Articole

La ordinea zilei – 5 noiembrie 2020

Astăzi, 5.XI.2020, reprezentații Federației „Solidaritatea Sanitară” protestează în fața Guvernului

foto preluat de pe www.facebook.com/solidaritatea.sanitara

 

Sărbătorile Zilei de 5 Noiembrie

Ortodoxe – Sf. Mucenici Galaction și Epistimia

Greco-catolice – Sf. Galaction şi Epistimia

Romano-catolice – Sf. Grigore Lakota, ep. m.

 

 

Ziua mondială de conştientizare a tsunami-urilor

La 5 noiembrie, în fiecare an, începând din 2016, este marcată Ziua mondială de conştientizare a tsunami-urilor. În decembrie 2015, Adunarea Generală a ONU a hotărât ca data de 5 noiembrie să fie cunoscută drept Ziua mondială de conştientizare a tsunami-urilor, potrivit www.un.org. Cu acest prilej, s-a făcut un apel către toate statele lumii, către organismele internaţionale şi către societatea civilă să marcheze această zi, crescând gradul de conştientizare a acestui fenomen natural, dar, totodată, să facă schimb de noi abordări de reducere a acestui risc. Marcarea acestei zile se axează pe programe educaţionale şi pe antrenamente de evacuare.

Iniţiativa acestei zile a aparţinut Japoniei, care, datorită experienţei sale repetate, a acumulat de-a lungul anilor expertiză majoră în domenii precum avertizarea timpurie a tsunami-urilor, acţiunea publică şi o reconstrucţie mai bună după un dezastru pentru a reduce un impact viitor. Organizaţia ONU privind reducerea riscului de dezastru (UNDRR) facilitează respectarea Zilei mondiale de conştientizare a tsunami-urilor în colaborare cu restul sistemului Naţiunilor Unite, potrivit https://www.un.org/.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut joi, 5 noiembrie a.c., la Palatul Victoria, declarații la începutul ședinței de Guvern

Vă prezentăm în continuare transcrierea declarațiilor:

Domnule Prim-ministru,

Onorați membri ai Guvernului,

Mulțumesc pentru invitație! Mă bucur să vă revăd pe toți aici, însă trebuie să recunosc că această bucurie este umbrită de evoluția pandemiei de la noi și cred că suntem, pe bună dreptate, cu toții îngrijorați.

Am avut astăzi aproape 10.000 de cazuri noi de persoane care s-au îmbolnăvit. Am avut și astăzi mulți, prea mulți, care au decedat.

Și trebuie să fim foarte realiști. Sunt necesare măsuri ferme, măsuri mai ferme, pentru a controla extinderea pandemiei. Măsurile care s-au luat până acum nu mai sunt suficiente.

Sunt necesare măsuri în plan național, precum școlile să treacă toate în on-line. Angajații – și din public, și din privat – să treacă la telemuncă peste tot unde este posibil. Magazinele trebuie să fie închise seara cel târziu la ora 21:00. Circulația pe timpul nopții trebuie restricționată. Petrecerile – și cele publice, și cele private – trebuie interzise. Târgurile și piețele trebuie închise.
cititi mai mult pe www.presidency.ro

 

Lege promulgată: Persoanele din mai multe localităţi afectate de poluare beneficiază de reducerea vârstei de pensionare

Persoanele care au locuit cel puţin 30 de ani în zonele afectate de poluarea remanentă beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 2 ani, fără penalizare. Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, joi, actul normativ pentru modificarea art. 65 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Lege promulgată: Acordarea unui pachet minimal de servicii sociale pentru copil şi familie

Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, joi, actul normativ pentru completarea Legii asistenţei sociale nr. 292/2011, care prevede acordarea unui pachet minimal de servicii sociale fiecărui copil şi familiei acestuia, pachet ce include servicii de bază şi de informare în domeniul sănătăţii, educaţiei şi protecţiei sociale.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Federaţia Salariaţilor din Administraţia Publică Centrală şi Locală din România ”COLUMNA”

Urmare directă a acțiunilor de protest inițiate de Federația Columna începând de ieri 4 noiembrie și care vor continua atât astăzi cât și mâine 6 noiembrie, Ministerul Finanțelor Publice, prin vocea Ministrului Florin Cîțu, a venit cu o declarație de presă privitoare la finanțarea asistenței sociale.

Rezumând intervenția, Guvernul aruncă VINA pe președinții de Consilii Județene pentru faptul că în ASISTENȚA SOCIALĂ angajații nu își primesc la timp salariile. În același timp, recunoaște că sunt județe unde alocările de la bugetul de stat trebuie suplimentate prin rectificare bugetară, fără însă a preciza care sunt aceste județe și mai ales când va fi efectiv adoptată această rectificare.

Dezavuăm public maniera în care ”actorii” implicați în finanțarea asistenței sociale își ”pasează” reciproc responsabilitatea asigurării bugetelor DGASPC.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Federaţia Salariaţilor din Administraţia Publică Centrală şi Locală din România ”COLUMNA” – Protest (4 noiembrie 2020) - foto preluat de pe www.facebook.com/impreunapentruoadministratiemoderna

Federaţia Salariaţilor din Administraţia Publică Centrală şi Locală din România ”COLUMNA” – Protest (4 noiembrie 2020) – foto preluat de pe www.facebook.com/impreunapentruoadministratiemoderna

 

Reprezentanţii Federaţiei Solidaritatea Sanitară protestează joi în Piaţa Victoriei

Reprezentaţii Federaţiei Solidaritatea Sanitară protestează joi, de la ora 14:00, în faţa sediului Guvernului din Piaţa Victoriei solicitând condiţii decente de muncă pentru angajaţii din sector.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Premierul Orban anunţă că se va reveni la declaraţia pe propria răspundere pentru circulaţia pe timp de noapte

Premierul Ludovic Orban a declarat, joi, că se va reveni la declaraţia pe propria răspundere pentru circulaţia pe timpul nopţii, anunţând că această declaraţie ar putea fi acceptată şi în varianta online. “Aici puţin ne-am mai îmbunătăţit. E posibil să se accepte pe format online, adică să poţi să arăţi telefonul. Încercăm să vedem cum o reglementăm, astfel încât să nu fie neapărat pe hârtie. Ştiţi cum e, omul când semnează declaraţia pe propria răspundere, se gândeşte de trei ori. (…) Dacă eşti oprit de un echipaj de poliţie şi nu te încadrezi în situaţiile pentru care este permisă deplasarea pe timpul nopţii, eşti amendat“, a spus şeful Executivul, la Digi 24.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Orban: Piaţa Obor se va închide; cel mai posibil vor rămâne deschise pieţele în aer liber

Premierul Ludovic Orban a declarat, joi seară, că Piaţa Obor se va închide, ca urmare a aplicării măsurii de închidere a pieţelor în vederea limitării răspândirii noului coronavirus şi că, cel mai posibil, vor rămâne deschise doar pieţele în aer liber.

Măsura se aplică în special pieţelor agroalimentare închise. Piaţa Obor se va închide. La Bucur Obor au fost în controale de n ori, de fiecare dată, nu cred că 20% dintre cei de acolo respectau regulile, portul măştii, distanţa la statul la coadă. Pur şi simplu nu se respectă, acolo parcă e o zonă zoster“.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Situația din România – noiembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

Până astăzi, 5 noiembrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 276.802 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
191.085 de pacienți au fost declarați vindecați.

În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 9.714 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.

Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 2.039 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.

Până astăzi, 7.540 de persoane diagnosticate cu infecție cu SARS – CoV – 2 au decedat.

În intervalul 04.11.2020 (10:00) – 05.11.2020 (10:00) au fost raportate 121 decese (68 bărbați și 53 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.

În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 12.061. Dintre acestea, 1.014 sunt internate la ATI.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 3.379.609 teste. Dintre acestea, 37.685 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 21.622 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 16.063 la cerere.

GCS: Sălaj, Timiş şi Cluj continuă să aibă o rată de infectare peste 5 la mia de locuitori; Bucureşti – 4,45

Situația din România -  noiembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 - Grupul de Comunicare Strategică - foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

Situația din România – noiembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică – foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 6.853 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu SARS – CoV – 2 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 126 de cetățeni români aflați în străinătat, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu infecție cu noul coronavirus, 797 au fost declarați vindecați.

 

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul SARS – CoV – 2 la nivel european și global:
Până la data de 4 noiembrie 2020, au fost raportate 8.008.149 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Spania, Franţa, Regatul Unit, Italia, și Germania.

ŢARA CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI VINDECAŢI*

Franţa 1.502.763(+36.330) 38.289 (+854) 126.195 (+2.531)
Spania 1.259.366(+18.669) 36.495 (+238) 150.376 -
Regatul Unit 1.073.882(+20.018) 47.250 (+397) 2.925 (+19)
Italia 759.829(+28.241) 39.412 (+353) 307.378 (+5.103)
Germania 577.593 (+17.214) 10.812 (+151) 384.012 (+10.621)
Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)

Polonia a raportat joi un număr record de 27.143 de cazuri noi de infectare cu coronavirus, apropiindu-se de pragul la care guvernul a spus că ar putea fi forţat să impună carantina la nivel naţional, transmite Reuters.

Republica Cehă anunţă un nou record de infectări zilnice – peste 15.700 de cazuri

Guvernul grec decretează un lockdown la nivel naţional până la sfârşitul lunii noiembrie

 

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 4 NOIEMBRIE 2020

CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAȚI*

47.594.234 (+501.012) 1.215.892 (+8.602) 31.889.370 (+279.709)

* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 3 – 4 noiembrie 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.
* Date rectificate

Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

Adunarea Generală a ONU a decis organizarea unui summit extraordinar asupra pandemiei pe 3 şi 4 decembrie

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a decis joi să organizeze în 3 şi 4 decembrie un summit extraordinar asupra pandemiei de COVID-19, pentru a întări coordonarea internaţională, summit ce ar urma să se desfăşoare mai mult în mediul virtual, informează AFP.

Luat în discuţie din luna iunie, la iniţiativa Mişcării ţărilor nealiniate, acest summit este convocat la nivel de şefi de stat şi de guvern, precizează o rezoluţie adoptată de 150 din cele 193 de ţări ale Adunării Generale. Niciun membru nu a votat împotrivă şi trei ţări s-au abţinut: SUA, Israel şi Armenia.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Nou record în SUA; aproape 100.000 de cazuri în 24 de ore

Cu 99.660 de cazuri înregistrate la 20:30 (01:30 GMT) şi peste 233.000 de morţi din cauza coronavirusului, ţara este de departe cel mai grav afectată de pandemie, care a avut repercusiuni şi asupra alegerilor prezidenţiale şi a anunţării rezultatelor.

Pandemia a determinat în special milioane de alegători să voteze prin poştă mai devreme pentru a evita cozile din ziua alegerilor, provocând întârzieri semnificative în numărarea buletinelor de vot.

Miercuri seara, buletinele trimise prin poştă erau încă numărate în Pennsylvania, Georgia şi Carolina de Nord, state cu rol decisiv pentru departajarea candidaţilor în cursa pentru Casa Albă.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

SUA: Zeci de arestări la Portland şi New York la demonstraţiile din noaptea de după alegeri

Poliţiile din oraşele americane Portland şi New York au operat zeci de arestări în cursul demonstraţiilor din noaptea care a urmat alegerilor prezidenţiale de la 3 noiembrie, transmite Reuters. Guvernatorul din Oregon, Kate Brown, a mobilizat Garda Naţională ca răspuns la ‘violenţele larg răspândite’.

Poliţia din Portland a anunţat că a arestat zece persoane după ce a decretat ca revolte toate adunările din centrul oraşului. Au fost confiscate petarde, ciocane şi o puşcă. La New York, forţele de poliţie au transmis că au fost făcute în jur de 50 de arestări la protestele care s-au extins în oraş în seara de miercuri.

Mai multe persoane au fost arestate miercuri şi în timpul unei manifestaţii în Minneapolis (Minnesota) care au pornit în marş prin oraş din două puncte diferite, inclusiv pe o autostradă. Potrivit postului CBS Local Minnesota, citat de EFE, poliţia a închis traficului autostrada interstatală şi a cerut manifestanţilor prin intermediul portavocilor să se împrăştie.

Demonstraţii au mai avut loc în cursul nopţii şi în alte câteva oraşe, precum Atlanta, Detroit, Oakland, unde activişti s-au strâns pentru a cere ca numărarea voturilor să continue fără oprelişti.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Preşedintele kosovar Hashim Thaci anunţă că demisionează după ce a fost inculpat oficial de crime de război

Preşedintele Kosovo, Hashim Thaci, a declarat că demisionează cu efect imediat după ce a fost inculpat oficial de comiterea de crime de război, transmite joi dpa. Într-o conferinţă de presă convocată la scurt timp după ce aliatul său cel mai apropiat şi şef al Partidului Democrat din Kosovo (PDK), Kadri Veseli, a afirmat că, la rândul său, a fost inculpat şi va merge la Haga pentru proces, Thaci a spus că demisionează ‘acum’. În vârsta de 52 de ani, preşedintele kosovar a fost pus sub acuzare în iunie pentru crime de război în timpul conflictului cu Serbia (1998-1999) de către procurorii tribunalului special de la Haga.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ştirile zilei – 5 noiembrie 2020

Revista Presei din 5 noiembrie

 

cititi si:

- Evenimentele Zilei de 5 noiembrie în Istorie

- Federația “Solidaritatea Sanitară” din România: Miting pentru Condiții de Muncă Decente (5 noiembrie 2020)

- Complotul prafului de pușcă (5 noiembrie 1605)

- Sf. Mucenici Galaction și Epistimia

Federația “Solidaritatea Sanitară” din România: Miting pentru Condiții de Muncă Decente (5 noiembrie 2020)

„În ce situație ne vor aduce guvernanții?” O imagine care nu necesită altă descriere, LIVE acum în Piața Victoriei, reprezentații Federației „Solidaritatea Sanitară” protestează!

foto si articole preluate de pe www.facebook.com/solidaritatea.sanitara

 

 

ACUM în Piața Victoriei, reprezentații Federației „Solidaritatea Sanitară” protestează în fața Guvernului!
Specialiștii din sănătate au nevoie de CONDIȚII DE MUNCĂ DECENTE și de recunoașterea meritelor, respectiv de tot sprijinul Guvernului și al societății! Indiferența guvernanților față de situația și drepturile lucrătorilor din sănătate trebuie să înceteze!

Pentru a învinge pandemia COVID-19, România are nevoie de tot sprijinul lucrătorilor din sănătate!
Miting-ul pentru Condiții de Muncă Decente este dedicat apărării dreptului lucrătorilor din sănătate la condiții de muncă decente și la recunoașterea meritelor!

“Solidaritatea Sanitara” este ACUM in Piața Victoriei și protestează în fața Guvernului!
Protestul a debutat cu un moment de reculegere și un gest simbolic în memoria salariaților decedați la datorie!
Miting-ul pentru Condiții de Muncă Decente este dedicat apărării dreptului lucrătorilor din sănătate la condiții de muncă decente și la recunoașterea meritelor!

 

Federația “Solidaritatea Sanitară” din România

Comunicat de presă:

Astăzi, 5.XI.2020, reprezentații Federației „Solidaritatea Sanitară” protestează în fața Guvernului

Reprezentații Federației „Solidaritatea Sanitară” protestează astăzi, 05.XI.2020, începând cu ora 14:00, în fața Guvernului (Piața Victoriei).

Protestul, numit Miting pentru Condiții de Muncă Decente, este dedicat apărării dreptului lucrătorilor din sănătate la condiții de muncă decente și la recunoașterea meritelor, așa cum au fost acestea prezentate în cadrul Apelul lucrătorilor din sănătate pentru respectarea condițiilor muncii decente (https://apel.solidaritatea-sanitara.ro/).

La această acțiune participă numărul maxim de persoane permis de lege, fiind prima manifestare în stradă dedicată exclusiv apărării drepturilor și intereselor tuturor lucrătorilor din sistemul public de sănătate. Acesta este primul protest din seria celor programate în fiecare zi de joi a săptămânii de Federația „Solidaritatea Sanitară”, până la rezolvarea solicitărilor.

Un memoriu cu revendicările Federației „Solidaritatea Sanitară” va fi înaintat Guvernului României, împreună cu reluarea solicitării de declanșare a dialogului pentru rezolvarea problemelor sesizate.

Pe lista revendicărilor Federației „Solidaritatea Sanitară” se află următoarele solicitări:

- adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru protecția sănătății și securității salariaților din sănătate (echipamente, circuite, resurse materiale și umane etc.), astfel încât să determine o reducere semnificativă a numărului de salariați infectați SARS-CoV-2 și, mai ales, decedați din cauza COVID-19;

- asigurarea accesului la toate informațiile relevante privind impactul COVID-19 asupra lucrătorilor din sănătate;

- respectarea dreptului legal la pensia de urmaș pentru copiii colegilor decedați la datorie;

- acordarea tuturor drepturilor salariale prevăzute de lege, respectiv:

o sporul de până în 30%

o sporul pentru combaterea epidemiei;

- acordarea tuturor sporurilor pentru condiții de muncă la nivel maxim;

- creșterea salariilor de bază pentru toate categoriile de lucrători începând cu 1 ianuarie 2021 la nivelul anului 2022;

- posibilitatea de a beneficia de reducerea stagiului de cotizare (vârstei de ieșire la pensie) proporțional cu activitatea desfășurată peste norma de bază;

- acordarea stimulentului de risc pe întreaga durată a stării de alertă pentru toți salariații din sănătate;

- reașezarea asistentelor medicale în grila de salarizare;

- declararea COVID-19 ca boală profesională pentru salariații din sănătate;

- negocierea anexelor la contractul colectiv de muncă la nivel de sector care permit creșterea calității vieții profesionale;

- plata gărzilor cu tariful orar aferent normei de bază;

- raportarea tuturor sporurilor la salariile de bază actuale.

Pentru a învinge pandemia COVID-19 România are nevoie de tot sprijinul lucrătorilor din sănătate. Pentru a continua cu succes această luptă specialiștii din sănătate au nevoie de condiții de muncă decente și de recunoașterea meritelor, respectiv de tot sprijinul Guvernului și al societății. Indiferența guvernanților față de situația și drepturile lucrătorilor din sănătate trebuie să înceteze, transformându-se în atenție cuvenită acordată nevoilor și așteptărilor acestor oameni aflați în prima line a luptei împotriva COVID-19.

