Articole

Evenimentele Zilei de 20 martie în Istorie

Invazia Irakului din 2003 (20 martie – 1 mai 2003) – Convoi american de Humvee în nordul Irakului în timpul unei furtuni de nisip

foto preluat de pe en.wikipedia.org

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.orgmediafax.roromanialibera.ro

(articol in curs de editare)

 

20 martie este a 79-a zi a calendarului gregorian și ziua a 80-a în anii bisecți.

Mai sunt 286 de zile până la sfârșitul anului.

 

Echinocţiul de primăvară – Ziua este egală cu Noaptea

Poziţia Terrei punând în evidenţă orientarea sa în raport cu razele Soarelui în timpul unui echinocţiu - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Poziţia Terrei punând în evidenţă orientarea sa în raport cu razele Soarelui în timpul unui echinocţiu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Echinocțiul (numit și echinox) este momentul când ziua și noaptea sunt egale în orice loc de pe Pământ, datorită faptului că Soarele, în mișcarea sa aparentă pe cer, se află exact pe ecuatorul ceresc.

Punctele de intersecție ale eclipticii (traiectoria mișcării aparente a Soarelui pe sfera cerească) cu ecuatorul ceresc se numesc puncte echinocțiale.

Punctele echinocțiale își schimbă poziția pe ecliptică din cauza fenomenului de precesie.

Echinocțiul are loc de două ori pe an.

Prima dată este momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera cerească sudică în cea nordică, în jurul datei de 21 martie, reprezentând echinocțiul de primăvară în emisfera nordică și echinocțiul de toamnă în cea sudică.

Acest punct de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc se numește punctul vernal.

Punctul vernal este folosit pentru definirea coordonatelor astronomice ecuatoriale.

Datorită faptului că punctul se deplasează pe ecliptică, coordonatele se definesc pentru poziția punctului într-un anumit an, de exemplu 1950,0 sau 2000,0.

În această zi Soarele trece exact la zenit pe ecuatorul terestru.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Sărbători Religioase ale Zilei de 20 martie


 

Ortodoxe

Sf. Cuv. Mucenici din Mănăstirea Sf. Sava cel Sfinţit

cititi si Calendar Ortodox 20 martie 2025

 

Greco-catolice

Sf. cuvioși martiri uciși în Mănăstirea Sf. Sava († 796)

 

Romano-catolice

Ss. Ioan Nepomuk, pr. m.; Paul, Ciril, Eugen și îns., m.

 

Sărbători Internaționale ale Zilei de 20 martie


 

Ziua internaţională fără carne

Ziua internațională fără carne (‘Journée Internationale sans viande’/’Meatout Day’) este marcată la 20 martie.

Această zi a fost lansată în 1985 de Asociația americană pentru drepturile animalelor, FARM, care militează pentru o alimentație fără produse de origine animală și din respect pentru animale, pentru conservarea planetei și îmbunătățirea sănătății populației, menționează site-urile www.meatout.org. și international-campaigns.org.

cititi mai mult pe agerpres.ro

 

Ziua Internațională a Fericirii

Ziua Internațională a Fericirii (20 martie) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Ziua Internațională a Fericirii (20 martie) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Ziua Internațională a Fericirii este sărbătorită anual pe data de 20 martie.

Pe 28 iunie 2012, Adunarea Generală a ONU a stabilit ca Ziua Internațională a Fericirii să fie sărbătorită pe 20 martie (proclamată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 66/281 din 12 iulie 2012, potrivit www.un.org).

Căutarea fericirii este unul dintre obiectivele fundamentale ale fiinţei umane”, subliniază Adunarea ONU în Rezoluţia adoptată prin consens.

Documentul propune celor 193 de ţări membre să celebreze această zi ”în manieră potrivită, în special prin activităţi educative” şi să abordeze politici publice care să crească bunăstarea popoarelor.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

Ziua Internațională a Francofoniei

În fiecare an, la 20 martie, se marchează Ziua internațională a francofoniei, sub tutela Organizației Internaționale a Francofoniei, precum și Ziua limbii franceze, în organizarea ONU.

Ambele zile sunt dedicate milioanelor de oameni din țările francofone, dar și din acele țări unde limba franceză este mai puțin răspândită.

Data de 20 martie marchează semnarea, în 1970, la Niamey (Niger), a tratatului referitor la crearea Agenției de Cooperare Culturală și Tehnică (ACCT), devenită, în 2005, Organizația Internațională a Francofoniei (OIF), conform site-urilor http://www.mae.ro și https://en.unesco.org/.

cititi mai mult pe agerpres.ro

 

Ziua Internațională a Teatrului pentru Copii și Tineret

Marcată, în fiecare an, la 20 martie, Ziua internațională a teatrului pentru copii și tineret este o sărbătoare dedicată promovării importanței teatrului și artelor spectacolului în viața copiilor și tinerilor, potrivit https://assitej-international.org/.

Înființată de ASSITEJ International, această zi specială își propune să conștientizeze puterea transformatoare a teatrului și a artelor spectacolului în cultivarea creativității, imaginației și empatiei în rândul publicului tânăr din întreaga lume.

Ziua internațională a teatrului pentru copii și tineret servește, totodată, drept platformă pentru profesioniștii, educatorii și artiștii din teatru și artele spectacolului, pentru a se reuni și a susține drepturile copiilor de a avea acces la experiențe de calitate la teatru și artele spectacolului.

Este subliniat, de asemenea, rolul semnificativ pe care teatrul și artele spectacolului îl joacă în îmbogățirea vieții tinerilor, oferindu-le oportunități de auto-exprimare, învățare și îmbogățire culturală.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua internaţională a astrologiei

Celebrată anual în ziua echinocțiului de primăvară, între 19 și 22 martie, Ziua internațională a astrologiei (International Astrology Day) este marcată în 2025 pe 20 martie.

A fost inițiată de Asociația pentru Rețele Astrologice – The Association for Astrological Networking (AFAN), în 1993, potrivit www.afan.org.

Echinocțiul de primăvară corespunde cu începutul anului astrologic.

AFAN a inițiat această zi pentru a atrage atenția mass-mediei asupra aspectelor pozitive ale astrologiei și pentru a aduna fonduri pentru grupările care fac parte din AFAN.

Membrii asociației au militat, cu mult timp înainte, pentru sărbătorirea acestei zile la începutul anului astrologic.

Această zi a înlocuit manifestările anterioare numite ‘Weekend-uri astrologice de sensibilizare‘.

Prima Ziua internațională a astrologiei a fost sărbătorită în 1993 de către membrii Asociației pentru Rețele Astrologice.

Astrologia a fost folosită pentru a prezice schimbările venite odată cu noul anotimp și pentru a monitoriza corpurile cerești, Soarele, Luna, stelele și alte planete.

cititi mai mult pe agerpres.ro

 

Ziua mondială a povestitului

Ziua mondială a povestitului (‘World Storytelling Day’) celebrează, în fiecare an, în preajma echinocțiului de primăvară (20 martie) arta povestirii orale.

Ziua mondială a povestitului își propune să promoveze povestitul și ascultatul de povești în cât mai multe limbi și în cât mai multe locuri, scrie site-ul https://storytellingday.org/.

Pe parcursul acestei zile, povestitorii din întreaga lume caută să inspire publicul și să creeze comunități, spunând povești clasice, povești locale, glorioase, oribile, fericite, provocatoare, înfricoșătoare, romantice și povești epice dramatice, se arată pe grupul de Facebook dedicat evenimentului.

Totul a început fără prea multă coordonare și fără viziunea globală care există în prezent. Începuturile marcării informale a acestei zile sunt în anii ’90, în Suedia, Australia, Mexic și diferite țări din America Latină, conform https://internationalstoryteller.com/.

În mod formal, Ziua a început să fie sărbătorită din 2001, în Suedia, iar în 2002 s-a extins în celelalte țări scandinave. Au urmat Canada (2003), Franța (2004) și 25 de țări din întreaga lume (2005).

De atunci, sărbătorirea zilei s-a extins, ajungând, în prezent să fie marcată în întreaga lume.

cititi mai mult pe agerpres.ro

 

Evenimentele Zilei de 20 martie în Istorie:

- 20 martie 1815 – După evadarea de pe Insula Elba, Napoleon Bonaparte a intrat în Paris cu o armată de peste 300.000 de oameni și a început domnia Celor O Sută de Zile;

- 20 martie 1852 – Scriitoarea americană Harriet Beecher Stowe a publicat romanul Coliba unchiului Tom;

- 20 martie 1990 – Conflictul interetnic de la Târgu Mureș;

- 20 martie 2003 – Statele Unite și alte trei țări au demarat invazia Irakului.


 

20 martie 43 î.Hr.  - S-a născut poetul latin Publius Ovidius Naso; (decedat in anul 17 sau 18 la Tomis, astazi Constanta in Romania).

Publius Ovidius Naso (n. 20 martie, 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila - d. 17 sau 18 d. Hr., Tomis, azi Constanța) a fost un poet roman, cunoscut în română sub numele de Ovidiu - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Publius Ovidius Naso – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Publius Ovidius Naso (n. 20 martie, 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila – d. 17 sau 18 d. Hr., Tomis, azi Constanța) a fost un poet roman, cunoscut în română sub numele de Ovidiu.

Datorită perfecțiunii formale a stilului, umorului fin și fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu.

Ovidiu a excelat în forma distihului elegiac, cu excepția Metamorfozelor, scrise în hexametru dactilic, după modelul Eneidei lui Virgiliu sau epopeelor lui Homer.

În toamna anului 8 d.Hr., în mod neașteptat, Augustus hotărăște exilarea lui Ovidius la Tomis pe țărmul îndepărtat al Marii Negre.

Forma de exil la care a fost supus era relativ mai ușoară („relegatio”) și nu cuprindea clauza aquae et ignis interdictio (în sensul de „proscris în afara legii”).

Motivele exilului sunt până astăzi învăluite de mister.

Ovidiu însuși scria că motivul ar fi fost „carmen et error”, o poezie și o greșeală.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

20 martie 235 - Maximin Tracul a fost proclamat împărat.

Este primul străin care deține tronul roman.

Gaius Iulius Verus Maximinus (c. 173 – aprilie 238), cunoscut ca Maximin Tracul a fost împărat roman în perioada 235–238 -foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Maximin Tracul -foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gaius Iulius Verus Maximinus (c. 173 – aprilie 238), cunoscut ca Maximin Tracul a fost împărat roman în perioada 235–238.

