Prima lege modernă a învăţământului românesc. Legea instrucţiunii publice din 1864
foto si articol: istorie-pe-scurt.ro
4 decembrie 2014
Prima lege modernă a învăţământului românesc. Legea instrucţiunii publice din 1864 – foto: istorie-pe-scurt.ro
Odată cu unirea Principatelor Române sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza se trece la implementarea programelor paşoptiste, una dintre direcţii fiind reorganizarea instrucţiunii publice. În încercările de unificare a legislaţiilor celor două principate, Comisia de la Focşani, la propunerea lui Mihail Kogălniceanu, lucrează încă din iunie 1859 la elaborarea unui astfel mde proiect de lege. La 12 iulie 1860 avem deja un prim Proiect de lege organică pentru instrucţia publică în Principatele Unite. Acestui proiect avea să îi urmeze la numai câteva luni un altul, cu acelaşi nume, întocmit de Vasile Boerescu (în octombrie 1860).
Vasile Boerescu (n. 1 ianuarie 1830, București; d. 18 noiembrie 1883, Paris), ziarist, jurist și un om politic român, susținător al ideilor liberale moderate – foto: ro.wikipedia.org
Lucrarea de unificare legislativă era însă întârziată de starea de provizorat a instituţiilor nou-create. Situaţia se schimbă fundamental la 4 octombrie 1861, când un decret domnesc crea o comisie mixtă (cu câte opt membri din fiecare principat) pentru a trece imediat la unificarea legilor şi a regulamentelor administrative ale Principatelor Unite.
În 11 decembrie 1861 se proclamă unirea definitivă a celor două principate, Moldova şi Muntenia, sub numele de Principatele Române Unite (până atunci fusese doar o uniune personală, sub Alexandru Ioan Cuza).
În noile condiţii, în domeniul învăţământului se organizează şi funcţionează Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii (4 iunie 1862). La 20 martie fusese publicat Proiectul de lege pentru administraţia instrucţiei publice din Principatele Unite, care înfiinţa Consiliul superior al Instrucţiunii publice, în locul Eforiei Şcoalelor din Bucureşti şi al Consiliului Şcolar din Iaşi. La 2 august 1862, consiliul îşi începe activitatea.
La cererea consiliului, Vasile Boerescu alcătuieşte singur un proiect de lege, pe care îl publică în octombrie 1863 sub numele de Proiect de lege asupra reorganizării instrucţiei publice din România. Susţinut de ministrul cultelor şi instrucţiei, Dimitrie Bolintineanu, proiectul a fost însuşit în decembrie 1863 de Consiliul de miniştri şi trimis spre deliberare Camerei Legiuitoare. Dezbătut la 11 martie 1864, a fost votat cu majoritate zdrobitoare. Astfel că legea a fost înaintată domnitorului spre sancţionare.
Colegiul National “Vasile Alecsandri” Galati – foto: cnva.eu
Sub titlul de Lege asupra instrucţiunii a Principatelor Unite Române va fi promulgată la 25 noiembrie 1864, cu numărul 1150, iar la 5 decembrie 1864 va fi publicată în Monitorul. Sunt date dispoziţii privind instrucţia primară, secundară, superioară şi particulară.
Între principiile de bază cuprinse în lege găsim obligativitatea şi gratuitatea instrucţiei publice primare. Legea sancţiona cu amendă pe părinţii ai căror copii nu erau înscrişi sau care nu frecventau şcoala. Educația era gratuită pentru toţi copiii, indiferent de categoria socială din care făceau parte şi pentru ambele sexe.
Se instituia laicizarea iar pentru a implementa eficient această reformă definitorie pentru evoluția statului, se acorda o importanță deosebită pentru pregătirea cadrelor didactice. O altă prevedere importantă a legii era aceea a unei singure programe şcolare atât pentru învăţământul primar din mediul orăşenesc, cât şi pentru cel din mediul rural. Programa era aceeași și în învățământul public și în cel privat. Liceul avea şapte clase, cu o pondere mai mare pentru disciplinele umaniste.
cititi mai mult pe: istorie-pe-scurt.ro
Legea nr. 1150/1864 asupra instrucţiunii a Principateloru-Unite-Române
În vigoare de la 25.11.1864 până la 02.08.1948
Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; născut la 20 martie 1820, Bârlad, Moldova, astăzi în România și decedat la 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România (1859-1866) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
ALECSANDRU IOAN I.
cu mila lui Dumnedeu şi vointia naţională
Domnu Principateloru-Unite-Române.
La toţi de faţia şi viitori sănetate.