Comitetul Director

Complotul prafului de pușcă (5 noiembrie 1605)

Descoperirea Complotului Prafului de Pușcă și prinderea lui Guy Fawkes (c. 1823) de Henry Perronet Briggs

foto si articole preluate de pe ro.wikipedia.org

 

Complotul prafului de pușcă (5 noiembrie 1605)

Complotul prafului de pușcă din 1605, adesea denumit în secolele anterioare complotul de trădare cu praf de pușcă sau Trădarea Iezuită, a fost o tentativă de asasinat împotriva regelui Iacob I al Angliei și al VI-lea al Scoției de către un grup de catolici englezi⁠ provinciali conduși de Robert Catesby⁠.

Planul era să arunce în aer Camera Lorzilor în timpul deschiderii lucrărilor Parlamentului Angliei la 5 noiembrie 1605, ca preludiu pentru o revoltă populară în Midlands⁠ în urma căreia fiica de nouă ani a lui Iacob, prințesa Elisabeta, urma să fie pusă pe tron ca șef de stat catolic. Este posibil ca Catesby să se fi lansat în acest plan după ce speranțele de a asigura toleranță religioasă din partea regelui Iacob s-au redus, dezamăgind numeroși catolici englezi.

Colegii lui complotiști au fost John Wright, Thomas Wintour, Thomas Percy, Guy Fawkes, Robert Keyes, Thomas Bates, Robert Wintour, Christopher Wright, John Grant, Ambrose Rookwood, Sir Everard Digby și Francis Tresham. Fawkes, care avea 10 ani de experiență militară de luptă în Țările de Jos Spaniole în suprimarea Revoltei Olandeze⁠, a primit sarcina de a se ocupa de explozivi.

Complotul a fost dezvăluit autorităților printr-o scrisoare anonimă trimisă lui William Parker, al IV-lea baron Monteagle⁠, la 26 octombrie 1605. În timpul unei percheziții a Camerei Lorzilor efectuată în preajma miezului nopții de 4 noiembrie 1605, Fawkes a fost descoperit păzind 36 de butoaie de praf de pușcă—suficient pentru a distruge complet Camera Lorzilor—și arestat.

Majoritatea conspiratorilor au fugit din Londra după ce au aflat de descoperirea complotului, încercând să-și asigure susținere pe drum. Câțiva au opus rezistență șeriful de Worcester și oamenilor lui în Casa Holbeche⁠; în lupta care a urmat, mai mulți dintre conspiratori, printre care și Catesby, au fost împușcați și uciși. În procesul lor de pe 27 ianuarie 1606, opt dintre supraviețuitori, inclusiv Fawkes, au fost condamnați la a fi spânzurați, târâți și sfârtecați în patru⁠.

Detalii despre tentativa de asasinat ar fi fost cunoscute de către principalul iezuit al Angliei, părintele Henry Garnet⁠. Deși a fost judecat pentru trădare și condamnat la moarte, nu se știe cât de multe știa despre complot. Oricât ar fi știut, întrucât existența lui i-a fost dezvăluită prin spovedanie, Granat nu a putut informa autoritățile din cauza confidențialității absolute a confesionalului.

Deși imediat după descoperirea complotului au fost introduse legi anticatolice, mulți catolici importanți și credincioși și-au păstrat funcțiile înalte timpul domniei regelui Iacob I. Zădărnicirea complotului prafului de pușcă a fost comemorată timp de mulți ani după aceea, prin predici speciale și alte evenimente publice, cum ar fi bătutul clopotelor bisericilor, obiceiuri care au evoluat în sărbătoarea cu focuri de tabără⁠ de astăzi.

Complotul prafului de pușcă (5 noiembrie 1605) A late 17th or early 18th-century report of the plot - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Complotul prafului de pușcă (5 noiembrie 1605) A late 17th or early 18th-century report of the plot – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Context

Religia în Anglia

Între 1533 și 1540, regele Henric al VIII-lea Tudor a luat controlul asupra Bisericii Angliei, anterior supusă Romei, ceea ce a marcat începutul mai multor decenii de tensiuni religioase în Anglia. Catolicii englezi au întâmpinat dificultăți într-o societate dominată de proaspăt despărțita și din ce în ce mai protestanta Biserică a Angliei.

Fiica lui Henric, Elisabeta I, a răspuns diviziunii religioase prin introducerea Înțelegerii Religioase Elisabetane, prin care orice persoană numită într-o funcție publică sau eclesiastică trebuia să jure credință față de monarh în calitate de cap al Bisericii și statului.

Sancțiunile pentru refuz erau dure — au fost aplicate amenzi pentru recuzare⁠, și recidiviștii riscau pedepse cu închisoarea și chiar execuția. Catolicismul a devenit marginalizat, dar, în ciuda amenințării cu tortura sau execuția, preoții au continuat să-și practice credința în secret.

Elisabeta I (în engleză Elizabeth I) (7 septembrie 1533 – 24 martie 1603 ) a fost regină a Angliei și regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa - ("Darnley Portrait", c. 1575) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Elisabeta I (7 septembrie 1533 – 24 martie 1603 ) a fost regină a Angliei și regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa – (“Darnley Portrait”, c. 1575) - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Succesiunea

Regina Elisabeta, necăsătorită și fără copii, a refuzat cu fermitate să numească un moștenitor. Mulți catolici considerau că verișoara ei catolică, Mary, Regina Scoției, era moștenitoarea legitimă a tronului Angliei, dar ea a fost executată pentru trădare în 1587.

Secretarul de stat englez, Robert Cecil⁠, a negociat în secret cu fiul lui Mary, Iacob al VI-lea al Scoției, care avea o pretenție credibilă la tronul Angliei, ca strănepot de văr al Elisabetei. În lunile dinainte de moartea Elisabetei pe 24 martie 1603, Cecil a pregătit calea pentru ca Iacob să-i urmeze la tron.

Unii catolici exilați o susțineau pe fiica lui Filip al II-lea al Spaniei, Infanta Isabella, ca succesoare a Elisabetei. Catolicii mai moderați căutau spre verișoara lui Iacob și a Elisabetei, Lady Arbella Stuart⁠, o femeie despre care se credea că are simpatii catolice.

Când sănătatea Elisabetei s-a deteriorat, guvernul i-a reținut pe cei pe care îi considera a fi „principalii papistași”, și Consiliul Coroanei s-a îngrijorat într-atât încât Stuart a fost mutată mai aproape de Londra, pentru a preîntâmpina riscul de a fi răpită de către papistași.

Tranziția de putere după moartea Elisabetei a mers fără probleme, în ciuda pretențiilor concurente la tronul englez. Succesiunea lui Iacob a fost anunțată printr-o declarație oficială a lui Cecil la 24 martie, care a fost sărbătorită în toată societatea. La aflarea veștii, în loc să producă probleme, cum se anticipa, liderii papistașilor au oferit un sprijin entuziast noului monarh.

Preoții iezuiți, a căror prezență în Anglia era pedepsită cu moartea, și-au manifestat și ei sprijinul pentru Iacob, despre care se credea că întruchipează „ordinea naturală a lucrurilor”. Iacob a ordonat încetarea focului în conflictul cu Spania, și chiar dacă cele două țări erau încă teoretic în război, regele Filip al III-lea l-a trimis în solie pe Don Juan de Tassis⁠, să-l felicite pe Iacob cu ocazia accederii la tron.

Timp de zeci de ani, englezii trăiseră sub un monarh care refuza să ofere un moștenitor, dar acum Iacob venea cu o familie și o întreagă linie de succesiune. Soția sa, Ana de Danemarca, era fiica unui rege. Fiul lor cel mai mare, Henry, de nouă ani, era considerat un băiat frumos și încrezător, și cei doi copii mai mici, prințesa Elisabeta și prințul Carol, erau dovada că Iacob este în măsură să ofere moștenitori pentru a continua monarhia protestantă.

Iacob (n. 19 iunie 1566, Edinburgh, Scoţia - d. 27 martie 1625, Theobalds Park, Grafschaft Hertfordshire, Anglia) a fost rege al Scoţiei ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567 şi rege al Angliei şi Irlandei ca Iacob I de la 24 martie 1603 până la moartea sa (portret de John de Critz, c. 1605) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Iacob (n. 19 iunie 1566, Edinburgh, Scoţia – d. 27 martie 1625, Theobalds Park, Grafschaft Hertfordshire, Anglia) a fost rege al Scoţiei ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567 şi rege al Angliei şi Irlandei ca Iacob I de la 24 martie 1603 până la moartea sa (portret de John de Critz, c. 1605) - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Începutul domniei lui Iacob I

Atitudinea lui Iacob față de catolici a fost mai moderată decât cea a predecesoarei sale, poate chiar tolerantă. El a promis că nu va „persecuta pe cineva care stă liniștit și se supune pasiv legii”, și credea că exilul este o soluție mai bună decât pedeapsa capitală: „aș fi bucuros să despart și capul, și trupul lor de întreaga insulă și să fie duși peste mări.”

Unii catolici credeau că martiriul mamei lui Iacob, Mary, regina Scoției, l-ar încuraja pe Iacob să se convertească la credința catolică, speranță posibil împărtășită și de casele catolice ale Europei. Iacob a primit o solie a arhiducelui Albert de Habsburg din Țările de Jos Meridionale, domnitor asupra teritoriilor rămase catolice după peste 30 de ani de război în Revolta Olandeză⁠ declanșată de rebelii protestanți cu susținere engleză.

Pentru exilații catolici angajați în această luptă, restaurarea prin forță a unei monarhii catolice era o posibilitate interesantă, dar în urma eșecului invaziei spaniole a Angliei în 1588, papalitatea a adoptat o abordare pe termen mai lung privind reinstaurarea unui monarh catolic pe tronul englez.

De-a lungul secolului al XVI-lea, catolicii au făcut mai multe tentative de a asasina conducători protestanți în Europa și în Anglia, punând la cale chiar și otrăvirea Elisabetei I. Lucrarea iezuitului Juan de Mariana⁠ din 1598, Despre Regi și Educația Regilor justifica în mod explicit asasinarea regelui francez Henric al III-lea—care a fost înjunghiat mortal de un catolic fanatic în 1589—și până în anii 1620, unii catolici englezi credeau că regicidul este justificat pentru a elimina tiranii de la putere. Mare parte din „destul de nervoasele” scrieri politice ale lui Iacob I erau „preocupate de amenințarea asasinatului catolic și respingerea argumentului [catolic] că «credința nu trebuie păstrată cu ereticii»”.

 

Primele comploturi

În absența oricărui semn că Iacob ar manevra pentru a pune capăt persecuției catolicilor, așa cum sperau unii, mai mulți membri ai clerului (inclusiv doi preoți antiiezuiți) au hotărât să ia problema în propriile mâini. În ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Complotul Lateral⁠, preoții William Watson și William Clark au pus la cale răpirea lui Iacob și închiderea lui în Turnul Londrei până când ar fi acceptat să fie mai tolerant față de catolici.

Cecil a prins de veste despre această conspirație din mai multe surse, inclusiv de la protopopul⁠ George Blackwell⁠, care i-a instruit pe preoți să nu ia parte la nicio astfel de mașinațiune. Aproximativ în același timp, lordul Cobham, lordul Grey de Wilton, Griffin Markham⁠ și Walter Raleigh au pus la cale ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Complotul Principal⁠, care implica eliminarea lui Iacob și a familiei lui și înlocuirea lor cu Lady Arbella Stuart⁠.

Printre alții, ei l-au abordat pe Henric al IV-lea al Franței pentru finanțare, dar nu au avut succes. Toți cei implicați în cele două comploturi au fost arestați în iulie și judecați în toamna anului 1603; Sir George Brooke⁠ a fost executat, dar Iacob, dornic să nu aibă un început prea sângeros al domniei, i-a grațiat pe Cobham, Grey și Markham în timp ce ei erau pe eșafod.

Raleigh, care a fost martor la grațierea tovarășilor lui, și care urma să fie executat câteva zile mai târziu, a fost și el iertat. Stuart a negat orice cunoștință despre Complotul Principal. Cei doi preoți, condamnați de papă, și „cu mâinile pline de sânge”, au fost executați.

Comunitatea catolică a fost surprinsă la vestea acestor comploturi. Faptul că Complotul Lateral a fost dezvăluit de către catolici înșiși a fost un factor esențial în salvarea lor de alte persecuții, și Iacob a fost atât de recunoscător încât a acordat grațierea oricărui recunzant a cerut-o, și i-a păsuit cu plata amenzilor timp de un an.

La 19 februarie 1604, la scurt timp după ce a descoperit că soția sa, regina Ana, primise un rozariu din partea papei prin unul dintre spionii lui Iacob, Sir Anthony Standen, Iacob a denunțat Biserica Catolică. Trei zile mai târziu, el a ordonat ca toți iezuiții și toți ceilalți preoți catolici să părăsească țara, și a reintrodus colectarea de amenzi pentru recuzanță.

Iacob a mutat accentul de la temerile catolicilor englezi pe crearea unei uniuni anglo-scoțiene. El a numit la curtea sa nobili scoțieni, cum ar fi George Home⁠, care s-au dovedit nepopulari în Parlamentul Angliei⁠. Unii parlamentari au precizat că, după părerea lor, „alaiul de oameni din părțile de miază-noapte” este de nedorit, și îi comparau pe aceștuia cu niște „plante strămutate dintr-un pământ sterp într-unul mai roditor”.

Și mai multe nemulțumiri s-au iscat atunci când regele a permis nobililor scoțieni să colecteze amenzi pentru recuzare. Erau 5.560 de condamnări pentru recuzare în 1605, dintre care 112 erau proprietari de pământuri. Foarte puținii catolici cu mari averi, care au refuzat să participe la slujbele din parohia lor, au fost amendați cu 20 de lire pe lună.

Cei cu mijloace de trai mai modeste a trebuit să plătească două treimi din venitul anual din arendă; recuzanții din clasa de mijloc erau amendați cu un șiling pe săptămână, deși colectarea tuturor acestor amenzi era „discreționară și neglijentă”. Când Iacob a venit la putere, din aceste amenzi s-au strâns anual aproape 5.000 de lire (echivalentul a peste 10 milioane de lire în 2008).

La 19 martie, regele și-a ținut discursul de deschidere în fața primului Parlament englez convocat de el, în care a vorbit despre dorința sa de a asigura pacea, dar numai prin „mărturisirea adevăratei credințe”. El a vorbit despre unitatea creștinilor și și-a reiterat dorința de a evita persecuțiile religioase.

Cuvântarea regelui le arăta clar catolicilor că ei nu au voie să „crească numărul lor și tăria în Regat”, că „ar putea trage nădejde să-și ridice religia iarăși”. Pentru părintele John Gerard⁠, aceste cuvinte au fost aproape sigur responsabile pentru nivelul ridicat de persecuție pe care îl îndurau coreligionarii săi, iar pentru preotul Oswald Tesimond⁠ ele erau o schimbare față de afirmațiile mai vechi ale regelui, pe care își construiseră papistașii speranțele.

La o săptămână după discursul lui Iacob, Lord Sheffield⁠ l-a informat pe rege că peste 900 de recuzanți au fost aduși în fața instanțelor în Normanby, iar la 24 aprilie în Parlament s-a introdus o propunere de lege ce amenința să scoată toți englezii catolici în afara legii.

 

Complotul

Scopul principal al conspiratorilor a fost uciderea regelui Iacob, dar la deschiderea lucrărilor aveau să fie prezente multe alte ținte importante, inclusiv cele mai apropiate rude ale monarhului și membri ai Consiliului Coroanei. Ar fi participat și înalții judecători ai sistemului judiciar englez, majoritatea din rândul aristocrației protestante, și episcopi ai Bisericii Angliei, în calitatea lor de membri ai Camerei Lorzilor, împreună cu membrii Camerei Comunelor⁠.

Un alt obiectiv important era răpirea fiicei regelui, a treia în linia de succesiune, prințesa Elisabeta. Găzduită la Abația Coombe,⁠ lângă Coventry, prințesa locuia la doar zece mile nord de Warwick—loc convenabil pentru complotiști, dintre care cei mai mulți trăiau în Midlands⁠.

După ce regele și parlamentul ar fi murit, complotiștii intenționau să o instaleze pe Elisabeta pe tronul Angliei ca regină titulară. Soarta prinților Henric și Carol urmau să fie improvizate; rolul lor în ceremoniile de stat fiind, deocamdată, incert. Complotiștii doreau să se folosească de Henry Percy, Conte de Northumberland⁠, ca protector al Elisabetei, dar cel mai probabil nu l-au informat de acest lucru.

Elisabeta, regină a Boemiei (născută Elisabeta a Scoției; 19 august 1596 – 13 februarie 1662) a fost al doilea copil și prima fiică a regelui Iacob I al Angliei și a reginei Ana a Danemarcei. A fost sora regelui Carol I al Angliei și verișoară a regelui Frederick al III-lea al Danemarcei. Odată cu dispariția dinastiei Stuart în 1714, descendenții ei direcți, conducători hanovrieni, au reușit să acceadă pe tronul britanic. Multe alte familii regale, inclusiv cele ale Spaniei, Danemarcei, Norvegiei, Suediei, Belgiei, Luxemburg, Țărilor de Jos, precum și foste familii regale ale Greciei, României, Germaniei și Rusiei descind din Elisabeta Stuart - in imagine Fiica regelui Iacob, prințesa Elisabeta, pe care conspiratorii doreau la început să o pună pe tron ca regină catolică (Princess Elizabeth at age 7 by Robert Peake the Elder) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Fiica regelui Iacob, prințesa Elisabeta, pe care conspiratorii doreau la început să o pună pe tron ca regină catolică (Princess Elizabeth at age 7 by Robert Peake the Elder) - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Recrutarea inițială

Robert Catesby⁠ (1573-1605), un om de „viță veche, istorică și distinsă”, a fost inspirația din spatele complotului. El era descris de contemporani ca „un bărbat arătos, înalt, falnic și iscusit cu sabia”. Împreună cu alți conspiratori, el a luat parte la rebeliunea Contelui de Essex din 1601, în timpul căreia a fost rănit și capturat.

