principala a Fundatiei se inscrie in domeniul schimbarilor climatice. Lucram pentru a imbunatati politicile in acest sector si pentru a ajuta oamenii sa se adapteze la efectele schimbarilor climatice.

Concret, activitatile TERRA III urmaresc trecerea de la combustibilii fosili si energia nucleara catre eficienta energetica si utilizarea surselor regenerabile de energie, de la transportul auto catre forme de transport durabil si nepoluant, de la produse si consumuri nesustenabile catre noi tehnologii si produse prietenoase cu mediul.

Astfel de masuri incurajeaza trecerea economiei romanesti intr-o etapa noua, a sustenabilitatii si ofera garantia unui mediu mai curat si mai sanatos.

In paralel, organizatia continua cu succes activitatile de educare a copiilor si adultilor pe teme legate de schimbarile climatice si protectia mediului in general.

Pentru realizarea acestei misiuni, TERRA III sutine dezvoltarea tehnologica si economica dintr-o perspectiva durabila si propune solutii practice pentru ca activitatile noastre de zi cu zi sa aiba un impact cat mai redus asupra mediului.

articol preluat de pe http://terramileniultrei.ro/

Naomi Klein, despre capitalism și schimbările climatice, în ajunul lansării cărții “This changes everything”

Articol tradus și adaptat în limba română de Maria Olteanu, din articolul original de pe Open Democracy:

Naomi Klein a devenit cunoscută la nivel mondial în 1999, explicând cum corporațiile ne exploatează nesiguranța, temerile pentru a ne face să cheltuim bani pe care nu îi avem, sau lucruri care nu ne sunt necesare (No logo). În 2007, ea a reușit să disece cu măiestrie modul în care cei care sunt la comanda economiei mondiale folosesc momentele de criză socială și de mediu, pentru a justifica tranferul avuției publice în mâna celor ultra-bogați (Doctrina Șocului). Se știe mai puțin despre alternativele pe care Klein le documentează prin implicare directă, documentare și săpături intense, de la extinderea divestment-ului (trecerea de la energia fosilă la cea regenerabilă), până la proiecte energetice administrate de comunități și rezistența împotriva conductelor de petrol extras din nispirurile bituminoase.

În ajunul publicării noii ei cărți, ‘This Changes Everything: Capitalism vs the Climate,’ ( Asta schimbă totul), Klein i-a acordat un interviu lui Liam Barrington-Bush la Peoples Social Forum (Forulum social al cetățenilor) în Ottawa, pentru a vorbi despre sursa speranței ei într-o lume care poate părea foarte întunecată. Ea ne amintește că într-o lume în care oamenii sunt tratați ca și consumatori și relațiile (interumane) ca tranzacții, “nu suntem ceea ni se spune că suntem”.

LBB: În articolul dvs. recent din the Nation, scriați: “Datorită modului în care piața și triumfalismul tehnologic ne-au schimbat viața cotidiană. ne lipsesc multe din instrumentele necesare pentru a înțelege faptul că schimbările climatice sunt reale – ca să nu mai vorbim despre încrederea că a trăi într-un mod diferit este posibil. Ce v-a făcut să credeți că un alt mode de viață este posibil?

NK: Cred că în mare parte faptul că am fost îndeajuns de norocoasă să văd și alte moduri de viață și pentru că am trăit și eu, la rândul meu, altfel. Norocoasă să știu că nu numai că nu e capătul lumii să trăiești altfel, ci, în cele mai multe cazuri, mi-a adus cele mai fericite momente din viață.

Cred că adevărul este că petrecem foarte mult timp temându-ne de ce am pierde dacă am lua această criză în serios. Am avut această experiență trăind in Argentina pentru câțiva ani; Am revenit în SUA pentru că a trebuit să țin un discurs la o universitatea americană. Avea loc în Colorado și am zburat direct din Buenos Aires, care se afla în flăcări în acele momente; cultura era atât de bogată, simțul comunității atât de puternic. Faptul că am făcut parte din asta a reprezentat experiența cea mai marcantă a vieții mele.

