Avacum (Secolul al VI-lea î.Hr.)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org; ziarullumina.ro

 

Sf. Proroc Avacum

Sfântul Prooroc Avacum, al optulea din cei Doisprezece Profeți Mici și a profețit în jurul anilor 600 î.Hr.

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 2 decembrie.

Sfântul Proroc Avacum era fiul lui Safat din seminţia lui Simeon şi s-a născut în Bet-Zohar, în părţile Iudeei.

Pentru că era curat la suflet, ducând o viaţă sfântă, plină de fapte bune, Dumnezeu l-a învrednicit cu darul prorociei.

Sfântul prooroc Avacum a profețit distrugerea Templului din Ierusalim, robia babiloniană (587) și mai apoi întoarcerea celor robiți din nou la pământurile natale.

Cartea Prorocului Avacum se află în Sfânta Scriptură, are trei capitole şi o găsim aşezată între scrierile Prorocilor Naum şi Sofonie.

Primul capitol vorbeşte despre plângerea prorocului pentru fărădelegile lui Iuda şi pedeapsa lui Dumnezeu prin caldeii năvălitori.

Al doilea capitol se referă la vedenia prorocului despre relele viitoare şi pedeapsa caldeilor pentru rătăcirile lor, iar din capitolul al treilea aflăm despre rugăciunea şi cântarea Prorocului Avacum pentru izbăvirea poporu­lui.

Când Nabucodonosor, regele caldeilor, a cucerit Ierusalimul în 586 (î.Hr.), Sfântul Proroc Avacum a fugit în pământul lui Ismael, în Nabateea, pribegind mai mulţi ani în ţară străină.

După robia Ierusalimului, întorcân­du-se Nabucodonosor în Babilon, şi Prorocul Avacum s-a întors în patria sa, ocupându-se cu agricultura.

Pe timpul războiului cu babilonienii, profetul Avacum s-a retras în Arabia, unde a avut loc următoarea minune.

Într-una din zile, Avacum a făcut fiertură şi, punând şi pâine într-o scafă, le ducea mâncare secerătorilor de la câmp.

Însă îngerul Domnului i-a zis lui Avacum:

Du prânzul pe care-l ai în Babilon, lui Daniel, în groapa leilor.

Şi a zis Avacum:

Doamne! Babilonul nu l-am văzut şi groapa n-o ştiu unde este!

Şi l-a luat îngerul Domnului de creştet şi, ţinându-l de părul capului său, l-a pus în Babilon deasupra gropii, întru repeziciunea duhului său (Balaurul şi Bel vv. 41-43).

Atunci, Avacum a strigat:

Daniele! Daniele! Ia mâncarea pe care ţi-a trimis-o Dumnezeu.

Şi a zis Daniel:

O, Ţi-ai adus aminte de mine, Dumnezeule, şi n-ai părăsit pe cei care Te caută şi Te iubesc pe Tine!

Şi s-a sculat Daniel şi a mâncat; iar îngerul Domnului îndată a dus pe Avacum la locul său (Balaurul şi Bel vv. 44-46).

Învăţătura Prorocului Avacum este că pronia lui Dumnezeu cârmuieşte toate popoarele.

Prorocul Avacum a murit cu doi ani înainte de întoarcerea evreilor din robie, fiind îngropat în satul său.

La sfârșitul războiului cu babilonienii, proorocul Avacum s-a întors în ținutul său natal unde a și murit la adânci bătrâneți, cu doi ani înainte de întoarcerea evreilor din robie, fiind îngropat în satul său.

 

Moaștele și posteritatea

Atât moaștele sale cât și cele ale proorocului Miheia (prăznuit la 14 august) au fost găsite pe vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395, prăznuit la 17 ianuarie), în localitatea Kela (Keila), la puțină depărtare la est de Elefteropolis (Beit-Djibrin), în Palestina.

Pe locul acela s-a construit o biserică și o mănăstire, în care a trăit un timp și sfântul Epifanie de Salamina (prăznuit la 12 mai).

A patra odă din Canonul cel Mare („Auzit-am, Doamne, auzul [glasul] Tău și m-am temut”) își are originea în cartea proorocului Avacum 3, 2-19.

 

Cartea proorocului Avacum

Conținutul cărții lui Avacum, alcătuită din 3 capitole, este următorul:

1:1: Titlu: „Vedenia pe care a văzut-o Avacum proorocul”.

1:2-4: Rugăciunea profetului către Dumnezeu cu privire la nedreptatea care predomină în lume.

1:5-11: Răspunsul lui Dumnezeu referindu-se la pedeapsa lui Iuda de către caldeeni.

1:12-17: Pedepsirea lui Iuda de către un popor nelegiuit este incompatibilă cu dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu.

2:1-20: Asigurarea lui Dumnezeu către profet despre distrugerea vrăjmașilor și anunțul profetului despre aceasta.

3:1-19: Rugăciunea de final a profetului: „Rugăciunea proorocului Avacum cântată din harpe”.

 

Imnografie

Tropar, glasul al 2-lea:

Prăznuind pomenirea proorocului Tău Avacum, Doamne, printr-însul Te rugăm, Doamne, mântuiește sufletele noastre!

Condac, glasul al 8-lea:

Cel ce ai strigat lumii de la amiază venirea lui Dumnezeu din Fecioară, Avacume de Dumnezeu grăitorule, și auzirea străjii celei dumnezeiești cu starea de față, de la îngerul purtător de lumină, învierea lui Hristos lumii ai vestit. Pentru aceasta cu veselie strigăm ție: Bucură-te, frumusețea cea luminată a proorocilor!

 

Iconografie

Potrivit lui Dionisie din Furna (Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 84, 92, 145, 192), Sf. Prooroc Avacum se zugrăvește ca un tânăr fără barbă, purtând în mână un înscris care spune: „Doamne, auzit-am de faima Ta și m-am temut de punerile Tale la cale…” (Avacum 3,2); sau, pentru proorocirea Nașterii Domnului, spune: „Dumnezeu vine din Teman [miazăzi] și Cel Preaînalt din muntele Paran! [cel cu umbra deasă]” (Avacum 3,3).