Regina Elisabeta i-a permis să scape cu viață după o amendă de 4.000 de mărci⁠ (echivalentul a peste 6 milioane de lire în 2008), după care și-a vândut moșia din Chastleton⁠. În 1603, Catesby a contribuit la organizarea unei solii la noul rege al Spaniei, Filip al III-lea, îndemnându-l pe Filip să lanseze o tentativă de invazie a Angliei, despre care ei i-au spus că va fi bine susținută, în special de englezii catolici.

Thomas Wintour⁠ (1571-1606) a fost ales ca sol, dar regele spaniol, deși simpatizant al cauzei catolicilor din Anglia, dorea să cadă la pace cu Iacob. Wintour încercase și să-l convingă pe solul spaniol Don Juan de Tassis că „3.000 de catolici” sunt gata și așteaptă să sprijine o astfel de invazie. Papa Clement al VIII-lea și-a exprimat îngrijorarea că folosirea violenței pentru a realiza o restaurare a puterii catolice în Anglia ar putea duce la distrugerea celor rămași.

Robert Catesby (born no earlier than 3 March 1572, died 8 November 1605) was the leader of a group of provincial English Catholics who planned the failed Gunpowder Plot of 1605 - Robert Catesby, unknown artist, 1794 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Robert Catesby, unknown artist, 1794 - cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Potrivit unor relatări contemporane, în februarie 1604 Catesby l-a invitat pe Thomas Wintour la casa lui din Lambeth, unde au discutat despre planul lui Catesby de a restabili catolicismul în Anglia prin aruncare în aer a Camerei Lorzilor în timpul ceremoniei de deschidere a lucrărilor Parlamentului. Wintour era cunoscut ca un savant capabil, vorbitor a mai multe limbi, și luptase cu armata engleză în Țările de Jos.

Unchiul său, Francis Ingleby⁠, fusese executat în 1586 pentru că era preot catolic, și Wintour s-a convertit mai târziu la catolicism. Prezent la întâlnire a fost și John Wright, un catolic devotat, despre care se spunea că este unul dintre cei mai buni spadasini ai vremii, și care luase parte împreună cu Catesby la rebeliunea Contelui de Essex cu trei ani mai devreme.

În ciuda rezervelor sale față de posibilele repercusiuni în caz de eșec al tentativei, Wintour a acceptat să se alăture conspirației, poate convins de retorica lui Catesby: „noi să facem încercarea și de va da greș, să nu înaintăm.”

Wintour a călătorit în Flandra să ceară sprijin spaniol. În timp ce se afla acolo, l-a căutat Guy Fawkes (1570-1606), un catolic devotat care a slujise ca soldat în Țările de Jos Meridionale sub comanda lui William Stanley⁠, și care în 1603 fusese recomandat pentru gradul de căpitan.

Însoțit de John Wright, fratele lui Christopher, Fawkes fusese și el membru al soliei din 1603 la curtea spaniolă, pledând pentru o invazie a Angliei. Wintour i-a spus lui Fawkes că „niște buni prieteni ai lui îi doreau compania în Anglia”, și că anumiți domni „luaseră o hotărâre să săvârșească ceva în Anglia dacă pacea cu Spania nu ne ajută”.

Cei doi s-au întors în Anglia la sfârșitul lunii aprilie 1604, spunându-i lui Catesby că sprijinul spaniol este puțin probabil. Thomas Percy, prieten de-al lui Catesby și cumnat al lui John Wright, a fost introdus și el în complot după câteva săptămâni. Percy găsise slujbă la o rudă a contelui de Northumberland, și în 1596 era agentul acestuia pe moșiile din nord ale familiei.

Pe la 1600-1601, el a slujit alături de protectorul său în Țările de Jos. La un moment dat în timp ce Northumberland era la comandă în Țările de Jos, Percy a devenit agentul lui în comunicațiile sale cu Iacob. Percy avea reputația de a fi un personaj „serios” convertit la credința catolică.

Primii lui ani au fost, potrivit unei surse catolice, marcați de o tendință de a se baza pe „sabie și curaj personal”. Northumberland, deși nu este el însuși catolic, planifica să construiască o relație puternică cu Iacob, pentru a sluji mai bine catolicii englezi și pentru a reduce rușinea familiei cauzată de despărțirea de soția sa, Martha Wright, o favorită a Elisabetei.

Întâlnirile lui Thomas Percy cu Iacob păreau să meargă bine. Percy s-a întors cu promisiuni de sprijin pentru catolici, și Northumberland credea că Iacob ar merge până într-acolo încât să permită liturghia în case particulare, fără a fi considerată infracțiune. Percy, dornic să-și îmbunătățească poziția, a mers mai departe, susținând că viitorul rege va garanta siguranța catolicilor englezi.

''Complotul prafului de pușcă'' (5 noiembrie 1605) - litografie monocromă contemporană complotului, realizată de Crispijn van de Passe, prezintă opt din cei treisprezece conspiratori. Lipsesc Digby, Keyes, Rookwood, Grant și Tresham. Guy Fawkes este al treilea din dreapta - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Complotul prafului de pușcă (5 noiembrie 1605) – litografie monocromă contemporană complotului, realizată de Crispijn van de Passe, prezintă opt din cei treisprezece conspiratori. Lipsesc Digby, Keyes, Rookwood, Grant și Tresham. Guy Fawkes este al treilea din dreapta – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Primele planuri
Prima întâlnire dintre cei cinci conspiratori a avut loc la 20 mai 1604, probabil la Hanul Rața și Rățoiul, lângă Strand⁠, reședința obișnuită a lui Thomas Wintour atunci când stătea la Londra. Catesby, Thomas Wintour, și John Wright erau prezenți, alături de Guy Fawkes și Thomas Percy⁠. Singuri într-o cameră privată, cei cinci complotiști au jurat pe o carte de rugăciuni să țină secretul. Printr-o coincidență, și fără să știe de complot, părintele John Gerard (un prieten de-al lui Catesby) ținea liturghia într-o altă cameră, și cei cinci bărbați s-au împărtășit după aceea.

 

Continuarea recrutărilor

După jurământ, complotiștii au plecat din Londra și s-au întors la casele lor. Oprirea lucrărilor Parlamentului le-a dat, credeau ei, timp până în februarie 1605 să își finalizeze planurile. La 9 iunie, angajatorul lui Percy, contele de Northumberland, l-a desemnat pe acesta ca membru în Honourable Corps of Gentlemen at Arms, o unitate de cavalerie cu 50 de gărzi de corp ale regelui.

Acest rol i-a dat lui Percy motiv să-și caute locuință în Londra, și a ales o mică proprietate în apropiere de Camera Prințului, aparținând lui Henry Ferrers, un chiriaș al lui John Whynniard. Percy a aranjat utilizarea casei prin agenții lui Northumberland, Dudley Carleton⁠ și John Hippisley⁠.

Fawkes, folosind pseudonimul „John Johnson”, a luat în administrare clădirea, dându-se drept slujitor al lui Percy. Clădirea era ocupată de comisari scoțieni numiți de rege să aranjeze planurile sale de unificare a Angliei și Scoției, așa că complotiștii au aranjat cazarea lui Catesby în Lambeth, pe malul opus al Tamisei de unde stocurile de praf de pușcă și alte provizii puteau fi transportate convenabil cu barca în fiecare noapte.

Între timp, regele Iacob și-a continuat politicile împotriva catolicilor, și Parlamentul a promovat legi anticatolice, până la suspendarea lucrărilor la 7 iulie.

Camera Lorzilor (evidențiată cu roșu) pe harta Londrei din 1746 a lui John Rocque, în Vechiul Palat Westminster - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Camera Lorzilor (evidențiată cu roșu) pe harta Londrei din 1746 a lui John Rocque, în Vechiul Palat Westminster – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Conspiratorii au revenit la Londra în octombrie 1604, când Robert Keyes⁠, un „om disperat, ruinat și înglodat în datorii”, a fost primit în grup. Responsabilitatea lui era de a se ocupa de casa lui Catesby din Lambeth, unde erau depozitate praful de pușcă și alte provizii.

Familia lui Keyes avea relații importante; soția lui lucra pentru catolicul Lord Mordaunt. Înalt, cu barbă roșcată, el era considerat de încredere și, ca și Fawkes, capabil să aibă grijă de el însuși. În decembrie, Catesby l-a recrutat în complot pe slujitorul său, Thomas Bates⁠, după ce acesta din urmă a aflat accidental de el.

La 24 decembrie s-a anunțat că redeschiderea lucrărilor Parlamentului va fi amânată. Îngrijorarea legată de ciumă însemna că, în loc să lucreze în luna februarie, cum se bazau complotiștii la început, Parlamentul avea să se întrunească din nou abia după 3 octombrie 1605.

Relatarea contemporană a acuzatorilor a susținut că în acest timp conspiratorii au săpat un tunel pe sub Parlament. Aceasta poate să fi fost doar o plăsmuire a guvernului, întrucât nu au fost prezentate de către acuzare dovezi privind existența unui tunel și nu s-a găsit nicio urmă de așa ceva.

Relatarea despre un tunel vine direct din mărturisirea lui Thomas Wintour, iar Guy Fawkes nu a recunoscut existența unei astfel de mașinațiuni până la al cincilea interogatoriu. Din punct de vedere logistic, săparea unui tunel s-ar fi dovedit extrem de dificilă, mai ales că niciunul dintre conspiratori au avea vreo experiență de minerit.

Dacă povestea este adevărată, până la 6 decembrie comisarii scoțieni și-ar fi încetat activitatea, iar conspiratorii ar fi lucrat la tunelul de la casa închiriată la Camera Lorzilor. Ei și-au încetat eforturile atunci când, în timpul săpării tunelului, au auzit un zgomot de sus. Zgomotul s-a dovedit a fi văduva chiriașului de atunci, care făcea curat în beciul aflat exact sub Camera Lorzilor—încăperea unde complotiștii au depozitat în cele din urmă praful de pușcă.

Până când complotiștii s-au reunit la Anul Nou pe stil vechi, de Buna Vestire, 25 Martie, în rândurile lor au mai fost admiși trei: Robert Wintour, John Grant, și Christopher Wright. Venirile lui Wintour și Wright erau alegeri evidente. Împreună cu o mică avere, Robert Wintour moștenise Huddington Court⁠ (un cunoscut refugiu pentru preoți), aflat în apropiere de Worcester, și avea reputația de a fi un om generos și simpatic.

Catolic devotat, el s-a căsătorit cu Gertrude Talbot, care se trăgea dintr-o familie de recuzanți. Christopher Wright (1568-1605), fratele lui John, luase și el parte la revolta contelui de Essex și își mutase familia la Twigmore în Lincolnshire, loc cunoscut ca un sălaș de preoți. John Grant era căsătorit cu sora lui Wintour, Dorothy, și era lord of the manor⁠ la Norbrook, lângă Stratford-upon-Avon. Având reputația de om inteligent și grijuliu, el adăpostea catolici în casa lui de la Snitterfield⁠, și fusese și el implicat în revolta din Essex din 1601.

Ilustrație din secolul al XIX-lea a capătului estic al Camerei Prințului (extrema stânga) și peretele de est al Camerei Lorzilor (centru) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ilustrație din secolul al XIX-lea a capătului estic al Camerei Prințului (extrema stânga) și peretele de est al Camerei Lorzilor (centru) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Beciul

25 martie a fost și ziua în care complotiștii au închiriat și beciul deținut de John Whynniard, în apropierea căruia se presupune că săpaseră un tunel. Palatul Westminster era în secolul al XVII-lea un labirint de clădiri grupate în jurul camerelor, capelelor și sălilor medievale ale fostului palat regal, care găzduia atât Parlamentul, cât și diverse tribunale regale.

Vechiul palat era ușor accesibil; negustori, avocați și alții trăiau și lucrau în locuințe, magazine și taverne în incinta acestuia. Clădirea Whynniard era în unghi drept cu Camera Lorzilor, de-a lungul unui gang numit Trecerea Parlamentului, care ducea la Scările Parlamentului și la râul Tamisa.

Beciurile aveau caracteristicile comune ale vremii, fiind utilizate pentru a depozita diferite materiale, inclusiv alimente și lemne de foc. Beciul lui Whynniard, aflat la nivelul parterului, se afla exact sub Camera Lorzilor aflată la primul etaj, și se poate să fi făcut cândva parte din bucătăria palatului medieval. Neutilizat și murdar, locul era ideal pentru ceea ce plănuia grupul să facă.

Harta Parlamentului de William Capon etichetează clar beciul folosit de „Guy Vaux” pentru a depozita praful de pușcă - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Harta Parlamentului de William Capon etichetează clar beciul folosit de „Guy Vaux” pentru a depozita praful de pușcă – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

În a doua săptămână a lui iunie, Catesby s-a întâlnit la Londra cu principalul iezuit din Anglia, părintele Henry Garnet⁠, și l-a întrebat despre moralitatea implicării într-o întreprindere care ar putea implica distrugerea unor nevinovați, împreună cu vinovații.

Garnet a răspuns că astfel de acțiuni ar putea fi de multe ori scuzate, dar, după cum spunea el mai târziu, l-ar fi admonestat pe Catesby într-o a doua întâlnire, în iulie, la Essex, arătându-i o scrisoare de la Papă, în care se interzicea rebeliunea.

Curând după aceea, preotul iezuit Oswald Tesimond⁠ i-a spus lui Garnet că el primise spovedania lui Catesby, în cursul căreia aflase de complot. Garnet și Catesby s-au întâlnit pentru a treia oară pe 24 iulie 1605, la casa bogatei catolice Anne Vaux⁠ din Enfield Chase⁠.

Garnet a hotărât că relatarea lui Tesimond fusese dată sub pecetea spovedaniei, și că dreptul canonic, prin urmare, îi interzice să repete ceea ce auzise. Fără a recunoaște că știa natura exactă a complotului, Garnet a încercat să-l descurajeze pe Catesby în demersul său, fără niciun rezultat.

Garnet i-a scris unui coleg de la Roma, Claudio Acquaviva⁠, exprimându-și îngrijorările despre o rebeliune deschisă în Anglia. El i-a spus lui Acquaviva și că „există primejdia ca unele eforturi personale ale unora să comită trădare sau să folosească forța împotriva Regelui”, și a cerut papei să emită o înștiințare publică împotriva utilizării forței.

Potrivit lui Fawkes, la început fuseseră aduse 20 de butoaie de praf de pușcă, după care alte 16, la 20 iulie. Praful de pușcă era teoretic sub monopol de stat, dar era ușor de obținut din surse ilicite. La 28 iulie, amenințarea ciumei a amânat din nou deschiderea Parlamentului, de această dată până marți, 5 noiembrie.

Fawkes a părăsit țara pentru o perioadă scurtă de timp. Regele, între timp, și-a petrecut mare parte a verii departe de oraș, la vânătoare. El stătea pe oriunde era convenabil, inclusiv, ocazional, în casele unor catolici proeminenți. Convins că pericolul unei revolte se disipase, Garnet a călătorit prin țară într-un pelerinaj⁠.

Nu este sigur când s-a întors Fawkes în Anglia, dar era deja înapoi în Londra la sfârșitul lunii august, când a descoperit împreună cu Wintour că praful de pușcă depozitat în beci se alterase. S-a adus mai mult praf de pușcă în încăpere, împreună cu lemne de foc care să-l ascundă.

Ultimii trei conspiratori au fost recrutați la sfârșitul lui 1605. De Sfântul Mihail, Catesby l-a convins pe catolicul fervent Ambrose Rookwood să închirieze Casa Clopton⁠ din apropiere de Stratford-upon-Avon. Rookwood era un tânăr cu relații între recuzanți, al cărui grajd de cai de la Coldham Hall⁠ din Stanningfield⁠, Suffolk a fost un factor important în înrolarea lui.

Părinții lui, Robert Rookwood și Dorothea Drury, erau proprietari de pământuri bogați, și își educaseră fiul la o școală iezuită din apropiere de Calais. Everard Digby era un tânăr în general simpatizat, și care trăia la Casa Gayhurst⁠ din Buckinghamshire. El a fost făcut cavaler de către rege în aprilie 1603, și a fost convertit la catolicism de către Gerard.

Digby și soția lui, Mary Mulshaw, l-au însoțit pe preot în pelerinajul său, și cei doi erau prieteni apropiați. Catesby i-a cerut lui Digby să închirieze Coughton Court⁠ de lângă Alcester. Digby i-a promis și 1.500 de lire după ce Percy nu a mai reușit să plătească chiria datorată pentru proprietățile luate de el în Westminster.

În cele din urmă, pe 14 octombrie Catesby l-a invitat pe Francis Tresham la conspirație. Tresham era fiul catolicului Thomas Tresham, și văr cu Robert Catesby—cei doi crescuseră împreună. El era și moștenitorul vastei averi a tatălui său, care însă fusese epuizată de către amenzile pentru recuzare, gusturile scumpe, și de implicarea lui Francis și Catesby în revolta din Essex.

Catesby și Tresham s-au întâlnit la casa cumnatului și vărului lui Tresham, Lord Stourton. În mărturisirea sa, Tresham a susținut că îl întrebase pe Catesby dacă complotul avea să le damneze sufletele, la care Catesby a răspuns că nu, și că năpasta catolicilor din Anglia impunea această faptă.

Catesby se pare că a cerut și 2.000 de lire, și permisiunea de a folosi Rushton Hall⁠ din Northamptonshire. Tresham a refuzat ambele oferte (deși i-a dat 100 de lire lui Thomas Wintour), și le-a spus anchetatorilor că și-a mutat familia din Rushton la Londra înaintea acțiunii; nu erau acțiunile unui om vinovat, sugera el.

Beciul de sub Camera Lorzilor, ilustrat în 1799. Cam în același timp, el era descris ca având 77 de picioare lungime, 24 picioare și 4 țoli lățime și 10 metri înălțime - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Beciul de sub Camera Lorzilor, ilustrat în 1799. Cam în același timp, el era descris ca având 77 de picioare lungime, 24 picioare și 4 țoli lățime și 10 metri înălțime – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Scrisoarea lui Monteagle

Detaliile complotului au fost definitivate în luna octombrie, într-o serie de taverne din Londra și Daventry. Fawkes urma să rămână în urmă să aprindă fitilul și să fugă apoi peste Tamisa, în timp ce, simultan, o revoltă în Midlands avea să contribuie la asigurarea capturării prințesei Elisabeta. Fawkes urma apoi să plece pe continent, pentru a explica evenimentele din Anglia puterilor catolice europene.