Am sfârșit prin a mă caza la un hotel Holiday Inn, cu vederea înspre o parcare, și totul era atât de trist. M-am dus la curs și mi-am făcut jocul. Era vorba despre Argentina și despre criza economică. La momentul respectiv, economia americană se afla în boom și nimeni nu se gândea că asta li s-ar putea întâmpla și lor. O tânără îmi spuse: “Aud ce spuneți, dar de ce ar trebui să-mi pese? ”

Și a fost amuzant, pentru că, de obicei, oamenii nu spun asta în mod normal. Adică unii o gândesc, dar ea chiar a spus: ‘…nu înțeleg de ce ar trebui să îmi pese, pentru că am o viață minunată. Mă duc cu mașina la școală, la fel și la Walmart (n.red, cel mai mare lanț de supermarketuri din SUA) și mă întorc cu mașina acasă. Iar eu chiar mă gândeam: nu prea sună a viață minunată, știi?

Arundhati Roy le spune amricanilor că le pare rău pentru ei, că îi pare că stau acasă să aibă grijă de mașina de spălat. ’ Adevărul este că atunci când ai fost expus unui mod de viață în care ai parte de mai multă viață comunitară, unde ușile sunt mai deschise între oameni, mai ales simți nevoia să cumperi mai puțin, pentru că nu mai mergi la cumpărături pentru a îți suplini alte nevoi pe care nu ți le poți satisface. Nu mergi la cumpărături pentru identitate și nici pentru sentimentul de comunitate.

Există un ciclu virtuos care se declașează când construim o comunitate; fie că construim comunități rpin mișcări sociale sau în alt mod, pentru că simt că chiar cred că de multe ori mergem la cumpărături pentru a umple aces gol în cele mai multe cazuri. Mereu am simțit că singurul lucru care te face să nu umpli acel gol doar dacă îl umpli altfel, dacă ești prea obosit sau dacă uiți.

Acea lipsă de imaginație are legătură cu lucruile la care am fost expuși. de aceea Occupy Wall Street, cu toate defectele sale, a reprezentat un moment atât de transformator pentru mulți. BPentru că a fost un moment în care îți spui: ‘Oh! Nu suntem ceea ni s-a spus că suntem! A fost acel sentiment de surpriză că există atâția oameni în orașul ăsta care vor să vorbească cu străinii și să se conecteze nemediat.

LBB: În același articol, scriați, referindu-vă la viața dvs. fără rădăcini, că poetul Wendy Bell v-a încurajat să vă “opriți undeva. Și să începeți acel proces milenar de a-l cunoaște”. Cum vedeți relația între simțul locului și soluțiile pentru lucri atât de complexe precum schimbările climatice și capitalismul?

NK: Încă din anii ‘70, imaginea iconică a mișcării ecologiste a fost globul pământesc, Pământul văzut din spațiu. Iar asta însemna o relație dezrădăcinată cu pământul, era viziunea astronautului legată de planetă – această postură de semi-zeu – ne uităm în jos la pământ.

Cred că multe greșeli ale marilor grupuri de verzi, se trag de la idee că ecologismul este ceva despre întreaga planetă. Deci dacă e vorba despre ăntreaga planetă, poți să neutralizezi poluarea pe care o produci in Richmond, facând schimb cu Honduras, unde poluarea nu este atât de puternică. Și lumea devine o placă de șah.

Nu cred că poți iubi o întreagă planetă. Cred că ceea ce conduce cele mai puternice mișcări de rezistență este dragostea pentru anumite locrui. Și acele locuri sunt, întâmplător, cele care au cele mai mari bazine de carbon sub ele, și ele, datorită tehnologiei, se leagă cu alte locuri.

De aceea ne spune Wendell Berry , ‘treba fiecăruia este să își iubească locul mai mult decât alt loc.’ Și dacă toți ar face asta, ar fi bine. Nimeni nu are nevoie să iubească întreaga planetă!

LBB: Am fost in Perth, Ontario de cărând. În unele moduri, Perth este doar un alt orășel nord-american, dar este și un loc unde un simț puternic de localism aduce împreună un amestec adevărat de oameni; elemente din comunitatea de fermieri tradiționali, hippies reîntorși la pământ, supraviețiutori off the grid (in afara rețelei) Transition Towners (n. red. pentru mai multe informații, vezi Transition Towns), voluntari pentru băncile alimentare tradiționale, împreună cu cei care lucrează la modele mai participative de a aborda nevoile alimentare ale cominității. Credeți că un astfel de soluție localistă are potențialul de a aduce împreună acele diviziuni politice care au făcut imporibilă schimbarea la scară macro pentru atâta vreme?

