(Alexandru Cristian Surcel) – Proiectul privind darea în plată a unei părţi din Satul Francez

Proiectul privind darea în plată a unei părţi din Satul Francez - respins pentru a patra oară - foto preluat de pe www.agerpres.ro

foto preluat de pe www.agerpres.ro

4 august 2020

 

Proiectul privind darea în plată a unei părţi din Satul Francez – respins pentru a patra oară

Proiectul privind darea în plată a unei părţi din Satul Francez, având în vedere obligaţiile către Maria şi Costică Constanda, a fost respins, marţi, pentru a patra oară de Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB).

S-au înregistrat 26 de voturi “pentru” şi zece abţineri, însă pentru a fi adoptat proiectul era nevoie de votul favorabil a cel puţin două treimi din numărul total (51) al consilierilor municipali în funcţie.

CGMB a mai respins proiectul pe 15, 29 şi 30 iulie. În forma propusă spre adoptarea CGMB marţea aceasta proiectul a fost însoţit şi de un raport de evaluare privind partea din Satul Francez ce urma să fie dată în plată. Proiectul stipula că se însuşeşte acest raport de evaluare.

În plus, proiectul a cuprins şi un amendament ce a fost adoptat de consilierii generali în şedinţa CGMB de marţi care adăuga prevederi conform cărora această dare în plată se aprobă sub condiţia încetării de către creditori până la data de 31 decembrie 2020 a oricăror acte de executare silită făcute în baza titlurilor executorii. AGERPRES/(AS – autor: Iulia Carciog, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Adrian Dãdârlat)

articol preluat de pe www.agerpres.ro

 

Proiectul privind darea în plată a unei părţi din Satul Francez

opinie - Alexandru Cristian Surcel

4 august 2020

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist - foto preluat de pe facebook.com

Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto preluat de pe facebook.com

Florin Grigorescu, consilier general USR, sesizează foarte corect latura economică a problemei Constantin Costanda, așa cum este ea acum (mai țineți minte salvarea Parc Bordei, una din cele mai timpurii victorii ale societății civile pentru salvarea unui parc de la a fi transformat în cartier construit și betonat?). Chiar precizează el că juridicul e colateral în argumentația sa.

Eu însă mă voi întoarce puțin la juridic. Nu voi contesta că darea în plată a unei porțiuni din Satul Francez, un cartier de lux (cam înghesuit și cu vile cam mici, după părerea mea) amenajat prin anii ’90 în zona Șoseaua Nordului pentru a fi închiriat de Primăria Municipiului Bucureşti, nu ar fi o modalitate de stingere a datoriei acestei instituții către afaceristul Costică Costanda. Mai ales că rezidenții din Satul Francez au trebuit să se mute încă de când s-a anulat schimbul de terenuri care l-a înstăpânit pe Costanda peste parcul Bordei. De asemenea, nu voi contesta că datoria PMB față de omul de afaceri este consfințită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, irevocabilă și executorie, deci indiferent cât de pertinente au fost sau ar fi putut fi argumentele primăriei în proces, ele nu mai contează acum.

Ar fi totuși o primă discuție despre cum s-a ajuns ca domnul Costică Costanda, a cărui revendicare originală viza un teren de ceva mai mult de 3 ha în Satul Francez, să dispună acum de un titlu executoriu împotriva Municipiului București care, pentru a fi stins, ar fi nevoie de darea în plată a cca 15 ha din Satul Francez. De 5 ori mai mult. Sursa acestui fapt stă într-un schimb de terenuri între Mun. București și Costică Costanda, negociat și perfectat de primarul general Traian Băsescu (2000-2004), care, pentru a păstra integral Satul Francez, a găsit cu cale să pună la bătaie parcul Bordei. Da, același domn Băsescu care a fost președintele României timp de 10 ani consecutiv, care este europarlamentar și care vobește acum, în plus aș zice, de eventuala lui nouă candidatură ca primar general, ca “să continue proiectele” din perioada 2000-2004. O fi și bunăstarea domnului Costanda printre aceste proiecte…

