Articole

Germania face apel la transparenţă în acordul comercial dintre SUA şi UE

de Andrei Popescu (epochtimes-romania.com)

Germania a cerut joi mai multă transparenţă în negocierile pentru un pact comercial cuprinzător între Uniunea Europeană şi Statele Unite după mai multe plângeri conform cărora discuţiile controversate sunt prea secrete.

“Încrederea cetăţenilor este esenţială pentru ca acest acord important să aibă loc”, a declarat ministrul german al agriculturii Christian Schmidt după discuţiile cu oficialii din Washington pe tema Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP).

TTIP “ne-ar putea oferi mari posibilităţi economice, legislative şi geostrategice, dar numai dacă cetăţenii înţeleg despre ce este vorba”, a declarat el.

În timpul vizitei sale de două zile în SUA, Schmidt s-a întâlnit cu omologul său american Tom Vilsack şi cu reprezentantul american pentru Comerţ, Michael Froman.

Lansate în iulie 2013, negocierile UE-SUA pentru TTIP urmăresc să creeze cel mai mare acord de investiţii şi comerţ liber al lumii. Ambele părţi îl văd ca un mijloc de dezvoltare a unei relaţii deja puternice şi de impulsionare a creşterii economice şi a creării de locuri de muncă.

Dar ambiţioasa propunere a declanşat un val intens de temeri în rândul cetăţenilor şi politicienilor, de ambele părţi. Temerile se referă, printre altele la o schimbare agresivă a reglementărilor, în special în sectorul agricol, precum şi la posibilitatea micşorării protecţiilor pentru consumatori.

Marţi, organizatorii de campanii au înmânat Uniunii Europene o petiţie semnată de peste un milion de oameni care sunt împotriva acestui acord.

articol preluat de pe http://epochtimes-romania.com/

semnati petitia Stop TTIP https://www.unitischimbam.ro/initiativa-cetateneasca-europeana-independenta-stop-ttip/

Germania elimină complet taxele de şcolarizare din universităţile de stat

Cursurile de la toate universităţile de stat din Germania vor fi gratuite de anul acesta, după ce regiunea Saxonia Inferioară, ultima în care se mai percepeau taxe universitare, s-a conformat unui trend început în anul 2008, scrie ZME Science.

Taxele de şcolarizare de la universităţi au apărut în Germania în urma unei decizii politice, şi au dispărut în acelaşi context după doar câţiva ani.

Susţinătorii politicii de modernizare a Germaniei după reunificarea din 1990 au militat pentru introducerea în lege a posibilităţii de taxare la nivel academic, iar în 2005 un tribunal le-a dat dreptate, atâta timp cât tarifele introduse erau “moderate” şi putea fi finanţate cu “împrumuturi mici”.

Şapte din cele zece regiuni ale Germaniai au introdus taxe în urma acestei decizii juridice, iar creditorii locali au început deja să vadă formarea unei pieţe. Reacţia populaţiei nu a fost însă favorabilă noului sistem, generând proteste masive, în special în Hesse, unde studenţii au criticat îndelung taxele.

O iniţiativă civică a adunat 70.000 de semnături pentru o petiţie care cerea eliminarea tarifelor, iar în 2008, Uniunea Creştin-Democrată proaspăt instalată a putere cu ajutorul voturilor studenţilor a decis scoaterea taxelor.

Germania are 380 de universităţi acreditate, dintre care circa 80 private şi alte aproximativ 40 administrate de biserică, conform studying-in-germany.org.
articol preluat de pe http://m.zf.ro

Germania: Incestul, un „drept fundamental”

Curând, incestul ar putea deveni legal în Germania. Comisia etică a guvernului spune că interdicția actuală este inacceptabilă, pentru că nu permite auto-determinarea sexuală.

Noua decizie a fost luată în legătură că un caz vechi și cunoscut, ce implică relația incestuoasă dintre un frate și o soră. Patrick Stuebing și Susan Karolewski au fost separați în copilărie și nu au crescut împreună. De fapt, niciunul nu știa de existența celuilalt până când s-a întâlnit, pe când Patrick avea 24 de ani și Susan, 16.

