Sfinții Mucenici Iulian din Tars și Afrodisie

Sfinții Mucenici Iulian din Tars și Afrodisie. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 21 iunie  - foto - basilica.ro

Sfinții Mucenici Iulian din Tars și Afrodisie. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 21 iunie – foto – basilica.ro

Sfântul Mucenic Iulian din Tars; Sfântul Mucenic Afrodisie; Ap. Romani 1, 1-7; 13-17; Ev. Matei 4, 25; 5, 1-13


Sf. Mucenici Iulian din Tars și Afrodisie

articol: basilica.ro

20 iunie 2016

Sfântul Mucenic Iulian din Tars († 303) – S-a născut în cetatea Anazarb (Cilicia). Tatăl său era senatorul cetății, elin de neam și păgân. Mama sfântului mucenic era creștină și se numea Vasilisa. Aceasta și-a crescut copilul în evlavie de cele sfinte. După moartea soțului, s-a mutat în Tars. În timpul prigoanei împotriva creștinilor a împăratului Dioclețian (284-305) Sfântul Iulian a fost denunțat ca fiind creștin și a fost chemat la guvernatorul Marcian care a încercat să-l determine să renunțe la credința sa prin anumite chinuri. Astfel, un an întreg a fost mutat tânărul Iulian prin temnițele cetăților Ciliciei muncindu-l în tot felul. Guvernatorul Marcian considera că prin aceste chinuri îi va îngrozi pe ceilalți creștini. În cele din urmă Sfântul Mucenic Iulian a fost cusut într-un sac cu scorpii și aruncat în mare. Trupul lui a fost adus de valuri pe uscat și a fost luat de credincioși care l-au dus mai întâi în Alexandria (Egipt) și apoi în Antiohia.

Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfântului Mucenic Afrodisie.

articol preluat de pe: basilica.ro


Ap. Romani 1, 1-7; 13-17

Pavel, rob al lui Iisus Hristos, chemat de El apostol, rânduit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu, pe care a făgăduit-o mai înainte, prin proorocii Săi, în Sfintele Scripturi, despre Fiul Său, Cel născut din sămânţa lui David, după trup, Care a fost rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere, după Duhul sfinţeniei, prin învierea Lui din morţi, Iisus Hristos, Domnul nostru, prin Care am primit har şi apostolie, ca să aduc, în numele Său, la ascultarea credinţei, toate neamurile, între care sunteţi şi voi chemaţi ai lui Iisus Hristos: Tuturor celor ce sunteţi în Roma, iubiţi de Dumnezeu, chemaţi şi sfinţi: har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!

Fraţilor, nu vreau ca voi să nu ştiţi că, de multe ori, mi-am pus în gând să vin la voi, dar am fost până acum împiedicat, ca să am şi între voi vreo roadă, ca şi la celelalte neamuri. Dator sunt şi elinilor şi barbarilor şi învăţaţilor şi neînvăţaţilor; astfel, cât despre mine, sunt bucuros să vă vestesc Evanghelia şi vouă, celor din Roma. Căci nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos, pentru că este putere a lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui care crede, iudeului întâi, şi elinului. Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credinţă spre credinţă, precum este scris: «Iar dreptul din credinţă va fi viu».

Ev. Matei 4, 25; 5, 1-13

În vremea aceea au mers după Iisus mulţimi nenumărate din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

Iisus, văzând mulţimile, s-a suit pe munte şi şezând jos, ucenicii Lui s-au apropiat de Dânsul; iar El, deschizându-şi gura Sa, îi învăţa, zicând: fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, căci aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, căci aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, căci aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, căci aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, căci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi când, din pricina Mea, vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri; că tot aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi. Voi sunteţi sarea pământului; dar dacă sarea se va strica, cu ce se va mai săra? La nimic nu mai este bună, decât numai de aruncat afară, ca să fie călcată de oameni.

articole preluate de pe: doxologia.ro


Sf. Mc. Iulian din Tars (Cilicia) şi Afrodisie

articol: calendar-ortodox.ro

Sinaxar 21 Iunie

În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea Sfântului Mucenic Iulian cel din Cilicia.

Sfântul Iulian din Tars. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 21 iunie - foto: doxologia.ro

Sfântul Iulian din Tars. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 21 iunie – foto: doxologia.ro

Sf. Mucenic Iulian al Tarsisului s-a născut în Asia Mică, în provincia Cilicia. El era fiul unui senator păgân şi al unei mame creştine. După moartea soţului, femeia s-a mutat la Tarsis, unde şi-a botezat fiul, crescându-l mai departe cu evlavie. Pe când Iulian a împlinit 18 ani, împăratul Diocleţian (284-305) a iniţiat prigoana împotriva creştinilor, arestându-l printre alţii şi pe tânărul Iulian. Ei l-au adus pe Iulian în faţa guvernatorului Marcian pentru a fi judecat, încercând să-l convingă să renunţe la Hristos. Nici torturile, nici ameninţările, nici promisiunile de cadouri şi onoruri nu l-au putut convinge pe piosul Iulian să jertfească la idoli şi să-l părăsească pe Hristos, rămânând ferm în credinţa sa.