În fine, este evident că Băsescu salva reședințele unui număr destul de modest de chiriași din Satul Francez și firfireii pe care aceștia îi plăteau primăriei, prejudiciind în schimb locuitorii din zona lacului Floreasca și pe cei din alte zone, aflați în plimbare în acea frumoasă parte a Capitalei, de una din perlele colierului format de salba de lacuri amenjate în anii ’30 ai secolului trecut pe râul Colentina. Și care și așa a avut de suferit în comunism, cu apariția unor obiective militare gen Vila Lac 1 și 2, apoi în haosul edilitar și imobiliar din post-comunism (parcul Bordei însuși devenise o sălbăticie din care se tăiau lemne de foc și în care se înstăpânise o haită de câini foarte agresivi; parcul de pe alt mal al lacului Floreasca, în care mi-am petrecut anii de liceu, este și astăzi o junglă de hățișuri, tăiată arbitrar cu garduri, bântuită de oameni ai străzii, iar izvoarele sulfuroase au dispărut cu totul). Dar să fi fost primarul Băsescu doar cu gândul la rezidenții din Satul Francez și la chiriile care se încasau de la ei, sau domnul Costanda, un om deja prosper, i-a dat și alte argumente? Ca și alți oameni de afaceri- Cocoș, Cășuneanu, Puiu Popoviciu etc.- care au obținut foarte multe lucruri ținând aproape de ministrul, primarul și apoi președintele Băsescu.

Poate că DNA și instanțele de judecată vor da, la un moment dat, un răspuns acestei chestiuni. Și atunci s-ar putea ca și afacerea schimbului de terenuri să nu mai fie atât de curată, iar buna credință a dobânditorului Costică Costanda să nu mai poată fi presupusă. Or, dacă s-ar ajunge la ceva hotărâri definitive de condamnare, s-ar ajunge și la nulitatea schimbului de terenuri, iar toată interpretarea juridică asupra modului în care, la presiunea publică, contractul de schimb dintre PMB și omul de afaceri a fost revocat s-ar schimba și ea. În aceste condiții, nu s-ar mai putea vorbi de prejudiciile invocate de Costică Costanda, iar hotărârea judecătorească definitivă de care acesta se prevalează pentru a subția patrimoniul Municipiului București ar putea face obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii.

Vreau însă să merg și mai departe. Costică Costanda a ajuns să revendice cele 3 ha din Satul Francez nu pentru că ar fi fost el proprietarul de drept sau moștenitorul proprietarului de drept al terenului respectiv. El a cumpărat drepturile litigioase ale proprietarului de drept. Iar în asta constă manevra care a transformat într-o mizerie o necesară măsură reparatorie: restituirea proprietăților apropriate abuziv de regimul comunist către proprietarii de drept. După ce, din anii ’90 până la adoptarea Legilor 10/2001 și 247/2005, proprietarii de drept au fost continuu frustrați în dreptul lor de a reintra în posesia bunurilot confiscate, sistemul fondat de securiștii și activiștii de partid ai vechiului regim totalitar a decis să profite el de retrocedări. Așa că proprietarii de drept au continuat să fie frustrați de la restituire, de data asta prin pârghii birocratice, care însă se deblocau brusc când, dornici să aibă un minim beneficiu în această viață, ei acceptau ca, pentru un procent din valoarea reală a proprietăților naționalizate ori confiscate, să vândă drepturile litigioase celor din partidul Pile Cunoștințe Relații (PCR).

Cum spuneam, Costică Costanda e un astfel de cumpărător de drepturi litigioase. Dar, măsura retrocedării, inclusiv principiul restitutio in integrum, introdus în 2005 după ce a fost cerut timp de 15 ani, avea un caracter în principal reparatoriu și numai în subsidiar economic. Prin urmare, cum nu era nimic de reparat pentru persoane precum Costică Costanda, cesiunile de drepturi litigioase ar fi trebuit să fie, în materie de retrocedări, interzise. Retrocedările să se facă către proprietarii de drept sau să nu se mai facă.

Acum discutăm în termenii Legii 165/2013, menită să încheie retrocedările. Unii proprietari de drept ar putea fi încă tentați să-și cesioneze drepturile către alți Costanda. Așa că nu ar fi târziu nici acum pentru o modificare a legislației.