Cand Legio XXII Primigenia i-a asasinat pe Alexandru Sever și pe mama acestuia la Mogontiacum (astăzi Mainz), Garda pretoriană l-a recunoscut pe Maximin ca împărat.

Maximin Tracul este descris de contemporani ca primul împărat roman de origine barbară.

El a fost de asemenea primul dintre împărații-soldați.

Cu el a început criza secolului III din Imperiul Roman.

În aprilie 238, Maximin a fost asasinat la Aquileia de soldați din Legiunea a II-a Parthica.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org;

 

20 martie 673 - A urcat pe tronul Japoniei Împăratul Tenmu (Tenmu-Tenno, n.cca. 631 – d. 1 octombrie 686), al 40-lea împărat al Japoniei în ordinea tradițională de succesiune.

Domnia Tenmu a durat din anul 672, până la moartea sa în 686.

 

20 martie 687 - A decedat Sfantul Cuthbert (n.cca.634), un calugar si episcop considerat patronul Northumbriei, un regat situat in nordul Angliei si unul dintre cei mai venerati sfinti britanici in Evul Mediu.

 

20 martie 1393 - A murit Ioan Nepomuk, preot martir (n. ca. 1345)

Sfântul Ioan Nepomuk (n. cca 1345 - d. 20 martie 1393, Praga) a fost un preot și martir creștin, probabil de origine germană, născut sub numele „Johannes Welflin” în „Pomuk”, localitate din Boemia de vest - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Sfântul Ioan Nepomuk – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Sfântul Ioan Nepomuk (n. cca 1345 – d. 20 martie 1393, Praga) a fost un preot și martir creștin, probabil de origine germană, născut sub numele „Johannes Welflin” în „Pomuk”, localitate din Boemia de vest.

Legenda spune că Ioan Nepomuk a fost schingiut și omorât, fiind aruncat în raul Vltava ( Moldau), de pe „Podul Carol”, deoarece a respectat sacramentul (taina) împărtășaniei și nu a vrut să-i divulge regelui Wenzel al IV-lea de Luxemburg, păcatele spovedite lui de soția acestuia.

În anul 1721 a fost canonizat, declarat sfânt, de Papa Benedict al XIII-lea (1724-1730) Ioan Nepomuk este patronul protector al Boemiei, dar si al celor care pastreaza o taină.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

20 martie 1476 - Scrisoarea Papei Sixt al IV-lea către Ştefan cel Mare, domn al Moldovei (1457-1504),  în urma Bătăliei de la Vaslui sau Podul Înalt şi în care îi lăuda vitejia care “a adus atîta strălucire numelui tău, că eşti în gura tuturor şi lăudat cu deosebire de toţi în unire de simţiri”.

Pontificatul lui Sixt al IV-lea (1471-1484) a debutat printr-un apel la cruciada antiotomană.

Eforturile pentru realizarea unui front antiotoman nu au dat însă rezultatele sperate.

În schimb, Sixt al IV-lea a rămas în istorie ca un mare sprijinitor al științei și culturii.

Printre altele, a reînnoit și a îmbogățit Biblioteca Vaticanului și a ctitorit Capela Sixtină.

Iubite fiu, mântuire.

Am primit scrisoarea Domniei Tale și pe iubiții fii, Petru, laureat în legi, și Cataneu genovezul, sfetnicii tăi, pe care i-ai trimis cu această scrisoare, i-am ascultat cu bunăvoință și am cunoscut dorința ta privind acea numire la Biserica Moldovei, în fruntea căreia ceri să fie pus păstor acel Petru, pe care îl vom socoti cel mai ales alături de tine, bărbat de aleasă vrednicie și cu merite preastrălucite față de Republica Creștină.

De altminteri, preaiubite fiu, cu toate că, pentru lucrarea pe care ai săvârșit-o și o săvârșești cu slavă și cucernicie, ar trebui mai degrabă a ți se mulțumi decât a te tulbura, fiindcă dorim să sporească gloria ta, dimpreună cu prețuirea tuturora, te îndemnăm să mergi neclintit din bine în mai bine, și să nevoiești cu toată suflarea spre oblăduirea și creșterea religiei sfinte.

Niciunde vrednicia și măreția inimii tale nu pot fi mai nimerit prețuite, nici unei lucrări nu poate a-i urma o mai adevărată și veșnică glorie.

Lucrarea ta asupra necredincioșilor turci, vrăjmași comuni, săvârșită până acum cu înțelepciune și bărbăție au adaos atâta strălucire numelui tău, că ești în gura tuturor și ești lăudat cu deosebire de toți, în unire de simțiri.

Fii fără istov, dară și, oricum faci, caută izbânda pe care cerul ți-a hărăzit-o, ca să primești răsplata veșnică de la Dumnezeu și prețuirea acestui Sfânt Scaun Apostolic.”

articol preluat de pe povestilemariinegre.ro

 

20 martie 1602 - A fost înfiintata Compania Indiilor Olandeze de Est (VOC), una dintre cele mai mari companii de comerț din lume, deținând o flotă formată din peste o sută de vase și având mii de angajați și birouri în Asia și în șase orașe olandeze.

Compania avea dreptul de monopol asupra comerțului, de a bate monedă, de a construi fortărețe sau de a purta război, fiind socotita în istoria economiei mondiale primul concern multinational.

A fost in secolele XVII și XVIII una dintre cele mai mari companii din lume.

 

20 martie 1639 - S-a născut eroul poporului ucrainean hatmanul Ivan Mazepa; (m.28 august 1709).

Mazepa_Ivan

A fost hatman al cazacilor zaporojeni din Ucraina în perioada 1687 – 1708.

S-a aliat cu regele suedez Carol al XII-lea, alaturi de care a luptat la Poltava (1708) impotriva tarului rus Petru I, sperand sa recucereasca independenta Ucrainei fata de Rusia.

Dupa infrangerea suedezilor, Mazepa s-a refugiat in Valahia si mai apoi la Tighina,in Moldova, unde a murit in 1709.

Viata sa i-a inspirat pe Byron, Victor Hugo, Franz Liszt sau Puskin.

 

20 martie 1725 - S-a născut sultanul otoman Abdul Hamid I; (d.1789).

Abdul-Hamid I (1725 - 1789) a fost un sultan turc în perioada 1774 - 1789, sub domnia căruia s-a accentuat decadența Imperiului Otoman. În urma înfrângerilor suferite în războiul ruso-turc din 1768 - 1774, a fost nevoit să încheie tratatul de pace de la Kuciuk Kainargi (1774). A cedat Austriei Bucovina (1775) și Rusiei Crimeea (1784) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Abdul-Hamid I - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Abdul-Hamid I (1725 – 1789) a fost un sultan turc în perioada 1774 – 1789, sub domnia căruia s-a accentuat decadența Imperiului Otoman.

În urma înfrângerilor suferite în războiul ruso-turc din 1768 – 1774, a fost nevoit să încheie tratatul de pace de la Kuciuk Kainargi (1774).

A cedat Austriei Bucovina (1775) și Rusiei Crimeea (1784)

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

Armata otomană avansează din Sofia, cea mai mare garnizoană din Rumelia, în anul 1788 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Armata otomană avansează din Sofia, cea mai mare garnizoană din Rumelia, în anul 1788 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

20 martie 1726 - A murit Sir Isaac Newton, fizician, matematician, astronom, alchimist, teolog englez (n. 1642)

Isaac Newton (n. 4 ianuarie 1643 / S.V. 25 decembrie 1642, Woolsthorpe-by-Colsterworth, Lincolnshire, Anglia – d. 31 martie 1727 / S.V. 20 martie 1727, Kensington, Middlesex, Anglia), a fost un renumit om de știință englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom, președinte al Royal Society - in imagine, Sir Isaac Newton la 46 de ani, într-un portret din 1689 al pictorului Godfrey Kneller - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sir Isaac Newton la 46 de ani, într-un portret din 1689 al pictorului Godfrey Kneller – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Isaac Newton (n. 25 decembrie 1642/4 ianuarie 1643, Colsterworth⁠(d), Anglia, Regatul Unit – d. 20/31 martie 1727, Middlesex, Anglia, Regatul Marii Britanii) a fost un renumit om de știință englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom, președinte al Royal Society.

Isaac Newton este savantul aflat la originea teoriilor științifice care vor revoluționa domeniul opticii, matematicii și în special al mecanicii.

În 1687 a publicat lucrarea Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, în care a descris Legea atracției universale și, prin studierea legilor mișcării corpurilor, a creat bazele mecanicii clasice.

A contribuit, împreună cu Gottfried Wilhelm von Leibniz, la fondarea și dezvoltarea calculului diferențial și a celui integral.

Newton a fost primul care a demonstrat că legile naturii guvernează atât mișcarea globului terestru, cât și a altor corpuri cerești, intuind că orbitele pot fi nu numai eliptice, dar și hiperbolice sau parabolice.

Tot el a arătat că lumina albă este o lumină compusă din radiații monocromatice.

Newton a fost un fizician, înainte de toate.

Laboratorul său uriaș a fost domeniul astronomiei, iar instrumentele sale geniale au fost metodele matematice, unele dintre ele inventate de el însuși.

Newton nu s-a lăsat antrenat de latura pur astronomică și matematică a activității sale, ci a rămas de preferință fizician.

În aceasta constă neobișnuita tenacitate și economia gândirii sale.

Până la Newton și după el, până în prezent, omenirea nu a cunoscut o manifestare a geniului științific de o forță și o durată mai mare.

Spencer comunica următoarele cuvinte ale lui Newton, rostite cu puțin timp înaintea morții sale:

Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roșie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în fața mea”.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

20 martie 1735 - S-a născut Torbern Olof Bergman, chimist și mineralog suedez, cunoscut pentru lucrarea sa din Disertație despre Atracțiile Elective (1775), conținând cele mai cuprinzătoare tabele despre afinitatea chimică.

A fost primul chimist care a folosit literele cu majuscule pentru notarea speciilor chimice.

 

20 martie 1770 - S-a născut poetul german Johann Friedrich Hölderlin; (m.7.06.1843).

 

20 martie 1811 - S-a născut Napoleon al II-lea al Franței, fiul împăratului Napoleon I al Franței (d. 1832)

Napoléon François Joseph Charles (Bonaparte), Duce de Reichstadt (20 martie 1811 - 22 iulie 1832), a fost fiul împăratului Napoleon I al Franței și a celei de-a doua soții Marie Louise de Austria - foto - ro.wikipedia.org

Napoléon al II-lea al Franței – foto – ro.wikipedia.org

Napoléon François Joseph Charles (Bonaparte), Duce de Reichstadt (20 martie 1811 – 22 iulie 1832), a fost fiul împăratului Napoleon I al Franței și a celei de-a doua soții Marie Louise de Austria.