Timp de un an de zile mucenicul a fost plimbat prin oraşele Ciliciei, fiind supus la interogări şi torturi, după care l-au aruncat în închisoare. Mama Sf. Iulian l-a urmat pe fiul ei, rugându-se la Dumnezeu să-l întărească. Mama sa a plecat în audienţă la guvernator în oraşul Aegea (Egeea), ca să ceară permisiunea de a-l vizita pe fiul ei în închisoare, minţind că ar vrea să-l convingă să jertfească la idoli. Ea a stat trei zile în închisoare cu Sf. Iulian sfătuindu-l să fie tare şi să rabde până la sfârşit.

Sf. Iulian a fost adus din nou în faţa guvernatorului. Crezând că mama lui l-a convins să renunţe la Hristos conform decretului imperial, guvernatorul a lăudat-o pentru fapta sa până în momentul în care ea l-a mărturisit cu hotărâre pe Iisus Hristos, denunţând cu curaj politeismul. Auzind acestea, guvernatorul a dat ordin să i se taie tălpile cu care l-a însoţit pe fiul ei din Tarsis. Iulian a fost legat într-un sac plin cu nisip şi şerpi veninoşi şi a fost aruncat în mare. Trupul mucenicului a fost purtat de valuri până pe ţărmurile Alexandriei şi a fost găsit şi îngropat cu cinste de un creştin. Mucenicul Iulian s-a săvârşit în anul 305, după care moaştele au fost transferate în Antiohia. Sf. Ioan Hrisostom a întocmit un elogiu în cinstea Sfântului Mucenic Iulian.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Afrodisie.

Acesta era din ţara Ciliciei. Crezând din copilărie şi închinându-se lui Hristos, a fost prins şi adus înaintea stăpânitorului Dionisie, şi mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, a fost ars pe spinare cu fiare arse, şi băgat într-o căldare plină de plumb, ce fierbea clocotită, şi spânzurat cu capul în jos; şi izbăvindu-se de toate cu minune, a atras pe mulţi dintre elini spre credinţa lui Hristos. Aceştia mărturisind pe Hristos cu îndrăzneală, li s-au tăiat capetele. Iar tiranul văzând aceasta, a poruncit de s-a tăiat o piatră în două şi au întins pe sfântul, şi au pus peste el acea piatră tăiată, pe care o ridicaseră 55 de ostaşi, iar sfântul îndată şi-a dat sufletul şi luă cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Terentie, episcopul Iconiei.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iulian Egipteanul, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici cei ce au mărturisit împreună cu Sfântul Iulian: Antonie preotul, Anastasie, cel din morţi înviat Chelsie, Vasilisa, maica lui, douăzeci de păzitori de temniţă şi şapte fraţi, care toţi de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Nichita Nisireanul, care a mărturisit în Hio, la anul 1732, şi care de sabie s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

articol preluat de pe: calendar-ortodox.ro


Maine, 22 iunie, facem pomenirea

✝) Sfântul Ierarh Grigorie Dascălu, Mitropolitul Țării Românești; Sfântul Sfințit Mucenic Eusebiu, Episcopul Samosatelor; Sfântul Mucenic Zenon; Sfântul Mucenic Zina; Sfântul Mucenic Galaction (Harți) Ap. Romani 1, 18-27; Ev. Matei 5, 20-26

Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul a fost cel mai de seamă mitropolit al Țării Românești din secolul al XIX-lea (între anii 1823-1834). Întreaga sa viață și lucrare în slujba Bisericii a fost un exemplu de sfințenie și de iubire pentru cei pe care i-a păstorit. Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe data de 22 iunie - foto: ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul - foto: ro.orthodoxwiki.org

† ) Sf. Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Țării Românești; Sf. Sfințit Mc. Eusebiu, episcopul Samosatelor; Sf. Mc. Zenon şi Zina (Harţi)

articol: basilica.ro

21 iunie 2016

Sf. Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Țării Românești – Acest ierarh ales de Dumnezeu s-a născut în Bucureşti, în anul 1765, din părinţi cucernici şi iubitori de Dumnezeu, primind la botez numele de Gheorghe. Încă din pruncie s-a arătat iubitor de înţelepciune, învăţând cu multă râvnă şi dragoste la şcoli înalte ale vremii, unde a dobândit o cunoaştere temeinică a învăţăturilor.

S-a învrednicit să ajungă, apoi, ucenic al Sfântului stareţ Paisie, în vestita Lavră a Neamţului, unde a primit îngerescul chip al călugăriei, sub numele de Grigorie, şi unde a fost hirotonit ierodiacon. De timpuriu şi-a desăvârşit darul său de tălmăcitor al Sfinţilor Părinţi din limba greacă, spre folosul Bisericii noastre româneşti.

