Sfântul Mucenic Isidor de Chios

Sfântul Mucenic Isidor din Hios Prăznuirea sa de către Biseriva Ortodoxă se face la data de 13 mai - Icoană sec. XX, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Mucenic Isidor din Hios – Icoană sec. XX, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași)

foto preluat de pe doxologia.ro
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; doxologia.ro

 

Isidor de Chios (n. în Alexandria, Egipt – d. 251, Chios) este un sfânt creștin, martir. A trăit în zilele împăratului Decius (250-253), trăgându-se, cu neamul, din cetatea Alexandriei. Înscris în armata imperială, în care avea gradul “option”, Sfântul Isidor se afla în Alexandria sub cârmuirea lui Numerian, un dușman de moarte al creștinilor. Din poruncă împărătească, corpul de armată supus lui Numerian, s-a mutat din Alexandria în insula Hios. Aici, un sutaș, cu numele Iuliu, l-a pârât pe Isidor conducătorului Numerian, că este creștin. La judecată, Isidor a mărturisit, pe față și cu îndrăzneală, pe Isus Cristos. Pentru această faptă i-a fost tăiat capul. Mormântul său se află în biserica San Marco din Veneția. Isidor este unul din patronii Veneției și ai insulei Chios.

 

Viaţa Sfântului Mucenic Isidor din Hios

În anul dintâi al împărăţiei lui Decie, a ieşit poruncă împără­tească, în toate părţile stăpânirii Romei, ca să se scrie, să se numere ostaşii şi să se rânduiască cetele. Şi au mers corăbiile unui voievod, Numerian, la ostrovul Hiului, în care erau adunaţi cei înscrişi la oaste. In acea vreme era în ostrovul acela Sfântul Isidor, cu neamul din Alexandria, tare cu trupul şi viteaz, iar cu credinţa creştin, având viaţă plăcută înaintea lui Dumnezeu, pentru că toate zilele sale şi le petrecea în post şi în înfrânare, şi în lucrurile cele bune umbla cu întreagă înţelepciune, iar de deşertăciunile şi desfătările lumii acesteia se ferea şi fugea de necurăţiile păgâneşti. Acesta, pentru vitejia sa, s-a scris în oaste şi a fost rânduit în ceata lui Numerian.

După aceea a ieşit altă poruncă de la împărat, ca toţi cei ce cinstesc pe Hristos să se închine zeilor păgâneşti; iar cei ce nu vor să se închine să fie siliţi cu munci. Mai ales dacă cineva s-ar afla între ostaşi, crezând întru Hristos, acela să fie silit în tot chipul la închinăciune idolească şi la jertfe, rânduite după obiceiul vechi al Romei. Atunci un ostaş oarecare, cu numele Iulie, apropiindu-se de voievodul Numerian, i-a spus că fericitul Isidor este creştin. Deci, voievodul îndată a poruncit să prindă pe sfântul şi, punându-1 înaintea nedreptei sale judecăţi, 1-a întrebat: „Cum te numeşti?” Răspuns-a sfântul: „Mă numesc Isidor“. Zis-a voievodul: „Oare tu nu te supui împăratului Decie şi nu voieşti să aduci jertfe zeilor?” Răspuns-a Sfântul Isidor: „Şi cine sunt zeii voştri, ca eu, fiind creştin, să le aduc jertfă? Oare nu sunt idoli surzi şi orbi, neavând nici o simţire?

Zis-a voievodul: „O, ce rea şi necurată hulire! Cu adevărat omul acesta este vrednic de mari munci şi pedepse“. Grăit-a sfântul: „Vrednic sunt ca pentru Dumnezeul meu să pătimesc tot felul de munci şi să sufăr moarte, ca Stăpânul meu să mă învrednicească cetei sfinţilor mucenici, care au murit mai înainte de mine pentru numele Lui cel sfânt. Şi ştiu că cei ce cred şi nădăjduiesc în Hristos nu mor niciodată, pentru că aşa a zis Domnul nostru:Cel ce crede în Mine de va şi muri, va fi viu. Numerian a zis: „Vei jertfi idolilor ca să fii viu, sau nu?” Răspuns-a sfântul: „Chiar de vei ucide trupul meu, dar peste sufletul meu nu vei putea stăpâni; însă, de acum, munceşte-mă precum voieşti, pentru că am pe adevăratul şi viul Dumnezeu, pe Iisus Hristos, Care şi acum petrece în mine şi va fi cu mine şi după moartea mea; iar eu sunt şi voi fi în El, neîncetând a mărturisi preasfânt numele Lui, până ce sufletul este în trupul meu“.

cititi mai mult pe doxologia.ro
cititi mai mult despre Sfântul Mucenic Isidor de Chios si pe en.wikipedia.org