A primit de la naștere titlul de print al Imperiului si a fost cunoscut sub numele de Regele Romei.

În 1815, după înfrângerea de la Waterloo, Napoleon a abdicat în favoarea fiului său.

A doua zi după abdicarea lui Napoleon, o comisie guvernamentală de cinci membri a preluat conducerea Franței, în așteptarea întoarcerii regelui Ludovic al XVIII-lea.

Comisia a deținut puterea timp de două săptămâni iar Napoleon al II-lea nu a fost chemat ca împărat niciodată.

A murit de tuberculoză la Palatul Schönbrunn din Viena la 22 iulie 1832.

 

20 martie 1815 - După ce a evadat de pe insula Elba, Napoleon s-a reintors in Paris in fruntea unei armate de circa 300.000 de oameni intre care mai mult de jumatate erau voluntari, acesta fiind inceputul razboiului de «100 de zile».

"Bătălia de la Waterloo" (18 iunie 1815) de William Sadler - foto: en.wikipedia.org

“Bătălia de la Waterloo” (18 iunie 1815) de William Sadler – foto: en.wikipedia.org

 

20 martie 1820 - S-a născut la Husi, in Moldova Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1866).

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Principatul Moldovei, astăzi în România – 15 mai 1873, Heidelberg, Germania), Domnitor al Moldovei (până în 1862), Domnitor al Ţării Româneşti (până în 1862), primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România (1862-1866), in imagine, Alexandru Ioan Cuza, by Carol Popp de Szathmáry - foto: ro.wikipedia.org

Alexandru Ioan Cuza, by Carol Popp de Szathmáry – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Principatul Moldovei, astăzi în România – 15 mai 1873, Heidelberg, Germania), Domnitor al Moldovei (până în 1862), Domnitor al Ţării Româneşti (până în 1862), primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România (1862-1866), a pus bazele naţionalităţii româneşti.

Alexandru Ioan Cuza se trăgea dintr-o veche familie de boieri moldoveni, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. El a participat activ la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor.

La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Munteniei (Valahiei), înfăptuindu-se astfel unirea celor doua ţări române.

"Proclamarea Unirii" (24 ianuarie 1859) de Theodor Aman - foto: ro.wikipedia.org

“Proclamarea Unirii” (24 ianuarie 1859) de Theodor Aman – foto: ro.wikipedia.org

Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvîrşirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, cînd Moldova şi Valahia au format un stat unitar, adoptînd oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern.

Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului, dar mai ales fata de radicalismul reformelor pe care le-a impus adeseori cu forta.

A decedat in exil la data de 15.06.1873 la Heidelberg in Germania.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org

cititi si Primirea triumfală a domnului Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, în Bucureşti (8 februarie 1859);

 

20 martie 1828 - S-a născut Henrik Ibsen, dramaturg norvegian (d. 1906)

Henrik Ibsen av Eilif Peterssen 1895 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Henrik Ibsen av Eilif Peterssen 1895 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Henrik Ibsen (n. 20 martie 1828 – d. 23 mai 1906) a fost un dramaturg norvegian, considerat părintele teatrului modern european, unul dintre reprezentanții de seamă ai dramei de idei din literatura mondială.

După o adolescență marcată de destrămarea familiei, a lucrat ca regizor la teatrul din Bergen.

Obținând o bursă de studii în Germania, a fost influențat de Søren Kierkegaard.

Respins și neînțeles în propria țară, Ibsen a trăit timp de 27 de ani în străinatate, în Italia și Germania , în principal la Roma, revenind la Oslo în anii 1890.

Paradoxal, după o viață petrecută în exil, a primit funeralii de stat.

Faima sa este aceea a unui realist care a înlocuit restricțiile piesele “bine-făcute” ale epocii sale cu drame “naturaliste” scrise în limbajul cotidian, cum ar fi “O casă de păpuși” (1879).

A inaugurat în literatura universală teatrul de idei.

Creația lui Ibsen se impune prin adâncimea viziunii, simplitatea intrigii, gravitatea temei, acuitatea conflictului, vigoarea dialogului, pasiunile personajelor si multe altele.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

20 martie 1831 - S-a născut Theodor Aman, pictor român, membru al Academiei Române (d. 1891)

Theodor Aman (n. 20 martie 1831, Câmpulung-Muscel — d. 19 august 1891, București) a fost pictor și grafician, pedagog, academician român, întemeietor al primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Theodor Aman (Autoportret) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Theodor Aman (n. 20 martie 1831, Câmpulung, Muscel, România – d. 19 august 1891, București, România) a fost pictor, grafician, sculptor, pedagog și academician român, întemeietor al primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București.

Tot el a fost și inițiatorul primelor saloane de artă care au purtat denumirea de Expoziția Artiștilor în Viață, cu începere din anul 1865.

Theodor Aman reprezintă pentru istoria plasticii românești primul artist modern în adevăratul sens al cuvântului, influențând și grăbind, în același timp, prin activitatea sa în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, deschiderea spre modernitate și dezvoltarea instituțională artistică până la izbucnirea Războiului Ruso-Turc din 1877.

Atât Theodor Aman cât și Gheorghe Tattarescu au fost, la data de 5 octombrie 1864, întemeietorii Școlii de Arte Frumoase din București.

Investirea s-a făcut prin decretul nr. 1272.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro

 

20 martie 1847 - S-a născut la Ismail in sudul Basarbiei, azi Ucraina, compozitorul Gavriil Musicescu, cunoscut mai ales prin lucrările sale corale; (d. 1903).

Gavriil Musicescu (n. 20 martie 1847, Ismail, sudul Basarabiei, acum în Ucraina - d. 21 decembrie 1903, Iaşi) a fost un compozitor, muzicolog şi dirijor român - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gavriil Musicescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gavriil Musicescu (n. 20 martie 1847, Ismail, sudul Basarabiei, acum în Ucraina – d. 21 decembrie 1903, Iaşi) a fost un compozitor, muzicolog şi dirijor român.

Muzician de înaltă pregătire, dirijor şi organizator de talent al uneia dintre cele mai impunătoare formaţii corale care au fiinţat pe pământul României — Corul Mitropolitan din Iaşi — unul dintre primii muzicologi care au pătruns în esenţa comorilor folclorului românesc, excelent pedagog muzician, Gavril Musicescu a desfăşurat pe cele mai diverse planuri o adâncă operă de creaţie, de promovare a valorilor artistice româneşti, de educaţie muzicală.

În 1883, cu prilejul inaugurării statuii lui Ștefan cel Mare, Gavriil Musicescu scrie Cântecul lui Ștefan cel Mare, reluat și amplificat în zilele noastre de com­pozitorul Gheorghe Dumitrescu, în opera Ioan Vodă cel Cumplit.

Prin cântecele sale, Gavriil Musicescu a fost prezent în toate manifestările patriotice și culturale ale țării.

În septembrie 1877, cu prilejul marii întâlniri de la Universitatea din Iași, compune un înaripat marș eroic intitulat “Arme, arme’. Sub titlul Fiii României, marșul s-a cântat la reprezentațiile de gală în cinstea căderii Plevnei.

A fost tatăl celebrei pianiste şi profesoare de pian Florica Musicescu, şi bunicul scriitorilor Ionel Teodoreanu şi Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel).

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

20 martie 1848 - Revolutia din Germania – Abdica regele Ludwig I al Bavariei.

 

20 martie 1852 - Scriitoarea americană Harriet Beecher Stowe a publicat romanul Coliba unchiului Tom.

Coperta romanului Coliba unchiului Tom - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Coperta romanului Coliba unchiului Tom – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Coliba unchiului Tom (sau Coliba lui Moș Toma în edițiile mai vechi, în engleză Uncle Tom’s Cabin or, Life Among the Lowly) este un roman anti-sclavie scris de autoarea americană Harriet Beecher Stowe.

Publicat în 1852, romanul a avut un profund efect asupra atitudinilor față de afroamericani și față de sclavie în SUA, intensificând și conflictele sociale care au condus la declanșarea războiului civil american.

Stowe, o predicatoare de la Hartford Female Academy, născută în Connecticut și activistă aboliționistă, a concentrat romanul pe personajul Unchiul Tom, un sclav negru în jurul căruia se dezvoltă poveștile celorlalte personaje — sclavi și stăpâni de sclavi.

Romanul sentimental descrie realitatea sclaviei, enunțând punctul de vedere că iubirea creștinească poate depăși ceva atât de distructiv ca înrobirea oamenilor.

Coliba unchiului Tom a fost cel mai bine vândut roman al secolului al XIX-lea, și a doua cea mai bine vândută carte a secolului, după Biblie.

Se numără printre Marile Romane Americane.

Cartea a ajutat la alimentarea cauzei aboliționiste în anii 1850.

În primul an după publicare, s-au vândut 300.000 de copii doar în Statele Unite.

Impactul său a fost atât de mare încât atunci când Abraham Lincoln s-a întâlnit cu Stowe la începutul războiului civil, Lincoln ar fi declarat, „Deci aceasta este mica doamnă care a pornit acest mare război.”

Cartea, și piesele de teatru pe care le-a inspirat, a ajutat la crearea mai multor stereotipuri despre negri, dintre care multe mai dăinuie și astăzi.

Printre acestea se numără cel al mamei negre iubitoare („mammy”); stereotipul „pickaninny” pentru copiii negri; și unchiul Tom, servitorul conștiincios, stoic, credincios stăpânilor săi albi.

Spre sfârșitul secolului al XX-lea, asocierile negative cu Coliba unchiului Tom au umbrit într-o oarecare măsură impactul istoric al cărții ca „unealtă vitală anti-sclavie”.

După ce a fost acuzată de adversarii ei că deformează realitatea în acest roman, Harriet Beecher Stowe publică în 1853 Cheia Colibei unchiului Tom (A Key to Uncle Tom’s Cabin), volum documentar folosit de ea la scrierea romanului.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

20 martie 1862 - In timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza in Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, fuzioneaza şcolile militare de ofiţeri de la Iaşi ( Moldova) şi Bucureşti, (Muntenia).

 

20 martie 1871 - A fost constituita Societatea Academica Literara «Romania Juna» din Viena.