NK: Nu sșiu dacă asta conține soluțiile, dar cu siguranță are anumite potențiale care sunt mai greu de realizat în orașe. În special, sunt convinsă de faptul că în comunitățile tradiționale de fermieri, diviziunile stâga-dreapta sunt mai ușor de depășit, deoarece totul se reduce la tradiție și la o istorie a responsabilității. Deci este clar o deconectare reală între acea filozofie, care are rădăcini adânci, și capitalismul modern, care se reduce la ‘folosește și aruncă.’

La fel și în organizarea ecologistă, oamenii găsescă că dacă ești capabil să te adresezți și să revigorezi acea tradiție a responsabilității, ai oportunitatea de a trece de liniile politice (n. red clasice, stanga, dreapta). Chiar și dacă fermierii conservatori nu cred că schimbările climatice sunt reale, tot cred în principiul protejării pământului și al apei, și în responsabilitatea de a-l lăsa în condiții mai bune decât l-au găsit. Deci dacă crezi în asta, nu prea contează dacă crezi în schimbări climatice sau nu, pentru că nu îți vor fractura pământul.

LBB: Sunt povestiri speciale pe care le-ați auzit sau experimentat în călătoriile dumneavoastră, care vă dau speranță pentru ieșirea din mizeria actuală?

NK: Cred că mișcarea cea mai inspirantă din ultimii ani pentru mine este mișcarea împotriva conductei pentru petrol din nisipuri bituminoase Northern Gateway , din British Columbia. Nu este pentru că ar fi mai inspirantă decât alte mișcări, doar mi s-a părut – și îmi pare – cea mai frumoasă și pozitivă mișcare la care am participat, deoarece este o combinație superbă a rezistenței împotriva a ceva ce oamenii nu vor, dar și o clebrare a locului.

M-am simțit foarte norocoasă să fiu martora acestui proces în care oameni din această parte specială de lume, se simt cu adevărat mai legați de locul lor și au creat aceste coaliții incredibile pentru apărarea lor, cum ar fi Declarația Save the Fraser, semnată de mai mult de 100 de comunități de First Nations (aborigeni).

Lupta pentru aceste proiecte extreme de extracție devine un loc special pentru refacere istorică. Folosim aceste cuvinte și avem aceste marșuri de reconciliere între populațiile aborigene și coloniști și este foarte gol. Dar ceea ce a contat cel mai mult în British Columbia a fost realizarea de către non-indigeni a faptului că sunt extrem de norocoși că atât de mult din provincia lor este pământ care a rămas în mâna aborigenilor.

Pe acest fundal și în această istorie a conflictului – care încă există – poți auzi un fermier non-aborigen spunând ‘Sunt atât de recunoscător vecinilor mei aborigeni pentru că nu au renunțat niciodată la aceste drepturi, pentru că asta este ceea ce îmi protejează apa.’

Și asta este extraordinar! Nu pot să cred cât de tare s-a schimbat țara mea într-un timp atât de scurt. Este faptul că indigenii și neindigenii luptă împreună pentru ceea ce e esențial – luptă pentru sănătatea copiilor lor, pentru apa lor, pentru pământul lor și înțeleg – noi înțelegem că soarta noastră este cu adevărat interconectată, comună.

Deci aceste cuvinte pe care le folosim, precum solidaritate și altele asemenea, devin dintr-o dată concrete. Practic, dacă nu suntem dispuși să ne prelucrăm trecutul, legat de cine a creat această criză (între aborigeni și non-aborigeni) și despre modul cum se va traduce în politici și resurse, ne ducem pe copcă.