Soțiile celor implicați și Anne Vaux (o prietenă a lui Garnet, care de multe ori proteja preoți la ea acasă) au devenit din ce în ce mai îngrijorate de ceea ce suspectau că urmează să se întâmple. Mai mulți dintre conspiratori și-au exprimat îngrijorările pentru siguranța tovarășilor lor catolici care urmau să fie prezenți în Parlament în ziua în care se planifica atentatul.

Percy era îngrijorat pentru patronul său, Northumberland, și s-a vorbit și de tânărul conte de Arundel; Catesby a sugerat că o rană minoră ar putea să-l facă să lipsească în acea zi. S-a vorbit și de lorzii Vaux, Montague, Monteagle, și Stourton. Spre batjocura lui Catesby, Keyes a sugerat să fie avertizat lordul Mordaunt, angajatorul soției lui.

Sâmbătă, 26 octombrie, Monteagle (cumnatul lui Tresham) a primit o scrisoare anonimă în timp ce se afla la casa lui din Hoxton⁠. După ce a rupt sigiliul, a dat scrisoarea unui slujitor care a citit-o cu voce tare:

My Lord, din dragostea ce o port unora din prietenii Măriei Tale, mă îngrijesc de buna ta ținere. Așa că te sfătuiesc, de ții la viața ta, să găsești un chip a te feri de a fi la parlamentul ista; căci Dumnezeu și omul și-au dat mâna să osândească viclenia vremii noastre.

Și nu te neîngriji de această înștiințare, ci te ferește la tine la moșie unde poți să aștepți întâmplarea în liniște. Căci chiar de n-o părea a fi tulburare, eu zic că primi-va o mare izbire acest Parlament; și nu vedea-vor cine-i va vătăma. Sfatul aista nu-l osândi căci poate ți-o face numai bine și nicio pagubă; căci primejdia o trece de cum oi azvârli răvașul în foc. Și nădăjduiesc că Dumnezeu ți-o da înțelepciunea să tragi folos din el, și la sfânta Lui pază te las.”

Nesigur de ce înseamnă mesajul, Monteagle a mers imediat la Whitehall⁠ și i-a dat scrisoarea lui Cecil (pe atunci conte de Salisbury⁠. Salisbury i-a informat pe contele de Worcester⁠, considerat a fi simpatizant recuzant, și pe suspectul de papistașism Henry Howard, primul conte de Northampton⁠, dar nu i-a spus nimic despre complot regelui, care era ocupat cu vânătoarea în Cambridgeshire și nu avea să mai revină multe zile.

Monteagle, slujitorul lui Thomas Ward, avea legături de familie cu frații Wright și i-a trimis lui Catesby un mesaj despre trădare. Catesby, care urma să meargă la vânătoare cu regele, bănuia că Tresham este responsabil pentru scrisoare și, împreună cu Thomas Wintour, l-a luat la întrebări pe conspiratorul recent recrutat.

Tresham a reușit să-i convingă pe cei doi că nu el a scris scrisoarea, dar le-a cerut să renunțe la complot. Salisbury era deja conștient de anumite frământări înainte de a primi scrisoarea, dar nu cunoștea încă natura exactă a complotului, și nici cine anume este implicat. Prin urmare, el a ales să aștepte să vadă cum se desfășoară evenimentele.

O scrisoare anonimă, trimisă lui William Parker, al IV-lea baron Monteagle, a jucat un rol esențial în dezvăluirea complotului. Identitatea autorului ei nu a fost niciodată stabilită cu exactitate, deși Francis Tresham a fost mult timp suspect. Monteagle însuși a fost considerat responsabil, ca și Salisbury - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

O scrisoare anonimă, trimisă lui William Parker, al IV-lea baron Monteagle, a jucat un rol esențial în dezvăluirea complotului. Identitatea autorului ei nu a fost niciodată stabilită cu exactitate, deși Francis Tresham a fost mult timp suspect. Monteagle însuși a fost considerat responsabil, ca și Salisbury – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Descoperirea

Scrisoarea a fost prezentată regelui vineri, 1 noiembrie, după sosirea sa la Londra. Citind-o, Iacob a remarcat imediat cuvântul blow („izbire” în traducerea de mai sus, dar având și sensul de „explozie”) și a bănuit că face referire la „vreo strategemă cu foc și pulbere”, probabil, o explozie care să o depășească în violență pe cea care îl omorâse pe tatăl său, lordul Darnley, la Kirk o’ Field⁠ în 1567.

Dornic să nu pară prea interesat și să-l lase pe rege să își aroge meritele dezvăluirii conspirației, Salisbury s-a prefăcut că nu știe. În ziua următoare, membrii Consiliului Coroanei l-au vizitat pe rege la Palatul Whitehall⁠ și l-au informat că, pe baza informațiilor pe care Salisbury li le dăduse cu o săptămână mai devreme, luni, lordul șambelan⁠ Thomas Howard, primul conte de Suffolk⁠ va efectua o percheziție a Clădirilor Parlamentului, „de sus și până jos”.

Duminică, 3 noiembrie, Percy, Catesby și Wintour au avut o ultimă întâlnire, în care Percy le-a spus tovarășilor săi că trebuie „să se supună judecății celei supreme”, și le-a amintit de nava ancorată pe Tamisa. La 4 noiembrie, s-a aranjat participarea lui Digby la o „partidă de vânătoare” la Dunchurch⁠, de unde să o răpească pe prințesa Elisabeta.

În aceeași zi, Percy l-a vizitat pe contele de Northumberland, care nu era implicat în conspirație, să vadă dacă el poate discerne zvonurile din jurul scrisorii lui Monteagle. Percy a revenit la Londra și i-a asigurat pe Wintour, John Wright și Robert Keyes că nu au de ce să se îngrijoreze, și s-a întors la locuința sa de pe Gray’s Inn Road.

În aceeași seară, Catesby, probabil însoțit de John Wright și Bates, a pornit către Midlands. Fawkes l-a vizitat pe Keyes și a primit un ceas de buzunar lăsat de Percy, pentru a cronometra fitilul, și o oră mai târziu Rookwood primit mai multe săbii gravate de la un cuțitar⁠ local.

Deși există două relatări privind numărul de percheziții și calendarul lor, potrivit versiunii regelui, prima verificare a clădirilor din și din jurul Parlamentului s-a făcut luni, 4 noiembrie—în timp ce complotiștii erau ocupați cu pregătirile finale—de către Suffolk, Monteagle și John Whynniard. Ei au găsit o grămadă mare de lemne de foc, în beciul de sub Camera Lorzilor, însoțite de ceea ce ei bănuiau că este un slujitor (Fawkes), care le-a spus că lemnele de foc aparțineau stăpânului său, Thomas Percy.

Au plecat să raporteze constatările, moment în care Fawkes a părăsit și el clădirea. Amintirea numelui lui Percy a stârnit suspiciuni, deoarece el era deja cunoscut de către autorități drept agitator catolic. Regele a insistat să se facă o percheziție mai amănunțită.

Târziu în acea noapte, grupul de percheziție, în frunte cu Thomas Knyvet⁠, s-a întors la beci. Ei l-au găsit din nou pe Fawkes, îmbrăcat cu pelerină și pălărie, și încălțat cu cizme și pinteni. El a fost arestat, la care a spus că îl cheamă John Johnson. El avea un felinar, astăzi expus la Ashmolean Museum⁠, Oxford, și o percheziție asupra persoanei sale a dezvăluit un ceas de buzunar, mai multe fitile și iască. Butoaiele de praf de pușcă au fost descoperite ascunse sub mormane de vreascuri și cărbune. Fawkes a fost dus la rege devreme în dimineața zilei de 5 noiembrie.

Descoperirea Complotului Prafului de Pușcă și prinderea lui Guy Fawkes (c. 1823) de Henry Perronet Briggs - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Descoperirea Complotului Prafului de Pușcă și prinderea lui Guy Fawkes (c. 1823) de Henry Perronet Briggs – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Fuga

După ce s-a răspândit vestea arestării lui „John Johnson” printre complotiștii aflați încă în Londra, majoritatea au fugit spre nord-vest, pe Watling Street⁠. Christopher Wright și Thomas Percy au plecat împreună. Rookwood a plecat imediat după aceea, și a reușit să meargă 30 de mile în două ore pe un singur cal.

El l-a depășit pe Keyes, care pornise mai devreme, după care pe Wright și Percy la Little Brickhill⁠, înainte de a-i prinde din urmă pe Catesby, John Wright și Bates pe același drum. Reunit, grupul a continuat spre nord-vest către Dunchurch⁠, folosind cai furnizați de către Digby. Keyes a mers la casa lui Mordaunt de la Drayton⁠.

Între timp, Thomas Wintour a rămas în Londra, și chiar a mers la Westminster pentru a vedea ce se întâmplă. Când și-a dat seama că complotul a fost descoperit, și-a luat calul și s-a îndreptat spre casa surorii lui de la Norbrook⁠, înainte de a continua spre Huddington Court⁠.

La 5 noiembrie ne-am început Parlamentul, la care regele însuși urma să vină, dar s-a ferit din niște pricini ce le-a aflat în cea dimineață. Uneltirea era să sară în aer regele chiar când avea a ședea pe Tronul Regal, dimpreună cu toți copiii lui, cu nobilii și rândașii, alăturea de toți episcopii, juzii și doftorii; și într-o clipă bubuitura să fi adus stricăciunea a toată țara și Regatul Angliei. Și pentru făptuirea aiasta, s-au pus sub Casa Parlamentului, unde regele trebuia a șede, vreo 30 de butoaie de pulbere, cu multe lemne, vreascuri, bucăți și țevi de fier.
Extras dintr-o scrisoare de la Sir Edward Hoby (Gentleman of the Bedchamber⁠ adresată lui Sir Thomas Edwards, ambasador la Brussells

Grupul de șase conspiratori s-a oprit la Ashby St Ledgers⁠ pe la orele 6 pm, unde s-au întâlnit cu Robert Wintour și l-au informat de situația lor. Apoi au continuat spre Dunchurch, și s-au întâlnit cu Digby. Catesby l-a convins pe acesta că, în ciuda eșecului complotului, lupta armată era încă o posibilitate reală. El a anunțat „grupul de vânători” al lui Digby că regele și Salisbury au murit, înainte ca fugarii să o ia spre vest către Warwick.

În Londra, vestea complotului se răspândea, și autoritățile au întărit paza la porțile orașului, au închis porturile și au protejat casa ambasadorului Spaniei, care a fost înconjurată de o mulțime furioasă. Un mandat de arestare a fost emis împotriva lui Thomas Percy, iar patronul său, contele de Northumberland, a fost plasat sub arest la domiciliu.

La primul interogatoriu, „John Johnson” nu a dezvăluit nimic altceva decât numele mamei sale, și că este din Yorkshire. O scrisoare adresată lui Guy Fawkes a fost descoperită asupra lui, dar el susținea că acesta este unul dintre numele lui false. Departe de a-și nega intențiile, „Johnson” a declarat că fusese scopul lui să-l distrugă pe rege și Parlamentul. Cu toate acestea, el și-a păstrat calmul și a insistat că a acționat de unul singur. Refuzul său de a ceda l-a impresionat într-atât pe rege încât el avea să-l descrie ca având „o hotărâre de roman”.

 

Ancheta

La 6 noiembrie, lordul-șef al Justiției, Sir John Popham (un om cu o ură profundă față de catolici) i-a interogat pe slujitorii lui Rookwood. Către seară, el aflase deja numele celor mai mulți dintre cei implicați în conspirație: Catesby, Rookwood, Keyes, Wynter, John și Christopher Wright, și Grant. „Johnson” între timp persista cu povestea lui, și, împreună cu praful de pușcă cu care a fost găsit, a fost mutat la Turnul Londrei, unde Regele a hotărât ca „Johnson” să fie torturat.

Utilizarea torturii era interzisă, cu excepția celor autorizați expres de către rege sau de organism precum Consiliul Coroanei⁠ sau Camera cu Stele⁠. Într-o scrisoare din 6 noiembrie, Iacob a scris: „să fie pus mai întâi la caznele cele mai blânde, et sic per gradus ad ima tenditur [și să fie pus încet-încet la cele mai mari], și astfel Dumnezeu să vă grăbească munca cea bună”.

Nu se știe dacă „Johnson” a fost pus în cătușe și atârnat de perete, dar aproape sigur a fost supus la patul de tortură. Pe 7 noiembrie, hotărârea lui s-a rupt, și a mărturisit spre sfârșitul acelei zile, și din nou în următoarele două zile.

Pat de tortură în Turnul Londrei - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pat de tortură în Turnul Londrei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Ultima încercare

Pe 6 noiembrie, cum Fawkes își păstra tăcerea, fugarii au descins la Castelul Warwick pentru provizii și au continuat spre Norbrook pentru a colecta arme. De acolo și-au continuat călătoria spre Huddington. Bates a părăsit grupul și a călătorit la Coughton Court spre a livra o scrisoare de la Catesby adresată părintelui Garnet și celorlalți preoți, informându-i despre ceea ce s-a întâmplat, și cerându-le ajutorul să strângă oaste.

Garnet a răspuns implorându-i pe Catesby și pe adepții săi să înceteze cu „faptele rele”, înainte ca el însuși să fugă. Mai mulți preoți au plecat spre Warwick, îngrijorați de soarta tovarășilor lor. Ei au fost prinși, și apoi închiși la Londra. Catesby și alții au ajuns la Huddington după-amiaza devreme, și au fost întâmpinați de către Thomas Wintour.

Ei nu au primit, practic, niciun sprijin sau simpatie din partea celor cu care s-au întâlnit, inclusiv din partea unor membri ai familiilor lor, îngroziți de perspectiva de a fi asociați cu trădarea. Au continuat la Casa Holbeche⁠ de la hotarul Staffordshire-ului, casa lui Stephen Littleton, un membru al grupului lor de adepți aflat în continuă scădere.

Obosiți și disperați, au întins o parte din praful de pușcă, acum îmbibat cu apă, să se usuce. Deși praful de pușcă nu explodează decât dacă este ținut într-un spațiu strâns, o scânteie din foc a căzut pe pulbere și flăcările i-au cuprins pe Catesby, Rookwood, Grant, și pe un om pe nume Morgan (membru al grupului de vânători).

Thomas Wintour și Littleton, aflați în drum lor de la Huddington la Casa Holbeche, au aflat de la un curier că Catesby a murit. În acel moment, Littleton a plecat, dar Thomas a ajuns la casă, unde l-a găsit pe Catesby în viață, dar ars. John Grant nu a fost atât de norocos, fusese orbit de foc. Digby, Robert Wintour și fratele său vitreg, John, împreună cu Thomas Bates, au plecat cu toții.

Dintre complotiști, au mai rămas numai chipurile pline de funingine ale lui Catesby și Grant, și frații Wright, Rookwood, și Percy. Fugarii au hotărât să rămână în casă și să aștepte sosirea oamenilor regelui.

Richard Walsh (șeriful din Worcestershire) și compania lui de 200 de oameni au asediat Casa Holbeche în dimineața zilei de 8 noiembrie. Thomas Wintour a fost împușcat în umăr în timp ce traversa curtea. John Wright a fost împușcat, urmat de fratele său, și apoi de Rookwood. Catesby si Percy au fost uciși cu o singură lovitură norocoasă. Atacatorii au invadat proprietatea, și i-au dezbrăcat pe cei morți sau muribunzi. Grant, Morgan, Rookwood și Wintour au fost arestați.

 

Reacțiile imediate

Bates și Keyes au fost capturați la scurt timp după cucerirea Casei Holbeche. Digby, care intenționa să se predea, a fost prins de către un mic grup de urmăritori. Tresham a fost arestat pe 12 noiembrie, și dus la Turn trei zile mai târziu. Montague, Mordaunt și Stourton (cumnatul lui Tresham) au fost și ei închiși în Turn.

Contele de Northumberland li s-a alăturat pe 27 noiembrie. Între timp, guvernul a folosit dezvăluirea complotului pentru a accelera persecutarea catolicilor. Casa Annei Vaux de la Enfield Chase⁠ a fost percheziționată, dezvăluindu-se prezența unor trape și pasaje ascunse. Un slujitor îngrozit a dezvăluit apoi că Garnet, care de multe ori stătuse în acea casă, ținuse recent o liturghie acolo.

Părintele John Gerard a fost ascuns în casa lui Elizabeth Vaux, în Harrowden. Elizabeth a fost dusă la Londra pentru interogatoriu. Acolo ea s-a arătat hotărâtă; nu știa că Gerard era preot, ea presupunea că este un „gentleman catolic”, și nu știa nici unde se află. Casele conspiratorilor au fost percheziționate, și jefuite; gospodăria lui Mary Digby a fost jefuită, și ea a fost sărăcită.

Puțin înainte de sfârșitul lunii noiembrie, Garnet s-a mutat la Hindlip Hall,⁠ de lângă Worcester, casa familiei Habington, unde a scris o scrisoare adresată Consiliului Coroanei în care își susținea nevinovăția.

Zădărnicirea complotul prafului de pușcă a inițiat un val național de ușurare pentru salvarea regelui și a fiilor lui, și a inspirat în viitorul parlament un spirit de loialitate și bunăvoință, pe care Salisbury l-a exploatat cu iscusință pentru a obține finanțări mai generoase pentru instituția monarhică decât a obținut (cu excepția unei singure ocazii) Elisabeta în timpul domniei ei.

Walter Raleigh, care zăcea în Turn din pricina implicării sale în Complotul Principal⁠, și a cărui soție era verișoară cu Lady Catesby, a declarat că nu știa de conspirație. Episcopul de Rochester a ținut o predică la St. Paul’s Cross, în care a condamnat complotul. În discursul său din ambele Camere de la 9 noiembrie, Iacob a expus două preocupări emergente ale monarhiei lui: dreptul divin al regilor și chestiunea catolică.