 

20 martie 1874 - S-a născut Börries, baron de Münchhausen, poet liric german, autor de balade (m.16.02.1945).

 

20 martie 1877 - S-a născut Radu R. Rosetti, general şi istoric, unul dintre cei mai de seamă istorici militari români (m. 2 iun. 1949).

Locotenent-colonelul Radu R. Rosetti, șeful Biroului Operații al Marelui Cartier General, în timpul Primului Război Mondial - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Locotenent-colonelul Radu R. Rosetti, șeful Biroului Operații al Marelui Cartier General, în timpul Primului Război Mondial – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Radu R. Rosetti (n. 20 martie 1877, Căiuți, Bacău – d. 2 iunie 1949, Închisoarea Văcărești) a fost un istoric și general român, membru titular al Academiei Române. Radu R. Rosetti a avut o merituoasă activitate ca Șef al Biroului Operații din cadrul Marelui Cartier General, ca ofițer de Stat Major și apoi comandant al Regimentului 47 / 72 Infanterie; este rănit în lupta de la Răzoare (6 august 1917), pentru faptele sale eroice fiind decorat prin decret regal cu cea mai înaltă distincție militară, „Ordinul Mihai Viteazul”, clasa a III-a.

După război este numit atașat militar la Londra, apoi comandant de brigadă și, ulterior, director al Cursurilor de pregătire pentru ofițerii superiori. În 1924 este înaintat la gradul de general.

Reputat practician și teoretician, autor al unor studii de istorie și teorie militară de incontestabilă importanță, președinte al Consiliului de Conducere al Muzeului Militar Național (1924–1931), muzeu pentru înființarea căruia militase încă din 1914, Radu R. Rosetti a inițiat săpături arheologice la „vechile cetăți“ Soroca (1928), Cetatea Albă, Turnu Severin și Țețina (1929).

Din 1927, Radu R. Rosetti a fost ales membru corespondent, iar din 1935 membru titular al Academiei Române.

Cu această ocazie a prezentat discursul de recepție cu titlul Gânduri despre vitejie în trecutul românesc.

Între anii 1931-1940 a condus Biblioteca Academiei Române.

Considerat drept cel mai important cercetător al istoriei militare a poporului român, om de o aleasă cultură, generalul academician Radu R. Rosetti, care pe parcursul întregii sale vieți a detestat totalitarismul, a fost determinat să accepte în 1941 funcția de Ministru al Educației Naționale, Cultelor și Artelor în guvernul Ion Antonescu, în perioada 27 ianuarie 1941 – 11 noiembrie 1941.

în 1949 a fost arestat din ordinul unui Tribunal al poporului, care l-a condamnat la doi ani de închisoare, sfârșindu-și zilele în închisoarea Văcărești, la vârsta de 72 de ani, la 2 iunie 1949.

In memoriam, la Onești o stradă a fost denumită Radu R. Rosetti.

 

20 martie 1879 - Intră în vigoare în România, Convenţia poştală universală, încheiată la Paris, la 1 iulie 1878, de către Congresul poştal.

 

20 martie 1883 - La Paris, a fost semnata Conventia pentru protectia proprietatii intelectuale.

 

20 martie1886 - S-a născut George Topîrceanu, poet român, membru corespondent al Academiei Române (d. 1937)

George Topîrceanu (n. 20 martie 1886, Bucureşti - d. 7 mai 1937, Iaşi) a fost un poet, prozator, memorialist şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936 -foto preluat de pe ro.wikipedia.org

George Topîrceanu -foto preluat de pe ro.wikipedia.org

George Topîrceanu (n. 20 martie 1886, Bucureşti – d. 7 mai 1937, Iaşi) a fost un poet, prozator, memorialist şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.

Volumele sale s-au bucurat de un mare succes de public şi de presă, în special poezia, pentru care a obţinut în 1926 Premiul Naţional de Poezie.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

20 martie 1888 - Prima opereta in limba romani (tiganeasca) este pus în scenă la Moscova in Rusia.

 

20 martie 1890 - Împăratul german Wilhelm al II-lea îl demite pe prinţul Bismark din postul de cancelar.

 

20 martie 1890 - S-a născut, la Recanati, tenorul Beniamino Gilgli (m. 30 nov. 1957).

 

20 martie 1894 - A murit Lajos Kossuth, conducătorul revoluției de la 1848 din Ungaria (n. 1802)

Lajos Kossuth de Kossuth et Udvard (n. 19 septembrie 1802, Monok, Ungaria – d. 20 martie 1894, Torino) revoluționar maghiar, guvernator de facto al Ungariei în timpul Revoluției de la 1848 - foto: ro.wikipedia.org

Lajos Kossuth – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Lajos Kossuth de Kossuth et Udvard (n. 19 septembrie 1802, Monok, Ungaria – d. 20 martie 1894, Torino) revoluționar maghiar, guvernator de facto al Ungariei în timpul Revoluției de la 1848.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

20 martie 1899 - In celebra inchisoare Sing Sing, Martha M. Place a devenit prima femeie executata pe scaunul electric.

 

20 martie 1915 - S-a născut pianistul rus Sviatoslav Richter;(m.1.08.1997).

 

20 martie 1916 - Savantul Albert Einstein a publicat teoria relativitatii generale, conform careia legile generale ale tuturor fenomenelor fizice sunt aceleasi in toate sistemele din Univers.

Acestea au aparut in lucrarea “Bazele teoriei relativitatii restranse si generalizate”.

Teoria, geometrica, postuleaza ca prezenta de masa si energie conduce la “curbura“ spatiului care influenteaza traiectoria altor obiecte, inclusiv a luminii, in urma fortelor gravitationale.

Forta de atractie a lui Newton este inlocuita in teoria relativitatii cu o deformare a spatiului in jurul corpurilor.

Asa cum o minge deformeaza o panza intinsa, formand o adancitura, un corp modifica spatiul din jurul lui.

Aceasta proprietate explica de ce corpurile, oricare ar fi masa lor, cad toate cu aceeasi acceleratie.

Mai mult, Einstein a enuntat faptul ca timpul si spatiul nu pot exista in absenta materiei.

Teoria relativitatii generale survine demonstratiei privind relativitatea restransa, formulata in 1905, care modifica legile mecanicii newtoniene la viteze mari si care contine celebra formula E=mc², care induce echivalenta intre materie si energie.

 

20 martie 1923 - A murit istoricul Dimitrie Onciul, membru al Academiei Române; (n.1856).

http://foaienationala.files.wordpress.com/2009/11/dimitrie-onciul.jpg?w=200&h=260

 

20 martie 1933 - A fost executat Giuseppe Zangria, gasit vinovat pentru uciderea primarului orasului Chicago, Anton Cermak, si tentativa de asasinare a presedintelui SUA, Franklin Delano Roosevelt.

 

20 martie 1935 - A fost inscrisa la tribunal organizatia politica Totul Pentru Ţară, un partid legionar, constituit în urma dizolvării Gărzii de Fier (1933) şi format din elementele organizaţiei dizolvate.

L-a avut ca preşedinte pe generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, apoi pe inginerul Gheorghe Clime.

De fapt, conducătorul era Corneliu Zelea Codreanu.

La alegerile din decembrie 1937, partidul a obţinut 66 de mandate.

Noua organizaţie numită a fost înscrisă la tribunal în ziua de 20 martie 1935 şi cu acest prilej şi-a ales semnul electoral – un pătrat cu două puncte în centru.

Istoria partidului a început în iunie 1927 când Corneliu Zelea Codreanu a înfiinţat Legiunea Arhanghelului Mihail.

În 1930 şi-a luat numele de Garda de Fier, care a fost dizolvată de liberali în 1933.

S-a reînfiinţat sub numele de Totul pentru Ţară în 1935.

În noiembrie 1938, Carol al II-lea, din dorinţa de a instaura o guvernare personală, a hotărât “epurarea aparatului de stat de elemente legionare, principalii conducători “gardişti” au fost arestaţi şi, ulterior (30 noiembrie 1938), 13 dintre ei, inclusiv Corneliu Zelea Codreanu fiind executaţi la ordinul regelui Carol al II-lea.

 

20 martie 1944 - S-a născut medicul german Erwin Neher, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în anul 1991, împreună cu Bert Sakmann.

 

20 martie 1950 - S-a născut Carl Palmer, baterist, compozitor şi vocalist britanic (Atomic Rooster, Emerson, Lake & Palmer, Asia).

 

20 martie 1956 - Tunisia si-a declarat independenta in fata Frantei. Sărbătoare naţională.

 

20 martie 1958 - S-a născut actrița americană Holly Hunter.

 

20 martie 1959 - S-a născut soprana romana Felicia Filip.

 

20 martie 1966 - Trofeul Cupei Mondiale la Fotbal este furat din Central Hall, Londra.

 

20 martie 1969 - Muzicianul britanic John Lennon, membru al trupei Beatles, s-a casatorit cu Yoko Ono in cadrul unei ceremonii in Gibraltar.

 

 

20 martie 1986 - Politicianul Jaques Chirac devine, pentru a doua oară, premier al Franţei.

 

20 martie 1990 - La Targu Mures au avut loc conflicte de stradă între grupuri de naționaliști maghiari și români.

Începute cu o zi inainte, acestea au fost aplanate doar după intervenția armatei.

Desfășurarea evenimentelor a condus la suspiciuni privind implicarea unor servicii secrete straine în declanșarea conflictului.

Ulterior, Biroul Executiv al CPUN a infiintat o comisie de ancheta, insarcinata cu investigarea acestor incidente grave.

(…) În dimineața zilei de 20 martie, cele două tabere au început să se regrupeze, ajungându-se ca în centrul orașului să se desfășoare două mitinguri spontane.

În jurul amiezii erau masați pe de o parte peste 10 mii de maghiari, inclusiv veniți din Sovata și de pe Valea Nirajului, din Acățari, Miercurea Nirajului, Eremitu ce ocupau partea de la Consiliul județean până la statuia lui Avram Iancu.

Pe cealaltă parte, 4000 de români, inclusiv veniți(aduși) din Reghin și de pe Valea Gurghiului, din Ibănești, Hodac, Toaca ce ocupau partea de la Consiliul județean spre Catedrala mică.

În jurul orelor 14, Prefectura și Primăria au fost ocupate de UDMR și maghiari.

Între timp, autobasculanta condusă de Marin Preda a capotat pe treptele Catedralei mici.