Asupra raportului Ministrului Nostru Secretaru de Statu la Departamentulu Justiţiei, Culteloru şi Instrucţiunii publice, No. 52,014, pe lîngă care Ne supune spre aprobare Proiectulu de Lege asupra Instrucţiunii publice;
Vedendu decisiunea luată de Consiliulu Nostru de Ministri prin jurnalulu încheiatu în şedinţa de la 16 Octomvrie;
Ascultându şi opiniunea Consiliului Nostru de Statu;
În virtutea Statutului din 2/14 Iuliu trecutu;
Amu sancţionatu şi sancţionâmu, promulgatu şi promulgâmu ce urmeză:
Disposiţiuni generali
Art. 1.
Instrucţiunea se împarte în publică şi privată.
2. Instrucţiunea publică se împarte în primariă, secundariă şi superiore.
3. Instrucţiunea primariă coprinde: scolele primarie din comunele rurali şi urbane.
4. Instrucţiunea secondariă coprinde: liceele, gimnasiele, seminariele, scolele reali, de bele-arţi, profesionali şi scolele secundarie de fete.
5. Instrucţiunea superiore va coprinde facultâţile de litere, de sciinţe matematice şi fisice, de dreptu, de medicină.
6. Instrucţiunea primariă elementariă este obligătoriă şi gratuită, după cumu se legiuesce la Partea I, Cap. II, Secţiunea I, din presenta lege.
7. Corpulu înveţătoru se împarte în patru grade:
1° Învăţători sau înveţătore pentru scolele primarie rurali.
2° Institutori sau institutrici pentru scolele primarie urbane.
3° Profesori de scole secundarie.
4° Profesori de facultâţi.
8. Administraţiunea centrale a instrucţiunii se esercită după regulele şi în marginile mai jos prescrise.
a) De ministrulu instrucţiunii.
b) De consiliulu permaninte alu instrucţiunii.
c) De consiliulu generale alu instrucţiunii.
PARTEA I
Despre administraţiunea şi organisarea instrucţiunii
CAPITOLUL I
Despre administraţiunea centrale
SECŢIUNEA I
Despre Ministru şi Consiliulu permaninte alu instrucţiunii
9. Ministrulu este autoritatea supremă a instrucţiunii publice şi private.
10. Ministrulu esercită autoritatea sa prin mijlocirea consiliului permaninte alu instrucţiunii.
11. Consiliulu permaninte se compune de Ministrulu instrucţiunii, preşedinte, şi de cinci membri, dintre cari unulu va fi vice-preşedinte.
12. Membrii consiliului se numescu de Domnu dupe recomendaţiunea ministrului.
La împlinirea fie-cărui periodu de cinci ani se voru scămba câte doui dintre membri: alunintrelea membrii consiliului nu se potu scăma de câtu dupe reporutulu motivatu alu consiliului de ministrii către Domnu.
13. Membrii consiliului se voru alege dintre foştii sau actualii profesori, cari voru ave cinci ani de servicie publice, şi dintre alte persone, cari se voru fi distinsu în sfera instrucţiunii.
14. Consiliulu va fi consultatu, sub clausă de nulitate, însă cu reserva dreptului de veto alu ministrului, asupra, tutuloru questiuniloru relative la administraţiunea şi direcţiunea instrucţiunii publice şi private.
Tote decisiunile ministrului trecute prin consiliu conformu disposiţiunii de susu, voru purta formula “audindu pe consiliulu permaninte alu instrucţiunii.”
15. Consiliulu are şi atribuţiuni judiciarie; elu se va pronunţia, în ultimă instanţă, asupra recursuriloru făcute în contra decisiuniloru date de consiliele academice.
16. Părerile şi decisiunile consiliului nu voru fi esecutorie de câtu dupe ce voru fi încuviinţate de ministru.
În casu de revocare a unui profesor, decisiunea consiliului permaninte nu se va pune în lucrare de câtu după ce se va întări prin decretu domnescu conformu art. 403.
17. Consiliulu, în eserciţialu atribuţiuniloru sale contenţiose, nu va pute fi presedutu de ministru. În acestu casu va preside vice-preşedintele sau în lipsă celu mai vechiu dintre membri.
Ministrulu cu tote acestea va pute asiste la desbatere şi a da lămuririle ce va judeca.
18. Conisiliulu, în ceea se priveşce cârţile didactice, va propune ministrului concursuri pentru elaborarea loru, defigendu-se premie din fondurile budgetului instrucţiunii pentru stimularea bărbaţiloru capabili, deosebitu de beneficiele din vendarea aceloru cârţi, cari se voru defige de consiliulu permaninte după casuri.
Consiliulu va chiăma în sînulu seu pentru consultare doui profesori, de gimnasie sau de facultâţi, speciali asupra materiei, şi va judeca definitivu acele concursuri.