El a insistat că complotul a fost urzit de doar câțiva catolici, nu de toți englezii catolici, și a amintit adunării să se bucure de supraviețuirea lui, căci regii domnesc prin drept divin și scăparea lui s-a datorat unui miracol. Salisbury a scris ambasadorilor englezi din străinătate, informându-i despre cele întâmplate, și amintindu-le că regele nu poartă nicio ranchiună vecinilor săi catolici. Puterile străine s-au distanțat de complot, numindu-i pe complotiști atei și eretici.

Robert Cecil, primul Conte de Salisbury.(1 June 1563? – 24 May 1612) - Pictură de John de Critz cel Bătrân, 1602 -  foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Robert Cecil, primul Conte de Salisbury.(1 June 1563? – 24 May 1612) – Pictură de John de Critz cel Bătrân, 1602 – cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

Interogatoriile

Sir Edward Coke⁠ a fost responsabil de interogatorii. Peste o perioadă de aproximativ zece săptămâni, în apartamentele locotenentului Turnului Londrei (acum denumite Casa Reginei — Queen’s House), i-a interogat pe cei care au fost implicați în complot.

Pentru prima rundă de interogatorii, nu există dovezi reale că acești oameni ar fi fost torturați, deși în mai multe rânduri Salisbury, cu siguranță, a sugerat că ar trebui să fie. Coke a arătat mai târziu că amenințarea cu tortura era, în cele mai multe cazuri, suficientă pentru a obține o mărturisire de la cei prinși în urma complotului.

Doar două confesiuni au fost tipărite în întregime: mărturisirea lui Fawkes din 8 noiembrie, și cea a lui Wintour din 23 noiembrie. Implicat în conspirație de la început (spre deosebire Fawkes), Wintour a putut oferi informații extrem de valoroase Consiliului Coroanei. Scrisul de pe mărturia lui este aproape sigur al lui însuși, dar semnătura era evident diferită.

Wintour se semnase până atunci doar Wintour, dar mărturisirea lui era semnată Winter și, deoarece el fusese împușcat în umăr, mâna sigură care a scris semnătura poate indica o oarecare intervenție a autorităților—sau poate faptul că a scris o versiune mai scurtă a numelui său ca să evite durerea. Mărturisirea lui Wintour nu amintește deloc de fratele său, Robert. Ambele au fost publicate în așa-numita Cartea Regelui, o relatare oficială scrisă în grabă publicată la sfârșitul lunii noiembrie 1605.

Henry Percy, conte de Northumberland, era într-o poziție dificilă. Prânzul servit împreună cu Thomas Percy la 4 noiembrie era o dovadă incriminatoare împotriva lui și, după moartea lui Thomas Percy nu mai era nimeni care să-l poată implica sau exonera. Consiliul Coroanei suspecta că Northumberland urma să fie protectorul prințesei Elisabeta dacă ar fi reușit complotul, dar nu existau suficiente dovezi pentru a-l condamna.

Northumberland a rămas în Turn și la 27 iunie 1606 a fost în cele din urmă acuzat de nesupunere. El a fost destituit din toate funcțiile publice, amendat cu 30.000 de lire (aproximativ 5,9 milioane de lire în 2016), și ținut în Turn până în iunie 1621. Lorzii Mordaunt și Stourton au fost judecați în Camera cu Stele⁠. Au fost condamnați la închisoare în Turn, unde au rămas până în 1608, când au fost transferați la Închisoarea Fleet⁠. Ambii au primit și amenzi mari.

Au mai fost interogate și alte persoane neimplicate în conspirație, dar care cunoșteau sau aveau legături cu conspiratorii. Frații lui Northumberland, Sir Allen și Sir Josceline, au fost arestați. Anthony-Maria Browne, al 2-lea viconte Montagu îl angajase pe Fawkes când era tânăr și se întâlnise cu Catesby pe 29 octombrie, fiind, prin urmare, persoană de interes; el a fost eliberat câteva luni mai târziu.

Agnes Wenman provenea dintr-o familie catolică, și era rudă cu Elizabeth Vaux. A fost interogată de două ori, dar acuzațiile au fost retrase.  Secretarul lui Percy și, mai târziu, administratorul locuințelor lui Northumberland, Dudley Carleton, închiriase beciul unde se ținuse praful de pușcă și, prin urmare, a fost închis în Turn. Salisbury i-a crezut povestea, și a autorizat eliberarea lui.

Complotul prafului de pușcă (5 noiembrie 1605) - Parte dintr-o mărturisire a lui Guy Fawkes. Semnătura slabă, făcută la scurt timp după tortură, este vag vizibilă sub cuvântul good (dreapta-jos) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Complotul prafului de pușcă (5 noiembrie 1605) – Parte dintr-o mărturisire a lui Guy Fawkes. Semnătura slabă, făcută la scurt timp după tortură, este vag vizibilă sub cuvântul good (dreapta-jos) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Iezuiții

Thomas Bates a mărturisit pe 4 decembrie, furnizând mare parte din informațiile de care avea nevoie Salisbury pentru a lega clerul catolic de complot. Bates a fost prezent la cele mai multe dintre întâlnirile conspiratorilor și, sub interogatoriu, l-a implicat pe părintele Tesimond în complot.

Pe 13 ianuarie 1606, el a descris modul în care îi vizitase pe Garnet și Tesimond pe 7 noiembrie pentru a-l informa pe Garnet de eșecul complotului. Bates le-a spus și el anchetatorilor despre drumul lui cu Tesimond la Huddington, înainte ca preotul să-l lase să meargă spre casa familiei Habington din Hindlip Hall, și despre o întâlnire între Garnet, Gerard și Tesimond în octombrie 1605.

Aproximativ în același timp, în decembrie, sănătatea lui Tresham a început să se deterioreze. El a fost vizitat în mod regulat de către soția sa, de o asistentă medicală, și de servitorul lui, William Vavasour, care i-a documentat tenesmul⁠. Înainte de a muri, Tresham i-a spus și despre implicarea lui Garnet în misiunea din 1603 în Spania dar, în ultimele lui ore, și-a retras unele dintre declarații.

Nicăieri în mărturisirea sa nu a menționat scrisoarea lui Monteagle. A murit devreme în dimineața zilei de 23 decembrie, și a fost îngropat în Turn. Cu toate acestea, el a fost condamnat împreună cu ceilalți complotiști, capul i-a fost pus într-o țeapă, fie la Northampton fie la Podul Londrei, și moșiile sale confiscate.

La 15 ianuarie, o proclamație i-a declarat pe părintele Garnet, parintele Gerard, și părintele Greenway (Tesimond) urmăriți. Tesimond și Gerard au reușit să fugă din țară și să-și trăiască zilele în libertate; Garnet nu a fost atât de norocos. Câteva zile mai devreme, pe 9 ianuarie, Robert Wintour și Stephen Littleton au fost capturați.

Ascunzătoarea lor de la Hagley⁠, casa lui Humphrey Littleton⁠ (fratele parlamentarului John Littleton⁠, închis pentru trădare în 1601 pentru rolul lui în revolta din Essex) a fost dat de gol de un bucătar, care a devenit suspicios față de cantitatea de alimente trimisă stăpânului său pentru consum. Humphrey a negat prezența celor doi fugari, dar un alt slujitor a condus autoritățile la ascunzătoarea lor.

Pe 20 ianuarie, judecătorul local și slujitorii lui au ajuns la Thomas Habington acasă, la Hindlip Hall, pentru a-i aresta pe iezuiți. În ciuda protestelor lui Thomas Habington, aceștia au petrecut următoarele patru zile percheziționându-i casa. Pe 24 ianuarie, de foame, doi preoți au ieșit din ascunzătorile lor și au fost descoperiți.

Humphrey Littleton, care scăpase de autoritățile de la Hagley, a ajuns până la Prestwood în Staffordshire înainte de a fi capturat. El a fost închis, și apoi condamnat la moarte, la Worcester. Pe 26 ianuarie, în schimbul vieții, el a spus autorităților unde l-ar putea găsi pe părintele Garnet. Obosit de atâta ascunziș, Garnet, însoțit de un alt preot, a ieșit din ascunzătoarea lui⁠ în ziua următoare.

Hindlip Hall din Worcestershire. Clădirea a fost distrusă de un incendiu în anul 1820 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Hindlip Hall din Worcestershire. Clădirea a fost distrusă de un incendiu în anul 1820 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Procesele

Printr-o coincidență, în aceeași zi în care Granat a fost găsit, conspiratorii supraviețuitori au fost judecați în Westminster Hall. Șapte dintre prizonieri au fost luați din Turn cu barca spre Camera cu Stele⁠. Bates, care era considerat om de rând, a fost adus de la Închisoarea Gatehouse⁠. Unii dintre prizonieri erau deznădăjduiți, dar alții erau nonșalanți, unii chiar fumând tutun.

Regele și familia lui, ascunși, au fost printre cei mulți care au urmărit procesul. Comisari prezenți au fost conții de Suffolk, Worcester, Northampton, Devonshire, și Salisbury. Sir John Popham era judecător-șef, Sir Thomas Fleming era lord-baron al instanței Exchequer of Pleas, și doi judecători, Sir Thomas Walmsley și Sir Peter Warburton, au oficiat cu rang inferior. Lista numelor trădătorilor a fost citită cu voce tare, începând cu cele ale preoților: Garnet, Tesimond și Gerard.

Primul care a vorbit a fost speakerul Camerei Comunelor, Sir Edward Philips, care a descris intenția din spatele complotului în detalii sumbre. El a fost urmat de către procurorul general Sir Edward Coke, care a început cu un discurs lung—al cărui conținut fusese puternic influențat de către Salisbury—care a inclus o negare că regele ar fi făcut vreodată vreo promisiune catolicilor.

Rolul lui Monteagle în descoperirea complotului a fost salutat, și s-au pus în lumină denunțurile misiunii din Spania din 1603. Protestele lui Fawkes cum că Gerard nu știa nimic de complot au fost omise din alocuțiunea lui Coke. Puterile străine, atunci când erau menționate, primeau respectul cuvenit, dar preoții erau blestemați, comportamentul lor analizat și criticat de câte ori se putea.

Nu era pic de îndoială, potrivit lui Coke, că intriga a fost țesută de către iezuiți. Întâlnirea lui Garnet cu Catesby, la care s-a afirmat că primul l-ar fi absolvit pe cel din urmă de orice vină în complot, a fost o dovadă suficientă că iezuiții au jucat un rol central în conspirație; conform lui Coke, complotul prafului de pușcă avea să fie întotdeauna cunoscut ca „Trădarea Iezuită”. Coke a vorbit foarte afectat despre soarta probabilă a reginei și a restului familiei regelui, și despre nevinovații care ar fi fost prinși în explozie.

Sir Edward Coke (1 February 1552 – 3 September 1634) was an English barrister, judge, and politician who is considered to be the greatest jurist of the Elizabethan and Jacobean eras - a efectuat interogatoriile celor suspecți de implicare în Complotul prafului de pușcă (5 noiembrie 1605) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Sir Edward Coke (1 February 1552 – 3 September 1634) – a efectuat interogatoriile celor suspecți de implicare în Complotul prafului de pușcă (5 noiembrie 1605) – cititi mai multe pe en.wikipedia.org

N-am aflat vreodată de o trădare fără un preot papistaș; dar în asta au fost tare mulți iezuiți, care știm că au umblat și au trecut prin toată făptuirea.
Edward Coke⁠

Fiecare dintre cei condamnați, spunea Coke, trebuie târât cu spatele la moarte, de un cal, cu capul aproape de pământ. A cerut ca ei să fie „duși la moarte la jumătatea drumului dintre cer și pământ, nedemni de niciunul din ele”; organele genitale să le fie tăiate și arse în fața ochilor, și inima și măruntaiele să le fie scoase; după care să fie decapitați și părțile dezmembrate ale trupurilor lor să fie expuse, astfel încât să devină „pradă pentru păsările cerului”.

Mărturisirile și declarațiile prizonierilor au fost apoi citite cu voce tare, și în cele din urmă li s-a permis să vorbească. Rookwood a susținut că el a fost atras în complot de Catesby, „pe care l-a iubit mai presus de orice alt om pe lume”. Thomas Wintour a cerut să fie spânzurat și în numele fratelui său, care să fie cruțat.

Fawkes și-a explicat pledoaria de nevinovăție prin ignoranța față de unele aspecte ale acuzării. Keyes a părut să-și accepte soarta, Bates și Robert Wintour au implorat milă, și Grant și-a explicat implicarea ca „o conspirație dorită dar niciodată înfăptuită”.

Doar Digby, judecat pe un alt rechizitoriu, a pledat vinovat, insistând că regele își renegase promisiunile de toleranță pentru catolici, și că afecțiunea pentru Catesby și dragostea pentru cauza catolică sunt circumstanțe atenuante pentru acțiunile sale. El a cerut moartea de secure și a implorat mila regelui pentru tânăra sa familie.

Apărarea lui a fost în zadar; argumentele sale au fost contrazise de către Coke și Northumberland și, împreună cu șapte alți conspiratori, a fost găsit vinovat de înaltă trădare de către juriu. Digby a strigat: „dacă aș putea auzi doar pe unul din măriile voastre spunând că mă iartă, voi merge mai bucuros la moarte.” Răspunsul a fost scurt: „Dumnezeu să te ierte, și o vom face și noi.”

Garnet se poate să fi fost interogat de până la 23 de ori. Răspunsul lui la amenințarea cu patul de tortură a fost „Minare ista pueris [amenințările sunt doar pentru copii]”, și a negat că i-a încurajat pe catolici să se roage pentru succesul „Cauzei Catolice”. Anchetatorii lui au recurs la falsificarea corespondenței între Garnet și alți catolici, dar fără nici un rezultat.

Temnicerii i-au permis apoi să vorbească cu un alt preot dintr-o celulă vecină, cineva trăgând cu urechea la fiecare cuvânt. În cele din urmă, Garnet a lăsat să-i scape o informație esențială, că un singur om poate depune mărturie că el știa de complot. Sub tortură, Garnet a recunoscut că auzise de conspirație de la colegul său iezuit Oswald Tesimond, care aflase de ea de la spovedania lui Catesby.

Garnet a fost acuzat de înaltă trădare și judecat la Guildhall⁠ la 28 martie, într-un proces care a durat de la 8 dimineața până la 7 pm. Potrivit lui Coke, Garnet ar fi fost instigatorul complotului: „are multe daruri și haruri de la natură, de artă învățat, bun vorbitori de limbi și, prin profesie, iezuit și superior⁠ căci într-adevăr el este superior față de toți înaintașii săi în diavoleasca trădare, un doctor în prefăcătorie, uzurpare, stricare de țări, înfricoșător de oameni, și stricător.”

Garnet a respins toate acuzațiile împotriva lui, și a explicat poziția catolică pe astfel de probleme, dar a fost totuși găsit vinovat și condamnat la moarte.

 

Execuțiile

Deși Catesby și Percy muriseră înainte de execuție, trupurile lor au fost exhumate și decapitate, iar capetele lor expuse pe piroane în fața Camerei Lorzilor. Într-o zi rece de 30 ianuarie, Everard Digby, Robert Wintour, John Grant și Thomas Bates au fost legați de niște panouri din scândură și târâți pe străzile aglomerate ale Londrei, până la Cimitirul St Paul. Digby, primul care a urcat pe eșafod, a cerut spectatorilor iertare, și a refuzat atenția unui cleric protestant.

El a fost dezbrăcat de haine și, îmbrăcat doar în cămașă, a urcat pe scară la ștreang. Lațul i-a fost tăiat repede și, în timp ce încă era pe deplin conștient, a fost castrat, eviscerat, și apoi tăiat în patru, împreună cu ceilalți trei prizonieri. În ziua următoare, Thomas Wintour, Ambrose Rookwood, Robert Keyes, și Guy Fawkes au fost spânzurați, târâți și sfârtecați⁠, vizavi de clădirea pe care plănuiseră să o arunce în aer, în Curtea Palatului Vechi⁠ de la Westminster.

Keyes nu a așteptat comanda călăului și a sărit în spânzurătoare, dar a supraviețuit căderii și a fost dus pe masa de sfârtecare. Deși slăbit de tortură, Fawkes a reușit să sară la spânzurătoare și să-și rupă gâtul, evitând astfel agonia îngrozitoare a ultimei părți a execuției.

Steven Littleton a fost executat la Stafford. Vărul lui, Humphrey, în ciuda cooperării cu autoritățile, și-a găsit sfârșitul la Red Hill⁠, lângă Worcester. Execuția lui Henry Garnet a avut loc pe 3 mai 1606.

Complotul prafului de pușcă (5 noiembrie 1605) - Stampă a execuției complotiștilor prafului de pușcă prin spânzurare, târâre și sfârtecare (by Claes Janszoon Visscher) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Complotul prafului de pușcă (5 noiembrie 1605) – Stampă a execuției complotiștilor prafului de pușcă prin spânzurare, târâre și sfârtecare (by Claes Janszoon Visscher) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Urmări

Libertăți religioase mai mari pentru romano-catolici părea deja un deziderat puțin probabil în 1604, dar descoperirea unei atât de ample conspirații, capturarea celor implicați, și procesele ulterioare, au făcut Parlamentul să ia în considerare introducerea unei noi legislații anticatolice.

În vara anului 1606, legile împotriva recuzanței au fost consolidate; Legea Recuzanților Papistași întorcând Anglia la sistemul elisabetan de amenzi și restricții, a introdus un test sacramental și un jurământ de credință, impunând catolicilor să se lepede ca de o „erezie” de doctrina că „este permisă detronarea sau asasinarea principilor excomunicați de către Papă”.

Emanciparea Catolicilor a trebuit să mai aștepte 200 de ani, dar mulți catolici importanți și loiali și-au păstrat funcțiile înalte în timpul regelui Iacob I. Deși nu a existat nicio „epocă de aur” a „toleranței” catolicilor, la care spera părintele Garnet, domnia lui Iacob a fost totuși o perioadă de relativă indulgență pentru catolici, și puțini au fost trași la răspundere penală.

Dramaturgul William Shakespeare folosise deja istoria familiei lui Northumberland în seria de piese despre Henric al IV-lea⁠, iar evenimentele complotului prafului de pușcă par a fi prezentate în Macbeth, scrisă cândva între 1603 și 1607, alături de conspirația Gowrie, anterioară lor.