Cei doi au început o relație de tip parteneriat civil, în care locuiau împreună și în care au dat naștere la patru copii, dintre care doi cu dizabilități. Stuebing a fost condamnat pentru incest în Leipzig, în 2005 și a pierdut toate apelurile. În 2012, cazul a ajuns până la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, care a susținut legea germană.

Acum, comisia etică, formată din 26 de membri, cercetători, doctori, teologi și avocați, a hotărât că „legea penală ne este în măsură să mențină un tabu social” și că „dreptul fundamental al unor adulți, care sunt frați, la auto-determinare sexuală trebuie să cântărească mai mult decât ideea abstractă a protecției familiei”, scrie Reuters.

Președinta consiliului, Christiane Woopen, a fost printre cei 14 membri care au votat în favoarea revocării secțiunii 173 din lege, în timp ce 9 au votat ca interdicția să continue, iar doi s-au abținut. În urma deciziei, comisia va cere guvernului să revizuiască legea.

Bulgărele de zăpadă
Decizia nu ar trebui să surprindă dacă ne gândim la cei care au avertizat că legalizarea căsătoriilor homosexuale va avea un efect de bulgăre de zăpadă, care va conduce la legalizarea diverselor tipuri de relații sexuale.

„Am fost foarte încântată [după această decizie]. [...] Familia nucleară, alcătuită dintr-un tată, o mamă și doi sau trei copii, nu mai constituie o majoritate”, afirmă Anne Wilde, o activistă vocală a poligamiei, citată de Buzzfeed. „Acum, copiii sunt îngrijiți de bunici, părinți singuri sau părinți gay. [...] Se pare că, dacă tot mai multe persoane acceptă căsătoriile gay, urmează ca și căsătoriile poligame să nu mai fie criticate atât de mult”, adaugă ea.

„Suntem foarte fericiți cu această decizie”, afirmă și Joe Darger, un adept al poligamiei din statul Utah. „Cred că, în sfârșit, [Curtea Supremă] a făcut un pas în corectarea unei anumite inegalități, iar acest lucru va avea un impact și asupra noastră”, adaugă el.

Vizavi de incest, un judecător din Australia a declarat că aceste relații nu ar mai trebui considerate un tabu și că ar trebui acceptate la fel cum au fost acceptate căsătoriile homosexuale. „Dacă ar fi fost anii 1950 și am fi avut un juriu de 12 persoane aici, ar fi spus cu siguranță că nu este natural ca un bărbat să fie interesat de alt bărbat sau de un băiat. Aceste lucruri au dispărut”, spunea judecătorul Garry Neilson.

Incestul pe glob
Fenomenul incestului este foarte vechi, de pe vremea când fiecare trib se înmulțea intern, până la monarhiile europene care astfel țineau puterea într-un cerc cât mai restrâns. Astăzi, incestul este legal în mai multe țări, precum Franța, Rusia, Turcia, Portugalia, Japonia, Argentina, Olanda. În aceste țări relații sexuale consimțite între doi adulți sunt legale, fie aceștia și rude, însă căsătoriile sunt interzise în cazul acestora. Elveția este singura țară europeană care permite căsătoria între frați ce au un singur părinte comun.

Și alte țări consideră eliminarea acestor interdicții, iar cele mai multe cazuri oricum nu sunt descoperite și pedepsite, fiidcă poliția intervine doar dacă se face o plângere. Dar dacă cuplurile nu vor să oficieze relația, atunci pot continua fără să aibă niciun fel de opreliști.

În principal, există două motive pentru care un guvern nu ar vedea o problemă în ridicarea interdicției asupra incestului. Primul constă în ideea că tabuul social va rămâne și în lipsa pedepselor penale, iar al doilea constă în efectul Westermarck. Antropologul și sociologul finlandez, Edward Westermarck a teoretizat ideea că practica incestuoasă va rămâne mereu izolată, fiindcă oamenii care cresc împreună nu se mai găsesc atractivi din punct de vedere sexual. Așadar, și în țările unde este legal, nu este o problemă, fiidcă sunt doar cazuri rare

Consecințe
Un purtător de cuvânt al partidului creștin-democrat din care face parte Angela Merkel a declarat că legalizarea incestului ar trimite semnalele greșite. „Abolirea pedepsei pentru actele incestuoase merge direct împotriva protejării dezvoltării normale a copiilor”, scrie DW.