19. Părerile şi decisiunile consiliului permaninte se dau după majoritatea voturiloru. Minoritatea va fi datore să’şi dea opiniunea motivată. Consiliulu nu va pute fincţiona cu mai puţinu de trei membri presinţi.
20. Nici o modificare nu se va pute face la programele în fiinţă fâră a se observa cele următore:
1° Asupra modificârii, ce elu aru socoti de trebuinţă a se face programei în vigore, consiliulu, cerendu mai ânteiu opiniunea tutuloru consilieloru scolare, va elabora, noulu proiectu de programă.
2° Consiliulu permanente va supune acestu proiectu de programă, însoţitu de observaţiunile sale şi de opiniunile consilieloru scolare, la esaminarea consiliului generale alu instrucţiunii.
3° Programa, aprobată de doue treimi ale acestui din urmă consiliu, se va trămite ministrului, care o va supune la aprobarea Domnului.
21. Consiliulu va face la finele fie-cârui anu, o espunere generale de starea şi trebuinţele instrucţiunii publice, care se va supune ministrului spre a se comunica consiliului generale.
SECŢIUNEA II
Despre consiliulu generale alu instrucţiunii
22. Consiliulu generale se va compune:
1) De unu preşedinte, care va fi ministrulu.
2) De trei delegaţi ai înveţămentului primaru cari se voru numi de Domnu dupe o listă întreită ce voru trămite scolele primarie din Bucureşti, Iaşi şi Craiova.
3) De cinci membri ai înveţămentului secundariu numiţi de Domnu după o listă întreită ce se va presenta de scolele secundarie de prin oraşe.
4) De trei delegaţi ai instrucţiunii superiori, cari se voru numi de Domnu, dupe o listă îndoită ce vor presinta facultâţile din Bucuresci şi Iaşi.
5) De un membru al scolei militare care se va numi de Domnu, dupe o listă îndoită presentată de corpul profesorale al acelei scole.
6) De un membru al scolelor de medicină din Bucuresci şi Iaşi, care se va numi de Domnu după disposiţiunile alineatului precedinte.
7) De trei membri ai instrucţiunii private numiţi de Domnu dupe o listă întreită presentată de scolele private din oraşele Bucuresci, Iaşi şi Craiova.
8) De câte un delegat din partea fie cârii scole profesorali şi reali, numitu de Domnu, dupe o listă întreită presentată de corpul profesorale al fie cârii scole.
9) De doui membri numiţi de Domnu din consililu de Statu.
10) De doui membri numiţi de Domnu dintre membrii curţii de casaţiune.
11) Pe doui membri numiţi de Domnu din cleru.
23. La împlinirea fie cârui periodu de trei ani se vor face noue alegeri şi numiri conformu celor prescrise prin art. precedente.
Aceleaşi persone vor pute fi realese şi numite din nou pentru următorul periodu trienale.
24. Funcţiunile membrilor consiliului generale sunt gratuite. Membrii cari un vor fi residenţi în Bucuresci vor primi diurnă de un galbenu pe di pre cât va dura sesiunea consiliului, şi deosebit, cheltuelele transportului.
25. Consiliul generale se va aduna odată pe anu în Bucuresci de la 1-25 Septembre.
26. Pentru fie care sesiune ministrul instrucţiunii publice va delega trei membri din consiliul permanente, cari vor asiste la deliberaţiunile consiliului generale şi vor lua cuventul de câte ori vor judeca de trebuinţă; ei nu vor lua parte la votu.
27. Sedinţele consiliului generale nu vor fi publice.
28. Consiliul generale va fi consultatu asupra tuturor cestiunilor cari au raportu la întinderea şi îmbunătăţirea instrucţiunii.
29. La începutul fie cârii sesiuni, ministrul instrucţiunii va comunica consiliului generale tote cestiunile relative la instrucţiune, cari vor fi fostu mai din ‘ainte discutite şi pregătite în consiliul permaninte.
30. Consiliulu generale la finele fie cârii sesiuni va presenta ministrului unu reportu, prin care va resume resultatul deliberaţiunilor sale.
Acestu reportu precum şi procesele verbali ce se vor încheia pentru fie care şedinţă, se vor publica prin jurnalul instrucţiunii sau prin monitoru.
CAP II
Despre organisaţiunea instrucţiunii primarie
SECŢIUNEA I
Despre obligaţiunea instrucţiunii
31. Instrucţiunea elementariă este obligatoriă pentru toţi copiii de amendoue secsele începend de la optu pînă la doui-supră-dece ani împliniţi ai etâţii.
Acestă îndatorire este impusă, sub penalităţile aici mai josu prescrise, părinţilor, tutorilor, stăpânilor, maestrilor şi ori cârii, persone ce ar ave sub îngrijire unu copilu.