Interesul față de demonologie a fost sporit de complotul prafului de pușcă. Regele intrase în marea dezbatere a vremii despre puterile-din-alte-lumi, scriind Daemonology în 1597, înainte de a-și începe domnia în Anglia, pe lângă Scoția. Inversiuni în versuri ca „binele e rău și răul e bine” erau folosite frecvent, și o altă posibilă trimitere la complot se leagă de folosirea echivocării;

Un tratat de echivocare scris de Garnett a fost găsit asupra unuia dintre complotiști. Un alt scriitor influențat de complot a fost John Milton, care în 1626 a scris ceea ce un comentator avea să numească o „poezie critic vexantă”, In Quintum Novembris. Reflectând „sentimentul public partizan asupra unei sărbători naționale anglo-protestante”, în edițiile publicate în 1645 și 1673, poezia este precedată de cinci epigrame pe tema complotului prafului de pușcă, aparent scrise de Milton pentru o lucrare mai mare. Complotul prafului de pușcă a influențat și lucrarea sa ulterioară, Paradisul pierdut.

Mulți ani, Complotul prafului de pușcă a fost comemorat prin predici speciale și alte acte publice, cum ar fi bătutul clopotelor bisericilor. Aceasta s-a adăugat la un calendar din ce în ce mai complet de sărbători protestante care au contribuit la viața națională și religioasă din Anglia secolului al XVII-lea, și a evoluat în Noaptea Focurilor de Tabără⁠ de astăzi.

În What If the Gunpowder Plot Had Succeeded?, istoricul Ronald Hutton⁠ s-a gândit ce evenimente ar fi urmat după îndeplinirea cu succes a conspirației, și distrugerea Camerei Lorzilor și a celor din interior. El a concluzionat că ar fi urmat o reacție severă împotriva catolicilor și că, în lipsa asistenței externe, succesul rebeliunii era puțin probabil deoarece, în ciuda diferitelor convingeri religioase, majoritatea englezilor erau loiali instituției monarhiei. Anglia ar fi putut deveni o „monarhie absolută puritană”, așa cum „erau în Suedia, Danemarca, Saxonia și Prusia în secolul al XVII-lea”, în loc să urmeze calea reformelor parlamentare și civile care au avut loc.

 

Acuzațiile de conspirație de stat

La acea dată, mulți credeau că Salisbury a fost implicat în complot pentru a câștiga favorurile regelui și a adopta legi anticatolice mai dure. Astfel de teorii ale conspirației susțineau că Salisbury fie a inventat intriga, fie doar i-a permis să se desfășoare după ce agenții lui s-au infiltrat, în scopuri de propagandă. Complotul Papistaș⁠ din 1678 a stârnit un nou interes față de Complotul prafului de pușcă, rezultatul fiind o carte de Thomas Barlow⁠, episcop de Lincoln, în care se respingea „o presupunere îndrăzneață și lipsită de temei că toate acestea au fost o urzeală a secretarului Cecil”.

În 1897, părintele John Gerard de la Stonyhurst College⁠, care purta numele lui John Gerard⁠ (care, după descoperirea complotului, a evitat capturarea), a scris o relatare intitulată Ce a fost complotul prafului de pușcă?, sugerând vinovăția lui Salisbury.

În acel an, Samuel Gardiner a publicat o replică în care susținea că Gerard a mers prea departe în încercarea de a „șterge ocara” pe care complotul a adus-o asupra multor generații de catolici englezi. Gardiner îl prezenta pe Salisbury ca vinovat de nimic mai mult decât de oportunism. Încercările ulterioare de a dovedi implicarea lui Salisbury, cum ar fi lucrarea lui Francis Edwards din 1969 Guy Fawkes: adevărata poveste de complotul prafului de pușcă?, au eșuat în mod similar din lipsă de dovezi clare.

Beciurile de sub Palatul Parlamentului au continuat să fie închiriate unor persoane fizice până în 1678, când s-a aflat de un nou complot papistaș. De atunci, s-a considerat prudent să se facă percheziții pe timp de zi, înainte de fiecare ședință de deschidere a lucrărilor Parlamentului, ritual care se păstrează și în ziua de azi.

 

Noaptea focurilor de tabără

În ianuarie 1606, în timpul primei ședințe a Parlamentului de după complot, s-a adoptat Legea pentru Comemorarea Zilei 5 Noiembrie 1605, prin care slujbele și predicile anuale de comemorare a evenimentului au devenit o caracteristică a vieții engleze; legea a rămas în vigoare până în 1859.

Tradiția marcării zilei cu bătutul clopotelor bisericilor și cu focuri de tabără a început imediat după ce s-a descoperit complotul, și în unele din primele sărbătoriri s-au inclus și focuri de artificii. În Marea Britanie, 5 noiembrie este numită și Noaptea Focurilor de Tabără, Noaptea Focurilor de Artificii, sau Noaptea Guy Fawkes⁠.

Remember, remember,
The Fifth of November,
Gunpowder treason and plot;
For I see no reason
Why Gunpowder Treason
Should ever be forgot.
Poezie pentru copii

În Marea Britanie, a rămas obiceiul ca în jurul datei de 5 noiembrie, să se organizeze spectacole cu focuri de artificii. În mod tradițional, în săptămânile dinaintea datei de 5, copii fac guys—efigii, chipurile, ale lui Fawkes—de obicei, realizate din haine vechi umplute cu ziare, și echipate cu o masca grotescă, pentru a fi arse pe 5 noiembrie în focul de tabără.

Acești guys sunt expuși pe străzi pentru a colecta bani pentru focurile de artificii, deși acest obicei se practică mai rar. Cuvantul guy din limba engleză a ajuns în secolul al XIX-lea să însemne „om îmbrăcat fistichiu” iar din secolul al XX-lea a ajuns un termen familiar care se referă la orice persoană de sex masculin.

Focurile de artificii și focurile de tabără de 5 noiembrie sunt o practică comună în toată Marea Britanie, în marile manifestări publice și în grădini private. În unele zone, în special în Sussex, există ample procesiuni, mari focuri de tabără și focuri de artificii organizate de către societăți locale special înființate, cele mai elaborate având loc la Lewes.

Conform biografei Esther Forbes⁠, Ziua Guy Fawkes era o sărbătoare foarte populară în coloniile americane prerevoluționare. În Boston, sărbătoarea căpăta conotații antiautoritare, și de multe ori a devenit atât de periculoasă că mulți oameni nu mai ieșeau din case în acea zi.

 

Reconstituirea exploziei

În emisiunea din 2005 difuzată de ITV și intitulată Complotul prafului de pușcă: explozia legendei, s-a construit o replică în mărime naturală a Camerei Lorzilor, pentru a fi distrusă cu butoaie de praf de pușcă. Experimentul a fost realizat pe poligonul de testare Advantica Spadeadam, și a demonstrat că, dacă praful de pușcă era în bună stare, explozia i-ar fi ucis pe toți cei din clădire.

Puterea exploziei a fost atât de mare încât ziduri interioare de beton cu grosimea de 2,1 m (care replicau felul în care rezultă din arhive că erau construiți pereții vechii Camere a Lorzilor) au fost reduse la ruine. Dispozitivele de măsurare introduse în cameră pentru a calcula forța exploziei au fost și ele distruse de explozie; craniul manechinului reprezentându-l pe regele Iacob, care a fost plasat pe un tron în interiorul camerei, înconjurat de curteni, peeri și episcopi, a fost găsit la o distanță considerabilă de acea poziție.

Potrivit constatărilor programului, pe o rază de 100 m, nimeni nu ar fi supraviețuit exploziei, și toate vitraliile Abației Westminster ar fi fost spulberate, precum și ferestrele din imediata apropiere a Palatului. Explozia ar fi fost văzută de la kilometri distanță, și auzită de și mai departe. Chiar dacă numai jumătate din praful de pușcă ar fi detonat, toți cei din Camera Lorzilor și din împrejurimi ar fi murit pe loc.

Programul a și infirmat supozițiile că o oarecare deteriorare a calității prafului de pușcă ar fi împiedicat explozia. Niște praf de pușcă deliberat deteriorat, de calitate suficient de scăzută încât nu putea fi folosit la arme de foc, a fost pus într-o grămadă și aprins, dar a reușit totuși să producă o explozie mare.

Impactul prafului de pușcă, chiar deteriorat, ar fi fost amplificat prin izolarea acestuia în butoaie de lemn, ceea ce compensa calitatea conținutului. Compresia ar fi creat un efect de tun, suflul exploziei plecând mai întâi prin partea de sus a butoiului, înainte ca, o milisecundă mai târziu, să rupă doagele și să se disipeze în toate direcțiile. Calculele au arătat că Fawkes, care era priceput la mânuirea prafului de pușcă, a adus dublul cantității necesare.

Este posibil ca o parte din praful de pușcă păzit de Fawkes să se fi păstrat până astăzi. În martie 2002, persoanele care catalogau arhivele memorialistului John Evelyn⁠, la British Library, au găsit o cutie care conține mai multe eșantioane de praf de pușcă, inclusiv un baton comprimat cu o notă scrisă de mână de Evelyn, care atestă că aceasta ar fi aparținut lui Guy Fawkes. O altă notă, scrisă în secolul al XIX-lea, confirmă această proveniență, deși în 1952 documentul a căpătat un nou comentariu: „dar nu mai era deloc!

 

cititi despre Complotul prafului de pușcă si pe en.wikipedia.org

Evenimentele Zilei de 5 noiembrie în Istorie

”Complotul prafului de pușcă” (5 noiembrie 1605) – litografie monocromă contemporană complotului, realizată de Crispijn van de Passe, prezintă opt din cei treisprezece conspiratori. Lipsesc Digby, Keyes, Rookwood, Grant și Tresham. Guy Fawkes este al treilea din dreapta

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

5 noiembrie este a 309-a zi a calendarului gregorian și a 310-a zi în anii bisecți. 56 de zile până la sfârșitul anului.

 

Sărbătorile Zilei de 5 noiembrie

(BOR) Sf. Mucenici Galaction și Epistimia

Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă Română se face la data de 5 noiembrie - Icoană sec. XX, Sfântul Munte Athos, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

Sf. Mucenici Galaction și Epistimia - Icoană sec. XX, Sfântul Munte Athos, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro

Galaction a fost fiul lui Clitofont și al Levkipiei și a murit pentru Hristos la vârsta de 30 de ani. Epistimi nu avea decât 16 ani când a murit pentru credința ei.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

(BRU) Ss. Galaction și Epistema, soți, cuvioși († 250)

(BRC) Ss. Elisabeta și Zaharia

În calendarul roman universal – Sfântul Emeric

 

Ziua mondială de conştientizare a tsunami-urilor

La 5 noiembrie, în fiecare an, începând din 2016, este marcată Ziua mondială de conştientizare a tsunami-urilor. În decembrie 2015, Adunarea Generală a ONU a hotărât ca data de 5 noiembrie să fie cunoscută drept Ziua mondială de conştientizare a tsunami-urilor, potrivit www.un.org. Cu acest prilej, s-a făcut un apel către toate statele lumii, către organismele internaţionale şi către societatea civilă să marcheze această zi, crescând gradul de conştientizare a acestui fenomen natural, dar, totodată, să facă schimb de noi abordări de reducere a acestui risc. Marcarea acestei zile se axează pe programe educaţionale şi pe antrenamente de evacuare.

Iniţiativa acestei zile a aparţinut Japoniei, care, datorită experienţei sale repetate, a acumulat de-a lungul anilor expertiză majoră în domenii precum avertizarea timpurie a tsunami-urilor, acţiunea publică şi o reconstrucţie mai bună după un dezastru pentru a reduce un impact viitor. Organizaţia ONU privind reducerea riscului de dezastru (UNDRR) facilitează respectarea Zilei mondiale de conştientizare a tsunami-urilor în colaborare cu restul sistemului Naţiunilor Unite, potrivit https://www.un.org/.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Marea Britanie – Ziua focurilor de artificii

 

Astăzi în Istorie pentru 5 noiembrie

 

Evenimentele Zilei de 5 noiembrie în Istorie:

- 5 noiembrie 1605 – Complotul prafului de pușcă

 

5 noiembrie 1138 - Ly Anh Tong este întronat împărat al Vietnamului, la vârsta de doi ani, începând o domnie care a durat 37 de ani.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

5 noiembrie 1271 - S-a născut Ghazan Khan (mort in 1304), urmas al lui Hulagu han,fiul lui Genghiz han si fondator al dinastiei mongole a Hulagizilor din Persia. A fost al saptelea han mongol al Persiei din 1295, pana la moartea sa.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Mahmud Ghazan (1271– 11 May 1304) - Ghazan (center) was born as a Buddhist, and converted to Islam as part of a military agreement upon accession to the throne - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Mahmud Ghazan (1271– 11 May 1304) – Ghazan (center) was born as a Buddhist, and converted to Islam as part of a military agreement upon accession to the throne - cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

5 noiembrie 1327 - A murit Iacob al II-lea de Aragon (n. 1267)

Iacob al II-lea (10 aprilie 1267 – 2 sau 5 noiembrie 1327), supranumit cel Drept, a fost rege al Siciliei (ca Iacob I) din 1285 până în 1296 și rege de Aragon și al Valenciei și Conte de Barcelona din 1291 până în 1327 - James, from a manuscript (BNF, Latin 4670 A) of the Catalan constitutions - foto preluat de pe en.wikipedia.org

James, from a manuscript (BNF, Latin 4670 A) of the Catalan constitutions – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Iacob al II-lea (10 aprilie 1267 – 2 sau 5 noiembrie 1327), supranumit cel Drept, a fost rege al Siciliei (ca Iacob I) din 1285 până în 1296 și rege de Aragon și al Valenciei și Conte de Barcelona din 1291 până în 1327. În 1297 i-a fost garantat regatul Siciliei și al Corsicii. A folosit titlul latin Iacobus Dei gracia rex Aragonum, Valencie, Sardinie, et Corsice ac comes Barchinone. A fost al doilea fiu al lui Petru al III-lea de Aragon și Constance de Sicilia.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

5 noiembrie 1370 - A decedat Regele Cazimir al III-lea al Poloniei (n. 1310)

Cazimir al III-lea cel Mare (n. 30 aprilie 1310 – d. 5 noiembrie 1370), ultimul rege al Poloniei din dinastia Piast (1333–1370) - Casimir III the Great by Leopold Löffler - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Casimir III the Great by Leopold Löffler – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Cazimir al III-lea cel Mare (n. 30 aprilie 1310 – d. 5 noiembrie 1370), ultimul rege al Poloniei din dinastia Piast (1333–1370), a fost fiul regelui Władysław I Cot Mare și al lui Hedwig de Kalisz. După fărâmițarea politică a Poloniei în secolele XII-XIII a început procesul de unificare a țării, care s-a terminat în linii mari în timpul domniei lui Cazimir al III-lea. Când Cazimir, ultimul rege al Dinastiei Piast, a murit în 1370, în urma unui accident de vânătoare, tronul a fost ocupat de nepotul său, regele Ludovic I al Ungariei.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

5 noiembrie 1494 - S-a nascut poetul german Hans Sachs; (d. 1576).

Hans Sachs (n. 5 noiembrie 1494, Nürnberg, Ducatul de Bavaria – d. 19 ianuarie 1576, Nürnberg, Ducatul de Bavaria) a fost un poet și dramaturg german (wood engraving by Michael Ostendorfer) -foto preluat de pe en.wikipedia.org

Hans Sachs (wood engraving by Michael Ostendorfer) -foto preluat de pe en.wikipedia.org

Hans Sachs (n. 5 noiembrie 1494, Nürnberg, Ducatul de Bavaria – d. 19 ianuarie 1576, Nürnberg, Ducatul de Bavaria) a fost un poet și dramaturg german. O mare parte din opera poetului, care cuprindea peste 6.000 de lucrări, s-a pierdut.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

5 noiembrie 1499 - In Bretania se publica un dicţionar Breton-francez-latin, Catholicon, scris în 1464 de către Jehan Lagadeuc. Acesta este primul dicţionar breton, şi in acelasi timp primul dicţionar francez.

 

5 noiembrie 1549 - S-a născut teologul reformat, scriitorul si omul de stat francez Philippe Duplessis-Mornay (Philippe de Mornay), un apropiat al regelui Henric al IV-lea si unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai partidei protestante din Franta sfarsitului de secol al XVlea; ( d. 11 noiembrie 1623).
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Philippe de Mornay (5 November 1549 – 11 November 1623) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Philippe de Mornay (5 November 1549 – 11 November 1623) - cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

5 noiembrie 1556 - Bayram Khan iese învingător din cea de-a doua bătălie de la Panipat și restabilește puterea mogulilor în India.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Second Battle of Panipat (November 5, 1556) - The defeat of Hemu, a c. 1590s painting by Kankar of the Second Battle of Panipat taken from the Akbarnama - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Second Battle of Panipat (November 5, 1556) – The defeat of Hemu, a c. 1590s painting by Kankar of the Second Battle of Panipat taken from the Akbarnama – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

5 noiembrie 1605 - In Anglia a fost dejucat “Complotul prafului de pușcă“, după ce complotistul Guy Fawkes a fost surprins în subsolul Palatului Westminster din Londra, în timp ce încerca să plaseze explozibili sub sala unde avea să se țină intrunirea Parlamentului britanic, în care se desfășura o sesiune specială la care participau regele Iacob I, membrii guvernului și ai Parlamentului.

Discovery of the Gunpowder Plot (c. 1823), Henry Perronet Briggs - foto: en.wikipedia.org

Discovery of the Gunpowder Plot (c. 1823), Henry Perronet Briggs – foto: en.wikipedia.org

Complotul prafului de pușcă viza aruncarea în aer a clădirii Parlamentului din Londra, uciderea regelui Iacob I și a întregii aristocrații protestante, ceea ce până la urmă nu a reușit. Catolicii din Anglia se simțeau frustrați din cauza intoleranței religioase pe care le-o arătau protestanții și, cu toate eforturile lui Iacob I (James I) de a mulțumi pe toată lumea, opiniile alimentau direcții conflictuale. Unii dintre catolici au văzut în violență singura cale de a obține din nou tolerarea religiei lor, deși mulți nu erau de acord. Un grup restrâns a pus la cale un complot, pentru a-i asasina atât pe rege, cât și pe parlamentari, aruncând în aer clădirea Parlamentului în ziua ceremoniei de deschidere, 5 noiembrie 1605.