Acesta este răspunsul la întrebarea pe care mulți și-o pun în ziua de azi: „Ce treabă are statul să intervină în ce se întâmplă între doi adulți care consimt să facă un lucru sub acoperișul lor?” Astăzi, problema decesului nu mai este una a copiilor ce se nasc cu diformități din astfel de uniuni, pentru că există metodă multiple prin care sarcinile pot fi prevenite. Totuși, râmâne în continuare o problemă a rolurilor atribuite fiecărei persoane din familie și a dezvoltării psihice sănătoase a copiilor.

Ce ar putea să înțeleagă un copil care vede că tatăl său o tratează pe sora sa ca pe mama sa, întreținând același tip de relație intimă? Iar un tânăr de 18 ani este destul de matur încât să iasă de sub influența mamei sale, care poate să îl atragă într-o astfel de relație? Și ce ar însemna asta pentru relație tată-fiu, care ar deveni o întrecere marcată de gelozie?

Toți membri familiei ar trebui să găsească la rude acea iubire necondiționată, înțelegere și scăpare de toate problemele generate de societate, printre care primează și cursa sexuală pentru găsirea unui partener. Dacă relațiile sexuale se mută și în interiorul familiei, vor distruge singurul sanctuar în care omul poate lua un repaos de la probleme vieții și în care are încredințarea că va fi acceptat și iubit în orice condiții.
articol preluat de pe http://semneletimpului.ro

Ungaria cumpără participaţia pe care Bombardier o are la un parteneriat cu compania naţională feroviară

Compania de Administrare a Activelor Naţionale din Ungaria (MNV) a încheiat un acord pentru a cumpărara participaţia pe care subsidiara din Germania a grupului canadian Bombardier o are la Bombardier Transportation MÁV Hungary, un parteneriat al acesteia cu compania feroviară naţională din Ungaria (MAV), scrie Budapest Business Journal. Divizia germană, Bombardier Transportation, produce echipamente feroviare.
Informaţiile au fost furnizate de Ministerul Dezvoltării Naţionale din Ungaria. Guvernul a anunţat că tranzacţia este „de importanţă naţională strategică” şi astfel nu va fi supusă examinării Oficiului Concurenţei, scrie Budapest Business Journal. Tranzacţia a fost decisă de Ministerul Dezvoltării, care nu a dezvăluit preţul. Bombardier deţine 65% din joint venture, iar MAV 25%. Restul de 10% din acţiuni sunt deţinute de angajaţi.
articol preluat de pe http://www.zf.ro/

Merkel îndeamnă germanii să lupte împotriva antisemitismului

Cancelarul Angela Merkel i-a îndemnat pe germani să combată antisemitismul, într-un discurs rostit duminică în fața a mii de persoane adunate la Berlin pentru a participa la o manifestație de protest împotriva creșterii violențelor antisemite în Europa în urma conflictului israeliano-palestinian din Fâșia Gaza „Lupta împotriva antisemitismului este datoria noastră”, le-a transmis cancelarul compatrioților săi, în discursul susţinut în faţa Porţii Brandenburg, în centrul capitalei, la câteva sute de metri distanţă de Memorialul Holocaustului, după 70 de ani de la prăbuşirea celui de-al Treilea Reich, scrie AFP.

Angela Merkel, care participă rareori la demonstrații, a dorit să se alăture președintelui german Joachim Gauck și liderilor comunității evreiești la această manifestare.