O altă mișcare pe care am găsit-o extrem de inspirantă în ultimii ani este despre cât de rapid se răspândește mișcarea privind trecerea de la energiile fosile la cele regenerabile (n. red, in enlgeză divestment) în campusurile universitare și în orașe. Cred că asta spune despre faptul că oamenii înșeleg că există dinamici de putere în joc în bătălia climatică pe care multe din NGO-urile verzi au incercat să le definească. Acolo unde siscursul era de genul, ‘suntem toți în asta, miliardarii își vor da mâna cu celebritățile de la Hollywood, cu Exxon Mobil și cu fondul de Conservare a Naturii și vom repara asta împreună!’

Ceea ce a fost cu adevărat inspirant despre faptul că am fost parte din echipa care a lansat mișcarea a fost că am realizat că oamenii erau pregătiți de așa ceva! Era ca și cum așteptau pe cineva să vină să-i întrebe!

Nu cred că această tactică va duce Exxon Mobil la faliment sau să schimbe ceva cu adevărat, dar ceea ce împi are inspirant este faptul că am observat faptul că mulți oameni sunt pregătiți să folosească tactici mai confrontaționale decât mișcările tradiționale verzi oferiseră. Și cred că asta reprezintă semnul care dă speranță pentru viitor.

LBB: Eșistă teme particulare sau modele pe care le-ați ales între diferite surse de inspirație, care credeți că ar putea oferi indicii oamenilor care vor să ia inițiativă?

NK: Cred că o altă mișcare insiprantă este cea de creștere a producției de energie regenerabilă din Germania. Acesta este un studiu de caz cu adevărat important, deoarece Germania e o economie post-industrială, vestică, mare, puternică, care a realizat în ultimul deceniu o trecere impresionantă către modelul energiilor regenerabile, mai ales solară și eoliană.

Dar ceea ce este cu adevărat interesant este modelul tranziției de dimensiuni mici, descentralizat, bazat pe cooperative, care se răspândețte cel mai ușor, care îi atrage pe oameni. Acesta este un model important. Democrația energetică este ceea ce mai mulți oameni folosesc pentru a descrie acest fenomen, și în care este vorba doar de trecere de la energia fosilă la energiile verzi, este de asemenea o schimbare a modelului de posesie și control al surselor de energie și al destinației lor.

Ceea ce propulsează modelul german nu este numai faptul că oamenii nu vor energie nucleară, că nu își doresc energie din cărbuni; este faptul că vor să aibă control asupra energiei lor, că ți doresc ca resursele și profiturile să rămână în comunitățile lor. Și asta se întâmplă într-un moment de austeritate, când e un lucru mare să reușești să aduci resursele în proprietatea comunităților. Deci aceste mișcări sunt foarte mult mișcări pro-democrație. Nu este vorba doar de proveniența energiei și culoarea ei, este vorba și de autodeterminare și control comunitar.

Și există designuri ale politicilor guvernamentale care descentralizează energia. Dacă ne uităm la Germania, constatăm că nimic din toate astea nu ar fi posibile dacă Germania nu ar avea niște ținte îndrăznețe. Nu s-ar putea face ad-hoc, la nivel local. Nu s-ar ajunge la ceea ce a realizat Germania, ceea ce înseamnă că 25% din producția de energie provine din surse alternative și asta va continua să crească.

E nevoie de aceste politici îndrăznețe și e nevoie să spunem adio energiilor foslie – pentru asta e nevoie de reglementare. Pentru asta trebuie să ai o relație cu guvernul pentru a câștiga aceste politici. Asta nu înseamnă că trebuie să fii în guvern, pentru că, apropo, Angela Markel nu e deloc de stânga (n. red, cum sunt considerați ecologiștii), însă mișcarea împotriva energiei nucleare și a cărbunelui sunt îndeajuns de puternice pentru a câștiga această luptă, ceea ce e extraordinar.

În mod similar, mă uit la ceea ce se întâmplă în Spania cu trecerea de la mișcarea de stradă a Indignaților, la Podemos, o platformă politică care se intersectează cu politica tredițională, dar într-un mod nou, proaspăt. Cred că asta e un alt model pe care începem să-l vedem, un model de intersectare cu politicile, cu statul, dar în același timp de descentralizare a puterii și de adâncire a dempcrației locale.
articol preluat de pe http://farafracturare.ro/

România are cea mai mică amprentă ecologică din UE

România are cea mai mică amprentă ecologică din Uniunea Europeană, echivalentul a 1,4 planete, potrivit raportului Planeta Vie, realizat de WWF.