Împlinirea dorului nestins după liniştea pustiei şi l-a aflat mergând la Sfântul Munte Athos, unde s-a zidit sufleteşte, prin cercetarea marilor nevoitori neştiuţi de lume. După întoarcerea la Mănăstirea Neamţ, a continuat truda de tălmăcire a cărţilor duhovniceşti, pe care o începuse înainte de pelerinajul său la Athos, apoi, chemat de episcopul Iosif al Argeşului, s-a aşezat la Mănăstirea Antim din Bucureşti, iar după o vreme la Mănăstirea Căldăruşani, aşezământ monahal organizat nu cu mult înainte de către Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica.

Aici l-a găsit domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica (1822-1828), la începutul anului 1823, care cu multe rugăminţi l-a chemat la Bucureşti şi l-a ridicat în scaunul de mitropolit al Ţării Româneşti, nemaiaflând pe cineva care să-i fie asemenea în smerenie şi înţelepciune.

Ca arhipăstor nu şi-a îngăduit odihnă, ostenind neîncetat spre binele Bisericii, aşezând ierarhi vrednici în scaunele de la Argeş, Râmnic şi Buzău, zidind noi biserici, hirotonind preoţi cucernici, rânduind şi gospodărind cu bună chibzuială bunurile Mitropoliei, întemeind noi şcoli de luminare a poporului.

Întreaga viaţă şi lucrare a mitropolitului Grigorie în ogorul Domnului a fost o pildă de sfinţenie şi de iubire jertfelnică pentru păstoriţii săi, de ajutorul său bucurându-se mulţi sărmani, văduve şi copii săraci cărora le oferea hrană, adăpost şi cărţi spre învăţătură. De aceea, la moartea sa nu s-au găsit în chilie bunuri sau bani, ci o mulţime de cărţi pregătite de el spre a fi oferite în dar şcolarilor.

Şirul binecuvântaţilor ani de arhipăstorie avea să fie curmat de suferinţele unui surghiun de peste 4 ani şi jumătate, în care mitropolitul Grigorie a fost trimis de către ocârmuirea rusească stăpânitoare în Principatele Române.

Având cugetul liniştit, a purces pe drumul pribegiei, mai întâi la Chişinău (ianuarie 1829 – septembrie 1832), apoi la Buzău (septembrie 1832 – aprilie 1833) şi, în cele din urmă, la Mănăstirea Căldăruşani (aprilie – august 1833), încredinţându-se cu totul în mâna lui Dumnezeu şi rostind, asemenea Sfântului Ioan Gură de Aur: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”.

Reîntors din surghiun (22 august 1833), mitropolitul s-a bucurat că poate vedea începută reînnoirea bisericii Mitropoliei din Bucureşti, lucrările de aici încheindu-se la câţiva ani după mutarea sa la Domnul, în ziua de 22 iunie, anul mântuirii 1834. Cu doar câteva ceasuri înainte de a-şi încredinţa sufletul în mâinile Părintelui Ceresc, cerea celor din preajmă, ca o dorinţă arzătoare, continuarea fără oprire a tipăririi ,,Vieţilor Sfinţilor”, atât de folositoare pentru zidirea duhovnicească şi luminarea sufletelor credincioşilor.

Pentru viaţa sa curată, pentru păstorirea sa cu vrednicie şi pentru nevoinţele sale pilduitoare, mitropolitul Grigorie Dascălul a fost trecut în rândul Sfinţilor din calendar, în anul 2005.

Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Eusebie, episcopul Samosatei († 380), şi aSfinţilor Mucenici Zenon şi Zina.

Sfinții Mucenici Zinon și Zina; Sfântul Ierarh Eusebie. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 23 iunie - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

Sfinții Mucenici Zinon și Zina; Sfântul Ierarh Eusebie. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 23 iunie – Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro

articol preluat de pe: basilica.ro


Ap. Romani 1, 18-27

Fraţilor, mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr. Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei: fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare, pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor. De aceea, Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei, ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci. Amin. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; asemenea şi bărbaţii, lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând în ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.

Ev. Matei 5, 20-26

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: dacă nu va prisosi dreptatea voastră mai mult, decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: să nu ucizi, căci cine va ucide va fi vinovat osândei. Eu însă vă spun vouăcă oricine se mânie pe fratele său vinovat va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său, prostule, vinovat va fi de judecata soborului; iar cine-i va zice, nebune, vinovat va fi de focul Gheenei. Deci tu, când vei aduce darul tău la altar, şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi du-te de te împacă mai întâi cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău. Împacă-te degrab cu pârâşul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum, ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, şi judecătorul să te dea pe mâna slujitorului şi să fii aruncat în temniţă. Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei plăti cel din urmă ban.

articole preluate de pe: doxologia.ro