Ea a declarat că oricine care îi atacă pe evrei, atacă întreaga Germanie. „Faptul că persoane din Germania sunt amenințate și abuzate din cauza apartenenței lor evreiești sau a sprijinului lor pentru Israel este scandalos și nu vom accepta acest lucru”, a mai spus Merkel. În prezent, circa 200.000 de evrei trăiesc în Germania, ceea ce face din această comunitate a treia cea mai importantă din Europa, fiind surclasată doar de cele din Marea Britanie și Franța. O situație la care puțini s-ar fi așteptat după căderea celui de-al Treilea Reich: în 1950, doar 15.000 de evrei mai trăiau în Germania, față de 560.000 în 1933. articol preluat de pe http://independent.md

(Silviu Pricope) Paradisurile fiscale

foto – silviupricope.wordpress.com
articol – Silviu Pricope – silviupricope.wordpress.com
12 septembrie 2014

Silviu Pricope - foto - facebook.com/silviu.pricope

Silviu Pricope – foto – facebook.com/silviu.pricope

Multă lume vorbește despre paradisurile fiscale, dar puțini știu cu adevărat ce sunt ele și care le sunt principalele caracteristici. De asemenea, relațiile lor cu statele dezvoltate reprezintă o necunoscută pentru majoritatea populației. Ne propunem acum, să facem un pic de lumină, în tenebroasa lume a paradisurilor fiscale.

Ce sunt de fapt paradisurile fiscale?

Un paradis fiscal este un teritoriu (poate fi o țară, o insulă, un oraș, o porțiune dintr-un oraș, etc), care are o fiscalitate (sau altfel spus un nivel de impozitare) foarte redusă, sau chiar nulă, în comparație cu alte țări dezvoltate. Nu există o definiție precisă, iar nivelul de impozitare este evaluat în mod diferit în diverse țări și de către diverse instituții.

Într-un sens mai restrâns, un paradis fiscal reprezintă o jurisdicție în care impozitarea este redusă. Dar de cele mai multe ori, paradisul fiscal este de fapt, un paradis bancar, adică un teritoriu în care secretul bancar protejează clienții de ingerințele oricărei alte jurisdicții. În unele țări, autoritățile fiscale nu au acces la datele bancare și, prin urmare, nu pot verifica declarațiile fiscale ale contribuabilului.

Nu se face întotdeauna distincția dintre paradisurile fiscale și cele bancare, iar unele jurisdicții ajung să le combine pe amândouă. Dar această combinație nu este sistemică. De exemplu, Elveția reprezintă un paradis bancar, iar secretul bancar permite clienților să se sustragă de la controlul administrațiilor fiscale din țara de origine. Dar, deși din punct de vedere fiscal, Elveția dispune de mai multe sisteme derogatorii avantajoase, impozitarea este departe de a fi inexistentă.

În presă, rareori se face distincția între două tipuri discutate mai sus, ajungându-se ca termenul de “paradis fiscal” să se refere acum mai mult la paradisul bancar.

OCED (Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare) a declarat următoarele criterii ca fiind necesare pentru a defini un paradis fiscal. Acestea sunt:

  • taxe nesemnificative sau inexistente;
  • lipsa de transparență a sistemului fiscal;
  • absența schimbului de informații fiscale cu alte state;

Existența paradisurilor fiscale ridică mai multe tipuri distincte de probleme:

  • concurența fiscală
  • concurența economică între companii provenind din țări diferite
  • lupta împotriva spălării banilor și a finanțării organizațiilor criminale
  • stabilitatea sistemului financiar internațional

Cine recurge la paradisurile fiscale?

În esență, fondurile speculative, companiile mari care au înființat filialele ale acestora în astfel de juridiscții (Google are de exemplu o filială în insulele Bermude) precum și persoanele bogate. Avantajul acestora este că acestea evită taxele mai mari în țara lor de origine. În Franța, de exemplu, fenomenul nu este deloc minor: în aprilie 2009, la scurt timp după cazul băncii HSBC, Franța a înființat o ” celulă de reglementare ” pentru evazioniștii fiscali. Aceasta a ajutat la repatrierea 7,3 miliarde de euro în active, cu un beneficiu estimat pentru fisc de până la 1,3 miliarde €.