Rezultatul are de-a face mai mult cu prăbușirea industriei decât cu viziunea strategică a guvernelor. Deși s-au făcut câțiva pași pe traiectoria sustenabilității în ce privește gestionarea pădurilor și a râurilor, lipsește abordarea holistică, ce încorporează schimbările climatice și protejarea naturii, în general, în procesele de planificare general”, a spus Magor Csibi, directorul WWF-România.

Amprenta ecologică este un index ce măsoară presiunea pe care omenirea o exercită asupra ecosistemelor. Ea se obţine raportând suprafața planetei la numărul de locuitori rezultând o suprafață de teren de care este nevoie pentru a se asigura necesarul de resurse și pentru a se neutraliza deșeurile generate de consumul nostru.

Conform raportului, cerința umanității este cu 50% mai mare decât capacitatea de regenerare a planetei. Ar fi nevoie de 1,5 planete pentru producerea tuturor resurselor necesare pentru a răspunde nevoilor actuale ale omenirii.

Acest exces global înseamnă, de exemplu, că tăierile de păduri se fac într-un ritm mai rapid decât cresc arborii, pomparea apei dulci se realizează cu o viteză mai mare decât capacitatea de restocare a acesteia în rezerve subterane, iar emisiile de dioxid de carbon depășesc capacitatea de absorbție pe care o are natura.

Cele 10 țări cu cele mai mari amprente pe cap de locuitor sunt: Kuweit, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Danemarca, Belgia, Trinidad și Tobago, Singapore, Statele Unite ale Americii, Bahrain și Suedia.

articol preluat de pe http://www.green-report.ro

Delta Dunării este vulnerabilă în faţa schimbărilor climatice. Care sunt soluţiile?

WWF România şi partenerii săi din Republica Moldova şi Ucraina au prezentat, la Tulcea, rezultatele proiectului “Adaptarea Deltei Dunării la schimbările climatice”, ce a urmărit evaluarea vulnerabilităţii Deltei în faţa schimbărilor climatice şi propunerea unor măsuri de adaptare.

Şefa secţiei de Climatologie din cadrul Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM), Roxana Bojariu, a declarat că, deocamdată, nu sunt suficiente studii care să detalieze situaţia specifică din Delta Dunării în ceea ce priveşte efectele schimbărilor climatice.

Experimente numerice folosind noua generaţie de modele climatice globale şi regionale sugerează creşteri ale temperaturii, în zona Deltei, între unu şi 1,5 grade Celsius iarna şi între 1,4 şi 1,7 grade vara, în intervalul 2021-2050, faţă de perioada 1971-2000, depinzând de concentraţia atmosferică a gazelor cu efect de seră.

În cazul precipitaţiilor din zona Deltei, pentru sezonul de iarnă, estimarea este de creştere de până la nouă la sută în intervalul 2021-2050, faţă de 1971-2000. Vara estimarea este, în general, de reducere a cantităţii de precipitaţii cu până la 15 la sută, în acelaşi interval.

Potrivit studiului WWF, creşterea temperaturii medii anuale cu 1-1,5 grade Celsius până în anul 2050 va duce la mai multe zile călduroase şi scurtarea zilelor cu zăpadă, producerea mai des a unor fenomene meteorologice periculoase, cum ar fi secete severe, inundaţii extreme, rafale de vânt, ploi, furtuni şi grindină, precum şi scăderea debitului Dunării cu cinci la sută. Totodată, urmând scenariul negativ, nivelul mării va creşte cu până la 0,5 metri.

Efectele acestor fenomene se vor vedea la nivelul calităţii apei, florei şi faunei din Delta Dunării, afectând sănătatea oamenilor, pescuitul, agricultură şi alte sectoare ale economiei din această zonă.

Creşterea temperaturilor va determina un schimb de procese deficitar în lacurile Dunării, scăderea calităţii apei, eutrofizarea lacurilor şi a apelor costiere şi dispariţia râurilor mici.