Șoferul a fost lovit cu pietre și a pierdut controlul mașinii, retezând un stâlp de înaltă tensiune care i-a accidentat mortal pe Teodor Rusu, respectiv Kiss Zoltan, din comuna Gheorghe Doja.

În comuna Ernei, mai multe autobuze cu români de pe Valea Mureșului și a Gurghiului au fost oprite, incendiate, iar pasagerii molestați.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

20 martie 1991 - Din cauza dezacordului ivit în legătură cu strategia liberalizării preţurilor, miniştrii Anton Vătăşescu, Theodor Stolojan şi Mihai Zisu şi-au dat demisia din guvernul Roman.

 

20 martie 1995 - În metroul din Tokio a avut loc un grav atac terorist cu gaz sarin, acesta fiind pus la cale de membrii sectei Aum. Atentantul s-a soldat cu moartea a 12 oameni si ranirea a circa 5.500.

Acesta a fost primul atac terorist chimic care s-a inregistrat pe plan mondial.

 

20 martie 1996 - Începe scandalul bolii “vacii nebune”, odată cu anunţul că bovinele atinse de ESB (encefalopatia spongiformă bovină) pot transmite omului maladia Kreutzfeldt-Jakobs.

 

20 martie 1998 - Miniştrii român şi ungar ai Apărării, Constantin Dudu Ionescu şi Gyorgy Keleti, au semnat, la Budapesta, “Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea “Batalionului mixt de menţinere a păcii“.

 

20 martie 1999 - Cei circa 1.400 de observatori ai OSCE sînt evacuaţi din provincia sîrbă Kosovo în Macedonia.
Forţele de securitate sîrbe şi armata iugoslavă îşi multiplică acţiunile împotriva fortelor de eliberare albaneze (UCK) la Drenica.

 

20 martie 2000 - Se inaugurează la Spitalul Clinic Fundeni, primul centru de transplant medular din România, după 32 de ani de la realizarea primului transplant de maduvă din lume.

 

20 martie 2000 - Papa Ioan Paul al II-lea începe vizita sa în Țara Sfântă cu un mesaj de căință din partea Bisericii Catolice pentru evrei și de recunoaștere a dreptului la un stat propriu pentru palestinieni.

 

20 martie 2001 - A murit politicianul comunist Ilie Verdeţ ; (n. 10 mai 1925, orașul Comănești, județul Bacău) fost ministru în mai multe rânduri în guvernele din perioada 1965-1989.

De asemenea, el a deținut funcția de prim-ministru al României în perioada 1979-1982.

După Revoluția din decembrie 1989, Verdeț a înființat Partidul Socialist al Muncii, care s-a considerat ca succesor al Partidului Comunist Român.

 

20 martie 2002 - Între 20 şi 23 martie, 58 de şefi de stat şi de guvern, printre care George W. Bush şi Fidel Castro, s-au întîlnit la Monterrey, în Mexique, sub egida ONU.

Participanţii au adoptat “Hotărârea de la Monterrey”, prin care se stabilesc direcţiile de luptă contra sărăciei în lume.

 

20 martie 2003 - Forţele aliate lansează primele atacuri asupra Irakului, după expirarea ultimatumului adresat de preşedintele american, la 17 martie 2003.

Invazia Irakului din 2003 (20 martie - 1 mai 2003) - Trupele americane din Batalionul 2, Regimentul 1 Marină, escortează prizonierii de război irakieni într-o zonă de așteptare din deșert - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Invazia Irakului din 2003 (20 martie – 1 mai 2003) – Trupele americane din Batalionul 2, Regimentul 1 Marină, escortează prizonierii de război irakieni într-o zonă de așteptare din deșert – foto preluat de pe en.wikipedia.org

La primele ore ale dimineții SUA și alte trei țări încep operațiunile militare în Irak.

 

Preşedintele SUA, George W. Bush, anunţă, la ora 10.15, (05.15 ora României)  începutul operaţiunilor militare împotriva Irakului, în cadrul operaţiunii “Iraqi Freedom”.

Primele bombardamente americano-britanice asupra Bagdadului au început, în jurul orei locale 05.35 (04.35, ora României), apărarea antiaeriană intrând în acţiune imediat.

Trupele americane aflate la frontiera dintre Kuwait şi Irak au fost vizate de nouă rachete irakiene, care au explodat în apropierea militarilor americani.

 

Preşedintele SUA, George W. Bush a anunţat pe 20 martie, la ora 10.15, începutul operaţiunilor militare împotriva Irakului, în cadrul operaţiunii “Iraqi Freedom”.

 

20 martie 2004 - A fost dezvelită, în faţa Patriarhiei, statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, monument realizat de sculptorul Paul Vasilescu

 

20 martie 2004 - A murit Regina Juliana a Olandei; (n. 1909).

Staatsieportret van prinses Juliana.jpg
foto - ro.wikipedia.org

 

20 martie 2006 - Înalta Curte de Casație și Justiție menține sentința pronunțată în Dosarul Revoluției de la Cluj, prin care au fost condamnați fostul prim-secretar Ioachim Moga (8 ani de închisoare), generalul Iulian Topliceanu (10 ani de închisoare) și alți trei ofițeri (cu pedepse între 9 și 15 ani de închisoare).

 

20 martie 2007 - Fostul vicepreşedinte irakian al regimului condus de Saddam Hussein, Taha Yassin Ramadan, condamnat la moarte pentru executarea a 148 de şiiţi la Dujail, în anii ’80, a fost spânzurat.

 

20 martie 2013 - Premiul Abel pentru matematică pe 2013 a fost atribuit, profesorului belgian Pierre Deligne, pentru lucrările sale din domeniul geometriei algebrice, a anunţat Academia Norvegiană de Ştiinţe şi Litere; Premiul Abel, în valoare de şase milioane de coroane norvegiene (1 milion de dolari), este echivalentul distincţiei Nobel în matematică şi a fost instituit în 2003.

Pierre Deligne
foto thehindu.com

 

20 martie 2015 - A murit Andrei Brezianu, prozator, eseist, traducator român (n. 1934) Andrei Brezianu (n. 14 noiembrie 1934, București – d. 20 martie 2015) a fost un eseist, prozator și traducător român.

Andrei Brezianu s-a născut la 14 noiembrie 1934, la București.

Este fiul Adinei (născută Assan) și al lui Barbu Brezianu, scriitor și critic de artă; Dominic Brezianu este fratele lui mai mic.

A fost căsătorit cu scriitoarea Alexandra Târziu.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

20 martie 2020La ordinea zilei

Sfinții Cuvioși Mucenici din Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfințit († 796)

foto preluat de pe ziarullumina.ro

articole preluate de pe: basilica.rodoxologia.ro

 

Sfinții Cuvioși Mucenici din Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfințit († 796)


 

Pătimirea acestor cuvioşi părinţi a avut loc în Mănăstirea Sfântului Sava din Palestina, în timpul împărătesei Irina şi a fiului ei Constantin (780-797).

Sarazinii erau de neam arab şi jefuiau oraşele din întreaga Palestină.

Cuvioşii aceştia au fost omorâţi de sarazini în Sâmbăta Floriilor, iar alţii în Săptămâna Patimilor din anul 796.

Jefuitorii au dat foc chiliilor şi au ars întreg aşezământul sfintei mănăstiri în afară de biserica din mijloc, care, după spusele Sfântului Ştefan Savaitul, a scăpat ca prin minune.

 

Imnografie


 

Troparul Sfinţilor Cuvioşi Mucenici din Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfinţit

Glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul Sfinţilor Cuvioşi Mucenici din Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfinţit

Glasul al 4-lea:

Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce…

Îndulcirea celor pământeşti şi stricăcioase cu adevărat urând, preafericiţilor şi luând asupra voastră viaţa cea sihăstrească, aţi lepădat cele preafrumoase ale lumii şi hrana cea vremel­nică, pentru care v-aţi învred­nicit Împărăţiei celei Cereşti, veselindu-vă împreună cu cete­le mucenicilor şi ale pustnicilor. Pentru aceasta, cinstind pome­nirea voastră, cu osârdie stri­găm către voi: izbăviţi-ne pe noi din nevoi, părinţilor.

cititi si Mănăstirea Sfântul Sava (Mar Sabbas) – Pelerinajul părintelui Cleopa la Locurile Sfinte - Arhimandritul Ioanichie Bălan

 

Viața Sfinților Cuvioși Mucenici din Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfințit


 

Sf. Cuv. Mucenici din Mănăstirea Sf. Sava cel Sfinţit (796) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Sf Cuv Mucenici din Mănăstirea Sf Sava cel Sfinţit († 796) – foto preluat de pe ziarullumina.ro

articol preluat de pe doxologia.ro

În zilele preasfințitului patriarh al Ierusalimului, Ilie, care era al doilea cu același nume în Sfânta Cetate a Ierusalimului, aflată atunci sub stăpânirea agarenilor, iar în Constantinopol împărățind Constantin și Irina (780-797), s-a făcut război în Palestina, în seminția agarenilor. Și multă risipire se făcea țării cu războiul acela, pentru că barbarii, oștindu-se între ei, pustiau nu numai satele, ci și cetățile, precum Elevteropolis, Ascalonul, Gaza, Scarifia și celelalte. Căci năvăleau fără de veste și, deși nu ucideau pe tot poporul, jefuiau toate averile și omorau pe toți aceia care li se împotriveau. Și ședeau pe lângă toate căile, prinzând pe cei ce treceau, bătându-i, rănindu-i și răpindu-le tot ce aveau, până la cămașă. Numai această milă aveau, că eliberau vii pe cei dezbrăcați, bătuți și răniți.

Atunci și Sfânta Cetate a Ierusalimului era în mare frică. Că, strângându-se de prin cetățile dimprejur și de prin sate, poporul străjuia zidurile și se pregătea să stea împotriva barbarilor acelora care tâlhărește năvăleau asupra lor. În acea vreme și preaslăvitul locaș al Sfântului Hariton a fost foarte risipit și de atunci niciodată nu s-a mai înnoit, ci a rămas în desăvârșita pustiire.

Dar și Lavra Cuviosului Sava foarte mult a fost chinuită atunci. Căci adunându-se din diferite locuri sfinții părinți, pe vremea Cuviosului egumen Vasile, prin pustnicească viață plăceau lui Dumnezeu; iar în vremea războiului agarenilor și a năvălirii lor tâlhărești, nu ieșeau din locașul lor. Că, deși puteau să lase lavra și să se izbăvească de barbari în cetatea Ierusalimului, însă locul acela sfânt, în care de la început primiseră jugul lui Hristos, nu voiau să-l lase. Ci, murind lumii desăvârșit, nu se îngrijeau de moartea ce era să vină asupra lor. Căci își puseseră nădejdea în Hristos, zicând: „Puternic este ca, de va voi Stăpânul nostru, cu înlesnire să ne scoată pe noi din mâinile barbarilor. Iar de va voi, cu judecățile Sale cele drepte, ca să fim dați barbarilor spre înjunghiere, apoi, mai de folos este să trimită Domnul asupra noastră mucenicie degrabă”.