Mai mult decât atât, paradisurile fiscale vehiculează și o cotă de active, ce nu poate fi cuantificată, destinată spălării banilor murdari proveniți din acte de corupție sau trafic de droguri.

Cât din economia globală reprezintă activele vehiculate în paradisurile fiscale?

Potrivit Fondului Monetar Internațional, 50% din tranzacțiile internaționale “curg” prin paradisuri fiscale. Acestea cuprindeau aproximativ 4000 de bănci, două treimi din fondurile speculative și 2 milioane de societăți fictive/paravan. În aceste conturi s-ar afla aproximativ 7.000 de miliarde de euro în active, ceea ce reprezintă mai mult de trei ori PIB-ul Franței și de mai mult de 35 de ori PIB-ul României. Gabriel Zucman, economist la Școala de Economie din Paris, consideră că valoarea activelor persoanelor particulare deținute în paradisurile fiscale s-ar ridica la aproximativ 8% din resursele financiare ale lumii (acest studiu poate fi citit aici).

În 2008, cotidianul La Tribune a estimat că activele gestionate de paradisurile fiscale s-au ridicat la 10.000 de miliarde de euro.

Care sunt aceste paradisuri fiscale?

Oficial, principalele țări dezvoltate caută să lupte împotriva paradisurilor fiscale, în special în contextul luptei împotriva terorismului, crimei organizate, sau împotriva evaziunii fiscale extrem de costisitoare pentru bugetul public.

Dar, în același timp, țările occidentale tind să accepte sau să continue să accepte, paradisurile fiscale situate în apropierea teritoriului lor, în intenția lor de a capta cât mai mult din fluxurile financiare și în vederea controlului evaziunii fiscale din propria țară. Toate tarile occidentale au propriile lor paradisuri fiscale “acceptate” și “ocrotite”:Principatul  Monaco pentru Franța, Insulele Anglo-Normande pentru Regatul Unit, Bahamas pentru Statele Unite ale Americii, Liechtenstein pentru țările germanice, Macao pentru China, San Marino pentru Italia sau Andorra pentru Spania. Această ambiguitate a devenit flagrantă în timpul summit-ului G20 de la Londra, din aprilie 2009.

“Eticheta” de paradis fiscal nu reprezintă nimic oficial și variază în funcție de instituțiile care o vehiculează. OCED la acel moment a încercat să clasifice paradisurile fiscale elaborând trei liste diferite:

  • neagră, pentru state total necooperante în domeniu fiscal;
  • gri pentru statele, care au promis să se conformeze noilor reguli, fără însă a le aplica, precum și cele care “respectă în mod substanțial” aceste reguli;
  • albă, pentru statele sau teritoriile care au făcut “un efort real pentru a se conforma regulilor ce decurg din standardele internaționale ale OCED.

Țările occidentale au pregătit liste de paradisuri fiscale, solicitând o mai bună cooperare acestor jurisdicții în lupta împotriva spălării banilor. În același timp, țările occidentale a vrut să-și “protejeze” paradisurile fiscale. De exemplu, după îndelungi negocieri, China a obținut ca Macao și Hong Kong să nu fie incluse în lista paradisurilor fiscale, deși ambele teritorii dependente de chinezi au toate caracteristicile necesare. În schimb, Statele Unite ale Americii a câștigat clasarea insulelor Bahamas în lista gri, în loc de cea neagră.

Și astfel, în data de 2 aprilie 2009, lumea a fost “șocată” să descopere că, în conformitate cu criteriile summit-ului G20, “cele mai grave găuri negre financiare ale planetei” au fost Costa Rica, Malaezia, Filipine și Uruguay, în timp ce paradisurile fiscale reale, cum ar fi Jersey sau Insula Man au fost albite. Națiunile mari a aranjat de asemenea, pentru propriile lor grădini secrete (City of London, statul american Delaware sau Hong Kong pentru China) să nu fie nici măcar evidențiate.

Imediat după asta, țările incluse pe lista gri (Cayman, Luxemburg, Belgia, Liechtenstein, Elveția, Singapore, Insulele Virgine Britanice Insulele, Austria …), au protestat puternic (a se vedea, de exemplu, un interviu cu primul-ministru al Luxemburgului, Jean-Claude Juncker).