Prin accelerarea eroziunii costiere, vor pătrunde apele sărate în Dunăre şi în zonele umede, afectând stufărişurile, lacurile şi lagunele. Speciile de apă sărată vor fi favorizate, în detrimentul celor de apă dulce, putând dispărea specii rare de plante, mai rezultă din studiu.
La nivelul faunei, se preconizează creşterea mortalităţii peştilor şi producţie scăzută de peşti în lacuri, înmulţirea insectelor, schimbarea perioadelor de migraţie a păsărilor şi degradarea condiţiilor de cuibărit.

Prin creşterea temperaturilor, scăderea calităţii apei şi înmulţirea ţânţarilor, transmiterea unor boli se va face mai uşor, va creşte numărul cazurilor de boli datorate consumului de apă de calitate inferioară, dar şi de boli cardiovasculare şi respiratorii.

Totodată, lipsa de apă, dar şi fenomenele extreme vor duce la scăderea producţiei agricole, iar pescuitul va fi afectat de scăderea populaţiei de peşti, din cauza temperaturilor crescute şi înmulţirii algelor, potrivit sursei citate.

Scăderea debitelor şi posibila dispariţie a unor râuri mici vor afecta navigaţia în Deltă, iar eficienţa energetică va scădea odată cu creşterea temperaturii, se mai arată în studiu.

Principala soluţie propusă de WWF pentru atenuarea acestor efecte este refacerea zonelor umede, îndiguite în trecut.

La Mahmudia, WWF România readuce apa pe 924 de hectare de păşune, astfel încât populaţia din zonă să poată avea acces direct la Deltă. Refacerea unei zone umede înseamnă şi posibilitatea de scurgere a apei din precipitaţii şi prevenirea inundaţiilor, o mai bună circulaţie a apei şi creşterea calităţii acesteia, cu beneficii pentru producţia de stuf şi pescuit.

Proiectul de la Mahmudia, derulat din 2012 şi programat să fie finalizat anul viitor, a fost posibil pentru că respectivul teren a fost abandonat şi organizaţia a reuşit să obţină autorizaţia, însă nu pentru toată suprafaţa, astfel că trebuie construit un nou dig pentru a separa zona umdă de terenul care va fi păstrat în continuare uscat, explică Orieta Hulea, din partea WWF.

Potenţialul de reconstrucţie ecologică în Deltă este mult mai mare: la Pardina sunt 17.000 de hectare de teren care ar putea redeveni o zonă umedă, iar în zona Sireasa, alte 8.000 de hectare. Însă, există o “rezistenţă” privind modul de utilizare a terenurilor, mai spune Hulea, explicând că “decizia politică”, şi nu finanţarea este problema în implementarea unor astfel de proiecte pentru conservarea Deltei.

Autor: Laura Mitran – Mediafax
articol preluat de pe http://m.zf.ro

Sprijină consumul responsabil – la nivel individual și la nivelul întregii societăți

Sprijină consumul responsabil- la nivel individual și la nivelul întregii societăți

 

De ce e important

În acest moment, modul în care ne consumăm resursele are un impact puternic negativ asupra mediului, asupra sănătăţii noastre şi asupra vieţii generaţiilor viitoare.

Cerem aleşilor noştri:
1. să sprijine schimbarea către consumul resposabil – la nivel individual şi la nivelul întregii societăţi
2. să prezinte public măsurile clare, strategice pe care le au în vedere în acest sens, astfel încât:

- comportamentele responsabile şi sănătoase (consumul de produse locale, utilizarea transportului public, reciclarea, plantarea de copaci şi grădini urbane, utilizarea în comun a obiectelor de folosinţă îndelungată etc.) să fie accesibile tuturor şi să necesite efort minim, şi pentru persoanele cu resurse limitate;
- bunurile produse pe scară largă să fie realizate responsabil şi cu impact minim asupra sănătăţii noastre (energie regenerabilă, infrastructură realizată economic, surse de apă administrate responsabil, exploatări netoxice, reutilizarea deşeurilor, administrarea sustenabilă a solurilor şi pădurilor etc.);
- risipa de resurse, poluarea şi producerea masivă de deşeuri să fie descurajate/ sancţionate la nivel individual şi mai ales la nivelul organizaţiilor, instituţiilor, companiilor;
- persoanele şi instituţiile, organizaţiile, companiile cu consum redus de resurse, cu producţie minimă de deşeuri sau implicate în reciclare intensivă să fie susţinute;
- educarea şi informarea în legătură cu beneficiile alegerilor responsabile, respectiv cu impactul negativ al anumitor comportamente de consum asupra sănătăţii şi asupra generaţiilor viitoare.