''Complotul prafului de pușcă'' O litografie monocromă contemporană complotului, realizată de Crispijn van de Passe, prezintă opt din cei treisprezece conspiratori. Guy Fawkes este al treilea din dreapta. - foto: ro.wikipedia.org

”Complotul prafului de pușcă” O litografie monocromă contemporană complotului, realizată de Crispijn van de Passe, prezintă opt din cei treisprezece conspiratori. Guy Fawkes este al treilea din dreapta. – foto: ro.wikipedia.org

Complotul a fost descoperit cu doar câteva ore înainte de punerea sa în aplicare, de către Sir Thomas Knyvet, nobil britanic. S-a descoperit că unul dintre conspiratori, Guy Fawkes, ascunsese 43 de butoaie cu praf de pușcă în pivnițele Parlamentului. El și ceilalți conspiratori au fost arestați, torturați și executați în chip groaznic.

Ca urmare a complotului, atitudinea față de catolici s-a înăsprit. Ei voiau sa o puna pe tron pe printesa Elizabeta. Complotul este comemorat și astăzi pe teritoriul Angliei. În fiecare an, pe 5 noiembrie, se aprind ruguri uriașe, se lansează artificii și se ard efigii ale lui Fawkes, sărbătorind astfel triumful protestantismului în această țară.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

5 noiembrie 1720 - Tratatul de pace de la Constantinopol (“Pace Veșnică”) între Rusia și Imperiul Otoman, confirma tratatul încheiat la Adrianopol la 13 iunie 1713.

 

5 noiembrie 1757 - Războiul sapte ani – Regele Prusiei, Frederic cel Mare, învinge armatele aliate ale Franţei şi Sfântul Imperiu Roman de la Bătălia de la Roßbach .

 

5 noiembrie 1784 - Ţăranii răsculaţi aflaţi sub conducerea lui Horea şi Cloşca ocupă Câmpenii, apoi Abrudul şi întreg Zarandul.

Horea, Cloşca şi Crişan, conducatorii rascoalei din 1784 foto: alba24.ro

Horea, Cloşca şi Crişan, conducatorii rascoalei din 1784 – foto: alba24.ro

 

5 noiembrie 1828 - A murit Maria Feodorovna, a doua soție a Țarului Pavel I al Rusiei, mama țarului Alexandru I și a țarului Nicolae I al Rusiei; (n. 25 octombrie 1759). Imparateasa Rusiei, Maria Feodorovna, nascuta Sophie Marie Dorothea Auguste Louise în Stettin, in Regatul Prusiei, ca Ducesa de Wurtenberg, a fost fiica lui Friedrich al II-lea , duce de Wurtenberg si al sotiei sale Frederike Dorothea de Brandenburg- Schwedt.

 

5 noiembrie 1831 - Conducatorul sclavilor americani rasculati, Nat Turner, este judecat şi condamnat la moarte în Virginia.

Nathaniel „Nat” Turner (n. 2 octombrie 1800, Southampton, Virginia - d. 11 noiembrie 1831, Jerusalem, azi Courtland, Virginia - executat) a fost un sclav afro-american care a condus în anul 1831 o revoltă a sclavilor negri - in imagine, Capturarea lui Nat Turner de către fermierul Benjamin Phipps - foto: ro.wikipedia.org

Capturarea lui Nat Turner de către fermierul Benjamin Phipps – foto: ro.wikipedia.org

Nathaniel “Nat” Turner (2 octombrie 1800-11.11.1831) a fost un sclav american , care a condus o răscoală a sclavilor din Southampton County, Virginia, pe 21 august 1831, care s-a soldat cu moartea a 60 de albi şi cel puţin 100 de morti in randurile negrilor, cel mai mare număr de morti inregistrati într-o singură răscoală înainte de Războiul Civil american în sudul Statelor Unite..

Turner a fost condamnat la moarte, şi spânzurat pe 11 noiembrie. Corpul lui a fost decapitat si taiat in bucati. Ulterior au fost executati 56 negri acuzati de a fi participat la rebeliunea condusa de sclavul Turner. De asemenea, două sute de negri, de asemenea, au linsati de către miliţiile albilor. In Virginia şi alte state din sudul Statelor Unite , legiuitorii au adoptat noi legi care interziceau educaţia sclavilor, limitau drepturile acestora de întrunire şi a alte drepturi civile.

 

5 noiembrie 1836 - S-a născut Constantin Esarcu, medic, politician şi om de cultură, ctitor al Societăţii Filarmonice (1868), militant pentru crearea prin subscripţie publică a Ateneului Român; (m. 8 iunie 1898).

 

5 noiembrie 1838 - Federatia Statelor Unite ale Americii Centrale a inceput sa se dezintegreze, dupa ce Hondurasul a decis sa paraseasca organizatia.

 

5 noiembrie 1854 - S-a născut Emanoil Riegler, medic şi farmacolog, membru corespondent al Academiei Române, a înfiinţat Serviciul de clinică terapeutică din Iaşi; (m.30 august 1929).

 

5 noiembrie 1879 - A murit James Clerk Maxwell, unul dintre fizicienii britanici care au influenţat în mod decisiv ştiinţa secolului XX.

James Clerk Maxwell (n. 13 iunie 1831, Edinburgh, d. 5 noiembrie 1879, Cambridge) fizician teroretician scoțian, autorul unui set de ecuații care descriu legile de bază ale electrotehnicii - foto - ro.wikipedia.org

James Clerk Maxwell - foto – ro.wikipedia.org

James Clerk Maxwell (n. 13 iunie 1831, Edinburgh, d. 5 noiembrie 1879, Cambridge) fizician teroretician scoțian, autorul unui set de ecuații care descriu legile de bază ale electrotehnicii. Este cunoscut mai ales pentru lucrarea „Electricitatea şi magnetismul” ce conţine legile de bază ale electromagnetismului şi prevede existenţa unor fenomene precum undele radio (n.13 iunie 1831).

 

5 noiembrie 1880 - S-a născut, la Paşcani, scriitorul Mihail Sadoveanu. A urmat liceul la Iaşi, iar în Bucureşti a studiat la Facultatea de Drept. A debutat cu patru volume deodată: “Povestiri”, “Dureri înăbuşite”, “Crâşma lui Moş Precu” şi “Şoimii”, în anul 1904, fapt ce l-a determinat pe Nicolae Ioga să numească acel an “anul Sadoveanu”.

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani - d. 19 octombrie 1961, Vânători-Neamț) scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român - foto (Mihail Sadoveanu în 1949): ro.wikipedia.org

Mihail Sadoveanu în 1949 – foto: ro.wikipedia.org

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani – d. 19 octombrie 1961, Vânători-Neamț) scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. În 1910 a devenit directorul Teatrului Naţional din Iaşi, dar a continuat să fie prolific ca scriitor, publicând: “Povestiri de seară”, “Genoveva de Brabant”, broşura “Cum putem scăpa de nevoi şi cum putem dobândi pământ”. Împreună cu Liviu Rebreanu, a reprezentat Societatea Scriitorilor Români la un congres de la Berlin, în 1926.

A publicat numeroase romane istorice, dar şi scrieri în care a prezentat viaţa oamenilor simpli, tradiţiile şi natura.(“Creanga de aur”, “Zodia Cancerului”, “Fraţii Jderi”, “Hanul Ancuţei”) După instaurarea comunismului în România, scrisul lui Sadoveanu a fost marcat de noile sale convingeri. Cu toate acestea, opera sa rămâne una valoroasă. (D. Cârlea in ziarul “Lumina”). A decedat in ziua de 19 octombrie 1961.

 

5 noiembrie 1887 - S-a născut Paul Wittgenstein, pianist austriac; în timpul primului război mondial şi-a pierdut braţul drept, dar a continuat să cânte numai cu o mână. A devenit un virtuoz al pianului, pentru care au scris concerte speciale pentru mâna stângă Serghei Prokofiev, Maurice Ravel şi Richard Strauss; (d.3 martie 1961).

 

5 noiembrie 1889 - În România s-a format un guvern conservator în frunte cu Gheorghe Manu.

 

5 noiembrie 1892 - S-a născut geneticianul englez J. B. S. Haldane; (d. 1964).

 

5 noiembrie 1895 - S-a născut pianistul german Walter Gieseking; (d. 1956).

 

5 noiembrie 1905 - Adunarea de la Lugoj a celor 20.000 de romani banateni si ardeleni a adoptat o serie de hotarari in problema recunoasterii nationalitatii romane.

 

5 noiembrie 1911 - S-a născut Roy Rogers, actor şi cântăreţ american, „Regele cowboylor”; (d.06.07.1998)

 

5 noiembrie 1911 - După ce a declarat război Imperiului Otoman la 29 septembrie 1911, Italia a anexat Tripoli şi Cirenaica.

 

5 noiembrie 1912 - Woodrow Wilson a fost ales președinte al Statelor Unite.

Thomas Woodrow Wilson, cunoscut mai ales ca Woodrow Wilson, (n. 28 decembrie 1856 - 3 februarie 1924), cel de-al douăzeci și optulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1913 - 1921). Un devotat prezbiterian, Wilson a devenit și un bun istoric și un specialist în științe politice - foto: en.wikipedia.org

Thomas Woodrow Wilson - foto: en.wikipedia.org

Thomas Woodrow Wilson, cunoscut mai ales ca Woodrow Wilson, (n. 28 decembrie 1856 – 3 februarie 1924), cel de-al douăzeci și optulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1913 – 1921). Un devotat prezbiterian, Wilson a devenit și un bun istoric și un specialist în științe politice.

 

5 noiembrie 1913 - Regele Otto de Bavaria a fost detronat de vărul său, Prince Regent Ludwig, care şi asumat titlul de Ludwig al III- lea.

Otto (germană Otto Wilhelm Luitpold Adalbert Waldemar von Wittelsbach; 27 aprilie 1848 – 11 octombrie 1916), rege al Bavariei din 1886 până în 1913. A fost al doilea fiu al lui Maximilian al II-lea și al soției lui, Maria a Prusiei, și fratele mai mic al regelui Ludwig al II-lea. Otto al Bavariei nu trebuie confundat cu Otto al Greciei, care a fost unchiul și nașul său - foto: ro.wikipedia.org

Otto – foto: ro.wikipedia.org

Otto (germană Otto Wilhelm Luitpold Adalbert Waldemar von Wittelsbach; 27 aprilie 1848 – 11 octombrie 1916), rege al Bavariei din 1886 până în 1913. A fost al doilea fiu al lui Maximilian al II-lea și al soției lui, Maria a Prusiei, și fratele mai mic al regelui Ludwig al II-lea. Otto al Bavariei nu trebuie confundat cu Otto al Greciei, care a fost unchiul și nașul său.

Ludovic al III-lea al Bavariei (Ludwig Luitpold Josef Maria Aloys Alfried; 7 ianuarie 1845 – 18 octombrie 1921) ultimul rege al Bavariei și a domnit în perioada 1913-1918 - foto: ro.wikipedia.org

Ludovic al III-lea al Bavariei - foto: ro.wikipedia.org

Ludovic al III-lea al Bavariei (Ludwig Luitpold Josef Maria Aloys Alfried; 7 ianuarie 1845 – 18 octombrie 1921) ultimul rege al Bavariei și a domnit în perioada 1913-1918.

 

5 noiembrie 1913 - S-a născut Vivien Leigh, actrita de origine americana, pe numele real Vivian Mary Hartley.

Vivien Leigh, Lady Olivier (n. 5 noiembrie 1913 – d. 8 iulie 1967) actriță engleză de film și de teatru. Este laureată a două premii Oscar, unul pentru interpretarea personajului Scarlett O'Hara din Pe aripile vântului (1939), iar cel de-al doilea pentru rolul Blanche DuBois din producția Un tramvai numit dorință (1951), pe care l-a interpretat și în teatru în West End din Londra - foto (Vivien Leigh în filmul Pe aripile vântului): ro.wikipedia.org

Vivien Leigh în filmul “Pe aripile vântului” – foto: ro.wikipedia.org

Vivien Leigh, Lady Olivier (n. 5 noiembrie 1913 – d. 8 iulie 1967) actriță engleză de film și de teatru. Este laureată a două premii Oscar, unul pentru interpretarea personajului Scarlett O’Hara din Pe aripile vântului (1939), iar cel de-al doilea pentru rolul Blanche DuBois din producția Un tramvai numit dorință (1951), pe care l-a interpretat și în teatru în West End din Londra. S-a nascut in India, intr-o familie instarita care i-a platit studiile la Academia Regala de Arta Dramatica din Londra.

S-a remarcat in “Masca virtutii”, in care a jucat in 1935.. Cinci ani mai tarziu s-a casatorit cu celebrul actor Laurence Olivier, langa care a aparut in productii cinematografice clasice, incluzand “Romeo si Julieta” si “Antoniu si Cleopatra”. A ramas insa in memoria cinefililor pentru rolul Scarlett O’Hara din filmul “Pe aripile vantului” (“Gone With the Wind”), care a avut premiera in 1939 si pentru care a primit un Oscar.

A fost recompensata cu un al doilea Oscar pentru interpretare in 1951, dupa ce a aparut in productia “Un tramvai numit dorinta” (“A Streetcar Named Desire”). Actrita a divortat de Olivier in 1961, dupa aceasta intrand intr-o depresie accentuata care i-a afectat cariera. S-a stins din viata la varsta de 53 de ani, in anul 1967).

 

5 noiembrie 1914 - Marea Britanie a anexat Ciprul si impreuna cu Franta au declarat razboi Imperiului Otoman.

 

5 noiembrie 1916 - Împăraţii Germaniei şi Austro-Ungariei decid formarea unui Regat al Poloniei, pe teritoriile cucerite de la Rusia, in încercarea de a câștiga srijinul polonez fata de Puterile Centrale și de a ridica o armata poloneză.

Regatul Poloniei (1916-1918), a fost un stat marionetă propus după ce împăratul german s-a întâlnit cu o delegaţie poloneză condusă de Brudziński Józef, detaliile finale fiind stabilite de Guvernatorul german von Beseler care a emis la Varşovia in 5 noiembrie un document, în care se declara constituirea unui stat polonez, fără a se specifica graniţele acestui stat, sau sistemul de guvernare.

Regatul a fost condus de trei regenți, poseda un Parlament și un Guvern, o mică armată și propria monedă (marca poloneză). Pentru prima dată de la 1831, Castelul Regal din Varsovia a fost decorat cu steagurile Poloniei. Guvernatorul General austriac, Kuk, a emis o proclamaţie similara la Lublin.

 

5 noiembrie 1917 - Sf. Tihon, născut Vasili Ivanovici Bellavin (31 ianuarie 1865), este ales al 11-lea Patriarh al Moscovei si al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Saint Tikhon of Moscow (31 January [O.S. 19 January] 1865 – 7 April [O.S. 25 March] 1925), born Vasily Ivanovich Bellavin - foto: en.wikipedia.org

Saint Tikhon of Moscow (31 January [O.S. 19 January] 1865 – 7 April [O.S. 25 March] 1925), born Vasily Ivanovich Bellavin – foto: en.wikipedia.org

Când regimul bolşevic ateu a preluat controlul ţării, proprietăţile Bisericii au fost confiscate iar Biserica Ortodoxă Rusă a avut de suferit multe persecuţii. Sfântul Tihon a condamnat deschis uciderea familiei ţarului Nicolae al II-lea în 1918 şi a protestat împotriva atacurilor violente ale bolşevicilor asupra Bisericii. Î

n acele vremuri, el a chemat creştinii ortodocşi ruşi să se unească şi să-şi întărească tradiţiile. Pentru a evita persecuţiile ulterioare, el a emis un mesaj prin care clericii nu aveau voie să facă nici un fel de declaraţie politică. În 1922 şi 1923, Patriarhul Tihon a fost întemniţat în Manastirea Donskoi, după ce s-a opus deschis decretului prin care erau confiscate proprietăţile Bisericii. Mii de credincioşi ruşi au fost împuşcaţi.

După ce a fost eliberat, el a asigurat regimul de loialitatea sa într-o încercare aparentă de a reduce presiunea enormă pusă asupra Bisericii de bolsevici. În ciuda declaraţiei sale de loialitate, el a continuat să se bucure de încrederea comunităţii ortodoxe din Rusia. In 1923 a fost demis de un asa zis Conciliu al „Bisericii Vii”, condus din umbra de bolsevici care a decretat ca patriarhul este un simplu cetatean, numit Andrei Beleavin.

Aceasta dispozitie nu a fost recunoscuta niciodata ca fiind rezultatul unei hotarari libere a Bisericii Ortodoxe Ruse si de aceea a fost considerata nula. Pe măsură ce persecuţiile au continuat, el a început să se simtă copleşit, iar puterea şi sănătatea au început să i se înrăutăţească. În duminica din 5 aprilie 1925, el a slujit ultima sa Liturghie.

El a murit făcându-şi Semnul Crucii şi spunând: „Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie” Nu a apucat să-şi facă cruce decât de două ori, adormind în Domnul înainte de a termina al treilea Semn al Crucii. După adormirea sa, el a fost considerat mucenic al credinţei. El a prezis ca ”noaptea va fi sumbra si lunga, foarte lunga”. În 1989, Patriarhul Tihon a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Rusa . Acest proces este considerat, în general, un exemplu de de dezgheţare a relaţiilor dintre Biserică şi puterea sovietică, în epoca „Glasnost”-ului.

 

5 noiembrie 1917 - S-a născut aviatoarea franceza Jacqueline Auriol, prima femeie pilot de incercare ; (d. 11.02.2000).

 

5 noiembrie 1918 - În Basarabia este extinsă legea pentru organizarea generală a finanţelor statului, astfel fiind desfiinţată administraţia financiară centrală existentă în Basarabia ţaristă.

 

5 noiembrie 1923 - S-a născut Rudolf Augstein, publicist german, fondatorul revistei “Der Spiegel” ; (d.07.11.2002).