Pentru a nu fi pe lista neagră, o țară trebuie să semneze pur și simplu un angajament cu  OCED, prin care se angajează să respecte “standardele fiscale autorizate pe plan internațional“. Acest standard prevede că, țara este de acord să ofere unui alt stat care solicită acest lucru, informații cu privire la un anumit contribuabil. Acest lucru se face pe baza unei cereri motivate și argumentate, care ajută la combaterea celor mai grave cazuri de fraudă. Acest schimb de informații la cerere reprezintă, fără îndoială, o îmbunătățire față de opacitatea totală, dar nu permite o verificare rapidă și sistematică ca în cazul unui schimb automat de informații.

Pentru a ieși din lista gri, o țară nu trebuie să accepte numai principiul schimbului de informații la cerere. Sintagma cheie aici este “respectă în mod substanțial”, aceasta referindu-se la un cumul de reguli impuse pe plan internațional. Aici, OCED se consideră mulțumită dacă o țară a implementat acest principiu în 12 acorduri bilaterale. Nu contează dacă aceste sunt făcute cu Groenlanda și Botswana sau vreo țară importantă din punct de vedere economic. O condiție atât de ușor îndeplinit a făcut ca toate țările vizate să se alăture listei albe, una după alta, în câteva luni. În cea mai recentă versiune a raportului de progres, listele negre și gri sunt acum aproape goale. Într-adevăr, mai jos este publicată lista din 2012:

liste-paradis-fiscaux-ocde-2012

După cum se vede, în accepțiunea OCED, paradisuri fiscale au rămas doar Nauru și Guatemala! Ce ar mai fi de zis după o astfel de inepție?

Însă toată lumea știe, că paradisurile fiscale nu au dispărut așa peste noapte…

Așa că Franța a reacționat dur (sic!), iar acum publică propria listă. Paradisurile fiscale pur și simplu tremură în fața acestei acțiuni curajoase a Cocoșului Galic!!!!!!!!!! Uh, dar totuși nu prea mult … Mai jos găsim lista oficială de țări/jurisdicții oficial recunoscute drept paradisuri fiscale de către Franța în 2012:

  • Botswana,
  • Brunei,
  • Guatemala
  • Insulele Marshall,
  • Montserrat,
  • Nauru,
  • Niue
  • și Filipine.

Pur și simplu fără comentarii …

articol preluat de pe http://silviupricope.wordpress.com/

Moment istoric: Revoluţia spirituală din Germania ia amploare

Dragi concetăţeni şi prieteni,

Se pare că schimbarea mult dorită va avea loc mai devreme decât ne putem imagina. În multe localităţi din Germania, Austria, Elveţia şi nu numai, deci în Berlin, Nurnberg, Karlsruhe, Dornbirn, Regensburg, Bremen, Leipzig, Viena şi multe alte oraşe, au loc adunări cetăţeneşti la care iau parte sute şi mii de cetăţeni. Desigur că în Germania demonstraţiile din ziua de luni au devenit deja tradiţie, însă în aceste momente aici se întâmplă ceva deosebit. Intelectuali de mare clasă iau cuvântul şi cer în mod răspicat schimbarea sistemului actual. Acest articol îl scriu sub presiunea timpului, de aceea îmi cer scuze pentru faptul că nu pot să dau prea multe detalii. Am fost rugaţi să dăm mesajul mai departe pentru ca toată Europa să se ridice şi să ceară introducerea democraţiei adevărate. Economia trebuie să servească oamenii şi nu invers. Iată în mod succint ideile de bază ce decurg din discursurile din Germania:

1. Organizaţi în fiecare localitate pieţe de tip Agora, unde intelectualii responsabili să informeze populaţia şi cetăţenii să-şi poate exprima în mod liber opiniile. În Germania aceste întruniri populare au loc în fiecare săptămână în ziua de luni. Niciun lider nu trebuie să aibe dreptul să domine aceste adunări.