Și grăiau unul către altul: „Să primim din mâinile Stăpânului nostru cele mai folositoare nouă și să nu ne întoarcem de la liniștea cea pustnicească la gâlceava lumească de frica barbarilor, ca să nu fim socotiți în ochii tuturor ca niște fricoși, care n-am păzit porunca Domnului nostru, Care zice: Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă. Dacă este frumos lucru a vedea pe cei ce ies din lume la pustietate și urmează lui Hristos, apoi cât de necuvios lucru este a-i vedea, după puțină vreme de nevoință în pustie, că se întorc iarăși la lume, fugind de frica omenească. Deci, să nu râdă de noi diavolul, vrăjmașul cel de obște al tuturor, cu frica barbarilor izgonindu-ne la cetate din liniștea pustiei, el care, de multe ori biruindu-se de noi, fugea ca un câine izgonit cu rușine, ajutându-ne Hristos, Împăratul nostru, asupra lui.

Nu avem ziduri de piatră spre apărare, ci zid nesurpat ne este Hristos, Căruia, de la Sfântul Prooroc David, ne-am învățat a-I cânta: Fii mie Dumnezeu scutitor și drept, casă de scăpare și loc de întărire, ca să mă mântuiești. Nu avem zale, coifuri și paveze, cu care să putem înfrânge săgețile barbarilor; ci avem armele duhovnicești ale dragostei, platoșa nădejdii, pavăza credinței, coiful mântuirii; deci cu acelea să ne înarmăm. Nu sunt la noi cete de oaste, care ne-ar apăra de barbari; dar va sta îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul și ne va izbăvi. Pentru că viețuind, avem pe Hristos, iar dacă murim, avem dobânda, de vreme ce nu iubirea și dorința de viață vremelnică ne-au silit a intra în pustia aceasta. Și pentru ce ne-am sălășluit în locul acesta pustiu? Oare nu pentru dragostea lui Hristos? Și dacă vom fi uciși aici, pentru Hristos vom fi uciși, pentru Care și viețuim aici!”.

Astfel petreceau în lavră, și cu cuvinte mângâindu-se și îmbărbătându-se unul pe altul, trupurile împreună cu sufletele lor le încredințau Domnului. Apoi și altă pricină binecuvântată și dreaptă îi ținea neieșiți; căci, cei care petreceau împrejurul lor, aveau pizmă asupra acelui sfânt locaș și nimic altceva nu doreau, decât să vadă risipită lavra Sfântului Sava, iar locul acela să fie pustiu și nelocuit de monahi. Și, dacă ar fi ieșit frații cât de puțin din lavră, apoi îndată pizmașii ar fi năvălit și ar fi aprins biserica și chiliile și tot locașul l-ar fi asemănat cu pământul. Dar pentru ca acest lucru să nu li se întâmple, sfinții părinți petreceau neieșiți.

Deci ei nu erau ca o trestie clătinată de vânturi, ci erau nemișcați de viforul ispitelor ce năvălesc asupra noastră și ca niște stâlpi întemeiați pe piatră. Și, nu numai pentru aceea nu ieșeau din lavră, adică să păzească pereții ci, mai vârtos, pentru slava Domnului nostru Iisus Hristos, Care S-a preamărit în acel loc oarecând, și Care și în zilele lor Se preamărea.

Astfel viețuind acei sfinți părinți în lavra aceea, Apărătorul cel de sus, cu rugăciunile părintelui nostru Sava, prin voia Sa cea sfântă, îi ferea nevătămați de barbari, pentru că, deși de multe ori veneau din Arabia sau dintr-altă parte taberele lor spre marele locaș și se abăteau aici, însă nici un rău nu le făceau, decât numai căutau mâncare. După aceea, uitându-se spre monahi și scrâșnind din dinți, nu-i vătămau, nelăsându-i Dumnezeu să facă rău robilor Lui. Apoi, luând mâncare din locaș cât putea să se găsească, se duceau într-ale lor. Iar în loc să mulțumească, se lăudau că vor risipi lavra și vor face locul acela pustiu.

Odată, o tabără de barbari vrând să-și împlinească lucrul cel rău ce-l aveau în gând, a venit asupra lavrei ca s-o prade și să risipească locașul. Din întâmplare s-a întâlnit fără de veste, în dreptul Sfântului Betleem, cu oastea care era pusă de ierusalimiteni să păzească trecerea barbarilor. Deci, făcându-se război, barbarii au fost biruiți și izgoniți, precum mai pe urmă s-a făcut înștiințare. Dar și al doilea rând, a pornit tabăra, cu același gând rău. Și, mergând într-un sat oarecare ce nu era departe de lavră, au găsit mult vin ascuns sub lemne și, îmbătându-se, au făcut război între dânșii; și, rănindu-se unul pe altul, mulți au căzut morți, încât li s-a stricat sfatul, iar tabăra li s-a risipit.

După acestea toate, Dumnezeu a voit să vină ispită asupra robilor Lui, precum odată asupra dreptului Iov ca, precum aurul se lămurește în ulcea, așa să se afle cei vrednici ai lui Dumnezeu. Și a lăsat ca mâinile barbarilor să se atingă de plăcuții Săi sfinți, cărora înainte le-a pregătit mucenicești cununi. Căci auzind cuvioșii despre acele două tabere care voiau să năvălească asupra lavrei, că una a fost biruită de ostașii de la Ierusalim, care au izgonit-o, iar cei din tabăra a doua singuri între ei s-au bătut și s-au risipit, ședeau fără frică în chiliile lor, săvârșind sfântul post de patruzeci de zile în obișnuitele osteneli pustnicești.

În acea vreme, însă, prin îndemnarea diavolească, s-au adunat niște arapi barbari, ca la șaizeci, care purtau arce, săgeți și săbii. Aceștia se sfătuiseră să năvălească tâlhărește asupra lavrei, nădăjduind să afle la monahi ceva bogății. Și, aproape de sfârșitul sfintelor patruzeci de zile, în săptămâna dinaintea Duminicii Stâlparilor, în ziua a treisprezecea a lunii martie, în al doilea ceas din zi, barbarii au năvălit asupra locului aceluia pustnicesc. Venirea lor simțind-o, monahii alergau din pustniceștile chilii în mănăstire și în biserică, iar barbarii, cu săbiile și cu arcele întinse ca la un război, au alergat asupra mănăstirii. Și a lor cruzime vrând s-o îmblânzească, unii din părinți au ieșit înaintea lor cu blândețe, vorbind către dânșii cu cuvinte blânde și zicând:

„Pentru ce, o, bărbaților, ați venit ca la război la noi cei fără de arme și ca la niște vrăjmași? Ce v-a adus? Noi cu toții suntem în pace. Nici pe voi, nici pe altcineva n-am mâhnit vreodată. Căci pentru aceea petrecem în pustia aceasta, lăsând în lume toate ale noastre, ca, fiind depărtați de pizmuiri, de sfezi și de războaie, să putem a plânge în pace pentru păcatele noastre și să plăcem lui Dumnezeu. Dar nu numai că n-am mâhnit pe nimeni din voi, ci ne sârguim și a face bine, pe cât putem. Pentru că pe mulți din ai voștri, venind pe aici, i-am ospătat, i-am odihnit și le-am dat hrană de drum. Deci nu ne răsplătiți rele în loc de bune, ci mai ales sunteți datori să ne mulțumiți pentru facerile de bine făcute de noi, vouă, că și acum suntem gata să vă punem bucate înainte și cu iubirea de străini, obișnuită nouă, să vă odihnim”.

Iar barbarii strigau cu mânie: „Nu pentru mâncare am venit aici, ci pentru argint și aur. Deci, una din două vă stă înainte: ori să ne dați aur și argint ca să fiți vii, ori, nevrând să ne dați, să pieriți de mâinile noastre”. Zis-au părinții: „Să ne credeți, o, bărbaților, că suntem săraci și scăpătați și atât de lipsiți, încât nici pâine destulă, nici haine n-avem de ajuns; iar aur și argint, de care aveți trebuință, noi nici în vis nu cugetăm a avea, decât numai puține lucruri de nevoie obișnuim în viața noastră”.

Acestea grăind sfinții, s-au mâniat barbarii și au slobozit săgețile ca ploaia asupra monahilor celor adunați și neîncetat săgetau, până ce și-au deșertat sacii; și îndată pe treisprezece cuvioși părinți i-au lovit de moarte, iar pe alții i-au rănit puțin. Apoi, repezindu-se spre chilii, cu pietre mari sfărâmau ușile ca să găsească ceva și scoteau afară lucrurile cele sărăcăcioase ale monahilor. Apoi au aprins chiliile și tot astfel voiau să facă și bisericii. Dar, cu rânduiala lui Dumnezeu, mai înainte de a aduce ei găteje și foc la biserică, au văzut de departe niște oameni venind și, socotind că vine oaste de la Ierusalim pentru apărarea monahilor, îndată au fugit, scoțând împreună cu ei lucrurile monahicești jefuite.

Iar ava Toma, scoțând săgețile din frații cei răniți, le spăla rănile și le punea doctoria care li se cădea, deoarece era doctor iscusit cu meșteșugul. Și se vedeau rănile cele cumplite, la unii în piept, la alții pe umeri, la alții în obraz și în frunte, iar la alții le erau capetele sfărâmate cu pietre. Însă toți se udau cu sângele care curgea dintr-înșii și privirea celorlalți era foarte umilită.

Sosind praznicul Duminicii Stâlparilor și cântarea cea de toată noaptea săvârșindu-se, se înștiințară unii din acei cuvioși părinți, că acei barbari adună mai mulți tovarăși tâlhari ca să năvălească iarăși asupra lavrei lor. Și i-au cuprins pe acei fericiți părinți mare frică și cutremur, însă n-au fugit; ci îndată, pregătindu-se de moarte și punând nădejdea lor spre Dumnezeu, își așteptau sfârșitul.