Avem nevoie de autorităţi publice care să ia fără amânare măsuri clare şi integrate pentru schimbarea comportamentelor de consum!
Avem nevoie de un mod de a utiliza resursele care să fie în echilibru cu planeta, care să ne asigure sănătatea şi să protejeze generaţiile viitoare!

Această petiţie a fost dezvoltată în cadrul proiectului „Come Together” al Asociaţiei Quantic, finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.

Semnati aici: avaaz.org

Comisia Europeană: România nu își protejează cetățenii de poluare

Comisia Europeană a lansat, joi, un infringement împotriva României, pe motiv că aceasta nu îşi protejează cetăţenii de poluarea cu particule fine, precizând că, potrivit rapoartelor, cetăţenii din unele zone din Bucureşti, Braşov şi Iaşi sunt expuşi continuu unor niveluri nesănătoase de poluare, transmite MEDIAFAX.

“România nu îşi protejează cetăţenii de poluarea cu particule fine (PM10). Aceste particule fine provin din emisiile generate de industrie, trafic şi încălzirea locuinţelor şi pot cauza astm, afecţiuni cardiovasculare, cancer pulmonar şi deces prematur”, se arată în comunicatul CE.

Comisia Europeană reaminteşte, că, în conformitate cu legislaţia UE, statele membre au obligaţia de a limita expunerea cetăţenilor la particulele de acest tip. Potrivit ultimelor rapoarte din 2012, “cetăţenii din anumite zone din Bucureşti, Braşov şi Iaşi au fost expuşi în mod aproape continuu unor niveluri nesănătoase de PM10 încă din 2007″, avertizează Comisia, apreciind că România nu a întreprins acţiunile necesare încă din 2007 pentru protejarea sănătăţii cetăţenilor.

Din acest motiv, Executivul european solicită României să ia măsuri “rapide şi eficiente” pentru ca perioada de neconformitate să fie cât mai scurtă posibil.

Acţiunea lansată joi, care este din punct de vedere tehnic un aviz motivat suplimentar (infringement), urmează unei scrisori de punere în întârziere suplimentare transmisă în februarie 2013.
articol preluat de pe http://www.cotidianul.ro/

Greenpeace: În România încă există culturi ilegale de soia modificată genetic

Comunicat de presă – septembrie 25, 2014

În urma unor investigații realizate de echipa Greenpeace România, reiese faptul că în România există culturi de soia modificată genetic, deși acest lucru este interzis în Uniunea Europeană, dar și în România, odată cu aderarea țării noastre la Uniunea Europeană în anul 2007.

Echipa Greenpeace a prelevat probe de soia în perioada august – septembrie 2014, din județul Botoșani în urma unor sesizări locale.

10 din 10 probe testate – provenind din județul Botoșani – au ieșit pozitiv pentru organisme modificate genetic. Rezultatul testelor a fost atestat și de un laborator acreditat din Viena, Austria[1]. În alte județe nu au fost identificate cazuri de cultivare ilegală a organismelor modificate genetic interzise.

Greenpeace a contactat și autoritățile cu atribuții de verificare în domeniu – Comisariatele Județene ale Gărzii Naționale de Mediu și Direcțiile Agricole Județene, pentru a afla informații în legătură cu controalele efectuate, cu sesizările primite, cazurile de cultivare ilegală a OMG-urilor și măsurile luate în aceste cazuri.