2. Respingeţi violenţa verbală şi fizică. Conştientizaţi faptul că grupurile violente de tip Black Block sunt iniţiate şi finanţate de serviciile secrete pentru a crea violenţă şi haos, deci pentru a menţine la putere actuala constelaţie de politicieni care sunt de fapt reprezentanţii oligarhiei mondiale. Revoluţia trebuie să fie de natură spirituală.

3. Decuplaţi-va de la mass-media mainstream deoarece acestea produc învrăjbire, manipulare şi hipnoză în masă. 

4. Conştientizaţi faptul că lumea este condusă ca o corporaţie, iar legea cea mai puternică este UCC(= Uniform Commercial Code; tradus în româneşte înseamnă Codul Comercial Uniform). Ea este mai puternică decât Codul Civil. Aceasta este cauza pentru care oamenii sunt trataţi precum mărfurile, iar statele şi instituţiile acestuia nu sunt altceva decât firme. Acest fapt are consecinţe negative în ceea ce priveşte drepturile cetăţeneşti deoarece aceste drepturi devin astfel de rang inferior. Intelectuali de marcă au studiat aceste legi şi au constatat că ele se pot folosi în favoarea cetăţenilor şi se pot îndrepta împotriva actualului sistem. Cuvântul cheie este: fundaţia, deci crearea unei fundaţii cu ajutorul căreia să te foloseşti de drepturile comerciale ce decurg din UCC. Datorită faptului că statele şi instituţiile acestuia sunt firme, taxele şi impozitele devin oferte pe care cetăţenii le pot plăti parţial, le pot condiţiona sau le pot refuza. Crearea de fundaţii îţi dă posibilitatea de a-ţi putea recupera TVA-ul pe toate mărfurile cumpărate. Există însă mult mai multe avantaje, spre exemplu, nimeni nu te mai poate executa silit dacă îţi treci proprietatea personală în fundaţia creată de tine. Această tematică este foarte complexă şi de aceea aş fi dorit să descriu acest concept într-o carte. Nu am însă timpul disponibil. Am oferit această informaţie în speranţa că cineva o va prelua şi o va dezvolta deoarece este un concept demn de luat în considerare.

5. Boicotaţi alegerile electorale! 30% din populaţia Germaniei nu se mai duce la vot. Prin vot cedezi puterea unor oameni care nu te reprezintă, cedezi puterea asupritorilor.

6. Democraţia adevărată nu se poate crea la nivelul unor comunităţi mari precum statele sau uniunile de state. Ea se poate crea numai la nivelul comunităţilor mici. Acest principiu se află chiar şi în articolul 5 din Tratatul Uniunii Europene. El se numeşte principiul de subsidiaritate. De aceea numai comunităţile mici au dreptul de a lua hotărâri asupra modului lor de funcţionare şi organizare.

7. Sistemul monetar este o mare escrocherie. Acesta este răspunzător pentru sărăcirea populaţiei şi înavuţirea rapidă şi peste măsură a câtorva oligarhi. Statul este acela ce trebuie să producă monede şi bancnote, nu băcile private aşa cum se întâmplă acum.

8. Faceţi-vă cumpărăturile în mod conştient. Nu mai cumpăraţi de la concerne, ci numai de la producătorii locali. 

9. Nu mai luaţi credite!

10. Folosiţi, pe cât puteţi, alte mijloace de schimb în locul banilor. Se poate folosi trocul sau se pot introduce valute regionale.

În funcţie de timpul disponibil vă voi ţine la curent cu evoluţia evenimentelor din Germania. Rog pe toţi cetăţenii români din străinătate să raporteze evenimentele importante de acolo pentru ca cei din ţară să se poată organiza.

Vă doresc îndeplinirea tuturor dorinţelor!

PS. Pe afişul din fotografie stă scris: PACEA ESTE MAI VALOROASĂ DECÂT PROFITUL !!!

Cu stimă,
M.Homerillum

articol preluat de pe https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1697002220523972&set=a.1383060115251519.1073741827.100006426309731&type=1&theater