După ce s-a apropiat ziua Patimilor Stăpânului, le-a sosit și acelora ziua pătimirii. Pentru că în ziua de 20 martie, în Joia cea Mare, dimineața, au năvălit arapii tâlhărește a doua oară asupra lavrei, cu mai multă putere, și au ucis pe cuvioși fără cruțare, prin felurite ucideri. Pe unii săgetându-i cu săgețile, altora tăindu-le capul cu săbiile, pe alții tăindu-i în două și altora tăindu-le mâinile și picioarele, iar pe alții ucigându-i cu pietre. Pe cei ce rămăseseră vii din uciderea aceea îi adunau în biserică, vrând să-i muncească ca să spună vistieria bisericii și averile mănăstirești. Și înconjuraseră locașul împrejur și pândeau pe munți și pe dealuri ca nici unul din monahi să nu scape din mâinile lor; pentru că mulți căutau să fugă, dar cădeau în mâinile vrăjmașilor și abia dacă unul dintr-înșii a scăpat.

Pe fericitul Ioan, îngrijitorul caselor de străini, cel tânăr de ani, l-au prins fugind la munte și l-au muncit fără de milă, i-au tăiat vinele de la mâini și de la picioare, apoi, apucându-l de picioare, îl trăgeau pe pietre din vârful muntelui până la biserică și toată pielea lui de pe spate s-a jupuit de ascuțișurile pietrelor. Iar Cuviosul Serghie, păzitorul vaselor bisericești, văzând cum erau munciți cuvioșii părinți și temându-se că nu cumva, nesuferind muncile, să spună unde a ascuns vasele bisericești, tăinuindu-se, a fugit din mănăstire. Dar, fiind departe, l-au prins străjile barbarilor și spre mănăstire îl întorceau cu sila, chiar nevrând el, și i-au tăiat sfântul cap. Alți câțiva părinți, scăpând din mâinile ucigașilor, s-au ascuns în peștera ce era afară din mănăstire. Pe aceștia văzându-i fugind, barbarul care străjuia pe deal a strigat tovarășilor săi, arătându-le cu mâna peștera și spunându-le despre monahii care au fugit acolo.

Atunci, un arap înfricoșat, stând cu sabia la gura peșterii, striga cu glas groaznic, poruncind celor ascunși să iasă, iar ei tremurau de frică. Cuviosul Patrichie, fiind între ei, a zis șoptind către dânșii: „Nu vă temeți, fraților, eu pentru voi singur voi ieși și voi muri, iar voi ședeți aici, tăcând”. Și a ieșit spre arap, fiind gata să-și pună sufletul pentru prietenii săi. Iar arapul îl întreba cu certare: „Mai sunt acolo alți monahi?”. Cuviosul a răspuns că numai el singur a fost; și l-a dus arapul la biserică.

Adunând barbarii de pretutindeni pe sfinții părinți în biserică, au zis către dânșii: „Răscumpărați-vă, voi și biserica voastră, cu patru mii de galbeni; iar de nu, îndată pe voi toți cu sabia vă vom ucide și biserica voastră cu foc o vom arde”. Iar sfinții părinți au răspuns cu blândețe: „Iertați-ne, pentru Dumnezeu, o, bărbaților, și nu ne vărsați în zadar sângele nostru cel nevinovat; pentru că nu avem atâta aur cât cereți de la noi, nici n-am avut cândva. Acum nici un galben nu se află în toată lavra noastră; iar de voiți, luați cele ce vedeți la noi, hainele noastre și toate câte vedeți și aflați, iar nouă numai viața să ne lăsați, măcar și goi de am rămâne”.

Iar barbarii, umplându-se de mânie, cu mare strigăt își repezeau săbiile în grumajii sfinților, ca și cum ar fi voit să-i taie. Apoi le ziceau: „Dați-ne vasele bisericești cele de aur și de argint și să ne spuneți și de cealaltă vistierie a mănăstirii”. Iar sfinții părinți le spuneau că nu au nici o vistierie. Barbarii ziceau: „Arătați-ne pe mai marii voștri! Cine este între voi egumen și ceilalți rânduitori?”. Răspuns-au cuvioșii: „Părintele nostru egumen nu se află acum în lavră, căci s-a dus pentru o trebuință de obște la Sfânta Cetate, iar noi toți suntem deopotrivă”.

Și era în mănăstire peștera Cuviosului Părintelui nostru Sava. Iar barbarii, luând pe sfinții părinți, i-au dus în peștera aceea; apoi lângă ușa peșterii au aprins foc și, adunând găteje și gunoi, au făcut fum mare și chinuiau cu acel fum pe cuvioșii din peșteră, ca să le arate vistieria și pe mai marii lor. După aceea i-au scos la întrebare și cu morți cumplite îi îngrozeau, cerând de la dânșii vistieria, dar mai mult nu auzeau de la ei nici un răspuns, decât numai rugăciuni către Dumnezeu. Pentru că unul strigă: „Doamne, primește în pace duhul meu!”. Iar altul: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta!”.

Și iarăși, aruncându-i pe toți în peștera aceea, îi pedepseau cu mai mult fum; și au murit de fum optsprezece cuvioși părinți, între care erau și cei mai sus pomeniți Ioan și Patrichie fericitul. Iar numele celorlalți care au murit de fum, de sabie și de alte munci, singur Dumnezeu le știe, Cel ce i-a scris pe ei în cartea vieții. Dar și pe cei ce rămăseseră vii dintr-acea muncă a fumului, barbarii împietriți la inimă, cei fără de omenie, cumplit îi răneau, aruncându-i la pământ și cu picioarele călcându-i, dar nimic n-au sporit, ci singuri cu muncirea se oboseau. Apoi au luat barbarii câte au putut să afle din lucruri bisericești și mănăstirești și, punându-le pe cămilele mănăstirii, s-au dus.

Atunci frații care rămăseseră abia vii și alții ce se ascunseseră prin crăpăturile munților și prin peșteri, adunându-se târziu în locaș, au adus în biserică, care cu dumnezeiască apărare rămăsese nearsă, trupurile cuvioșilor părinți cele în multe feluri ucise și cu fum omorâte și au petrecut toată noaptea aceea a mântuitoarelor Patimi întru nemângâiata tânguire, apoi i-au dat cinstitei îngropări. Iar câți dintre părinți au scăpat vii, dar pe jumătate morți, pe aceia cu doctorii îi îngrijeau, având pe fericitul Toma, doctorul cel mai sus pomenit, care rămăsese între cei vii și care, mai pe urmă, a fost egumen în lavra ce se numea „veche”.

Astfel s-au sfârșit mucenicește cuvioșii părinți în locașul Sfântului Sava. Iar barbarii aceia, după ducerea lor din lavră, îndată cu neașteptată moarte de la Dumnezeu au fost omorâți și au căzut fără de sabie morți, prin pustietăți și prin câmpii, spre mâncarea câinilor, fiarelor și păsărilor; iar sufletele lor cele ticăloase s-au sălășluit în iad, unde focul nu se stinge și viermele nu adoarme. Însă sufletele cuvioșilor uciși s-au dus în mâinile lui Dumnezeu și s-au învrednicit muceniceștii slave, de la Hristos Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Căruia, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, I se cuvine cinstea și slava în veci. Amin.

(NOTĂ – Istoria pătimirii acestor cuvioși părinți, care au fost uciși în locașul Sfântului Sava, a fost scrisă pe larg de fericitul Ștefan Savaitul – nu cel de la 13 iulie, ci altul cu același nume, numit făcător de stihuri, din aceeași mănăstire a Sfântului Sava -, monahul care a scris-o îndată după uciderea sfinților. Această istorie n-am găsit-o întreagă, decât numai prin oarecare cărticele mici, scrise cu mâna de către scriitorii greci, pentru că multe foi din carte erau rupte. Iar sfântul făcător de stihuri, Ștefan Savaitul, la sfârșitul acestei istorii scrie acestea: Nu voi ascunde cu tăcerea ceea ce mi-a spus un preot vrednic de credință. Bărbatul acela era foarte îmbunătățit, însă, fiind de neam sirian, avea mare dorință să învețe limba greacă și cu mare trudă învăța în psaltirea grecească, dar nu se putea deprinde să grăiască bine cuvintele grecești, de care lucru se mâhnea foarte mult.Odată, adormind, i s-a arătat unul dintre acei cuvioși părinți mucenici, cu numele Anastasie, cu rânduiala protodiacon, de care mai sus am pomenit – zice Ștefan Savaitul -, care era prieten preotului aceluia și l-a întrebat despre pricina mâhnirii lui. Atunci preotul i-a spus nepriceperea minții sale, că nu poate să învețe bine limba grecească. Iar Cuviosul Anastasie, care i se arătase zâmbind, a zis preotului: „Deschide-ți gura și-mi arată limba!”. Preotul făcând aceasta, Sfântul Anastasie cu o basma curată i-a șters limba și, curățind-o, s-a făcut nevăzut. Deșteptându-se preotul, îndată a cunoscut că știe limba grecească. Și de atunci a început a vorbi și a citi bine grecește, mulțumind lui Dumnezeu și sfinților părinți.)

Calendar Ortodox 20 martie 2025

foto preluat de pe doxologia.ro

articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro

(articol inurs de editare)

 

Calendar Ortodox 20 martie 2025


 

Sf. Cuv. Mucenici din Mănăstirea Sf. Sava cel Sfinţit

 

Sinaxar 20 Martie


 

În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea sfinţilor cuvioşilor părinţi, ucişi de arabi în Mănăstirea sfântului Sava cel sfinţit († 796).

În sec. al VIII-lea saracinii invadau frecvent regiunile înconjurătoare ale Ierusalimului.

Mănăstirea Sf. Hariton a fost astfel devastată şi transformată în ruine.

Saracinii încercaseră de două ori să distrugă Lavra Sf. Sava cel Sfinţit dar pronia divină a apărat locaşul sfânt.

Fraţii, care s-ar fi putut salva din calea barbarilor dacă ar fi fugit în Ierusalim, n-au făcut-o, din dorinţa de a nu părăsi locul unde şi-au aflat mântuirea atâţia ani.

În ziua de 13 martie saracinii au intrat în mănăstire cerând lucrurile de valoare.

Când călugării le-au spus că nu vor găsi nimic valoros în mănăstire în afară de provizii de hrană şi nişte haine vechi, saracinii au început să tragă în ei cu arcul.

Treisprezece oameni au fost ucişi şi mulţi au fost răniţi, iar chiliile arse.