Copiii în etate de doui-supră-dece ani la punerea în lucrare a acestei legi vor fi dispensaţi de înveţătura obligatoriă.
32. Instrucţiunea obligatoriă va coprinde următorede obiecte de studiu: citirea şi scrierea, catechismul, noţiuni de igienă, de gramatică, de geografiă, de istoria ţerei, de dreptu admnistrativi al ţerei, cele patru lucrâri din aritmetică, sistema legale a mesurelor şi a greutîţilor.
33. Se apără de îndatorirea de a trămite pe copii la scola publică acei cari vor dovedi că le dau înveţătură a casă sau în veri unu institutu privatu.
34. Nu se pote lua unu copilu de la scolă mai ‘nainte de a fi dobînditu din partea înveţătorului un certificat de cunoscinţele coprinse în art. 32 de mai susu.
35. Nici o causă împedicătore nu pote dispensa de îndatorirea instrucţiunii obligătoriă impusă prin art. 32, de nu va fi judecată şi recunoscută ca atare de consiliulu municipale sau comunale.
36. Când părintele, tutorele sau stăpînul va lăsa pe copii a lipsi de la scolă fâră motivu legale, şi nu’i va trămite trei dile dupe advertimentul ce va priimi de la înveţiătoru, acesta sau revisorul ori sub revisorul va însciinţa îndată pe consiliulu locale al comunei, care va supune pe părinte, tutore sau stăpânu la o amendă de doue-deci parale la oraşe şi dece parale la sate pentru fie care di de lipsu.
Amenda se va plăti în bani sau în lucru pentru comună. În casu de recidivă ea va fi îndoită.
37. Nici un maestu, industriaşu, arendaşu, ori stăpînu nu va priimi în serviţiul seu un copilu mai micu de doui-supră-dece ani, de cât după ce i se va areta certificatulu de înveţătură, sub osendă de a se supune de câtre consiliulu locale la o amendă de una sută lei şi la îndatorirea de a trămite şi a ţine pe copilu în scolă pînă la alu patru-supră-decele anu.
38. Amenda prescrisă prin articlele precedinţi se va împlini, de va cere trebuinţa, prin autoritâţile administrative dupe cererea consiliului comunale.
39. Tote amendele se vor versa în casa comunale în favorea scolei.
40. Preotul comunei, sau, în oraşu, preotul de suburbiu, sau autoritatea însărcinată cu ţinerea actelor civili va comunica în cea d’ânteiu lună a fie cârui anu, înveţătorului respectivu o listă de toţi copiii ocolului seu, cari au împlinitu, în acel anu, etatea de optu ani. În acea listă se va areta numele copilului, satulu sau oraşulu, suburbiulu, numele familiei, anulu şi diua nascerii.
Acestă listă va servi înveţătorului spre a’i face cunoscuti pe copiii cari trebuescu a fi adstrînşi la înveţătura obligată.
41. La fie care trecere a revisorului sau subrevisorului, se vor esamina aceste liste, şi se vor controla mesurile ce se vor fi luat.
42. Instrucţiunea obligătoriă este în sarcina Statului întru totu ceea ce privesce: 1) Personalulu înveţătoru, administratoru şi domesticu; 2) Subvenţiunea pentru materialu de scolă, cârţi, chârtiă etc. la copiii cei fâră mijloce; şi în sarcina comunelor, cât pentru local, mobile şi lemne de încălditu.
În casu când scola ar ave mijloce proprie provenite din donaţiuni, legaturi, etc., acelea vor fi afectate la întreţinerea scolei, însă numai spre a comunei uşurare de sarcinele ce i se impunu prin art. precedente.
43. Comunele, îndeplinindu sarcinele impuse lor pentru înveţătura obligătoriă prin art. 42 vor pute să înfiinţeze scole cu înveţături mai întinse.
SECŢIUNEA II
Despre organisaţiunea instrucţiunii primarie
§ I
Scolele primarie de băeţi din comunele urbane
44. În tote comunele urbane se va stabili câte una sau mai multe scole primare.
45. Scola primară a unei comune urbane se va împărţi în trei clasi, fie care decâte un anu. Pentru fie care clase va fi câte unu înveţiătoru titulariu; când numerulu scolariloru va trece de cinci-deci în clase, prisosulu va forma o divisiune deosebită care va fi încredinţată la unu înveţătoru divisionariu.
46. Se va regula treptatu ca numerul scolelor primarie şi alu clasilor lor să fie în reportu cu populaţiunea fie cârii comune.
În fie care suburbiu va fi cel puţinu o scolă. Cu tote acestea ministrul instrucţiunii va pute, prin decisiune dată în forma determinată prin art. 14, să permită ca doue suburbie puţinu populate să aibă o singură scolă.
continuarea pe lege5.ro