 

5 noiembrie 1925 - A decedat Nicolae Coculescu, matematician si astronom, fondator, în 1908, al Observatorului astronomic din Bucureşti ; (n.31.07.1866).

 

5 noiembrie 193 - Aparatul german Dornier Do X, cel mai mare, mai greu și mai puternic hidroavion din lume la acea dată, pornește de la Lacul Constanța în primul său zbor de promovare spre Amsterdam.

Dornier Do X, a fost cel mai mare, mai greu și mai puternic hidroavion din lume, la data introducerii sale în Germania de către compania Dornier Flugzeugwerke (1929) - foto: ro.wikipedia.org

Dornier Do X, a fost cel mai mare, mai greu și mai puternic hidroavion din lume, la data introducerii sale în Germania de către compania Dornier Flugzeugwerke (1929) – foto: ro.wikipedia.org

 

5 noiembrie 1930 - Scriitorul american Sinclair Lewis, autor al unor carti ca “Babbitt” ori “Martin Arowsmith”, a primit Premiul Nobel pentru Literatura.

 

5 noiembrie 1930 - A decedat medicul olandez Christiaan Eijkman, descoperitorul cauzelor îmbolnăvirii de boala beri-beri, care l-a condus la descoperirea vitaminelor. Pentru această descoperire i s-a decernat Premiul Nobel pentru Medicină pe anul 1929 (n. 11.08.1858).

 

5 noiembrie 1931 - S-a născut Ike Turner, muzician, producător, textier american, fostul soţ a cântăreţei Tina Turner; (d.12.12.2007).

 

5 noiembrie 1933 - La Salonic in Grecia are loc intre 5 si 11 noiembrie, a patra Conferinţă balcanică care a adoptat Pactul balcanic.

 

5 noiembrie 1935 - Compania Parker Brothers a lansat jocul Monopoly.

 

5 noiembrie 1937 - Adolf Hitler vorbeste intr-o intrunire secreta despre planurile sale de cucerire a “spatiului vital” pentru poporul german.

 

5 noiembrie 1937 - S-a născut actorul american Harris Yulin.

 

5 noiembrie 1938 - S-a născut cantaretul franco-american Joe Dassin; (d. 20.08.1980).

Joseph Ira Dassin (n. 5 noiembrie 1938 – d. 20 august 1980), cunoscut mai mult sub numele Joe Dassin, cântăreț și compozitor american de origine franceză și evreiască. Joseph Ira Dassin s-a născut la New York , tatăl său a fost regizorul american Jules Dassin , iar mama sa era violonista maghiară Beatrice Launer. După ce tatăl său a fost trecut pe lista neagră a Hollywoodului în anii 1950, s-a mutat cu familia în Europa.

In Franța, unde s-a angajat la un post de radio. Aici a fost convins de o casă de discuri să-și înregistreze compozițiile. La începutul anilor 1970, cântecele lui Joe Dassin au atins primele poziții ale topurilor din Franța, devenind un artist renumit în această țară. Faptul că era poliglot l-a ajutat să înregistreze cântece și în limbile germană, rusă, spaniolă, italiană și greacă, pe lângă cele în franceză și engleză.

Joe Dassin a murit din cauza unui infarct în timpul unei vacanțe în Tahiti, la data de 20 august 1980. Este înmormântat în Mausoleul Beth Olen din cimitirul Hollywood Forever în Hollywood, California.

 

5 noiembrie 1939 - S-a născut Tudorel Dima, filozof și logician român (d. 2019) Tudorel Dima (n. 5 noiembrie 1939, Brăila, România – d. 1 ianuarie 2019, Iași, România) a fost un filosof și logician român, membru titular al Academiei Române din anul 2011.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

5 noiembrie 1940 - Democratul Franklin D. Roosevelt l-a invins pe contracandidatul sau republican Wendell Willkie, obtinand astfel, pentru prima data in istoria SUA, al treilea mandat consecutiv la Casa Alba.

Franklin Delano Roosevelt (n. 30 ianuarie 1882 - d. 12 aprilie 1945) cel de-al treizeci și doilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1933 - 1945) - foto: ro.wikipedia.org

Franklin Delano Roosevelt- foto: ro.wikipedia.org

Franklin Delano Roosevelt (n. 30 ianuarie 1882 – d. 12 aprilie 1945) cel de-al treizeci și doilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1933 – 1945).

 

5 noiembrie 1942 - A doua bătălie de la El Alamein a luat sfârșit cu victoria Aliaților, impotriva trupelor germane conduse de generalul Rommel, pe frontul nord-african al celui de al Doilea Război Mondial.

 

5 noiembrie 1952 - A încetat din viaţă matematicianul si astronomul Nicolae C. Coculescu; (n. 31 iulie 1866). A fost profesor de astronomie la Universitatea din Bucuresti. In 1908 a infiintat Observatorul astronomic din Bucuresti. Este cunoscut pentru studiile sale de mecanica cereasca asupra calculului perturbatiilor planetelor.

 

5 noiembrie 1955 - A murit pictorul francez Maurice Utrillo (n. 1883).

Maurice Utrillo (n. 26 decembrie 1883, Paris - d. 5 noiembrie 1955, Dax), pictor francez, fiu al pictoriței Suzanne Valadon - foto (Maurice Utrillo, portret executat de mama sa, Suzanne Valadon, în anul 1921, în prezent în Muzeul Utrillo-Valadon, Sannois): ro.wikipedia.org

Maurice Utrillo, portret executat de mama sa, Suzanne Valadon, în anul 1921, în prezent în Muzeul Utrillo-Valadon, Sannois – foto: ro.wikipedia.org

Maurice Utrillo (n. 26 decembrie 1883, Paris – d. 5 noiembrie 1955, Dax), pictor francez, fiu al pictoriței Suzanne Valadon.

 

5 noiembrie 1956 - A decedat Maria Filotti, una dintre cele mai apreciate actriţe române ale secolului XX şi directoare de teatru; (n. 09.10.1883).

 

5 noiembrie 1959 - S-a născut muzicianul Bryan Adams, interpret canadian de muzica pop-rock.

 

5 noiembrie 1960 - A încetat din viaţă producătorul, regizorul şi actorul american Mack Sennett, supranumit “regele comediei burleşti”; (n. 17 ianuarie 1880).

 

5 noiembrie 1968 - Shirley Chisholm a fost prima femeie de culoare aleasă în Congresul american.

 

5 noiembrie 1968 - Richard Nixon, liderul Partidului Republican, a fost ales preşedinte al SUA.

Richard Milhous Nixon (n. 9 ianuarie 1913 – d. 22 aprilie 1994), al treizeci și șaptelea președinte al Statelor Unite, îndeplinind această funcție între 1969 și 1974, când a devenit primul și încă singurul președinte american care a demisionat din funcție foto: ro.wikipedia.org

Richard Milhous Nixon - foto: ro.wikipedia.org

Richard Milhous Nixon (n. 9 ianuarie 1913 – d. 22 aprilie 1994), al treizeci și șaptelea președinte al Statelor Unite, îndeplinind această funcție între 1969 și 1974, când a devenit primul și încă singurul președinte american care a demisionat din funcție. A pus capăt războiului din Vietnam (1973) şi a reuşit să angajeze negocieri între Israel şi Egipt. În 1974 a fost silit să demisioneze, fiind implicat în afacerea Watergate.

 

5 noiembrie 1970 - Vaticanul a introdus serviciul divin in limba nationala a fiecarei comunitati romano-catolice.

 

5 noiembrie 1979 - A decedat Lucia Bălăcescu Demetriade, pictor, grafician şi cronicar plastic; (n.22.01.1895). A ilustrat volume de poezii de Ion Minulescu şi Tudor Arghezi .

 

5 noiembrie 1984 - Sandinistii din Nicaragua proclama victoria in alegeri a Frontului Sandinist de Eliberare, formatiune politica stangista sprijinita de Cuba lui Castro. Au fost primele alegeri din ţară de la revoluţia care avusese loc urmă cu cinci ani.

 

5 noiembrie 1989 - A murit Vladimir Horowitz, pianist rus; (n.01.10.1903).

 

5 noiembrie 1991 - Trei mari confederatii sindicale – Alfa, CNSLR si Fratia – au format Consiliul National Consultativ al Sindicatelor din Romania, ca reactie impotriva divizarii miscarii sindicale care inregistra 140 de federatii si 14 confederatii.

 

5 noiembrie 1991 - A incetat din viata, la 68 de ani, Robert Maxwell, om de afaceri, magnat al presei britanice. Moartea milionarului a provocat foarte multa valva, corpul sau fiind gasit in largul coastelor Tenerife. Robert Maxwell a disparut pe cand facea o croaziera la bordul luxosului sau iaht, Ghislaine. S-a spus ca omul de afaceri a cazut in apa in cursul diminetii de 5 noiembrie, dar disparitia sa a fost sesizata abia dupa cateva ore, cand nu a mai raspuns la telefon.

Doua elicoptere si mai multe ambarcatiuni au pornit in cautarea sa, cadavrul sau fiind gasit in jurul orei 18.00. Moartea magnatului este si acum invaluita in mister, pentru ca nu s-a putut stabili cum a ajuns acesta sa se inece. Au existat teorii care indicau ca Maxwell s-ar fi sinucis, altele, din contra, lasand sa se inteleaga ca publicistul ar fi fost asasinat, pe seama lui circuland informatii legate de legatura sa cu serviciul secret israelian Mosad.

Maxwell a avut o viata extrem de agitata. S-a nascut intr-un satuc din Ucraina, aflat in regiunea Solotvino – aflata la granita cu Maramuresul, intr-o familie de evrei, numele sau adevarat fiind Ian Ludvik Hoch. Saracia si razboiul i-au marcat copilaria. La 17 ani a ajuns in Anglia si s-a inrolat in armata, fiind decorat pentru meritele sale. Inainte sa isi deschida afacerea, a lucrat pentru Ministerul de Externe.

In 1951, a inceput sa isi construiasca imperiul financiar, cumparand o editura. Ambitios din fire, in 1984, Maxwell a cumparat Daily Mirror, ziar national britanic. El a fost acuzat insa si pentru metodele mai putin ortodoxe folosite in afaceri. De altfel, inainte de a muri, milionarul a avut mari probleme cu legea, lucru care a alimentat zvonurile privitoare la sinuciderea sa. Maxwell a fost inmormantat in Ierusalim.

 

5 noiembrie 1992 - Dupa 42 de ani, s-a redeschis Ambasada Vaticanului la Bucuresti (Nuntiatura Apostolica).

 

5 noiembrie 1994 - La 45 de ani, boxerul George Foreman a devenit cel mai varstnic campion la categoria super-grea dupa ce l-a batut pe Michael Moorer.

 

5 noiembrie 1997 - Au fost redeschise dosarele privind revolutia din decembrie 1989. Toate solutiile care au fost date de procurori in dosarele revolutiei au fost verificate. Ulterior, procurorii militari au inceput urmarirea penala impotriva lui Victor Athanasie Stanculescu, Mihai Chitac, Stefan Guse si a altor ofiteri implicati in reprimarea sangeroasa a revolutionarilor timisoreni.

 

5 noiembrie 1999 - A murit Radu G. Ţeposu, critic literar, eseist şi cronicar literar român, reprezentant al generaţiei optzeciste; (n.19.04.1954).

 

5 noiembrie 1999 - Au fost executaţi prin spânzurare, doi indieni, între care o femeie, şi doi cetăţeni din Sri Lanka, condamnaţi pentru că au participat la asasinarea, în 1991, a fostului premier indian Rajiv Gandhi.

 

5 noiembrie 2003 - A fost publicat Raportul de ţară al Comisiei Europene, în care se afirma că România îndeplineşte criteriul politic pentru aderarea la Uniunea Europeană.

 

5 noiembrie 2003 - Radio Contact își schimbă numele și echipa și devine Kiss FM.

 

5 noiembrie 2005 - A murit scriitorul englez John Fowles: “Colecţionarul”, “Magicianul”, “Iubita locotenentului francez”; (n. 31 martie 1926).

 

5 noiembrie 2006 - Fostul preşedinte irakian, Saddam Hussein, a fost condamnat la moarte prin spânzurare de Înaltul Tribunal Penal irakian, pentru rolul jucat în masacrarea a 148 de şiiţi la Dujail, în anii ’80.

Sadam Husein (n. 28 aprilie 1937, satul Al-Awja, Irak; d. 30 decembrie 2006, Bagdad), președinte al Irakului în perioada 1979 - 2003 și prim-ministru al acestei țări între 1979 - 1991 și 1994 - 2003 - foto (Saddam Hussein judecat în 2004, la un an după ce a fost capturat): ro.wikipedia.org

Saddam Hussein judecat în 2004, la un an după ce a fost capturat – foto: ro.wikipedia.org

Sadam Husein (n. 28 aprilie 1937, satul Al-Awja, Irak; d. 30 decembrie 2006, Bagdad), președinte al Irakului în perioada 1979 – 2003 și prim-ministru al acestei țări între 1979 – 1991 și 1994 – 2003.

 

5 noiembrie 2007 - China lanseaza primul sau satelit circumlunar Chang’e 1.

 

5 noiembrie 2010 - A încetat din viaţă poetul roman de origine basarabeana, Adrian Păunescu.

Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943, Copăceni, județul Bălți, România, astăzi în Republica Moldova — d. 5 noiembrie 2010, București) autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic român - foto (Adrian Păunescu în 2009): ro.wikipedia.org

Adrian Păunescu în 2009 – foto: ro.wikipedia.org

Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943, Copăceni, județul Bălți, România, astăzi în Republica Moldova — d. 5 noiembrie 2010, București) autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic român. Adrian Păunescu (Adrian Păun) s-a născut la 20 iulie 1943 în satul Copăceni, judeţul Bălţi, (azi in Republica Moldova).

Poet, publicist şi om politic român, Păunescu s-a făcut cunoscut mai ales prin poezie şi în calitate de organizator al Cenaclului “Flacăra“. Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai prolifici poeţi români contemporani. Diabetul de care acesta suferea i-a afectat mai multe organe, iar în noaptea de 4 spre 5 noiembrie, starea poetului s-a înrăutăţit. Medicii nu l-au mai putut salva si în ciuda eforturilor depuse, poetul a decedat la ora 7:15.

 

5 noiembrie 2017 - În multe localități din România și din afara țării, sub deviza “NU vrem să fim o nație de hoți!”, zeci de mii de oameni au ieșit in stradă să protesteze împotriva proiectului de modificare al Legilor Justiției, proiect susținut de coaliția majoritară parlamentară PSD-ALDE

La data de 5 noiembrie 2017, în BUCUREȘTI, CLUJ-NAPOCA, TIMIȘOARA, GALAȚI, ALBA IULIA, ARAD, TÂRGU MUREȘ, IAȘI, SIBIU, CONSTANȚA, SUCEAVA, RĂDĂUȚI, ORADEA, CRAIOVA, BRAȘOV, TARGU OCNA, SLATINA, RÂMNICU VÂLCEA, BAIA MARE, PLOIEȘTI, BACĂU, ROMAN, LUGOJ, DEVA și în alte localități din România, precum și multe locuri din afara țării, ca ZURICH, SCOȚIA, PARIS, BERLIN, sub deviza “NU vrem să fim o nație de hoți!”, au avut loc proteste și marșuri împotriva proiectul de modificare al Legilor Justiției, proiect susținut de coaliția majoritară parlamentară PSD-ALDE.

 

5 noiembrie 2020 - La Ordinea Zilei

Federația “Solidaritatea Sanitară” din România: Miting pentru Condiții de Muncă Decente (5 noiembrie 2020) - foto preluat de pe www.facebook.com/solidaritatea.sanitara - foto preluat de pe www.facebook.com/solidaritatea.sanitara

Federația “Solidaritatea Sanitară” din România: Miting pentru Condiții de Muncă Decente (5 noiembrie 2020) – foto preluat de pe www.facebook.com/solidaritatea.sanitara – foto preluat de pe www.facebook.com/solidaritatea.sanitara

Sf. Mucenici Galaction și Epistimia (5 noiembrie)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe basilica.ro

 

Sf. Mucenici Galaction și Epistimia (5 noiembrie)

Galaction a fost fiul lui Clitofont și al Levkipiei și a murit pentru Hristos la vârsta de 30 de ani. Epistimi nu avea decât 16 ani când a murit pentru credința ei.

Clitofont era un bogat din orașul Emesa Feniciei, iar Levkipia fiica unui conducător de oraș, pe nume Memnont. Fiind stearpă, Levkipia mersese la doctori și vrăjitori în speranța că va putea naște un copil, însă nu a aflat nici o rezolvare. Într-o zi a bătut la poarta casei un bătrân pe nume Onufrie, care ascundea faptul că era preot și monah sub haine de cerșetor.

Levkipia l-a chemat înăuntru și i-a destăinuit mare ei supărare. Atunci, bătrânul i-a făgăduit că dacă va crede în Dumnezeul creștinilor și se va boteza, rugămintea ei de a avea un copil va fi împlinită. Acceptând să fie botezată, nu la mult timp Levkipia a născut un băiat, convingând astfel și pe soțul ei Clitofont să se boteze.

Ei l-au numit pe copil Galaction și l-au crescut în credința creștină și i-au oferit o bună educație. La vârsta de 24 de ani, Galaction este logodit de către tatăl său cu tânăra Epistimia care era păgână. Din cauza persecuției lui Deciu și a lui Secund, conducătorul orașului Emesa, împotriva creștinilor, Galaction și-a botezat logodnica în ascuns, în râul Chefis, la fel ca și pe Evtolmie, un slujitor din casa Epistimiei.

Hotărând să-și dedice viața monahismului, ei au părăsit orașul, și s-au îndreptat spre cele două mănăstiri din Muntele Publion, una pentru maici și alta pentru călugări. După ce păgânii au aflat de existența celor două mănăstiri, au trimis armată pentru a prinde toții monahii, între care a fost prins și Galaction.

Epistimia i s-a alăturat în scurt timp, mărturisind ea însăși că este creștină. Au fost supuși supliciilor și în cele din urmă au suferit moarte martirică mărturisind credința în Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos.

cititi mai mult despre Sf. Mucenici Galaction și Epistimia si pe: ziarullumina.ro; doxologia.ro