Saracinii vroiau să dea foc şi bisericii dar văzând în depărtare un grup mare de oameni au crezut că este armata trimisă din Ierusalim şi au fugit luând cu ei puţinul pe care l-au găsit în sfântul locaş.

După fuga duşmanilor, părintele Toma, un doctor cu experienţă, i-a ajutat pe cei rămaşi în viaţă.

În joia mare, 20 martie, saracinii s-au întors în număr mult mai mare şi i-au bătut pe călugări.

Supravieţuitorii au fost băgaţi în biserică unde au fost torturaţi ca să spună unde au ascuns odoarele bisericii.

Mănăstirea era înconjurată de cotropitori şi nimeni nu putea să scape.

Saracinii l-au prins pe tânărul călugăr Ioan, care îngrijea oamenii fără adăpost şi l-au bătut rău după care i-au tăiat tendoanele de la mâini şi picioare şi l-au târât de picioare pe pietre, sfâşiindu-i mucenicului pielea spatelui.

Paznicul odoarelor bisericii, Sf. Serghie, a încercat să fugă după ce a ascuns sfintele obiecte, dar a fost prins şi decapitat.

Cu toate acestea mulţi călugări au reuşit să se ascundă într-o peşteră din afara mănăstirii dar au fost zăriţi de o santinelă de pe deal şi somaţi să iasă toţi şi să se predea.

Sf. Patriciu, le-a şoptit fraţilor cu care era în peşteră să nu se teamă că el va ieşi singur şi îşi va înfrunta moartea iar ei să se roage pentru el.

Ieşind, saracinii l-au întrebat dacă era singur iar Sf. Patriciu le-a răspuns că nu mai era nimeni cu dânsul.

Aceştia l-au dus la lavră unde ceilalţi prizonieri îşi aşteptau soarta.

Saracinii au cerut răscumpărare pentru eliberarea călugărilor 4000 de monede de aur şi odoarele sfinte, bani pe care fraţii nu aveau de unde să îi scoată.

Saracinii i-au dus pe toţi în peştera Sf. Sava din interiorul mănăstirii, au aprins focul pe un morman de bălegar la intrarea în peşteră sperând să-i sufoce cu fumul otrăvitor.

Optsprezece oameni au pierit în peşteră, printre care şi sfinţii Ioan şi Patriciu.

Saracinii au continuat să-i tortureze pe cei rămaşi în viaţă dar nu au obţinut nimic de la ei.

În cele din urmă au părăsit mănăstirea.

Mai târziu, în seara de vinerea mare, călugării ascunşi în munţi s-au întors la mănăstire, au luat trupurile fraţilor ucişi şi le-au îngropat în biserică.

Barbarii care au prădat mănăstirea nu au scăpat de mânia lui Dumnezeu.

Aceştia au fost loviţi de o molimă şi au pierit toţi mâncaţi de fiarele sălbatice.

Mucenicii Lavrei Sf. Sava prăznuiţi în 16 mai au suferit în sec. al VII-lea în timpul domniei lui Heraclius (610-641).

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Nichita Mărturisitorul, episcopul Apoloniadei.

Acest preacuvios părinte al nostru şi mărturisitor, pe vremea luptătorilor împotriva sfintelor icoane era episcop al Apoloniadei şi era nu numai credincios şi evlavios şi cu totul drept în credinţa lui, ci şi milostiv şi plin de dragoste faţă de oameni, vestit în cunoştinţe şi în cuvânt.

Fiind silit să se lepede de închinarea la sfintele icoane ale Domnului nostru Iisus Hristos şi ale preacuratei Sale Maici, ale sfinţilor îngeri şi ale tuturor sfinţilor şi neplecându-se, a fost condamnat la surghiun şi supus la chinuri de neîndurat.

Din pricina acestora îmbolnăvindu-se cumplit, şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.

 

Tot în această zi, pomenirea sfintelor şapte femei, celor din Aminsos: Alexandra, Claudia, Rufrasia, Matrona, Iuliana, Eufimia şi Teodosia.

Aceste şapte sfinte femei au trăit pe vremea împăratului nelegiuit Maximian.

Acesta pornind o prigoană mare împotriva creştinilor, în cetatea Aminsos, au fost aduse în faţa mai-marelui cetăţii aceste şapte femei pline de curaj.

Şi mărturisind că sunt creştine şi spunând mai-marelui cetăţii că este un om crud, lipsit de omenie şi vrăjmaş, mai întâi au fost lovite cu toiege, după ce au fost dezbrăcate; apoi li s-au tăiat sânii cu sabia.

După aceasta au fost spânzurate şi li s-au sfâşiat trupurile cu gheare de fier, până când li s-au văzut cele dinăuntru şi în cele din urmă au fost aruncate într-un cuptor cu foc, dându-şi astfel sufletele lor Domnului.

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului Mucenic Rodian, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Achile eparhul, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Lolion, care cu pumnii fiind lovit, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Emanoil, care prin sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Miron Criteanul, care a mărturisit în Creta, la anul 1793 şi care prin sugrumare s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

20 martie – Ziua internațională a fericirii (ONU)

foto preluat de pe agerpres.ro

articole preluate de pe ro.wikipedia.org si www.agerpres.ro

 

20 martie – Ziua internațională a fericirii (ONU)


 

Ziua Internațională a Fericirii este sărbătorită anual pe data de 20 martie.

Pe 28 iunie 2012, Adunarea Generală a ONU a stabilit ca Ziua Internațională a Fericirii să fie sărbătorită pe 20 martie (proclamată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 66/281 din 12 iulie 2012, potrivit www.un.org).

Pentru ediția din acest an a Zilei internaționale a fericirii, site-ul oficial al evenimentului, dayofhappiness.net, propune sloganul ‘Generozitate și afecțiune’ (‘Sharing and caring’).

În felul acesta, organizatorii ne amintesc faptul că fericirea de durată provine din grija față de ceilalți și din sentimentul că facem parte din ceva mai mare decât noi.

Prin intermediul a trei pași simpli, oricare dintre noi poate face ca tema de anul acesta să devină realitate, aducând bucurie și fericire pentru noi și cei apropiați. Primul pas: gândește-te la ceva ce ți-a fost util sau te-a însuflețit recent.

Poate fi o idee, un citat, o imagine, un podcast, un articol, o carte sau un loc.

Cel de-al doilea pas: gândește-te la cineva care ar putea beneficia, la rândul său, de ceea ce ți-a folosit ție sau te-a inspirat.

Poate fi un vecin, un membru de familie, un coleg, un prieten sau cineva cu care nu ai mai intrat de mult în contact.

Cel de-al treilea pas: împarte și arată că-ți pasă.

Trimite ceea ce crezi că le va face altora ziua mai bună, prin intermediul aplicațiilor de mesagerie, mesajelor vocale, telefonului sau, nu în ultimul rând, în persoană!

Odată realizați cei trei pași, împărtășește-i cu toată lumea pe rețelele de socializare, încurajează-i și pe alții să facă la fel și folosește hashtag-ul #InternationalDayOfHappiness, notează dayofhappiness.net.

În cuvintele istoricului și filosofului american Howard Zinn, ‘Nu e nevoie să realizăm fapte mărețe, eroice pentru a schimba lumea în bine. Gesturile mici de bunăvoință, atunci când sunt realizate de milioane de oameni, pot aduce transformarea în bine‘, se arată la dayofhappiness.net.

Iniţiativa de a marca o zi internaţională a fericirii i-a aparţinut lui Jayme Illien, consilier în cadrul ONU şi membru al organizaţiei ”Economişti pentru pace şi securitate”, un ONG afiliat ONU.

Unul din scopurile fundamentale ale zilei propuse de Jayme Illien este de a atrage atenţia asupra unuia din marile mituri ale lumii contemporane, acela că fericirea umană creşte proporţional cu succesul economic sau cu produsul intern brut al ţărilor.

În al doilea rând, cei de la ONU încurajează pe toată lumea să împărtăşească, în mediul online, vestea că 20 martie este Ziua internaţională a fericirii, prin folosirea unor termeni cheie precum: #internationaldayofhappiness (#ziuainternaţionalăafericirii), #happinessday (#ziuafericirii), #choosehappiness (#alegefericirea) sau #createhappiness (#creeazăfericire).

Printre sugestiile pe care cei de la ONU ni le fac pentru a atinge o stare sufletească de mulţumire intensă şi deplină se numără alimentaţia corectă, exerciţiile fizice, gândirea pozitivă.

Suntem încurajaţi să petrecem cât mai mult timp alături de persoanele apropiate, dar fără să neglijăm introspecţia.

Gratitudinea sinceră şi caritatea sunt, la rândul lor, ingrediente ale fericirii.

Totodată, cei de la ONU ne amintesc că fericirea este contagioasă şi că un simplu zâmbet poate însenina chiar şi ziua unui străin.

Ziua dedicată fericirii mondiale coincide cu Ziua internațională a Francofoniei.

Organizația Națiunilor Unite invită, de asemenea, organizațiile internaționale și regionale, precum și societățile civile, inclusiv organizații non-guvernamentale și persoane fizice, să marcheze Ziua Internațională a Fericirii prin diverse activități publice de sensibilizare.

ONU a dorit ca inițiativa să încurajeze guvernele să ia în considerare starea de bine a cetățenilor, și să nu își mai concentreze eforturile doar pe creșterea economică.

Finlanda a fost desemnată, pentru cel de-al șaptelea an consecutiv, țara cu cea mai fericită populație din lume, potrivit clasamentului World Happiness Report publicat la 20 martie 2024, cu prilejul Zilei internaționale a fericirii, informează DPA.

România ocupă locul 32, cu 6.491 de puncte, în scădere față de anul 2023 când s-a clasat pe locul 24.

Raportul a luat în calcul perioada 2021-2023 și a avut la bază evaluări subiective privind bunăstarea populației dintr-o anumită țară.

Toate țările nordice se situează în primele zece locuri, Finlanda fiind urmată de Danemarca, Islanda și Suedia. Norvegia se situează pe locul al șaptelea.

Clasamentul include 143 de țări.

Cercetătorii nu au detaliat în cadrul raportului motivele exacte pentru care finlandezii sunt mai fericiți decât alte națiuni ale lumii.

Cu toate acestea, au identificat un număr de factori-cheie care, de regulă, îi face pe oameni să se simtă fericiți, cum ar fi sprijinul social, veniturile, libertatea și lipsa corupției.

 

cititi mai mult despre Ziua internațională a fericirii si pe: www.agerpres.ro; www.dayofhappiness.net; en.wikipedia.org