Greenpeace_soia_3_res
parte dintre răspunsurile primite de la autorități, însă, reiese că până în prezent nu a fost realizată nicio monitorizare pentru a identifica eventualele cazuri de cultivare ilegală a OMG-urilor interzise sau cele de contaminare în urma cultivării porumbului modificat genetic MON810, ori în urma cultivării soiei modificate genetic în mod legal (pre-2007) și ilegal (post-2007). De asemenea, în doar câteva locuri s-au efectuat controale ca urmare a sesizărilor primite și s-au aplicat sancțiuni la identificarea unor cazuri de cultivare ilegală împreună cu dispoziții de a distruge culturile respective, dar nu întotdeauna a fost și verificată distrugerea lor. Din unele scrisori a reieșit chiar faptul că autoritățile cu responsabilități de monitorizare și control nu dispun de mijloacele necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile, în speță de echipamente adecvate pentru testare și de laboratoare[2].

Alexandru Riza, coordonator de campanii în cadrul Greenpeace România, declară:

„Având în vedere gravitatea situației și faptul că autoritățile sunt incapabile să monitorizeze și să țină sub control cultivarea organismelor modificate genetic, în acord cu legislația națională și cea comunitară, Greenpeace solicită Guvernului Român să dispună următoarele:

Inspectarea de urgență a locațiilor în care au fost descoperite culturi de soia modificată genetic și distrugerea acestora pentru a evita contaminarea;
Inspectarea de urgență a cel puțin 10% dintre culturile de soia din județul Botoșani, pentru a identifica alte eventuale cazuri de cultivare ilegală (având în vedere că 100% din pobele prelevate de Greenpeace din acest județ au ieșit pozitive);
Măsuri prin care să se asigure excluderea posibilității ca firmele care contractează și achiziționează soia de la fermierii din Botoșani să cumpere soia modificată genetic;

Greenpeace_soia_1_res

Dotarea autorităților responsabile cu monitorizarea și controlul în ceea ce privește organismele modificate genetic cu echipamente adecvate și eficiente și, de asemenea, cu laboratoare în care să fie posibilă testarea pentru OMG-uri, cel puțin la nivel regional;
O mai bună instruire a personalului reprezentant al acestor autorități;
Înăsprirea sancțiunilor pentru fermierii care cultivă ilegal soia modificată genetic;

Instituirea unui moratoriu în ceea ce privește cultivarea și importul de organisme modificate genetic, cel puțin până când autoritățile române se vor dovedi capabile de a realiza o monitorizare activă și de a ține sub control strict cultivarea și importul acestora.”
Despre organisme modificate genetic în Europa

În 1998 au fost introduse primele culturi de plante modificate genetic în România și anume soia modificată genetică produsă de compania Monsanto.

Odată cu intrarea României in Uniunea Europeană, în 2007, cultivarea de soia modificată genetic a fost interzisă în România, pentru a se alinia la reglementările UE.

În prezent, singurele plante modificate genetic autorizată pentru cultivare în Europa și în România este porumbul MON810 și cartoful Amflora de la BASF.

Mai multe țări europene, printre care și Austria, Franța, Germania, Grecia, Ungaria și Polonia au interzis cultivarea de organisme modificate genetic.

Programul Danube Soy, o șansă pentru cultivatorii de soia convențională din România

Greenpeace_soia_2_res

În februarie 2013, Romania a semnat Declarația pentru soia nemodificată genetic, care presupune implicarea într-un proiect de sprijin pentru cultivatorii de soia nemodificată genetic din bazinul Dunării. România se alătură astfel țărilor riverane Dunării care au semnat deja declarația: Austria, Croația, Bosnia și Herțegovina, Serbia, Ungaria, Slovenia, Elveția și regiunea Bavariei.

 

Programul Danube Soya a fost înființat pentru a promova și răspândi cultivarea, procesarea și comercializarea de soia nemodificată genetic, de calitate certificată, în bazinul Dunării. Obiectivul principal al proiectului este dezvoltarea și garantarea unei surse de proteine nemodificate genetic pentru Europa [3].

[1] Probele au fost testate la laboratorul Umweltbundesamt, Viena, Austria.

[2] Potrivit OUG 43/2007, Garda Națională de Mediu trebuie să elaboreze strategii, planuri de inspecție și control în locurile unde au existat sau există culturi modificate genetic. Planurile se revizuiesc și se implementează anual.

[3] Detalii aici http://www.greenpeace.org/romania/ro/campanii/agricultura-sustenabila/activitati/romania-pentru-soia-non-omg/

articol preluat de pe http://www.greenpeace.org/romania/ro